Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea: Biologie-Chimie
Specialitatea : Chimie
Chișinău,2018
Cuprins
1. Structura. Răspândirea
2. Metode de prepararea pirimidinei si derivaților
3. Proprietăți
4. Comportarae hidroxi și amino-pirimidinelor
5. Acidul borbituric și derivații săi
2
Structura și răspândirea
3
1900, [7] prin transformarea acidului barbituric în 2,4,6-tricloropirimidină, praf
de zinc în apă fierbinte.
Nomenclatură
Metodele de preparare:
Condensarea ureei cu esterul malonic în soluție etanolică și în prezența
etoxidului de sodium
4
5
6
7
8
9
Proprietățile
Ca și piridinele, în pirimidine, densitatea electronilor π este scăzută într-o
măsură mult mai mare. Prin urmare, substituția aromatică electrofilă este mai
dificilă, în timp ce substituția aromatică nucleofilă este facilitată. Un exemplu al
ultimului tip de reacție este deplasarea grupării amino în 2-aminopirimidină
cu clor [10] și invers. [11]
Așa cum se întâmplă adesea în cazul sistemelor de inel heterociclic mamă, sinteza
pirimidinei nu este obișnuită și se realizează de obicei prin îndepărtarea grupărilor
funcționale din derivați. Sinteze primare în cantitate care implică formamidă au
fost raportate. [8]
11
numai la unul dintre atomii de azot din inel. Mono- N- oxidarea are loc prin reacția
cu peracide. [2]
S-au observat atacuri cu radicali liberi pentru pirimidină și s-au observat reacții
fotochimice pentru pirimidinele substituite. [8] Pirimidina poate fi hidrogenată
pentru a se obține tetrahidropirimidina. [8]
12
Citozina ( C ) Thymine ( T ) Uracil ( U )
În ARN , complementul adeninei (A) este uracil (U) în loc de timină (T), astfel
încât perechile care formează sunt adenină : uracil și guanină : citozină .
Foarte rar, timina poate apărea în ARN sau uracil în ADN, dar când sunt
reprezentate celelalte trei baze principale de pirimidină, pot apărea și unele baze
minore de pirimidină în acizii nucleici . Aceste pirimidine minore sunt, de
obicei, versiuni metilate ale celor majore și sunt postulate ca având funcții de
reglementare. [12]
13
Bibliografie
1. Gilchrist, Thomas Lonsdale (1997). Chimie heterociclică . New York: Longman. ISBN 0-582-27843-
0.
2. ^ Salt până la:a b c Joule, John A .; Mills, Keith, eds. (2010). Heterocyclic Chemistry (ed. 5). Oxford:
Wiley. ISBN 978-1-405-13300-5 .
3. ^ Salt până la:a b Lagoja, Irene M. (2005). "Pirimidina ca constituent al compușilor naturali biologic
activi"(PDF) . Chimie și biodiversitate . 2 (1): 1-50. doi : 10.1002 / cbdv.200490173 . PMID 17191918 .
4. ^ Grimaux, E. (1879). " Sinteza derivatelor de uree din seria alloxan". Computează rapoartele științifice
ale Academiei de Științe . 88 : 85-87.
5. Pinner, A. (1884). "Ueber die Einwirkung von Acetessigäther auf die Amidine" [Cu privire la efectul
esterului acetilacetonat asupra amidinelor]. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft . A17 :
2519-2520. doi : 10.1002 / cber.188401702173 .
6. ^ Pinner, A. (1885). " Efectul esterului acetilacetonat asupra amidinelor". Pirimidina]. Berichte der
Deutschen Chemischen Gesellschaft . A18 : 759-760. doi : 10.1002 / cber.188501801161 .
7. ^ Gabriel, S. (1900). "Pyrimidin aus Barbitursäure" [Pyrimidina din acidul barbituric]. Berichte der
Deutschen Chemischen Gesellschaft . A33 : 3666. doi : 10.1002 / cber.190003303173 .
8. Albert, Adrien (1968). Chimie heterociclică, o introducere . Londra: Athlone Press.
9. ^ Kogon, Irving C .; Minin, Ronald; Overberger, CG "2-clorpirimidină" . Sinteze organice . 35 :
34. doi : 10.15227 / orgsyn.035.0034 .; Volum colectiv , 4 , p. 182
10. ^ Overberger, CG; Kogon, Irving C .; Minin, Ronald. "2- (dimetilamino) pirimidină" . Sinteze
organice . 35 : 58. doi : 10.15227 / orgsyn.035.0058 .; Volum colectiv , 4 , p. 336
11. Movassaghi, Mohammad; Hill, Matei D. (2006). "Sinteza în un singur pas a derivaților de pirimidină". J.
Am. Chem. Soc. 128 (44): 14254-14255. doi : 10.1021 / ja066405m .
12. Nelson, David L .; Cox, Michael M. (2008). Principiile de biochimie (ediția a 5-a). WH Freeman. pp.
272-274. ISBN 1429208929 .
14