Tema 2. Structura apei.

Proprietățile fizice ale

apei. Ionizarea apei. Produsul ionic al apei.
Noțiunea de pH. Sistemele tampon.
 Apa
• Apă constituie 45% -75% din
totalul greutății corpului uman.
• Ea este distribuită în
compartimentele intracelulare și
extracelulare și asigură o fază de
solvent continuu între
compartimente corpului.
• Ca solvent biologic, apa joaca un
rol major în toate aspectele
legate de metabolism.
 Importanța apei
Participă în procese de absorbție,
transport, digestie, excreție precum și în
întreținerea temperaturii corpului.

Apa nu este doar un solvent pentru

reacțiile biologice.
Apa este un nucleofil bun și este foarte
adesea un participant direct în reacții,
cum ar fi hidroliza și condensarea.

Proprietățile unice ale apei sunt derivate

din structura sa.
Structura apei
 Proprietățile apei
Proprietățile fizice și chimice ale apei
determină multe particularități
caracteristice ale proceselor biologice.
Procesele de digestie, schimbul de
substanțe, formarea sângelui, sinteza
țesuturilor și altele au loc în mediul apos și
cu participarea apei.
Apa posedă proprietăți fizice anomale:
temperatură înaltă de fierbere, de
evaporare, conductibilitate termică,
capacitate înaltă de dizolvare și disociere a
substanțelor, constantă dielectrică mare
ș.a.
 Proprietățile fizice ale apei
Căldura specifică a apei este căldura necesară pentru a varia
temperatura unității de masă cu un grad, este mai mare
decât a oricărui alt lichid. Datorită acestui fapt apa evită
schimbările bruște ale temperaturii corpului.

Căldura de vaporizare - cantitatea de căldură, în calorii,

necesară pentru vaporizarea unității de masă, este
considerabil mai mare decât pentru oricare dintre lichidele
obișnuite.
 Proprietățile fizice ale apei

Conductibilitatea termică este foarte mare; aceasta

contribuie la răspândirea căldurii din regiunile situate în
profunzimea corpului spre exterior.

Constanta dielectrică face ca apa să fie un solvent ideal și

universal.
 Proprietățile fizice ale apei
Presiunea osmotică este o măsură a
tendinței de molecule de apă să migreze
dintr-o soluție diluată într-o soluție
concentrată printr-o membrană
semipermeabilă.

Această migrare a moleculelor de apă este

numită osmoză. O soluție care conține 1 mol
de particule dizolvate în 1 kg de apă este o
soluție mono-osmolară. În plasma sanguină,
concentrația totală normală a substanțelor
dizolvate este remarcabil constantă.
Ionizarea apei.
 Produsul ionic a apei
Apa este un electrolit foarte slab amfoter:

Constanta de disociere a apei se redă conform legii acțiunii

maselor prin expresia:
 Produsul ionic a apei
Numărul de moli de apă într-un litru este egal cu 55,6 mol/l,
care în apă pură este o mărime constantă, adică
[H2O]=55,6mol/l.
Înlocuind [H2O] prin 55,6 în relația precedentă obținem o
nouă constantă, care în teoria soluțiilor se numește produsul
ionic al apei.
 Produsul ionic al apei

• produsul ionic al apei Kw depinde numai de temperatură.

Valoarea sa se modifică considerabil odată cu creșterea
temperaturii ;

• Kw este același (nu se modifică) în soluții neutre, acide sau

bazice.
 Produsul ionic a apei
În funcție de concentrațiile ionilor de hidroniu dintr-o soluție,
ele se împart în:
• soluții neutre, unde:

• soluții acide, unde:

• soluții bazice, unde:

 Aciditatea și bazicitatea
Teoriei disociației electrolitice a lui Arrhenius - acizii
sunt definiți ca substanțele care ionizează în soluție
apoasă, cedând ioni de hidrogen (protoni, H+) și
bazele sunt substanțele care ionizează în soluție
apoasă, cedând ioni de hidroxid (OH−)

•acizi: acid clorhidric (HCl), acid
sulfuric (H2SO4), acid acetic (CH3COOH)
•baze: hidroxid de sodiu (NaOH), hidroxid de
potasiu (KOH), hidroxid de
calciu (Ca(OH)2), hidroxid de aluminiu
 Aciditatea și bazicitatea
Teoria Bronsted-Lowry  numită teoria protolitică.
Conform acestei teorii , un acid este specia chimică
cu tendința de a ceda un proton (H+), iar o baza este
specia care are tendința de a accepta un proton. 

HA + B ⇌ A− + HB+

acid + bază ⇌ bază conjugată + acid conjugat

 Noțiune de pH
pH-ul reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al
concentrației ionilor din soluție.

Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau

bazicitatea) unei substanțe, pe baza concentrației ionilor de
hidroniu H3O+.
Valoarea pH-ului are o mare importanță pentru sistemele vii, viața fiind posibilă numai în
anumite limite de pH; pH-ul sângelui de exemplu are valoarea de 7.35 – 7,4
 Sisteme tampon
Soluțiile tampon (denumite și sisteme tampon sau mai
simplu tampon chimic) sunt soluții cu mai multe componente ce
prezintă proprietatea de a-și menține constantă valoarea pH-ului
atunci când se adaugă volume limitate baze sau acizi. 

Se caracterizează prin:  pH –ul pe care-l mențin constant;

 capacitatea de tamponare a sistemului tampon.

• un acid slab și baza sa corespondentă (HA/A-), de exemplu CH3COOH/CH3COO- (acid

acetic/acetat), CO2/HCO3- (dioxid de carbon/ bicarbonat), H3PO4/H2PO4-(acid
fosforic/fosfat diacid).

• o bază slabă și acidul său corespondent (B/BH+), de exemplu NH3/NH4+

(amoniac/amoniu).
 Sisteme tampon biologice

• H2CO3/NaHCO3 - extracelular, plasmă

• Proteină/Proteinat de Na - extracelular, plasmă

• NaH2PO4/Na2HPO4 - extracelular, plasmă

• Deoxi-Hb/Oxi-Hb - intracelular, eritocite

• KH2PO4/K2HPO4 - intracelular
 Ecuația lui Henderson-Hasselbalch

Constanta relativă de aciditate va fi:

din care reiese:

Logaritmăm expresia de mai sus și înmulțim cu(-1):