PROPRIETĂŢILE OPTICE

ALE MINERALELOR

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 1

 Proprietăţile optice ale mineralelor sunt determinate
de maniera în care un mineral transmite sau reflectă o
rază de lumină, după cum mineralul este transparent sau
opac. Aceste proprietăţi se studiază cu ajutorul
microscopului polarizant.
Din punctul de vedere al interacțiunii cu lumina,
mineralele sunt:
- transparente: se studiază în secțiuni subțiri de cca. 30
microni, prin microscopia polarizantă prin transmisie;
- opace: se studiază în secțiuni lustruite sau șlifuri, prin
microscopia prin reflexie.

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 2

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 3
 Spectrul electromagnetic cuprinde întreaga gamă de unde
electromagnetice, de la radiaţiile cosmice cu lungimi de undă mai
mici de 10-6 nm şi până la undele radio, cu lungimile de undă cele mai
mari, de peste 1016 nm. Un segment foarte îngust al acestui spectru,
cuprins între circa 400 nm (violet) şi 800 nm (roşu) reprezintă lumina
naturală. O undă luminoasă se propagă în linie dreaptă şi se
caracterizează printr-un vector electric E şi un vector magnetic H,
perpendiculari unul faţă de altul şi faţă de direcţia de propagare. În
studiul proprietăţilor optice ale mineralelor se ţine cont doar de
vectorul electric. Pentru lumina naturală, vectorul electric este
orientat în toate direcţiile dar perpendicular pe direcţia de propagare
a razei de lumină.
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 4
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 5
 Lumina a cărui vector electric este orientat într-o
singură direcţie se numeşte lumină plan polarizată
şi se obţine cu ajutorul unor materiale transparente
numite polarizori sau nicoli. Polarizorul permite să
treacă doar acele unde electromagnetice a căror
vector electric vibrează într-o direcţie privilegiată
numită direcţie de transmisie sau de vibraţie a
polarizorului.
Microscopul polarizant utilizează lumina plan
polarizată.

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 6

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 7
 Propagarea luminii prin cristale.
Indicatricea optică
Un fascicol de lumină monocromatică incident la suprafaţa unui
cristal este reflectat şi refractat. Refracţia luminii respectă legea
refracţiei sau legea lui Snell, adică:

sinα /sinβ = V1 /V2 = nc/na

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 8

 Indicele de refracţie al aerului este 1,00029. De aceea:
sinα /sinβ = V1 /V2 = nc/na = nc/1,00029 = ~nc

Indicele de refracţie depinde şi de lungimea de undă. Diferenţa

dintre indicii de refracţie corespunzători diverselor lungimi de undă
se numeşte dispersie. În general, indicii de refracţie din manualele de
mineralogie corespund luminii monocromatice a lămpii cu vapori de
sodiu (589,3nm).
Pentru mineralele amorfe sau cele cristalizate în sistemul cubic,
indicele de refracţie este acelaşi indiferent de direcţia după care raza
de lumină străbate cristalul. Din acest motiv, mineralele amorfe şi
cele din sistemul cubic sunt considerate izotrope. Mineralele din
toate celelalte sisteme de cristalizare au indicele de refracție
dependent de direcția cristalografică, fiind anizotrope.

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 9

 O rază de lumină plan polarizată care străbate un mineral
izotrop se descompune în două raze, una ordinară notată cu ω şi
cealaltă extraordinară, notată cu ε. Cele două raze au aceeaşi
viteză, indiferent de direcţia din mineral iar vectorii electrici ai
celor două raze sunt perpendiculari atât pe direcţia razei cât şi
între ei.
Întotdeauna vectorul electric al razei ω vibrează în acelaşi
plan cu vectorul electric al razei incidente. La ieşirea din
mineral, cele două raze interferă iar raza rezultantă este identică
cu raza incidentă. Direcţiile de vibraţie ale celor doi vectori
electrici Eω şi Eε se numesc direcţii de transmisie sau de
vibraţie ale mineralului. Pentru fiecare rază din mineral vom
avea un indice de refracţie, adică nω şi nε. Deoarece vitezele
celor două raze sunt egale între ele şi au aceeaşi valoare
indiferent de direcţia din mineral, vom avea:
2014 - 2015
nω = nε = N = constant
©Andrei Ionuț Apopei 10
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 11
 Dacă o rază de lumină din interiorul unui mineral izotrop se
propagă în toate direcţiile, putem reprezenta valoarea lui N sub
forma unor vectori de aceeaşi mărime, cu originea în punctul de
plecare al razei de lumină şi cu direcţii diferite. Suprafaţa care
înfăşoară aceşti vectori se numeşte indicatrice optică şi este o sferă
cu raza egală cu:
R = nω = nε = N
Pentru mineralele din celelalte sisteme de simetrie, numai raza
ordinară ω are viteză constantă indiferent de direcţia din cristal.
Raza ε are viteze diferite, în funcţie de direcţia de propagare prin
cristal. Aceste minerale sunt considerate anizotrope iar fenomenul
de descompunere a razei luminoase în două raze cu viteze diferite se
numeşte birefringenţă.

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 12

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 13
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 14
 Deoarece raza ε are viteze diferite, în funcţie de direcţia de
propagare prin cristal şi nε va avea valori diferite. Dacă suprafaţa
înfăşurătoare a vectorilor nω va fi o sferă, suprafaţa
înfăşurătoare a vectorilor nε va fi un elipsoid. Pentru
simplificare, indicatricea optică pentru mineralele anizotrope
se referă doar la suprafaţa înfăşurătoare a vectorilor nε.
Indicatricea optică a mineralelor din sistemele de simetrie
tetragonal, hexagonal şi trigonal are forma unui elipsoid de
rotaţie iar cele două axe corespund la valorile maximă şi
minimă ale indicelui de refracţie a razei ε, notate cu nγ şi nα sau
simplu, γ şi α. La mineralele din sistemele rombic, triclinic şi
monoclinic indicatricea optică este un elipsoid comun, cu trei
axe de rotaţie. Acestea corespund la valorile maximă, minimă şi
medie a indicilor de refracţie, adică nγ, nα, nβ sau simplu, γ, α şi
β
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 15
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 16
 În mineralele anizotrope există direcţii privilegiate în
lungul cărora cele două raze ω şi ε au viteze egale, adică
nω= nε sau comportându-se ca mineralele izotrope.
Aceste direcţii se numesc axe optice. Din acest punct de
vedere, mineralele din sistemele tetragonal, hexagonal şi
trigonal sunt uniaxe, axa optică coincizând cu axa
cristalografică Z. Mineralele din sistemele rombic, triclinic
şi monoclinic sunt biaxe, axele optice formând un anumit
unghi cu axele cristalografice. Unghiul dintre axele optice
se numeşte unghiul 2V. Dacă unghiul 2V este cuprins între
00 şi 900, mineralul este biax pozitiv iar dacă este cuprins
între 900 şi 1800, mineralul este biax negativ. Unghiul 2V
nu poate avea 00 sau 1800, în acest caz mineralul fiind
uniax.
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 17
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 18
 Mineralele uniaxe pot fi pozitive dacă nε > nω şi negative dacă nε <
nω .

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 19

 La mineralele biaxe nβ = nω, adică există două secţiuni circulare perpendiculare
pe axele optice, a căror rază este R = nβ = nω.
Dacă nγ este mai apropiat ca valoare de nβ decât este nα (adică nγ este
bisectoarea unghiului 2V), mineralul este optic negativ iar dacă nα este mai
apropiat de nβ atunci mineralul este optic pozitiv (elipsoid turtit).

2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 20

 Pentru mineralele biaxe din sistemul rombic nγ, nα şi nβ
coincid cu axele cristalografice. Pentru mineralele din
sistemele monoclinic şi triclinic, cei trei vectori pot
coincide sau nu cu axele cristalografice. Unghiul dintre un
vector nε şi axa cristalografică cea mai apropiată se
numeşte unghi de extincţie. În acest caz elipsoidul este
înclinat faţă de axa Z. Foarte important în identificarea
mineralelor este unghiul maxim de extincţie care se
determină numai în secţiuni paralele cu planul care conţine
nγ şi axa cristalografică cea mai apropiată.
Diferenţa dintre nγ şi nα se notează cu δ şi se numeşte
birefringenţă maximă.
Foarte important de reţinut este faptul că direcţiile de
vibraţie din mineral coincid cu axele indicatricei optice.
2014 - 2015 ©Andrei Ionuț Apopei 21