Lucrarea Practică Nr 2 - (completare)

V) Determinarea cantitativă (dozarea) acidului benzoic pur dintr-o probă de

analizat
Principiul metodei. Se dizolvă o cantitate exact cântărită de acid benzoic cristalin solid într-un
volum corespunzător foarte redus de acetonă, acetonitril, sau alcool metilic absolut neutralizat în
prealabil (în prezența fenolftaleinei 0,1% cu foarte puțin NaOH 0,1 N adăugat picătură cu
picătură până la o foarte slabă nuanță de roz abia vizibilă, dar persistentă) și se titrează cu o
soluţie de NaOH 0,1 N standardizată (de titru real şi factor cunoscut - titrant sau soluţie titrată), în
prezenţa fenolftaleinei 0,1 % ca indicator, cu viraj al culorii în paharul de titrare de la incolor la
roz persistent perfect vizibil la punctul de echivalenţă. Reacția de titrare este următoarea:
COOH - +
COO Na

+ NaOH + H2O

acid benzoic benzoat de sodiu

În biuretă: sol. de NaOH, 0,1 N de titru real şi factor cunoscut (soluţie standardizată)
Pregătirea soluției probă de acid benzoic: se cântăresc circa a = 0,1 g de acid benzoic
cristalin solid care se aduc cantitativ de pe sticla de ceas, în întregime, cu un volum
corerspunzător de acetonă (circa 15 mL), acetonitril sau alcool metilic absolut neutralizat în
prealabil în prezența fenolftaleinei 0,1% cu foarte puțin NaOH 0,1 N adăugat picătură cu
picătură până la o foarte slabă nuanță de roz abia vizibilă, dar persistentă, într-un balon cotat
curat de volum V = 100 mL. Se agită bine până la dizolvarea completă a acidului benzoic și se
completează apoi cu H2O distilată exact până la semnul balonului cotat.
În paharele de titrare: din această soluţie probă de acid benzoic astfel preparată, se
măsoară exact volume v’acid benzoic = 10-20 mL soluţie probă care se aduc în fiecare pahar de
titrare cu pipeta, apoi se adaugă câte 5-6 picături de soluţie alcoolică de fenolftaleină, 0,1% în
fiecare pahar şi se titrează soluţiile probă din pahare pe rând, cu soluţia de NaOH 0,1 N
standardizată din biuretă, până la virajul culorii soluţiilor de la incolor la roz persistent la
punctul de echivalenţă în fiecare pahar. Se opresc imediat titrările şi se citesc volumele V2
NaOH (volumele de echivalenţă) din biuretă consumate la fiecare titrare în parte. Se fac minimum
3 determinări.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:
1 mol acid benzoic..............................1 mol NaOH
M acid benzoic ............................ M NaOH
X g..........................................(V2 NaOH x Tr mediu NaOH)

De unde X = (M acid benzoic x V2 NaOH x Tr mediu NaOH) / M NaOH = g acid benzoic

pur din v’ acid benzoic (10-20 mL soluție probă) acid benzoic măsurate în paharele de
titrare.

Dar X g acid benzoic................................. v’ acid benzoic

Y g acid benzoic……………………...V mL sol. probă acid benzoic (balon
cotat). De aici, Y = (X x V)/v’ g acid benzoic pur din V = 100 mL soluţie probă balon cotat.
Dar Y g acid benzoic ………………………a g probă acid benzoic
Z% ………………........................100 g probă acid benzoic

1
 De unde: Z %= (100 x Y) / a = concentraţia procentuală a acidului benzoic (C7H6O2)
pur din proba de analizat luată iniţial în lucru (din cele a = 0,1 g acid benzoic solid cântărite
iniţial).

Tabel 5. Dozarea acidului benzoic pur dintr-o probă de analizat

Nr. det. V2 NaOH v’acid benzoic X (g) acid Y (g) acid Z% acid Z% mediu
benzoic benzoic benzoic
1. 12 mL
2. 13 mL
3. 14 mL
4. 15 mL
5. 16 mL
6. 17 mL
7. 18 mL
8. 19 mL

Se dau: M acid benzoic = 122,123 g, M NaOH = 40,05

VI) Determinarea cantitativă (dozarea) acidului tartric pur dintr-o probă

solidă luată în studiu

Principiul metodei. Acidul tartric dintr-o probă solidă de analizat, adus cantitativ în
soluţie cu H2O bidistilată, se titrează complet cu o soluţie standardizată de NaOH 0,1 N din
biuretă, în prezenţa unei soluţii alcoolice de fenolftaleină 0,1-0,5% ca indicator acido-bazic,
până la virajul culorii soluţiilor de probă din paharele de titrare de la incolor la slab roz
persistent la punctul de echivalenţă. Se opresc imediat titrările şi se citesc volumele de NaOH
0,1 N consumate la echivalenţă.
Acidul tartric este un α-hidroxiacid dicarboxilic slab, care cedează cei doi protoni în 2
trepte successive, disociază în 2 trepte. Este derivatul dihidroxilic al acidului succinic.
Reacţia de titrare globală ce are loc este următoarea:

COOH COO-Na+
HC OH HC OH
+ 2 NaOH + 2 H 2O
HC OH HC OH
COOH COO-Na+
acid tartric tartrat disodic
În biuretă: sol. de NaOH, 0,1 N de titru real şi factor cunoscut (soluţie standardizată)
Pregătirea soluției probă de acid tartric: se cântăresc a = 1,5 g de acid tartric
cristalin solid care se aduc cantitativ de pe sticla de ceas, în întregime, cu un volum
corerspunzător de H2O bidistilată, într-un balon cotat curat de volum V = 100 mL. Se agită
foarte bine pentru omogenizare până la dizolvarea completă a acidului tartric și se completează
apoi cu H2O bidistilată exact până la semnul balonului cotat.
În paharele de titrare: din această soluţie probă de acid tartric astfel preparată, se
măsoară exact volume v’acid tartric = 10-20 mL soluţie probă care se aduc în fiecare pahar de
titrare cu pipeta, apoi se adaugă câte 5-6 picături de soluţie alcoolică de fenolftaleină, 0,1% în

2
fiecare pahar şi se titrează soluţiile probă din pahare pe rând, cu soluţia de NaOH 0,1 N
standardizată din biuretă, până la virajul culorii soluţiilor de la incolor la slab roz persistent
la punctul de echivalenţă în fiecare pahar. Se opresc imediat titrările şi se citesc volumele V3
NaOH (volumele de echivalenţă) din biuretă consumate la fiecare titrare în parte. Se fac minimum
3 determinări.
Calcule:
Din reacţia de titrare de mai sus se observă că:
1 mol acid tartric..............................2 moli NaOH
M acid tartric............................ .2 M NaOH
X g..........................................(V3 NaOH x Tr mediu NaOH)

De unde X = (M acid tartric x V3 NaOH x Tr mediu NaOH) / 2 M NaOH = g acid tartric pur
din v’ acid tartric (10-20 mL soluție probă) acid tartric măsurate în paharele de
titrare.

Dar X g acid tartric................................. …v’ acid tartric

Y g acid tartric……………………...V mL sol. probă acid tartric (balon
cotat). De aici, Y = (X x V)/v’ g acid tartric pur din V = 100 mL soluţie probă balon cotat.
Dar Y g acid tartric ………………………..a g probă acid tartric
Z% ………………........................100 g probă acid tartric
De unde: Z %= (100 x Y) / a = concentraţia procentuală a acidului tartric (C4H6O6)
pur din proba de analizat luată iniţial în lucru (din cele a = 1,5 g acid tartric solid cântărite
iniţial).
Tabel 6. Dozarea acidului tartric pur dintr-o probă de analizat

Nr. det. V3 NaOH v’acid tartric X (g) acid Y (g) acid Z% acid Z% mediu
tartric tartric tartric
1. 11 mL
2. 12 mL
3. 13 mL
4. 14 mL
5. 15 mL
6. 16 mL
7. 17 mL
8. 18 mL

Se dau: M acid tartric = 150,087 g, M NaOH = 40,05

a. Importanța acidului salicilic şi a metodei titrimetrice de dozare:.

Metoda titrimetrică directă de dozare a acidului salicilic utilizată este o metodă simplă,
rapidă, economică, care nu necesită cantităţi mari de reactivi specifici. Este totodată o metodă
sensibilă şi precisă (în special când se utilizează pentru titrare biuretele automate cu afişaj
electronic). Această metodă este utilizată frecvent (alături de metodele spectrofotometrice de
dozare în domeniul Vizibil) pentru determinarea cantitativă a acidului salicilic pur din diferite
probe ( din salcie albă şi alte produse vegetale, după ce acidul salicilic a fost extras complet cu
solvenţi organici specifici, din o gamă largă de produse farmaceutice- medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene şi antiseptice, din diferite probe biologice precum: sânge, urină,
suc gastric, lichid peritoneal, salivă - în cazul intoxicaţiilor acute şi cronice).
Stare naturală. Acidul salicilic se găsește în salcie în frunzele verzi, ramurile tinere şi în
special în scoarţa de salcie tânără (salcia albă, Salix alba) în concentrații foarte mari, sub forma
unui glicozid numit salicina, de unde a şi fost izolat pentru prima dată. În stare pură, prezintă
3
proprietăți antiseptice și dezinfectante importante. Scoarţa de salcie albă ,încă din cele mai
vechi timpuri, era binecunoscută că ”uşurează durerea şi reduce febra”, aspecte din care rezultă
acţiunea analgezică şi antipiretică a acidului salicilic pur. Amerindienii precum Cherokee din
Statele Unite ale Americii, foloseau o infuzie a scoarței de salcie albă pentru tratarea cu succes a
febrei.
Acidul salicilic este folosit frecvent la conservarea alimentelor și în dermatotogie – are
acțiune keratolitică eficientă. El a fost izolat din planta de crețușcă sau barba caprei
(Filipendula ulmaria, fam. Rosaceae) în anul 1839, de către cercetători germani. Deși extractul
obținut era eficient din punct de vedere terapeutic, provoca totuşi multe probleme de digestie,
precum hemoragii interne intense, diaree, ulcere stomacale și chiar moarte (în cazul consumului
unor cantități mari – intoxicații acute și cronice )
Acidul salicilic este o substață foarte iritantă și nu poate fi administrat direct, pe cale orală,
sub formă de medicament. Derivații direcţi ai acidului salicilic (salicilaţii) sunt însă utilizați ca
medicamente analgezice, antipiretice, antiinflamatoare foarte eficiente. Aceştia au şi o acţiune
antiseptică pronunţată. Acidul salicilic este precursorul direct al tuturor antiinflamatoarelor
nesteroidiene pe bază de acid salicilic (tuturor salicilaților). Din acidul salicilic se obține direct
aspirina (acidul acetilsalicilic) printr-o metodă de sinteză eficientă, cu un randament foarte bun,
de circa 97-98 %. Aspirina are acţiune antiinflamatoare marcantă, antiagregant plachetară şi
analgezică uşoară spre moderată.

b. Importanța acidului benzoic şi a metodei de dozare

Acidul benzoic este un acid carboxilic aromatic, frecvent extras din unele răşini vegetale
naturale (din smirnă) . Este foarte răspândit în lunea vegetală, intră în compoziţia chimică a unei
game variate de plante (ex: Brânduşa de toamnă sau Colchium autumnale, precum şi în
componenţa multor ciuperci sălbatice.). Este des obţinut şi pe cale artificială, în urma sintezei
directe din toluen. Este aproape insolubil în H2O în condiţii normale, uşor solubil în unii solvenţi
organici polari. Are o acţiune dezinfectantă (antiseptică) semnificativă, alături de sarea sa
(benzoatul de sodiu)
Metoda titrimetrică directă de dozare a acidului benzoic utilizată este o metodă simplă,
rapidă, economică. Este totodată o metodă sensibilă şi precisă (în special când sunt utilizate
pentru titrare biuretele automate cu afişaj electronic. foarte precise şi exacte). Această metodă
este utilizată frecvent (alături de metodele spectrofotometrice de dozare în domeniul Vizibil,
respectiv UV) pentru determinarea cantitativă a acidului benzoic pur din diferite probe (din o
gamă largă de produse farmaceutice- o serie de medicamente antiseptice, din diferite probe
biologice precum: sânge, urină, suc gastric, lichid peritoneal, salivă - în cazul intoxicaţiilor acute
şi cronice).Este un intermediar foarte important utilizat într-o gamă largă de sinteze organice la
fel ca şi acidul salicilic. Acidul benzoic este frecvent utilizat în industria medicamentelor
(industria farmaceutică), industria coloranţilor şi vopselelor ca internediar, industria cosmetică
(parfumerie) , precum şi în industria alimentară ( ca un foarte eficient conservant alimentar şi
farmaceutic, în special sub formă de benzoat de sodiu solubil).

c. Importanța acidului tartric. Răspândire şi roluri jucate

Acidul tartric este un hidroxiacid ce se prezintă sun formă de pulbere cristalină albă, uşor
solubil în H2O şi în alcool absolut (etilic, metilic). Este extrem de răspândit în regmul vegetal,
apare în mod natural în multe fructe, în special în struguri, dar și în banane, tamarinde și citrice.
Sarea sa, bitartratul de potasiu, cunoscut în mod obișnuit sub formă de cremă de tartru, se
dezvoltă în mod natural în procesul de vinificație. Este amestecat în mod obișnuit cu bicarbonat
de sodiu și este vândut sub formă de pulbere de copt folosită ca agent de fermentare în prepararea
alimentelor. Acidul în sine este adăugat în alimente ca aditiv alimentar - un antioxidant eficient
tip E334 , regulator de pH și corector de gust pentru a conferi gustul acrişor distinct anumitor
4
produse alimentare. În practica de laborator, acidul tartric, sub formă de sare mixtă dublă de
sodiu şi potasiu (tartrat mixt dublu de sodiu şi potasiu), este utilizat pentru a preveni şi împiedica
reacţia dintre ionii de Cupru (II) şi anionii hidroxid (HO-) prezenţi în reactivul Fehling. În
urma amestecului echimolecular a soluţiei Fehling (I) ce cuprinde ionii de Cu2+ sub formă unei
soluţii apoase de CuSO4 4-5% cu soluţia Fehling (II) ce conţine tartratul mixt dublu de potasiu
şi sodiu şi NaOH în soluţie, se obţine reactivul Fehling - ce oxidează aldehidele şi
monozaharidele cu grupă -CHO liberă la acizii carboxilici corespunzători, cu obţinerea secundară
a oxidului cupros Cu2O (precipitat maro roşcat -cărămiziu caracteristic)
Tartratul mixt dublu de potasiu și de sodiu (sarea Seignette) ca sare dublă a acidului
tartric, este folosit direct la prepararea reactivului Fehling (sarea Seignette este parte
componentă a soluţiei Fehling II). Acidul tartric a fost izolat prima dată de chimistul
suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769. Chiralitatea (activitatea optică) a acidului tartric a fost
descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti planul luminii
polarizate. Louis Pasteur a continuat cercetările asupra chiralității acidului tartric, cercetând în
1847 forma cristalelor tartratului de sodiu și amoniu. Pasteur a obţinut primul acid levotartric
pur. În doze mari şi foarte mari , acidul tartric devine o toxină puternică la nivel muscular
unde inhibă complet biosinteza acidului malic, aspect ce determină apariţia paraliziei şi poate
cauza chiar decesul.
Metoda de dozare titrimetrică a acidului tartric este utilizată frecvent pentru
determinarea cantitativă a acestui hidroxiacid pur din diferite probe (din o gamă largă de produse
alimentare, din diferite probe biologice precum: sânge, urină, suc gastric, lichid peritoneal, salivă
- în cazul intoxicaţiilor acute şi cronice, precum şi din o serie vastă de plante (fructe, seminţe,
plante sălbatice, după ce a fost extras iniţial complet cu solvenţi organici corespunzători).

Bibliografie

1. Rodica Cuciureanu, Igiena Alimentului, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, pag. 75-132,
Editura Performantica, Iaşi, 2012.
2. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Marcel Florin Musteaţă, Chimie Analitică, pag 164-331,
Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2003.
3. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice şi Instrumentale de Analiză, Ediţia a II-A
Revizuită, pag 236-332, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2007.
4. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Chimie Analitică – lucrări practice, pag. 224-322, Editura
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2000.
5. Alina Ştefanache, Alina Monica Miftode, Maria Miftode, Chimie Anorganică Experimentală,
Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2007.
6. C. Löwig & S. Weidmann (1839) "Beiträge zur organischen Chemie" (Contributions to
organic chemistry) Annalen der Physik und Chemie, 46: 45–91; see pages 57–83: "III.
Untersuchungen mit dem destillierten Wasser der Blüthen von Spiraea Ulmaria" (III.
Investigations of the water distilled from the blossoms of Spiraea ulmaria). Löwig and Weidman
called salicylic acid Spiräasaure (spiraea acid).
7. Duşa S., Chimie analitică instrumentală, Editura University Press, Tg. Mureş, 2007.
8, Geta Cârâc, Paula Popa, Mihaela Timofti, Chimie analitică şi analize fizico-chimice.
Îndrumar pentru lucrări practice de laborator, Editura GUP, Galați, 2014.
9. Mihai Apostu, Nela Bibire, Gladiola Ţântaru, coordonator, Prof. Dr. Vasile Dorneanu, Chimie
Analitică, Vol. 1, 2, 3, Editura Performatica, Iaşi, 2009.