CURS 7

VIII. SILICAȚII
VIII. F. TECTOSILICAȚII

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 1

 Principalele clase de minerale

I. Elemente native
II. Sulfuri și sulfosăruri
III. Halogenuri
IV. Oxizi și hidroxizi
V. Carbonați
VI. Sulfați
VII. Fosfați
VIII. Silicați

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 2

 Clasificarea VIII. Silicaților

Mineralele din această clasă se grupează în subclase în funcție de gradul

de polimerizare a tetraedrilor [SiO4] -4:
A. Subclasa nezosilicați – tetraedri izolați (“Island Silicates”)
Test1

B. Subclasa sorosilicați – grupe de câte 2 tetraedri (“Double Island Silicates”)

C. Subclasa ciclosilicați – grupe inelare de 3, 4 sau 6 tetraedri (“Ring Silicates”)
Test2

D. Subclasa inosilicați (“Chain Silicates”)

Test5 Test4 Test3

D.1. - lanțuri infinite simple de tetraedri Piroxenii

D.2. - lanțuri infinite duble de tetraedri Amfibolii
E. Subclasa filosilicați – rețea plană de tetraedri, polimerizați prin două vârfuri
(“Sheet Silicates”)
F. Subclasa tectosilicați – rețea tridimensională de tetraedri, polimerizați prin
Test6

toate vârfurile (“Framework Silicates”)

Legătura dintre tetraedrii izolați, grupele, lanțurile sau planele de tetraedri se realizează prin
intermediul diverșilor cationi de legătură: Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Fe2+, Fe3+, Mn2+, Al3+ etc. În cazul
rețelei tridimensionale, apar cationi de compensare a sarcinilor electrice negative ca rezultat al
substituției Si4+ cu Al3+. Rețeaua tridimensională corespunde rețelei mineralului numai la grupa silicei
(ex. cuarț)
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 3
 Clasificarea VIII. Silicaților

A. nēsos = insulă

B. sōros = movilă

C. skuklos = cerc E. phyllon = foiță

D.1. F. tecto = arhitect

D.2.
2015 - 2016 inos = fibros ©Andrei Ionuț Apopei 4
 TIMETABLE

Introducere 10/7/2015

Nezo- si sorosilicati 10/14/2015

Test1 + Ciclosilicati 10/21/2015

Test2 + Inosilicati > Piroxeni 10/28/2015

Test3 + Inosilicati > Amfiboli 11/4/2015

Test4 + Filosilicati 11/11/2015

Test5 + Tectosilicati 11/18/2015

Test6 + Fosfati + Sulfati + Carbonati 11/25/2015

Oxizi si hidroxizi 12/2/2015

Halogenuri + Sulfuri si sulfosaruri 12/9/2015 - 12/17/2015

Elemente native 1/6/2016

Muzeu 1/13/2016

Today

Week 1 3 5 7 9 11 13 15 2016
10/7/2015 10/21/2015 11/4/2015 11/18/2015 12/2/2015 12/16/2015 1/6/2016 1/20/2016
Curs 1 Curs 3 Curs 5 Curs 7 Curs 9 Curs 11 Curs 12 Curs 14
10/14/2015 10/28/2015 11/11/2015 11/25/2015 12/9/2015 1/13/2016
Curs 2 Curs 4 Curs 6 Curs 8 Curs 10 Curs 13
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 5
 Clasificarea VIII. Silicaților (din curs 1)

Tectosilicații (tecto = arhitect)

Dacă toți atomii de oxigen ai grupării
tetraedrice SiO4-4 sunt împărțiți cu alte grupări
tetraedrice într-o manieră tridimensională.
Unitatea structurală în situația aceasta este:
SiO2 (ex. cuarț, cristobalit, tridimit). Dacă unii
cationi de Si+4 sunt înlocuiți de Al+3, acest lucru
duce la un dezechilibru al sarcinilor, permițând
astfel ca alți ioni să fie coordinați în diferite
grupări (ex. feldspații, feldspatoizii, etc.) din ©Andrei Ionuț Apopei

cadrul construcției tridimensionale.

SiO2

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 6

 F. Subclasa tectosilicaţi

Mineralele din această subclasă au structura constituită din

tetraedri SiO4 care polimerizează prin toate vârfurile, alcătuind o
reţea tridimensională.
Raportul (Si+Al) : O din această subclasă de minerale este de 1 : 2.
Această reţea tridimensională este neutră din punct de vedere
electric. Mineralele care au această reţea au formula chimică SiO2 şi
formează grupa silicei.
Există însă minerale cu reţele tridimensionale în care o parte din
cationii Si4+ sunt substituiţi de Al3+, apărând astfel un deficit de sarcini
electrice pozitive (sau un exces de sarcini electrice negative). Acest
deficit este compensat de alţi cationi dispuşi în spaţiile dintre
tetraedri (ex. Na+, Ca2+, Ba2+, K+ cu NC mare).
Aceste minerale aparţin la alte 4 grupe, şi anume feldspaţi,
feldspatoizi, scapoliţi şi zeoliţi.
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 7
 F. Subclasa tectosilicaţi - clasificare
F. I. Grupa silicei
F. I. 1. Stishovit SiO2 F. I. 2. Coesit SiO2
F. I. 3. α-Cuarț SiO2
(Citrin, Ametist, Cuarț fumuriu, etc.)
F. I. 4. β-Cuarț SiO2
F. I. 5. Kaetit (sintetic) SiO2
F. I. 6. α-Tridimit SiO2 F. I. 7. β-Tridimit SiO2
F. I. 8. α-Cristobalit SiO2 F. I. 9. β-Cristobalit SiO2
F. I. 11. Calcedonie SiO2 (Onix, Sardonix, Jasp, Carneol, Agat, etc.)
F. I. 12. Opal SiO2 · nH2O

F. II. Grupa feldspaților

F. II. 1. Sanidin / Ortoclaz / Microclin (feldspat potasic) K[Si3AlO8]
F. II. 2. Albit (feldspat sodic) Na[Si3AlO8]
F. II. 3. Anortit (feldspat calcic) Ca[Si2Al2O8]

F. III. Feldspatoizii (foidele)

F. III. 1. Leucit KSi2AlO6
F. III. 2. Kalsilit KSiAlO4
F. III. 3. Nefelin NaSiAlO4
F. III. 4. Subgrupa sodalitului
F. III. 4. a) Sodalit Na8(SiAlO4)6Cl2
F. III. 4. b) Nosean Na8(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. c) Haüyn Ca4(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. d) Lazurit Na3Ca(SiAlO4)3S
F. III. 5. Cancrinit (Na,Ca)8(SiAlO4)6(CO3,SO4,Cl)2 · nH2O; n=1-5
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 8
 F. Subclasa tectosilicaţi

F. I. Grupa silicei – SiO2

Aranjamentul geometric al tetraedrilor SiO4 din reţeaua tridimensională se poate
realiza în 9 moduri diferite, corespunzând la 9 modificaţii polimorfe:
Mineral CN Simetrie G
Stishovit 6 Tetragonal 4,35
Coesit 4 Monoclinic 3,01
α-Cuarț 4 Trigonal 2,65
β-Cuarț 4 Hexagonal 2,53
Kaetit (sintetic) 4 Tetragonal 2,50
Monoclinic sau
α-Tridimit 4 2,26
rombic
β-Tridimit 4 Hexagonal 2,22
α-Cristobalit 4 Tetragonal 2,32
β-Cristobalit 4 Cubic 2,20

În plus, mai există două substanţe amorfe:

- lechatelieritul – sticlă silicioasă;
- opalul – gel de silice hidratat.
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 9
 F. Subclasa tectosilicaţi

F. I. Grupa silicei – SiO2

Cuarţul, tridimitul şi cristobalitul prezintă atât forme de temperatură scăzută (α), cât şi
forme de temperatură ridicată (β). Transformarea α-cuarţ ↔ β-cuarţ este transformare
reversibilă. Temperatura la care se realizează această transformare se numeşte temperatură
sau punct de inversiune şi este de 573oC.
Transformările cuarţ ↔ tridimit ↔ cristobalit se numesc transformări reconstructive şi
necesită o energie considerabilă.

 Cuarțul
Habitus: prismatic (cu feţe striate transversal), dipiramidal. Agregate granulare. În cavităţi
(druze), concreşteri paralele.
H = 7. Clivaj absent. Unele varietăţi de β – cuarţ sunt piezoelectrice (vezi Curs an I).
Macle: Dauphiné şi Braziliană.
Culoare: incolor, alb sau divers colorat. Varietăţile transparente sau semitransparente,
incolore sau frumos colorate, poartă denumiri specifice: cristal de stâncă - incolor şi perfect
transparent, ametist – violet, aventurin – roşu brun cu irizaţii, citrin – galben auriu, prasem
– verde, cuarţ fumuriu – brun gălbui, brun închis, morion – negru. Luciu sticlos, spărtura
concoidală.
Geneza: cuarţul este un mineral principal în aproape toate tipurile de roci magmatice,
metamorfice şi sedimentare, formându-se prin toate procesele de mineralogeneză.
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 10
 F. Subclasa tectosilicaţi

F. I. Grupa silicei – SiO2

 Tridimitul şi cristobalitul apar, în principal, în cavităţile rocilor vulcanice acide dar geneza
lor este incertă. Unii mineralogi le consideră minerale magmatice, alţii consideră că se
formează prin metamorfism pneumatolitic. Modificaţiile de joasă temperatură se întâlnesc
în silicolite diagenizate (roci sedimentare).
Ocurenţe: San Cristobal (Mexic).
 Stishovitul şi coesitul sunt minerale de presiune ridicată şi se formează la impactul
meteoriţilor cu rocile silicioase (gresii, nisipuri etc.). Coesitul se mai găsește în eclogite (roci
metamorfice de temperatură și presiune ridicată).
 Opalul – SiO2 · nH2O. Deşi este amorf, are o structură ordonată, constituită din sfere de
silice în împachetare hexagonală sau cubică (diametrul sferelor 1500-3000 Å). Masiv, adesea
botrioidal sau stalactitic. H = 5-6.
Culoare: incolor, alb, galben, verde, roşu, albastru, cenuşiu. Varietăţile nobile de opal
prezintă un joc fin de culori.
 Calcedonia este o varietate microcristalină şi fibroasă de cuarţ. Este divers colorată însă
varietăţile cenuşii şi brune sunt mai frecvente. Se formează prin depunere din soluţii apoase
(hidrotermal sau sedimentar).
 Agatul este o varietate de calcedonie care prezintă benzi alternante divers colorate (cel
mai frecvent concentrice).

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 11

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 12
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 13
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 14
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 15
 F. Subclasa tectosilicaţi - clasificare
F. I. Grupa silicei
F. I. 1. Stishovit SiO2 F. I. 2. Coesit SiO2
F. I. 3. α-Cuarț SiO2
(Citrin, Ametist, Cuarț fumuriu, etc.)
F. I. 4. β-Cuarț SiO2
F. I. 5. Kaetit (sintetic) SiO2
F. I. 6. α-Tridimit SiO2 F. I. 7. β-Tridimit SiO2
F. I. 8. α-Cristobalit SiO2 F. I. 9. β-Cristobalit SiO2
F. I. 11. Calcedonie SiO2 (Onix, Sardonix, Jasp, Carneol, Agat, etc.)
F. I. 12. Opal SiO2 · nH2O

F. II. Grupa feldspaților

F. II. 1. Sanidin / Ortoclaz / Microclin (feldspat potasic) K[Si3AlO8]
F. II. 2. Albit (feldspat sodic) Na[Si3AlO8]
F. II. 3. Anortit (feldspat calcic) Ca[Si2Al2O8]

F. III. Feldspatoizii (foidele)

F. III. 1. Leucit KSi2AlO6
F. III. 2. Kalsilit KSiAlO4
F. III. 3. Nefelin NaSiAlO4
F. III. 4. Subgrupa sodalitului
F. III. 4. a) Sodalit Na8(SiAlO4)6Cl2
F. III. 4. b) Nosean Na8(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. c) Haüyn Ca4(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. d) Lazurit Na3Ca(SiAlO4)3S
F. III. 5. Cancrinit (Na,Ca)8(SiAlO4)6(CO3,SO4,Cl)2 · nH2O; n=1-5
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 16
 F. Subclasa tectosilicaţi
F. II. Grupa feldspaților – XSi2(Si,Al)AlO8 ; X = K, Na, Ca, Ba, Sr

Denumire feldspaţi Formula Denumire mineral Simbol

Feldspat potasic Feldspaţi K[Si3AlO8] sanidin, ortoclaz şi microclin Or
Feldspat sodic alcalini Feldspat Na[Si3AlO8] albit Ab
Feldspat calcic plagioclaz Ca[Si2Al2O8] anortit An

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 17

 F. Subclasa tectosilicaţi
F. II. Grupa feldspaților – XSi2(Si,Al)AlO8 ; X = K, Na, Ca, Ba, Sr
Cei trei feldspaţi (potasic - Or, sodic - Ab, calcic - An) formează soluţii solide, astfel:

 feldspaţii alcalini, adică Or şi Ab, formează soluţie solidă continuă la temperatură ridicată (> 660oC) şi soluţie
solidă limitată, la temperatură scăzută;
 Ab şi An formează o soluţie solidă practic continuă la orice temperatură, numită feldspat plagioclaz sau simplu,
plagioclaz.

Încadrarea Ab la plagioclaz sau la feldspaţi alcalini este o problemă rezolvată arbitrar. Unii consideră că Ab cu mai
puţin de 5% An este feldspat alcalin iar cel cu peste 5% An este plagioclaz. Alţi autori ţin cont de tipul de rocă şi
parageneza în care apare. De exemplu, Ab cu 4% din sienite alcali-feldspatice este considerat feldspat alcalin în timp ce
acelaşi Ab din unele sienite sau monzosienite este considerat plagioclaz.
Distribuţia Al şi Si în poziţiile tetraedrice este dezordonată la temperatură ridicată și ordonată la temperatură
scăzută. Astfel, fiecare termen final poate fi de temperatură ridicată (high feldspar) sau de temperatură scăzută (low
feldspar). Doar în cazul feldspatului potasic există denumiri diferite, în funcţie de starea de ordine-dezordine din
structură.

Habitus: tabular, prismatic. Agregate granulare. H = 6. G = 2,5-2,8. Luciu sticlos. Clivaj foarte bun după {001} şi bun
după {010}, cu unghiul de clivaj de circa 90o la feldspatul potasic şi 86o la plagioclaz.
Macle simple (2 lamele de maclă): Karlsbad, Manebach şi Baveno. Macle polisintetice (lamele paralele, orientarea
optică a lamelelor fiind alternantă, adică lamelele pare au aceeaşi orientare optică dar diferită de cea a lamelelor
impare): Albit, cu planul de maclă {010} şi Periclin, cu axul de maclă (001).
Prin alterare, feldspaţii trec într-un agregat de minerale argiloase±oxizi de Fe sau de epidot, clinozoizit, albit, cuarţ.

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 18

 F. Subclasa tectosilicaţi
F. II. Grupa feldspaților
F. II. 1. Sanidin / Ortoclaz / Microclin (feldspat potasic) K[Si3AlO8]
La temperatură ridicată formează soluţie solidă continuă cu Ab. La scăderea temperaturii, albitul
devine instabil şi se separă sub forma unor suviţe mai mult sau mai puţin dezvoltate. Structura rezultată
este o structură de dezamestec, se numeşte pertit (vezi Lp) şi poartă denumiri în funcţie de scara la
care se dezvoltă: macropertite, mezopertite, micropertite, criptopertite. Termenii de temperatură
medie şi scăzută pot forma concreşteri cu cuarţul, numite concreşteri grafice (vezi Lp). Prin
metasomatism, microclinul poate substitui parţial Ab. Astfel se formează o structură de substituţie
numită antipertit şi care se deosebeşte de pertit prin dispunerea total dezordonată, în antipertite, a
“resturilor” de Ab.
a) Sanidin. Termen de temperatură ridicată. Sistem: Monoclinic.
Culoare: incolor sau alb. Macle frecvente: Karlsbad. Cu Ab de temperatură ridicată formează soluţie
solidă continuă iar termenul intermediar se numeşte anortoză. Se întâlneşte în roci vulcanice şi roci
metamorfice de temperatură ridicată (faciesul sanidinic).
b) Ortoclaz (ortoză). Sistem: Monoclinic. Intermediar între sanidin şi microclin.
Culoare: incolor, alb, cenuşiu, roz-roşu, rar verde (amazonitul).
Macle: Karlsbad, mai rar Baveno sau Manebach. Frecvent structuri pertitice.
c) Microclin. Termen de temperatură scăzută. Sistem: Triclinic.
Culoare: incolor, alb, galbui sau roz. Frecvent structuri pertitice sau concreşteri grafice (mai ales în
pegmatite). Macle: frecvent şi caracteristic macla complexă Albit-Periclin, numită macla în grătar sau în
cadrilaj (cele două tipuri de lamelele sunt foarte fine şi dispuse al circa 90o).
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 19
 F. Subclasa tectosilicaţi
F. II. Grupa feldspaților
F. II. 2. Albit (feldspat sodic) Na[Si3AlO8]
F. II. 3. Anortit (feldspat calcic) Ca[Si2Al2O8]
Feldspaţi calcosodici (plagioclazi) - (Na,Ca)Si2(Si,Al)AlO8 Sistem: Triclinic (monalbitul – monoclinic).
Compoziţia plagioclazului este exprimată prin procente molare de anortit, de ex. An23. Soluţie solidă la care termenii
intermediari au denumiri consacrate:
Albit - An 0-10;
Oligoclaz - An 10-30;
Andezin - An 30-50 (munţii Anzi);
Labrador - An 50-70 (peninsula Labrador);
Bytownit - An 70-90 (Bytown din Canada);
Anortit - An 90-100.
În petrologie se mai utilizează şi clasificarea în funcţie de aciditate (conţinut de silice):
plagioclaz acid – An 0-30;
plagioclaz intermediar – An 30-50;
plagioclaz bazic – An 50-100.
În seria plagioclazului există câteva lacune de miscibilitate, dezamestecul având loc doar la scară submicroscopică (se
observă la microscopul electronic) şi care se numesc peristenite.
Culoare: incolor, alb, cenuşiu, mai rar verzui, gălbui sau roşietic. Labradorul şi mai rar andezinul pot prezenta irizaţii de
culoare, în tonuri de albastru.
Macle: Karlsbad, Baveno, Manebach, Albit, Periclin sau complexe – Albit-Periclin (a nu se confunda cu cea de la microclin),
Albit-Karlsbad.
Prin alterare, plagioclazul este transformat într-un agregat microcristalin de cuarţ, albit, epidot, clinozoizit şi sericit numit
saussurit, procesul numindu-se sausuritizare.
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 20
 F. Subclasa tectosilicaţi - clasificare
F. I. Grupa silicei
F. I. 1. Stishovit SiO2 F. I. 2. Coesit SiO2
F. I. 3. α-Cuarț SiO2
(Citrin, Ametist, Cuarț fumuriu, etc.)
F. I. 4. β-Cuarț SiO2
F. I. 5. Kaetit (sintetic) SiO2
F. I. 6. α-Tridimit SiO2 F. I. 7. β-Tridimit SiO2
F. I. 8. α-Cristobalit SiO2 F. I. 9. β-Cristobalit SiO2
F. I. 11. Calcedonie SiO2 (Onix, Sardonix, Jasp, Carneol, Agat, etc.)
F. I. 12. Opal SiO2 · nH2O

F. II. Grupa feldspaților

F. II. 1. Sanidin / Ortoclaz / Microclin (feldspat potasic) K[Si3AlO8]
F. II. 2. Albit (feldspat sodic) Na[Si3AlO8]
F. II. 3. Anortit (feldspat calcic) Ca[Si2Al2O8]

F. III. Feldspatoizii (foidele)

F. III. 1. Leucit KSi2AlO6
F. III. 2. Kalsilit KSiAlO4
F. III. 3. Nefelin NaSiAlO4
F. III. 4. Subgrupa sodalitului
F. III. 4. a) Sodalit Na8(SiAlO4)6Cl2
F. III. 4. b) Nosean Na8(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. c) Haüyn Ca4(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. d) Lazurit Na3Ca(SiAlO4)3S
F. III. 5. Cancrinit (Na,Ca)8(SiAlO4)6(CO3,SO4,Cl)2 · nH2O; n=1-5
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 21
 F. Subclasa tectosilicaţi
F. III. Feldspatoizii (foidele)
Acestă grupă conţine alumosilicaţi subsaturaţi în silice (feldspaţii reprezintă alumosilicaţi saturaţi în
silice). Prin urmare, ei nu pot apărea în parageneză primară împreună cu cuarţul. H = 5½-6. G = 2,3-
2,6.

F. III. 1. Leucit KSi2AlO6

Sistem: Tetragonal; la T > 625oC, cubic. Habitus: izometric, cristalele euhedrale cu contur caracteristic,
de tetragontrioctaedru sau leucitoedru. Agregate granulare. Macle prin repetiţie, caracteristice, după
{110}. Culoarea: alb, cenuşiu, rar incolor. Geneza: lichid magmatică, în roci bazice şi ultrabazice bogate
în K şi în roci alcaline. Leucitul este un mineral de presiune scăzută şi din acest motiv este întâlnit numai
în rocile vulcanice; în unele roci magmatice, leucitul este substituit de un agregat de nefelin şi ortoză
numit pseudoleucit (se recunoaşte după conturul caracteristic, de leucitoedru). De asemenea, el este
întâlnit numai în roci terţiare, deoarece în cele mai vechi se transformă în analcit.
F. III. 2. Kalsilit KSiAlO4
Sistem: Hexagonal. Culoare: incolor, alb, cenuşiu. Uneori reprezintă una din fazele structurii de
dezamestec din sistemul nefelin - kalsilit, structură similară cu pertitele.
Geneza: lichid magmatică, în roci alcaline puternic potasice.
F. III. 3. Nefelin NaSiAlO4
Sistem: Hexagonal. Formează soluţie solidă limitată cu kalsilitul şi cu albitul. De regulă, nefelinul din
rocile magmatice se apropie de compoziţia Na3K(SiAlO4)4. Culoare: incolor, alb, cenuşiu. Clivaj slab după
2 direcţii. Geneza: lichid magmatică, mineral principal în roci magmatice alcaline. Nefelinul se poate
confunda uşor cu cuarţul.
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 22
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 23
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 24
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 25
 F. Subclasa tectosilicaţi
F. III. Feldspatoizii (foidele)
F. III. 4. Subgrupa sodalitului
F. III. 4. a) Sodalit Na8(SiAlO4)6Cl2
F. III. 4. b) Nosean Na8(SiAlO4)6(SO4)
F. III. 4. c) Haüyn Ca4(SiAlO4)6(SO4)
Sistem cubic. Culoare: alb, cenuşiu, verde, albastru, galben.
Geneza:
a) lichid magmatică, în sienite nefelinice şi fonolite;
b) metamorfism metasomatic în roci carbonatice.

F. III. 4. d) Lazurit Na3Ca(SiAlO4)3S

Sistem cubic. H = 5,5; G = 2,4. Culoare albastru, albastru violet, albastru verzui.
Geneza: metamorfism metasomatic în calcare
Ocurențe: Sar-e-Sang, Afganistan

F. III. 5. Cancrinit (Na,Ca)8(SiAlO4)6(CO3,SO4,Cl)2 · nH2O; n=1-5

Sistem: Hexagonal. Culoare: incolor, alb, albastru, albastru verzui, galben, roşiatic. Geneza: în fazele finale ale
consolidării magmelor alcaline, prin reacţia dintre nefelin şi fluidele reziduale bogate în calcit. Cancrinitul cu conţinut
ridicat în CaCO3 se poate confunda cu calcitul.

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 26

2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 27
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 28
2015 - 2016 ©Andrei Ionuț Apopei 29