Metoda suprapunerii efectelor (superpoziției)

Are la baza urmatorul principiu: daca in aceeasi retea se suprapun doua sau mai
multe regimuri de echilibru, se obtine tot un regim de echilibru. Conform acestui
principiu, curentul intr-o latura a unui circuit poate fi considerat ca suma algebrica a
curentilor produsi in acea ramura de fiecare t.e.m. in parte, cand ar lucra in circuit
independent de celelalte tensiuni electromotoare.
Acest principiu al suprapunerii efectelor permite, deci, ca un circuit complex sa
fie descompus in mai multe circuite simple in care sa nu actioneze surse decat pe o
singura latura, pe celelalte laturi sursele se inlocuiesc cu rezistentele lor interioare, iar
in cazul cand acestea nu sunt specificate (fiind inglobate in rezistentele laturilor),
sursele se scurtcircuiteaza.

Aplicand principiul suprapunerii efectelor circuitului reprezentat in fig.1.14,

obtinem doua circuite mai simple de rezolvat, reprezentate in fig.1.17 si 1.18.
Curentii din cele doua circuite se pot calcula, cu usurinta, cu ajutorul relatiilor
următoare:

2
Curentii reali, in laturi, in cazul cand functioneaza ambele surse
de t.e.m. e1 si e2, tinand seama de sensul curentilor din fig.1.14, 1.17 si 1.18, sunt:

Daca intr-un circuit complex exista trei t.e.m., aplicand principiul suprapunerii
efectelor, vom avea de rezolvat trei circuite simple.
Calculand curentii care circula prin laturile circuitului, determinati de fiecare sursa in
parte si insumandu-i algebric, vom obtine curentii reali din fiecare latura .
Dupa cum se vede, aceasta metoda de rezolvare a circuitelor complexe de curent
continuu este simpla insa laborioasa.

Metoda curenților ciclici

In cadrul acestei metode se lucreaza cu un numar de b necunoscute, curenti
fictivi, numiti “de contur”, asociati cate unul pentru fiecare bucla. Cu alte cuvinte
numarul de ecuatii este egal cu numarul de ochiuri (bucle) independente. In ecuatiile
date de teorema a doua a lui Kirchhoff, se inlocuiesc curentii din laturi cu curentii de

3
contur (curentul dintr-o latura reprezinta suma algebrica a curentilor de contur
respectivi) si se obtine un sistem cu b ecuatii si b necunoscute, de forma:

R11 Ic1 + R12 Ic2 + . + R1b Icb = aEc1

(1) R21 Ic1 + R22 Ic2 + . + R2b Icb = aEc2

:::::::

Rb1 Ic1 + Rb2 Ic2 + . + Rbb Icb = aEcb

Metoda curentilor ciclici consta in scrierea ecuatiilor curentilor de contur, in

rezolvarea acestui sistem de ecuatii (a carui numar de ecuatii este egal cu numarul de
necunoscute si egal cu numarul de bucle independente) si in calculul curentilor din
laturi in functie de curentii de contur, astfel:

a) se stabilesc curentii de contur si sensurile lor de referinta, care coincid cu

sensurile de parcurgere ale buclelor respective : Ic1, Ic2, Ic3, . , Icb.
b) se formeaza sistemul de ecuatii in care: Rkk este rezistenta proprie a buclei k,
adica suma rezistentelor aflate pe laturile buclei respective; Rkv este rezistenta aflata
pe latura comuna buclei k si v. Daca sensurile pozitive ale curentilor ciclici Ick si
Icv coincid in ramura comuna atunci in sistem Rkv are semnul plus, in caz contrar are
semnul minus.
aEck este suma tensiunilor electromotoare din bucla independenta k, exprimata fata de
sensul de referinta al curentului de contur Ick al buclei k.
c) se rezolva sistemul de ecuatii (1), in care necunoscutele sunt curentii de
contur (ciclici) Ick.
d) se suprapun in fiecare latura curentii de contur pentru a obtine curentul real al
laturii respective.
Ca si aplicatie se considera problema prezentata la sectiunea pecedenta, a carei
date ni le reamintim:

4
Sa se afle curentii din laturile circuitului reprezentat in figura 2.9, in care :

E1 = 80 V, E2 = 160 V, E3 = 50 V, E4 = 110 V, E5 = 65 V, R1 = 20 W, R2 = 15 W, R3 =
30 W R4 = 5 W, R5 = 5 W, R6 = 20 W, R7 = 30 W, R8 = 10 W

Rezolvare:      

Deoarece circuitul are 8 laturi si 5

noduri, rezulta ca numarul buclelor
independente este de 4, conform relatiei lui
Euller, deci vom avea 4 curenti ciclici Ic1, Ic2,
Ic3, Ic4, cate unul pentru fiecare bucla
independenta, pe care ii notam pe figura, ei
parcurgand bucla corespunzatoare in sensul
arbitrar, stabilit pe figura, astfel:

Ic1 strabate pe E1, R1, R8, R7

Ic2 strabate pe E4, R4, R7, R6

Ic3 strabate pe E2, R2, R5, E5, R8

Ic4 strabate pe E5, R5, R3, E3, R6

Urmatoarea etapa consta in scrierea sistemului de ecuatii pentru determinarea

curentilor ciclici pentru circuitul de fata, fiind format din patru ecuatii cu patru
necunoscute:

R11 Ic1 + R12 Ic2 + R13 Ic3 + R14 Ic4 = aEc1

R21 Ic1 + R22 Ic2 + R23 Ic3 + R24 Ic4 = aEc2

5
 R31 Ic1 + R32 Ic2 + R33 Ic3 + R34 Ic4 = aEc3

R41 Ic1 + R42 Ic2 + R43 Ic3 + R44 Ic4 = aEc4

Unde coeficientii sunt:

R11 = R1 + R7 + R8 = 60 W - reprezinta suma rezistentelor ochiului 1

R22 = R4 + R6 + R7 = 55 W - reprezinta suma rezistentelor ochiului 2

R33 = R2 + R5 + R8 = 30 W - reprezinta suma rezistentelor ochiului 3

R44 = R3 + R5 + R6 = 55 W - reprezinta suma rezistentelor ochiului 4

R12 = R21 = - R7 = -30 W, s-a luat cu minus deoarece prin R7 curentii Ic1 si Ic2 au
sensuri contrare

R13 = R31 = - R8 = -10 W; R24 = R42 = R6 = 20 W; R34 = R43 = R5 = 5 W

R14 = R41 = R23 = R32 = 0 deoarece ohiurile 1 si 4, respectiv 2 si 3 nu au laturi comune.

aEc1 = E1 = 80 V; aEc2 = E4 = 110 V; aEc3 = - E2 + E5 = - 95 V; aEc4 = E5 – E3 = 15 V;

Inlocuind valorile obtinute se obtine:

60 Ic1 - 30 Ic2 - 10 Ic3 = 80

-30 Ic1 + 55 Ic2 + 20 Ic4 = 110

-10 Ic1 + 30 Ic3 + 5 Ic4 = - 95

20 Ic2 + 5 Ic3 + 55 Ic4 =  15

In urma rezolvarii sistemului se obtin solutiile: Ic1 = 3 A; Ic2 = 4 A; Ic3 = -2 A;

Ic4 = -1 A.; dupa care se deduc curentii reali prin aplicarea teoremei supranunerii
efectelor, otinandu-se:

6
I1 = Ic1 = 3A; I2 = -Ic3 = 2A; I3 = -Ic4 = 1A; I4 = Ic2 = 4A; I5 = Ic3 + Ic4 = -3A; I6 = Ic2 +
Ic4 = 3A;           I7 = Ic2 – Ic1 = 1A; I8 = Ic3 – Ic1 = -5A.