Echilibre analitice cu

transfer de elecroni
Indicatori redox
Curbe de titrare
Cuprins
Indicatori redox
Curbe de titrare
Exemple de titrări volumetrice redox
 Indicatori redox
Indicatorii redox sunt substanțe oxidante sau reducătoare,
care au o proprietate variabilă în funcție de potențialul
redox al soluției.
Pentru a putea fi utilizați la observarea sfârșitului unei
titrări redox, un indicator redox trebuie să îndeplinească
anumite condiții variabile, adică:

schimbarea de proprietate să fie instantanee și reversibilă;

consumul de reactiv să fie minim, deci cât mai sensibil;

Pornind de la proprietatea dependentă de potențialul
redox al soluției se disting următoarele tipuri de
indicatori redox:

de culoare;
de fluorescență;
reactivi ai ionilor;
turbidimetrici.
 Indicatori redox de culoare
Indicatorii redox de culoare sunt, de regulă, compuși
organici care funcționează conform echilibrului:

Indox + ne- ↔ Indred

(culoare 1) (culoare 2)

în care: Indox este forma oxidată a indicatorului

Indred este forma redusă a indicatorului
n – numărul de electroni transferați
Potențialul redox al acestor indicatori este definit de
relația lui Nernst:

o 0,05916 [Indox ]
Eind  Eind  lg
n [Indred ]
în care Eind0 este potențialul redox standard al sistemului
indicator.

Domeniul de viraj, ΔEind corespunde intervalului de

potențial în care se produce modificarea culorii
indicatorului redox.
Pentru stabilirea mărimii domeniului de viraj al unui
indicator redox, se ține seama de posibilitatea sesizării
cu ochiul liber a unei schimbări de culoare
corespunzătoare transformării formei oxidate în forma
sa redusă, cuprinsă între:

o 0,05916 10 o 0,05916
10% ____ Eind  Eind  lg  Eind 
n 90 n

o 0,05916 90 o 0,05916
90% ____ Eind  Eind  lg  Eind 
n 10 n
În aceste condiții, scăzând relația doi (90%) din relația
unu (10%), rezultă:
0,05916
E  2
n
Limitele domeniului de viraj al unui indicator redox se
situează de o parte și de alta a potențialului standard Eind0
cu 0,05916/n volți.
În interiorul domeniului de viraj se remarcă potențialul
punctului de titrare sau potențialul de tranziție ET.
Acesta corespunde valorii de potențial la care schimbarea
culorii indicatorului redox se sesizează cel mai bine.
 Indicatori redox de culoare

Albastru de metilen (forma red incolor – forma ox albastru)

o-toluidina (forma red incolor – forma ox albastru)

Acid N-fenilantranilic (forma red incolor – forma ox violet)

Indicatori redox de fluorescență
Indicatorii de fluorescență se folosesc în titrările care se
efectuează în lumină ultravioletă . Sunt substanțe a căror
fluorescență se modifică în funcție de potențialul redox al
soluției analizate. Aceștia se remarcă prin posibilitatea
utilizării și în soluții colorate în care aplicarea celorlalte
tipuri de indicatori redox este practic imposibilă.
Exemple de indicatori de fluorescență:

Rodamina

Fluoresceina
 Indicatori redox reactivi ai ionilor
Indicatorii redox reactivi ai ionilor sunt combinații
complexe colorate ale unui cation cu un reactiv organic.
Modificarea potențialului soluției determină variația
concentrației ionului metalic respectiv, component al unui
sistem redox reversibil și prin aceasta se produce
schimbarea culorii (de ex: o-fenantrolina feroasă).
 Indicatori redox turbidimetrici
Indicatorii redox turbidimetrici sunt substanțe
anorganice solubile, care în funcție de variația
potențialului soluției trec în precipitate fine sau
coloidale.
De exemplu:
OsO4 + 4H+ + 4e- ↔ OsO2 + 2H2O (albastru închis)
OsO4 + 8H+ + 4e- ↔ Os + 4H2O (negru)
Au3+ + 3e- ↔ Au (roșu-purpuriu)
 Curbe de titrare redox
La baza titrărilor redox stau variaţiile de potenţial
corespunzătoare modificărilor de concentraţie ale
formelor oxidată şi redusă, care alcătuiesc sistemul
redox de analizat, pe parcursul adăugării de titrant.

Aceste procese sunt reprezentate grafic cu ajutorul

curbelor de titrare redox, care descriu dependența
dintre variaţia potenţialului redox si cantitatea,
procentul sau volumul de titrant adăugat.
Pentru trasarea curbelor de titrare teoretice se calculează
valorile potenţialului redox în următoarele momente ale titrării:

- până la punctul de echivalenţă;

- la punctul de echivalenţă;
- după punctul de echivalenţă.

Cunoscând potenţialele standard şi raportul concentraţiilor

[ox]/[red] se aplică relaţia lui Nernst:

- până la punctul de echivalentă sistemului redox care se

titrează:
- după punctul de echivalentă, luând în consideraţie cuplul
redox cu care se titrează.
Curba de titrare a unui Curba de titrare a unui
reducător (Fe2+) cu un oxidant (Fe3+) cu un
oxidant (Ce4+) reducător (Sn2+)
 Curba de titrare a unui amestec  Curba de titrare a unui amestec
de reducători (Sn2+ + Fe2+) cu un de oxidanți (Sn4+ + Fe3+) cu un
oxidant (Ce4+) reducător (Ti3+)
Curbele de titrare redox se compun din două ramuri cu
un salt corespunzător procentului de titrant de 100%
(punctul de echivalenţă). Saltul de potenţial redox se
determină în funcţie de eroarea admisă în titrarea
respectivă.
 Permanganometria
 Permanganatul este un oxidant atât în soluție acidă, cât și în soluție
neutră sau alcalină:
MnO4- + 8H+ + 5e- ↔ Mn2+ + 4H2O (mediu acid)
violet incolor-slab roz

MnO4- + 4H+ + 3e- ↔ MnO2 + 2H2O (mediu bazic)

violet brun

MnO4- + e- ↔ MnO42- (mediu neutru)

violet verde
 Bicromatometria
 În soluție acidă, bicromatul este un oxidant puternic și acționează în felul
următor:

Cr2O72- + 14H+ + 6e- ↔ 2Cr3+ + 7H2O (mediu acid)

Sesizarea sfârșitului titrării în bicromatometrie se realizează cu ajutorul

indicatorilor redox ca: difenilamina, acidul difenilaminosulfonic, o-
toluidina.
 Bromatometria
În soluție acidă, bromatul este un oxidant puternic și reacționează
în felul următor:

BrO3- + 6H+ + 6e- ↔ Br- + 3H2O (mediu acid)

În prezență de Br- , bromații reacționează în felul următor:


BrO3- + 5Br- + 6H+ ↔ 3Br2 + 3H2O

Indicarea sfârșitului titrării în bromatometrie se recunoaște după

apariția bromului (de culoare galbenă).
 Iodometria
În soluție acidă, iodatul este un oxidant puternic care
poate funcționa după următorul sistem:

2IO3- + 12H+ + 10e- ↔ I2 + 6H2O (mediu acid)

Indicarea sfârșitului titrării în iodometrice se realizează cu

ajutorul unui indicativ pentru iodul elementar (de ex.
amidonul).
 Cerimetria
Sărurile cerice sunt oxidanți puternici în mediu acid:

Ce4+ + e- ↔ Ce3+ (mediu acid)

Indicarea sfârșitului titrării în cerimetrie se realizează cu

ajutorul indicatorilor redox (de ex. fenantrolina virează de
la roșu la albastru pal) .