Student Balan Adrian

SINTEZA SI CARACTERIZAREA UNOR COMBINATII COMPLEXE ALE

CU(II), FE(III) SI MN(III)

Introducere

Enzimele de tip superoxid dismutaza (SOD) controleaza formarea

produsilor toxici rezultati in procesul de respiratie al organismelor aerobe.
Cu toate acestea, superproductia anionilor superoxid este asociata cu
infarctul, cu aparitia si mentinerea bolilor inflamatorii de tipul artritelor si
joaca un rol important in initierea problemelor neurologice de tipul bolii
Parkinson. In plus s-a observat ca anionii superoxid joaca un rol important
in degradarea tesutului sub actiunea radiatiilor, in promovarea unor
tumori precum si in procesele de degenerare celulara promovate de SIDA
[1].

S-au efectuat numeroase studii referitoare la sinteza unor combinatii

complexe care sa prezinte activitate de tip SOD deoarece astfel de specii
cu masa moleculara mica se pot utiliza ca medicamente pentru prevenirea
sau tratarea bolilor asociate cu excesul de anioni superoxid. Pentru
obtinerea unor astfel de specii s-a utilizat o mare varietate de liganzi
polifunctionali neciclici, heterociclici sau macrociclici, cu oxigen sau azot ca
atomi donori. S-au studiat din acest punct de vedere combinatii complexe
mono- sau polinucleare ale fierului, manganului, cuprului si mai putin ale
nichelului si cobaltului. In cazul combinatiilor cuprului (II) s-a urmarit
reproducerea inconjurarii coordinative a Cu(II) din enzimele de origine
mamifera pentru care studiile cu raze X au indicat o coordinare la patru
grupari de tip histidina cu o stereochimie de piramida patrata. Unele dintre
aceste specii se pot considera analogi sintetici ai superoxid dismutazei
bovine deoarece au capacitatea de a reactiona cu superoxidul si de a
cataliza disproportionarea acestuia prezentand aproape aceeasi activitate
catalitica ca si enzima.[2]

Pentru a fi un bun model pentru SOD, o combinatie complexa a

cuprului trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: (1) solubilitate in
apa; (2) stabilitate termodinamica si cinetica mare pentru a evita
disocierea in mediu acid; (3) liganzi flexibili si cu tarie donoare medie,
pentru a favoriza atacul O2ˉ si a facilita reducerea si acomodarea Cu(I)
care prefera stereochimia tetraedrica sau lineara; (4) un potential redox
corespunzator pentru a cataliza disproportionare superoxidului; (5) pozitii
coordinative vacante sau liganzi care se pot usor substitui usor asa cum
sunt molecule de apa si (6) o activitate buna in domeniul de pH 6-8. [3]
Pentru a putea prezenta o buna activitate in vivo un astfel de compus
trebuie de asemenea sa aiba capacitatea de a ajunge atat in regiunea
lipofilica cat si in cea hidrofoba a celulei, o toxicitate scazuta, o
biodistributie optima si de asemenea o stabilitate metabolica mare.

Pentru a modela inconjurarea proteica a cuprului din BESOD ne-am

concentrat atentia asupra unor liganzi polidentati cu atomi donori azot
obtinuti prin condensarea trietilentetraminei cu formaldehida si acid
barbituric. Astfel de liganzi indeplinesc cel putin doua din caracteristicile
necesare si anume flexibilitate si atomi donori cu o tarie medie. Cu toate
ca pentru multe combinatii complexe ale Mn(II sau III) si Fe(II sau III) cu
liganzi de acest tip s-a evidentiat capacitatea de a cataliza
disproportionarea superoxidului, in cazul Cu(II) putine combinatii
complexe au fost studiate din acest punct de vedere. [4]

In acesta lucrare prezentam combinatii complexe noi ale Cu(II),

Fe(III) si Mn(III) cu ligandul rezultat prin condensarea trietilentetraminei
cu acid barbituric (AB) si formaldehida. Procesele de condensarea au fost
realizate in mediu acid. Combinatiile complexe au fost formulate pe baza
datelor analizei chimice elementale, analizei termice, a spectrelor IR si
electronice. [5]

Rezultate si discutii

Combinatiile complexe au fost sintetizate prin metoda "one-pot" care

consta in refluxarea masei de reactie care contine clorura sau percloratul
de Cu(II), Fe(III) sau Mn(II), trietilentetramina si acid barbituric pentru
raportul molar de 1:1:2. S-a lucrat in exces de formaldehida. Procesul
chimic este reprezentat prin intermediul schemei de reactie 1.

Schema 1.

Alegerea acidului barbituric pentru procesul de condensare a avut in

vedere pe de o parte prezenta gruparilor metilenice active care pot fi
implicate in procesul de condensare cu formaldehida dar si prezenta
gruparilor functionale de tip amida suplimentare care pot stabili interactii
prin legaturi de hidrogen, interactii importante in cazul sistemelor care
prezinta interes din punct de vedere biochimic.

Masa de reactie, in etanol a fost refuxata timp de 24 ore si

combinatiile complexe s-au izolat sub forma de compusi greu solubili de
culoare albastru-verzui cu un randament de cuprinse intre 38 si 42 %.

Compusii obtinuti au fost analizati pentru stabilirea formulei chimice,

datele obtinute fiind prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1. Datele analizei chimice elementale

Combinatia % Cu % Cl
calc. exp. calc. exp.
[CuLCl2]∙H2O (1)
[CuL(OClO3)2]∙H2O (2)
[FeLCl2]Cl∙2H2O (3)
[FeL(OClO3)2](ClO4)∙H2O (4)
[MnLCl2]Cl∙1,5H2O (5)
[MnL(OClO3)2](ClO4)∙H2O (6)

Calculele teoretice au fost facute pentru speciile de tipul CuLCl 2·6H2O (1)
si CuL(ClO4)2 (2) pentru care s-a propus aceasta formulare prin corelarea
datelor furnizate de analiza chimica elementara cu spectroscopia IR si
electronica.

Se observa o buna concordanta intre formulele propuse pentru combinatii

pe baza analizei chimice si datele obtinute din analiza termica.

Combinatiile complexe sunt solubile in DMF, DMSO si alcool etilic.

Spectre IR
Pentru confirmarea faptului ca a avut loc procesul de condensare s-au
inregistrat spectrele IR ale combinatiilor complexe si s-au comparat cu
spectrul IR al acidului barbituric (fig 2) In spectrele IR ale combinatiilor
complexe (figura 3 si 4) se remarca absenta benzilor caracteristice
gruparilor amina primara si aparitia unei singure benzi largi in domeniul
3200-3400 cm-1 care se poate atribui modurilor de vibratie n(NH) [6].
Fig. 2. Spectrul IR al acidului barbituric

Fig. 3. Spectrul IR al combinatiei complexe (1)

 Fig. 4. Spectrul IR al combinatiei complexe (2)

Tabelul 3. Maxime de absorbtie (cm-1) si atribuiri pentru ATR si

combinatiile complexe ale Cu(II) (1) si (2)

AB Atribuiri
3424i 3425m 3425m 3420fi 3396m 3450m n(OH)
3206i 3316i 3201m 3142i 3250i 3197m 3212m n(NH)

3098i 3244i
2980m 2922m 2975s 2920s 2980s 2970m nas(CH2)
2877m 2851m 2884s 2895i 2850s 2860s 2836m ns(CH2)

2835s 2828i
1752fi 1703fi 1699fi 1704i 1683m 1694fi 1694i n(C=O) (AI)

1711fi 1698i 1588fi 1582i 1653m 1589i 1552i

1695fi 1694fi 1591fi

1458i 1455m 1490s 1466m 1456s 1464s 1472s d(NH)+ n(C-N)
(AII)
1366m 1383m 1373s 1356m 1399m 1380m 1368m n(C-N)
+d(NH) (AIII)
 1279m n(C-N)
1121fi 1121i 1193m n3(ClO4)

1108fi 1120m 1121m

1108m 1108m
966s n1(ClO4)
765s 772s 829s 789s 772s 775s r(CH2)

769s
626m 668s 625s n4(ClO4)

540s 636s 541s

539s 500s 550s 506s 539s 490s n(M-O)
430s 410s 400s 419s 418s 410s n(M-N)

In spectru sunt prezente benzi de absorbtie care pot fi atribuite

gruparilor de tip amida secundara functionale provenite de la acidul
barbituric

Benzile din domeniul 760 si 850 cm -1 pot fi asociate cu gruparile

etilenice provenite de la trietilentetramina, pozitia lor in spectru fiind in
acord cu o configuratie trans a fragmentului provenit de la acest
intermediar.

Banda intensa din domeniul 3390-3450 cm -1 poate fi asociata cu

prezenta moleculelor de apa din componenta combinatilor complexe [7].

In domeniile caracteristice modurilor de vibratie pentru perclorat

apar un numar mare de benzi in acord cu prezenta acestui anion ca ligand
monodentat pentru toate combinatiile complexe[8]. Pentru speciile (4) si
(5) numarul mare de componentele din domeniul caracteristic benzii υ 3 a
percloratului indica prezenta acestuia si in sfera de ionizare.

Spectre electronice

Spectrul electronic al combinatiilor complexe ale cuprului (fig. 5)

prezinta o singura banda nesimetrica la 507/483 nm cu umar la lungimi
de unda mai mici. Acest aspect al spectrului este caracteristic
combinatiilor complexe octaedrice distorsate prin alungire.
 Fig. 5. Spectrele electronice ale combinatiilor [CuLCl2]·H2O (1) si
[CuL(OClO3)2]·H2O (2)

Fig. 6. Spectrele electronice ale combinatiilor complexe ale fierului

(stanga) si manganului (dreapta)

Asa cum se observa din spectrele speciilor fierului apare o banda

intensa la aproximativ 350 nm atribuita transferului de sarcina si una de
intensitate mai redusa la 924/946 nm caracteristica combinatiilor
octaedrice ale Fe(III).

Spectrele combinatiilor manganului contin o banda larga, pe tot

domeniul vizibil fiind caracteristice speciilor octaedrice ale Mn(III).

Avand in vedere datele prezentate mai sus s-a propus pentru

combinatiile complexe o formulare mononucleara, cu ionul metalic
coordinat la 4 atomi de azot ai ligandului macrociclic format in reactia de
condensare, hexacoordinarea fiind completata fie de doi anioni clorura fie
de doi anioni perclorat asa cum se observa in figura 7.
Fig. 7. Coordinarea propusa pentru combinatiile complexe

Metode de analiza si tehnici de lucru

Pentru determinarea cantitativa a elementelor componente din
combinatia complexa, s-au efectuat urmatoarele analize chimice :

cuprul s-a determinat volumetric utilizand metoda cu tiosulfat;

fierul si manganul s-au determinat gravimetric ca oxizi

analiza termogravimetrica s-a efectuat cu un derivatograf Setaram

Labsys 1200 in curent de aer sintetic cu un debit 16,67 ml/min. S-au
utilizat creuzete de alumina si incalzirea s-a efectuat cu 10 C/min.

spectrul electronic a fost inregistrat la temperatura camerei, la un

spectrofotometru Jasco V 670, prin tehnica reflexiei difuze, utilizand ca
referinta MgO;

spectrele IR au fost inregistrate in domeniul 400- 4000 cm -1 la un

spectrofotometru Bruker Tensor 37 folosind tehnica pastilarii cu KBr.

Concluzii
Au fost sintetizate combinatii complexe noi ale Cu(II), Fe(III) si Mn(III)
prin reactia prin condensare one pot" a trietilentetraminei cu acidul
barbituric si formaldehida.

Combinatiile complexe au fost formulate pe baza datelor furnizate

de analiza chimica elementala si analiza termogravimetrica.

Condensarea si modul de coordinare al liganzilor a fost stabilit pe

baza spectrelor IR.
 Stereochimia adoptata de ionul metalic a fost determinata indirect
din spectrele electronice.

Bibliografie :

F Saczewski E D Borys, J.Bednarski, R Grunet M Gdaniec P Tabin, J Inorog

Biochem 100 (2006) 1389-1398

A Barik, B Mishra, A Kunwar, RM. Kadamb, L Shen, S Dutta, S Padhye, A

Satpati, K. I Priyadarsini, Eur Jour of MedChem 42 (2007) 431-439

M Devereux, D O'Shea, , H Grehan, G Connor, G Rosair, F Lyng, A Kellett,

M Walsh, DEgan, B Thati Polyhedron 26 (2007) 4073-4084

S Dutta, S Padhye, F Ahmed, F Sarkar, Inorganica Chimica Acta

F Cisnetti , G Pelosi , C Policar Inorganica Chimica Acta 360 (2007) 557-

562

T. Balaban, M. Banciu si I. I. Pogany, "Aplicatii ale metodelor fizice in

chimia organica", Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1983.

K. Nakamoto, Infrared and Raman Spectra of Inorganic and Coordination

Compounds, Wiley, New York, 1986, 205, 234.

B.J. Hathaway, Comprehensive Coordination Chemistry, G. Wilkinson, R.D.

Gillard, J.A. McCleverty, Eds.; Pergamon Press:Oxford, U.K., 1987; Vol. 2,
p. 420.

A.B.P. Lever, Inorganic Electronic Spectroscopy, Elsevier,

Amsterdam, London, New York, 1986, p. 554.