Capitolul

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

LEGILE GENERALE ALE CHIMIEI

 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
SUBSTANŢĂ. CORPURI. MATERIALE
Substanțele reprezintă formele concrete sau aspectele calitativ diferite ale
materiei care există în natură. Substanțele se caracterizează prin proprietăţile:
OMOGENITATE
 caracteristica unei substanțe sau a unui sistem fizico-chimic de a prezenta
aceleaşi proprietăți pe întreg cuprinsul său.
Omogenitatea nu este suficientă pentru a caracteriza o substanță.
Exemplu: soluțiile sunt omogene, dar ele nu sunt decât amestecuri de substanțe
separabile. Aliajele sunt omogene, dar nu sunt substanțe ci amestecuri.

Pentru a defini o substanță este necesară şi caracteristica de compoziție

constantă.

COMPOZIȚIE CHIMICĂ CONSTANTĂ

 în întreaga porțiune de materie considerată, există o singură specie de atomi
sau de molecule.
Substanțele pure d.p.v. chimic, sunt alcătuite numai din atomi identici sau
numai din molecule identice.
 Studiul substanțelor are în vedere:

a) determinarea compoziției chimice a substanțelor

b) structura chimică a substanțelor
c) proprietățile fizice ale substanțelor
d) proprietățile chimice ale substanțelor
e) răspândirea substanțelor în natură
f) extragerea, separarea sau prepararea substanțelor prin reacții de sinteză
g) utilizările substanțelor chimice în diferite domenii
Pentru a fi utilizate corespunzător proprietăților acestora şi în scopul cercetării
ştiințifice, substanțele trebuie purificate. Prin purificare se înțelege îndepărtarea
substanțelor străine sau a impurităților care însoțesc substanța ce interesează.

Formele fundamentale de existență ale materiei sunt substanțele simple sau

elementele chimice.
Substanțe simple

Substanțele simple (elemente sau substanțe elementare) sunt substanțele

care prin metode chimice cunoscute, folosite curent, nu pot fi descompuse în alte
componente şi nici nu pot fi compuse din alte substanțe. Acestea sunt formate dintr-un
singur tip de atomi (exemple: hidrogenul, oxigenul, fierul, argintul, sulful, etc.)
 Un element chimic reprezintă un ansamblu de atomi identici, caracterizat prin
anumite proprietăți care îl diferențiază de alte elemente.

O substanță simplă poate avea molecula formată din unul sau mai mulți atomi de
acelaşi fel:
Exemple:
- Gazele rare şi carbonul au molecula monoatomică (He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn, C).
- Oxigenul, azotul, hidrogenul, halogenii au molecula diatomică (O2, N2, H2, F2, Cl2, Br2 ,
I2).
- Oxigenul - în forma ozon, are molecula triatomica (O3).
- Fosforul are molecula tetraedrica - formată din patru atomi (P4).
- Sulful are molecula octaedrica - formată din opt atomi (S8).
Până în prezent, se cunosc şi sunt caracterizate 118 elemente chimice. În funcţie de
proprietăți, acestea pot avea caracter metalic şi caracter nemetalic sau metaloidic.

Metalele – sunt substanţe în stare solidă la temperatura obişnuită, exceptând mercurul

care este lichid, au luciu caracteristic, sunt bune conducătoare de căldură şi electricitate,
unele prezintă rezistență mecanică ridicată şi se pot prelucra mecanic.

Nemetale – sunt substanțe solide, lichide sau gazoase la temperatura obişnuită, sunt
rău conducătoare de căldură şi electricitate, iar cele solide, în majoritate, sunt
sfărâmicioase şi nu au luciu metalic.
 Substanțe compuse
Substanțele compuse (combinațiile) sunt substanțe rezultate prin
combinarea a minimum două substanțe simple.
Substanțele compuse au molecula constituită din doi sau mai mulți atomi
identici; pot fi descompuse în elemente constituente; rezultă prin reacții de combinare.
Numărul atomilor dintr-o combinație poate fi: doi, trei, patru, cinci, uneori mai mare.
- Obținerea unei combinații chimice are loc prin operația de sinteză.
- Descompunerea unei combinații în vederea identificării elementelor sale
componente se numeşte analiză.
Prin descompunerea combinațiilor, pot rezulta fie substanțe simple, fie
substanțe compuse, dar mai simple decât cele inițiale.

Exemple:

CH4 C + 2H2
NH4Cl NH3 + HCl

CaCO3 CO2 + CaO

 Corpuri. Materiale

Corpurile - sunt substanțe care se prezintă sub formă proprie şi volum

determinat, fiind formate din una sau mai multe substanțe identice sau
diferite.

- Corpurile simple - sunt formate din molecule alcătuite din atomi

identici.

- Corpurile compuse - sunt formate din molecule alcătuite din atomi

diferiți.

Materialele - sunt obiecte alcătuite din mai multe componente identice

sunt eterogene (lemnul, oțelul, betonul, sticla, smoala, etc.).
La acestea se poate observa cu ajutorul mijloacelor optice (la unele
chiar cu ochiul liber), prezența componentelor diferite, ceea ce le
determină aspectul eterogen.
 ATOMI. MOLECULE

Noţiuni generale

O caracteristică importantă a materiei este discontinuitatea (John

Dalton,1803).
Această caracteristică este fundamentată pe următoarele principii:

 elementele sunt alcătuite din particule indivizibile numite atomi;

 atomii unui element au proprietăți identice;
 atomii diferitelor elemente au proprietăți diferite;
 atomii nu sunt distruşi, nici creați sau modificați;
 atomii participă la transformările chimice care constau în combinări sau
rearanjări de atomi;
 când atomii se combină între ei rezultă particule numite molecule.
ATOMUL - se defineşte ca fiind cea mai mică particulă din componența unei
substanțe simple, care nu poate fi divizat prin metode chimice şi participă la
formarea combinațiilor chimice.

Exemplu: Dimensiunile atomilor sunt foarte mici, astfel, diametrul unui atom de aur
este 0,0000000287 cm (2,87 • 10-8cm).

• Atomii se caracterizează prin masă proprie.

Exemple: masa unui atom de hidrogen este 1,673 • 10-24g, iar masa unui atom de
oxigen este 26,557 • 10-24g.

• În practică se folosesc masele atomice relative.

• Masa atomică relativă a unui element - reprezintă raportul dintre masa atomică a
elementului respectiv şi a 12-a parte din masa atomică a izotopului 12C.

Exemple: masa atomică a hidrogenului este 1,008; masa atomică a oxigenului este
15,9994 (în practică se aproximează la 16); masa atomică a sulfului este 32,06.
Unitatea atomică de masă

• Unitatea atomică de masă (u.a.m.) este o unitate convenabilă de

masă si este egală cu a 12-a parte din masa atomului de carbon
neutru care are masa atomică A = 12 (6 protoni şi 6 neutroni),
respectiv, u.a.m. = 1,66054 x 10 –27 kg.

• Masa atomică (A) sau masa atomică relativă a unui element este
exprimată în unităţi atomice de masă (u.a.m.), pentru toţi izotopii
naturali ai acestuia.

Masa atomică (A) a fiecărui element se găseşte precizata în

Sistemul periodic al elementelor a lui Mendeleev, de obicei sub
fiecare element.
 MOLECULA - reprezintă particula cea mai mică dintr-o substanță solidă,
lichidă sau gazoasă care poate să existe în stare liberă şi care manifestă
proprietățile substanței căreia îi aparține.

• Prin combinarea a cel puțin doi atomi rezultă o moleculă diatomică.

• Numărul atomilor care pot alcătui o moleculă este diferit, adică moleculele pot fi:
diatomice, triatomice sau poliatomice.
• Moleculele alcătuite din atomi neidentici reprezintă substanțe compuse, în timp
ce moleculele alcătuite din atomi identici reprezintă substanțe simple sau
elementare.

Moleculele oglindesc două aspecte:

• d.p.v. calitativ (indică ce substanță anume reprezintă)
• d.p.v. cantitativ (indică molecula-gram sau mol)

Masa unei molecule este dată de suma maselor atomilor care o alcătuiesc.

Exemple: masa moleculei de hidrogen este 2,016; masa moleculei de acid

clorhidric este 36,451; masa moleculei de acid sulfuric 98,0736.

Masa moleculară exprimată în grame, reprezintă o moleculă-gram sau MOL.

Numărul lui Avogadro

• Numărul lui Avogadro (NA) este numărul de atomi a unei cantităţi de 12 g de

carbon izotop 12 şi este egal cu NA= 6,02252 x 1023. Deoarece masa a unui atom
Mat este definită în funcţie de unitatea atomică de masă, rezută că NA atomi din orice
substanţă, au o masă egală cu unitatea atomică de masă, exprimată în grame.
• Relaţia de calcul a unităţii atomice de masă, funcţie de NA:

1 u.a.m. = Mat / NA , Mat = masa atomică relativă

NA = numărul lui Avogadro.
• Un mol de substanţă - este cantitatea de substanţă care conţine un număr de
atomi sau molecule egal cu Numărul lui Avogadro. Un mol dintr-o substanţă
are o masă egală cu numărul atomic sau molecular exprimată în grame.
Exemplu: 1 mol de cupru conţine un număr de 6,02252 x 1023 atomi de cupru şi are o
masă de 63,55 g, pentru că masa atomică relativă a cuprului MCu este 63,5. Deci un
număr de atomi egal cu Numărul lui Avogadro va avea o masă în grame egală cu
masa atomică a acestuia.
• Rezultă că masa atomică se poate exprima în grame pe mol (g/mol).
Exemplu: masa atomică a aurului Au este MAu = 196,97 u.a.m. sau g/mol. Rezultă
că10 g de aur vor avea 10g / 196,97g/mol = 0,0507 moli.
Numărul lui Avogadro (continuare)

• Numărul de molecule dintr-un mol de substanță este o constantă

universală NA, deci şi numărul de atomi dintr-un atom-gram este de
asemenea egal cu Numărul lui Avogadro (NA).

Concluzie: Numărul lui Avogadro (NA) reprezintă numărul de atomi

de carbon existenți în 12 g din izotopul 12C.
Are valoarea de 6,02252 • 1023.

• Numărul lui Avogadro se utilizează pentru calcularea masei unui

singur atom, aceasta rezultând din masa unui mol de atomi divizată
prin numărul de atomi existenţi în acel mol.
 FORMULA CHIMICĂ
• Substanțele simple sau compuse, se indică prin formula chimică (formula
moleculară) – compoziţia unei substanţe chimice pure cu ajutorul simbolurilor.
• Se foloseşte pentru indicarea tipului de atomi (elemente chimice) dintr-o moleculă,
iar cifrele indică raportul în care se află atomii între ei.
• Indicarea tipului legăturilor chimice şi a orientării lor se face prin formula
structurală.
• Prin analiza chimică elementală calitativă, se determină, natura elementelor sau
a ionilor care compun o substanță.
• Prin analiza chimică elementală cantitativă, se urmăreşte determinarea
procentuală a elementelor din componența unei substanțe sau a ionilor.
Exemplu:
- Prin analiza elementală cantitativă s-a obținut 36,1% calciu şi 63,9% clor.
- Pentru a afla numărul de atomi din fiecare element, se divid procentele obținute
prin masa atomică a elementului corespunzător:
(Ca) 36,1 : 40,08 = 0,9
(Cl) 63,9 : 35,453 = 1,8
- Pentru a afla raportul dintre aceste două elemente se împarte cel mai mare prin
cel mai mic, respectiv 1,8 : 0,9 = 2.
- Rezultă că raportul dintre numărul de atomi de clor şi calciu este = 2 (Cl) : 1 (Ca)
• Formula empirică sau brută - arată natura şi raportul dintre elementele
componente ale unei substanțe. În majoritatea cazurilor, aceasta nu
precizează numărul atomilor din moleculă, fiind cea mai simplă formulă
chimică dedusă prin analiza chimică.

• Formula moleculară - precizează numărul şi calitatea atomilor ce

compun o moleculă, ea fiind de cele mai multe ori un multiplu al formulei
brute.

REACŢII CHIMICE

• Formula chimică reprezintă o prescurtare simbolică, prin care se indică

un compus, respectiv o moleculă a unui compus.
• Formulele chimice sunt necesare pentru reflectarea transformărilor
calitative ale substanțelor, respectiv ajută la redarea prin scris a fenomenelor
chimice sau a reacțiilor chimice.
• Orice transformare chimică se exprimă printr-o reacție chimică.
 Exemple:
- Oxidarea carbonului la dioxid de carbon:
C + O2 CO2
- Prepararea alcoolului etilic din etilenă şi apă:
CH2 = CH2 + H2O CH3-CH2 - OH
Când reacția chimică este redată sub forma unei egalități, implicându-se cifre
numite coeficienți, aceasta se numeşte ecuație chimică.
Coeficienții se scriu înainte de formula substanței într-o ecuație chimică şi arată
numărul de molecule de substanţă care iau parte la reacţie şi care trebuie
întotdeauna echilibrat.

Exemplu:
- Reacția de neutralizare a hidroxidului de sodiu cu acid sulfuric, se reflectă
cantitativ prin următoarea ecuație chimică:

2NaOH + H2SO4 Na2SO4 + 2H2O

Întotdeauna ecuațiile chimice respectă LEGEA CONSERVĂRII MASEI - numărul

de atomi ai unui element care intră într-o reacție chimică este egal cu numărul
de atomi ai aceluiaşi element care rezultă din reacţia chimică.
 LEGILE GENERALE ALE CHIMIEI
LEGEA CONSERVĂRII MASEI (Lomonosov-Lavoisier)
• În 1748, Mihail Vasilievici Lomonosov formulează legea: „Toate schimbările
care se produc în natură, se produc astfel încât atât cât se ia de la un corp, tot
atât se adaugă la alt corp”.
• În 1774, Antoine-Laurent de Lavoisier a fundamentat experimental LEGEA
CONSERVĂRII MASEI şi a formulat această lege prin expresia cunoscută: „În
natură, nimic nu se pierde, nimic nu se creează, ci totul se transformă”.

“În toate reacțiile chimice, suma maselor reactanților este egală cu

suma maselor produşilor rezultați din reacție”.
Exemple:
- 65 g zinc se combină cu 32 g sulf, rezultă 97 g sulfură de zinc;
- 2 g hidrogen se combină cu 16 g oxigen, rezultă18 g apă;
- azotatul de argint reacționează cu clorura de sodiu şi se formează clorură de
argint şi azotat de sodiu, conform reacției:
AgNO3 + NaCl AgCl + NaNO3
Cântărind cu precizie analitică substanțele înainte şi după reacție, se constată că
greutatea lor totală rămâne neschimbată.
 Nu trebuie să se facă confuzie între masa unui corp şi greutatea unui corp!

• Greutatea unui corp variază în funcție de poziția sa pe suprafața pământului

şi reprezintă forţa cu care un câmp gravitaţional acţionează asupra corpului.
• Masa unui corp este o mărime globală, ce determină măsura inerţiei unui corp sau
a unei particule, determinabilă la nivel macroscopic, este o constantă care nu
depinde de locul in care se face determinarea.
Formula care uneşte greutatea de acceleraţia gravitaţională şi masă este
următoarea:
Greutatea = Masa × Gravitaţia

În conformitate cu teoria relativității, masa este legată de energie prin expresia

stabilită de Albert Einstein (1879-1955):
E = mc2
unde: E - energia (J); m - masa (g) ; c – viteza luminii în vid (cm • s-1)

Deseori, reacțiile chimice sunt însoțite de un efect termic, deci masa totală a
substanțelor participante la reacție prezintă variaţii, cu o valoare dată de relația:
∆m = E/c2
Întrucât efectul termic ce însoțeşte reacțiile chimice este mic, variația de masă
corespunzătoare are o valoare deosebit de mică, nesesizabilă de balanțele analitice.
 LEGEA PROPORȚIILOR DEFINITE
• În 1801, Joseph Louis Proust a formulat LEGEA PROPORŢILOR DEFINITE:
„În reacțiile chimice, substanțele se combină între ele în proporții de
masă definite sau constante”.
“Fiecare substanţă are o compoziţie constantă, indiferent de calea prin care
a fost obţinută”.
• Toate moleculele unui compus sunt identice şi toţi atomii unei specii chimice au
aceeaşi masă.

Exemple:
- 2 g hidrogen se combină cu 16 g oxigen şi formează 18 g apă; raportul de combinare
între masa hidrogenului şi cea a oxigenului este de 1 / 8.
Dacă în această reacție un element se ia în exces, acest exces rămâne nereacţionat.
- 2 g hidrogen se combină cu 32 g sulf şi formează 34 g de hidrogen sulfurat (H2S),
raportul de masă fiind de 1 / 16.
- 32 g sulf se combină cu 56 g fier pentru formarea a 88 g sulfură de fier (FeS);
raportul de masă fiind de 7 / 4.
• Întotdeauna elementele chimice care se găsesc în componența substanțelor
compuse, au mase constante; masa produsului unei reacții de combinare a
elementelor este o constantă; raportul dintre masele elementelor care se combină
este de asemenea constant.
 LEGEA PROPORȚIILOR MULTIPLE

• În 1804, John Dalton a enunțat LEGEA PROPORŢIILOR MULTIPLE:

„Când două elemente chimice pot forma între ele mai multe
combinații, diferitele mase ale unui element care se combină cu aceeaşi
masă a celuilalt element, se găsesc între ele întotdeauna în raporturi de
numere întregi şi mici”.

Exemplu:

Oxigenul reactioneaza cu sulful si poate forma trei oxizi principali:

- monoxid de sulf SO
- dioxid de sulf SO2
- trioxid de sulf SO3

Exprimând raportul dintre masa sulfului şi masa oxigenului existent în aceşti oxizi,
rezultă următoarele: 32 / 16; 32 / 32 şi 32 / 48; raporturile dintre masele oxigenului
participant la combinare sunt de: 16 / 32 / 48, respectiv 1 / 2 / 3.
 Exemplu:

Oxigenul reactioneaza cu azotul si poate forma cinci oxizi principali:

- protoxid de azot, N2O unde pentru 14 g azot corespund 8 g oxigen
- monoxid de azot, NO unde pentru 14 g azot corespund 16 g oxigen
- trioxid de diazot, N2O3 unde pentru 14 g azot corespund 24 g oxigen
- dioxid de azot, NO2 unde pentru 14 g azot corespund 32 g oxigen
- pentaoxid de diazot, N2O5 unde pentru 14 g azot corespund 40 g oxigen

- Rezultă că masele atomilor de oxigen care se găsesc în cei cinci oxizi ai azotului
sunt în raporturi de 1 / 2 / 3 / 4 / 5.

• Din legea lui Dalton rezultă că elementele chimice se combină între ele în
cantități foarte mici, numite atomi, iar atomul unui element are puterea
de combinare mai mare decat celalalt; el poate lega chimic unul, doi sau
mai mulți atomi identici.
 LEGEA ECHIVALENŢILOR
• Chimistul german Jeremias Benjamin Richter (1762-1807), enunță LEGEA
ECHIVALENȚILOR:
„Substanțele simple sau compuse reacționează între ele în cantități
proporționale cu echivalenții lor chimici”.

Richter a introdus şi termenul de stoechiometrie.

Stoechiometria arata că în reacțiile chimice, intotdeauna un echivalent-gram dintr-
o substanță va reacționa exact cu un echivalent-gram din alta substanta, sau un
număr x de echivalenți chimici dintr-o substanță va reacționa exact cu acelaşi număr
x de echivalenți chimici din alta substanța.
Toate reacțiile chimice trebuie să respecte legea echivalenților.

Exemplu:
Reacția de neutralizare dintre acidul sulfuric şi hidroxidul de sodiu se desfăşoară
conform ecuației chimice:
H2SO4 + 2NaOH Na2SO4 + 2H2O

Legea echivalenților este respectată prin egalarea coeficienţilor

stoechiometrici ai reacţiei chimice.
 LEGEA PROPORŢIILOR ECHIVALENTE (LEGEA ECHIVALENŢILOR)

ECHIVALENTUL CHIMIC

Echivalentul chimic sau echivalentul gram - reprezintă cantitatea

exprimată în grame dintr-un element sau dintr-o substanță compusă
care se poate combina cu 1,008 g de hidrogen sau cu 8 g oxigen sau
care poate substitui aceste cantități de hidrogen sau oxigen în oricare
din combinațiile lor.
• Toate substanțele, simple sau compuse, au propriul echivalent chimic
numit şi val.

 Pentru orice element - echivalentul chimic rezultă din raportul dintre

masa atomică (atomul-gram) şi valența elementului respectiv sau
numărul său de oxidare.

Exemple:
23 40,08
ENa= = 23 g; ECa = = 20,04 g; ECl = 35,5 = 35,5 g
1 2 1
 În cazul unui element chimic care apare în compuşii săi în mai multe
stări de oxidare, acesta prezintă mai mulți echivalenți chimici.

Exemple:
EFeII = 56 = 28 g iar EFeIII = 56 = 18,6 g
2 3

 Pentru acizi - echivalentul chimic este dat de raportul dintre masa

moleculară (molecula-gram) şi bazicitatea acidului considerat.
Bazicitatea unui acid este dată de numărul de protoni puşi în libertate prin
ionizarea acelui acid (ex: bazicitatea acidului sulfuric este 2, bazicitatea
acidului fosforic este 3, etc.).

Exemple: 98 98
EH2SO4 = = 49 g iar EH3PO4 = = 32,66 g
2 3
 Dacă într-o reacție chimică nu sunt implicați toți protonii acidului (nu sunt
substituiți), echivalentul chimic este dat de raportul dintre masa moleculară a
acidului şi numărul de protoni substituiți.

Exemplu:
H3PO4 + 2NaOH Na2HPO4 + 2H2O
98
Echivalentul chimic al acidului fosforic este: E = = 49 g
2
Funcție de structura lui chimică şi de reacția la care participă, un compus
poate avea mai multi echivalenți chimici.
 Pentru baze - echivalentul chimic rezultă din raportul dintre masa
moleculară şi aciditatea bazei respective. Aciditatea unei baze este
identică cu numărul de anioni hidroxil (OH-) eliberați prin ionizarea acelei
baze, respectiv cu numărul de protoni pe care baza îi poate lega (ex:
aciditatea hidroxidului de sodiu este 1, a hidroxidului de calciu este 2, etc.).
Exemple:
40 74
ENaOH = = 40 g ; ECa(OH)2 = = 37 g
1 2
  Pentru o sare rezultata din reactii acido-bazice – echivalentul-gram este
dat de raportul dintre masa moleculară a sării şi numărul valențelor date de
cationi (numărul cationilor înmulțit cu valența respectivului cation).
Exemple: 58,5 342
ENaCl = = 58,5 g ; EAl2(SO4)3 = = 57 g
1 2x3
 Pentru o sare rezultata din reacții de oxido-reducere – echivalentul-gram
este dat de raportul dintre masa moleculară şi numărul de electroni implicați în
reacție (respectiv numărul de electroni care schimbă starea de oxidare a ionilor
sau atomilor în acel proces).
Exemplu:
În reacţia de oxidare cu permanganat de potasiu în mediu acid, cationul
de mangan se reduce de la Mn7+ la Mn2+, acceptând 5 electroni.
158
EKMnO4 = = 31,6 g
5

Noțiunea de echivalent-gram prezintă importanță deosebită în chimie, ajutând la:

• deducerea legii echivalenților;
• înțelegerea reacțiilor chimice;
• exprimarea concentrației soluțiilor prin normalitate;
• efectuarea calculelor stoechiometrice.
 LEGEA VOLUMELOR CONSTANTE

• În anul 1808, Joseph Louis Gay-Lussac descoperă LEGEA

VOLUMELOR CONSTANTE pentru reacțiile rezultate dintr-o reacție în fază
gazoasă, formulând următoarea concluzie:

„Suma volumelor substanțelor gazoase rezultate dintr-o reacție

în fază gazoasă, este mai mică sau cel puțin egală (niciodată mai
mare) cu suma volumelor substanțelor gazoase intrate în reacție”.

Astăzi LEGEA LUI GAY-LUSSAC cunoaşte următoarea formulare:

„Când două gaze se combină, între volumele lor, cât şi între

fiecare din volumele gazelor reactante şi volumul substanței
gazoase rezultate, există un raport simplu de numere întregi şi mici,
volumele fiind măsurate la aceeaşi presiune şi temperatură”.
 LEGEA LUI AVOGADRO

• Urmărind să explice legea lui Gay-Lussac, în 1811, fizicianul italian

Amedeo Avogadro a enunțat ipoteza conform căreia particulele cele mai
mici care alcătuiesc substanțele gazoase (oxigen, hidrogen, clor, azot), nu
sunt atomi, ci molecule.
• În concepția lui Avogadro apare diferențierea dintre atomi şi molecule;
moleculele sunt cele mai mici particule materiale care pot exista în mod
independent şi posedă proprietățile esențiale ale substanțelor pe care le
reprezintă, iar atomii sunt cele mai mici particule materiale capabile să
participe la reacțiile chimice.
Exemple: conform ipotezei lui Avogadro, reacția formării acidului clorhidric
din hidrogen şi clor reprezintă:
n H2 (1 volum) + n Cl2 (1 volum) = 2n HCl (două volume)

În această relație, n indică numărul de molecule existente în volumul de

gaze folosit; simplificând prin n, rezultă:
H2 (1 volum) + Cl2 (1 volum) = 2 HCl (două volume)
 Analog se pot reprezenta reacțiile de formare a apei sau amoniacului:

2 H2 (două volume) + O2 (1 volum) = 2 H2O (două volume vapori)

3 H2 (trei volume) + N2 (1 volum) = 2 NH3 (două volume)

Din ipoteza lui Avogadro, se deduce LEGEA LUI AVOGADRO:

„Volume egale de gaze diferite, la aceeaşi temperatură şi presiune,

conțin acelaşi număr de molecule”.

Conform legii lui Avogadro rezultă că moleculele compuse (cum sunt cele
de apă, acid clorhidric, amoniac şi altele) conțin atomi diferiţi.
 VOLUMUL MOLAR

• Volumul molar - reprezintă volumul ocupat de un mol de substanță

gazoasă la temperatura de 0ºC şi la presiunea de 1 atmosferă.
• Experimental, volumul molar al oricărui gaz măsoară 22,4 L.

Generalizare: „Volumele molare ale gazelor aflate la temperatură şi

presiune constante sunt egale”.

• Volumele molare nu sunt influențate de natura chimică a substanței

respective.
• O moleculă gram dintr-o substanță gazoasă la 0ºC şi la presiune de 1 atmosferă,
conține 6,0225 • 1023 molecule. Această valoare este o constantă universală şi se
numeşte Numărul lui Avogadro (NA).
Exemplu: Un mol de hidrogen, în condiții normale de presiune şi temperatură,
conține acelaşi număr de molecule ca şi un mol de oxigen, de azot sau de alt gaz.
Prin lichefiere sau prin solidificare, raportul dintre masa unui mol de gaz şi
numărul de particule rămâne constant.
Acest raport nu variază cu starea de agregare a substanțelor.
 DETERMINAREA MASEI MOLECULARE A GAZELOR

• Luând în considerare două gaze A şi B, raportul dintre masele unor

volume egale din aceste gaze va fi egal cu raportul dintre masele
moleculare respective (MA şi MB):
GA MA
=
GB MB
• Raportul dintre masa unui volum de gaz şi masa aceluiaşi volum din alt
gaz, la aceeaşi presiune şi temperatură reprezintă densitatea relativă (d) a
primului gaz în raport cu al doilea gaz:

GA MA rezultă MA = d • MB
=d =d
GB MB

Masa moleculară a unei substanțe gazoase rezultă din densitatea ei

raportată la o altă substanță gazoasă şi multiplicată cu masa moleculară a
acestei ultime substanțe gazoase.
 Densitatea unui gaz se determină în raport cu hidrogenul sau cu
aerul.

• Masa moleculară a hidrogenului este 2,016, iar a aerului este de 14,38

ori mai mare decât a hidrogenului.

• Rezultă că masa moleculară a aerului este de 28,99.

• Relațiile de calcul pentru determinarea maselor moleculare ale

diferitelor gaze sunt:

Mgaz = 2,016 • dH şi respectiv Mgaz = 28,99 • daer