COMPLEXONOMETRIA

Reactiile care conduc la formarea de complecsi pot fi subimpartite in

doua mari categorii:
-reactii de formare in trepte a complecsilor;
-reactii de formare a complecsilor interni;
Din prima categorie fac parte diverse tipuri de reactii cum sunt:
2CN- + Ag+ Ag(CN)2-
Ni2+ + 4NH3 Ni(NH3)42+
Din a doua categorie fac parte reactiile care utilizeaza drept agenti de complexare
substante organice din grupa acizilor amino-carboxilici care au proprietatea de ada, cu
diferiti cationi , complecsi foarte stabili, denumiti chelati.
Deoarece acizii amino- carboxilici se mai numesc si complexoni,metodele din a
doua categorie se mai numesc si complexonometrice,diferentiindu-le astfel de metodele
din prima categorie denumite complexometrice.
Deosebirea esentiala dintre metodele complexometrice si complexonometrice
este urmatoarea:complecsi din prima categorie sunt relativ instabili,ceea ce face ca
punctul de echivalenta sa fie incert iar complecsi din a doua categorie sunt foarte stabili,
punctul de echivalenta putand fi precis determinat, de aceea complexonometria are largi
utilizari in practica curenta de laborator.
Metodele complexonometrice prezinta, dupa cum s-a mentionat, o importanta
deosebita in analiza cationilor, ca urmare a stabilitatii foarte mari a complecsilor interni
(chelati) pe care complexonii le dau cu diferite metale,fapt care asigura un viraj net al
indicatorului.
In practica analitica prezinta importanta mare acei complecsi care asigura pe
langa o stabilitate mare a complexului si o insensibilitate a acestuia la actiunea ionilor H+,
care, in anumite cazuri, pot micsora stabilitatea complecsilor.
Cel mai bine corespund acestor conditiicomplexonii acizi, cum sunt acizii
amino-policarboxilici, dintre care mentionam:
Acidul nitrilo-triacetic sau complexon I notat prescurtat H3X,acidul liber este greu
solubil in apa, de aceea se foloseste sarea sa monosodica NaH2X, solubila in apa,
obtinuta prin adaos de NaOH,intr-o suspensie apoasa de acid, pana la atingerea unui pH=2,2.
Cu metalele bivalente,respectiv trivalente, aceasta formeaza complexonati foarte
stabili conform reactiilor:
H2X- + Me2+ MeX- + 2H+
H2X- + Me3+ MeX + 2H+
Acidul etilendiamino-tetraacetic sau complexon II notat prescurtat H4Y, acidul liber
fiind greu solubil in apa nu se utilizeaza ca atare in scopuri analitice, in schimb sarea
sa disodica Na2H2Y denumita si complexon III are o larga utilizare in practica
analitica.Acesta se obtine prin adaugarea de NaOH in suspensia apoasa a acidului,pana la
atingerea unui pH=4,5.
Cu metalele bivalente,respectiv trivalente,formeaza complexonati cu o stabilitate
foarte mare,conform reactiilor:
H2Y2- + Me2+ MeY2 + 2H+
H2Y2- + Me3+ MeY- + 2H+
Acidul 1,2-ciclohexandiamino-tetraacetic, notat prescurtat H4T, nu se utilizeaza sub
acesta forma in scopuri analitice, deoarece este greu solubil in apa,in schimb se utilizeaza
sarea sa disodica Na2H2T, denumita si complexon IV, care se obtine relativ usor prin
adaugare de NaOH in suspensia apoasa a acidului, pana la atingerea unui pH =4,9.
Cu metalele bivalente, respectiv trivalente, formeaza complexonati stabili, avand
aceeasi structura cu cei derivati de la complexonul III.
H2T2- + Me2+ MeT2- + 2H+
H2T2- + Me3+ MeT- + 2H+
Mentionam de asemenea ca acidul dietileterdiamin-tetraacetic, notat prescurtat H4D si
acidul etilenglicol- bis- (aminoetileter) - N,N-tetraacetic, notat H4E,greu solubil in apa, ale
caror saruri disodice Na2H2D respectiv Na2H2E, solubile in apa,formeaza complexonceti
stabili, fapt care permite utilizare lor in scopuri analitice.
Cei mai utilizati sunt complexonul I,III,IV.Dintre acestia complexonul III are o
intrebuintare extrem de larga in toate domeniile chimiei analitice.
Indicatorii complexonometrici
Indicatorii folositi in complexonometrie sunt de asemenea substante complexante care, in
prezenta cationului de analizat dau complecsi, a caror stabilitate este mult mai mica decat a
complexonatului de baza.
Titrarea se produce in modul urmator: se introduce o cantitate oarecare de indicator I
in solutia continand cationul metalului Me.Are loc formarea complexului MeI :
Me + I MeI
Prin adaugarea treptata a solutiei titrare de complexon Z are loc reactia de formare a
complexonului MeZ.
Me + Z MeZ
Dupa consumarea cationului liber din solutie , are loc, in continuare,reactia:
MeI + Z MeZ + I
Sfarsitul reactiei de titrare este indicat prin schimbarea culorii de la aceea caracteristica a
moleculelor MeI, la aceea caracteristica indicatorului liber I.
OBS.Unii indicatori complexonometrici sunt si indicatori de pH (isi schimba culoarea la
modificarea pH-ului solutiei).Ori in reactia de titrare cu complexoni rezulta intotdeauna ionii H+
Me2+ + H2Y2- MeY2- + 2H+
In consecinta este necesar sa se titreze la un pH pe cat posibil constant, lucru ce se
realizeaza prin folosirea de solutie tampon.
Indicatorii complexonometrici cei mai folositi sunt:
1.negrul eriocrom T, este un colorant si se noteaza prescurtat H2I. El formeaza complecsi
cu diferiti cationi ( Mg2+;Ca2+;etc). Atat indicatorul cat si complecsii sai sunt si indicatori de pH.
Pentru pH=7....11,indicatorul este colorat in albastru, iar complecsii sai in rosu. In solutie
apoasa nu este prea stabil. Solutia indicatorului in alcool izopropilic este stabila mai multe luni.
2.murexidul este sarea de amoniu a acidului purpuric si se noteaza prescurtat H4I.
Atat indicatorul cat si complecsii sai cu diferiti cationi sunt si indicatori de pH<9, solutia
indicatorului este rosie; la pH > 9,ea este albastra.
Exemplu de analiza complexonometrica
Sa se determine continutul de calciu dintr-o solutie de clorura de sodiu.
Se titreaza direct cu complexon III, in prezenta NaOH si a indicatorului murexid.
In punctul de echivalenta, la pH=12,culoarea vireaza de la rosu la violet.
Modul de lucru
Se introduc intr-un vas Erlenmayer, cu pipeta, 25 ml solutie de analizat. Se aduga 50 ml
apa distilata, 4 ml NaOH 2N si indicador murexid. Se titreaza cu solutie 0,1 N de complexon II
consumandu-se n ml (spre sfarsitul titrarii solutia de complexon se adauga in picaturi mici,
sub agitare).
Calculul: cantitatea de calciu,in grame, continuta in cei 25 ml solutie luata pentru analiza
este: Ca(g) =MxFxT,unde

grame Ca
T=-------------------------------------
1 ml solutie complexon 0,1 n
T se calculeaza in modul cunoscut. 40
Daca la 100 ml solutie corespund 0,1 x g Ca, la 1 ml solutie 0,1 n corespund
2
40
0,1----------- =0,002 g Ca
2x1000
40
Unde : -------- este masa echivalenta a calciului,in grame.
2
Daca 25 ml solutie de analizat contin M x Fx0,002 g Ca, 1000 ml contin:
1000
MxFx0,002x--------gCa.
25
Pentru orice caz concret de analiza complexonometrica trebuie respectate conditiile
prescrise la modul de lucru.