Lucrarea Practică Nr.

I. Hidroxiacizii. – Proprietăți chimice .

Reacțiile acidului lactic cu PCl5, HI, CH3OH, reacția de dehidrogenare
* + PCl5 *
CH3-CH-COOH CH3-CH-COOH optic activ
- POCl3
OH - HCl Cl
optic activ
+ HI *
CH3-CH-COOH optic activ
- H2O
I

+ CH3OH *
CH3-CH-COOCH 3 optic activ
(H2SO4)
- H2O OH

- H2 (Ni, Pd)
CH3-C-COOH inactiv

+ 3[O]
HOOC-CH-COOH inactiv
KMnO4
H2SO4 OH
- H2O
(V2O5 /Al2O3)

Acidul rezultat în ultima reacţie din schemă (cu 2 grupe –COOH) se numeşte
acid hidroxi-malonic.

I.1. Hidroxiacizii. Reacţii date de grupa carboxil (–COOH)

Reacţia acidului lactic cu KMnO4 (permanganatul de potasiu)
+1/2O2 t°C
H3C-CH-COOH H3C-C-COOH CH3-CHO
KMnO4 -CO2
OH H+ (H2SO4) O
-H2O
Prin încălzire cu KMnO4 în mediu de H2SO4, acidul lactic se transformă în
aldehidă acetică la încălzire (50-60°C) cu decolorarea completă a soluţiei de
permanganat de potasiu şi apariţia unui miros înţepător datorat aldehidei acetic.
1
 Reacţia iodoformului dată de acidul lactic
Acidul lactic dă reacţia iodoformului, datorită faptului că el conţine o grupare
alcoolică secundară, care trece prin oxidare în grupă cetonică. În prima etapă a reacţiei,
prin oxidarea acidului lactic cu hipoiodit de sodiu (NaIO) se obţine acid piruvic, care
apoi trece în acid triiod-aceton-carboxilic. În mediu puternic bazic (NaOH) la încălzire,
acest acid suferă o reacţie de decarboxilare şi formează iodoform (HCI3).
CH3 CH3 CI3
+ NaIO + 3NaIO + NaOH
CH OH C O C O HCI3 + HCOO-Na+
- NaI - 3NaOH -CO2 iodoform
-H2O COOH COOH t°C
COOH
acid piruvic acid triiod-aceton
carboxilic

Reacţia de decarboxilare a acidului salicilic în prezenţa CaO. În prezenţa CaO,

acidul salicilic suferă o reacţie de decarboxilare la încălzire, cu obţinerea fenolului cu
miros caracteristic.
COOH OH
OH
CaO + CaCO3
t°C
fenol
Reacţia acidului salicilic cu hidroxidul de sodiu (NaOH)

COOH COO-Na+
OH OH
+ NaOH
-H2O

Acid salicilic salicilat de sodiu

Reacţia de esterificare a acidului salicilic cu alcool metilic (CH3OH)

COOH COOCH3
+ CH3OH
OH (H2SO4) OH
t°C
+ H 2O

salicilat de metil

2
 I.2. Hidroxiacizii. Reacţii date de grupa hidroxil ( – OH)

Reacţia acidului salicilic cu clorura ferică (FeCl3)

Acidul salicilic formează cu ionul Fe3+ complecşi coloraţi diferit, în funcţie de pH-ul soluţiei.
La pH ≤ 3 apare o coloraţie violetă; la pH = 4 apare o coloraţie roşie-portocalie, iar la pH = 9 apare o
coloraţie galbenă.
O +
COOH
C O Fe
OH
+ FeCl3 O Cl- + 2 HCl

complex violet
pH < 3
Reacţia acidului salicilic cu anhidrida acetică (sinteza aspirinei)

COOH COOH
OH O-CO-CH3
H+
+ (CH3CO)2O + CH3COOH
(H2SO4)

acid salicilic acidul acetilsalicilic

(aspirina)
90%

Reacţia Fenton (reacţia acidului tartric cu H2O2, în mediu de NaOH în

prezenţa sulfatului feros)
Prin tratarea acidului tartric cu perhidrol în mediu alcalin se formează acidul dihidroximaleic,
care, în prezenţa sulfatului feros dă o coloraţie albastru-violet închis spre negru.

COOH COOH

CH-OH C-OH
[O]
+ H2O
CH-OH H2O2, NaOH C-OH

COOH COOH
acid 2,3-dihidroximaleic

3
 Reacţiile ce au loc prin încălzire cu acizii minerali (H2SO4, HCl), a α-
hidroxiacizilor şi β-hidroxiacizilor
α-hidroxiacizii elimină acid formic, prin încălzire cu acizi minerali, iar β-
hidroxiacizii, prin încălzire, se deshidratează intramolecular cu formarea de acizi α,β-
nesaturaţi.
H+
R-CH-COOH R-CHO + HCOOH
(H2SO4) acid formic
OH
alfa-hidroxiacid

R-CH-CH-COOH R-CH=CH-COOH
-H2O
OH H
beta-hidroxiacid

Exemple:
H+
CH3-CH-COOH CH3-CHO + HCOOH
(H2SO4)
OH
acid lactic

CH3-CH-CH-COOH CH3-CH = CH-COOH

-H2O
acid 2-butenoic
HO H

I.3. Hidroxiacizii. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic

Reacţii la nucleul benzenic ale acidului salicilic. Nucleul benzenic din acidul
salicilic este activat de grupa –OH, care orientează substituţia electrofilă în poziţiile –
orto şi –para (substituent de ordinul I) şi este dezactivat de grupa –COOH, care
orientează aceeaşi substituţie în poziţiile –meta (care coincide cu –orto şi –para faţă de
grupa –OH). De aceea, atacul electrofil se poate face în poziţiile 3 şi 5 şi se realizează
frecvent în poziţia 5, unde nu există împiedicare sterică, ca în cazul sulfonării, nitrării
şi cuplării cu săruri de diazoniu. Sulfonarea se realizează cu amestec sulfonitric (acid
sulfuric concentrat în prezenţă de acid azotic concentrat).

Reacţia acidului salicilic cu apa de brom (Br2)

Acidul salicilic formează cu apa de brom, tribromfenolul, care se prezintă sub formă de
precipitat alb, cristalin.

4
 OH OH
+3Br2 Br Br
COOH
+ CO2 + 3HBr

Br
Reacţia de alchilare a acidului salicilic. Se realizează în prezenţă de AlCl3 anhidre
drept catalizator.
COOH COOH
OH OH
+ CH3Cl
-HCl
AlCl3 H3C
acid salicilic
acid 5-metil salicilic

Reacţia de sulfonare, nitrare, diazotare și cuplare ale acidului salicilic.

COOH
OH
+ H2SO4
-H2O
HO3S

COOH COOH
OH OH
+ HNO3 (H2SO4 , 98%)
-H2O O2N
acid salicilic

COOH
OH
+ C6H5-N N] Cl-
-HCl
C6H5-N=N

A. Hidroxiacizii – Partea Experimentală

1. Reacţia cu permanganatul de potasiu a hidroxiacizilor: 2,5 mL acid lactic se

încălzesc cu circa 6 mL acid sulfuric diluat şi 5 mL KMnO4, 5%, când se formează
aldehida acetică cu miros înţepător, caracteristic. Are loc totodată decolorarea soluţiei
de KMnO4,

5
2. Reacţia iodoformului: 0,5 mL acid lactic concentrat se diluează cu 3 mL de apă, se
adaugă 0,5 mL iod în iodură de potasiu, 2,5 mL NaOH 10% şi se încălzeşte. Se
formează iodoformul cu miros caracteristic. Apare o colora’ie galbem portocalie ]n
eprubetă datprită formării iodoformului. Când iodoformul se formează în concentraţii
marti , în soluţie apar cristale fine colorate în galben intens. Soluţia de iod în iodură de
potasiu se prepară astfel: 3,2 g iod se dizolvă într-o soluţie formată din 5 g iodură de
potasiu în 8 mL apă şi se completează cu apă la 250 mL.

3. Reacţia de esterificare a acidului salicilic cu alcool metilic: 1 g de acid salicilic

solid se tratează cu 15 mL de alcool metilic absolut şi 5 mL H2SO4 concentrat 98% şi
se încălzeşte la fierbere, pe baie de apă. Se percepe un miros pătrunzător , puternic
mentolat, de salicilat de metil.

4. Reacţia acidului salicilic cu clorura ferică. Se iau într-o eprubetă circa 3 mL de

soluţie de acid salicilic 4% peste care se adaugă 1 mL de soluţie de clorură ferică, 4%.
Se formează un complex colorat în albastru-violet .

5. Reacţia cu vanilina. La câte 5 mL soluţii apoase 5 – 6% preparate din patru

hidroxiacizi (acizii lactic citric, tartric şi salicilic) în patru capsule de porţelan curate
diferite, se adaugă 3 – 3,5 mL de vanilină 1% în fiecare capsulă şi se evaporă la sec în
cele patru capsule de porţelan. După adăugarea a circa 12-13 picături de acid sulfuric
concentrat 98% în fiecare se încălzesc capsulele pe baie de apă sau bec de gaz. Apar
coloraţii caracteristice pentru fiecare hidroxiacid. Reziduul dizolvat în apă capătă o
coloraţie verde sau nuanţe verzui, care, la adaos de circa 2,5 mL amoniac 25%
concentrat îţi schimbă culoarea, trece în roşu-brun sau nuanţe de roşu-violet. Se
foloseşte o soluţie de vanilină 1% preparată astfel: 0,15 g de vanilină se dizolvă în 10
mL de alcool şi se adaugă 25 mL HCl 25%.

CH=O

OCH3
OH
vanilina
4-hidroxi-3-metoxi-benzaldehida

6. Reacţia acidului tartric cu acidul sulfuric concentrat şi rezorcină 0,5 g acid tartric,
0,5 g acid citric, 0,5 g acid salicilic şi 3-4 mL de acid lactic se tratează în patru eprubete
diferite cu câte 7-8 mL de H2SO4 concentrat şi câte 8-9 cristale de rezorcină. Nu se
agită eprubetele. Apar coloraţii roşii caracteristice la încălzire.

6
7. Reacţia cu nitroprusiatul de sodiu.- Na2[Fe(CN)5NO]·2H2O (nitrozo-
pentacianoferatul disodic): O cantitate mică de acid citric (0,5-0,6 g), respectiv acid
tartric (0,5-0,6 g),, acid salicilic (0,5-0,6 g), şi acid lactic (5-6 mL) se tratează în patru
capsule de porţelan curate diferite , cu câte 15-16 picături de acid sulfuric concentrat
98% şi se încălzesc la foc moderat. După răcire se adaugă 3cu grijă 5,5 – 6 mL de apă
distilată, 7-8 mL de amoniac concentrat 25 % (în exces) şi 10-11 cristale de nitroprusiat
de sodiu în fiecare capsulă. Se observă apariția coloraţiilor caracteristice.

8. Reacţia Fenton (de oxidare a acidului tartric în mediu bazic cu apă oxigenată)
Experiment: 5 mL soluţie acid tartric 4% , se tratează cu 0,5 mL sulfat feros 5%, 2,5
mL H2O2 30% şi 2 mL NaOH 10%. Apare o coloraţie albastru-violet închis psre
negru.

COOH COOH

CH-OH C-OH
[O ]
+ H2O
CH-OH H2O2, NaOH C-OH

COOH COOH
acid 2,3 - dihidroxi-maleic

9. Reacţia acidului salicilic cu NaOH cu formare de săruri:

Experiment. 4 mL de soluţie acid salicilic se încălzesc circa 2-3 minute pe baue

de apă şi se tratează într-o eprubetă cu circa 0,5-1 mL soluţie diluată de NaOH şi apoi
cu 0,5 mL soluţie de fenolftaleină 1% sau turnesol .

10. Reacţia oglinzii de argint a acidului tartric (cu reactivul Tollens)

Acidul tartric reduce soluţia amoniacală de azotat de argint, cu formarea oglinzii de

argint. Printre produşii identificaţi în această reacţie de oxidare este şi acidul oxalic.

AgNO3 + NaOH → AgOH + NaNO3

2AgOH → Ag2O + H2O
Ag2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]+HO- - reactivul Tollens

COOH

CH-OH COOH
+ 6[Ag(NH3)2]OH 2 + 6Ag +12NH3 + 4H2O
CH-OH COOH

COOH

7
 Experiment. Circa 4 mL soluţie de AgNO3 10% se tratează cu 2,5 mL soluţie
NaOH 10% şi 1 mL NH3 25% . Se adaugă apoi circa 0,3 g cristale (un vârf de spatula
sau 2 mL soluţie diluată) de acid tartric. NU se agită eprubeta. Se încălzeşte pe baie de
apă (la circa 70-80 ºC) 7-8 minuite, când se observă depunerea argintului metallic pe
pereţii eprubetei, sub forma oglinzii de argint.

11. Reacţia cu apa de brom Br2, a acidului salicilic

Acidul salicilic formează cu apa de brom, tribromfenolul, care se prezintă sub formă de
precipitat alb, cristalin.
OH OH
+3Br2 Br Br
COOH
+ CO2 + 3HBr

Br
Experiment. Peste 6 mL soluție acid salicilic se adaugă 2 mL apă de brom Br2, când se
observă apariţia unui precipitat alb de tribromfenol.

12. Reacţia de sulfonare a acidului salicilic (cu acid sulfuric concentrat, 98%)
Experiment. Într-o eprubetă se adaugă 6 mL soluţie acid salicilic peste care se măsoară
3,5 mL acid sulfuric concentrat 98%, adăgat în porţiuni cu multă precauţie. Se
încălzeşte eprubeta la circa 70 grade Celsius. Se observă fenomenele care au loc.

13. Reacţia de nitrare a acidului salicilic (cu acid nitric concentrat 65% şi H2SO4,
98% ,la încălzire)
Experiment. Într-o eprubetă se adaugă 6 mL soluţie acid salicilic (sau sare solidă un vîrf
de spatulă) peste care se măsoară 3-4 mL acid nitric concentrat 65% şi circa 2 mL
H2SO4, 98% Se încălzeşte eprubeta (50-60°). Se observă fenomenele care au loc.

8
 B. Monozaharidele – Partea Experimentală
14. Reacţia de culoare cu α-naftolul: În trei eprubete se măsoară câte 3,5 mL soluţie
glucoză 5% , riboză 5% şi fructoză 5%. Nu se agită !! Se adaugă apoi în fiecare
eprubetă cu grijă, câte 1,5 mL de soluţie alcoolică de α-naftol, 15%. Apoi se adaugă cu
precauţie acid sulfuric concentrat (96-98%), prin prelingere uşoară pe pereţii eprubetei
fără a se agita, astfel încât să se formeze un strat de 1 mL. La suprafaţa de contact
dintre cele două straturi apare un inel violet intens . Dacă în loc de α-naftol se foloseşte
o soluţie alcoolică de timol 3% se formează un inel colorat în roşu.

15. Reacţii specifice pentozelor - reacţia de culoare cu β-naftolul (reacţia Pierre-

Thomas):
În trei eprubete se măsoară cu grijă câte 4 mL din soluţia proaspăt preparată de β-naftol
3-4% , preparată în H2SO4 concentrat 98% . Nu se agită deloc eprubetele. Apoi se
adaugă în ambele eprubete câte 2,5 mL din soluţia unei pentoze (riboză) 5% , respectiv
2,5 mL de soluţie de glucoză 5% şi 2,5 mL soluţie fructoză, în aşa fel încât soluţiile de
pentoză şi de glucoză să curgă încet pe pereţii interiori ai eprubetelor. Apoi, se agită
foarte uşor prin mişcări circulare, fără să se amestece soluţiile de glucoză şi riboză cu
cele de β-naftol din fiecare eprubetă . Pentozele dau la limita de separaţie dintre cele
două lichide un inel albastru-violet. Să se observe comparativ fenomenul ce are loc în
eprubeta în care s-a utilizat glucoza.

16. Reacţia Seliwanoff. Prepararea reactivului Seliwanoff:: 1,5 g rezorcină se tratează

cu 100 mL de HCl concentrat şi 200 mL de apă distilată. Fructoza, în mediu puternic
acid formează cu rezorcina un complex colorat în roşu-vişiniu intens, în timp ce glucoza
dă o coloraţie slab-roz-gălbuie . Este o reacţie ce diferenţiază cetozele de aldoze prin
coloraţiile diferite care apar.
În trei eprubete, la câte 5 mL de reactiv Seliwanoff, se adaugă câte 2,5 mL
soluţii 5% de fructoză ,glucoză respectiv riboză. Se încălzesc cele trei eprubete pe baie
de apă. Sau bec de gaz. În eprubeta cu soluţia de fructoză apare o coloraţie roşie –
vişinie intensă. . Cu soluţia de glucoză, se obţine o culoare slab-roz cu o tentă gălbiie.

17. Reacţia Pinoff. (specifică fructozei)

Mod de lucru. În două eprubete separate se aduc cantitativ câte 0,2 g de fructoză
cristalină respectiv riboză prin pâlnii mici de sticlă cu câte 15 mL dintr-un amestec de
alcool etilic absolut şi acid sulfuric preparat în prealabil (un amestec de 75 mL alcool
etilic absolut şi 20 mL acid sulfuric concentrat 98% care se numeşte reactiv Pinoff). Se
adaugă apoi în fiecare eprubetă câte 0,7 mL dintr-o soluţie alcoolică de α-naftol 5-6 %.
Se încălzesc amestecurile din cele două eprubete pe baie de apă sau bec de gaz. Dacă
substanţa este o cetoză, apare o coloraţie roşie -violetă după 7-8 minute.

9
18. Reacţia de condensare a glucozei cu fenil-hidrazina. Prepararea osazonelor. Se
fierbe pe baie de apă sau bec de gaz timp de o oră într-un pahar Berzelius mic, un
amestec de 50 mL soluţie de glucoză 5% şi 10 mL soluţie fenil-hidrazină proaspăt
preparată. După răcire, separă cristale fine galben-portocalii de osazonă care se
filtrează, se spală cu apă, se usucă şi li se determină punctul de topire (Pt = 205ºC).

19. Reacţiile zaharurilor reducătoare: a) Reacţia Fehling. În două eprubete diferite se

amestecă volume perfect egale din soluţia Fehling I cu soluţia Fehling II.(câte 2,5 mL) .
Se adaugă apoi în fiecare eprubetă câte 5 mL dintr-o soluţie de zahăr reducător
(glucoză), respectiv riboză 5% şi se încălzesc la fierbere, pe baie de apă. Precipită
oxidul cupros (Cu2O), de culoare roşie – cărămiziu pentru glucoză, respectiv roşu-brun
în cazul ribozei În cazul în care puterea reducătoare este mică, precipitarea nu se
observă decât după un repaos de câteva ore.

2KOH + CuSO4 Cu(OH)2 + K2SO4

CHO COOH
H C OH H C OH
HO C H +2Cu(OH)2 HO C H + 2CuOH + H2O
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH

2CuOH Cu2O +H2O

b) Reacţia oglinzii de argint specifică glucozei (reacţia Tollens)

Prin tratarea unui zahăr reducător cu reactivul Tollens se reduce sarea de argint,
cu formarea unei oglinzi caracteristice. Reacţia poate avea loc şi la rece , însă prin
încălzire ea este accelerată.

10
 AgNO3 + NaOH AgOH + NaNO3
AgOH + 2NH3 [Ag(NH3)2]OH

CHO COOH

H C OH H C OH
HO C H + 2[Ag(NH3)2]OH 2Ag + HO C H + 4NH3 + H2O
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH

Mod de lucru. Circa 4 mL de soluţie de AgNO3 10% se tratează cu 2 mL de

soluţie de NaOH 10% şi se adaugă apoi amoniac concentrat, 1 mL, până la dizolvarea
parţială a precipitatului de oxid de argint format în tot volumul de soluţie din eprubetă.
Se adaugă apoi 3 mL de soluţie de zahăr reducător (glucoză) 5% (sau un vârf de spatula
de glucoză solidă). Nu se agită eprubeta. . Se încălzeşte eprubeta pe baie de apă la 70-
80°C şi după un anumit interval de timp (8-10 minute) se observă depunerea argintului
metalic sub forma unei oglinzi uniforme, consistente, pe pereţii interiori şi pe fundul
eprubetei. Eprubeta nu se agită !!

20. Reacţia Benedict. Este o variantă a reacţiei Fehling şi se bazează tot pe reducerea
sulfatului de cupru. Se tratează în două eprubete ccâte 5 mL de reactiv Benedict cu câte
2 mL de soluţii de glucoză şi riboză. Se încălzesc amestecurile din cele două eprubete
circa 7-8 minute pe baie de apă sau bec de gaz. Existenţa glucozei este dovedită de
apariţia unui precipitat a cărui culoare ne va indica aproximativ cantitatea de glucoză
prezentă în soluţie:
- opalescenţă verde, până la 1g de glucoză;
- precipitat verde-galbui-, între 10 şi 20 grame de glucoză;
- precipitat roşu-cărămiziu intens , peste 25 g de glucoză. (la 1000 mL soluţie
sau la L soluţie). În mod asemănător se obţine şi la riboză.

11