Prioritatea grupelor funcționale în denumirea compușilor organici

Grupa Sufix (pentru Prefix (pentru

Structura
funcțională compuși părinte) substituenți)
scade GRUPE PRINCIPALE
prioritatea
acid carboxilic -COOH -oic carboxi
pentru
grupele Ciclu-COOH acid carboxilic
principale acizi sulfonici -SO3H acid sulfonic sulfo
anhidridă
anhidride
-oică
Anhidrida acidului
Ciclu-CO-O-CO- -
carboxilic
ester -C(=O)OR -oat alcoxicarbonil
Ciclu-C(=O)OR carboxilat
halogenuri acide -(C=O)X halogenură -oil halocarbonil-
Halogenură de
Ciclu-(C=O)X
carbonil
amide -(C=O)NH2 -amidă amido
Ciclu-(C=O)NH2 -carboxamidă
nitril -nitril ciano
Ciclu-CN -carbonitril
aldehidă -(C=O)H -al oxo
Ciclu-(C=O)H -carbaldehida formil
cetonă C=O -onă oxo
alcooli -OH -ol hidroxi
fenoli -OH -ol hidroxi
tioli -SH tiol mercapto/sulfanil
amine -NH2 -amină amino
alchine -enă alchenil
alchene C=C -ină alchinil
alcani C-C -an alchil
GRUPE SECUNDARE - nu sunt prioritizate între ele
eteri -OR - alcoxi
tioeteri/sulfuri -SR - alchiltio
halogenuri -F, -Cl, -Br, -I halo
nitro -NO2 nitro
azidă N=N=N azido
diazo =N=N diazo
 ALCANI

 Primii 4 termeni ai seriei de alcani se numesc: metan, etan, propan și butan.

 Termeni omologi = alcanii care diferă printr-un CH2.
 Numele hidrocarburilor superioare începând cu C5 se formează prin adăugarea sufixului –an (caracteristic
hidrocarburilor saturate) la numele grecesc corespunzător numărului de atomi de carbon conținuți în
molecula alcanului repsectiv: pentan, hexan, heptan octan etc.
 Alcanii pot prezenta catene liniare și ramificate.
 Alcanii fără ramificație se numesc normali: n-butan, n-pentan etc.
 Prefixul izo- este folosit pentru a defini o hidrocarburǎ cu doi radicali metil alǎturaţi iar prefixul neo-
este folosit pentru a defini trei radicali metil la sfârşitul unei catene: izobutan, izopentan, neopentan etc.
 Alcanii cu aceeași formulă moleculară, dar cu structură diferită se numesc izomeri de constituție -
izomeri de catenă

Nomenclatura radicali alchil

 Radicalii monovalenţi proveniţi de la alcani se numesc alchil – numele se formează prin îndepărtarea
sufixului –an din denumirea alcanului şi înlocuirea lui cu sufixul –il; metil, etil, propil, butil, pentil etc.
Ramificarea catenei se simbolizează cu următoarele prefixe:
a. Prefixul n- pentru cu catenă liniară: n-butil, n-pentil etc.
b. Prefixul izo-(i-) este folosit pentru a defini un radical cu doi substituenți metil alǎturaţi: izobutil (i-
butil), izopentil (i-pentil)
c. Prefixul sec-(s-) este folosit pentru a defini un radical monovalent pe un atom de carbon secundar
d. Prefixul terț-(t-) este folosit pentru a defini un radical monovalent pe un atom de carbon terțiar
e. Prefixul neo- este folosit pentru a defini un radical cu trei substituenți metil la sfârşitul unei catene:,
neopentil etc.
 Radicalii bivalenţi proveniţi de la alcani rezultaţi prin îndepǎrtarea a doi atomi de hidrogen de la același
atom sau de la atomi de carboni diferiți și se denumesc prin îndepărtarea sufixului an din denumirea
alcanului și adăugarea sufixului ilen/iliden (ilen – pentru doi atomi de hidrogen îndepărtați de pe atomi
de carbon vecini și iliden – pentru doi atomi de hidrogen îndepărtați de pe același atom de carbon): metilen
sau metiliden CH2, etilen CH2CH2, propilen CH2CHCH3, etc.
 Radicalul trivalent provenit de la metan HC se numește metin.

Denumirea sistematică a alcanilor, Uniunii Internaţionale de Chimie Purǎ şi Aplicatǎ, IUPAC:

1) Se alege catena cea mai lungă, care va da numele alcanului
2) Se numerotează catena astfel încât ramificațiilor să le corespundă numărul cel mai mic (denumirea
substituenților și a catenei se scrie într-un cuvânt iar între număr și denumire se pune cratimă)
3) În cazul în care există mai mulți subtituenți identici se utilizează prefixele di-, tri-, tetra. Numerele
care indică poziția susbtituenților se scriu succesiv, separate prin virgule.
4) Substituenții se scriu în denumire în ordine alfabetică. La denumirea în ordinea alfabetică a
substituenților nu se ține cont de prefixele di, tri, tetra, dar se ține cont de prefixele ciclo, izo, neo.
5) Când numerotarea catenei în ambele direcții conduce la același număr, se va alege sensul în care
suma numerelor atribuite ramificațiilor este cea mai mică.
6) Dacă numerele substituenților sunt identice prin numerotarea catenei în ambele direcții, se va da
numărul cel mai mic substituentului cu prioritate alfabetică.
7) La numerotarea catenei, se va alege acea catenă care are cele mai multe ramificații. Substituenții de
pe catenă se scriu între paranteze.
 CICLOALCANI
 Cicloalcanii sunt denumiți prin adăugarea prefixului “ciclo-” la numele alcanului
cu același număr de atomi de carbon.
Reguli de denumire a cicloalcanilor substituiți:
a) În cazul în care un cicloalcan prezintă un substituent alchil
1. cicloalcanul va reprezenta scheletul principal în denumire, atunci când numărul
de atomi de carbon al substituentului este mai mic decât numărul de atomi de carbon
din ciclu.
2. catena va reprezenta scheletul principal în denumire atunci când numărul de
atomi de carbon al substituentului este mai mare decât numărul de atomi de carbon
din ciclu.
b) În cazul în care un cicloalcan prezintă doi substituenți diferiți, ei sunt citați în ordine
alfabetică și numărătoarea începe de la substituentul denumit cu prioritate.
c) În cazul în care un cicloalcan prezintă mai mulți substituenți, ei sunt denumiți
alfabetic, iar numerotarea se face astfel încât suma numerelor substituenților să fie cea
mai mică posibil.
Reguli de denumire a cicloalcanilor bi- și policiclici:
a) La cicloalcanii cu două inele izolate, ciclul cel mai mic se consideră substituentul
ciclului mai mare.
b) Compușii cu două sau mai multe cicluri având un atom de carbon comun se numesc
spirani.
 Numele lor se formează prin adăugarea prefixului “spiro” la numele alcanului
cu același număr de atomi de carbon.
 Numărul de atomi de carbon din fiecare ciclu legați de atomul de carbon
cuaternar, spiranic, este indicat prin cifre dispuse între paranteze drepte, așezate
între prefixul spiro și numele hidrocarburii.
- Hidrocarburile ciclice compuse din două sau mai multe cicluri având cel puțin doi
atomi doi atomi de carbon comuni se numesc hidrocarburi ciclice cu punte:
- Poartă numele alcanului cu același număr de atomi de carbon la care se adaugă prefixul
“biciclo”, “triciclo” pentru a indica numărul de cicluri. Numărul de atomi de carbon din
punți este indicat între paranteze drepte, în ordine descrescătoare.
 ALCHENE
 Numele monoalchenelor se formează din numele alcanilor cu acelaşi număr de atomi
de carbon prin înlocuirea sufixului -an cu sufixul -enă (sau -ilenă).
 Poziţia legăturii duble se notează printr-o cifră care indică numai poziţia atomului de
carbon implicat în legatura dublă, care are numarul cel mai mic.
Regulile IUPAC învăţate la denumirea alcanilor se aplică şi la alchene astfel:
1) Numerotarea catenei de atomi de carbon cea mai lungă se face astfel încât legăturii duble
să îi corespundă numărul cel mai mic.
2) Numele substituenţilor sunt citate înaintea numelui catenei de atomi de carbon cea mai
lungă.
3) Dacă pe catena principală avem mai mulţi substituenţi, aceştia sunt scrişi în ordine
alfabetică. Prefixele di, tri etc. vor fi ignorate în analiza priorității la denumire, dar iso, neo
etc. și ciclo nu.
4) Dacă la numerotarea catenei cea mai lungă legatura dublă are același număr în ambele
direcţii, se alege acea direcţie pentru care suma numerelor substituenţilor este cea mai mică.
5) Alchenele ciclice se denumesc fără a preciza poziţia legăturii duble, ci numai poziţia
substituenţilor, deoarece întotdeauna numerotarea ciclului se face astfe încât legătura dublă
să fie între C1 şi C2.
6) În plus, numerotarea atomilor de carbon din ciclu se face în direcţia în care substituenţii au
numărul cel mai mic.
ALCHINE
 Numele alchinelor se formează prin înlocuirea sufixului –an din denumirea alcanilor cu
același număr de atomi de carbon cu sufixul –ină.
 Poziţia triplei legături în moleculă se precizează indicând atomul de carbon al triplei
legături, numerotate cu cifra cea mai mică.. Alchinele cu aceeași formulă moleculă și
poziția diferită a legăturii triple - izomeri de constituție - izomeri de poziție.
 Alchinele care au legătura triplă în poziția 1 se numesc alchine marginale sau terminale.
Celelalte se numesc alchine interne.
 Cel mai simplu reprezentant este etina sau acetilena C2H2. Termenii următori se numesc
propină C3H4, butină C4H6, pentină C5H8 etc.
 Regulile IUPAC învăţate la denumirea alcanilor se aplică şi la alchine.
 Un carbon sp3 adiacent unei legături triple se numeşte carbon propargilic. Poziţia α faţă
de legătura triplă se numeşte poziţie propargilică. Radicalul monovalent provenit de la
propină rezultat prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din grupa metil se numește
propargil.
 Numele radicalilor monovalenţi ai acetilenelor obţinuţi prin îndepărtarea unui atom de
hidrogen de la atomul de carbon participant la legătura triplă marginală se formează din
numele alchinei prin înlocuirea sufixului –ină cu sufixul –inil; ex. : etinil, propinil etc.
 Se mai pot numi și ca derivați ai acetilenei: proprina se mai poate numi și metilacetilenă.
 Acetilenele care conțin în moleculă mai mule legături triple se numesc poliine sau
poliacetilene.
 Acetilenele care conțin în afară de legături triple și legături duble se numesc enine.
 Legătura dublă are prioritate față de legătura triplă la denumirea eninelor.
 ALENE, CUMULENE ȘI DIENE
Reguli de denumire a polienelor
 Numele polienelor conjugate se formează din rădăcina numelui hidrocarburii saturate, prin
adăugarea sufixului dienă, trienă, tetraenă etc, iar pozițiile legăturilor duble se notează
prin cifre.
 Generic se numesc alcadiene, alcatriene etc.
 Primii termeni ai seriei sunt 1,3-butadiena, 1,3,5-hexatriena etc.
 Dienele și polienele policiclice se denumesc după aceleași reguli ca la cicloalcani precizând
poziția legăturilor duble (acolo unde este cazul): ciclopentadienă, 1,3-ciclohexadienă etc.
 HIDROCARBURI AROMATICE MONOCICLICE
 Hidrocarburile care conțin un nucleu benzenic se numesc aromatice, spre deosebire de
toate celelalte care se numesc alifatice.
 Hidrocarburile aromatice monociclice care conțin un inel benzenic substituit cu una sau
mai multe grupe alchil se numesc alchilbenzeni sau fenilalcani: metillbenzen sau uzual
toluen.
 În compușii monociclici în care inelul benzenic este substituit cu mai mute grupe alchil,
pozițiile substituenților se marchează prin cifre: 1,2,3,4-tetrametilbenzen etc.
 În compușii disubstituiți, pozițiile se denumesc astfel:
- 1,2- sau orto
- 1,3- sau meta
- 1,4- sau para
 Numeroși compuși au denumiri comune: toluen, o-, m-, p-xilen etc.
 Radicalii hidrocarburilor aromatice se numesc radicali aril.
 Radicalul monovalent al benzenului se numeşte fenil.
 Radicalul bivalent al benzenului se numeşte fenilen și pot fi trei fenileni (1,2, 1,3 și 1,4).
 Radicalul monovalent al toluenului se numește benzil. Poziţia α faţă de un nucleu
benzenic se numeşte poziţie benzilică.

HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE IZOLATE

 molecule aromatice foarte stabile
 Bifenilul este termenul reprezentativ. Numărătoarea pozițiilor se realizează
începând cu un atom de carbon de la joncțiunea inelelor, considerând unul din
nucleee ca substituent al celuilalt. Pozițiile se numerotează cu cifre sau prin
notațiile orto, meta, para.
3 2 2' 3' 3 2 2' 3' 2'' 3''
1 1' 1 1' 4' 1''
4 4' 4 4''

5 6 6' 5' 5 6 6' 5' 6'' 5''

bifenil terfenil
Termenul următor, terfenilul are trei inele benzenice unite între ele printr-o legătură
simplă.
HIDROCARBURI AROMATICE POLINUCLEARE CU NUCLEE CONDENSATE
 molecule mai puțin aromatice decât benzenul, dar mai reactive
 Naftalina
 cel mai simplu reprezentant al clasei
 se numerotează doar atomii de carbon care poartă atomi de hidrogen
- pozițiile 1,4 și 5,8 sunt echivalente și se numesc poziții α
- pozițiile 2,3 și 6,7 sunt echivalente și se numesc poziții β
 Antracenul și fenantrenul
 Poziţiile 1, 4, 5 şi 8 (poziţii α), poziţiile 2, 3, 6 şi 7 (poziţii ) şi poziţiile 9 şi 10
(poziţii mezo) din molecula antracenului sunt, respectiv, echivalente.
 atomii de carbon din pozițiile 9 și 10 sunt mai reactivi decât ceilalți atomi.
 DERIVAŢI HALOGENAŢI
 Denumirea sistematică (IUPAC) a derivaților halogenați se realizează prin
adăugarea la numele alcanului a prefixului indicând tipul și poziția (prin numere)
halogenului și terminația "o" - fluoro, cloro, bromo, iodo.
2-cloropentan Cl iodobenzene
I
clorura de sec-pentil iodura de fenil
 Denumirea uzuală a derivaților halogenați se face acolo unde este posibil astfel: se
specifică tipul halogenurii (fluorură, clorură, bromură, iodură) urmată de prepoziția
"de" și numele radicalului hidrocarbonat.
ALCOOLI
 Denumirea sistematică a alcoolilor se realizează prin adăugarea la numele alcanului
a sufixului "ol": metanol, etanol etc.
 Denumirea uzuală a alcoolilor se realizează acolo unde este posibil astfel: cuvântul
"alcool" + radicalul alchil + sufixul "ic": alcool metilic, alcool etilic etc.
 Atunci când în molecula compusului organic există altă grupă funcţională ce prezintă
prioritate la grupa –OH se denumeşte hidroxi-.
ETERI
 Denumirea sistematică (IUPAC) a eterilor se realizează prin înlocuirea unui hidrogen
din denumirea hidrocarburii corespunzătoare cu un substituent RO (R= radical alchil).
Substituenții sunt denumiți prin înlocuirea sufixului "il" din numele radicalului alchil cu
sufixul "oxi" : metoximetan, etoxipropan, terț-butoxiheptan etc.
 Denumirea uzuală a eterilor constă în denumirea radicalilor alchil în ordine alfabetică
și cuvântul "eter": etilmetileter, dietileter etc.
 Eterii în care un atom de oxigen este încorporat într-un ciclu de trei atomi se numesc
epoxizi sau oxirani.
 Uzual se pot denumi ca alchene urmat de sufixul "oxid", presupunând că atomul de
oxigen ia locul legăturii pi.
 Se pot denumi sistematic în două feluri:
- prin denumirea oxiran, în care atomul de oxigen ocupă prima poziție în
numerotare
- prin denumirea ca alcan, precedată de prefixul epoxi care identifică atomul de
carbon de care este legat oxigenul.
 Eterii coroană - o clasă specială de eteri ciclici cu mai multe legături eterice, având
proprietatea de a complexa ioni metalici ai metalelor alcaline.
FENOLI
 Denumirea sistematică (IUPAC) a fenolilor:
- numărul poziţiei pentru grupa/grupele hidroxil la care se adaugă numele arenei + prefix
pentru nr de grupe OH + sufixul ol (benzenol, 1,2-benzendiol)
- numărul/ numerele pentru grupa/ grupele hidroxil + prefix pentru numărul de grupe -
OH + hidroxi + numele arenei (hidroxibenzen, 1,2-dihidroxibenzen).
- Denumirea uzuală a fenolilor: fenol, orto-crezol, pirocatechol, rezorcină,
hidrochinonă, pirogalol.
 COMPUȘI AI SULFULUI
TIOLI
 Denumirea sistematică a tiolilor se realizează prin adăugarea la numele alcanului a
sufixului "tiol".
 În cazul în care compusul conţine o altă grupă funcţională prioritară se foloseşte prefixul
mercapto- sau sulfanil- pentru a desemna grupa –SH.

TIOFENOLI
Denumirea sistematică (IUPAC) a tiofenolilor se realizează prin adăugarea la numele arenei
a sufixului "tiol".

TIOETERI
 Denumirea sistematică (IUPAC) a tioeterilor - se denumesc sulfuri precizând numele
radicalilor legați de atomul de sulf.
 Denumirea uzuală a tioeterilor se face prin modificarea denumirii uzuale a eterilor
corespunzători

ACIZI SULFONICI
 Denumirea sistematică (IUPAC) a acizilor sulfonici se realizează prin adăugarea
cuvântului acid la numele hidrocarburii de bază și la final sulfonic.
 În cazul în care compusul conţine o altă grupă funcţională prioritară se foloseşte prefixul
sulfo- pentru a desemna grupa –SO3H.
ex. acid metan sulfonic, acid benzensulfonic, acid trifluorometansulfonic, acid
sulfosalicilic
 COMPUȘI CU AZOT
AMINE
 Denumirea sistematică a aminelor (IUPAC)
indice/indici de poziţie pentru grupa/grupele amină în catenă + numele
hidrocarburii de bază + prefix pentru numărul de grupe amină (acolo unde este
cazul) + amină.
 Denumiri uzuale: nume radical monovalent/divalent + amină.
 Amine secundare şi terţiare cu radicali identici: denumirea sistematică (IUPAC)
prefix pentru numărul de radicali + nume radical + amină.
 Amine secundare şi terţiare cu radicali diferiţi: denumirea sistematică (IUPAC) N
sau N,N la care se adaugă numele radicalilor legaţi de atomul de N + numele aminei
primare. Ca nume al aminei primare se alege radicalul cu structura cea mai
complexă. Prioritate are radicalul polinuclear urmat de mononuclear apoi alifatic cu
catena cea mai lungă. Denumiri uzuale: numele radicalilor citaţi în ordine alfabetică +
amină.
 Denumiri uzuale: anilină, orto-toluidină, cadaverină, putresceină.

ALȚI DERIVAȚI
NITRODERIVAȚI
 Denumirea sistematică a nitroderivaților (IUPAC) sunt numiți prin intermediul
prefixului nitro- adăugat la numele hidrocarburii.

NITROZODERIVAȚI
 Denumirea sistematică a nitrozoderivaților (IUPAC) sunt numiți prin intermediul
prefixului nitrozo- adăugat la numele hidrocarburii.
 COMPUȘI AI FOSFORULUI
FOSFINE
 Denumirea sistematică a fosfinelor (IUPAC)
Prefixe corespunzătoare radicalilor alchilici/arilici + numele fosfină
Când grupa caracteristică –PH2 nu este grupă principală într-un compus, se
denumește ca prefix fosfino-

FOSFINOXIZI
 Denumirea sistematică a fosfinoxizilor (IUPAC):
a. Se denumesc ca oxizi de fosfine
b. Se denumesc ca derivați de substituție ai fosforanului

FOSFIȚI
 Denumirea sistematică a fosfiților (IUPAC)
a. Se denumesc ca derivați de substituție ai fosfinei
b. Se denumesc ca derivați ai acidului fosforos

FOSFAȚI
 Denumirea sistematică a fosfiților (IUPAC)
Se denumesc ca derivați ai acidului fosforic prin adaugarea terminației –at la
radicalul provenit de la acidul fosforic.

FOSFONAȚI
 Denumirea sistematică a fosfonaților (IUPAC)
Se denumesc ca derivați ai acidului fosfonic prin adaugarea terminației –at la
radicalul provenit de la acidul fosfonic.
 COMPUŞI CARBONILICI ȘI CARBOXILICI

grupa carbonil grupe acil

În funcție de natura grupei partante Y
Compuși care NU pot fi Compuși care pot fi
substituiți de un nucleofil substituiți de un nucleofil

Aldehide Cetone Acizi Esteri Halogenuri Anhidride Amide Nitrili

carboxilici acide

Derivați ai acizilor carboxilici

 ACIZI CARBOXILICI
 Denumirea sistematică (IUPAC)
 acizii alifatici: acid + nume hidrocarbură cu acelaşi număr de atomi de carbon + sufixul oic.
 Pentru acizii monocarboxilici, carbonul din grupa carboxil are prioritate la denumire și va
primi numărul de ordine 1.
 Pentru acizii dicarboxilici: catena de bază va conţine cele două grupe carboxil, iar numerotarea
se face astfel încât grupele carboxil să prezinte numerele de ordine cele mai mici la care sa
adaugă prefixul acid şi la final dioic.
 acizii legați de un inel: acid + numele hidrocarburii ciclice + carboxilic
Denumiri uzuale: acid formic, acid acetic, acid propionic, acid valerianic, acid oxalic, acid malonic
ESTERI
 Denumirea sistematică (IUPAC)
nume derivat de la acid în care se înlocuieşte sufixul -oic cu terminaţia -at + de + numele radicalului provenit de
la alcool.
 Sărurile provenite de la acizii carboxilici se denumesc în același mod.
 Esterii ciclici se numesc lactone. Denumirea uzuală se formează de la denumirea uzuală a acidului
carboxilic corespunzător, care descrie lungimea catenei de carbon și o literă grecească care indică atomul
de carbon de care este legat oxigenul carboxilic.
AMIDE
 Denumirea sistematică (IUPAC)
nume acid corespunzător în care se înlocuieşte acid și oic/ ic cu terminaţia amidă
sau pentru cele legate de un inel se înlocuieşte carboxilic cu terminaţia carboxamidă.
Cele substituite se denumesc ca amide N-substituite, iar radicalii se citează în ordine alfabetică
 Amidele ciclice se numesc lactame. Denumirea uzuală se realizează ca și în cazul lactonelor.
HALOGENURI ACIDE
 Denumirea sistematică (IUPAC):
clorură/bromură + de + numele acidului carboxilic corespunzător în care se înlocuiește sufixul -oic cu
sufixul -oil.
ANHIDRIDE ACIDE
 Denumirea sistematică (IUPAC):
anhidridă + nume derivat din numele acidului corespunzător
anhidridele mixte se denumesc anhidridă + radicalul provenit de la cei doi acizi (anhidridă benzoic-
butirică)
IMIDE
 Denumire sistematică (IUPAC):
nume acid corespunzător la care se înlocuieşte acid și oic/ ic cu terminaţia carboximidă
compușii care au un substituent la atomul de azot sunt numiți ca imide N-substituite
NITRILI
 Denumire sistematică (IUPAC):
nume derivat din numele acidului corespunzător + nitril. Atomul de carbon din grupa nitril primește prima poziție
în numerotarea catenei.
 Denumire uzuală:
nume acid corespunzător la care se înlocuieşte oic cu prefixul nitril
ciano + numele radicalului alchil
 ALDEHIDE
 Denumirea sistematică (IUPAC) a aldehidelor - se denumește hidrocarbura cu acelaşi număr de atomi
de carbon la care se adaugă sufixul al/ dial. Catena de bază va conţine grupa aldehidă. Grupa
aldehidică va primi numărul de ordine 1.
 Se mai poate folosi sufixul carbaldehidă la numele hidrocarburii cu catenă ciclică (benzencarbaldehidă).
 Denumirea uzuală - se adaugă cuvântul aldehidă înaintea denumirii acidului cu aceeaşi catenă ca şi
aldehida sau se adaugă sufixul aldehidă la rădăcina denumirii acidului - aldehidă benzoică, aldehidă
acetică
 Grupa aldehidă se poate denumi şi ca prefix dacă nu are prioritate ca formil dacă nu este parte a catenei
de bază sau ca oxo dacă este parte a catenei de bază.
 Denumiri uzuale: glioxal, acroleină, aldehida succinică, aldehida ftalică etc.

CETONE
 Denumirea sistematică (IUPAC) a cetonelor - se denumește hidrocarbura cu acelaşi număr de atomi de
carbon la care se adaugă sufixul onă/ dionă. Catena se numerotează astfel încât grupa carbonil să
primească poziția cea mai mică.
 Denumirea uzuală - se citează în ordine alfabetică numele radicalilor legaţi de grupa carbonil la care
se adaugă cetonă.
 Grupa cetonă se poate denumi şi ca prefix oxo sau ceto, atunci când este conținută într-o moleculă în
care nu are prioritate
 Denumiri uzuale: acetonă, acetofenonă, benzofenonă.