Hibridizarea orbitalilor atomici

Multe dintre moleculele despre care am discutat în capitolul precedent conţin legături identice care leagă un atom central cu doi până la şase alţi atomi. Aceste legături identice se formează din orbitali atomici ai atomului central şi pot fi puse în evidenţă prin hibridizare, concept introdus în anul 1935, de către Linus Pauling. Orbitalii atomici neechivalenţi pot fi hibridizaţi, rezultând orbitali hibrizi echivalenţi ale căror orientare reflectă geometria moleculei sau ionului. Această teorie se referă în principal la orbitalii atomici, dar este folositoare pentru a afla de ce legăturile din multe molecule sunt echivalente şi de ce orbitalii atomici ai unui atom central al unei molecule interacţionează cu orbitalii celorlalţi atomi.

8.3 Metanul, CH4, şi Etanul, C2H6 (hibridizarea sp3)
O moleculă de metan, CH4, este compusă dintr-un atom de carbon înconjurat de patru atomi de hidrogen, formând un tetraedru(vezi Figura 8.12). Totuşi, un atom de carbon are doar doi electroni liberi în starea de energie minimă. Configuraţia electronică a unui atom de carbon este 1s22s22p2, pe care o vom scrie ca 1s22s22p12p12p0 pentru a sublinia faptul că doi dintre orbitalii 2p conţin un singur electron iar al treilea e gol. Cu această configuraţie ne-am putea aştepta să se formeze doar două legături covalente, dar de obicei se formează patru, ca şi la metan. De unde are carbonul patru electroni echivalenţi pentru a forma cele patru legături covalente? Prin excitarea(transferarea) unuia dintre electronii de pe orbitalul 2s spre orbitalul 2p gol, rezultând configuraţia 1s22s12p12p12p1. Energia necesară pentru excitarea electronilor e mult mai mică decât energia pierdută în cursul formării legăturii, deci energia de după excitarea electronilor şi formarea legăturilor e mai mică decât era înaintea acestor operaţiuni; scăderea energiei corespunde unei stări mai stabile. Distribuţia electronilor în starea de energie minimă şi după excitare poate fi reprezentată, pentru atomul de carbon, după cum urmează. Fiecare orbital e reprezentat de un cerc, iar fiecare electron, de o săgeată. Cele patru legături carbon-hidrogen din metan sunt de lungimi şi puteri egale şi sunt îndreptaţi spre colţurile unui tetraedru regulat. Când un atom de carbon e legat cu patru atomi care formează un tetraedru, orbitalul 2s şi cei trei orbitali 2p ai atomului de carbon se hibridizează pentru a forma patru orbitali hibrizi echivalenţi, ale căror lobi sunt îndreptaţi spre colţurile tetraedrului(Figura 8.11). Aceştia se numesc orbitali hibrizi sp3, pentru a desemna hibridizarea unui orbital s şi a trei orbitali p; hibridizarea sp3 duce întotdeauna la o amplasare tetraedrică a celor patru orbitali. Când se formează o moleculă de metan, fiecare dintre cei patru atomi de hidrogen îşi pune în comun electronul(indicat de o săgeată colorată) cu electronul din unul dintre cei patru orbitali sp3 hibrizi. Deci, orbitalul 1s al fiecăruia dintre cei patru atomi de hidrogen se suprapune peste unul dintre cei patru orbitali ai atomului de carbon pentru a forma o legătură sp3-s sigma(σ ). Din acest proces rezultă patru legături covalente echivalente, foarte puternice între un atom de carbon şi patru atomi de hidrogen, formând molecula de metan, CH4. Structura etanului, C2H6, e similară cu cea a metanului prin faptul că fiecare carbon din etan are patru atomi vecini aranjaţi la colţurile unui tetraedru – trei atomi de H şi un atom de C(Figura 8.13). În etan, un orbital sp3 al unui carbon se suprapune de la un capăt la altul peste un orbital sp3 din al doilea atom de carbon pentru a forma o legătură σ . Fiecare dintre ceilalţi trei orbitali sp3 din fiecare atom de carbon se suprapune peste un orbital s al atomului de

Alţi atomi care permit hibridizarea sp2 sunt: atomul de bor din BCl3. sau 3s şi 3p. Toţi cei patru atomi ai acestei molecule sunt amplasaţi în plan. Figura 8. dar nu a celor 2s şi 3p. BF3(hibridizarea sp2) Un atom înconjurat de un aranjament trigonalo-planar de perechi necomune şi perechi de legătură poate forma orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi spre colţurile unui triunghi echilateral. de exemplu. ceea ce înseamnă că două perechi necomune de electroni sunt disponibile pentru a forma legături covalente cu atomi care pot pune în comun electroni. Deci atomul de azot poate fi privit ca fiind hibridizat sp3.4 Clorura de beriliu. BeCl2(hibridizarea sp) Configuraţia electronică a beriliului. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp sunt: atomul de mercur din molecula liniară de HgCl2 şi atomul de zinc din Zn(CH3)2. De exemplu. Totuşi. Structura şi conturul general al orbitalilor de legătură ai etanului sunt reprezentate în Figura 8. este 1s22s2. Totuşi. Etanul este format din două tetraedre cu un colţ comun. În stare gazoasă. În BeCl2 aceşti orbitali se suprapun cu orbitalii p ai atomului de clor pentru a forma legături de tip σ . Un orbital sp3 hibrid poate să lege şi o pereche necomună de electroni.5 Trifluorura de Bor. cu doi dintre orbitalii hibrizi ocupaţi de perechi necomune şi doi de perechi de legătură. Structura moleculei de BF3 sugerează hibridizarea de tip sp2 pentru borul din acest compus. sp. rezultând configuraţia 1s22s22p12p1.şi ClNO.14). Orice atom cu aranjament tetraedric al perechilor necomune şi al perechilor de legătură poate fi privit ca fiind hibridizat sp3. un electron din orbitalul 2s trece la orbitalul 2p. Structura moleculară a apei e compusă de asemenea dintr-un aranjament tetraedric a două perechi necomune şi două perechi de electroni de legătură. cu o geometrie lineară (Figura 8. astfel încât orbitalul s de valenţă şi unul dintre orbitalii de valenţă p se combină pentru a da doi orbitali hibrizi echivalenţi. configuraţia devenind 1s22s12p1.13. Configuraţia electronică a borului în starea de energie minimă este 1s22s22p1. .hidrogen pentru a forma alte legături de tip σ . toate aranjate în colţurile unui tetraedru.15). BeCl2 e o moleculă liniară . Atomul din mijloc dintr-un set liniar de trei atomi se hibridizează. care conţine un aranjament liniar C – Zn – C. În timpul unei reacţii chimice cu florul. având un orbital hibrid ocupat de perechea necomună. Experimental s-a descoperit că există trei legături echivalente de tip B – F în trifluorura de bor. 8. Cl – Be – Cl: toţi cei trei atomi sunt dispuşi în formă liniară. Orbitalul 2s şi doi dintre orbitalii 2p se hibridizează pentru a forma trei orbitali hibrizi sp2. şi s-ar părea că în starea de energie minimă atomul nu poate să formeze legături covalente deloc. atomul de sulf din SO2 şi atomul de carbon din CH3+. este important de reţinut faptul că hibridizarea nu poate avea loc decât atunci când orbitalii atomici implicaţi au energii foarte similare. Un orbital s şi doi orbitali p se combină pentru a forma aceşti orbitali hibrizi sp2. 8. în starea de excitare. atomul de azot din NO3. Be. atomul de azot din amoniac e înconjurat de trei perechi de legătură de electroni şi o pereche necomună. deci putem spune că atomul de oxigen e hibridizat sp3. un electron 2s de bor pare a fi excitat către un orbital 2p. Este posibilă hibridizarea orbitalilor 2s şi 2p. cu atomul de bor în centru şi cei trei atomi de fluor la colţurile unui triunghi echilateral(o structură trigonalo-planară.

îndreptaţi către capetele unei bipiramide trigonale. Aceşti orbitali formează legăturile simple C–H şi o parte din legătura dublă C=C.9(a)] şi atomul de xenon din XeF4. cei trei orbitali p şi doi dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând şase orbitali hibrizi sp3d2.17). trei orbitali p şi unul dintre orbitalii d din stratul său de valenţă – rezultând cinci orbitali hibrizi sp3d. IF5+. atomul de iod din IF6+. atomul de sulf trebuie să dea şase orbitali de legătură. Acestea au fost desemnate după determinarea geometriei din jurul atomului hibridizat.2) şi IF4-[Figura 8. rezultă din orbitalul 2p care nu este implicat în hibridizarea sp2. C2H4.6 Alte tipuri de hibridizare Un atom cu aranjament trigonalo-bipiramidal sau octaedric al perechilor de electroni de legătură şi al celor necomune nu poate forma orbitali hibrizi doar cu cei patru orbitali s şi p de valenţă. Configuraţia electronică a unui atom liber de fosfor este 1s22s22p63s23p13p13p13d0. Totuşi legăturile σ din fiecare atom de carbon ar trebui sa fie formate folosind un set de orbitali hibrizi sp2 direcţionaţi către vârfurile unui triunghi. Excitarea unui electron de valenţă de tip s şi a unuia de tip p spre un orbital d duce la configuraţia 1s22s22p63s13p13p13p13d13d1. ICl4-(Tabelul 8. unul dintre electronii săi de valenţă trebuie excitat spre un orbital d şi apoi orbitalii ocupaţi numai de un electron trebuie să participe la hibridizare pentru a duce la formarea a cinci orbitali sp3d.8 Etilena. Cu un aranjament octaedric cu şase perechi de electroni. Configuraţia electronică a sulfului în starea de energie minimă este 1s22s22p63s23p23p13p13d03d0. sunt cinci legături P – Cl.O moleculă de fluorură de sulf(VI) are şase atomi de fluor în jurul unui singur atom de sulf. că atomul de oxigen din apă trebuie să folosească orbitali hibrizi sp3. un atom hibridizează şase orbitali – orbitalul s. PCl5(Figura 8. C2H4.4(a)] şi din ClF4+. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d2 sunt cel de fosfor din PCl6-. prezintă hibridizare de tip sp3d2.7 Prezicerea orbitalilor hibrizi Hibridizarea este un model care descrie modul în care apar orbitalii hibrizi şi în care se deplasează electronii în regiunile dintre atomii legaţi într-un aranjament dat. un atom trebuie să hibridizeze cinci orbitali atomici – orbitalul s. 8. formând o mulţime trigonalo-planară. Pentru a forma un set de orbitali hibrizi sp3d pe atomul de fosfor din PCl5. Atomul de sulf din fluorura de sulf(VI). fiecare atom de carbon ar trebui să fie înconjurat de un atom de carbon şi de doi atomi de hidrogen. .8. C2H2(legătura π ) Dacă aplicăm teoria VSEPR asupra structurii Lewis a etilenei. Pentru a susţine cinci perechi de electroni într-un aranjament trigonalobipiramidal. deci cinci perechi de electroni de valenţă în jurul atomului de fosfor. de exemplu. legătura σ . Pentru a lega şase atomi de fluor. 8. Într-o moleculă de clorură de fosfor. care o face de ordinul 2. Alţi atomi care prezintă hibridizare sp3d sunt cel de sulf din SF4(Figura 8.8) şi atomul de clor din ClF3[Figura 8. si acetilena. În secţiunile precedente am descris orbitalii hibrizi pentru distribuirea comună a perechilor de electroni de legătură şi a perechilor necomune. SF6. iar hibridizarea orbitalilor ocupaţi de către un singur electron duce la formarea unui set de şase orbitali hibrizi sp3d2 orientaţi spre colţurile unui octaedru. Orbitalii hibrizi au puţină valoare predictivă – nu putem prezice. A doua parte din legătura C=C.

De asemenea. Cei doi atomi de carbon din acetilenă sunt deci legaţi unul de celălalt de o legătură de tip σ şi una de tip π .rezultând o legătură dublă. Deci. cei patru atomi de hidrogen şi cei doi atomi de carbon sunt toţi în acelaşi plan. Orbitalul sp rămas de pe fiecare carbon poate fi folosit pentru a forma o legătură cu un alt atom.21). Când orbitalii hibrizi sp din doi atomi de carbon se combină. legătura π va slăbi din moment ce orbitalii p care o formează nu pot să se suprapună efectiv dacă aceştia nu sunt paraleli. .Doar doi orbitali 2p se hibridizează cu orbitalul 2s. Suprapunerea pentru formarea unei legături π nu este la fel de eficientă ca aceea care duce la formarea unei legături de tip σ . cele două grupuri de orbitali p nehibridizaţi sunt poziţionaţi astfel încât ei se suprapun şi deci formează două legături π . Cei doi atomi de carbon din etilenă sunt deci legaţi prin două tipuri de legături – una σ şi una π . deci un orbital 2s rămâne nehibridizat. formând o moleculă liniară precum acetilena.22. precum hidrogenul. după cum indică Figura 8. După cum am văzut în cazul BeCl2. rezultând astfel o legătură triplă. H–C≡ C–H. Această suprapunere duce la formarea unei legături pi (π ) de tipul discutat în Capitolul 7. După cum puteţi vedea în Figura 8. în timp ce cei doi orbitali 2p nehibridizaţi se pot suprapune. Acest aranjament lasă doi orbitali 2p nehibridizaţi (Figura 8. un orbital sp2 de pe fiecare dintre ele se poate suprapune pentru a forma o legătură de tip σ . când doi atomi sp2 hibridizaţi ai carbonului intră în contact. ei se suprapun pentru a forma o legătură de tip σ . Dacă cele două planuri ale orbitalilor hibrizi sp2 sunt înclinate. rezultă doi orbitali sp hibrizi. De remarcat este că într-o moleculă de etilenă. orbitalul p nehibridizat(reprezentat cu verde) este perpendicular pe planul celor doi orbitali sp2.20. dacă numai un orbital 2p se hibridizează cu un orbital 2s. O configuraţie planară a moleculei de etilenă este cea mai stabilă formă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful