Hibridizarea orbitalilor atomici

Multe dintre moleculele despre care am discutat în capitolul precedent conţin legături identice care leagă un atom central cu doi până la şase alţi atomi. Aceste legături identice se formează din orbitali atomici ai atomului central şi pot fi puse în evidenţă prin hibridizare, concept introdus în anul 1935, de către Linus Pauling. Orbitalii atomici neechivalenţi pot fi hibridizaţi, rezultând orbitali hibrizi echivalenţi ale căror orientare reflectă geometria moleculei sau ionului. Această teorie se referă în principal la orbitalii atomici, dar este folositoare pentru a afla de ce legăturile din multe molecule sunt echivalente şi de ce orbitalii atomici ai unui atom central al unei molecule interacţionează cu orbitalii celorlalţi atomi.

8.3 Metanul, CH4, şi Etanul, C2H6 (hibridizarea sp3)
O moleculă de metan, CH4, este compusă dintr-un atom de carbon înconjurat de patru atomi de hidrogen, formând un tetraedru(vezi Figura 8.12). Totuşi, un atom de carbon are doar doi electroni liberi în starea de energie minimă. Configuraţia electronică a unui atom de carbon este 1s22s22p2, pe care o vom scrie ca 1s22s22p12p12p0 pentru a sublinia faptul că doi dintre orbitalii 2p conţin un singur electron iar al treilea e gol. Cu această configuraţie ne-am putea aştepta să se formeze doar două legături covalente, dar de obicei se formează patru, ca şi la metan. De unde are carbonul patru electroni echivalenţi pentru a forma cele patru legături covalente? Prin excitarea(transferarea) unuia dintre electronii de pe orbitalul 2s spre orbitalul 2p gol, rezultând configuraţia 1s22s12p12p12p1. Energia necesară pentru excitarea electronilor e mult mai mică decât energia pierdută în cursul formării legăturii, deci energia de după excitarea electronilor şi formarea legăturilor e mai mică decât era înaintea acestor operaţiuni; scăderea energiei corespunde unei stări mai stabile. Distribuţia electronilor în starea de energie minimă şi după excitare poate fi reprezentată, pentru atomul de carbon, după cum urmează. Fiecare orbital e reprezentat de un cerc, iar fiecare electron, de o săgeată. Cele patru legături carbon-hidrogen din metan sunt de lungimi şi puteri egale şi sunt îndreptaţi spre colţurile unui tetraedru regulat. Când un atom de carbon e legat cu patru atomi care formează un tetraedru, orbitalul 2s şi cei trei orbitali 2p ai atomului de carbon se hibridizează pentru a forma patru orbitali hibrizi echivalenţi, ale căror lobi sunt îndreptaţi spre colţurile tetraedrului(Figura 8.11). Aceştia se numesc orbitali hibrizi sp3, pentru a desemna hibridizarea unui orbital s şi a trei orbitali p; hibridizarea sp3 duce întotdeauna la o amplasare tetraedrică a celor patru orbitali. Când se formează o moleculă de metan, fiecare dintre cei patru atomi de hidrogen îşi pune în comun electronul(indicat de o săgeată colorată) cu electronul din unul dintre cei patru orbitali sp3 hibrizi. Deci, orbitalul 1s al fiecăruia dintre cei patru atomi de hidrogen se suprapune peste unul dintre cei patru orbitali ai atomului de carbon pentru a forma o legătură sp3-s sigma(σ ). Din acest proces rezultă patru legături covalente echivalente, foarte puternice între un atom de carbon şi patru atomi de hidrogen, formând molecula de metan, CH4. Structura etanului, C2H6, e similară cu cea a metanului prin faptul că fiecare carbon din etan are patru atomi vecini aranjaţi la colţurile unui tetraedru – trei atomi de H şi un atom de C(Figura 8.13). În etan, un orbital sp3 al unui carbon se suprapune de la un capăt la altul peste un orbital sp3 din al doilea atom de carbon pentru a forma o legătură σ . Fiecare dintre ceilalţi trei orbitali sp3 din fiecare atom de carbon se suprapune peste un orbital s al atomului de

cu o geometrie lineară (Figura 8. sp. Etanul este format din două tetraedre cu un colţ comun. Orbitalul 2s şi doi dintre orbitalii 2p se hibridizează pentru a forma trei orbitali hibrizi sp2. având un orbital hibrid ocupat de perechea necomună. sau 3s şi 3p. Cl – Be – Cl: toţi cei trei atomi sunt dispuşi în formă liniară. Structura moleculară a apei e compusă de asemenea dintr-un aranjament tetraedric a două perechi necomune şi două perechi de electroni de legătură.15). un electron din orbitalul 2s trece la orbitalul 2p. de exemplu. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp sunt: atomul de mercur din molecula liniară de HgCl2 şi atomul de zinc din Zn(CH3)2. este 1s22s2.hidrogen pentru a forma alte legături de tip σ . astfel încât orbitalul s de valenţă şi unul dintre orbitalii de valenţă p se combină pentru a da doi orbitali hibrizi echivalenţi. ceea ce înseamnă că două perechi necomune de electroni sunt disponibile pentru a forma legături covalente cu atomi care pot pune în comun electroni. este important de reţinut faptul că hibridizarea nu poate avea loc decât atunci când orbitalii atomici implicaţi au energii foarte similare. Structura moleculei de BF3 sugerează hibridizarea de tip sp2 pentru borul din acest compus. care conţine un aranjament liniar C – Zn – C. 8. Atomul din mijloc dintr-un set liniar de trei atomi se hibridizează. deci putem spune că atomul de oxigen e hibridizat sp3. toate aranjate în colţurile unui tetraedru. atomul de azot din amoniac e înconjurat de trei perechi de legătură de electroni şi o pereche necomună. Be. 8. Un orbital s şi doi orbitali p se combină pentru a forma aceşti orbitali hibrizi sp2. Orice atom cu aranjament tetraedric al perechilor necomune şi al perechilor de legătură poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. BeCl2 e o moleculă liniară . Este posibilă hibridizarea orbitalilor 2s şi 2p.4 Clorura de beriliu. În BeCl2 aceşti orbitali se suprapun cu orbitalii p ai atomului de clor pentru a forma legături de tip σ . Un orbital sp3 hibrid poate să lege şi o pereche necomună de electroni. În timpul unei reacţii chimice cu florul. În stare gazoasă.14). Alţi atomi care permit hibridizarea sp2 sunt: atomul de bor din BCl3. Deci atomul de azot poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. atomul de sulf din SO2 şi atomul de carbon din CH3+. BF3(hibridizarea sp2) Un atom înconjurat de un aranjament trigonalo-planar de perechi necomune şi perechi de legătură poate forma orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi spre colţurile unui triunghi echilateral. De exemplu. un electron 2s de bor pare a fi excitat către un orbital 2p. Experimental s-a descoperit că există trei legături echivalente de tip B – F în trifluorura de bor. cu atomul de bor în centru şi cei trei atomi de fluor la colţurile unui triunghi echilateral(o structură trigonalo-planară. Structura şi conturul general al orbitalilor de legătură ai etanului sunt reprezentate în Figura 8.şi ClNO.5 Trifluorura de Bor. configuraţia devenind 1s22s12p1. şi s-ar părea că în starea de energie minimă atomul nu poate să formeze legături covalente deloc.13. Figura 8. Toţi cei patru atomi ai acestei molecule sunt amplasaţi în plan. rezultând configuraţia 1s22s22p12p1. în starea de excitare. Totuşi. Totuşi. cu doi dintre orbitalii hibrizi ocupaţi de perechi necomune şi doi de perechi de legătură. BeCl2(hibridizarea sp) Configuraţia electronică a beriliului. atomul de azot din NO3. dar nu a celor 2s şi 3p. Configuraţia electronică a borului în starea de energie minimă este 1s22s22p1. .

cei trei orbitali p şi doi dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând şase orbitali hibrizi sp3d2. de exemplu. îndreptaţi către capetele unei bipiramide trigonale. Pentru a susţine cinci perechi de electroni într-un aranjament trigonalobipiramidal.O moleculă de fluorură de sulf(VI) are şase atomi de fluor în jurul unui singur atom de sulf. că atomul de oxigen din apă trebuie să folosească orbitali hibrizi sp3. C2H4. ICl4-(Tabelul 8. Într-o moleculă de clorură de fosfor. IF5+. trei orbitali p şi unul dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând cinci orbitali hibrizi sp3d. formând o mulţime trigonalo-planară. C2H2(legătura π ) Dacă aplicăm teoria VSEPR asupra structurii Lewis a etilenei. Configuraţia electronică a sulfului în starea de energie minimă este 1s22s22p63s23p23p13p13d03d0. sunt cinci legături P – Cl.9(a)] şi atomul de xenon din XeF4.8) şi atomul de clor din ClF3[Figura 8. atomul de iod din IF6+. Atomul de sulf din fluorura de sulf(VI). rezultă din orbitalul 2p care nu este implicat în hibridizarea sp2. prezintă hibridizare de tip sp3d2. atomul de sulf trebuie să dea şase orbitali de legătură. SF6. Totuşi legăturile σ din fiecare atom de carbon ar trebui sa fie formate folosind un set de orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi către vârfurile unui triunghi. Excitarea unui electron de valenţă de tip s şi a unuia de tip p spre un orbital d duce la configuraţia 1s22s22p63s13p13p13p13d13d1. Configuraţia electronică a unui atom liber de fosfor este 1s22s22p63s23p13p13p13d0. care o face de ordinul 2.8 Etilena. . C2H4.4(a)] şi din ClF4+. 8. 8. fiecare atom de carbon ar trebui să fie înconjurat de un atom de carbon şi de doi atomi de hidrogen.2) şi IF4-[Figura 8. Cu un aranjament octaedric cu şase perechi de electroni. si acetilena.17). legătura σ . Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d sunt cel de sulf din SF4(Figura 8. Pentru a forma un set de orbitali hibrizi sp3d pe atomul de fosfor din PCl5. un atom trebuie să hibridizeze cinci orbitali atomici – orbitalul s. A doua parte din legătura C=C. În secţiunile precedente am descris orbitalii hibrizi pentru distribuirea comună a perechilor de electroni de legătură şi a perechilor necomune. un atom hibridizează şase orbitali – orbitalul s. Pentru a lega şase atomi de fluor. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d2 sunt cel de fosfor din PCl6-. PCl5(Figura 8.8. deci cinci perechi de electroni de valenţă în jurul atomului de fosfor. unul dintre electronii săi de valenţă trebuie excitat spre un orbital d şi apoi orbitalii ocupaţi numai de un electron trebuie să participe la hibridizare pentru a duce la formarea a cinci orbitali sp3d. Orbitalii hibrizi au puţină valoare predictivă – nu putem prezice.6 Alte tipuri de hibridizare Un atom cu aranjament trigonalo-bipiramidal sau octaedric al perechilor de electroni de legătură şi al celor necomune nu poate forma orbitali hibrizi doar cu cei patru orbitali s şi p de valenţă. iar hibridizarea orbitalilor ocupaţi de către un singur electron duce la formarea unui set de şase orbitali hibrizi sp3d2 orientaţi spre colţurile unui octaedru.7 Prezicerea orbitalilor hibrizi Hibridizarea este un model care descrie modul în care apar orbitalii hibrizi şi în care se deplasează electronii în regiunile dintre atomii legaţi într-un aranjament dat. Aceşti orbitali formează legăturile simple C–H şi o parte din legătura dublă C=C. Acestea au fost desemnate după determinarea geometriei din jurul atomului hibridizat.

După cum puteţi vedea în Figura 8. orbitalul p nehibridizat(reprezentat cu verde) este perpendicular pe planul celor doi orbitali sp2. Cei doi atomi de carbon din acetilenă sunt deci legaţi unul de celălalt de o legătură de tip σ şi una de tip π . De asemenea. Acest aranjament lasă doi orbitali 2p nehibridizaţi (Figura 8. De remarcat este că într-o moleculă de etilenă. Orbitalul sp rămas de pe fiecare carbon poate fi folosit pentru a forma o legătură cu un alt atom. Când orbitalii hibrizi sp din doi atomi de carbon se combină. .Doar doi orbitali 2p se hibridizează cu orbitalul 2s. rezultând astfel o legătură triplă. cei patru atomi de hidrogen şi cei doi atomi de carbon sunt toţi în acelaşi plan. H–C≡ C–H. ei se suprapun pentru a forma o legătură de tip σ . Cei doi atomi de carbon din etilenă sunt deci legaţi prin două tipuri de legături – una σ şi una π . în timp ce cei doi orbitali 2p nehibridizaţi se pot suprapune. după cum indică Figura 8.22. precum hidrogenul. O configuraţie planară a moleculei de etilenă este cea mai stabilă formă. Această suprapunere duce la formarea unei legături pi (π ) de tipul discutat în Capitolul 7. deci un orbital 2s rămâne nehibridizat. cele două grupuri de orbitali p nehibridizaţi sunt poziţionaţi astfel încât ei se suprapun şi deci formează două legături π .rezultând o legătură dublă. legătura π va slăbi din moment ce orbitalii p care o formează nu pot să se suprapună efectiv dacă aceştia nu sunt paraleli.21). Suprapunerea pentru formarea unei legături π nu este la fel de eficientă ca aceea care duce la formarea unei legături de tip σ . După cum am văzut în cazul BeCl2. rezultă doi orbitali sp hibrizi. Deci. Dacă cele două planuri ale orbitalilor hibrizi sp2 sunt înclinate. formând o moleculă liniară precum acetilena. un orbital sp2 de pe fiecare dintre ele se poate suprapune pentru a forma o legătură de tip σ . dacă numai un orbital 2p se hibridizează cu un orbital 2s. când doi atomi sp2 hibridizaţi ai carbonului intră în contact.20.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful