Echilibre cu formare de

combinații complexe
Cuprins
Combinații complexe. Definire

Clasificarea combinațiilor complexe

Stabilitatea combinațiilor complexe

Calcularea concentraţiilor la echilibru ale speciilor

chimice implicate în echilibrele de complexare
Combinații complexe. Definire
Combinaţiile complexe sunt combinaţii chimice a căror
formare se bazează pe unirea mai multor ioni şi/sau
molecule prin legături coordinative.

Prin natura ei fizică, legătura coordinativă este similară cu

o covalenţă, dar particularizată prin aceea că perechea de
electroni provine de la acelaşi atom.
O combinaţie complexă presupune existenţa a două tipuri
de specii chimice şi anume:
- specia chimică generatoare de complex sau ionul
(atomul) central . Este un acceptor de electroni (un ion
metalic) care are tendinţa de a realiza o configuraţie
stabilă pe stratul electronic exterior;

- specia chimică donoare de electroni, care posedând cel

puţin o pereche de electroni neparticipanţi la elementul cel
mai electronegativ din constituţia sa, este susceptibilă de a
coordina ionul central. Aceasta se numeşte ligand şi poate
fi de natură anorganică sau organică.
Legătura coordinativă se realizează între ligandul donor
şi ionul generator de complex care acceptă cei doi
electroni neparticipanţi, de exemplu:

2+
Cu + 4 :NH3

Se poate observa că o moleculă de amoniac

realizează o singură legătură coordinativă cu
ionul Cu2+.

Un ligand de acest tip se numeşte monodentat.

Liganzii cu structură mai complexă şi care conţin mai
multe perechi de electroni neparticipanţi, având
astfel capacitatea de a forma mai multe legături
coordinative cu ionul central, sunt polidentaţi. De
exemplu, etilendiamina, H2N-CH2-CH2-NH2 este un ligand
bidentat.

Notând cu M - ionul central şi cu L - ligandul şi neglijând

sarcinile acestora, o reacţie cu formare de combinaţii
complexe se poate reda prin următoarea ecuaţie generală:

M + nL ↔ MLn
 M + nL ↔ MLn

Numărul liganzilor din complexul format, n, se

numeşte număr (sau cifră) de coordinaţie. Acesta este
limitat şi în general caracteristic ionului central.
 Clasificarea combinațiilor complexe
Sarcina complexului:
- complecși neutri Fe(SCN)3; Hg(CN)2
- complecși anionici [AgCl4]3- ; [BiI4]-
- complecși cationici [Co(NH3)6]3+ ; [Ag(NH3)2]+

Numărul ionilor centrali:

- combinații complexe mononucleare [Zn(NH3)4]2+ ; Co(CN)6]3-
(care conțin un singur generator de complex)

- combinații complexe polinucleare [Ag2I3]- ; [Fe2(OH)4]4+

(care conțin un mai mulți ioni centrali legați
între ei prin punți de legătură)
Modul de combinare:
 - complecși de adiție HCl + AuCl3 ↔ H[AuCl4]
(formați prin unirea simplă a moleculelor
neionizabile sau ionizabile)

 - compleși de interpunere CuSO4 + 4NH3 ↔ [Cu(NH3)4]SO4

(în care liganzii separă cationul de anionul unei sări)

• - complecși interni :
complecși cu structură
ciclică în care ligandul
organic formează cu ionul
central două legături.
Stabilitatea combinațiilor complexe
Constante de stabilitate sau de formare a
combinațiilor complexe
În soluţia unui sistem ion metalic - ligand, complecşii se
formează în trepte. Constantele de echilibru ale reacţiilor
succesive sau totale de formare constituie un criteriu
cantitativ de evaluare a stabilităţii combinaţiilor complexe.

Formarea complexului mononuclear MLn poate fi descrisă

prin următoarea succesiune de echilibre în a căror scriere,
pentru simplificare, se neglijează sarcinile electrice ale
ionului metalic M şi a ligandului L:
 [ML]
M + L ↔ ML k1 
[M][L]
[ML2 ]
ML + L ↔ ML2 k2 
[ML][L]
[ML3 ]
k3 
ML2 + L ↔ ML3 [ML2 ][L]

..................................... [MLn -1 ]
k n -1 
[MLn -2 ][L]
MLn-2 + L ↔ MLn-1
[MLn ]
kn 
[MLn -1 ][L]
MLn-1 + L ↔ MLn
k1, k2, k3,......kn-1, kn sunt constantele succesive (parțiale) de stabilitate sau de formare a
complexului mononuclear ML ;
M + L ↔ ML [ML]
β1 
[M][L]
[ML2 ]
M + 2L ↔ ML2 β2 
[M][L]2
[ML3 ]
M + 3L ↔ ML3 β3 
[M][L]3

.....................................
[MLn -1 ]
β n -1 
[M][L]n 1
M + (n-1)L ↔ MLn-1
[MLn ]
βn 
[M][L]n
M + nL ↔ MLn
β1, β 2, β 3,...... β n-1, β n sunt constantele globale (totale) de stabilitate a complexului
mononuclear MLn;
Se observă că între constantele totale de stabilitate şi
constantele parţiale de formare a complexului
mononuclear MLn se stabilesc următoarele corelaţii:

β1=k1
β2=k1k2
β3=k1k2k3
............................

βn-1=k1k2k3··········kn-1
n
βn=k1k2k3·············kn βn   ki
Deci, în general, se poate scrie că: i 1
Exemplu:
Reacția:

[Cu(NH3 ) 24 ]
Cu2+ + 4NH3 ↔ Cu(NH3)42+ β4 
[Cu 2 ][NH3 ]4

Nu este o reprezentare reală a proceselor din soluţie,

deoarece de fapt au loc reacţii de formare în trepte a unor
ioni complecşi intermediari:
[Cu(NH3 ) 2 ]
k1   1,25 104
Cu2+ + NH3 ↔ Cu(NH3)2+ [Cu 2 ][NH3 ]
Cu(NH3)2+ + NH3 ↔ Cu(NH3)22+ [Cu(NH3 ) 22 ]
k2   3,33 103
[Cu(NH3 ) 2 ][NH3 ]

Cu(NH3)22+ + NH3 ↔ Cu(NH3)32+ [Cu(NH3 )32 ]

k3   103
[Cu(NH3 ) 22 ][NH3 ]

Cu(NH3)32+ + NH3 ↔ Cu(NH3)42+ [Cu(NH3 ) 24 ]

k4  2
 125
[Cu(NH ) ][NH3 ]
3 3

Valorile inverse 1/k şi 1/β definesc constantele de instabilitate

(de disociere) a complexului respectiv.
Constantele de stabilitate reprezintă o măsură directă a tăriei
legăturilor care se stabilesc în combinaţiile complexe. Astfel, cu
cât constanta de stabilitate a unui complex are o valoare mai
mare, cu atât tendinţa de disociere a combinaţiei complexe
respective este mai redusă.
Stabilitatea combinaţiilor complexe depinde de:

- natura reactanţilor;

- condiţiile experimentale (pH-ul soluţiei, tăria ionică,

natura solventului, prezenţa altor ioni ce pot acţiona asupra
speciilor complexului);

- dependenţa stabilităţii complecşilor de factorii de mediu

este exprimată cantitativ pe baza constantelor condiţionale
sau aparente de stabilitate. Acestea reprezintă constantele
de stabilitate în condiţii reale.
 Calcularea concentraţiilor la echilibru ale
speciilor chimice implicate în echilibrele de
complexare
Cu ajutorul constantelor de stabilitate (sau de instabilitate)
se pot efectua calcule cantitative privind concentraţiile la
echilibru ale speciilor constituente sau concentraţia
combinaţiei complexe care se formează.

Se consideră echilibrul total de formare a complexului

MLn: [MLn ]
M + nL ↔ MLn βn 
[M][L]n
Se observă că la echilibru: [L]=n[M]

Efectuând înlocuirea lui [L] în expresia constantei de

stabilitate βn rezultă:

[MLn ] [MLn ]
βn  sau
n βn 
[M][nM] n n [M]n 1

De aici se obține expresia care dă concentrația la echilibru a

ionului central M:
[MLn ]
[M]  n 1
n n  βn
Calcularea concentraţiei la echilibru a ligandului L se face
în funcţie de concentraţia la echilibru a ionului central:
[M]=[L]/n şi de concentraţia complexului format [MLn].

 Ţinând cont că în aceste condiţii:

[MLn ]
βn  1
[L] sen obține: [MLn ] de   [L]n 1
 β nunde,
[L] n
n

n  [MLn ]
[L]  n 1
βn