Platina și combinațiile complexe ale

acesteia

Pătruță (Scarlat) Cristina Andreea

Facultatea de Stiințe și Mediu
Chimie II
Obtinerea platinei

Ea se obține din concentratele nămoloase de la

electroliza nichelului, Cu, Pb. Nămolurile ce contin
platina se supun prajirii oxidate. Platina se
solubilizează cu apa regala la rece si apoi la cald. La
final se precipită un cloroplatinet de amoniu
(NH4)2Pt Cl6 prin descompunerea termică a
cloroplatinatului de amoniu
• Platina este ultimul metal prețios descoperit de către om
• Platina se găsește în natură în stare metalică, aliată cu cantități mici de Fer, Cupru, celelalte metale
platinice și uneori cu puțin aur.
• Acest minereu apare sub formă de granule sau pepite, în greutate de câteva miligrame până la
câteva kilograme, împrăștiate într-un silicat
• Platina este folosită mult drept catalizator, în special în reacții de oxidare sau hidrogenare.
• În electricitate se utilizează pentru fabricarea termocuplurilor sau a termometrelor cu rezistenţă, a
contactelor electrice sau a electrozilor pentru diverse aplicaţii.
• Platina este un metal nobil aparținând grupei metalelor platinice, grupa a 8-a a elementelor
chimice din tabelul periodic.
• Configuratia electronica a Platinei 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5d2 4d10 5p6 4f14 6s2 5d8
 Platina are următoarele proprietăți fizice:

• Platina are următoarele proprietăți fizice:

• Masa atomică = 195,09
• Raza atomică = 1,39Å
• Raza ionică, M4+ = 0,65Å
• Volum atomic = 9,10 cm3/atom-g la 20°C
• Densitate = 21,4 g/cm3 la 20oC
• Energie de ionizare (M→M2+) = 18,56eV
• Energie de ionizare (M→M4+) = 41,13eV
• Energie de ionizare (M→M6+) = 75,3eV
• Potențialul normal de electrod M2+/M (V) = +1,20
• Temperatura de topire = 1770°C
• Temperatura de fierbere = 4530°C
• Duritate = 6,5 scara Mohs
• Conductibiliate electrica (ɣHg = 1) = 8,5
• Conductibiliate termică (KAg= 1) = 0,16
• Culoare = alb-argintiu
• Are un luciu metalic care se menține în aer uscat
• Are o foarte bună rezistență la oxidare și coroziune
• Își păstrează culoarea în timp
• Este un metal ductil, maleabil, și poate fi tras în foii cu grosime de 2,5µm sau în fire cu diametru de 15µm
• Este un element de aliere esențial pentru aliajele cu aur, căruia îi îmbunătățește duritatea și elasticitatea,
adăugându-se în aceste aliaje până la 10%.
• În combinațiile ei mai importante, platina este
bi-sau tetravalenta. Se mai cunosc compuși ai
platinei monovalente, trivalente (complecși) și
hexavalente (PtF6, PtO3); toți aceștia sunt
nestabili și de mai mică însemnătate. Platina
are o mare tendință de a forma complecși; în
soluție, combinațiile platinei există practic
numai în formă complexă.
• Numărul de coordinare al ionului bivalent este 4, așa cum se află de exemplu în
sărurile platinoase H2[PtCl4].
• Numărul de coordinare al ionului platinic este 6: de exemplu H2[PtCl6]. Atât
sărurile platinoase cât și cele platinice sunt galbene-brune în soluțiile concentrate
și galbene în soluții diluate.
• Platina se dizolvă în amestecul 3HCl + HNO3, formând ionul platinic.
• 3Pt + 12(H++Cl-) + 4(H+ + NO3-) = 3(Pt4+ + 4Cl-) + NO + 8H2O
• 3(Pt4+ + 4Cl-) + 6(H+ + Cl-) = 3{2H+ + [PtCl6]2-}
• Platina formează complecși cu amoniacul și aminele, de exemplu [Pt(NH3)4]Cl2 și
[Pt(NH3)2Cl2].
• Platina formează complecși cu olefinele și compuși organo platinici care conțin
legături Pt-C.
• Majoritatea combinațiilor complexe derivând de la PtII au configurație plană,
pătratică.
• Se cunosc un număr mare de complecși ai platinei în starea de oxidare +4, cu
liganzi feluriți, ca NH3, amine, CN sau halogeni. În toate cazurile numărul de
coordinație al atomului metalic este 6, iar geometria compusului octaedrică.
 Carboplatin

Cis-diamine(1,1-ciclobutan-dicarboxilat)platină(II)
Pt(NH3)2(C6H6O4)
Este un compus coordinativ de tip chelat al platinei care manifestă acțiune antitumorală,
antimicrobiană și antivirală. Această activitate se pare că este determinată de natura
liganzilor și de conformația geometrică a moleculelor respective. Numai izomerii CIS
prezinta acțiune antitumorală. Izomerii TRANS nu numai că sunt inactivi în tratarea
cancerului, dar, de multe ori, sunt combinații foarte toxice.
Carboplatin este un medicament chimicoterapeutic folosit impotriva unor
forme de cancer, cum ar fi tratarea cancerului ovarian, a cancerului pulmonar, esofagian,
etc. Carboplatin a fost introdus la sfârșitul anilor 1980 și de atunci a câștigat multa
popularitate în tratamentele clinice.
Unul dintre cele mai mari beneficii al Carboplatinei față de Cisplatină este
numărul redus de efecte secundare. Alte efecte secundare reduse sunt greața și
vărsăturile, ele fiind mai puțin severe și mai ușor de controlat. Carboplatin este unul
dintre cele mai folosite medicamente pentru chimioterapie. Acesta diferă față de
Cisplatin prin faptul ca are o moleculă mult mai mare, cu un ligand dicarboxilat.
 Spiroplatin

Aqua-1,1-bis(aminometil)-ciclohexanesulfatoplatina(II)
C8H18N2O4PtS

Spiroplatin este,asemenea Carboplatinului, un compus coordinativ

de tip chelat al platinei care manifestă acțiune antitumorală, antimicrobiană și
antivirală.
Este a doua generație derivată din Cisplatin. Variația de liganzi care
înconjoară metalul (platina) crește toleranța medicamentului în tratarea
cancerului. Se presupune că protecția sterică mai bună a metalului scade rata
de degradare a complexului.
 Iproplatin

Cis-diclorobis(isopropilamina)-trans-dihidroxoplatina(IV)
C6H22Cl2N2O2Pt

Iproplatina, medicament care ajută la tratarea cancerului, se

leagă și formează reticulări ADN și aducte de ADN de platină, rezultând în
insuficiența replicării ADN și moartea celulelor.Deși mai puțin predispus la
inactivarea glutationului în comparație cu Cisplatina, rezistența la acest
agent a fost observată in vitro datorită reparării leziunilor de platină de
către celulele tumorale.
 Tricloro(eten)platinat(II) de Potasiu

Compusul K[PtCl3(C2H4)] a fost preparat prima dată de către un farmacist

danez în jurul anului 1830. Oamenii de știință au reușit să îi determine
structura abia recent. Acest complex este primul exemplu al unei clase
importante de compuși cunoscuți drept organometalici. Poate fi preparat prin
reacția:
K2[PtCl4] + C2H4 → K[PtCl3(C2H4)] + KCl
 Hexacloroplatinatul de sodiu

Na2[PtCl6]

Hexachloroplatinatul de sodiu, sarea de sodiu a acidului hexacloroplatinic,

este un compus anorganic cu formula chimică Na2[PtCl6], constând din
cationul de sodiu și anionul hexacloroplatinat. Acesta este folosit pentru
tratarea tumorii cauzate de Escherichia Coli.
 Hexacloroplatinatului de amoniu

(NH4)2[PtCl6]

Hexacloroplatinatul de amoniu, cunoscut și sub numele de cloroplatinat

de amoniu, este compusul anorganic cu formula (NH4)2[PtCl6]. Este un exemplu rar
de sare solubilă de platină (IV) care nu este higroscopică. Formează soluții galbene
intense în apă.
Compusul este format din cationi tetrahidrați de amoniu și anioni
octahidrați [PtCl6]2-. Acesta este, de obicei, generat ca un precipitat galben fin prin
tratarea unei soluții de acid hexacloroplatinic cu o soluție de sare de amoniu.
Complexul este atât de slab solubil încât această etapă este folosită pentru izolarea
platinei din minereuri și reziduuri reciclate.
Hexacloroplatinatul (IV) de amoniu are o acțiune antimicrobiană
pronunțată, testă pe Escherichia Coli.
 Acidul hexacloroplatinic

[H3O]2[PtCl6](H2O)x

Pt + 4 HNO3 + 6 HCl → H2PtCl6 + 4 NO2 + 4 H2O

Acidulcloroplatinic sau acidul hexacloroplatinic este un compus anorganic cu formula

[H3O]2[PtCl6](H2O)x. Este o sursă comercială importantă de platină, de obicei ca o
soluție apoasă, de culoare roșie. Deși adesea scrisă sub o stenotă ca H2PtCl6, este
sarea de hidroniu (H3O+) a anionului hexacloroplatinat (Pt). Compusul este de
asemenea disponibil ca hexahidrat.
Acidul cloroplatinic a fost popularizat pentru determinarea potasiului.
Potasiul este precipitat selectiv sub formă de cloroplatinat de potasiu. Determinările
au fost efectuate în soluții de alcool 85% (v / v) cu ioni de platină în excesCa mulți
compuși de platină, acidul cloroplatinic este utilizat în cataliză.
 Bibliografie

• Cristina Stoian, Chimie anorganică. Metalele şi combinaţiile lor,

editura pim, Iasi 2016
• Acad. Prof. Dr. Ing. Costin D. Neniţescu, Chimie generală, editura
Tehnica, Bucureşti 1963
• Raluca Ripan, Chimie analitică calitativă, editura Tehnică
• Costin D. Neniţescu, Chimie generală, editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1972
• M. Ionescu, S. Gogălniceanu, Chimie generală, editura Didactică şi
Pedagogică, 1964
• Dinu Marian, Metale de inalta puritate, Editura Tehnica Bucuresti,
1988
• Robert G. Craig, Materiale dentare restaurative, Editura All, ISBN:
973-684-366-1