DETERMINAREA ORDINULUI DE REACŢIE SI A ENERGIEI DE ACTIVARE

OBIECTIVUL LUCRĂRII
Determinarea ordinelor parţiale de reacţie în raport cu reactanţii şi a energiei de activare
pentru reacţia între tiosulfatul de sodiu şi acidul sulfuric.
PARTEA TEORETICĂ
Ordinele de reacţie pot fi determinate experimental din variaţia vitezei de reacţie în funcţie
de concentraţiile iniţiale ale reactanţilor, şi pot lua valori întregi, pozitive sau negative, şi valoarea
zero. Pentru unele reacţii simple, ordinele de reacţie în raport cu reactanţii sunt egale cu coeficienţii
stoechiometrici din ecuaţia chimică.
În lucrare se studiază reacţia dintre tiosulfatul de sodiu şi acidul sulfuric, în soluţie apoasă:
Na 2S2O3 + H 2SO 4 = Na 2SO 4 + S ↓ + SO 2 ↑ + H 2 O 1.1
Această reacţie este uşor de urmărit deoarece sulful format se separă sub formă coloidală,
producând o tulbureală în vasul de reacţie. Considerând că procesul global reprezintă o reacţie
singulară, caracterizată de ecuaţia cinetică
∆C* ∆CS
vR = − = = k ⋅ CαNa1 2S2O3 ⋅ CαH22SO4 1.2
∆t ∆t
se pot evalua ordinele de parţiale de reacţie α1 şi α2, unde ∆C* reprezintă cantitatea de tiosulfat
consumat pentru apariţia precipitatului coloidal şi este aceeaşi, indiferent de concentraţiile
componenţilor iar ΔCS, reprezintă concentraţia de sulf necesară apariţiei precipitatului coloidal (şi
este de asemenea constantă, indiferent de concentraţiile componenţilor). Deoarece ΔC* este
neglijabilă în raport cu concentraţiile momentane de tiosulfat şi acid sulfuric, se pot face
următoarele aproximări: C Na 2S2O3 ≅ C0Na 2S2O3 şi CH2SO4 ≅ CH0 2SO4 . Dacă se menţine constantă C0H2SO4 şi se

modifică C0Na 2S2O3 ,ecuaţia cinetică ia forma:

1 k
( ) ⋅ (C ) ( )
α2 α1 α1
v′R = = ⋅ C0H2SO4 0
Na 2S2 O3 = k ′ ⋅ C0Na 2S2 O3 1.3
∆t ∆C*
Prin logaritmare se obţine:
 1 
ln   = ln k′ + α1 ⋅ ln C0Na 2S2O3 1.4
 ∆t 
1 
Ordinul parţial de reacţie α1 se calculează ca pantă a dependenţei liniare ln  ( )
 = f ln CNa 2S2O3 .
 ∆t 
0

Energia de activare poate fi determinată experimental din variaţia vitezei de reacţie în

funcţie de temperatură, menţinând constante concentraţiile iniţiale ale reactanţilor.

1
 Dacă se menţin constante C0Na 2S2O3 şi CH 2SO4 ≅ C0H 2SO4 viteza de reacţie devine:

1 k
( ) ⋅ (C )
α2 α1
v′′R = = ⋅ C0H 2SO4 0
Na 2S2 O3 ≅ k ′′ 1.5
∆t ∆C *
Dependenţa constantei de viteză k ′′ de temperatură este dată în formă logaritmată în ecuaţia 1.3:

ln
1
∆t
( )
T
E 1
= f 1 = ln A − a ⋅
R T
1.6

unde A este factorul preexponenţial, Ea este energia de activare, T este temperatura şi R este
constanta gazelor ideale ( R = 8,31 J ⋅ mol −1
⋅ K −1 ≅ 2cal ⋅ mol−1 ⋅ K −1 ) . Energia de activare poate fi

 1  1
calculată din panta dependenţei liniare ln   = f   .
 ∆t  T

PARTEA EXPERIMENTALĂ
APARATURĂ ŞI REACTIVI
Soluţii: Na2S2O3 0,3M; H2SO4 0,3M. Pipete, eprubete, cronometru.
MOD DE LUCRU
Determinarea ordinului de reacţie:
În patru eprubete se introduc volumele de soluţii indicate în tabelul 1:
Tabelul 1
Nr. VNa 2S2O3 /mL VH 2O /mL

1 5 0
2 4 1
3 3 2
4 2 3
5÷8 0 5 mL H2SO4
Se amestecă conţinutul eprubetelor 1 cu 5, se amesecă uşor şi se cronometrează timpul apariţiei
sulfului coloidal, care este opalescent.
Se repetă pentru următoarele seturi (2 - 6, 3 - 7 şi 4 – 8).
Determinarea energiei de activare:
In patru eprubete se adaugă 5 mL de Na2S2O3 0,3 M; in alte 4 eprubete se adaugă 5 mL
H2SO4 0,3 M. Eprubetele se introduc într-un pahar Berzelius care conţine apă, iar acesta se
introduce în baia de apă sau termostat. Se măsoară temperatura şi se amestecă conţinutul
eprubetelor 1 şi 5; se cronometrează timpul apariţiei sulfului coloidal. Se încălzeşte baia de apă şi se
repetă procedura pentru încă 3 temperaturi cuprinse pe intervalul 30÷60oC.

2
PRELUCRAREA REZULTATELOR
Determinarea ordinului de reacţie:
Se calculează concentraţia tiosulfatului de sodiu, conform relaţiei:
VNa 2S2O3
C Na 2S2O3 = ⋅ CstNa 2S2O3 1.7
VNa 2S2O3 + VH2O + VH2SO4
unde CstNa 2S2O3 este concentraţia soluţiei stoc de tiosulfat

1 
Se trasează graficul ln  ( )
 = f ln C Na 2S2O3 şi se estimează ordinul parţial de reacţie în raport cu
 ∆t 
0

Na2S2O3, α1, ca pantă a dreptei.

Determinarea energiei de activare:
 1  1
Panta (tgα = Ea/R) a dependenţei liniare ln   = f   permite estimarea energiei de
 ∆t  T
activare, în jouli sau calorii pe mol, conform ecuaţiei 1.6.

PREZENTAREA REZULTATELOR
Tabelul 1 Prezentarea rezultatelor
Determinarea ordinului de reacţie:
Nr. t/s 1 C0Na 2S2O3 /M ln C 0Na 2S2O3
ln
t
1
2
3
4
Determinarea energiei de activare:
Nr. T/K 1 t/s 1
/K-1 ln
T t
1
2
3
4

α1=______
Ea = _____