Sunteți pe pagina 1din 14

Universitataea de Stat Tiraspol

Facultatea: Biologie-Chimie
Specialitatea : Chimie

Lucrul individual: Compuși


heterociclici

Tema: Grupa Pirimidine

A elaborat: Carp Alina A coordonat: Grigore Filip


Crudu Alina
Lupu Tatiana

Chișinău,2018
Cuprins
1. Structura. Răspândirea
2. Metode de prepararea pirimidinei si derivaților
3. Proprietăți
4. Comportarae hidroxi și amino-pirimidinelor
5. Acidul borbituric și derivații săi

2
 Structura și răspândirea

Pyrimidina este un compus organic heterociclic aromatic similar


cu piridina . [3] Una dintre cele trei diazine (heterociclici cu șase membri cu
doi atomi de azot în ciclu), are atomii de azot la pozițiile 1 și 3 din
inel. [2] Celelalte diazine sunt pirazina (atomii de azot la pozițiile 1 și 4)
și piridazina (atomii de azot la pozițiile 1 și 2). În acizii nucleici , trei tipuri
de nucleobaze sunt derivați de pirimidină: citozina (C), timina (T) și uracil
(U).

Pirimidina Citozină Tiamina Uracil

Sistemul inelar de pirimidină are o natură largă în natură [3] ca compuși și


derivați condensați sub formă de inele,
inclusiv nucleotidele citozină , timină și uracil , tiamină (vitamina B1)
și alloxan . Se găsește, de asemenea, în numeroși compuși sintetici, cum ar
fi barbituricele și medicamentul HIV, zidovudina . Deși derivații de pirimidină
cum ar fi acidul uric și aloxan au fost cunoscuți la începutul secolului al XIX-lea, o
sinteză de laborator a unei pirimidine nu a fost efectuată decât în 1879 [3], când
Grimaux a raportat prepararea acidului barbituric din uree și acid malonic în
prezența oxiclorurii de fosfor. [4] Studiul sistematic al pirimidinei a început [4] în
1884 cu Pinner , [5]care a sintetizat derivații prin condensarea acetoacetatului de
etil cu amidine . Pinner a propus pentru prima dată denumirea de "pirimidină" în
1885. [6] Compusul părinte a fost pregătit mai întâi de Gabriel și Colman în

3
1900, [7] prin transformarea acidului barbituric în 2,4,6-tricloropirimidină, praf
de zinc în apă fierbinte.

 Nomenclatură

Nomenclatorul de pirimidine este simplu. Totuși, ca și alte heterociclici, grupările


hidroxil tautomerice dau complicații, deoarece există în principal
în forma amidică ciclică . De exemplu, 2-hidroxipirimidina este mai bine denumită
2-pirimidonă. Există o listă parțială a numelor triviale ale diferitelor pirimidine. [8]

Metodele de preparare:
 Condensarea ureei cu esterul malonic în soluție etanolică și în prezența
etoxidului de sodium

4
5
6
7
8
9
Proprietățile
Ca și piridinele, în pirimidine, densitatea electronilor π este scăzută într-o
măsură mult mai mare. Prin urmare, substituția aromatică electrofilă este mai
dificilă, în timp ce substituția aromatică nucleofilă este facilitată. Un exemplu al
ultimului tip de reacție este deplasarea grupării amino în 2-aminopirimidină
cu clor [10] și invers. [11]

Disponibilitatea perechilor de electroni ( bazicitate ) este scăzută în


comparație cu piridina. În comparație cu piridina, N -alchilarea și N- oxidarea sunt
mai dificile. Protonarea și alte adiții electrofile vor avea loc la un singur azot
datorită dezactivării ulterioare a celui de-al doilea azot. [2] Pozițiile 2-, 4- și 6- din
inelul de pirimidină sunt deficitare cu electroni, analoage celor din piridină și nitro-
10
și dinitrobenzen. Poziția 5 este mai puțin defectuoasă cu electroni, iar substituenții
sunt destul de stabili. Totuși, substituția electrofilă este relativ ușoară la poziția 5,
incluzând nitrarea și halogenarea. [8]

Reducerea stabilizării prin rezonanță a pirimidinei poate duce mai degrabă la


reacții de adiție și la inel de scindare decât la substituții. O astfel de manifestare
este observată în rearanjarea lui Dimroth .

Pyrimidina se găsește, de asemenea, în meteoriți , dar oamenii de știință încă


nu își cunosc originea. De asemenea, pirimidina
se descompune fotolitic în uracil sub lumină ultravioletă .

Așa cum se întâmplă adesea în cazul sistemelor de inel heterociclic mamă, sinteza
pirimidinei nu este obișnuită și se realizează de obicei prin îndepărtarea grupărilor
funcționale din derivați. Sinteze primare în cantitate care implică formamidă au
fost raportate. [8]

Datorită scăderii bazicității în comparație cu piridina, substituția electrofilă a


pirimidinei este mai puțin ușoară. Protonarea sau alchilarea are în mod obișnuit loc

11
numai la unul dintre atomii de azot din inel. Mono- N- oxidarea are loc prin reacția
cu peracide. [2]

C- substituția electrofilă a pirimidinei are loc în poziția 5, cel puțin lipsit de


electroni. S-substituția nucleotidică C trebuie să fie facilitată la pozițiile 2-, 4 și 6,
dar există doar câteva exemple. Aminarea și hidroxilarea au fost observate pentru
pirimidinele substituite. Reacțiile cu reactivi Grignard sau alchillitiu conduc la 4-
alchil- sau 4-arilpirimidină după aromatizare. [8]

S-au observat atacuri cu radicali liberi pentru pirimidină și s-au observat reacții
fotochimice pentru pirimidinele substituite. [8] Pirimidina poate fi hidrogenată
pentru a se obține tetrahidropirimidina. [8]

Trei nucleobaze găsite în acizii nucleici , citozina (C), timina (T)


și uracilul (U), sunt derivați de pirimidină:

12
Citozina ( C ) Thymine ( T ) Uracil ( U )

În ADN și ARN , aceste baze formează legături de


hidrogen cu purinele complementare . Astfel, în ADN, purinii adenina (A)
și guanina(G) se împerechează cu pirimidinele timina (T) și, respectiv, citozina
(C).

În ARN , complementul adeninei (A) este uracil (U) în loc de timină (T), astfel
încât perechile care formează sunt adenină : uracil și guanină : citozină .

Foarte rar, timina poate apărea în ARN sau uracil în ADN, dar când sunt
reprezentate celelalte trei baze principale de pirimidină, pot apărea și unele baze
minore de pirimidină în acizii nucleici . Aceste pirimidine minore sunt, de
obicei, versiuni metilate ale celor majore și sunt postulate ca având funcții de
reglementare. [12]

Modurile de legare la hidrogen sunt pentru perechea de bază clasică Watson-


Crick . Alte moduri de legare la hidrogen ("perechi de vânturi") sunt
disponibile atât în ADN, cât și în ARN, deși grupa 2'-hidroxil suplimentară
a ARN-ului extinde configurațiile prin care ARN poate forma legături de
hidrogen.

13
Bibliografie
1. Gilchrist, Thomas Lonsdale (1997). Chimie heterociclică . New York: Longman. ISBN 0-582-27843-
0.
2. ^ Salt până la:a b c Joule, John A .; Mills, Keith, eds. (2010). Heterocyclic Chemistry (ed. 5). Oxford:
Wiley. ISBN 978-1-405-13300-5 .
3. ^ Salt până la:a b Lagoja, Irene M. (2005). "Pirimidina ca constituent al compușilor naturali biologic
activi"(PDF) . Chimie și biodiversitate . 2 (1): 1-50. doi : 10.1002 / cbdv.200490173 . PMID 17191918 .
4. ^ Grimaux, E. (1879). " Sinteza derivatelor de uree din seria alloxan". Computează rapoartele științifice
ale Academiei de Științe . 88 : 85-87.
5. Pinner, A. (1884). "Ueber die Einwirkung von Acetessigäther auf die Amidine" [Cu privire la efectul
esterului acetilacetonat asupra amidinelor]. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft . A17 :
2519-2520. doi : 10.1002 / cber.188401702173 .
6. ^ Pinner, A. (1885). " Efectul esterului acetilacetonat asupra amidinelor". Pirimidina]. Berichte der
Deutschen Chemischen Gesellschaft . A18 : 759-760. doi : 10.1002 / cber.188501801161 .
7. ^ Gabriel, S. (1900). "Pyrimidin aus Barbitursäure" [Pyrimidina din acidul barbituric]. Berichte der
Deutschen Chemischen Gesellschaft . A33 : 3666. doi : 10.1002 / cber.190003303173 .
8. Albert, Adrien (1968). Chimie heterociclică, o introducere . Londra: Athlone Press.
9. ^ Kogon, Irving C .; Minin, Ronald; Overberger, CG "2-clorpirimidină" . Sinteze organice . 35 :
34. doi : 10.15227 / orgsyn.035.0034 .; Volum colectiv , 4 , p. 182
10. ^ Overberger, CG; Kogon, Irving C .; Minin, Ronald. "2- (dimetilamino) pirimidină" . Sinteze
organice . 35 : 58. doi : 10.15227 / orgsyn.035.0058 .; Volum colectiv , 4 , p. 336
11. Movassaghi, Mohammad; Hill, Matei D. (2006). "Sinteza în un singur pas a derivaților de pirimidină". J.
Am. Chem. Soc. 128 (44): 14254-14255. doi : 10.1021 / ja066405m .
12. Nelson, David L .; Cox, Michael M. (2008). Principiile de biochimie (ediția a 5-a). WH Freeman. pp.
272-274. ISBN 1429208929 .

14

S-ar putea să vă placă și