BAZELE ELECTROTEHNICII I

An I - ETTI

Curs IV
1. Metoda potențialelor la noduri (continuare)
2. Teoreme și metode specifice de rezolvare a circuitelor electrice în curent continuu
2.1 Teoremele lui Vaschy
2.2 Teorema reciprocității
2.3 Metoda de pasivizare a surselor reale / ideale de tensiune și curent
2.4 Teorema superpoziției (suprapunerii efectelor)
2.5 Teorema compensației
3. Teoreme de rezolvare a circuitelor electrice cu răspuns pe o singură latură
3.1 Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)
3.2 Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)
Capitolul II - Circuite electrice în regim permanent sinusoidal
1. Introducere. Operații elementare
2. Reprezentarea analitică (sau în complex)
Metoda potențialelor la noduri
(continuare)
 Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare - circuit electric cu două surse ideale de tensiune neconectate în cascadă

Dacă sursele ideale de tensiune nu sunt conectate în cascadă nodul de referință nu poate fi ales direct.

V2 = −E3 = cunoscut Aplicăm teorema lui Vaschy în

Dacă se alege nodul (3) avem:
V1 − V4 = E4 = cunoscut nodul (1) sau (4). Aici în nodul (1):

I1 R1 I1 R1
E4
E4
E3 E3
V3 = 0 E4 E4 V3 = 0
V1 I2 R2 V2 I3 R2 V2 I3
V1
I2

R5 R6 R5 R6
E4
V4
E4
I4 I5 I6 I4 V4 I5 I6
 Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare - circuit electric cu două surse ideale de tensiune neconectate în cascadă

V2 = −E3 = cunoscut Circuitul rezultat după aplicarea teoremei lui

V1 − V4 = E4 = cunoscut Vaschy în nodul 1 devine:

I1 R1 E4
E4 I1 R1
E4
E3
E4 E4 R2 V3 = 0 E3
V1
V2 I3
I2 R2 V2 I3 V3 = 0
I2

R5 R6 E4
E4 R5 R6

I4 V4 I5 I6
V4 I5 I6
Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare - circuit electric cu două surse ideale de tensiune neconectate în cascadă

Aplicăm metoda potențialelor la noduri cu V3 referință.

E4 După aplicarea teoremei lui Vaschy restul laturilor sunt laturi cu
I1 R1
surse reale.

E3
I2 R2 V2 I3 V3 = 0 V2 = −E3 = cunoscut

V2 = −E3
E4 R5 R6

 1 1   1 1 1 1  E4 E4
V4 I5 I6 − + 
 2 
V + + + + 
 4 V = − −
 R 2 R5   R1 R2 R5 R6  R1 R2

V4 AVEM NUMAI O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ !

Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare - circuit electric cu două surse ideale de tensiune neconectate în cascadă

V2 = −E3 = cunoscut
V4 = det er minat din ecuatie
E4
I1 R1
ATENȚIE
V4 − 0 + E4 Curentul I3 corespunzător sursei
I1 =
E3 R1
I2 R2 V2 I3 V3 = 0 ideale de tensiune E3 se
V4 − V2 + E4 determină din prima teoremă a lui
I2 =
R2 Kirchhoff, aplicată în nodul:
E4 V2 − V4
R5 R6 I5 =
R5
V4 I5 I6 0 − V4 I3 = I6 − I1 (nodul 3)
I6 =
R6 sau
I3 = I2 − I5 (nodul 2)
Metoda potențialelor la noduri

În acest moment revenim la circuitul inițial (cel dat

înainte de aplicarea teoremei lui Vaschy în nodul 1)
I1 R1
Se cunosc toți curenții cu excepția curentului prin
sursa ideală de tensiune E4 corespunzător laturii (4),
E3
V3 = 0 deci curentul I4 . Se aplică prima teoremă a lui Kirchhoff:
V1 I2 R2 V2 I3

I4 = I1 + I2 (nodul 1)
R5 R6
sau
V4
E4
I5 I6 I4 = I5 + I6 (nodul 4)
I4
Teorema reciprocității

Teorema reciprocității

În orice circuit electric liniar, aflat în regim permanent de curent continuu, ce conține o singură sursă
de tensiune electromotoare E, plasată pe o latură arbitrară k, valoarea curentului în orice latură
arbitrară j, este egală cu valoarea curentului de pe latura k dacă sursa de alimentare E se mută pe
latura j.

k j k j

E Circuit oarecare Ij Ik Circuit oarecare E

Teorema reciprocității

Exemplu: Aplicăm relația divizorului de curent

R1 A E1
I3 I1
E1 R2 R3 R1 R2 R3

I3 = I1
B

E1 R2 E1 R2
I3 =  = I1 =  =
R 2 R3 R2 + R3 R 1R2 R1 + R2
R1 + R3 +
R 2 + R3 R1 + R2
E 1 R 2 E 1 R 2
= =
R1  R2 + R1  R3 + R 2 R3 R1  R2 + R1  R3 + R 2 R3
Pasivizarea surselor reale / ideale

Pasivizarea surselor de alimentare reale / ideale de tensiune și de curent

Sursă reală Sursă ideală

Sursele de alimentare reale sau ideale de tensiune sau de curent se înlocuiesc cu rezistențele
(conductanțele) lor interne.

I
pasivizare
E U

scurtcircuit
Ri

I pasivizare

Ig = I U
întrerupere
Teorema superpoziției (suprapunerii efectelor)

Teorema superpoziției (teorema suprapunerii efectelor)

În orice circuit electric liniar ce conține mai multe surse de alimentare de curent continuu (în număr
de r surse), curentul electric de pe orice latură a circuitului este numeric egal cu suma algebrică a
tuturor curenților ce trec prin aceea latură, curenții fiind generați în mod succesiv de câte o singură
sursă de alimentare care acționează, fiecare în parte, în mod independent în circuit (restul surselor
de alimentare fiind pasivizate).
l
Astfel curentul dintr-o latură arbitrară k va fi de forma: Ik =  Ikr
r =1

unde: Ikr este curentul prin latura k atunci când în circuit acționează o singură sursă de
alimentare plasată pe latura r iar restul surselor sunt pasivizate.
 Teorema superpoziției (suprapunerii efectelor)

Exemplu: A I’3 A I”3

A I3

R1 R1 R2
R1 R2

E1 R3 R3
R3
E1 Ig2
Ig2

B B
B

I3 = I3 + I3 Ig2  R1

I3 = I3 =
E1
R1 + R 3 R1 + R3
E1 Ig2  R1
I3 = +
R1 + R 3 R1 + R3
Teorema compensației

Teorema compensației

Teorema compensației transformă o latură pasivă a unui circuit electric, liniar aflat în regim
permanent de curent continuu, într-o latură activă (sursă ideală de tensiune) fără a fi afectată
circulația și valoare curenților în noul circuit obținut.

(b) (b)

I I E=RI

U=RI U
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

Metode de rezolvare a circuitelor electrice cu răspuns pe o singură latură

A) Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin - Helmholtz)

Ri

Ee
IAB = ?

Ee = ?
Ee
IAB = Ri = ?
Ri + R AB
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

Demonstrație:

1. Aplicăm teorema lui Vaschy pe latura AB.

2. Aplicăm teorema superpoziției. În acest mod obținem două circuite distincte.
3. Se rezolvă fiecare circuit nou obținut.

IAB
Ek = 0

R AB0

E
E E
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

IAB = IAB + IAB

IAB 4. În circuitul (1) curentul IAB este furnizat numai de

sursa de tensiune plasată pe latura AB, restul

circuitului fiind pasiv (toate sursele Ek = 0 și

UAB0 = E
pasivizate).
E
IAB =
R AB + R AB0

E 5. În circuitul (2) se alege valoarea sursei de tensiune

arbitrar considerată E, în așa fel încât, valoarea
curentul IAB să devină egală cu zero, deci:
UAB0
IAB = IAB + 0 = UAB0 = E
R AB + R AB0
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

R AB0

Ee = UAB0

UAB0 Ee = UAB0
IAB = Teorema lui Thévenin
R AB + R AB0 Ri = R AB0
unde:

UAB0 reprezintă tensiunea la bornele A și B la funcționarea în gol.

RAB0 reprezintă rezistența echivalentă a circuitului pasivizat văzută la bornele A și B.
ATENȚIE: UAB0 și RAB0 se obțin din două circuite cu topologii total diferite față de topologia inițială!
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

Enunț:

Curentul IAB debitat de o rețea activă liniară, pe o rezistența RAB, conectată între bornele A și B, este
numeric egal cu tensiunea dintre aceste două puncte la funcționarea în gol (când latura cu rezistența
RAB este întreruptă), împărțită la suma dintre acea rezistență și rezistența rețelei pasivizate.
Este o teoremă cu “răspuns pe o singură latură“, deoarece permite calculul curentului doar pe o
singură latură din circuit.

Etape de rezolvare:

a) Se determină tensiunea între punctele A și B, la funcționarea în gol ( R AB →  ) și se reface

circuitul în concordanță cu această observație.

b) Se calculează R AB0rezistența echivalentă rezultată după pasivizarea circuitului (văzută între punctele
A și B).
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

Exemplu: R AB0

UAB0
IAB = A R2
R AB + R AB0 B

IAB RAB
R5 R6

E3
A R2
B
UAB0
A B
R5 R6
R2 E3
E4
R5 R6

E4
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

R AB0 UAB0

A R2
B A B
R2 I2
E3
R5 R6 R5 R6

E4
V 2= 0

 1 1 1  E 4 E3
1 1 1 1 R 2  R5 + R5  R 6 + R 2  R 6 V1   + + = − V1
= + + =  2
R R R 6  R R6
R AB0 R 2 R5 R 6 R 2  R5  R 6 5 2

R 2  R5  R 6 E4 − V1 UAB0 − R2  I2 = −E3 
R AB0 = I2 =
R 2  R5 + R5  R 6 + R 2  R 6 R2 UAB0 = R2  I2 − E3 = E4 − V1 − E3
Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin - Helmholtz)

 1 1 1  E 4 E3
V1   + + = −
 R 2 R5 R 6  R 2 R 6
R 2  R5  R 6
R AB0 =
R 2  R5 + R5  R 6 + R 2  R 6 UAB0 = E4 − V1 − E3

UAB0
IAB =
R AB + R AB0
Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

Metode de rezolvare a circuitelor electrice cu răspuns pe o singură latură

B) Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

Ig Gi
GAB GAB

UAB = ?

Ig Ig = ?
UAB =
Gi + GAB Gi = ?
Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

IABsc
Teorema lui Norton (generatorul echivalent de curent) UAB =
GAB + GAB0

Unde: IABsc = curentul de scurtcircuit între bornele A și B ( GAB →  ).

GAB = conductanța laturii AB pe care se dorește a se calcula tensiunea electrică.

GAB0 = conductanța echivalentă la borenel A și B atunci când circuitul electric se

pasivizează.
Enunț:

Căderea de tensiune produsă pe o conductanță aflată pe o latură arbitrară AB, a unei rețele electrice
liniare și active, este egală cu raportul dintre curentul de scurtcircuit al laturii și suma dintre
conductanța proprie laturii și respectiv conductanța rețelei pasivizate față de bornele A și B
Teorema generatorului echivalent de curent (Norton)

Exemplu:

IABsc
UAB =
GAB + GAB0

GAB

UAB
A B DE REZOLVAT ACASĂ

G2 E3
E4 G5 G6
 CAPITOLUL II

CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

Circuite electrice în regim permanent sinusoidal

Circuite electrice în regim permanent sinusoidal

Regimul permanent sinusoidal este regimul de curent alternativ monofazat. Este caracterizat prin
mărimi variabile în timp cu variație sinusoidală. Mărimile variabile pot fi tensiuni electromotoare,
căderi de tensiune sau curenți care își modifică valoarea în timp. Convenim să numim valoarea
instantanee, valoarea pe care o are mărimea variabilă sinusoidală la un moment oarecare t.
Prin convenție valoarea instantanee, se notează cu literă mică astfel: e(t), u(t), i(t), p(t).

i(t)
u(t) = Umax  sin(   t +  u )
Circuit electric
i(t) = Imax  sin(  t +  i ) u(t) Liniar, Pasiv și
e(t) = Emax  sin(  t +  e ) Reciproc

p(t) = Pmax  sin(  t +  p )

Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Mărimea periodică reprezintă o mărime variabilă a cărei succesiune de valori se repetă la intervale
egale de timp. Pentru mărimile periodice există relațiile:
e(t) = e(t + kT)
i(t) = i(t + kT) , k  Z
u(t) = u(t + kT)
Imax
Cel mai scurt interval de timp după care mărimea
periodică își reia valoarea în aceeași ordine se
numește perioada semnalului, notată cu T.

[T]SI = 1 [s]
Numărul de perioade cuprinse în unitatea de timp
se numește frecvența, notată cu f:
pulsația mărimii 1
periodice  = 2    f, [rad / s] f= , [Hz]
T
Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Se numește valoare de vârf a unei mărimi periodice,

cea mai mare valoare instantanee (ca modul) pe
Imax
care o poate avea acea mărime în decursul unei
perioade. Ea se notează, de exemplu în cazul unui
curent i(t), prin simbolul Imax.

Valoarea medie a unei mărimi variabile se

calculează cu integrala:

2t
1
În cazul mărimilor periodice, intervalul de timp se
Imed =   i(t)  dt
t 2 − t1 t 1
consideră o perioadă t 2 − t1 = T , valoarea medie
devenind în acest caz: O mărime periodică a cărei valoare medie pe timpul
T
1 unei perioade este nulă se numește mărime
Imed =   i(t)  dt  0 sau  0
T 0 alternativă.
Imed = 0
Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Valoarea efectivă (sau eficace) a unei mărimi periodice se calculează cu relația:

t1 + T
1 1 T2
I=
T 
t1
i (t)  dt  0
2
sau I=
T  0
i (t)  dt  0

Valoarea efectivă a unui curent periodic este numeric egală cu intensitatea curentului continuu, care
străbătând aceeași rezistență ca și curentul periodic, produce aceeași cantitate de căldură în timp de o
perioadă (valoarea efectivă are deci o semnificație energetică bine precizată).

1 T2
P = R  I = R   i (t)  dt  0
2

T 0
Raportul între valoarea maximă și valoarea efectivă a unei mărimi periodice se numește factorul de vârf
al semnalului: Imax
kv =
I
O mărime a cărei valoare instantanee păstrează tot timpul același semn se numește mărime pulsatorie.
Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Mărimi sinusoidale

Se numește mărime sinusoidală sau armonică o mărime alternativă care poate fi scrisă sub forma:

i(t) = Imax  sin(t +  i )

Imax
Argumentul sinusului, adică mărimea liniar
variabilă în timp (   t +  i ) se numește faza
mărimii sinusoidale (rad).
i  0
i = reprezintă faza inițială a mărimii
sinusoidale sau faza mărimii sinusoidale
pentru t = 0 (rad).
= pulsația mărimii sinusoidale (rad/s).  T = 2 

T
1 I 0 I
Imed =  Imax  sin(  t +  i )  dt = max  cos (   t +  i ) = max cos (  i ) − cos (   T +  i )  = 0
T0 T T T
Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Imed = 0

Pentru caracterizarea mărimilor sinusoidale, se utilizează totuși o valoare medie calculată numai
pentru o semiundă (semiperioadă) pozitivă, astfel:
T
0
2 2
2  Imax 2
Imed =   Imax  sin (   t +  i ) =  cos (   t +  i ) T =  Imax  cos(  i )
T 0  T 
2
Valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale se calculează cu relația de definiție a valorii efective a
mărimilor periodice:
T 2 T
1 2 Imax
I =   Imax  sin (   t +  i )  dt =
2 2
  1 − cos ( 2    t + 2   i )   dt =
T 0 2T 0 Imax = I  2
2 2
Imax Imax
 1 + sin ( 2    t + 2   i )  =  (T + 0)
T
=
2T 0 2T
Imax
kv = = 2
I
valoarea devine egală cu zero pe o perioadă
Mărimi sinusoidale

În electrotehnică, se operează cu valorile efective ale mărimilor sinusoidale, astfel expresiile uzuale ale
mărimilor sinusoidale au forma:

u(t) = U 2  sin(   t +  u ) i(t) = I 2  sin(   t +  i )

Aceste expresii se numesc formele normale în sinus ale mărimilor sinusoidale.

O mărime sinusoidală este deci complet determinată dacă i se cunosc

valoarea efectivă I, faza inițială  și pulsația ω.

Defazajul mărimii sinusoidale este diferența dintre fazele inițiale a două mărimi sinusoidale.

Defazajul dintre tensiunea și curentul sinusoidal este:  = u − i    −, 

Pentru două mărimi sinusoidale de forma:

i1 = 2  I1  sin(  t + 1 ) 12 = 1 −  2  0

i2 = 2  I2  sin(  t +  2 ) 12 = 1 −  2  0
Mărimi sinusoidale

Se consideră: i1 = 2  I1  sin(  t + 1 ) 12 = (  t + 1 ) − (  t +  2 ) = 1 −  2  0


i2 = 2  I2  sin(  t +  2 ) 12   −, 

12 = 1 −  2  0 12 = 1 −  2  0

i1 este defazat înaintea lui i2 i1 este defazat în urma lui i2

Mărimi sinusoidale

Se pot ivi următoarele cazuri particulare pentru defazajul între două mărimi sinusoidale, denumite
relații de fază :

 a) 12 = 1 −  2  0, i1 este defazat înaintea lui i2 ;

 b) 12 = 1 −  2  0, i1 este defazat în urma lui i2 ;

 c) 1 =  2 , 12 = 0, i1 şi i2 sunt în fază;


 d) 12 = 1 −  2 =  , i1 şi i2 sunt în cuadratură;
2
 e) 12 = 1 −  2 =  , i1 şi i2 sunt în opoziţie de fază.
Mărimi sinusoidale

Operații elementare cu mărimi sinusoidale

Circuitele electrice liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuații integro-diferențiale în care,
asupra mărimilor sinusoidale se efectuează operații elementare (adunare, înmulțire cu un scalar,
derivare sau integrare). Prin aceste operații elementare se obțin mărimi sinusoidale de aceeași
frecvență (pulsație).

Adunarea mărimilor sinusoidale

având aceeași formă sinusoidală
i1 = 2  I1  sin(  t + 1 )
 i = i1 + i2 i = I 2  sin(  t +  )
i2 = 2  I2  sin(  t +  2 )
Demonstrație:

i1 = I1 2 cos 1  sin (   t ) + cos (   t )  sin 1  I1  cos 1 + I2  cos  2 = I  cos 

i2 = I2 2 cos  2  sin (   t ) + cos (   t )  sin  2  I1  sin 1 + I2  sin  2 = I  sin 
Mărimi sinusoidale

I1  sin 1 + I2  sin  2
Obținem: I = I + I2 + 2  I1  I2 cos( 1 −  2 )
2 2  = arctg
1 I1  cos 1 + I2  cos  2

Multiplicarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar λ

Multiplicarea conduce la o mărime sinusoidală de aceeași frecvență și fază inițială, dar cu o valoare
efectivă amplificată de λ ori:

i1 = 2  I1  sin(  t + 1 ) i = I 2  sin(  t +  )
Demonstrație:
  i1 =   I1 2 sin(  t + 1 ) I =   I1 si 1 = 

Derivarea unei mărimi sinusoidale

Derivarea în raport cu timpul conduce la o mărime sinusoidală de aceeași frecvență, dar defazată

înainte cu și având valoarea efectivă de ω ori mai mare:
2
Mărimi sinusoidale

Demonstrație:

di1  
= 2   I1  cos( t + 1 ) = 2   I1  sin   t + 1 +  i = I 2  sin(  t +  )
dt  2


I =   I1 si  = 1 +
2

Integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale


Integrarea conduce la o mărime sinusoidală de aceeași frecvență, dar defazată în urmă cu și având
2
valoarea efectivă de ω ori mai mică:
Demonstrație:
i = I 2  sin(  t +  )
I1 
I1 I   I= si  = 1 −
 i1  dt = − 2  
 cos(  t + 1 ) = 2  1  sin    t + 1 − 
  2
 2
Mărimi sinusoidale

Toate cele patru operații elementare u(t) = U 2  sin(  t +  u )

 
sunt operații liniare
i(t) = I 2  sin(   t +  i )
uR (t)
UR = R  I
uR (t) = R  i(t) = R  I 2 sin(   t +  i )
i(t) u = i
R
uL (t)
UL =   L  I
di(t) 
uL (t) = L  = L    I 2 sin(  t +  i + ) 
dt 2 u = i +
i(t) 2
L
I
uc (t) UC =
C
1 I 2 
uC (t) =   i(t)  dt =  sin(  t +  i − ) u = i −

i(t) C C 2 2
C
Mărimi sinusoidale

uAB (t)
uR (t) uL (t) uC (t)

A B
R i(t) L i(t) C i(t)

uAB (t) = U 2 sin(   t +  u ) i(t) = I 2 sin(   t +  i )  = u − i

Dacă curentul se alege ca și

referință: uAB (t) = U 2 sin(  t + )
i = 0   = u
i(t) = I 2 sin(  t)

uAB (t) = uR (t) + uL (t) + uC (t )

Mărimi sinusoidale

uAB (t)
uR (t) uL (t) uC (t)

A B
R i(t) L i(t) C i(t)
di 1
dt C 
i(t) = I 2 sin(  t) uAB (t) = U 2 sin(  t + ) = R  i(t) + L + i  dt

  I 2  
uAB (t) = U 2 sin(   t + ) = R  I 2 sin(   t) + L    I 2 sin    t +  +  sin    t − 
 2  C  2

U  1 
I=    L −
 = arctg  C 
 1 
2

R2 +    L −  R 
   C   
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

În studiul circuitelor de curent alternativ care funcționează în regim permanent sinusoidal se utilizează
două tipuri de reprezentări simbolice: reprezentarea algebrică sau analitică (în complex), respectiv
reprezentarea geometrică (sau fazorială).
Efectuarea operațiilor cu mărimile sinusoidale este foarte dificilă și prea puțin intuitivă. Din acest motiv
se recurge la reprezentări simbolice pentru mărimile sinusoidale, care conduc la o rezolvare simplă a
circuitelor. Prin reprezentări simbolice calculul circuitelor de curent alternativ devine tot atât de simplu
ca și pentru circuitele de curent continuu.

a) Reprezentarea algebrică sau în complex

Reprezentarea pune în corespondență o mărime sinusoidală cu un număr complex având modulul

egal cu amplitudinea (valoarea maximă) mărimii sinusoidale și argumentul egal cu faza acesteia:

i = 2  I  sin(  t +  )  i = 2  I  e j( t + ) unde: i = i (t) se numește valoare

instantanee complexă de curent
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

i = 2  I  sin(  t +  )  i = 2  I  e j( t + )
Atenție:

j = −1
Teorema lui Euler: e j( t + ) = cos (   t +  ) + j  sin(  t +  )

Im
Afixul numărului complex este mobil
x i
I 2
i = Im ( i ) = 2  I  sin(  t +  )
 t + 
0
Re

Reprezentarea algebrică simplificată sau în

complex simplificat Se renunță la pulsația  si 2
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

i = 2  I  sin(  t +  )  I = I  e j unde: I se numește valoare

efectiv complexă de curent

Teorema lui Euler: e j = cos  + j  sin 

În reprezentarea în complex simplificat se rețin Im Afixul numărului complex este fix

doar cele două mărimi (necesare și suficiente)
x I
pentru ca o mărime sinusoidală să fie biunivoc
I
determinată (la aceeași pulsație pentru toate  Re
mărimile).
0
ATENȚIE la trecerile directe și inverse !
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Trecerea directă i = I 2  sin(  t +  )  I = I  e j

Exemplu:

  j   
i ( t ) = 4 2  sin  314  t +  , (A)  I = 4e 3
= 4   cos + j  sin 
 3  3 3

1 3
 I = 4 + j
2 2
(
 = 2  1 + j  3 ) Im
 
x I
I=4

0 Re
3
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Trecerea inversă I = I  e j  i = I 2  sin(  t +  )  = 2    f = 2    50 = 314 rad

Exemplu: 3
  3  3    −j
I = −1 − 1j = 2  cos  −  + j  sin  −   = 2 e 4
  4   4 

Im

-1 0
 3
i ( t ) = 2  2  sin  314  t −  = 2 −
3 Re
 4  4
 3 -1
= 2  sin  314  t −
 4  I
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Operaţii cu mărimi sinusoidale reprezentate în complex simplificat

Adunarea
Adunarea mărimilor sinusoidale reprezentate simbolic corespunde biunivoc adunării imaginilor
complexe (adunării numerelor complexe)

i = i1 + i2 I = I1 + I2 = I  e j = I  cos  + j  I  sin 

i1 = I1 2  sin(  t + 1 ) I1 = I1  e j1 = I1  cos 1 + j  I1  sin 1

i2 = I2 2  sin(  t +  2 ) I2 = I2  e j2 = I2  cos  2 + j  I2  sin  2

I1  cos 1 + I2  cos  2 = I  cos 

I1  sin 1 + I2  sin  2 = I  sin 
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Multiplicarea cu un scalar λ

Presupunem i = 2  I  sin(  t +  )  I = I  e j

  i =   I 2  sin(  t +  )    I  e j =   I

Derivarea i = 2  I  sin(  t +  )  I = I  e j

Atenție
di  
= 2    I cos(  t +  ) = 2    I sin    t +  +   j

 
dt  2 e 2
= cos + j  sin = j
 
2 2
j +  
j
  I e  2
=   e  I  e j = j    I
2
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Integrarea

Presupunem i = 2  I  sin(  t +  )  I = I  e j

I I  
 i  dt = − 2  
 cos(  t +  ) = 2   sin    t +  −  
  2
 
I j − 2  I j − j 2 I − j 2 I
 e = e e = e =
   j

Atenție


− j     1
e 2
= cos  −  + j  sin  −  = − j =
 2  2 j
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

UAB
UR UL UC i = 0   = u
A B
R I L I C I
uAB (t) = U 2 sin(  t + )  UAB = U  e j i(t) = I 2 sin(  t)  I = I  e j0 = I

uAB (t) = uR (t) + uL (t) + uC (t) UAB = UR + UL + UC

di(t) 1 1
uAB (t) = R  i(t) + L  +   i(dt)  dt UAB = R I + j   L I − j  I
dt C C
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

1
UAB = R  I + j    L  I − j  I
C

  1 
UAB = U  e j = U  cos  + j  U  sin  = I   R + j    L − 
    C 

U  cos  = I  R
 1 
U  sin  = I     L −
   C 

U  1 
I=    L − 
2
 = arctg    C
 1  
R2 +    L −
  C 
 R 
  
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

R = 100 (  )  
uAB (t) = 100 2 sin    t +  i(t) = ?
 2
L = 0.3 (H)

C = 10−6 (F)  j
uAB (t) = 100 2 sin(   t + )  UAB = 100  e 2 = 100  j
103 2
f= (Hz)
 j   1 
UAB = U  e = I  R + j   L − 
    C 
103
 = 2f = 2 = 2 KHz

100  j = I  (100 + j ( 600 − 500 ) ) = 100  I  (1 − j )
  L = 2  10  0.3 = 600 (  )
3

1 1 j  (1 + j )
= −6
= 500 (  ) I=
j
=
1
=  ( −1 + j )
  C 2  10  10
3
1 − j (1 − j )  (1 + j ) 2
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

j j  (1 + j ) 1 1 − j
3
I= = =  ( −1 + j ) = e 4
1 − j (1 − j )  (1 + j ) 2 2

1  3  3
i(t) =  2  sin    t − =  −
4   4 
sin 1000 t
2  
Vă mulţumesc pentru atenție !