TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

ȘEF LUCRĂRI DR. NEGREANU-PÎRJOL BOGDAN-

ŞTEFAN
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• Complexometria cuprinde metodele de analiza cantitativa ce au la baza reactii

cu formare de combinatii complexe.
• Complexometria (chelatometria) ocupă un rol important în practica analitică prin
simplitatea metodei şi larga ei aplicabilitate la determinarea cationilor şi anionilor.
• Determinările complexonometrice se bazează pe formarea de complecşi stabili
(chelaţi) şi solubili în mediu apos.
• Agentul complexat este un acid sau o sare din clasa acizilor amino carboxilici,
denumiţi şi complexoni de unde provine generic şi denumirea acestei metode de
lucru: complexometria.
• Functie de natura agentului de complexare si natura produsilor, reactiile de
complexare se impart in:
► Reactii cu formare de complecsi in trepte; agentul de complexare este un ligand
anorganic(apa, amoniac, CNˉ, anionul tiosulfat, iodura, etc)
► Reactii cu formare de complecsi intr-o singura treapta, unde agentul de
complexare este un ligand organic iar prod.De reactie sunt complecsi interni denumiti
chelati.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• Complexonaţii sau chelaţii se obţin prin reacţia dintre un complexon şi o sare solubilă
a unui metal fiind substanţe chimice stabile în mediu apos (funcţie de pH), sunt slab
colorate sau incolore.

• Datorită stabilităţii lor apreciabile şi uşurinţei cu care se formează s-au putut elabora
numeroase metode de dozare volumetrică ale unor cationi şi anioni.

• Complexonii sunt reprezentaţi de acizii din clasa acizilor aminocarboxilici, sau săruri
de sodiu ale acestora.

• Metodele complexometrice servesc la dozarea cationilor prin titrare cu soluţia

agentului complexant.

• Prin metodele indirecte se pot doza complexometric şi anioni, precum şi substanţele

organice.

• Din numărul mare de reactivi frecvent folosit este complexonul III (EDTA Na2) utilizat
spre exemplu pentru titrarea ionilor Ca2+.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

Complexon III Complexonat de calciu

(etilendiamino-tetraacetatul disodic)
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• Existenţa mai multor cicluri pentaatomice imprimă moleculei o mare stabilitate.

• Stabilitatea complexului format este una din condiţiile pe care trebuie să o îndeplinească o reacţie
care stă la baza unei metode complexometrice.
• Stabilitatea se exprimă cantitativ prin constanta de stabilitate Kmy.

• Dacă notăm cu M ionul de metal şi cu Y agentul de complexare, reacţia de complexare este

următoarea:

M+Y MY

• Constanta de stabilitate este exprimată prin relaţia:

[MY]
K MY 
[M][Y]

• Valoarea constantei de stabilitate depinde de natura complexului şi de o serie de alţi factori, cum ar
fi pH-ul soluţiei.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• PRINTRE COMPLEXONII CEI MAI DES ÎNTREBUINŢAŢI SUNT:

COMPLEXONUL I SAU ACIDUL NITRILOTRIACETIC NOTAT PRESCURTAT NC6O6H9. ACEST ACID ARE O
SOLUBILITATE MICĂ ÎN APĂ DE ACEEA SE FOLOSEŞTE MAI DES SAREA DE SODIU NOTATĂ
PRESCURTAT NAH2X.

COMPLEXONUL II SAU ACID ETILENDIAMINOTETRAACETIC CU FORMULA N2C10O8H14 ŞI FORMULA STRUCTURALĂ:

ESTE NOTAT EDTA SAU PRESCURTAT H4Y. ACIDUL ETILENDIAMINOTETRAACETIC ESTE PUŢIN SOLUBIL
ÎN APĂ, FOLOSINDU-SE CURENT SAREA SA DISODICĂ NA2H2Y.
COMPLEXONUL III SAU SAREA DE SODIU A ACIDULUI ETILENDIAMINOTETRAACETIC CU URMĂTORUL
ION PREZENT ÎN SOLUŢII APOASE: H2Y2-, ARE UTILIZAREA CEA MAI LARGĂ.
COMPLEXON IV SAU SAREA DE SODIU A ACIDULUI 1, 2 CICLOHEXANDIAMINOTETRA-ACETIC NOTAT
PRESCURTAT CU NA2TH2.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• SPRE DEOSEBIRE DE CELELALTE REACŢII ÎNTÂLNITE ÎN ANALIZA VOLUMETRICĂ,

REACŢIILE COMPLEXONOMETRICE NU AU LA BAZĂ LEGEA ECHIVALENŢILOR.
• FIECARE MOLECULĂ DE COMPLEXON LEAGĂ UN SINGUR ATOM DE METAL INDIFERENT
DE STAREA SA DE OXIDARE.

• DE EXEMPLU REACŢIA DINTRE UN CATION M2+ ŞI COMPLEXONUL III:

M2+ + H2Y2  MY2- + 2 H+

SAU CU UN CATION TRIVALENT:

M3+ + H2Y2-  MY- + 2 H+
M4+ + H2Y2-  MY2+ + 2 H+
• CA O OBSERVAŢIE IMPORTANTĂ, STABILITATEA COMPLEXONILOR DEPINDE DE pH-UL MEDIULUI,
DE ACEEA TOATE METODELE DE ANALIZĂ INDICĂ pH-UL LA CARE SE REALIZEAZĂ DETERMINAREA.
• STABILIREA PUNCTULUI DE ECHIVALENŢĂ LA TITRĂRILE COMPLEXONOMETRICE SE
REALIZEAZA CU AJUTORUL INDICATORILOR.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• INDICATORII FOLOSIŢI ÎN COMPLEXOMETRIE SUNT INDICATORII METALOCROMICI,

COLORANŢI ORGANICI, CARE FORMEAZĂ COMPLECŞI INTERNI CU CATIONII METALICI, DE
ALTĂ CULOARE DECÂT ACEEA A INDICATORULUI LIBER.
• INDICATORUL TREBUIE SĂ FIE ALES ÎN AŞA FEL ÎNCÂT STABILITATEA COMPLEXULUI FORMAT
DE EL CU IONII DE METAL SĂ FIE MAI MICĂ DECÂT STABILITATEA COMPLEXULUI FORMAT DE
AGENTUL DE COMPLEXARE CU IONII METALICI.

• INDICATORI MAI DES FOLOSIŢI:

1. MUREXID SAU SAREA DE AMONIU A ACIDULUI PURPURIC, CU FORMULA
C8H4O6N5NH4H2O, FOLOSIT LA TITRAREA MAI MULTOR CATIONI, CONFORM
TABELULUI:

Cation pH optim Viraj

Cu2+ 8 galben-verzui/violet
Zn2+ 8-9 galben /violet
Ni2+ 10 galben /violet
Co2+ 10 galben /violet
Ca2+ 12 roşu / albastru-violet

ACEST INDICATOR SE POATE PREPARA ŞI ÎN SOLUŢIE APOASĂ 0,1 % DAR FIIND FOARTE
INSTABIL, SE PREFERĂ AMESTECUL SOLID 1: 100 , ÎN NACL.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

2. NEGRU ERIOCROM T SAU SAREA DE SODIU A ACIDULUI(2-HIDROXI-NAFTILAZO)-6-NITRO-

2-NAFTOL-4-SULFONIC, ESTE UN COLORANT CU FORMULA C20H12O7N3S.
• SE FOLOSEŞTE ÎN AMESTEC SOLID 1:200 ÎN NACL. ESTE SENSIBIL LA OXIDANŢI.
• ESTE FOLOSIT LA TITRAREA MAI MULTOR CATIONI DUPĂ CUM REZULTĂ DIN TABELUL
URMĂTOR:
Cation pH optim Viraj
Mg2+ 10 roşu/albastru
Zn2+ 7-10 roşu/albastru
Ni2+ 10-11 albastru/roşu (titrare
indirectă)
Mn2+ 10 roşu/albastru
Cd2+ 7-10 roşu/albastru
Ca2+ 10 roşu/albastru

3. ACID SULFOSALICILIC, CU FORMULA C7O6SH6H2O, ESTE FOLOSIT LA TITRAREA MAI

MULTOR CATIONI PRIN METODA DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ, DUPĂ CUM SE
MENŢIONEAZĂ ÎN TABELUL DE MAI JOS:

Cation pH optim Viraj

Fe3+ 2,5 portocaliu/galben
Al3+ 6 galben/ roşu (titr.indirectă)
Cr3+ 4,5 galben/ roşu (titr.indirectă)
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

Acidul sulfosalicilic
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• PE PARCURSUL UNEI TITRĂRI COMPLEXOMETRICE SE FORMEAZĂ MAI MULTE COMBINAŢII

CHIMICE, CU STABILITĂŢI DIFERITE, CEEA CE FACE POSIBILĂ FOLOSIREA INDICATORILOR
PENTRU FIXAREA PUNCTULUI DE ECHIVALENŢĂ.
• ACESTE COMBINAŢII SUNT:
A) CATION - INDICATOR
B) CATION - COMPLEXON
• CÂND COMBINAŢIA A) ESTE MAI STABILĂ DECÂT B) SE DESFĂŞOARĂ CEEA CE SE CHEAMĂ
TITRĂRI INDIRECTE
• CÂND COMBINAŢIA B) ESTE MAI STABILĂ DECÂT A) SE DESFĂŞOARĂ CEEA CE SE CHEAMĂ
TITRĂRI DIRECTE.
• DEOARECE, DUPĂ CUM SE POATE OBSERVA DIN TABELELE PREZENTATE, UN INDICATOR
SERVEŞTE LA DETERMINAREA MAI MULTOR CATIONI, EL POATE FI FOLOSIT ŞI LA
DETERMINAREA UNUI AMESTEC DE CATIONI; DE EXEMPLU: CA2+ + MG2+;
• DACĂ UN CATION INFLUENŢEAZĂ DETERMINAREA UNUIA SAU ALTOR CATIONI, SE
PROCEDEAZĂ LA BLOCAREA (MASCAREA) CATIONILOR INFLUENŢAŢI PRIN TRANSFORMAREA
LOR ÎN ALTE COMBINAŢII MULT MAI STABILE CE ÎMPIEDICĂ PARTICIPAREA CATIONULUI LA
REACŢIA PRINCIPALĂ.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• DESFĂŞURAREA UNEI TITRĂRI COMPLEXOMETRICE SE BAZEAZĂ PE FORMAREA DE

COMPLECŞI ÎNTRE SPECIILE CHIMICE PARTICIPANTE LA TITRARE ŞI PE
STABILITATEA COMPARATIVĂ A ACESTORA LA PH CONSTANT.

• SCHEMATIC O TITRARE DE CATION M2+ CU COMPLEXON III ŞI CU UN INDICATOR I,

SE POATE PREZENTA ASTFEL:

A. ÎNAINTE DE TITRARE, CULOARE A

B. ÎN TIMPUL TITRĂRII, EVOLUŢIE DE CULOARE, B
C. DUPĂ ECHIVALENŢĂ, CULOARE C
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• UNUL DIN CEI MAI UTILIZAŢI TITRANŢI ÎN ANALIZA VOLUMETRICĂ CU

FORMARE DE COMPLECŞI, ÎNTR-O SINGURĂ TREAPTĂ, ESTE COMPLEXON III,
NA2H2Y (SAREA DISODICĂ A ACIDULUI ETILENDIAMINOTETRAACETIC – EDTA),
CARE FORMEAZĂ COMPLECŞI STABILI CU IONII METALICI ÎN RAPORT ION
METALIC: LIGAND = 1:1, INDIFERENT DE NUMĂRUL DE OXIDARE AL IONULUI
METALIC.
• ACEASTA NU ESTE O TITROSUBSTANŢĂ DE ACEEA ESTE NECESARĂ
PREPARAREA UNEI SOLUŢII DE CONCENTRAŢIE APROXIMATIVĂ, CĂREIA I SE
VA DETERMINA APOI FACTORUL.
• DUPĂ PREPARARE ESTE NECESARĂ PĂSTRAREA SOLUŢIEI ÎN FLACOANE DE
PLASTIC DATORITĂ FAPTULUI CĂ, ACEASTA, REACŢIONEAZĂ ÎN TIMP CU IONII
METALICI CONŢINUŢI ÎN FLACOANELE DE STICLĂ.
• PENTRU STANDARDIZARE SE FOLOSESC CA TITROSUBSTANŢE: SULFAT DE
ZINC, ZINC GRANULE SAU SULFAT DE MAGNEZIU.
• DREPT INDICATORI SE FOLOSESC: MUREXID, NEGRU ERIOCROM T, XILENOL
ORANJ.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

EDTA
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

Murexid

NH4C8H4N5O6

sau

C8H5N5O6.NH3

Xilenol orange

C31H32N2O13S
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• STABILITATEA DEOSEBITĂ A CHELAŢILOR METALICI ESTE CONFERITĂ DE NUMĂRUL

MARE DE GRUPE DONOARE ŞI DE IZOLAREA IONULUI METALIC ÎNTR-O STRUCTURĂ
TIP COLIVIE.

• COMPLECŞII METALICI FORMAŢI AU O STRUCTURĂ OCTAEDRICĂ, ACESTA

ÎMPIEDICÂND STERIC FORMAREA DE COMPLECŞI CU STOECHIOMETRIE MAI MARE
DE 1:1 IZOLÂND ASTFEL IONUL METALIC DE MOLECULELE SOLVENTULUI.

• ACESTE PROPRIETĂŢI (STABILITATE MARE, RAPORT METAL: LIGAND = 1:1, REACŢIE

CANTITATIVĂ) DETERMINĂ FOLOSIREA REACŢIILOR DE COMPLEXARE ÎN
DETERMINĂRI VOLUMETRICE.

• FORMAREA COMPLECŞILOR DEPINDE ÎNSĂ DE VALOAREA pH-ULUI ŞI DE FORMA

IONICĂ A EDTA.
• VALOAREA pH-ULUI OPTIM ESTE 10, LA ACESTĂ VALOARE PREDOMINÂND FORMA
Y4- A EDTA:
MN+ + Y4- ↔ MYN-4
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• TITRAREA CU EDTA SE BAZEAZĂ PE FAPTUL CĂ STABILITATEA COMPLECŞILOR M-

EDTA ESTE MAI MARE DECÂT A COMPLECŞILOR M-INDICATOR.
• ASTFEL, ÎNAINTEA PUNCTULUI DE ECHIVALENŢĂ SOLUŢIA CONŢINE COMPLEXUL
M-INDICATOR, COLORAT ŞI IONUL METALIC ÎN EXCES.
• DUPĂ PUNCTUL DE ECHIVALENŢĂ SOLUŢIA CONŢINE COMPLEXUL M-EDTA (ÎN
GENERAL INCOLOR) ŞI INDICATORUL LIBER, COLORAT, FUNCŢIE DE PH-UL
SOLUŢIEI.
• PUNCTUL DE ECHIVALENŢĂ ESTE MARCAT DE VIRAJUL DE LA CULOAREA
COMPLEXULUI M-INDICATOR LA CULOAREA INDICATORULUI LIBER, DISOCIAT
FUNCŢIE DE VALOAREA PH-ULUI.
• O CONDIŢIE IMPORTANTĂ A TITRĂRILOR COMPLEXOMETRICE, MENŢIONATĂ MAI
SUS, ESTE VALOAREA pH-ULUI CARE TREBUIE SĂ FIE 10.
• ACESTA SE REALIZEAZĂ PRIN FOLOSIREA AMESTECULUI TAMPON NH3–NH4CL.
• METODELE DE TITRARE APLICATE ÎN COMPLEXOMETRIE SE ÎMPART ÎN MAI MULTE
GRUPE:
1. TITRAREA DIRECTĂ
2. TITRAREA PRIN DIFERENŢĂ
3. TITRAREA PRIN SUBSTITUŢIE
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

1. TITRAREA DIRECTĂ

• SE APLICĂ LA MAJORITATEA CATIONILOR DE TIP Mn+, UTILIZÂND CA AGENT DE TITRARE

COMPLEXON III.

• ÎN ACEST CAZ, LA ÎNCEPUTUL TITRĂRII INDICATORUL REACŢIONEAZĂ CU IONUL METALIC ŞI

FORMEAZĂ UN CHELAT:

M2+ + H2In- → [MIn] + 2H+ ,

ÎN ACEASTĂ REACŢÍE CONSUMÂNDU-SE FOARTE PUŢIN ION METALIC.

• IONUL METALIC NECOMPLEXAT CU INDICATORUL SE TITREAZĂ CU COMPLEXON REZULTÂND

COMPLEXONATUL RESPECTIV :

M2+ + H2Y2- → [MY]2 + 2H+

• LA SFÂRŞITUL TITRĂRII, COMPLEXONUL III DEPLASEAZĂ INDICATORUL DIN COMPLEXUL SĂU

CU IONUL METALIC CARE SE TITREAZĂ IAR INDICATORUL ELIBERAT DISOCIAZĂ REZULTÂND
ANIONUL SĂU, COLORAT.

• DISOCIEREA INDICATORULUI ESTE POSIBILĂ DEOARECE ÎN MAJORITATEA TITRĂRILOR

CATIONILOR DIVALENŢI, pH-UL TREBUIE SĂ FIE BAZIC.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ
2. TITRAREA PRIN DIFERENŢĂ
• SE UTILIZEAZĂ ÎN CAZURILE ÎN CARE VITEZA DE COMPLEXARE ESTE PREA MICĂ, DACĂ NU EXISTĂ UN
INDICATOR POTRIVIT PENTRU IONUL CE TREBUIE DOZAT, IONUL METALIC NU ESTE STABIL ÎN SOLUŢIE
SAU ÎN CAZUL DOZĂRII UNOR SUBSTANŢE ORGANICE CE POT REACŢIONA CU UN ANUMIT CATION.
• LA TITRAREA PRIN DIFERENŢĂ, SE ADAUGĂ CATIONULUI METALIC UN EXCES DE SOLUŢIE TITRATĂ DE
COMPLEXON III IAR DUPĂ REACŢIA DINTRE MN+ ŞI H2Y2- SE RETITREAZĂ EXCESUL DE COMPLEXON CU
O SOLUŢIE TITRATĂ DE MgSO4 SAU ZnSO4, ÎN PREZENŢA INDICATORULUI.

• AU LOC URMĂTOARELE REACŢII: M2+ + H2Y2- → [MY]2 + 2H+

• EXCESUL DE COMPLEXON REACŢIONEAZĂ CU Mg2+ : Mg2+ + H2Y2- → [MgY]2- + 2H+

IAR LA PUNCTUL DE ECHIVALENŢĂ ARE LOC REACŢÍA: Mg2+ + H2In- → [MgIN]- + 2H+

DOZAREA COMPLEXOMETRICĂ A ANIONILOR ŞI A SUBSTANŢELOR ORGANICE SE FACE

DE ASEMENEA PRIN TITRARE PRIN DIFERENŢĂ ASTFEL: SOLUŢIEI DE ANALIZAT I SE
ADAUGĂ UN EXCES DE SOLUŢIE TITRATĂ DE SULFAT DE MAGNEZIU SAU ZINC;
EXCESUL DE ION METALIC SE RETITREAZĂ COMPLEXOMETRIC ÎN PREZENŢA UNUI
INDICATOR POTRIVIT (NEGRU ERIOCROM T).
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

3. TITRAREA PRIN SUBSTITUŢIE

• ACEASTĂ METODĂ SE UTILIZEAZĂ ATUNCI CÂND LA TITRAREA UNUI CATION NU SE

POATE UTILIZA UN INDICATOR POTRIVIT, VIRAJUL NEFIIND SUFICIENT DE NET.

• ÎN ASTFEL DE CAZURI, LA SOLUŢIA IONULUI METALIC DE ANALIZAT SE ADAUGĂ UN

EXCES DE SOLUŢIE TITRATĂ DE COMPLEXONAT DE MAGNEZIU IAR MAGNEZIUL
SUBSTITUIT DE IONUL CE SE DOZEAZĂ, SE TITREAZĂ CU SOLUŢIE DE COMPLEXON
III, ÎN PREZENŢĂ DE NEGRU ERIOCROM T.

• DETERMINAREA FACTORULUI SOLUŢIEI DE COMPLEXON III URMĂREŞTE MODUL DE

LUCRU (SCHEMA A-B-C) ASEMĂNĂTOR TITRĂRILOR DIRECTE.

• DE OBICEI SE UTILIZEAZĂ SULFATUL DE MAGNEZIU, DIN CARE SE CÂNTĂRESC LA

BALANŢA ANALITICĂ x GRAME SUBSTANŢĂ, SE DIZOLVĂ ÎN APĂ DISTILATĂ, SE
AJUSTEAZĂ pH-UL LA VALOAREA DE 10 CU TAMPON AMONIACAL, SE ADAUGĂ UN
VÂRF DE SPATULĂ DE INDICATOR NEGRU ERIOCROM T ŞI SE TITREAZĂ PÂNĂ LA
VIRAJUL INDICATORULUI DE LA ROŞU LA ALBASTRU.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

3. TITRAREA PRIN SUBSTITUŢIE

ÎN ACEST CAZ, AU LOC URMĂTOARELE REACŢII:

MgSO4 + H2IN- + 2NH3 → [MgIN]- + 2NH4 + SO42-

MgSO4 + H2Y2- + 2NH3 → [MgY]2- + (NH4)2SO4

[MgIN]- + H2Y2- → [MgY]2- + H2IN-

H2IN- + OH- → HIN2- + H2O

 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• CA DETERMINĂRI CU SOLUŢIA DE COMPLEXON III, STANDARDIZATĂ, AMINTIM:

 ANALIZA COMPLEXOMETRICĂ A Mg2+
 ANALIZA COMPLEXOMETRICĂ A Ca2+
 ANALIZA COMPLEXOMETRICĂ A Co2+
 DETERMINAREA Ca2+ ŞI A Mg2+ DIN APA NATURALĂ
 DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE LA APA POTABILĂ
 DETERMINAREA COMPLEXOMETRICĂ, PRIN DIFERENŢĂ, A TEOFILINEI
 DETERMINAREA, PRIN DIFERENŢĂ, A ANIONULUI FOSFAT
 ANALIZA COMPLEXOMETRICĂ A SULFAMIDELOR, ALCALOIZILOR

• ŢINÂND SEAMA DE FAPTUL CĂ ŞI VOLUMETRIA DE COMPLEXARE SE BAZEAZĂ TOT PE

REACŢII DE TIPUL GENERAL (ACCEPTOR – DONOR), CURBELE DE TITRARE SE VOR CALCULA
PE BAZA ACELORAŞI PRINCIPII CA ŞI ÎN CAZUL TITRĂRILOR DE NEUTRALIZARE SAU DE
OXIDO-REDUCERE.

• ÎNTREAGA PROBLEMĂ SE REDUCE DECI LA CALCULUL CONCENTRAŢIEI UNEIA DIN SPECIILE

IMPLICATE ÎN REACŢIA DE TITRARE FUNCŢIE DE GRADUL DE COMPLEXARE, ÎN ETAPELE
DISTINCTE ALE TITRĂRII.
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

• INDICATORII FOLOSIŢI ÎN COMPLEXOMETRIE SUNT INDICATORII METALOCROMICI,

COLORANŢI ORGANICI, CARE FORMEAZĂ COMPLECŞI INTERNI CU CATIONII
METALICI, DE ALTĂ CULOARE DECÂT ACEEA A INDICATORULUI LIBER.

• INDICATORUL TREBUIE SĂ FIE ALES ÎN AŞA FEL ÎNCÂT STABILITATEA COMPLEXULUI

FORMAT DE EL CU IONII DE METAL SĂ FIE MAI MICĂ DECÂT STABILITATEA
COMPLEXULUI FORMAT AGENTUL DE COMPLEXARE CU IONII METALICI.

• ÎN TABELUL DE MAI JOS SUNT PREZENTAŢI PRINCIPALII INDICATORI

METALOCROMICI, CATIONII PENTRU CARE SUNT FOLOSIŢI, PRECUM ŞI
LOGARITMUL CONSTANTELOR DE STABILITATE ALE LOR ÎN MEDIILE PRECIZATE.

Indicator Cationi Mediu log KMY

metalcromic
Eriocrom negru T Cd2+ NaClO4 0,3N 12,74
Co2+ ––– 20,00
Cu2+ NaClO4 0,3N 21,38
Mg2+ ––– 7,00
Pb2+ ––– 13,19
Zn2+ NaClO4 0,3N 12,31
 TITRAREA COMPLEXOMETRICĂ

Indicator Cationi Mediu log KMY

metalcromic
Ca2+ ––– 2,68
Murexid Cu2+ ––– 3,50
Ni2+ KNO3 0,1N 3,36
Al3+ NaClO4 0,2N 10,01
Acid sulfosalicilic Cu2+ NH4ClO4 0,2N 9,04
Fe3+ ––– 14,05
Ftaleincomplexon Ba, Sr, Ca
Be2+ NaClO4 3,92
Bi3+ NaNO3 0,2N 75,60
Xilenoloranj La3+ NaClO4 0,2N 11,67
Pb2+, Zn2+ ––– –––
Hg2+, Sn2+ ––– –––
Acid calconcarbonic Ca2+ ––– –––
Al3+ KCl 0,2N 4,32
Cu2+ NaClO4 0,1N 4,10
Cromazurol S
Fe3+ KCl 0,1N 15,60
Ni2+ ––– 9,30
Fe3+ KCl 0,1N 3,70
α, α`- Dipiridil
Zn2+ KCl 0,1N 4,35
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI
• CALITATEA APELOR ESTE DETERMINATĂ DE TOTALITATEA SUBSTANŢELOR
MINERALE ŞI ORGANICE, GAZELOR DIZOLVATE, PARTICULELOR ÎN SUSPENSIE ŞI
ORGANISMELOR VII PREZENTE.

• IMPURITĂŢILE POT FI DISPERSATE ÎN APĂ SUB FORMĂ DE SUSPENSIE, COLOIZI

SAU POT FI DIZOLVATE. ACESTEA POT PROVENI DIN SOL, ROCI, ATMOSFERĂ,
DIN DESCOMPUNEREA SUBSTANŢELOR ORGANICE ŞI A ORGANISMELOR VII.

• SE MAI GĂSESC IONII K+, Na+, Cl–, SO 24

• FUNCŢIE DE CONŢINUTUL ÎN IONI SE STABILEŞTE GRADUL DE MINERALIZARE.

DUPĂ GRADUL DE MINERALIZARE, APELE POT FI:

► CU MINERALIZARE MICĂ < 1 g/L

► MINERALIZATE MEDIU 1 – 3 g/L

► MINERALIZATE 3 – 10 g/L

► FOARTE MINERALIZATE 10 – 50 g/L

 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI
• DURITATEA APEI REPREZINTĂ SUMA CATIONILOR METALICI PREZENŢI ÎN APĂ (ÎN
AFARA CATIONILOR METALELOR ALCALINE), EXPRIMAŢI PRIN CONCENTRAŢIILE
ECHIVALENTE ÎN OXID DE CALCIU.
• DEOARECE IONII DE CALCIU ŞI MAGNEZIU SE GĂSESC ÎN APĂ ÎN CANTITATE MULT
MAI MARE FAŢĂ DE CEILALŢI CATIONI, DETERMINAREA DURITĂŢII VA CONSTA ÎN
DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI ACESTOR IONI.
• APELE DURE SUNT NEPLĂCUTE LA GUST, LA FIERBEREA APEI SĂRURILE ÎN EXCES
SE DEPUN PE VASE, CAZANE, CONDUCTE ŞI ÎMPIEDICĂ BUNA LOR FUNCŢIONARE.
• ÎN AMESTEC CU SĂPUN DAU SĂPUNURI INSOLUBILE.
LA RÂNDUL EI, DURITATEA SE ÎMPARTE ÎN DOUĂ CATEGORII:
► DURITATEA TEMPORARĂ (DT), CARE REPREZINTĂ CONŢINUTUL ÎN IONI DE CALCIU
ŞI MAGNEZIU CORESPUNZĂTOR BICARBONAŢILOR, HCO3-;
►DURITATEA PERMANENTĂ (DP), CARE REPREZINTĂ CONŢINUTUL TUTUROR
CELORLALTOR SĂRURI DE CALCIU ŞI MAGNEZIU, ÎN AFARĂ DE BICARBONAŢI
(CLORURI, SULFAŢI, AZOTAŢI, ETC.).
SUMA ACESTORA REPREZINTĂ DURITATEA TOTALĂ (DT) A APEI.
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

• SĂRURILE CARE CONFERĂ DURITATEA TEMPORARĂ (BICARBONAŢII DE CALCIU
ŞI MAGNEZIU) PRECIPITĂ LA FIERBERE, DATORITĂ DESCOMPUNERII, CU
DEPUNERE DE CARBONAŢI INSOLUBILI:

Ca(HCO3)2 → CaCO3 + CO2 + H2O

Mg((HCO3)2 → MgCO3 + CO2 + H2O

• SĂRURILE CARE CONFERĂ DURITATEA PERMANENTĂ NU SE DEPUN DECÂT ÎN

URMA EVAPORĂRII APEI, CÂND PRODUSUL LOR DE SOLUBILITATE ESTE
DEPĂŞIT.
• CONVENŢIONAL, DURITATEA SE EXPRIMĂ ÎN GRADE DE DURITATE CARE POT FI
GRADE GERMANE (1 GRAD = 10 mg CaO/L APĂ) SAU GRADE FRANCEZE (1 GRAD =
10 mg CaCO3/L APĂ).
APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

• ÎN ROMÂNIA, EXPRIMAREA DURITĂŢII SE FACE ÎN GRADE GERMANE.

• DUPĂ DURITATEA TOTALĂ, APA POATE FI:

- FOARTE MOALE < 1,5 mg ECHIV./L (0 – 4 GRADE)
- MOALE 1,5 – 3 mg ECHIV./L (4 – 8 GRADE)
- CU DURITATE 3 – 6 mg ECHIV./L (8 – 12 GRADE)
- DURĂ 6 – 9 mg ECHIV./L (18 – 30 GRADE)
- FOARTE DURĂ PESTE 9 mg ECHIV./L (> 30 GRADE)

• DURITATEA TOTALĂ A APEI POTABILE TREBUIE SĂ FIE 8,40 GRADE GERMANE

• DURITATEA TEMPORARĂ – 5,77 GRADE GERMANE
• DURITATEA PERMANENTĂ – 2,63 GRADE GERMANE
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI
• DURITATEA APEI SE EXPRIMĂ ÎN GRADE DE DURITATE (°D) SAU ÎN MILIECHIVALENŢI-
GRAM/L (MVAL/L).
• UN GRAD DE DURITATE REPREZINTĂ CONCENTRAŢIA DE SĂRURI ECHIVALENTĂ CU 10
MG DE OXID DE CALCIU, PENTRU UN LITRU DE APĂ. ACEASTA CORESPUNDE
GRADULUI GERMAN DE DURITATE, ADOPTAT ŞI DE STANDARDELE ROMÂNEŞTI.
• DURITATEA TOTALĂ SE DETERMINĂ PRIN TITRAREA CATIONILOR CU COMPLEXON III.
• ACESTA FORMEAZĂ CU CATIONII DIVALENŢI (Ca2+ , Mg2+ , Fe2+ , ETC.) COMPLECŞI
INTERNI FOARTE STABILI, DAR SOLUBILI DATORITĂ GRUPĂRILOR IONIZATE.
• TITRAREA SE REALIZEAZĂ UTILIZÂND DREPT INDICATOR, NEGRU ERIOCROM T, CARE
ARE PROPRIETATEA DE A FORMA ŞI EL COMPLECŞI CU CATIONII DIVALENŢI (DE
CULOARE VIOLET), DAR MAI PUŢIN STABILI DECÂT CEI FORMAŢI DE COMPLEXONUL
III.
• ÎN URMA TITRĂRII CU COMPLEXON III, CATIONII DIVALENŢI REACŢIONEAZĂ CU
COMPLEXONUL III PÂNĂ LA EPUIZARE, FIIND ELIBERAT INDICATORUL.
• LA PUNCTUL DE ECHIVALENŢĂ, CULOAREA SE SCHIMBĂ DE LA VIOLET LA ALBASTRU
(CULOAREA INDICATORULUI LIBER ÎN MEDIU BAZIC).
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

• DURITATEA TOTALĂ, DT, SE CALCULEAZĂ ŢINÂND SEAMA CĂ:

1 mL complexon III 0,1N, este echivalent cu 2,8°d,

dT = 2,8 · v , [°d]
DECI:
UNDE V ESTE VOLUMUL SOLUŢIEI DE COMPLEXON III FOLOSIT LA TITRAREA UNEI
PROBE DE 100 ML DE APĂ.
PRINCIPIUL METODEI
• IONII DE CALCIU ŞI MAGNEZIU AU PROPRIETATEA DE A FORMA COMPLEXE DE TIP CHELAT
CU SAREA DE SODIU A ACIDULUI ETILEN-DIAMINO-TETRAACETIC (COMPLEXON III),
INCOLORE, SOLUBILE, NEIONIZABILE.
• SFÂRŞITUL REACŢIEI ESTE MARCAT DE INDICATORI SPECIFICI CUM AR FI ERIOCROM
NEGRU T.
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

REACTIVI:
• COMPLEXON III 0,01M (3,7226 g COMPLEXON III DIZOLVATE ÎN 1000 cm3 APĂ
BIDISTILATĂ).
• CLORURĂ DE CALCIU – SE PREPARĂ CÂNTĂRIND LA BALANŢA ANALITICĂ 1 g
CARBONAT DE CALCIU CaCO3 ŢINUT ÎN PREALABIL DOUĂ ORE LA ETUVĂ LA 105°C ŞI
RĂCIT ÎN EXICATOR, SE DIZOLVĂ ÎN HCL 10%, ÎNTR-UN BALON COTAT DE 1000 cm3,
ADĂUGÂNDU-SE PICĂTURĂ CU PIC\TURĂ PENTRU A EVITA EXCESUL DE ACID ŞI
AGITÂND CONTINUU. DUPĂ DIZOLVAREA COMPLETĂ A CARBONATULUI SE
COMPLETEAZĂ LA SEMN CU APĂ BIDISTILATĂ. 1 cm3 DIN ACEASTĂ SOLUŢIE CONŢINE
1 mg CaCO3, CARE CORESPUNDE LA 0,561 mg CaO.
• SOLUŢIA TAMPON – SE DIZOLVĂ 5,4 g CLORURĂ DE AMONIU CU O CANTITATE MICĂ DE
APĂ ÎNTR-UN BALON COTAT DE 100 cm3, SE ADAUGĂ 35 cm3 AMONIAC ŞI SE
COMPLETEAZĂ LA SEMN CU APĂ BIDISTILATĂ.
• INDICATOR ERIOCROM NEGRU T – 0,1 g ERIOCROM SE MOJAREAZĂ BINE CU 10 g NaCl;
SE FOLOSEŞTE CA PULBERE.
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

• FACTORUL SOLUŢIEI DE COMPLEXON SE STABILEŞTE ASTFEL: 10 cm3 DIN SOLUŢIA DE

CLORURĂ DE CALCIU SE INTRODUCE ÎNTR-UN FLACON ERLENMEYER PESTE CARE
SE ADAUGĂ 1 cm3 SOLUŢIE TAMPON, APROXIMATIV 0,1 g INDICATOR ŞI 15 cm3 APĂ
BIDISTILATĂ.
• SE TITREAZĂ CU SOLUŢIE DE COMPLEXON III PÂNĂ LA VIRAJUL CULORII SOLUŢIEI
DE LA ROŞU LA ALBASTRU.
V
F
V1
• V = cm3 SOLUŢIE CLORURĂ DE CALCIU;
• V1 = cm3 DE SOLUŢIE DE COMPLEXON III FOLOSIT LA TITRARE.
MODUL DE LUCRU
• SE MĂSOARĂ 25 cm3 APĂ DE ANALIZAT ŞI SE INTRODUCE ÎNTR-UN BALON CU FUND
PLAT DE 100 cm3. SE DILUEAZĂ VOLUMUL PÂNĂ LA 50 cm3 CU APĂ BIDISTILATĂ.
• SE ADAUGĂ 1 cm3 SOLUŢIE TAMPON PENTRU A OBŢINE pH-UL 10 ŞI 0,1 g INDICATOR,
APOI SE TITREAZĂ CU SOLUŢIE DE COMPLEXON III PÂNĂ CE CULOAREA VIREAZĂ DE
LA ROŞU LA ALBASTRU.
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

1. DETERMINAREA DURITĂŢII TOTALE A APEI

MOD DE LUCRU:
• SE INTRODUC, ÎN TREI FLACOANE ERLENMAYER, CÂTE 100mL APĂ DE ANALIZAT.
• SE ADAUGĂ 2 mL SOLUŢIE HCL 0,1N, SE FIERBE TIMP DE 5 MINUTE, SE RĂCEŞTE LA
TEMPERATURA CAMEREI, SE ADAUGĂ 2mL SOLUŢIE NAOH 0,1N ŞI 5mL SOLUŢIE
TAMPON CARE ASIGURĂ UN pH = 10 ± 0,1 IAR APOI SE ADAUGĂ UN VÂRF DE SPATULĂ
DE INDICATOR NEGRU ERIOCROM T.
• SE TITREAZĂ CU SOLUŢIE DE COMPLEXON III, 0,1N, PÂNĂ LA VIRAJUL CULORII DE LA
VIOLET LA ALBASTRU.
• SE NOTEAZĂ DE FIECARE DATĂ VOLUMUL DE COMPLEXON III, CONSUMAT LA
TITRARE.
• SE FACE MEDIA VOLUMELOR CONSUMATE DE AGENT DE TITRARE, PENTRU CELE
TREI PROBE ŞI SE OBŢINE VOLUMUL V.
• PENTRU CALCUL SE FOLOSEŞTE RELAŢIA DE MAI SUS.
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

2. DOZAREA AMINOACIZILOR PRIN METODA COMPLEXONOMETRICĂ (METODA

BUDESINSKY)

PRINCIPIU:

• FOSFATUL CUPRIC, GREU SOLUBIL ÎN APĂ, REACŢIONEAZĂ ÎN MEDIU NEUTRU CU

AMINOACIZII FORMÂND COMPLECŞI DE TIPUL CHELAŢILOR.

• UN AMINOACID MONOAMINO-MONOCARBOXILIC COMPLEXEAZĂ IONII Cu2+ ÎN

RAPORT DE 2:1 FORMÂND UN COMPLEX SOLUBIL ÎN APĂ.

• REACŢIA ESTE URMĂTOAREA:

 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

2. DOZAREA AMINOACIZILOR PRIN METODA

COMPLEXONOMETRICĂ (METODA BUDESINSKY)
• EXCESUL DE FOSFAT CUPRIC NEDIZOLVAT SE POATE SEPARA PRIN CENTRIFUGARE
SAU FILTRARE.

• PRIN ADĂUGARE DE HCl FILTRATULUI SE ELIBEREAZĂ IONII CUPRICI DIN COMPLEX

CONFORM REACŢIEI:

• IONII CUPRICI ELIBERAŢI SE DIZOLVĂ PRIN TITRARE CU COMPLEXON III ÎN

PREZENŢA INDICATORULUI METALOCROMIC PIRIDIL-AZONAFTOL (PAN).

• REACŢIA TITRIMETRICĂ DE COMPLEXARE ESTE URMĂTOAREA:

 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE

REACTIVI:
• SOLUŢIE COMPLEXON III 0,01N CU FACTOR CUNOSCUT
• SOLUŢIE HCl 0,01N
• INDICATOR PAN 0,1 % ÎN SOLUŢIE ETANOLICĂ
• SUSPENSIE DE Cu3(PO4)2
 APLICAŢII ALE METODELOR DE TITRARE PRIN REACŢII DE
COMPLEXARE
MODUL DE LUCRU:

• ÎN TREI FLACOANE ERLENMEYER SE PIPETEAZĂ CÂTE 5 mL SOLUŢIE AMINOACID, 5

mL SUSPENSIE AGITATĂ DE Cu3(PO4)2 , SE AGITĂ BINE ŞI APOI SE LASĂ 5 MINUTE ÎN
REPAOS. AMESTECUL SE FILTREAZĂ ŞI DIN FILTRATE SE PIPETEAZĂ CÂTE 5 mL ÎN
TREI FLACOANE ERLENMEYER CURATE.
• SE ADAUGĂ CĂTRE 1 mL SOLUŢIE HCL, 3 PICĂTURI INDICATOR PAN ŞI SE TITREAZĂ
IONII Cu2+ ELIBERAŢI CU O SOLUŢIE DE COMPLEXON III 0,01 M PÂNĂ LA VIRAJUL
INDICATORULUI DE LA ROŞU-VIOLET LA GALBEN-VERZUI.
CALCUL:
• DACĂ SE CUNOAŞTE NATURA AMINOACIDULUI PREZENT SE IA ÎN CALCUL MASA
MOLECULARĂ A LUI.
• DACĂ ESTE VORBA DE UN AMESTEC DE AMINOACIZI MONOAMINO-
MONOCARBOXILICI REZULTATUL SE EXPRIMĂ ÎN mg n Α-AMINIC/100 ML SAU mMOLI n
Α-AMINIC/L.
1.000 ML SOLUTIE COMPLEXON III 0,01M ………………. 0,01∙2∙ 14 Ν ∙ FCOMPLEXON III
…………………………………………………….. XGN

X = .......G/ 2,5 mL
C% (M/V) = 40 ∙ X