pH-ul soluțiilor de acizi și baze monoprotice

Proprietățile acide sau bazice ale unei soluții depind de concentrația ionilor
hidroniu, H3O+, din acea soluție, care variază limitele:

1 • 10-14mol • L-1 ≤ [H3O+] ≤ 1 mol • L-1

Pentru a putea compara mai ușor concentrațiile diferitelor soluții, S. Sorensen a

introdus mărimea exponent de hidrogen, sau pH:

pH= -lg[H3O+]

pH-ul unei soluții este logaritmul zecimal cu semn schimbat al valorii concentrației
ionilor de hidroniu.

Pentru apă pură:

[H3O+]=[HO-]= 10-7 pH= -lg10-7= 7, valoare care indică mediu neutru

Cele mai
utilizate metode pentru determinarea pH-ului unei soluții sunt cele care folosesc:

 indicatori acido-bazici
 hârtie indicatoare
 pH-metru

Analog, definirii pH-ului, se poate folosi și pOH-ul:

pOH= -lg[HO-] [HO-]=10-pOH

 relația dintre pH și pOH este: pH+pOH=14

Exemplu:

1. O soluție are pOH=2. Ce caracter acido-bazic are soluția? 14-2=12 – sol bazică
CONSTANTA DE ACIDITATE

Măsurările de conductibilitate electrică permit compararea capacității de a ioniza a

diferiților acizi.

 În cazul unui acid tare, acesta ionizează practic total. Concentrația initial a
acidului va fi practic egală cu concentrația ionilor de hidroniu:
[H3O+]=[HA]mol • L-1
 În cazul acizilor slabi are loc o ionizare partial, conform echilibrului:
HA+H2O ↔ H3O+ + A-

Tendința de a ceda protonul, deci tăria acidă, poate fi exprimată cantitativ prin
legea echilibrului chimic:

Kc=¿ ¿

Pentru soluții diluate, considerăm concentrația apei aproximativ constantă și, prin
introducerea notației Ka=Kc • [H2O], se obține expresia:

Ka= ¿ ¿ ,Ka constanta de aciditate

Exemplu:

 Pt ionizarea HCN
HCN+H2O ↔ H3O+ + CN- Ka=6,2 • 10-10
 Pt ionizarea CH3COOH
CH3COOH+ H2O ↔ CH3COO- + H3O+ Ka=1,8 • 10-5

Relația dintre pH și Ka
Pentru un acid monoprotic care are concentrația inițială C mol L-1și ionizează
conform ecuației:
HA+H2O ↔ H3O+ + A-
Constanta de aciditate, Ka are expresia: Ka=¿ ¿
+ -
La echilibru ¿H3O ¿= ¿A ¿, iar acidul rămas neionizat are concentrația [ HA ]=C-¿.
Expresia constantei de aciditate, Ka devine Ka=¿ ¿ ¿
Ecuația de gradul II în care ¿H3O+ ¿ are soluția reală este:

−K a + √ K 2a +4 K a ∙ C
¿H3O+ ¿=
2
În cazul acizilor foarte slabi care ionizează foarte puțin, constanta Ka devine:

Ka=¿ ¿ ¿ deoarece ¿H3O+ ¿<<C

CONSTANTA DE BAZICITATE
Bazele tari ionizează practic total. Concentrația ionilor hidroxid va fi egală cu
concentrația inițială a bazei [HO-]=[B]
În cazul bazelor slabe, are loc o ionizare partial, conform echilibrului:
B+ HOH ↔ BH++HO-
Tendința de a accepta protoni, deci tăria bazică, se exprimă prin expresia
constantei de bazicitate: Kb=¿ ¿

Urmând același raționament ca și în cazul determinării expresiei pKa, rezultă

pKb=-lg Kb

La echilibru, concentrația bazei neionizate este:[B] = C- ¿

¿ =¿
Expresia Kb, devine:
−K b + √ K 2b +4 K b ∙ C
Kb=¿ ¿ ¿, deci ¿=
2
În cazul bazelor foarte slabe, care ionizează foarte greu, C- ¿
Iar Kb=¿ ¿ ¿

Din care rezultă: ¿=√ K b ∙C , respectiv pOH= ½ (pKb-lg C)