Oana Munteanu - Biofizică, curs pentru studenții specializării Asistență Medicală Generală

CURS 4
Noțiuni despre pH
4.1. Acizi şi baze
Conform teoriei protolitice formulate de Brønsted – Lowry, acizii sunt substanţe ce au
tendința de a dona protoni iar bazele sunt substanţe ce manifestă tendința de a accepta protoni (sau
de a forma ioni OH-).

HCl + H2 O ⇔ H3O+ + Cl-

În reacţia de mai sus, HCl se comportă ca un acid donând un proton unei molecule de apă,
iar apa se comportă ca o bază, acceptând un proton de la HCl.
În reacția:
NH3 + H2O ⇔ NH4+ + OH-
amoniacul se comportă ca o bază, acceptând un proton de la molecula de apă, apa fiind aici un acid,
donând un proton moleculei de NH3.
Despre apă se spune că are caracter amfoter, uneori comportându-se ca un acid, alteori ca o
bază.
4.2. Reacția de disociere a apei
Un proton (H+) poate fi transferat de la o moleculă de apă la alta, formându-se un ion
hidroxil (OH-) şi un ion hidroniu (prin notație, H3O+ = H+). Reacția:
2 H2O ⇔ H3O+ + OH-
se numeşte reacţia de autoionizare a apei (sau de disociere a apei) și este o reacție reversibilă, cu
echilibrul puternic deplasat spre reformarea moleculelor inițiale de apă.
Definim produsul ionic al apei:
Papa = [H+]⋅[OH-] = 10-14 M2
valoare valabilă la temperatura de 25°C.
În apa pură,

[H+] = [OH-] = Papa = 10-7 M

În urma adăugării în apă a unei cantităţi de acid sau bază, egalitatea [H+] = [OH-] nu va mai
fi respectată, datorită modificării uneia sau alteia dintre cele două concentraţii molare. Ca o
consecinţă, dacă una dintre concentraţiile de [H+] sau [OH-] creşte, cealaltă va trebui să scadă,
pentru ca produsul ionic Papa să rămână constant.
În funcţie de valorile pe care le iau concentraţiile molare ale ionilor H+ și OH-, soluţiile
apoase se clasifică în:
- soluţii acide - pentru care [H+] > [OH-]
- soluţii bazice - în care [H+] < [OH-].

4.3. Noţiunea de pH
Din cauză că valorile pe care la ia în general [H+] sunt foarte mici (între 100 M ÷ 10-14M),
pentru aprecierea caracterului acid sau bazic al unei soluţii se preferă să se lucreze în termeni de pH.
pH-ul unei soluţii se defineşte ca fiind logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei
molare a ionilor hidroniu:
pH = -lg[H+]
1
 Oana Munteanu - Biofizică, curs pentru studenții specializării Asistență Medicală Generală

pOH-ul unei soluţii este definit ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei
molare a ionilor hidroxil :
pOH = -lg[OH-]

Relaţia dintre cele două mărimi este:

pH + pOH = 14

4.4. Scara pH-ului

Valorile pe care le poate lua pH-ul soluţiilor sunt cuprinse (în marea majoritate a situațiilor)
în intervalul 0 – 14, de la domeniul puternic acid până la cel puternic bazic.

Scara pH-ului

Un pH = 7 corespunde unei soluţii neutre (apa pură). Valori de pH mai mici de 7 corespund
soluţiilor acide; valori mai mari de 7 corespund unor soluţii bazice.
Scara pH-ului este de tip logaritmic, ceea ce înseamnă că o modificare cu o unitate a valorii
pH-ului se reflectă într-o modificare de 10 ori a concentrației [H+]; astfel: un pH = 3 corespunde
unei concentrații [H+] = 10-3 M, pe când un pH = 4 va corespunde unei concentrații [H+] = 10-4 M.
Se poate spune că soluţia cu pH = 3 este de 10 ori mai acidă decât cea cu pH = 4.
4.5. Sisteme tampon
Prin sisteme tampon se înţeleg acele soluţii care au proprietatea de a îşi menţine relativ
constant pH-ul, în cazul adăugării unor cantităţi limitate de acid sau bază.
Un sistem tampon are în compoziţie un acid slab şi o sare conjugată sau, o bază slabă şi o
sare conjugată. Sistemele tampon pot fi caracterizate prin capacitatea de tamponare i, reprezentând
cantitatea de acid sau de bază ce trebuie adăugată în soluţie astfel ca pH-ul acesteia să se modifice
cu o unitate.
Sângele este un mediu al cărui pH variază între limite extrem de înguste (7,35 – 7,45),
datorită prezenţei mai multor sisteme tampon, dintre care cele mai importante sunt H2CO3 şi HCO3-,
H2PO4- şi HPO42-. O scădere a valorii pH-ului sanguin sub 7,35 corespunde stării patologice numite
acidoză, respectiv creşterea pH-ului sângelui peste 7,45 duce la instalarea alcalozei.
Saliva are pH-ul menținut între 6,2 – 7,4 de către sisteme tampon specifice. Rolul cel mai
important în sistemele tampon salivare îl are ionul bicarbonat HCO3- ce difuzează în placa dentară
şi neutralizează acizii produşi de bacterii prin fermentaţia carbohidraţilor.