Hibridizarea orbitalilor atomici

Multe dintre moleculele despre care am discutat în capitolul precedent conţin legături identice care leagă un atom central cu doi până la şase alţi atomi. Aceste legături identice se formează din orbitali atomici ai atomului central şi pot fi puse în evidenţă prin hibridizare, concept introdus în anul 1935, de către Linus Pauling. Orbitalii atomici neechivalenţi pot fi hibridizaţi, rezultând orbitali hibrizi echivalenţi ale căror orientare reflectă geometria moleculei sau ionului. Această teorie se referă în principal la orbitalii atomici, dar este folositoare pentru a afla de ce legăturile din multe molecule sunt echivalente şi de ce orbitalii atomici ai unui atom central al unei molecule interacţionează cu orbitalii celorlalţi atomi.

8.3 Metanul, CH4, şi Etanul, C2H6 (hibridizarea sp3)
O moleculă de metan, CH4, este compusă dintr-un atom de carbon înconjurat de patru atomi de hidrogen, formând un tetraedru(vezi Figura 8.12). Totuşi, un atom de carbon are doar doi electroni liberi în starea de energie minimă. Configuraţia electronică a unui atom de carbon este 1s22s22p2, pe care o vom scrie ca 1s22s22p12p12p0 pentru a sublinia faptul că doi dintre orbitalii 2p conţin un singur electron iar al treilea e gol. Cu această configuraţie ne-am putea aştepta să se formeze doar două legături covalente, dar de obicei se formează patru, ca şi la metan. De unde are carbonul patru electroni echivalenţi pentru a forma cele patru legături covalente? Prin excitarea(transferarea) unuia dintre electronii de pe orbitalul 2s spre orbitalul 2p gol, rezultând configuraţia 1s22s12p12p12p1. Energia necesară pentru excitarea electronilor e mult mai mică decât energia pierdută în cursul formării legăturii, deci energia de după excitarea electronilor şi formarea legăturilor e mai mică decât era înaintea acestor operaţiuni; scăderea energiei corespunde unei stări mai stabile. Distribuţia electronilor în starea de energie minimă şi după excitare poate fi reprezentată, pentru atomul de carbon, după cum urmează. Fiecare orbital e reprezentat de un cerc, iar fiecare electron, de o săgeată. Cele patru legături carbon-hidrogen din metan sunt de lungimi şi puteri egale şi sunt îndreptaţi spre colţurile unui tetraedru regulat. Când un atom de carbon e legat cu patru atomi care formează un tetraedru, orbitalul 2s şi cei trei orbitali 2p ai atomului de carbon se hibridizează pentru a forma patru orbitali hibrizi echivalenţi, ale căror lobi sunt îndreptaţi spre colţurile tetraedrului(Figura 8.11). Aceştia se numesc orbitali hibrizi sp3, pentru a desemna hibridizarea unui orbital s şi a trei orbitali p; hibridizarea sp3 duce întotdeauna la o amplasare tetraedrică a celor patru orbitali. Când se formează o moleculă de metan, fiecare dintre cei patru atomi de hidrogen îşi pune în comun electronul(indicat de o săgeată colorată) cu electronul din unul dintre cei patru orbitali sp3 hibrizi. Deci, orbitalul 1s al fiecăruia dintre cei patru atomi de hidrogen se suprapune peste unul dintre cei patru orbitali ai atomului de carbon pentru a forma o legătură sp3-s sigma(σ ). Din acest proces rezultă patru legături covalente echivalente, foarte puternice între un atom de carbon şi patru atomi de hidrogen, formând molecula de metan, CH4. Structura etanului, C2H6, e similară cu cea a metanului prin faptul că fiecare carbon din etan are patru atomi vecini aranjaţi la colţurile unui tetraedru – trei atomi de H şi un atom de C(Figura 8.13). În etan, un orbital sp3 al unui carbon se suprapune de la un capăt la altul peste un orbital sp3 din al doilea atom de carbon pentru a forma o legătură σ . Fiecare dintre ceilalţi trei orbitali sp3 din fiecare atom de carbon se suprapune peste un orbital s al atomului de

în starea de excitare. sp. cu atomul de bor în centru şi cei trei atomi de fluor la colţurile unui triunghi echilateral(o structură trigonalo-planară. cu o geometrie lineară (Figura 8. ceea ce înseamnă că două perechi necomune de electroni sunt disponibile pentru a forma legături covalente cu atomi care pot pune în comun electroni. rezultând configuraţia 1s22s22p12p1.5 Trifluorura de Bor. şi s-ar părea că în starea de energie minimă atomul nu poate să formeze legături covalente deloc. Un orbital sp3 hibrid poate să lege şi o pereche necomună de electroni. Totuşi. BF3(hibridizarea sp2) Un atom înconjurat de un aranjament trigonalo-planar de perechi necomune şi perechi de legătură poate forma orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi spre colţurile unui triunghi echilateral.hidrogen pentru a forma alte legături de tip σ . Configuraţia electronică a borului în starea de energie minimă este 1s22s22p1. În stare gazoasă. Atomul din mijloc dintr-un set liniar de trei atomi se hibridizează. Be. BeCl2 e o moleculă liniară . Experimental s-a descoperit că există trei legături echivalente de tip B – F în trifluorura de bor. Orice atom cu aranjament tetraedric al perechilor necomune şi al perechilor de legătură poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. deci putem spune că atomul de oxigen e hibridizat sp3. În BeCl2 aceşti orbitali se suprapun cu orbitalii p ai atomului de clor pentru a forma legături de tip σ . care conţine un aranjament liniar C – Zn – C. . 8. configuraţia devenind 1s22s12p1. Orbitalul 2s şi doi dintre orbitalii 2p se hibridizează pentru a forma trei orbitali hibrizi sp2. un electron din orbitalul 2s trece la orbitalul 2p. Structura moleculară a apei e compusă de asemenea dintr-un aranjament tetraedric a două perechi necomune şi două perechi de electroni de legătură. având un orbital hibrid ocupat de perechea necomună.14). Alţi atomi care permit hibridizarea sp2 sunt: atomul de bor din BCl3. Etanul este format din două tetraedre cu un colţ comun. atomul de azot din NO3. cu doi dintre orbitalii hibrizi ocupaţi de perechi necomune şi doi de perechi de legătură. atomul de sulf din SO2 şi atomul de carbon din CH3+.13. Structura şi conturul general al orbitalilor de legătură ai etanului sunt reprezentate în Figura 8. Deci atomul de azot poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. este important de reţinut faptul că hibridizarea nu poate avea loc decât atunci când orbitalii atomici implicaţi au energii foarte similare. toate aranjate în colţurile unui tetraedru. sau 3s şi 3p. Cl – Be – Cl: toţi cei trei atomi sunt dispuşi în formă liniară. Toţi cei patru atomi ai acestei molecule sunt amplasaţi în plan. de exemplu. un electron 2s de bor pare a fi excitat către un orbital 2p. De exemplu. 8. BeCl2(hibridizarea sp) Configuraţia electronică a beriliului.4 Clorura de beriliu. dar nu a celor 2s şi 3p.şi ClNO. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp sunt: atomul de mercur din molecula liniară de HgCl2 şi atomul de zinc din Zn(CH3)2. este 1s22s2. Este posibilă hibridizarea orbitalilor 2s şi 2p. atomul de azot din amoniac e înconjurat de trei perechi de legătură de electroni şi o pereche necomună. astfel încât orbitalul s de valenţă şi unul dintre orbitalii de valenţă p se combină pentru a da doi orbitali hibrizi echivalenţi.15). Totuşi. Structura moleculei de BF3 sugerează hibridizarea de tip sp2 pentru borul din acest compus. Figura 8. Un orbital s şi doi orbitali p se combină pentru a forma aceşti orbitali hibrizi sp2. În timpul unei reacţii chimice cu florul.

2) şi IF4-[Figura 8. că atomul de oxigen din apă trebuie să folosească orbitali hibrizi sp3.8 Etilena. C2H4. Atomul de sulf din fluorura de sulf(VI). . Într-o moleculă de clorură de fosfor.17). Configuraţia electronică a sulfului în starea de energie minimă este 1s22s22p63s23p23p13p13d03d0. C2H4. trei orbitali p şi unul dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând cinci orbitali hibrizi sp3d. Totuşi legăturile σ din fiecare atom de carbon ar trebui sa fie formate folosind un set de orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi către vârfurile unui triunghi. SF6.8. Pentru a lega şase atomi de fluor. IF5+. PCl5(Figura 8.8) şi atomul de clor din ClF3[Figura 8. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d2 sunt cel de fosfor din PCl6-. de exemplu. formând o mulţime trigonalo-planară. rezultă din orbitalul 2p care nu este implicat în hibridizarea sp2.O moleculă de fluorură de sulf(VI) are şase atomi de fluor în jurul unui singur atom de sulf. îndreptaţi către capetele unei bipiramide trigonale.7 Prezicerea orbitalilor hibrizi Hibridizarea este un model care descrie modul în care apar orbitalii hibrizi şi în care se deplasează electronii în regiunile dintre atomii legaţi într-un aranjament dat. Excitarea unui electron de valenţă de tip s şi a unuia de tip p spre un orbital d duce la configuraţia 1s22s22p63s13p13p13p13d13d1. Pentru a forma un set de orbitali hibrizi sp3d pe atomul de fosfor din PCl5. legătura σ . prezintă hibridizare de tip sp3d2. atomul de sulf trebuie să dea şase orbitali de legătură. cei trei orbitali p şi doi dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând şase orbitali hibrizi sp3d2. ICl4-(Tabelul 8. unul dintre electronii săi de valenţă trebuie excitat spre un orbital d şi apoi orbitalii ocupaţi numai de un electron trebuie să participe la hibridizare pentru a duce la formarea a cinci orbitali sp3d. 8. Orbitalii hibrizi au puţină valoare predictivă – nu putem prezice. Aceşti orbitali formează legăturile simple C–H şi o parte din legătura dublă C=C. un atom hibridizează şase orbitali – orbitalul s. În secţiunile precedente am descris orbitalii hibrizi pentru distribuirea comună a perechilor de electroni de legătură şi a perechilor necomune. 8. Pentru a susţine cinci perechi de electroni într-un aranjament trigonalobipiramidal. si acetilena. Configuraţia electronică a unui atom liber de fosfor este 1s22s22p63s23p13p13p13d0. Acestea au fost desemnate după determinarea geometriei din jurul atomului hibridizat. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d sunt cel de sulf din SF4(Figura 8. care o face de ordinul 2.4(a)] şi din ClF4+. atomul de iod din IF6+.6 Alte tipuri de hibridizare Un atom cu aranjament trigonalo-bipiramidal sau octaedric al perechilor de electroni de legătură şi al celor necomune nu poate forma orbitali hibrizi doar cu cei patru orbitali s şi p de valenţă.9(a)] şi atomul de xenon din XeF4. un atom trebuie să hibridizeze cinci orbitali atomici – orbitalul s. A doua parte din legătura C=C. sunt cinci legături P – Cl. deci cinci perechi de electroni de valenţă în jurul atomului de fosfor. C2H2(legătura π ) Dacă aplicăm teoria VSEPR asupra structurii Lewis a etilenei. fiecare atom de carbon ar trebui să fie înconjurat de un atom de carbon şi de doi atomi de hidrogen. iar hibridizarea orbitalilor ocupaţi de către un singur electron duce la formarea unui set de şase orbitali hibrizi sp3d2 orientaţi spre colţurile unui octaedru. Cu un aranjament octaedric cu şase perechi de electroni.

rezultând astfel o legătură triplă. după cum indică Figura 8. Dacă cele două planuri ale orbitalilor hibrizi sp2 sunt înclinate.22. Cei doi atomi de carbon din etilenă sunt deci legaţi prin două tipuri de legături – una σ şi una π . Această suprapunere duce la formarea unei legături pi (π ) de tipul discutat în Capitolul 7. formând o moleculă liniară precum acetilena. cele două grupuri de orbitali p nehibridizaţi sunt poziţionaţi astfel încât ei se suprapun şi deci formează două legături π . După cum am văzut în cazul BeCl2. orbitalul p nehibridizat(reprezentat cu verde) este perpendicular pe planul celor doi orbitali sp2. De asemenea. precum hidrogenul. un orbital sp2 de pe fiecare dintre ele se poate suprapune pentru a forma o legătură de tip σ . Orbitalul sp rămas de pe fiecare carbon poate fi folosit pentru a forma o legătură cu un alt atom. ei se suprapun pentru a forma o legătură de tip σ . în timp ce cei doi orbitali 2p nehibridizaţi se pot suprapune. De remarcat este că într-o moleculă de etilenă. Acest aranjament lasă doi orbitali 2p nehibridizaţi (Figura 8.21). Deci. când doi atomi sp2 hibridizaţi ai carbonului intră în contact. dacă numai un orbital 2p se hibridizează cu un orbital 2s. O configuraţie planară a moleculei de etilenă este cea mai stabilă formă.rezultând o legătură dublă. cei patru atomi de hidrogen şi cei doi atomi de carbon sunt toţi în acelaşi plan. După cum puteţi vedea în Figura 8.Doar doi orbitali 2p se hibridizează cu orbitalul 2s. Suprapunerea pentru formarea unei legături π nu este la fel de eficientă ca aceea care duce la formarea unei legături de tip σ .20. Cei doi atomi de carbon din acetilenă sunt deci legaţi unul de celălalt de o legătură de tip σ şi una de tip π . . deci un orbital 2s rămâne nehibridizat. rezultă doi orbitali sp hibrizi. Când orbitalii hibrizi sp din doi atomi de carbon se combină. H–C≡ C–H. legătura π va slăbi din moment ce orbitalii p care o formează nu pot să se suprapună efectiv dacă aceştia nu sunt paraleli.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful