Hibridizarea orbitalilor atomici

Multe dintre moleculele despre care am discutat în capitolul precedent conţin legături identice care leagă un atom central cu doi până la şase alţi atomi. Aceste legături identice se formează din orbitali atomici ai atomului central şi pot fi puse în evidenţă prin hibridizare, concept introdus în anul 1935, de către Linus Pauling. Orbitalii atomici neechivalenţi pot fi hibridizaţi, rezultând orbitali hibrizi echivalenţi ale căror orientare reflectă geometria moleculei sau ionului. Această teorie se referă în principal la orbitalii atomici, dar este folositoare pentru a afla de ce legăturile din multe molecule sunt echivalente şi de ce orbitalii atomici ai unui atom central al unei molecule interacţionează cu orbitalii celorlalţi atomi.

8.3 Metanul, CH4, şi Etanul, C2H6 (hibridizarea sp3)
O moleculă de metan, CH4, este compusă dintr-un atom de carbon înconjurat de patru atomi de hidrogen, formând un tetraedru(vezi Figura 8.12). Totuşi, un atom de carbon are doar doi electroni liberi în starea de energie minimă. Configuraţia electronică a unui atom de carbon este 1s22s22p2, pe care o vom scrie ca 1s22s22p12p12p0 pentru a sublinia faptul că doi dintre orbitalii 2p conţin un singur electron iar al treilea e gol. Cu această configuraţie ne-am putea aştepta să se formeze doar două legături covalente, dar de obicei se formează patru, ca şi la metan. De unde are carbonul patru electroni echivalenţi pentru a forma cele patru legături covalente? Prin excitarea(transferarea) unuia dintre electronii de pe orbitalul 2s spre orbitalul 2p gol, rezultând configuraţia 1s22s12p12p12p1. Energia necesară pentru excitarea electronilor e mult mai mică decât energia pierdută în cursul formării legăturii, deci energia de după excitarea electronilor şi formarea legăturilor e mai mică decât era înaintea acestor operaţiuni; scăderea energiei corespunde unei stări mai stabile. Distribuţia electronilor în starea de energie minimă şi după excitare poate fi reprezentată, pentru atomul de carbon, după cum urmează. Fiecare orbital e reprezentat de un cerc, iar fiecare electron, de o săgeată. Cele patru legături carbon-hidrogen din metan sunt de lungimi şi puteri egale şi sunt îndreptaţi spre colţurile unui tetraedru regulat. Când un atom de carbon e legat cu patru atomi care formează un tetraedru, orbitalul 2s şi cei trei orbitali 2p ai atomului de carbon se hibridizează pentru a forma patru orbitali hibrizi echivalenţi, ale căror lobi sunt îndreptaţi spre colţurile tetraedrului(Figura 8.11). Aceştia se numesc orbitali hibrizi sp3, pentru a desemna hibridizarea unui orbital s şi a trei orbitali p; hibridizarea sp3 duce întotdeauna la o amplasare tetraedrică a celor patru orbitali. Când se formează o moleculă de metan, fiecare dintre cei patru atomi de hidrogen îşi pune în comun electronul(indicat de o săgeată colorată) cu electronul din unul dintre cei patru orbitali sp3 hibrizi. Deci, orbitalul 1s al fiecăruia dintre cei patru atomi de hidrogen se suprapune peste unul dintre cei patru orbitali ai atomului de carbon pentru a forma o legătură sp3-s sigma(σ ). Din acest proces rezultă patru legături covalente echivalente, foarte puternice între un atom de carbon şi patru atomi de hidrogen, formând molecula de metan, CH4. Structura etanului, C2H6, e similară cu cea a metanului prin faptul că fiecare carbon din etan are patru atomi vecini aranjaţi la colţurile unui tetraedru – trei atomi de H şi un atom de C(Figura 8.13). În etan, un orbital sp3 al unui carbon se suprapune de la un capăt la altul peste un orbital sp3 din al doilea atom de carbon pentru a forma o legătură σ . Fiecare dintre ceilalţi trei orbitali sp3 din fiecare atom de carbon se suprapune peste un orbital s al atomului de

Totuşi. Cl – Be – Cl: toţi cei trei atomi sunt dispuşi în formă liniară. şi s-ar părea că în starea de energie minimă atomul nu poate să formeze legături covalente deloc. În stare gazoasă. cu doi dintre orbitalii hibrizi ocupaţi de perechi necomune şi doi de perechi de legătură. BeCl2 e o moleculă liniară .13. De exemplu. Structura moleculei de BF3 sugerează hibridizarea de tip sp2 pentru borul din acest compus. configuraţia devenind 1s22s12p1. Alţi atomi care permit hibridizarea sp2 sunt: atomul de bor din BCl3.15). ceea ce înseamnă că două perechi necomune de electroni sunt disponibile pentru a forma legături covalente cu atomi care pot pune în comun electroni. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp sunt: atomul de mercur din molecula liniară de HgCl2 şi atomul de zinc din Zn(CH3)2. 8. Atomul din mijloc dintr-un set liniar de trei atomi se hibridizează.5 Trifluorura de Bor. Toţi cei patru atomi ai acestei molecule sunt amplasaţi în plan. În BeCl2 aceşti orbitali se suprapun cu orbitalii p ai atomului de clor pentru a forma legături de tip σ .4 Clorura de beriliu. Structura şi conturul general al orbitalilor de legătură ai etanului sunt reprezentate în Figura 8.şi ClNO. 8. Deci atomul de azot poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. atomul de azot din NO3. în starea de excitare. . toate aranjate în colţurile unui tetraedru. astfel încât orbitalul s de valenţă şi unul dintre orbitalii de valenţă p se combină pentru a da doi orbitali hibrizi echivalenţi. Orbitalul 2s şi doi dintre orbitalii 2p se hibridizează pentru a forma trei orbitali hibrizi sp2. sp. Configuraţia electronică a borului în starea de energie minimă este 1s22s22p1. atomul de azot din amoniac e înconjurat de trei perechi de legătură de electroni şi o pereche necomună. un electron din orbitalul 2s trece la orbitalul 2p. Orice atom cu aranjament tetraedric al perechilor necomune şi al perechilor de legătură poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. cu o geometrie lineară (Figura 8. Structura moleculară a apei e compusă de asemenea dintr-un aranjament tetraedric a două perechi necomune şi două perechi de electroni de legătură. Totuşi. Un orbital s şi doi orbitali p se combină pentru a forma aceşti orbitali hibrizi sp2. Be. sau 3s şi 3p. de exemplu. dar nu a celor 2s şi 3p. Figura 8.hidrogen pentru a forma alte legături de tip σ . deci putem spune că atomul de oxigen e hibridizat sp3. un electron 2s de bor pare a fi excitat către un orbital 2p. este important de reţinut faptul că hibridizarea nu poate avea loc decât atunci când orbitalii atomici implicaţi au energii foarte similare. Experimental s-a descoperit că există trei legături echivalente de tip B – F în trifluorura de bor. Etanul este format din două tetraedre cu un colţ comun. este 1s22s2.14). care conţine un aranjament liniar C – Zn – C. Un orbital sp3 hibrid poate să lege şi o pereche necomună de electroni. atomul de sulf din SO2 şi atomul de carbon din CH3+. rezultând configuraţia 1s22s22p12p1. BF3(hibridizarea sp2) Un atom înconjurat de un aranjament trigonalo-planar de perechi necomune şi perechi de legătură poate forma orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi spre colţurile unui triunghi echilateral. În timpul unei reacţii chimice cu florul. cu atomul de bor în centru şi cei trei atomi de fluor la colţurile unui triunghi echilateral(o structură trigonalo-planară. având un orbital hibrid ocupat de perechea necomună. Este posibilă hibridizarea orbitalilor 2s şi 2p. BeCl2(hibridizarea sp) Configuraţia electronică a beriliului.

Configuraţia electronică a sulfului în starea de energie minimă este 1s22s22p63s23p23p13p13d03d0. Atomul de sulf din fluorura de sulf(VI). SF6.17). care o face de ordinul 2. Configuraţia electronică a unui atom liber de fosfor este 1s22s22p63s23p13p13p13d0. cei trei orbitali p şi doi dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând şase orbitali hibrizi sp3d2.8. C2H4. Pentru a lega şase atomi de fluor. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d2 sunt cel de fosfor din PCl6-. . fiecare atom de carbon ar trebui să fie înconjurat de un atom de carbon şi de doi atomi de hidrogen. Pentru a susţine cinci perechi de electroni într-un aranjament trigonalobipiramidal. prezintă hibridizare de tip sp3d2.8 Etilena. un atom hibridizează şase orbitali – orbitalul s. Cu un aranjament octaedric cu şase perechi de electroni. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d sunt cel de sulf din SF4(Figura 8. un atom trebuie să hibridizeze cinci orbitali atomici – orbitalul s. că atomul de oxigen din apă trebuie să folosească orbitali hibrizi sp3. 8. formând o mulţime trigonalo-planară. Orbitalii hibrizi au puţină valoare predictivă – nu putem prezice. rezultă din orbitalul 2p care nu este implicat în hibridizarea sp2. Pentru a forma un set de orbitali hibrizi sp3d pe atomul de fosfor din PCl5. 8. A doua parte din legătura C=C. legătura σ . C2H4.2) şi IF4-[Figura 8. de exemplu.O moleculă de fluorură de sulf(VI) are şase atomi de fluor în jurul unui singur atom de sulf. atomul de iod din IF6+. C2H2(legătura π ) Dacă aplicăm teoria VSEPR asupra structurii Lewis a etilenei. Într-o moleculă de clorură de fosfor.9(a)] şi atomul de xenon din XeF4. PCl5(Figura 8. si acetilena. iar hibridizarea orbitalilor ocupaţi de către un singur electron duce la formarea unui set de şase orbitali hibrizi sp3d2 orientaţi spre colţurile unui octaedru.4(a)] şi din ClF4+. atomul de sulf trebuie să dea şase orbitali de legătură.8) şi atomul de clor din ClF3[Figura 8. sunt cinci legături P – Cl. IF5+. Acestea au fost desemnate după determinarea geometriei din jurul atomului hibridizat. Excitarea unui electron de valenţă de tip s şi a unuia de tip p spre un orbital d duce la configuraţia 1s22s22p63s13p13p13p13d13d1. deci cinci perechi de electroni de valenţă în jurul atomului de fosfor. ICl4-(Tabelul 8. unul dintre electronii săi de valenţă trebuie excitat spre un orbital d şi apoi orbitalii ocupaţi numai de un electron trebuie să participe la hibridizare pentru a duce la formarea a cinci orbitali sp3d. îndreptaţi către capetele unei bipiramide trigonale. Aceşti orbitali formează legăturile simple C–H şi o parte din legătura dublă C=C.7 Prezicerea orbitalilor hibrizi Hibridizarea este un model care descrie modul în care apar orbitalii hibrizi şi în care se deplasează electronii în regiunile dintre atomii legaţi într-un aranjament dat. În secţiunile precedente am descris orbitalii hibrizi pentru distribuirea comună a perechilor de electroni de legătură şi a perechilor necomune. trei orbitali p şi unul dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând cinci orbitali hibrizi sp3d. Totuşi legăturile σ din fiecare atom de carbon ar trebui sa fie formate folosind un set de orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi către vârfurile unui triunghi.6 Alte tipuri de hibridizare Un atom cu aranjament trigonalo-bipiramidal sau octaedric al perechilor de electroni de legătură şi al celor necomune nu poate forma orbitali hibrizi doar cu cei patru orbitali s şi p de valenţă.

Acest aranjament lasă doi orbitali 2p nehibridizaţi (Figura 8. Această suprapunere duce la formarea unei legături pi (π ) de tipul discutat în Capitolul 7. în timp ce cei doi orbitali 2p nehibridizaţi se pot suprapune. cei patru atomi de hidrogen şi cei doi atomi de carbon sunt toţi în acelaşi plan. formând o moleculă liniară precum acetilena. Cei doi atomi de carbon din etilenă sunt deci legaţi prin două tipuri de legături – una σ şi una π . cele două grupuri de orbitali p nehibridizaţi sunt poziţionaţi astfel încât ei se suprapun şi deci formează două legături π .21).22. precum hidrogenul.20. legătura π va slăbi din moment ce orbitalii p care o formează nu pot să se suprapună efectiv dacă aceştia nu sunt paraleli. Dacă cele două planuri ale orbitalilor hibrizi sp2 sunt înclinate. . rezultând astfel o legătură triplă.rezultând o legătură dublă. Orbitalul sp rămas de pe fiecare carbon poate fi folosit pentru a forma o legătură cu un alt atom. Deci. dacă numai un orbital 2p se hibridizează cu un orbital 2s. După cum am văzut în cazul BeCl2. ei se suprapun pentru a forma o legătură de tip σ . După cum puteţi vedea în Figura 8. deci un orbital 2s rămâne nehibridizat. H–C≡ C–H. Când orbitalii hibrizi sp din doi atomi de carbon se combină.Doar doi orbitali 2p se hibridizează cu orbitalul 2s. după cum indică Figura 8. De asemenea. un orbital sp2 de pe fiecare dintre ele se poate suprapune pentru a forma o legătură de tip σ . O configuraţie planară a moleculei de etilenă este cea mai stabilă formă. orbitalul p nehibridizat(reprezentat cu verde) este perpendicular pe planul celor doi orbitali sp2. Cei doi atomi de carbon din acetilenă sunt deci legaţi unul de celălalt de o legătură de tip σ şi una de tip π . Suprapunerea pentru formarea unei legături π nu este la fel de eficientă ca aceea care duce la formarea unei legături de tip σ . De remarcat este că într-o moleculă de etilenă. când doi atomi sp2 hibridizaţi ai carbonului intră în contact. rezultă doi orbitali sp hibrizi.