CONCENTRATIA SOLUTIILOR

Concentratia unei solutii reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, cuprinsa, intr-un anumit volum de
solutie

1. Concentratia empirica
Cg%=md/vs x100 md=masa de substanta dizolvata iar vs=volumul solutiei
Cg‰=md/vs x1000
2. Concentratia molara (MOLARITATEA, notata M)
Reprezinta numarul intreg sau fractionar care exprima numarul de moli de substanta se afla intr-
un litru de solutie (1000 ml solutie)
M=md/µ vs x 1000 µ=masa (greutatea) moleculara
3. Concentratia normala (NORMALITATEA, notata N)
Reprezinta numarul intreg sau fractionar care exprima cati echivalenti de substanta se afla intr-
un litru de solutie (1000 ml solutie)
N=md/Eg vs x1000
Echivalentul gram (Eg) al unei substante (element sau combinatie) reprezinta numarul care arata
cantitatea, exprimata in grame, din substanta respectiva, care se combina sau elibereaza sau
inlocuieste intr-o combinatie, un atom gram de hidrogen (1,008 g hidrogen).
Eg pentru elemente=Greutatea atomica/valenta
Eg pentru acizi=Greutatea moleculara acid (µ acid)/numarul de protoni (H+) pe care ii cedeaza
fiecare molecula de acid
Eg pentru baze=Greutatea moleculara baza(µ baza)/numarul de protoni (H+) pe care ii accepta
fiecare molecula de baza
Eg pentru o substanta oxidanta=Greutatea moleculara oxidant (µ oxidant)/numarul de electroni
pe care ii accepta oxidantul
Eg pentru o substanta reducatoare=Greutatea moleculara reducator (µreducator)/numarul de
electroni pe care ii cedeaza reducatorul
4. TITRUL (T) unei solutii reprezinta cantitatea de substanta, exprimata in grame, cuprinsa intr-un
mililitru de solutie (g/ml)
T=g%/100=c‰/1000=M µ/1000=N Eg/1000
Rezulta deci ca M µ=N Eg
Solutiile titrate sunt solutii de concentratie cunoscuta, indiferent de modul de exprimare a
concentratiilor lor.

1
 Pentru o reactie care decurge echivalent la echivalent, 1E de A este egal cu 1E de B
A + B C + D
1EA=mdA/EgA=NA vsA EgA/1000 EgA=NA vsA/1000
1EB=mdB/EgB=NB vsB EgB/1000 EgB=NB vsB/1000
De unde rezulta ca NA VsA=NB vsB
5. mE/l=(mg/l)/Eg Na+ mE/l=(mg/l de Na+)/23
Ca2+ mE/l=(mg/l de Ca2+)/20
6. Regula dreptunghiului
Problema: sa se prepare 250 ml de H2SO4 0,2N dintr-o solutie de H2SO4 2N
2N-------------------------------------------0,2 ml H2SO4

0,2N

0N--------------------------------------------1,8 ml H2O
2,0 ml solutie care sa respecte conditia data de problema
Daca in 2 ml avem 0,2 ml acid dar in 250 ml cat trebuie adaugat? 25 ml. Diferenta 250-25=225
ml va fi apa distilata de adaugat.

2
 pH si SISTEMELE TAMPON
pH provine de la “power of hydrogen ions”
pH ul se calculeaza ca logaritmul in baza 10, cu semn schimbat (adica “minus”), al concentratiei
ionilor de hidrogen, aflati in stare libera:
pH = -lg[H+]
pH ul se exprima prin valori numerice cuprinse intre 0-14 si este o notiune prin care putem
spune despre o solutie daca este acida, bazica sau neutra (0,1,2,3-puternic acida, 4,5,6-slab
acida, 7-neutra, 8,9,10-slab bazica,11,12,13,14-puternic bazica)
Valoare 14 provine din produsul ionic al apei:
H20 H+ +HO-
Echilibrul reactiei este deplasat spre formarea de apa nu spre disociere, adica e deplasat spre
stanga.
Constanta de disociere a apei K=[H+] [HO-]/[H2O]; [H2O] este constanta si poate “fuziona” cu K,
astfel obtinandu-se “produsul ionic al apei”, notat Kw=[H+][HO-]=10-14 (ioni gram/l)2 (w provine
de la water). Valoarea este obtinuta experimental prin tehnici de conductibilitate electrica a apei
la 25 grade Celsius. In apa pura, neutra, [H+]=[HO-]=10-7 ioni gram/l, prin extragerea radicalului
din 10-14 ( ioni gram/l)2. Deci, solutiile care au [H+]>10-7 vor fi acide, deci pH-ul <7, solutiile cu
[H+]=10-7 vor fi neutre, pH=7, iar solutiile care au [H+]<7 vor fi bazice, pH>7, fiind functie
logaritmica.
Totodata pH+pOH=14
Importanta pH metriei este capitala atat “in vivo” cat si “in vitro”. Reactiile biochimice din
organism se produc in conditiile mentinerii, in mediul intern, biologic, a anumitor valori ale pH
ului, valori compatibile cu activitatea fiziologica. Rezulta astfel ca pH ul mediului intern este o
CONSTANTA BIOLOGICA, ce asigura desfasurarea normala a reactiilor biochimice care stau la
baza tuturor manifestarilor vitale. pH ul fiziologic pentru organismul uman este cuprins intre
7,38-7,42. pH ul sucului gastric este cuprins intre 1,2-3, al celui pancreatic 7,8-8, salivar 6,3-6,8,
urina avand un pH 5,8-7,4.
De asemenea, pH ul constituie o caracteristica determinanta si pentru alte medii de desfasurare
a reactiilor chimice si biochimice “in vitro”, un exemplu fiind mentinerea unui pH adecvat, in
cercetare, atunci cand se lucreaza pe culturi celulare. pH ul este si un parametru deosebit de
imprtant de asigurat pentru utilizarea, in scopuri analitice, a unor metode ca de exemplu,
electroforeza, cromatografia, etc.

3
Masurarea experimentala a pH ului cuprinde doua metode:
A. Metoda colorimetrica
1. Cu indicatori de pH, care sunt substante organice, acizi sau baze slabe care au
capacitatea sa isi modifice culoare, in functie de pH ul mediului in care sunt introduse.
Exista trei teorii care explica aceasta modificare de culoare, si anume, teoria
cromoforica conform careia isi modifica culoarea datorita modificarii structurii, teoria
ionica, conform careia isi modifica culoarea din cauza modificarii starii de ionizare si
teoria cromofor-ionica, care le reuneste pe primele doua.
2. Cu hartie indicatoare de pH, care poate fi cu microdiviziuni (pe intervale de pH din scala
1-14) sau cu macrodiviziuni (care cuprinde toata scala 1-14)
B. Metoda electrometrica, care utilizeaza aparat numit pH-metru

SISTEMELE TAMPON
Sunt alcatuite din amestecuri de doua substante, componente, in echilibru si in anumite
proportii, perechi acid-baza conjugata, care au rolul de a se opune modificarii pH ului, intre
anumite limite desigur, la adaugarea de acid sau baza.
Includ 3 tipuri:
1. Un acid slab si sarea sa provenita de la reactia cu o baza tare
Exemple: acid acetic-acetat de sodiu, acid carbonic-bicarbonat de sodiu
2. O baza slaba si sarea sa provenita de la reactia cu un acid tare
Exemple: hidroxid de amoniu-clorura de amoniu
3. Saruri ale acizilor polibazici, avand grade diferite de substitutie
Exemple: sistemele tampon ale fosfatilor primari si secundari de sodiu si potasiu
NaH2PO4-Na2HPO4 si respectiv KH2PO4-K2HPO4. Sistemul tampon al fosfatilor de sodiu
actioneaza extracelular, deoarece sodiul este element predominant extracelular (in
plasma, urina, de exemplu), in timp ce sistemul tampon al fosfatilor de potasiu
actioneaza intracelular (in eritrocit, de exemplu), potasiul fiind element predominant
intracelular.

4
PROPRIETATILE SISTEMELOR TAMPON

Sistemele tampon sunt caracterizate de doua proprietati:

A. pH ul
B. CAPACITATEA DE TAMPONARE
A. Fiecare sistem tampon are un pH propriu, care depinde de natura componentilor si de
concentratiile acestora. Poate fi determinat prin metodele enuntate anterior si poate fi calculat
cu ajutorul ECUATIEI HENDERSON-HASSELBALCH.
Pentru primul tip de sistem tampon format dintr-un acid slab si sarea sa provenita de la reactia
cu o baza tare, ecuatia Henderson-Hasselbalch se determina in felul urmator:
HA H+ + A-
Ka= [H+] [A-]/[HA]
[H+]=Ka [HA]/[A-]
-lg[H+]=-lgKa-lg[HA]/[A-]
pH=pKa+lg[A-]/[HA] unde [A-] este concentratia sarii , pKa=-lgKa
Din ecuatia Henderson-Hasselbalch se deduc urmatoarele caracteristici ale sistemelor tampon:
a) Dependenta pH ului de Ka sau Kb (Kb daca e al doilea tip de sistem tampon format dintr-o
baza slaba si sarea sa provenita din reactia cu un acid tare)
b) pH ul nu depinde de concentratiile absolute ale componentelor ci NUMAI de RAPORTUL lor,
de aceea prin diluarea unui sistem tampon, pH ul acestuia nu se modifica
c) CAPACITATEA DE TAMPONARE (B), a unui sistem tampon, care reprezinta cantitatea de acid
sau de baza care trebuie adaugata pentru a modifica pH ul sistemului tampon cu o unitate
de pH. Capacitatea de tamponare depinde de SUMA concentratiilor componentelor, de
aceea prin diluarea unui sistem tampon capacitatea de tamponare scade.

Cunoasterea mecanismului si proprietatilor sistemelor tampon se impune de la sine, in domeniul

medical in special, deoarece organismul uman este confruntat permanent cu numeroase
tendinte acidifiante sau alcalinizante. Impotriva acestor tendinte, organismul se apara prin
utilizarea sistemelor tampon precum si a altor mecanisme fiziologice.

Sistemele tampon majore ale organismului sunt:

- sistemul acid carbonic-bicarbonat de sodiu;

5
- sistemele tampon ale fosfatilor primari si secundari de sodiu si potasiu (la cel de sodiu,
componenta secundara e de 4 ori mai concentrata decat cea primara, in plasma, pe cand in
urina, prin acumularea de valente acide in urma metabolismului, componenta primara este
mai concentrata de 9 ori fata de cea secundara);
- Aminoacizii, peptidele, proteinele (hemoglobina oxigenata-hemoglobina neoxigenata)