PH-METRIE. SOLUTtr TAMPON.

pH-metrie

pH-ul este o nofiune prin care se poate exprima proprietatea unei solulii de a fi acidd,
neutrd sau bazicd.
pH-ul unei solufii este frmclie de disocierea substanfelor dizolvate qi reflect[
aciditatea ionicd sau real6 a solu{iei, respectiv concentralia de ioni de hidrogen existenli tn
stare liberd.
No{iunea de pH a fost introdusd de Sorensen care a definit pH-ul ca fiind logaritmul
zecimal negativ al concentraliei ionilor de hidrogen ll{l:
pH: -lgIH3O*]
Apa distilatd, oblinutd chiar tntr-un grad inalt de puritate, preztntd totuqi o
conductibilitate electricd foarte mic[, insi constantd qi bine definit5. Rezult[ cd putem scrie
echilibrul reacliei protolitice de disociere a apei:
HzO +I{zO + HO-
Aplic6nd legea acliunii maselor sau legea echilibrului chimic (raportul dintre produsul
-HgO*
concentraliilor ionilor rezttha[i prin disociere qi concentra{ia moleculelor nedisociate este
constant) in cazul reacliei de disociere a apei, se poate scrie constanta de echilibru (K):

K : [H:O*]x[HO-l llll2}r
Dar concentra[ia moleculelor de apd nedisociati poate fi consideratd constantd
deoarece eavariazdneinsemnat prin disocierea unui num6r foarte mic de molecule (disocierea

este neglijabii5). Ea poate fi inclusi in constanta de echilibru definindu-se o noud constantf,

Kw:
K tHzOl2: Kw: [H:O*]x[HO-]
Constanta Kw se numeqte constantd autoprotoliticd a apei gi este egal5 cu produsul

ionic al apei adicd, produsul dintre concentraliile - la echilibru - ale ionilor rezultali prin
disocierea apei.
Pe baza determindrilor de conductibilitate electric[ a apei pure, s-a calculat valoarea
produsului ionic al apei (Kw) care,latemperatura de +22"C. este de 10-14 (moli / l)2 :

[H3o*1 : [Ho-] :?ffi : 1o-7 moli/l

 Deci, mediu neutru este orice solulie care respectd,relalia de mai sus.
Pomind de la produsul ionic al apei putem vorbi de caracterul acid sau bazic al unei
solulii. putem alcdtui o scard ionici de exprimare a acidititlii qi bazicitalii solultllor numit[
scard de pH.
Kw: IH:O*]xIHO-]
lgKw : tg [H3O*] + lg IHO-l l_.
I x (-l)
- 1g 1o-14 - 1g IH:o*
.l

= 1+ pH+pOH
- pH
Relalia permite calcularea concentrafiei ionilor hidroniu cunoscdndu-se concentralia
ionilor hidroxil qi invers. Practic at6t pH-ul cAt qi pOH-ul pot lua valori de la 0 la 74:
-) pentru o solufie care prezint[ reac]ie neutrd: pH:pOH- 7

-) pentru o solulie care prezintd,rcaclia acidi: pH<7

-) pentru o solulie care prezintl reacfia alcalinS: pH>7
Scara de pH aratS astfel:
pH 2 n rt-o 11 t2 t3
Reacfia putemic slab neutru slab puternic
mediului acid acid bazic bazic

Indicatori de pH
in scopul determinirii pH-ului diferitelor solufii, se utilizeazd indicatori de pH
denumili qi indicatori acido-bqzici. Acegti indicatori sunt substanle de naturd organic[, gi

anume, acizi sau baze organice foarte slabe care igi modificd culoarea in funclie de

concentralia ionilor de If sau de OH-, respectiv de pH-ul unei anumite solufii. Prin addugarea
de volume mici din solufia unui acid sau a unei baze la o soluliei de indicator, se produce o
schimbare (virare) treptat[ a culorii solufiei intr-un interval de pII determinat, interval care
este caracteristic pentru fiecare indicator.

in tabelul urmltor sunt prezentafi unii inclicatori acido-bazici filliza[i in volumetrie qi

intervalele lor de viraj:

Indicator Mediu acid Mediu alcalin lntervalul de viraj (pH)

Albastru de timol ro$u galben 1,2-2,8

Metil oranj ro$u galben 3,1-4,4

Rogu de metil ro$u galben 4,4-6,2
Tumesol ro$u albastru 5,0-8,0
FenolftaleinI incolor IO$U-Carmm 8,2-10,0
D e terminar e a exp er imentald a pH-ului

pH-ul unel solulii se poate determina colorimetric, potenliometric, conductometric.

Metoda colorimetricd
Metoda se bazeazd pe proprietatea indicatorilor de a-Si modffica culoarea in funclie
de pH-ul soluliei; aceqti indicatori sau amestecuri de indicatori (indicatori universali) au

intervalul de viraj in diferite domenii de pH, unii posed6nd capacitatea de a-gi modifica
culoarea intr-un domeniu mai extins de pH.

1. O modalitate simplS, expeditivi qi cu o largd aplicabilitate pentru determinarea

orientativi a pH-ului o constituie utilizarea hdrtiei indicatoare de pH. in func1ie de
sensibilitate qi de domeniul de pH pe care il acoperd, hdrtiile indicatoare de pH srurt de doud

tipuri:
-+ hdrtie indicatoare cu macrodiviziuni, pentru domeniul de pH 1-14, indic6nd
valoarea pH-ului din unitate in unitate;

-> hdrtie indicatoare cu microdiviziuni, care cuprinde domenii mai mici de pH (de
exemplu: 1-5, 6-8; 8-10 etc.), indicAnd valoarea pH-ului cu diferenfe de 0,2 unitali; acest tip
de hArtie indicatoare prezintd, deci, o sensibilitate mai mare.

2. O altl posibilitate de determinare a pH-ului o reprezintd ttrhzarea soluyiilor de

indicatori. in acest caz avem amestecuri de indicatori in solulie care igi modificd culoarea
pentru diferite valori de pH dintr-rur anumit domeniu de pH.
Exemplu: indicatorul Aleamovski este un amestec de roSu de metil qi albastru de

bromtimol ce indici pH cu precizie de 0,1 unitali pentru domeniul 4,0 - 8,0.

Met o da p ot enliometr ic d

Metoda se bazeazd. pe dependenla potenlialului de electrod de activitatea ionilor din

solulie. Electrodul este format dintr-un conductor electronic (metalic) pus in contact cu un
conductor ionic (solulie). La interfala celor doud faze apare o diferenf[ de potenlial numitd
potenlial de electrod Astfel, se poate determina activitatea ionilor din solu(ie prin mdsurarea
poten(ialului unui electrod indicator. Acest potenlial se mdsoard prin cuplarea electrodului
indicator cu un electrod de referintd. Practic, prin cuplarea celor doi electrozi se formeazd o
ce lul a el e ctr o chimi c d.

in concluzie, putem spune cd mdsurarea potenliometric[ a pH-ului se face prin

determinarea forlei electromotoare ce se stabileqte intr-o celuld electrochimic[ formatd
dintr-un electrod indicator, un electrod de referinld gi solulia al cdrui pH il determindm.
 Ca electrod de referin![ se foloseqte electrodul de calomel (Hg2Cl2) iar ca electrod
indicator se folosegte un electrod de sticld. pH-ul soluliei se citeqte direct, pe scala aparatului
de mdsur[ (pH-metru) cu mare precizie (de ordinul sutimilor).

Solu{ii tampon

Pentru a-gi menfine echilibrul acidobazic in condilii compatibile cu viafa, organismele

posedd mecanisme de reglare fine qi precise care se opun oriciror varialii de pH ce ar tinde sd

modifice acest echilibru. Asemenea mecanisme de reglare se realizeazdprtn intervenlia unor

sisteme tampon, care au rolul de a menline pH-ul in limitele unor valori optime pentru
desfhqurarea reacfiilor qi proceselor biochimice.

Sistemele tampon preztntd doud componente: una cu caracter acid care se opune
varialiei pH-ului la adlugarea de bazd tare qi una cu caracter bazic care se opune variafiei
pH-ului la addugarea de acid tare. Mai precis, sistemele tampon sunt formate fie dintr-un acid
slab Si sarea acidului slab cu o bazd tare, fre dintr-o bazii slabd Ei sarea ei cu un acid tare.
Datoritd echilibrelor ce se stabilesc in aceste solufii, sistemele tampon se opun modificdrii
pH-ului la addugarea unei mici cantitili de acid tare, bazii tare sau la ditulie. in firnclie de

compozilia lor sistemele tampon menlin neschimbat un alt pH dintr-un anumit domeniu de

pH.

Exemple de sisteme tampon:

CH3COONa - CH:COOH 0,1 M pH e domeniul slab acid;

NII4OH- NlI4Cl 0,2 M pH e domeniul slab bazic;

KHzPO+ - NazIIPO+ 0,066 M pH e domeniul slab acid - slab bazic.

Mecanismul de acliune al soluliilor tampon

Acliunea unui sistem tampon poate fi explicatd pe baza teoriei lui Bronsted conform
cdreia un acid este o substanld care poate sd doneze un proton Qll iar o bazd este o
substanld care poate sii accepte un proton (If).
HA€H*+A.
acid bazd. conjrgatd

La addtgare de acid (I{), baza conjrtgatd reaclioneazd cu Ff, iar echilibrul se

deplaseazd. spre stAnga (pH-ul nu modific[); la ad[ugare debazd (OH ), acidul reacfioneazd
se

cu OH-, iar echilibrul se deplaseazil spre dreapta (pH-ul nu se modificd).

4
 Exemplu: dac[ considerlm solu]ia tampon formatS din amestecul CH3-COOH gi CH3-
COONa se constatl c[ la addugarea acidului clorhidric respectiv a hidroxidului de sodiu au
loc urmdtoarele reacfii:
(CH3-COOH+ CH3-COONa) +HCl 2 CH3-COOH+NaCl
(CH3-COOH+ CH3-COONa) +NaOH 2 CH3-COONa+H2O
in c oncluzie, s oluliile tampon pr eztntd urm[to arele caracteri stic i :
-) au o concentrafie a ionilor de hidrogen definitd gi constantd;

-) qeeazd tntr-o solulie dati o anumit[ concentratie de ioni de hidrogen;

-)se opun unor varialii bruqte a1e pH-ului unei soluJii;
-+ au o anumitd capacitate de tamponare.
Capacitatea de tamponare a sistemelor tampon reprezintd eficienla cu care acestea se

opun modificdrii pH-ului; depinde de concentralia molard a constituenlilor gi de raportul lor;

se defineqte ca numdrul de moli de acid sau bazd tare care trebuiesc addugali unui sistem
tampon pentru ca acesta sd-qi modifice pH-ul cu o unitate.
Rezulti astfel cd solufiile tampon delin rolul esenfial de a menline pH-ul unei solulii la
o valoare constantd; procesul respectiv prin care se realizeazd aceastd, acliune se denumegte
tttamponare".

NoJiunile de pH gi sistem tampon prezintd, importan![ in chimia analiticd, biochimia

vegetald gi animal[, enzimologie, agrochimie, pedologie etc.

Evidenlierea experimentald a capacitdlii de tamponare

Se utilizeazd un sistem tampon de tip fosfat (KH2PO4-NazIIPO+) gi se urmireqte
reaclia mediului la addugarea unor mici cantit[fi de acid tare (HCl) sa:u bazd tare QrtraOH).

Modificarea pH-ului in acest caz se compar[ cu situafia in care aceeagi cantitate de acid sau
bazd se adatgd in ap[ distilatd.

Ep. KH2POa (ml) Na2HPO4(ml) H2O HCI (ml) NaOH (m1) Ind.Alea- pH
0,066 N 0,066 N (ml) 0,01 N 0,01 N movski (ml)
I 2 J 0,5

2 2 J 0,1 0,5
a 1
J 2 J 0,1 0,5

4 5 0,5

5 5 0,1 0,5

6 5 0,1 0,5
 Aciditatea totală a sucurilor şi produselor vegetale

Partea experimentală

Determinarea acidităţii totale prin metodă volumetrică

Pentru determinarea acidităţii totale dintr-un produs vegetal trebuiesc parcurse cele două
etape: extracţia acizilor din produsul vegetal analizat, urmată de dozarea alcalimetrică a
acestora în extractul obţinut anterior.

A. Extracţia acizilor
- aproximativ 10 g produs (a) se cântăresc la balanţa tehnică;

- se mojarează fin;

- mojaratul se treec cantitativ cu apă distilată, la balon cotat de 100 ml (Vt);

1
- se lasă 15 minute în repaus pentru a se realiza extracţia acizilor prezenţi;
- baloanele se aduc a cotă cu apă distilată şi se omogenizează conţinutul;

- extractul obţinut se filtrează prin filtru cutat, într-un pahar Erlenmeyer.

B. Dozarea alcalimetrică a acizilor

- din extractul anterior obţinut se măsoară 10 ml (V) într-un pahar Erlenmeyer;

2
 - se adaugă o picatură indicator fenolftaleină şi se titrează cu soluţie de NaOH de
concentraţie 0,1 N cu F = 0,9900 până la echivalenţă;
- echivalenţa este indicată de apariţia unei coloraţii roz pal, persistentă 30 de
secunde (în imagine aveţi prezentat punctul de echivalenţă în centru, proba iniţială în stânga iar
în partea dreaptă o titrare depăşită);

- se citeşte la biuretă volumul aproximativ (Va) de NaOH folosit la titrare şi se

calculează aciditatea probei utilizănd formulele din referat;

Aciditatea probei se va exprima atât în grame de acid preponderent prezente în 100

grame material vegetal, cât şi în număr de miliechivalenţi gram de acid preponderent prezent
în 100 grame material vegetal!

În cazul probelor lichide (de exemplu: vin) etapa de extracţie nefiind necesară se trece
direct la dozarea alcalimetrică a acidităţii totale a probei.

- din probă se măsoară 5 ml vin (V);

3
 - se adaugă o picatură indicator fenolftaleină şi se titrează cu soluţie de NaOH de
concentraţie 0,1 N cu F = 0,9900 până la echivalenţă;

- echivalenţa este indicată de apariţia unei coloraţii roz pal, persistentă 30 de

secunde (în imagine aveţi prezentat punctul de echivalenţă în centru, proba iniţială în stânga iar
în partea dreaptă o titrare depăşită);

- se citeşte la biuretă volumul aproximativ (Va) de NaOH folosit la titrare şi se

calculează aciditatea probei utilizănd formulele din referat;

În acest caz, aciditatea probei se va exprima atât în grame de acid preponderent prezente
în 100 ml produs, cât şi în număr de miliechivalenţi gram de acid preponderent prezent în 100
ml produs!

4
Pentru probele prezentate în tabelul următor să se calculeze aciditatea totală.

Probă Va (ml) Aciditate totală

g acid / 100 g produs nr. mEg acid / 100 g produs
Măr 1,25
Portocală 1,40
Tomată 0,75
Vin 4,25
Borş 6,75

5
 ACIDITATEA TOTALA A SUCIIRILOR $I PRODUSELOR \IEGETALE

Aciditatea sucurilor qi produselor vegetale este determinat[ de prezenfa acizilor organici, care
se acumule azd in lesutul vegetal in funcfie de specie qi de natura produsului, acesta put0nd fi natural
sau de fermenta{ie. Acrzh organici ce se acumuleazdin propor}ie mai mare sunt: acidul lactic, acidul

malic, acidul tartric, acidul oxalic qi acidul citric.

Aciditatea diferl nu doar de la o specie la alta ci qi de la un soi la altul qi desigur este diferitl in
funclie de gradul de coacere al produsului. Aciditatea difer[ atdtinvaloare absoluti, cit qi din punct de
vedere al tipurilor de aciziacumula{i. intr-un produs se acumuie azdmaimulte tipuri de acizi organici,

unul dintre aceqtia gdsindu-se in cantitate mai mare. El este acidul preponderent qi valoarea
miliechivalentului gram (mEg) pentru acest acid este utilizatd in calculul acidit[tii totale.
Aciditatea totald se exprimd in doud moduri :

-) grame de acid la suta de grame de produs;

-) num[r de mEg de acid la suta de grame de produs.

in calcul vo mttthza:

-+ mEg al acidului lacticpentruproduse de fermentalie lacticd (borq, mur[turi etc.);

-> mEg al acidului malicpenhtspeciile sdmburoase (mere, pere, gutui etc.);

-+ mEg al acidului tartricpentm struguri qi produse derivate din shuguri (must, vin etc.);

-> mEg al acidului oxalicpentrutomate;

-+ mEg al acidului c i tri c penlrtcitrice.
Formulele ;i echivalenlii chimici (E) pentru acizii menfionali sunt:

Acid lactic Acidmalic Acidtartric

CH: COOH COOH
I I )
H-C-OH CI]z HO-C-H
I I I

COOH H-C-OH H-C-OH

I )

COOH COOH

E:90 E: 67 E:75
 Acidoxalic Acid citric
COOH cHz- cooH
I

I I
COOH HO-C-COOH
)
CHz - COOH

E:63 E:64
Aciditatea fiuctelorreprezintd un important indice de calitate. AHtffi de con{inutul in glucide
aciditatea e ste re sp onsabil5 de gustul fructelor.

Pentru aflarea aciditfl{ii totale pentru un produs vegetal hebuie s[ realizlm urmdtoarele dou[
etape:

l) ex trac {i a ac i zi lor din produsul analizat;

2) dozarea aciditdyii in extractul obfinut anterior.
o
1) Extrac{ia acrzllor se poate facelarece sau la cald (50 - 60 C), cu ap6 distilatd. Deoarece la

incdlzire po tavealoc pierderi in confinutulde acrziorganici volatili se prefer[ extraclia la rece.

2) Dozarea acidit[{ii se face a]calimetric. Practic acizli organici liberi prezen\i in extractul
apos, obfinut din materialul vegetal sunt titra{i cu o solufie de NaOH * 0,1 N cu factor cunoscut, in

prezenfd de fenolftalein[, curol de indicator.

Calcul
+ din volumul de NaOH folosit latrfiare (Va) se calctleazdcantitatea de acid din prob[;

X grame acidpreponderent : (Va. F . N) pentruNaOH x mEg alaciduluipreponderent

-+ cantitatea gbsitI se raporteazdlao sutd de glame de materialvegetal;

X g acid preponderent -----------V ml extract
Y g acid preponderent ----------------------- Vt ml extract
Y:X.Yt lVgacid
Yg acid a gmaterial vegetal

Z g acid -------------------------------------- 1 00 e material vegetal

Z : Y . 100 / a gacid o/o gmaterral vegetal
=
Z : X. Vt . 100 / V . a gacid o/o gmaterialvegetal

-> se determin5 qi num[rulde mEg de acid din o sut[ de grame de material vegetal;

Nr mEg acidpreponderent Yo gmaterialvegetal : Z I mEg alaciduluipreponderent

 Noţiuni introductive de polarimetrie

Partea experimentală

Determinarea polarimetrică a amidonului

Pentru determinarea polarimetrică a amidonului trebuie realizată întâi etapa de extracţie a

acestuia din ţesutul vegetal (A) urmată de etapa de dozare propriu-zisă (B).

A. Extracţie
Solubilizarea şi extracţia amidonului se face în mediu acid (HCl), la fierbere (30 minute),
în prezenţa unui defecant (fosfowolframat de sodiu).

În acest scop urmăm etapele:

1. Proba fin mojarată (p  5 g) este cântărită la balanţa tehnică într-un balon cotat (Vt = 100
ml);

2. Pentru solubilizare se adaugă 50 ml HCl 1,124%;

1
3. Proba se ţine 30 minute pe baie de apă, la fierbere;

4. După răcire se adaugă pentru hidroliză 20 ml HCl 25%;

5. Se adaugă 1 ml fosfowolframat de sodiu cu rol de defecant;

2
 6. Baloanele se aduc la cotă cu apă distilată şi se omogenizează conţinutul;

7. Se realizează filtrarea extractului prin filtru cutat.

B. Dozare
În extractul anterior obţinut se face determinarea polarimetrică a concentraţiei de amidon
prin măsurarea unghiului cu care este deviat planul luminii polarizate (), la trecerea prin soluţia
de amidon.

În acest scop urmăm etapele:

1. Se echilibrează polarimetrul, reglându-l faţă de apa distilată (tubul polarimetric
este umplut cu apă distilată);

3
 2. Se citeşte unghiul  de deviere a planului luminii polarizate la trecerea prin
soluţia probei (tubul polarimetric este umplut cu extractul de amidon din probă).

Pentru calculul concentraţiei de amidon din probă se utilizează formulele din referat. În
funcţie de natura probei se alege din tabel, în mod corespunzător valoarea unghiului de deviaţie
specifică ([]20D). Se utilizează un tub polarimetric cu lungimea l = 1 dm.

Pentru probele din tabelul următor determinaţi concentraţia de amidon.

Probă p (g)  Amidon (g%)

Mălai ţărănesc 5,003 6,182
Mălai grişat 5,005 6,577
Mălai prefiert 5,002 6,379
Cartof proaspăt 5,008 1,706
Cartof fulgi 5,007 1,505

4
 NOTIUNI INTRODUCTIYE DE POLARIMETRIE

Polarimetria este o metodd opticd de analizd cu ajutorul c[reia se poate determina

concentrafia unei substanfe, ce prezintd activitate opticl in solufie.
Activitatea opticd este proprietatea substanlelor ce prezint[ asimetrie moleculard, de a
devia planul luminii polarrzate, atunci c6nd se gdsesc in solu,tie (lumina care vibreazdintr-tn
singur plan se numegte lumind polarizatd iar planul de vibrafie se numeqte plan al luminii
polarizate) Activitatea optici este o mirime caracteristicd pentru o substanld datlt
exprimdndu-se prin unghiul de devialie specificd.
Unghiul de devialie specificd se defineqte ca fiind unghiul de rotatie al planului
luminii polarrzate la trecerea luminii printr-o solulie ce are concentraJia de 1 g substanld purd

activ[ la 1 ml, citit[ in tub de I dm (grosimea stratului de solulie), la o anumit[ temperatur[ (t)
gi lungime de und[ (]"). Unghiul de devialie specific[ se determind in general folosind
lungimea de und[ a liniei galbene a sodiului (D) qi temperatura de 20 oC.

fol'O, : u lc.l
Unghiul de deviere (u) a planului luminii polarizate de cdtre solulia unei substanle
optic active depinde de urmdtorii factori:
- natura substanlei exprimatd pdn unghiul de deviafie specifici [o]t^ (direct
propo4ional);
- concentra{ia solu}iei (directproporfional);
- grosimea stratului de solufie (direct proporfional).

s: [s]2oo . c. I
Devierea planului luminii polarizate se poate face sub un unghi pozitiv (la dreapta) sau
negativ (la stAnga). in func1ie de sensul de rotire a planului luminii polarizate substanfele optic
active pot fi:
- dextrogire - rotesc planul luminii polarizate spre dreapta ( + o);
- levogire - rotesc planul luminii polarizate spre stdnga (-o).
Determinarea concentratiei, prin metoda polarimetric[ se poate face doar in cazul
soluliilor ce conlin o singur[ componenti optic activd,, deoarece rotafia specific[ este o

mdrime aditiv[.
c:u l[o]20, .l
 Practic, se mlsoari unghiul de deviere a planului unei radialti polarrzate la trecerea
luminii prin solulie gi cunoscdndu-se unghiul de devialie specificd pentru substanla anahzatd
gi lungimea tubului se calculeazd. concentratia.

Principiul de funclionare al polarimetrului Lippich

Determinarea unghiului de deviere a planului luminii polarizate se face cu ajutorul
polarimetrelor. Polarimetrul Lippich este un polarimetru cu penumbrii ce fucfioneazl dupd
urmdtorul principiu:
- radiatia luminoasi emisd de sursS (lampa de sodiu) trece printr-o fantd, o lentil5 qi
printr-un sistem de prisme Nicol ce reahzeazd polarzarea radiafiei luminoase dup[ un
anumit plan;
- radiatia polarizatd. strlbate un tub polarimetric, de o anumit[ lungime, ce conline
soluJia pentru anahzat; datorit[ activitdtii optice a componentei analizate, planul de
vibralie al radialiei polarrzate va fi deviat sub un anumit unghi;
- unghiul de deviere a planului luminii polartzate de cltre solulia analizatd va fi
determinat cu ajutorul unui analizor (prismd Nicol);
- dupd ce trece prrn analizor, radialia strdbate o lentil5 qi apoi ajunge in cAmpul optic al
lunetei;
- se roteqte analizorul pAn[ cAnd avem cAmpul optic luminat cala inceput (punctul zero
reglat fir[ solulia probei) qi se citeqte pe scala gradatd valoarea unghiului de deviere a

planului radialiei polarizate (o).

Componentele polarimetrului Lippich

1. surs6 de radialie - lampi de sodiu;

2. polarizor - dispozitiv pentru producerea radialiei polanzate (prismd Nicol);
3. tub polarimetric - se umple cu solulia de anahzat;
4. anahzor - dispozitiv pentru stabilirea poziliei planului de polanzare (prism[ Nicol);
5. lunetd de observare a cAmpului optic.

Iu,
l---\/
/a\/
0)
/l\1-/

Lampd Polarizor Tub polarimetric Analizor Lunetd

 Determinarea polarimetricl a amidonului

Principiul metodei
Amidonul este un poliglucid format prin policondensarea moleculelor de u-glucoz[.
Granula de amidon este alcdtuit5 din doui componente: amtlozd. (20
- 3O%) qi amilopectind
(10 -
80%). Deoarece legiturile dintre moleculele de o-glucoz[ sunt de tip cr-i,4 glicozidic
(in amilozd qi amilopectind) gi u-1,6 glicozidic (in amilopectind) ca unitili repetitive in
amidon avem diglucidele maltozd qi izomaltozd.

maltozd. rzomaltozd
Amidonul se acumuleazd,mai ales in seminfele cerealelor: 57-15% in gr6u, 65-720/oin
porumb, 62-82% in orez qi mai pulin in legume: 14-20% in tuberculii de cartof.

Deoarece conline atomi de carbon asimetrici amidonul este o substanfd optic activ[ qi
ca urmare putem determina confinutul in amidon al unui material vegetal prin metoda
polarimetrici.
Metoda presupune realizarea a doud etape:
- extracfia amidonului din lesutul vegetal;
- determinarea polarimetricd a concentraliei de amidon (dozare).

Extracfie
Solubiiizarea gi extracfia amidonului se face in mediu acid (HCl), la fierbere, in
prezenla mor defecanli. Agenlii de defecare au rolul de a indepdfta, prin precipitare, din
extractul pentru dozare compuqii ce pot influenla negativ dozarea. in cazul determindrii
polarimetrice a amidonului, trebuiesc indepdrtate din extract restul substan{elor optic active.
Cu ajutorul fosfowolframatului de sodiu sunt precipitali aminoacizii qi proteinele, ce sunt
puternic optic active.

Dozare
Dozarca se face prin mdsurarea unghiului o,, cu care este deviat planul luminii
polarrzate,la trecerea prin solufia cu amidon, cu ajutorul polarimetrului Lippich.
 \
\

Calcul
Concentralia de amidon se oalculeazd" drtpd formula:
c:0.Vt/ [o,]zop .I gamidon
A.ceastd valoare corespunde celor p grame material vegetal cfint6rite inilial gi supuse
extracliei intr.un balon de volum Vt. Pentru a afla valoarea procentual[ a concentrafiei de
amidon se raporteazilla 100 g material vegetal.
c g amidon p g material vegetal

x:c.100/p gamidon

Amidon Yo : a. Vt. 100 I laf"u, .1 .p

Valoarea lui [o,]20p pentru amidon de diferite provenienle:

Amidon din [o]"o
sau 183,7

porumb 183,7

secara 184

orgz 185,9

cartof 785,7
 Metode de mineralizare a materialului vegetal
Determinarea cenuşii brute

Partea experimentală

Metoda gravimetrică de determinare a cenuşii brute

1. Pentru determinarea gravimetrică a cenuşii brute se utilizează creuzete de porţelan care

au fost analitic spălate şi uscate la etuvă până la greutate constantă.

2. Creuzetele se păstrează în exicatoare de sticlă, închise etanş.

3. Aceste creuzete se cântăresc la balanţa analitică, cu patru zecimale exacte (Cg).

4. În creuzete se adaugă aproximativ două grame material vegetal şi se cântăresc din nou
(Cp).

1
 5. Creuzetele cu probe se calcinează în cuptor electric, la 550 οC până când toate
substanţele organice din materialul vegetal analizat sunt transformate în substanţe anorganice.
Creuzetele cu cenuşă obţinută prin calcinare se recântăresc (Cc).

6. Folosind aceste cântăriri se calculează conţinutul de cenuşă brută din materialul vegetal
analizat utilizând următoarea formulă:

(Cc – Cg)
C% = x 100.
(Cp – Cg)

2
 7. Cu ajutorul formulei prezentate, să se calculeze conţinutul de cenuşă brută, pentru
probele din tabelul următor:

Probă Creuzet gol Creuzet plin Creuzet calcinat Cenuşă

(g) (g) (g) (g%)
Fasole (seminţe) 30,4273 32,8654 30,5131
Salată (frunze) 35,8973 39,0207 36,0566
Tomată (fruct) 28,4583 31,3559 28,5012

8. Să se analizeze rezultatele obţinute.

3
 METODE DE IVIIIIBRALIZARE A MATERIALI]LUI VEGETAL
DETERMINAREA CENU$II BRUTE

Materialul vegetal este alc[tuit din apd qi substanld uscatd. Substan{a uscatd con{ine
componente minerale qi componente organice. Natura qi cantitatea substan{elor anorganice din plantd

variazil mult in func{ie de condiliile pedoclimatice, de tratamentele agrotehnice aplicate, de natura qi

vArsta organismului vegetal. Determinarea conlinutului global de bioelemente(C, H, O, N, P, S etc.) qi

a con,tinutului ia fiecare bioelementse poate face doar dup d mineralizareaprodusului vegetal.

Mineralizarea este un proces chimic prin care toate clase de biomolecule ( glucide,
proteine etc.) aflate in materialul vegetal sunt transformate in substanle anorganice.

In urma procesului de mineralizare princrpalele elemente prezente in compuqii

plant[ suferd urmdtoarele transformiri :

c _______+ co2;
H qi O ----------+ H2O;

N --------------- + NH:;
p pO+3-;
--------)
S ----------------+ SO+2-, S2-"

Miner alizatea se poate face p e cale us ca td ( 1

) sau um e dd (2) .

1. Mineralizarea pe cale uscatfl presupune inciaerareamaterialului vegetal. in urma arderii

se formeazd o serie de gaze (lCOr,HzO, NH:) qi cenuqd ( cuprinde restul componentelor anorganice).
Cunoaqterea confinutului in cenuq[ ne d[ informafii despre compozifia minerald a plantei facilitAnd
urmbrirea procesului de nutrifie de-a lungul diferitelor faze de vegetafie; in plus ne permite stabilirea
unor indici de calitate in cazulproduselor agroalimentare.

Cenuqa formatd prin arderea materialului vegetal conline: carbonafi, oxizi, fosfali, silica{i,
sulfafi etc. din elementele prezente (S, K, P,Ca,Mg etc.). Practic, se poate determina at0t conlinutul de
cenu;d brutdcdt qi cel de cenuqdpurd.

Cenusa brutI reprezind" reziduul alb sau cenuqiu oblinut prin mineralizarea materialului
vegetal;confine qi impuritdli (p6mAnt, arglld,nisip, c[rbune etc.)
Cenusa pur[ se obfine fbcAnd diferenla intre cenuqabrutb qi confinutul in impurit[fi, oblinut
separat.
 -
ConJinutul de cenuqd nu depinde doar de compozilia minerall a plantei ci qi de condiliile
experimentale in care se realizeazd determinarea. Pentru a evita transformarea unor componente in
compuqi volatili fapt ce ar duce la afectarea renrltattrlui reai al determindrii se recomandd ea
temperatura qi timpul de incinerare sd fie cAt mai scdzute. in felul acesta se asigur[ reproductibilitatea
rezultatelor.
2. Mineralizarea pe cale umedfl presupune fierberea materialului vegetal cu acid sulfuric
concentrat, inprezentaunui agent oxidant, care poate fi acidul percloric, peroxidul de hidrogen sau un
catalizator solid (con{ine in principal sulfat cupric, sulfat de potasiu, sulfat mercuric, grafit etc.). Prin
aceast[ mrneralizare majoritatea cationilor prezen\i se frxeazd sub form[ de sulfa]i. Azotul eliberat din
plant[nu se va degaja sub formd de amoniac ci va fi fixat ca sulfat de amoniu:

2NHr + HzSO+ -------------) (NH4)2SO4

Metoda prezintd deci avantajul de a permite gi determinarea conlinutului de azot din materialul

vegetal, determinare ce nu se poate face prin mineralizarea uscat6. Pe de a1t5 parte, mineraliarea uscat[

ne perminte determinarea con{inutului total de elemente minerale (cenug6), ceea ce nu se poate obline

prin minerahzare umed[. Se alege o metod[ sau alta in funclie de scopul urm[rit ?n anahzd.

MATERIAL VEGE,TAL
g
-b-
1. USCATA

(ardere)

2, UMEDA
t: COz, HzO,

CENUSA
NH:;

(Hrsooc+ HClo+ l------+Co:,Huo;

(fierbere) lr,ro,. , H,o, (------sutfati:

Lrrro-. *.otolirutor\ rxrurrso.,

solid )

I . Determinarea experimentald a cenu;ii brute

Pentru determinarea experimental[ a cenuEii brute o cantitate c0nt[rit[ de material vegetal se

calcineazd,la 550 oC, pdn[ la transformareatotaldin substan{e anorganice termostabile in procesul de

calcinare. Se obline un reziduu alb sau cenuqiu deschis care este cint[rit qi raportat la o sut6 de grame de
material ve getal pro asp [t sau la substan[[ uscat[.

Calcul:
Deoarece cdnt[rirea qi calcinarea se face in creuzete de por{elan, aduse la masd constant[,
pentr-u calcul se fac urm[toarele nota{ii:
Cg -+ greutatea creuzetului gol; Cp -+ greutatea creuzetului plin; Cc -+ greutatea creuzetului
calcinat; CYo --> cenuqabrutlraportatdla materialulvegetalproasp[t; C s.u. o/o -+ cenuqabrut6

raportat[,lasubstan{5uscat5; U Yo -+ umiditate; S.U. % -+ substan}[uscat6.

(Cp - Cg)gmaterialvegetal- -----(Cc - Cg)gcenuq[brut[

Co/o:(Cc-Cg)x100
(cp - cg)
(100 - U%)esubstan[Suscat[------- C% gcenuqdbrut5
100 s substantduscatb ------ C .r, %o

Cs.u.o/r:C%x100
100 -u %
Cenuqa oblinutd reprezintd, conlinutul global de bioelemente. Dac[ dorim s[ afl[m confinutul
unui anume bioelement, prezent sub form[ de cation sau anion, ceru$a trebuie dizolvatd" in acid
clorhidric concentrat iar in dizolvat se face determinarea bioelementului. Metoda este larg utilizat[ in
special pentru determinarea microelementelor.

2. Oblinerea experimentald a mineralizatului umed

Pentru a obline un mineralizatme{ o cantitate c0ntdritd de material vegetal se fierbe cu acid

sulfuric concentrat qi in prezenla unui oxidant, intr-un balon Kjeldahl sau intr-un pahar Erlenmeyer.
Fierberea se face pdn[ 1a disparilia orichrui punct negru de cdrbune.Mineralizatul umed oblinut este
$llizat pentru determinarea confinutului de azottotalprin metoda Kjeldahl (metodd volumetric[). O

altd posibilitate este trecerea cantitativ[ a mineralizatului intr-un balon cotat. Lu6nd pdrti alicote din

minerulizat putem determina con(inutul de N, P, K etc. prin metode spectrofotometrice.

 Dozarea spectrofotometrică a ionului fosfat

Partea experimentală

1. Pentru determinarea concentraţiei de ion fosfat printr-o metodă spectrofotometrică, s-a

realizat reacţia cu reactivul Duval, reacţie de culoare specifică acestui ion.
2. S-a determinat extincţia soluţie probei la spectrofotometru, la lungimea de undă de 640
nm (max), lungime de undă potrivită pentru culoarea compusului format (albastru).

3. Valoarea citită a extincţiei a fost transformată în unităţi de concentraţie cu ajutorul unei

curbe etalon, realizată cu soluţii de concentraţii cunoscute şi crescătoare în ion fosfat.

4. Pentru realizarea curbei etalon utilizaţi valorile de concentraţie şi extincţie din tabelul
următor:

1
 Eprubeta M Et 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8
Conc. PO43- 0 4 8 12 16 20 24 28 32
(µg/ml)
E640 0 0,12 0,21 0,32 0,44 0,55 0,63 0,72 0,87
Curba etalon se realizează pe hârtie milimetrică!

5. Folosind această curbă etalon determinaţi concentraţiile necunoscute ale probelor din
tabelul următor prin cele trei metode învăţate (metoda curbei etalon, metoda cu factor de pantă şi
metoda cu soluţie etalon). Pentru ultima metodă de calcul utilizaţi o soluţie etalon de
concentraţie 12 µg/ml şi extincţie 0,32.

Concentraţie ion fosfat (µg/ml)

Probă E640 Metoda curbei Metoda cu Metoda cu
etalon factor de pantă soluţie etalon
1 0,74
2 0,25
3 0,42

6. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele trei metode.

2
 DOZAREA SPE CTROFOT OMETRICA A IONT]LTII FO SFAT

Principiul metodei
Dozarca ionului fosfat se poate face dintr-un material vegetal doar dupd mineralizare
prealabild. in mineralizatul oblinut se realizeazd determinare spectrofotometricd folosind o reaclie
de culoare specificd ionului analizat Pentru ionul fosfat se utthzeazd reac\ia ctt reactivul Duval.
Ionul fosfat din probd in reacfie cu molibdatul de amoniu, in mediu acid formeazd acidul
fosfomolibdenic care este redus de cdtre acidul ascorbic la un oxid mixt de molibden, de culoare
albastrd, numit albastru de molibden. Intensitatea culorii acestui compus este direct proporlional1
cu mdrimea concentrafiei probei in ioni fosfat. Din valoarea extincliei determinatd spectrofotometric

la l" : 640 nm, folosind metodele de calcul specifice metodei, se poate afla concentralia in ioni
fosfat din probd.

Reactivul Duval:
(NlIa)2MoOa preparat in HzSO+ concentrat.

Reaclia de culoare :

HfO+ + 12 OG{+)zMoO+ + 12 FI2SO4 ---------) H7[P(Mo2Oz)o] + 12 (NII+)2SO4

10 HzO

C:O
l
c:o
I
C -OH
lt
tC C:O
I
2 Hz[P(MozOt)a] 3 O C -OH {-
----------------
3O C: O + 3 (Mo2O5 6MoO3) +
acid fosfomolibdenic
L- C.H I tl
oxid mixt de molibden
I -C-H I
HO- C_H HO-C-H +1}f2O +2 H:PO+
I I
cH2 - oH CHz - OH

acid ascorbic acid dehidroascorbic

Trasarea curbei etalon

Pentru trasarea curbei etalon se va folosi o soluyie stoc de Nazlf Oa ' 2 LbO (fosfat disodic)

de conc. : 4 Vg PO+3- i ml. Din aceast1 solulie se prepard o serie de etaloane de concentralii
cunoscute gi crescltoare. Se realizeazd. reaclia de culoare in fiecare etalon qi se determin5 extinclia

soluliilor la ),: 640 nm. Se traseazd curba etalon folosind concentraliile gi extincliile etaloanelor.

Ep. M E1 Ez E3 Ea E5 E6 Et Eg

Na2FIPOa stoc (ml) 1 2 3 4 5 6 7 8

(4 pg PO43-/mt)
a
H2Od (ml) 8 7 6 5 4 J 2 1 0

conc. POar- (frelml) 4 8 T2 I6 20 24 28 11.

R. Duval (ml) 1 1 1 1 I 1 1 1 1

Vit. C (ml) 1 1 I 1 1 1 I 1 I

Eo+o

Prelucrarea probelor
Se reahzeazd qi in probe aceea$i reaclie de culoare ca qi tn etaloane gi se determind
spectrofotometric extinclia la l": 640 nm.

Calcul
Pentru a calcula conlinutul in ioni fosfat din prob6 valorile extincliilor citite la l" : 640 nm
stmt transformate in valori de concentralii prin: metoda curbei etalon, metada cufactor sau metoda

cu solulie etalon.

2
 Determinarea umidităţii şi a substanţei uscate

Partea experimentală

Metoda gravimetrică de determinare a umidităţii şi substanţei uscate

1. Pentru determinarea gravimetrică a umidităţii şi a substanţei uscate se utilizează fiole de

cântărire care au fost analitic spălate şi uscate la etuvă până la greutate constantă.

2. Fiolele se păstrează în exicatoare de sticlă, închise etanş.

3. Aceste fiole se cântăresc la balanţa analitică, cu patru zecimale exacte (Fg).

4. În fiole se adaugă aproximativ cinci grame material vegetal şi se cântăresc din nou (Fp).

1
 5. Fiolele cu probe se usucă la etuvă, la 105 οC până la îndepărtarea umidităţii conţinute de
materialul vegetal analizat şi se recântăresc (Fu).

6. Folosind aceste cântăriri se calculează conţinutul de umiditate şi substanţă uscată din

materialul vegetal analizat utilizând următoarele formule:

(Fp – Fu)
U% = x 100; S.U. % = 100 – U %.
(Fp – Fg)

2
 7. Cu ajutorul formulelor prezentate, să se calculeze conţinutul de umiditate şi substanţă
uscată, pentru probele din tabelul următor:

Probă Fiolă goală (g) Fiolă plină (g) Fiolă uscată (g) U (%) S.U. (%)
I 38,4324 42,1873 38,6862
II 34,7523 39,1122 35,6055
III 40,8351 44,2572 43,2270
IV 32,6492 37,1041 36,6684

8. Să se analizeze rezultatele obţinute.

3
 DETERIVINAREA UMIDITATII $I A SUBSTANTEI USCATE

Recoltarea gi condi{ionarea materialului vegetal in vederea analizelor biochimice

Materialul vegetal este alc[tuit din substanle anorganice (ap6, s[ruri minerale) Ei substan{e
organice (diferitele clase de biomolecule). Este important s[ se realizeze o anahzd biochimic[ a

plantelor gi aproduselor agroalimentare pentru a cunoaqte:

- starea de sdnltate qi nutrifie aplantei;

- modificdrile metabolice ce se produc in fesuturile qi organele plantei dup[ realizarea unor
tratamente asupra solului sau plantei;
- modific[rile calitative si cantitative ale biocomponentelor ap[rute in timpul depozitdrii
produselor agroalimentare qi a furajelor;
- valoarea nutritiv[ a produselor agroaiimentare qi a furajelor etc.

Recoltarea materialului vegetal in vederea analizelor biochimice se face astfel inc6t proba
oblinutd sdfre reprezentativdpentrucultura analizatd. Proba trebuie sLfre o probd medieaplantelor din
teren. Pentru a obtine proba medie s,i a asigura astfel reprezentativitatea se ridicd probe par{iale din
diferite puncte, uniform repartizate, ale terenului cultivat. Probele parfiale se curflf[ de impurit[1i, se

;terg de ap[, se omogenizeazdbine, prin amestecare, pentru a forma proba medie. Se recolteazd fre
plante intregi, fie doar anumite organe in funcfie de specie, faza de vegeta{ie, scopul urm[rit in analizd,

etc. Trebuie respectatd qi perioada de recoltare (dimineafa devreme).

in func1ie de componentele biochimice ce urmeaz[ a fi determinate materialul vegetal este

slrpus analizei imediatesau este condilionatinvederea pdstrdrii pentru realizarea de analize ulterioare.

Compuqii biochimici ce trebuiesc analiza\i cdt mai repede, dup[ recoltare, pe material vegetal
proasp[t, pentru a evita degradarea lor sunt: vitaminele, enzimele, hormonii, confinutul in acizi,
glucide etc. Determindrile biochimice ce se pot reahza gi mai tdrzin, dup[ condilionare sunt: proteina
brut6, cenu;a brut[, celuloza, conlinutul in grdsimi. substan{e minerale etc.

Pentru anahze ulterioare din proba initiaid primitfl la laborator se re{ine o cantitate convenabild
de aproximativ 500 grame. Metoda prin care se reduce proba la 500 grame se numeqte "tnetoda
sferturiloi' . Materialul vegetal este m[runfit qi omogenizatbine. intreaga cantitate se intinde intr-un

strat uniform, sub forma unui pdtrat. Se duc imaginar diagonalele si se elimind dou[ sectoare opuse.

Materialul r[mas se omogenizeazil din nou gi se repet[ operafia de indepdrtare a unor sectoare opuse
p An[ se aj un ge La c antitatea doritS.
 Condiyionarea materialului relinut se face prin uscarea 1ui la 50-60'C ( la etuvd sau la aer)
modalitate prin care este indep[rtatd apa liberd; uscarea se face pdnd.la greutate constant[. Este
important s[ fie cunoscut confinutul in ap[ liber[ al probei gi de aceea materialul este cAntdrit inainte qi
dupd uscare. Diferenfa reprezintd" apa liber[. Rezultatul se raporteazd la suta de grame de material
vegetal. Materialul condilionat este fin mflrunlit qi p6strat in bor cane sau pungi de h6rtie.

Se poate considera c[ organismul vegetal este alc[tuit din apd qi substantd uscatd. Apa este
reprezentat[ de doud componente: apd ]iberd (higroscopicd, capllard, vacuolar[) ;i apd legatd
(hidratare, imbibilie, structural[). Substanla uscatd este ceea ce rdmdne dupd indepdttarea intregii
cantitd{i de ap[ (umiditatea totalfl dat[ de apa hberil qi de apa legati). Dacb apa liberl poate fi
indepdrtatd prin uscare la 55-60 oC, pentru apalegatd, uscarea trebuie fdcut6 la 105 oC, la etuv[. Prin

aceast[ metodd se poate afla umiditateatotald, iar prin diferen{d se calculeaz5 conlinutui in substanld
uscat[.
Exprimarea con{inutului in diferifii compuqi biochimici,prezen\i intr-un material vegetal se

poate face prin raportarea acestuia la o sut[ de grame de material vegetal proaspdt sau, mai corect, la o

sut[ de grame de substanfd uscat6.

Determinarea experimentald a umiditdlii ;i substanlei uscate

Continutul in umiditate gi substanld uscatd al unui material vegetal variazd,in limite foarte largi
in func{ie de natura, vdrsta, organul qi fesuhrl supus analizei. De exemplu, legumele qi fiuctele
proaspete conlin ap[pAnd la 80-90 Yo,intimp ce seminfele cerealeloruscate laaer conlin ap[intre 10-
t4%.
Cunoaqterea procentului de umiditate qi respectiv substant[ uscatf, prezintd,importanld practicd

deosebitd deoarece:

- rezultatele analizelor biochimice ale diferililor compuqi, pentru a putea fi comparate se

exprim[ in procente la substan{a uscatd;
- aprecierea produc(iilor la hectar se face pentru un con{inut de substan![ uscat[ standardizat;
- alegerea condiliilor de conservare qi prelucrare a materiilor prime, necesit[ cunoa$terea
umidit[fii acestora etc.

Metodele de determinare a umidit[fii pot fi directe sau indirecte.

Metodele directe folosesc antrenarea apei cu vapori ai unor solvenli nemiscibili cu apa (toluen,
xilen etc.). Dupd condensarea vaporilor se m[soar6 volumul de apdreztltat.
Metodele indirecte presupun uscarea materialului vegetal in anumite condilii qi m[surarea
pierderii in greutate ( gravimetrie). Prin uscare la 55-60 oC se inl[turd" apa liberd iar prin uscare la
105 "C se inliture $i apa legatd. Prin insumarea umidit[1iilor parliale date de apa liberl gi apa legat[ se

afllumiditateatotal6.
Uscarea se poate face in trepte afldndu-se astfel atdt umiditatea datd de apa liber6 (a) c0t qi
umiditatea datfl de apa legatd (b) sau se poate face fEr[ etape intermediare pentru a afla direct

umiditateatotal[ (c).
a.Dacb"se fac notaJiile: S - grame material vegetal umed; s - grame material vegetal rdmas dup[

uscare; Ua - umiditatea ob{inut[prin uscare la aer sau la 55 - 60 'C (la etuv[) atunci UaYo se afl[ astfel:

S g materialvegetalumed----------------------(S - s) g apd
0/o
100 e material vegetal umed---------------------- Ua

UaYo : (S-s) 100

b. Deoarece pentru a afla umiditatea datd de apa legatd cdntdrirea qi uscarea materialului

vegetal se face in fiole de sticl[, aduse la masd constantd vom face urmdtoarele nota{ii: Fg - greutatea
fiolei goale; Fp - greutatea fiolei cu material vegetal, inainte de uscare; Fu - greutatea fiolei cu material
vegetal,dup[uscarela105 oC; Uros -umiditateaob{inutdprinuscarelal05 "C.Uros o/o seaflbastfel:

(Fp - Fg) g material vegetal ------*----(Fp - Fu) g apb

100 g material vegetal ------------------------- Uros&

Urcs%o: (Fp - Fu) 100

(Fp - Fe)

Umiditateatotalflvafi: UYo : Uao/o + Urcso/o. iarsubstanlauscst[vafi:SU%:100 - U%.

c.in canilmaterialelor vegetale proaspete cu un con{inut ridicat de apfl determinarea umidit[1ii

se face fir[ uscare la aer. Cdntdrirea se face in acest caz doar la inceputul qi la sfhrqitul operafiei de

uscare, realizatd la etuv6. Astfel se afl[ direct umiditatea tota16. Totus,i, nici in acest cazuscarea nu se

oC; se incepe la 55-60 timp continu[ la 105 oC. O uscare bruscd la

face direct la 105 'C qi dupd un se

105 "C ar favoiza producerea unor procese secundare, ce ar putea modifica rezultatul fina1 al

determinflrii. in acest c azumidrtatea totalfl qi respectiv substan{a uscatd se aflb astfel:

U %o : gfame apdpierduteprinuscare x 100 ; SU% : 100 -U%.

grame probd 1uat5 inanalizd
 Dozarea spectrofotometrică a ionului amoniu

Partea experimentală

1. Pentru determinarea concentraţiei de ion amoniu printr-o metodă spectrofotometrică, s-a

realizat reacţia cu reactivul Nessler, reacţie de culoare specifică acestui ion.
2. S-a determinat extincţia soluţie probei la spectrofotometru, la lungimea de undă de 420
nm (max), lungime de undă potrivită pentru culoarea compusului format (galben).

3. Valoarea citită a extincţiei a fost transformată în unităţi de concentraţie cu ajutorul unei

curbe etalon, realizată cu soluţii de concentraţii cunoscute şi crescătoare în ion amoniu.

4. Pentru trasarea curbei etalon utilizaţi valorile de concentraţie şi extincţie din tabelul
următor:

1
 Eprubeta M Et 1 Et 2 Et 3 Et 4 Et 5 Et 6 Et 7 Et 8
Conc. NH4+ 0 5 10 15 20 25 30 35 40
(µg/ml)
E420 0 0,09 0,17 0,23 0,31 0,40 0,47 0,55 0,65
Curba etalon se realizează pe hârtie milimetrică!

5. Folosind această curbă etalon determinaţi concentraţiile necunoscute ale probelor din
tabelul următor prin cele trei metode învăţate (metoda curbei etalon, metoda cu factor de pantă şi
metoda cu soluţie etalon). Pentru ultima metodă de calcul utilizaţi o soluţie etalon de
concentraţie 25 µg/ml şi extincţie 0,40.

Concentraţie ion amoniu (µg/ml)

Probă E420 Metoda curbei Metoda cu Metoda cu
etalon factor de pantă soluţie etalon
1 0,42
2 0,28
3 0,57

6. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele trei metode.

2
 DOZAREA SPECTROFOTOMETRICA A IONULUI AMONIU

Principiul metodei
Determinarea conlinutului de azot, fosfor qi potasiu dintr-un material vegetal prezintd,
importanfd deosebitd pentru caracterizarea st[rii de nutriJie a plantei. Azotul se determinS fie
sub form5 de ion amoniu C.[{4) fie sub forml de ion azotat (t'{Ol-).Pentru dozarca lui in
oricare din cele doud forme materialul vegetal este int6i mineralizar. in mineralizatul obfinut
putem face deterrninare spectrofotometrici folosind o reacfie de culoare specificd ionului
analizal Pentru ionul amoniu se utilizeazd. reaclra ct reactivul Nessler. Ionul amoniu din
probi in reac{ie cu reactir,,ul Nessler formeazd iodurd oxiamidomercuricd, rtn compus galben.
Intensitatea culorii acestui compus este direct proporlionald cu concentralia probei in ionul
amoniu. Din valoarea extincliei determinatd la spectrofotometru, la l, : 420 nm, folosind
metodele de calcul specifice spectrofotometriei, se poate afla concentrafia in ioni amoniu a

probei.

Ob tiner e a r eactivului N e s s ler :

HgCl2 + 2KI ---------) Hg IzJ + 2KCl

HgIz J + zKl ---------) Kz[ Hg I+ ]
tetraiodomercuriat
de potasiu

Kz[ Hg I+ ] in mediu bazic (NaOH sau KOH) reprezintd reacti,urrl Nessler!

Reaclia de culoare '.

Hs
,/ -\
0III4)2SO4 + 4K2[Hg 14 ] + SKOH ---------) 2 I-NiH2 O.t + KzSO+ + 14 KI + 6HzO
\./-Hg
iodurd oxiamidomercuricd

Trasarea curbei etalon

Pentru trasarea curbei etalon se va folosi o soluyie stoc de sulfat de amoniu de conc. :
prg NtIa*/ ml. Din aceast5 solulie se prepard o serie de etaloane de concentrafii cunoscute gi
crescAtoare. Se realizeazd. reaclia de culoare in fiecare etalon gi se determind extinclia
solutiilor la l": 420 nm.

Ep. M E1 E2 E3 Ea Es E6 E7 Eg
a
(NI!I4)2SO4 stoc (ml) 1 2: J 4 5 6 8

(s pg NrL*/ml)
a
H2Od (ml) 9 8 7 6 5 4 J 2 I
conc. NII4+ (prdn l) 5 10 15 20 25 30 35 40

R. Nessler (ml) 1 I 1 I 1 1 I 1 1

omogeruzare;

E+zo

Se traseaz6 cuba etalon folosind concentraliile qi extincliile etaloanelor.

Prelucrarea probelor
Se realizeazd gi in probe aceea$i reactie de culoare ca $i tn etaloane qi se determin[

spectrofotometric extincfia la 1, : 420 nm.

Calcul
Pentru a calcula conlinutul tn ioni amoniu din probd valorile extincfiilor citite la ], :
420 nm sunt transformate in valori de concentralii prin: metoda curbei etalon, metoda cu
factor sav metoda cu solu{ie etalon.

2
 Noţiuni introductive de spectrofotometrie

Partea experimentală

1. Pentru determinarea cantitativă a unui compus biochimic prin metodă spectrofotometrică,

s-a realizat o reacţie de culoare specifică acestui compus.
2. S-a determinat extincţia soluţie probei la spectrofotometru, la lungimea de undă potrivită
culorii compusului format (max), în urma reacţiei de culoare.
3. Valoarea citită a extincţiei a fost transformată în unităţi de concentraţie cu ajutorul unei
curbe etalon, realizată cu soluţii de concentraţii cunoscute şi crescătoare în compusul biochimic
de interes.
4. Pentru trasarea curbei etalon utilizaţi valorile de concentraţie şi extincţie din tabelul
următor:

Eprubeta Martor Etalon 1 Etalon 2 Etalon 3 Etalon 4 Etalon 5

Concentraţie 0 10 20 30 40 50
(µg/ml)
Emax 0 0,11 0,23 0,36 0,45 0,55
Curba etalon se realizează pe hârtie milimetrică!

5. Folosind această curbă etalon determinaţi concentraţiile necunoscute ale probelor din
tabelul următor prin cele trei metode învăţate (metoda curbei etalon, metoda cu factor de pantă şi

1
metoda cu soluţie etalon). Pentru ultima metodă de calcul utilizaţi o soluţie etalon de
concentraţie 20 µg/ml şi extincţie 0,23.

Concentraţie compus analizat (µg/ml)

Probă Emax Metoda curbei Metoda cu Metoda cu
etalon factor de pantă soluţie etalon
1 0,32
2 0,17
3 0,40

6. Comparaţi rezultatele obţinute prin cele trei metode.

2
 NOTIUNI INTRODUCTIVE DE SPECTROFOTOMETRIE

Fotometria (respectiv fotocolorimetria) este o metod[ de analiz6' fizico-chimic[ bazat1 pe

m6surarea, in condi(ii standard, a intensitilii de culoare a unei solufii, intensitatea fiind
proporlional[,

in anumite limite, cu concentra(ia componentului chimic ce se dozeazd.

Metodele fotometrice sunt simple, rapide qi permit dozarea unor substanle aflate in prezen{a

altora,fdr6 a necesita o separare prealabi16. Un alt avantal este sensibilitatea; se pot doza cantitdli foarte

mici de substan{[ (de ordinul pg). Aceste caracteristici fac ca metodele amintite sd fie foarte utilizate

pentru determinarea cantitativ[ a unei game variate de componente biochimice din {esuturi qi fluide

biologice.

No{iuni de fotometrie
prrn lumin;i' se in(elege un fascicol de radialii electromaguetice, fiecare radiafie fiind

caracteriat[ de o anumitl lungime de und[ (],) qi o anumit[ frecven![ (v). in funcfie de lungimea de

und6 radialiile electromagnetice se clasifici in domenii spectrale. Domeniul vizibil ()"e400'760 nm)

este incadrat de ultraviolet ()' < 400 nm) qi infraroqu ()' > 760 nm)'

Radialiile luminoase din domeniul vizibil reprezint[ un spectru de energie radiant[ alcltuit[ din
anumite lungimi de undl pe care ochiul le percepe ca lumind albd. Lumina obiqnuit[ (alb[) poate fi
descompusd prin diferite procedee (sistem de prisme, re{ele de difracfie) in radiafii luminoase de

diferite lungimi de und[ pentru care corespund anumite culori in domeniul vizibil al spectrului.
Radia{ia compus[ dintr-o singurS lungime de und[ sau dintr-un domeniu ingust de lungimi de

undd izolat din spectru se numeqte radia{iemonocromaticd'

in tabelul cle mai jos este redata reiatia dintre valorile i ale diferiteior radialii lumlnoase $t

culoarea observata pentm anumite domenii din spectrui luminii:

x Domeniul Culoarea Culoarea

(nm) spectral observatl complementard
180-400 UV Invizibil
400-440 YIZ Violet Galben-Verde
440-500 YIZ Albastru Galben
s00-580 Yru Verde RoEu
s80-600 YIZ Galben Albastru
600-620 YIZ Oranj Albastru-Violet
620-760 YIZ Roqu Verde-Albastru
760-2000 IR Invizibil
 Majoritatea substan{elor chimice prezinth.proprietatea de a absorbi selectivenergraradiant[ de
o anumitd lungime de und[. O solufie apare colorat[ datoritd faptului c[ absoarbe toatS lumina
incident5 mai pufin radia{iile electomagnetice din domeniul culorii observate, pe care Ia transmite.

Legile colorimetriei
Metodele colorimetrice m[soar[ absorbtia radia{iilor luminoase Ia trecerea printr-o solulie
colorat[ in domeniul vizibil al luminii.
Dacd un fascicol de lumin[ de intensitate Io (lumin[ incident[) cade asupra unei solu{ii, o parte

din intensitatea inifiald este relinut[ in solufie datoritl proprit[fiilor ei absorbante (Ia) iar restul se

transmite prin solulie (It). Se poate scrie relafia: Io : Ia * It

Deoarece intensitatea luminii incidente (Io) qi a luminii transmise (It) pot fi mlsurate direct
rezultd cb intensitatea luminii absorbite(Ia) se poate determina din relalia: Ia: Io - It.
Pebazaacestor date au fost formulate legiile colorimetriei.
1. LEGEA BOUGUER-BEER
Stramri de solulii ale aceleaSi substanle, de grosimi ;i concentralii egale, absorb in condiyii
identice aceea;i cantitate de lumind.
intre Io,It Ei grosimea stratului de lichid absorbant (1) se stabileEte corela{ia:

It:Iox10-
in care k este coeficientul de extincfie.

Prin coeficientul de extinc{ie este caracterizatil capacitatea de absorblie a unei substan{e in

solulie. Acest coeficient depinde de natura substan{ei care absoarbe qi de lungimea de undda luminii
incidente.

S-a demonstrat experimental cS in cazul absorbliei luminii de c[tre diferite solu{ii, coeficientul
k este direct propo(ional cu valoarea concentrafiei substanfei absorbante:
k : t c, unde e este un coeficient ce nu depinde de concenfua{ie (este o constantl a

substanlei absorbante). Expresia lui k poate fi inlocuit[ in relatia anterioard:

It: Io x 10-"1
De aici rezultd legea fundamental[ a colorimetriei.
2. LEGEA LAMBERT-BEER
Extinclia unei solu{ii este directpropor{ionald cu valoarea concenlraliei substanlei dizolvate;i
cu grosimea stratului absorbant. Aceastd propor{ionalitate se respectd pentru lumind monocromaticd pi
pentru concentra{ii mici ale substan{ei dizolvate.Extinclia se noteazd cu E.

E:e'c'l
 Pentru aceeaEi concentra{ie qi aceeagi grosime a stratului de lichid Evariazd doar cu }". E ia

valoarea maximd Emax la o anumitl ]", numitfl )"max. Reprezentarea graficd a extinc]iei in func{ie de

lungimea de und[ reprezint[ spectrul de absorbfie. Orice substan![ coloratd in solufie prezint[ un
spectru de absorblie care la modul general poate fneprezentat astfel:
E

tr
e lltl.

-a?-
Pentru )"max Ei Emax avenidoloralia cea mai intensl qi absorblia cea mai mare. Din acest motiv

m[surdtorile de extinctie in dozlrilebazate pe absorb{ia luminii se fac la }"max.

Mdrimi utilizate in colorimetrie

1. TRANSn{rSrA (T)
Raporlul dintre It qi Io se numeqte transmisie. CAnd lumina monocromatic[ incident[ cu
intensitatea Io trece printr-un strat de lichid optic omogen, intensitatea luminii transmise (It) prin
solulie va fi mai micl decAt cea a luminii incidente (Io), deoarece o parte din luminl a fost absorbith.

T: It /Io: Io 10-tct lIo: 10-t"

2. ABSORBTTA (A)
Raportul dintre Ia Ei Io se numeqte absorbliq reprezintd" gradul in care intensitatea luminii
incidente (Io) este micEorat datorit[ proprietl{ilor absorbante ale solu{iei pe care o parcurge radiajia
respectiv6.

A: Ia lIo : (Io -It) lIo:(Io - Io 10-"'; / Io: Io(1- 10-"'; i Io: 1- T

:
= A +T 1
= Ao +To/o: I00o/o

3. EXTINCTIA (E) sau DENSITATEA OPTICA (D.o.)

Logaritmul zecimal din inversul transmisiei se numegte extinctie.

n condilii standardizate de lucru e Ei I sunt constante iar E va Ii directpropor{ionald cu valoarea

concentra{iei substanlei colorate dizolvate in solulie (e qi l constante
= E: k c). Aceast6 dependen{d
se reprezint d gr afrc astfel :
7

I
l.-

Pe grafic se observ6 c[ h valori mari ale concentratiei dreapta se aplatize azd, adicd, directa
propo4ionalitate dintre extinc{ie gi concentra(ie nu se mai respecte. Deci, relalia E:k c este valabild
pentru valori mici ale conceatraliei, domeniu de concentralii in care se respectd Si legea Lambert-Beer.

Clasi fi carea metodelor de dozare

Se poate face o clasificare a metodelor de dozare in funcfie de ldlimea benzii spectale utilizate
qi in funcfie de tehnica de mdsurare fotositd:

-+ metode fo tomefr-ice qi spectrofotometri ce,

-+ metode colorimetice qi fo tocolorimeti ce.

Primul grup de metode folosesc lumin[ monocromaticl cu un domeniu ingust de l, (fotometria)

sau chiar o radia{ie monocromaticd cu o anumit[ ],.izolatd,din spectru (spectrofotometria); se m6soari

extincf ia probei cercetate.

Al doilea grup de metode folosesc un fascicol luminos cu domeniu larg de l" (folosesc filtre de
culoare); nu se fac determin6ri de extincfie ci doar compar[ri de culoare.

Metoda spectrofotometrici de dozare

Aceasti metodd sebazeazd'pa efectuarea unei reac{ii de culoare specificd substanlei analizate.
Intensitatea culorii solu{iei este direct propor{ionalE cu valoarea concentrafiei substanfei
dizolvate. Se
determind extinclia pentru ),max gi din valoarea ei se calculeazd concentraliasubstan{ei analizate
in
prob[. Determindrile trebuiesc fEcute numai in condifiile qi in domeniul de concentrafii in care
legea
Lambert-Beer se respect6. Practic se mlsoari absorblia unei radia{ii luminoase monocromatice la
trecerea prin solufia colorat[ a probei, ce con{ine o cantitate necunoscutl de compus analizat, prin
comparafie cu m[surarea absorbfiei aceleiaqi radia{ii monocromatice la trecerea printr-o
solu{ie de
referin![ (martor) in care nu este prezent compusul dozat.
 R egu I i p en tru e fec t u area de termin dri lor sp ec tro fo to nte tri ce.

-+ se alege 2 in funcf ie de natura componentului dozat, respectiv culoarea solufici;

+ determin[rile se fac in prezenla unei solu{ii martorpusd, intr-o cuv[ de aceeagi grosime cu
cea in care se afl6 solufia probei;

-+ reac{ia de culoare aleasd trebui e sd fie specificd doar compusului analizalastfel incfit sI nu se

producd interferenle cu alte substanfe;

-+ compusul ob;inut trebuie sd fie stabil in intervalul de timp in care se fac deterninirile;

-+ intensitatea culorii soluliei sd fie propor{ionald cu valoarea concentrafiei, aleg6ndu-se in

acest scop domeniulpotrivit deconcentratii (indomeniul pg; I pg = t0-6 g).

calculareo concentratiei de substdn{A analizatd prezentd tn probd

Pentru calculul concentrafiei se poate utiliza metoda curbei etalonsau metoda cu solutie etalon.

1. METODA CI]RBEI ETALON

Curba etalon este reprezentarea grafic[ a dependen{ei direct proporfionale a extincfiei de

concentrafie. Toate mtrsurltorile se fac la aceeaqi lungime de und5. (tr max) in cuve de aceea5i grosime
Ei

(e qi I constante + E : k c). Practic se preg[teqte o serie de solufii de concentra{ii cunoscute gi

se realizeazd,in aceleaqi condilii, reaclie de culoare Si se determind extinclia(81< E2 < E: <......< E").

Perechile de valori extinc{ie - concentralr'ese inscriu intr-un sistem de axe de coordon ate prin unirea
$
punctelorse obyine curba etalon.

C1(C2(C3( ...... ( Cn

J,J }
Er<Ez<E:
Iq
€\
<......<

In solufia probei se realizeazl

Cxc
aceeaEi reacfie de culo-arL ca gi in etaloane Ei se determin6
extinc{ia (Ex), in aceleaEi condilii (l"max Ei grosime a cuvei). Extinc}ia gisitl se inerpole azd pe curba
etalon gi se obfine astfel concenhafia compusului analizat in probr (Cx).

Factordepantd (F). Pentru a determina concentra{i afrrd.interpolare se poate utiliza factorulde

pantd care rezulti. din curba de etalonare. Conform legii Lambert-Beer la valori crescltoare ale
conccntra{ieicorespund valoricrescdtoarc ale extinc[ici. Deci, pentru donreniulde proporfionalitatc sc

poatescrie: E:kc=k :El c - I /k:c/E:F sau

F = cr /Et = c2 I E2: ct lE3 :...........cn / B = const.

 Practic F se calculeaz5 ca medie a fufuror rapoartelor:
Fr+Fz+F: *........ +Fn
F-
n
= FFE;I
2. METODA CU SOLUTIE ETALON
Se utilizeazd o singurd solufie etalon de concentralie cunoscutd (Cet) pentru care se realizeazd,
rcac(ie de culoare Ei se determind spectrofotometric extincfia (Eet).

in paralel se lucreazr in aceleagi condifii gi proba, de concentrafie necunoscut6 Cx. Se determinl

extincf ia probei Ex. Concentrafia Cx se afld. astfel:

E=kc =) k : E/ c + k :Er / cr:E2 I c2:Et lc3 =....... :Enlcn 3

Eet Ex Ex' Cet
Cx:
Cx Eet

Ap ar at ur a fo lo s itd tn determin dr ile

fo to metr ic e
Aparatele folosite in analiza fotometricl se numesc la modul general fotometre.Acestea
pot fi
fotometre cu filtre colorate ce permit selectarea unui anumit domeniu de l, din spectru, sau
spectrofotometre (cu refea de difracfie sau sistem de prime pentru descompunerea
luminii) ce permit
izolareadin spectru a unei radiafii monocromatice de o anumitr 1..

Schema generall a unui fotometru este:

L n
-+ I

L--+ sursd de radiatii (lampi);

1 !-L7
ccFP
M --+ monocromaror tsau filtru): F --+ fantd: C --+ cura penrnr
solutta analtzatl; CF --r celuii fotoelectnca; P --+ rnstrument de misurare
U)otentlometru,).
Lumina (policromaticl) emisl de lamp6 (L) trece prin monocromator (M) ce permite
selectarea din spectru a radiafiei monocromatice cu o anumitd ],, pentru care absorb{ia este maximr in
cazul culorii solu{iei analizate. Radiafia selectatl strlbate cuva (C) cu solufia
colorat6 (probi, etalon
sau martor)' La nivelul solufiei se refine o parte din intensitate incidenta
Io in func{ie de natura qi
concerrtra{ia componentului alalizat (lo : la + 11;. Itadiatia neabsorbitd (lt)
este transmisd la celula
fotoelectrica (FC) care are rolul de a converti energia luminoasr primitd in
energie electric[. Curentul
electric produs este evaluat pe scara instrumentului de misur[ (P) direct in
unitdli de extinc{ie.
 Soluţii tampon

Partea experimentală

Evidenţierea capacităţii de tamponare a unui sistem tampon de tip fosfat

Pentru evidenţierea capacităţii de tamponare a unui sistem tampon de tip fosfat (KH2PO4
- Na2HPO4) se realizează experimentul următor:

1. Se prepară soluţii de KH2PO4 (0,066 N), Na2HPO4 (0,066 N), HCl (0,01 N) şi NaOH
(0,01 N).
2. În şase eprubete se pipetează soluţiile preparate conform tabelului următor:
Eprubeta KH2PO4 Na2HPO4 H2 O HCl NaOH Indicator pH
(ml) (ml) (ml) (ml) (ml) Aleamovski
(ml)
1 2 3 - - - 0,5
2 2 3 - 0,1 - 0,5
3 2 3 - - 0,1 0,5
4 - - 5 - - 0,5
5 - - 5 0,1 - 0,5
6 - - 5 - 0,1 0,5

3. Se adaugă indicator Aleamovski pentru evidenţierea pH-ului.

1
 4. Se notează în tabel pH-ul determinat prin comparare cu etaloanele din scara Aleamovski
de pH.

Pe baza valorilor determinate de pH să se interpreteze capacitatea de tamponare a

sistemului tampon fosfat (KH2PO4 - Na2HPO4).

2
 pH-metrie

Partea experimentală

Metoda colorimetrică de determinare a pH-ului

În Figura 1 aveţi o cutie cu hârtie indicatoare de pH. Această variantă are trei benzi de
hârtie indicatoare de pH: bandă albastră pentru domeniul de pH(0,5 - 5,0); bandă galbenă
pentru domeniul de pH(5,5 - 9,0); bandă roşie pentru domeniul de pH(9,5 – 13,0) În funcţie
de banda folosită, citirea se face pe scara corespunzătoare de culori.

Figura 1 – pH BOX

1. Completaţi tabelul următor cu probele reprezentate de soluţiile din trusa de reactivi din
Figura 2 şi cu probele biologice din Figura 3.

Probă pH Reacţia mediului

Figura 2 – Trusă de reactivi

1
 Figura 3 – Probe biologice

2. Completaţi tabelul cu valorile de pH determinate cu ajutorul hârtiei indicatoare de pH

prezentată în Figura 1, pentru fiecare probă conform Figurii 4 (soluţiile din trusa de reactivi) şi
Figurii 3 (probele biologice).

Figura 4 – Determinarea pH-ului cu hârtie indicatoare de pH

3. În funcţie de pH-ul găsit completaţi în tabel, pentru fiecare probă, reacţia mediului pe
baza scării de pH prezentată în referatul teoretic al lucrării.