I.

Mașina asincronă trifazată

1. Noțiuni generale despre mașina asincronă

Mașina asincronă este foarte asemănătoare din p. d. v. matematic cu

transformatorul, fiind descrisă de ecuațiile de tensiuni, care pot fi exprimate
pentru fiecare fază (din stator respectiv rotor),
u1=R1i1+L1di1/dt –ue1; (2.1)
u2= -R2i2 –L2di2/dt +ue2s; (2.2)
și ecuația amperspirelor,
kb1N1i1+kb2N2i2=kb1N1I0; (2.3)
Deoarece curenții și tensiunile variază în regim sinusoidal în raport
cu timpul, ecuațiile de mai sus se pot scrie în complex astfel,
U1=Z1I1-Ue1;
Ue1=-Z1mI0; (2.4)
U2= -Z2sI2+Ue2s ;
kb1N1I1+kb2N2I2=kb1N1I0;
Probele de mers în gol și de scurtcircuit se efectuează în laborator
pentru determinarea parametrilor din schemele echivalente ale mașinii.
Uzual se utilizează una din următoarele scheme echivalente (pe fază) pentru
mașina asincronă, fig. 2.1.

a) Elementele circuitului de magnetizare în paralel

b) Elementele circuitului de magnetizare în serie

Fig. 2.1 Schemele echivalente ale mașinii asincrone

1
 Între parametrii celor două scheme avem relațiile,
𝑅 2 𝑋 2
𝑅𝑚 (1+( 𝑚 ) ) 𝑋𝑚 (1+( 𝑚 ) )
𝑋𝑚 𝑅𝑚
𝑅𝑤 = 𝑅𝑚 2
𝑋𝜇 = 𝑋𝑚 2
(2.5)
( ) ( )
𝑋𝑚 𝑅𝑚
Relațiile inverse sunt,
𝑅 𝑋2 𝑅2 𝑋
𝑅𝑚 = 𝑅2𝑤+𝑋µ2, 𝑋𝑚 = 𝑅2𝑤+𝑋µ2 (2.5`)
𝑤 µ 𝑤 µ

R1 și Xσ1 sunt rezistența respectiv reactanța de scăpări a unei faze a

înfășurării statorului, Rm sau Rw rezistența corespunzătoare pierderilor în
fier pentru schema corespunzătoare, Xm sau Xµ reactanța de magnetizare
pentru schema corespunzătoare, 𝑅2, și 𝑋𝜎2,
reprezintă rezistența și reactanța
raportate a unei faze rotorice.

1.1. Date nominale

Datele nominale ale mașinii asincrone sunt trecute pe plăcuța cu date
de pe exteriorul carcasei (ex. în fig. 2.1.c).

Fig. 2.1.c) Plăcuța cu date nominale

Printre informațiile privitoare la firma constructoare, serie și nr., etc.,

se vor găsi la un motor asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit următoarele
(un exemplu): D/Y 230/400 V; 0.67/1.1A; 0.3 kW; 1480 rot/min; cos 0.85;
S1; 50Hz; Iz.Kl. (Cl.Iz.) F, IP 54. Acestea reprezintă tensiunea de linie
corespunzătoare conexiunilor indicate, curentul de linie pentru aceleași
conexiuni, puterea nominală (puterea la arbore), turația nominală, factorul
de putere nominal, serviciul de funcționare, frecvența nominală, clasa de
izolație și gradul de protecție.
Pentru motorul din laborator se vor identifica principalele date
nominale și se vor trece în tabelul 1.1.
Tabel 1.1 Identificarea datelor nominale
Puterea nominală (kW)
Tensiunea nominală la conexiunea stea (V)
Tensiunea nominală la conexiunea triunghi (V)
Curentul nominal la conexiune stea (A)
Curentul nominal la conexiune triunghi (A)
Cos φ

2
Frecvența nominală (Hz)
Viteza nominală (rot/min)
Tensiunea de fază nominală (V)
Curentul nominal de fază (A)

1.2. Pornirea și inversarea sensului de rotație

La alimentarea pentru pornire, rotorul fiind în repaus, motorul
asincron trece prin starea de scurtcircuit. Odată ce rotorul începe să se
rotească, motorul iese din starea de scurtcircuit și curentul scade, astfel încât
atunci când ajunge la viteza maximă de mers în gol, curentul este minim,
numit curentul de mers în gol. De regulă la motoarele asincrone, curentul de
pornire este mai mare decât cel nominal de 5-8 ori (Ip/In=5-8, valori mai
mici la motoarele foarte mici și mai mari la cele de putere mare). Pentru a
evita apariția acestor curenți mari se pot utiliza diferite metode de pornire
care vor fi studiate la acționări electromecanice. În această lucrare se va
realiza o pornire directă, înfășurarea statorului fiind conectată în stea,
înregistrându-se pe standul Lucas Nulle, sau cu osciloscopul registrator,
dacă un alt stand cu motor asincron se utilizează, curentul de linie pe
parcursul procesului de pornire.

1.3. Schema electrică de realizat

Fig. 2.1.d) Schema pentru pornirea în stea a motorului asincron cu standul Lucas
Nulle
Dacă se utilizează alt stand, schema de alimentare a motorului va fi
aceeași, dar modulul SO3636 nu se va mai utiliza, utilizându-se
osciloscopul registrator, a cărui sondă de curent (clește ampermetric) se va
amplasa pe linia de alimentare în locul ampermetrului, A. Se va realiza și
montajul pentru generatorul de c. c. utilizat ca sarcină ca în fig. 2.6.b.

3
1.4. Obiective
1. Completarea tabelului 1.1 cu datele nominale;
2. Determinarea curentului nominal prin măsurare la încărcare
nominală și compararea cu cel de pe plăcuță;
3. Tensiunea de fază măsurată, Uf=?;
4. Determinarea raportului Ip/In=? pentru motorul studiat.
5. Schimbarea sensului de rotație

1.5. Modul de lucru

Se va studia plăcuța cu datele nominale, identificându-se valorile și
completându-se tabelul 1.1. Se va realiza apoi schema electrică, utilizându-
se aparate de măsură în concordanță cu datele nominale și cele din timpul
procesului de pornire (Ip=6In) și după verificarea acesteia de cadrul didactic
îndrumător se vor porni echipamentele (modulul de măsură și acționare de
pe standul Lucas Nulle, respectiv se va porni și seta osciloscopul dacă se
utilizează alt stand). Se va alimenta motorul și înregistra curentul pe
parcursul procesului de pornire. Se va nota valoarea maximă a curentului de
pornire. Apoi se va încărca progresiv motorul până la turația nominală (pe
standul Lucas Nulle se va comanda în turație servomașina sarcină). Pe
standul cu generator de c. c. se va alimenta circuitul de excitație al
generatorului și se va crește progresiv curentul prin rezistența de sarcină,
scăzând valoarea acesteia, până grupul de mașini ajunge la turația nominală
a motorului asincron. Se va observa care este sensul de rotație al motorului
asincron. Se citește valoarea corespunzătoare a curentului. Se va raporta
valoarea maximă a curentului de pornire la valoarea măsurată la turație
nominală pentru a găsi raportul Ip/In.
Pentru inversarea sensului de rotație se vor inversa între ele la unul
din capete (ex spre sursa) două conductoare de alimentare (ex L1 cu L2).
Observați noul sens de rotație.
Notă: Orice schimbare între ele (la unul din capete) a două
conductoare de alimentare duce la schimbarea sensului de rotație al
motorului.

2. Încercarea la mers în gol

Din această încercare se determină parametrii corespunzători
funcționării în gol. Schemele echivalente la funcționarea în gol sunt,

4
 a) b)
Fig. 2.2 Scheme electrice echivalente pentru regimul de mers în gol. Parametrii
circuitului de magnetizare: a) în serie; b) în paralel

2.1. Schema electrică de executat

Se va realiza schema de alimentare a motorului asincron trifazat
conform fig. 3. De la rețeaua trifazată se va alimenta, prin intermediul
autotransformatorului trifazat, înfășurarea statorului motorului legată în stea,
astfel încât să putem regla tensiunea de alimentare. Aparatele vor măsura
puterea și curentul pe fază precum și tensiunea de linie.

Fig. 2.3 Schema de alimentare pentru încercarea la mers în gol

La motoarele mici (ex: puterea mai mică de 1kW) se vor utiliza trei
wattmetre pentru măsurarea puterii electrice luată de la rețea. Se vor nota
datele nominale ale motorului studiat și se vor alege aparatele de măsură
astfel încât să suporte tensiunile și curentul care vor fi în circuitele electrice
în timpul desfășurării încercării. Trebuie să se aibă în vedere faptul că la
încercarea de mers în gol tensiunea de încercare poate să fie până la 1,25 Un,
iar curentul este sub cel nominal. De aceste valori se va ține cont și la
reglarea domeniului de măsură al wattmetrului.
Dacă se utilizează un singur wattmetru, puterea totală absorbită, P10,
se consideră egală cu de 3 ori puterea măsurată. Dacă se utilizează două sau
trei wattmetre atunci puterea totală este egală cu suma algebrică a puterilor
măsurate de cele 2 wattmetre sau suma celor trei puteri măsurate(în cazul a
3 wattmetre). Această putere absorbită se regăsește astfel,
2
𝑃10 = 3𝑅1 𝐼10 + 𝑃𝐹𝑒 + 𝑃𝑚𝑒𝑐 (2.6)

5
 Rezistența înfășurării statorului, R1 se măsoară imediat după
realizarea încercării de mers în gol.

2.2. Obiective de urmărit

a) Se vor reprezenta grafic în funcție de tensiune parametrii: P10 ,I10,
cos10.
b) Se vor separa pierderile mecanice de cele în fier reprezentând
grafic în funcție de pătratul tensiunii suma pierderilor PFe+Pmec=f(U2).
Tensiunea U, se determină scăzând din tensiunea de alimentare căderea de
tensiune rezistivă de pe înfășurare (R1I10f). Se va prelungi această dreaptă
până la intersecția cu ordonata (tensiunea devine zero), unde obținem
valoarea pierderilor mecanice (pierderile în fier fiind zero dacă tensiune este
zero), fig. 4. Odată determinate pierderile mecanice (care se consideră
constante) se pot obține pierderile în fier în funcție de tensiune.

Fig. 2.4 Separarea pierderilor în fier de cele mecanice

c) Se vor determina parametrii din schemele echivalente pentru
tensiunea nominală

2.3. Modul de lucru

Încercarea de funcționare în gol se realizează după efectuarea unui
rodaj de cel puțin 1 min la tensiune nominală. Se va începe cu tensiunea
maximă, 1,2Un și se va scădea progresiv tensiunea. Se vor lua în jurul a 4..5
citiri, tensiunea minimă fiind astfel aleasă încât turația de mers în gol să nu
scadă foarte mult, ceea ce ar duce la o creștere importantă a curentului de
mers în gol. Se va completa un tabel de forma,
Tabel 2.2.1
U10[V] I1o[A] P10[W] PFe+Pm=P10-3R1I102 cos10=P10/(√3U10I10)

Se vor reține valorile corespunzătoare tensiunii nominale deoarece

aceste valori vor fi utilizate pentru determinarea parametrilor motorului.

6
 Conform schemei din fig. 2.2a, vom avea la mers în gol parametrii,
𝑈
𝑍10 = 10𝑛 ,
√3𝐼10𝑛
𝑃
𝑅10 = 𝑅1 + 𝑅𝑚 = 3𝐼102 , (2.7)
10
2 2
𝑋10 = 𝑋𝜎1 + 𝑋𝑚 = √𝑍10 − 𝑅10
Întrucât rezistența statorului se măsoară, se poate determina
rezistența corespunzătoare pierderilor în fier, Rm=R10-R1. Reactanțele nu pot
fi separate decât după realizarea încercării la scurtcircuit.

3. Încercarea la scurtcircuit
Schema electrică echivalentă pentru regimul de scurtcircuit este cea
din fig. 2.5.

Fig. 2.5 Schema echivalentă la scc.

Regimul de scurtcircuit este momentul pornirii când rotorul este în
poziție de repaus. Pentru a menține motorul în regim de scurtcircuit trebuie
menținut blocat rotorul acestuia.

3.1. Schema electrică de executat

Schema electrică pentru încercarea la scurtcircuit este cea din fig.
2.3, dar se va avea în vedere că rotorul trebuie menținut blocat. pentru
aceasta avem două posibilități: impunerea unei turații 0 la mașina care
încarcă motorul (standul Lucas-Nulle) sau utilizarea frânei mecanice pe
cuplajul motorului (pentru standul mașina de c.c. - motor asincron cu rotor
în scurtcircuit).

3.2. Obiective de urmărit

a) Se vor reprezenta grafic în funcție de tensiunea de alimentare
parametrii: P1sc, I1sc, cosφsc.
b) Se vor determina parametri schemei echivalente la scurtcircuit și
reactanța de magnetizare, Xm. Se vor determina și parametri Rw și Xµ.

7
3.3. Modul de lucru
Se va avea grijă ca autotransformatorul trifazat să fie pe poziția de
minim a tensiunii de ieșire. Se va crește progresiv tensiunea citindu-se 4...5
valori. Valoarea maximă a tensiunii este cea pentru care curentul din
înfășurarea statorului este cel nominal. Această tensiune reprezintă
tensiunea de scurtcircuit a motorului. Tensiunea de scurtcircuit în procente
𝑈
este, 𝑢𝑠𝑐 [%] = 𝑈𝑠𝑐 ∙ 100.
1𝑛
Se va completa tabelul,
Tabel 2.3.1
Usc [V] I1sc [A] P1sc [W] cossc= P1sc/(√3UscI1sc)

Se vor reține în mod special valorile corespunzătoare curentului

nominal, valori cu care se vor determina parametrii schemei echivalente.
2 − 𝑅2
Zsc=Usc/√3Isc, Rsc=Psc/3Isc2 Xsc=√𝑍𝑠𝑐 (2.8)
𝑠𝑐
`
𝑅2 = 𝑅𝑠𝑐 − 𝑅1 (2.9)
Se poate considera,
` 𝑋𝑠𝑐 𝑋 𝑅
𝑋𝜎1 = 𝑋𝜎2 = , sau 𝑋𝜎1 1
` = 𝑅 ` , iar apoi 𝑋𝑚 = 𝑋10 − 𝑋𝜎1 (2.10)
2 𝜎2 2

Se vor utiliza relațiile (2.5) pentru a determina Rw și Xµ.

4. Ridicarea caracteristicilor de funcționare în sarcină a motorului

asincron

Caracteristicile de funcționare în sarcină se ridică după ce motorul a

ajuns la o temperatură apropiată de cea nominală. Aceste caracteristici
reprezintă curbele de variație ale curentului de linie, puterii absorbite,
factorului de putere și randamentului în funcție de puterea de la arborele
motorului: I1,P1,cosφ1,η =f(P2).

4.1. Schema electrică de executat

Se va realiza schema electrică din fig. 2.6, cu precizarea că aparatele
de măsură trebuie alese în funcție de datele nominale de pe plăcuța
motorului. Sarcina motorului va fi asigurată de servomașina comandată în
cuplu (în cazul stanului Lucas-Nulle) sau de generatorul de c. c. cu excitație
separată care debitează pe o rezistență de sarcină în cazul celorlalte standuri.

8
 a)

b)
Fig. 2.6 Schema electrică pentru ridicarea caracteristicilor de funcționare în
sarcină a motorului asincron: a)(conexiune Y și D) cu standul Lucas-Nulle;
b)motor asincron-generator de curent continuu
4.2. Obiective de urmărit
Se vor ridica curbele I1,P1,cosφ1,η =f(P2).

4.3. Modul de lucru

Se va porni motorul asincron fără a avea sarcină la ax. Pentru acest
lucru, utilizând standul Lucas-Nulle, butonul Run nu trebuie să fie activat.
În cazul în care încărcarea se realizează cu ajutorul generatorului de c. c.,

9
excitația generatorului nu va fi alimentată, astfel că nu va exista tensiune pe
rezistența de sarcină, sau circuitul indusului generatorului va fi lăsat deschis.
După pornire, încărcarea motorului se realizează comandând în
cuplu mașina care constituie sarcina motorului (pe standul Lucas-Nulle) sau
crescând progresiv curentul din circuitul de sarcină al generatorului.
Creșterea curentului se va realiza reducând valoarea rezistenței de sarcină.
Cuplul la arborele motorului depinde direct proporțional de curentul din
indusul generatorului dacă fluxul de excitație este constant. Se vor citi
aparatele pentru diferite sarcini ale motorului și se va completa tabelul. Se
vor utiliza relațiile,
2𝜋𝑛[𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛] 𝑈𝑛𝐺
Ω= , 𝑘𝜙 ≅ , 𝑀 = 𝑘𝜙𝐼𝐺 (2.11)
60 Ω0
𝑘𝜙 – este constanta de flux a generatorului, M – cuplul electromagnetic
dezvoltat de generator. Puterea la axul motorului se poate determina și în
funcție de puterea la bornele generatorului, P2=UGIG/ηG. Pentru a utiliza
aceasta relație trebuie cunoscută curba de variație a randamentului
generatorului în funcție de curentul de sarcină.
Puterea absorbita P1 este data de suma algebrică a puterilor indicate
de cele două wattmetre. În locul aparatelor de măsură din circuitul de
alimentare a motorului asincron se poate utiliza o trusă wattmetrică, modul
de realizare a conexiunilor fiind indicat pe aceasta.

Tabel 2.4.1
U1 I1 P1 cosφ1=P1/(√3U1I1) P2=MΩ η=P2/P1

5. Determinarea pierderilor și a randamentului motorului asincron –

conform standardului IEEE Std. 112-1991 (IEEE Standard Test Procedure
for Polyphase Induction Motors and Generators, method B).

5.1. Tipuri de pierderi

În motorul asincron cu rotor în scurtcircuit pierderile sunt împărțite
în următoarele categorii de pierderi: pierderi în înfășurarea statorului,
pierderi în înfășurarea rotorului, pierderile în fier, pierderi mecanice (frecare
și ventilație) și pierderi suplimentare.
a) Pierderile în înfășurarea statorului – se pot determina cu relația
3R1I12, unde R1 este rezistența în curent continuu a unei faze a statorului, iar
I1 este curentul de fază pentru care se determină pierderile. Același rezultat
se obține dacă determinăm aceste pierderi cu relația 1,5RI2; R este rezistența

10
în curent continuu măsurată între oricare două borne de alimentare, iar I este
curentul de linie.
Este necesar însă ca în funcție de clasa de izolație a mașinii,
rezistențele măsurate să fie raportate la temperatura convențională,
obținându-se valoarea corectată. Relația de raportare la temperatura
convențională Ɵn, pentru înfășurările din Cu, a rezistenței măsurate, Rm, la
temperatura de măsurare, Ɵ, este,
𝜃 𝜃𝑛 +234,5
𝑅𝑚𝑛 = 𝑅𝑚 (2.12)
𝜃+234,5

Temperatura convențională este 750C pentru clasa de izolație A, 950C

pentru B, 1150C pentru clasa F și 1300C pentru H. Pentru înfășurările din
aluminiu termenul 234,5 se va înlocui cu 225. Pierderile se calculează
pentru șase încărcări diferite (25%, 50%, 75%, 100%, 125%, 150%).
b) Pierderile în înfășurarea rotorului – sunt date de relația,
𝑃𝐶𝑢2 = (𝑃1 − 𝑃𝐶𝑢1 − 𝑃𝐹𝑒 ) ∙ 𝑠 (2.13)
P1 – este puterea electrică luată din rețea, iar s este alunecarea la care
se determină pierderile în rotor. Alunecarea trebuie recalculată și ea la
temperatura convențională. Pentru colivii din Al se utilizează relația,
𝜃𝑛 +225
𝑠 𝜃𝑛 = 𝑠 (2.14)
𝜃+225
Dacă colivia este din Cu, atunci se va înlocui 225 cu 234,5. Și acestea
se calculează pentru cele șase încărcări.
c) Pierderile în fier și cele mecanice – acestea se determină la
încercarea de mers în gol a motorului. Modul cum se realizează separarea
lor este descris la pct. 2.2. Pierderile mecanice se consideră constante, iar
pierderile în fier nominale (constante și acestea) sunt cele corespunzătoare
tensiunii nominale.
d) Pierderile adiționale – se determină scăzând din pierderile totale
pierderile mecanice, în fier, în înfășurarea statorului și în cea a rotorului.
Relația de calcul,
𝑃𝑎𝑑𝑑 = (𝑃1 − 𝑃2 ) − 𝑃𝑚 − 𝑃𝐹𝑒 − 𝑃𝐶𝑢1 − 𝑃𝐶𝑢2 (2.15)
Ele se vor calcula de asemenea pentru cele șase încărcări, începând de
la cea maximă spre cea minimă. P2 – reprezintă puterea la arborele
motorului (2πnM/60); n în rotații/min, iar M în Nm.

11
5.2. Obiective de urmărit
Se vor ridica graficele care reprezintă curentul de linie, viteza
rotorului, factorul de putere și randamentul în funcție de sarcina la axul
motorului.
5.3. Modul de lucru
Pierderile adiționale se vor reprezenta grafic în funcție de pătratul
cuplului, relația fiind de forma, Padd=AM2+B. Se realizează o regresie
liniară pentru a obține intersecția cu axa puterii (M=0), rezultând valoarea
lui B. Trebuie ca valoare R a factorului de corelare a regresiei să fie minim
0,9, iar panta A să nu fie negativă. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții
se vor elimina punctele greșite, iar dacă în continuare nu se îndeplinesc
condițiile, testul este greșit. Trebuie identificate erorile și testul trebuie
repetat. Dacă și după al doilea test factorul de corelare este mai mic ca 0,9,
se va determina și considera valoarea medie obținută în urma a două seturi
de măsurători. Primul set se va realiza pornind de la încărcarea cea mai mică
spre cea maximă, iar al doilea set de citiri în ordine inversă.
Valoarea corectată a pierderilor adiționale este,
𝑃𝑎𝑑𝑑 = 𝐴𝑀2 (2.16)
Se va completa tabelul 2.5.1 și apoi 2.5.2.
Tabel 2.5.1 – determinarea randamentului prin măsurarea puterilor de intrare
și ieșire și separarea pierderilor (metoda B)

Rezistența înfășurării statorului între două borne ………………………….Ω………temperatura………….. 0C

Temperatura convențională pentru corectarea rezistenței …………………….0C

Nr.crt. Descriere 1 2 3 4 5 6

1 Temperatura ambientală (0C)

2 Temperatura înfășurării statorului la test (0C)

3 Alunecarea (rot/min) (n1-n)

4 Viteza rotorului, n (rot/min)

5 Tensiunea de linie (V)

6 Curentul de linie (A)

7 P1 (W)

12
8 PFe (W)

9 PCu1 la temperatura de test (W)

10 Puterea electromagnetică=(7)-(8)-(9) (W)

11 PCu2 (W) (rel. 2.13)

12 Pm (W)

13 Pierderi tot. convenționale=(8)+(9)+(11)+(12) (W)

14 M (Nm)

15 -

16 Cuplul corectat(dacă este cazul) (Nm)

17 Puterea la arbore, P2 (W)

18 Pierderile totale aparente (W) =(7)-(17)

19 Pierderile adiționale (W) =(18)-(13)

Valoarea B ……… panta A………….. factorul de corecție …………

20 PCu1 corectate (W)

21 Puterea electromagnetică corectată=(7)-(8)-(20)

22 Alunecarea corectată (rel. 2.14) (rot/min)

23 Viteza corectata (rot/min) =n1-(22)

24 PCu2 corectate (W) =(21)*(22)/n1

25 Padd corectate (W) (rel. 2.16)

26 Pierderile totale corectate=(8)+(12)+(20)+(24)+(25)

27 Puterea la arbore corectată =(7)-(26)

28 Puterea la arbore, P2 (kW) =(27)/1000

29 Randamentul (%) =(27)*100/(7)

30 Factorul de putere (%) =(7)*100/(1,732*(5)*(6))

13
Tabel 2.5.2 – Rezumatul caracteristicilor

Sarcina (% din cea nominală) 25 50 75 100 125 150

Factorul de putere (%)

Randamentul (%)

Viteza (rot/min)

Curentul de linie (A)

6. Determinarea reactanței de scăpări a înfășurării statorului mașinilor de

c. a. trifazate prin metoda rotorului îndepărtat

Rotorul (sau statorul, dacă se urmărește determinarea inductanței de

scăpări a rotorului) fiind îndepărtat, se alimentează statorul de la un sistem
trifazat echilibrat de tensiuni (Fig. 2.7), valoarea efectivă a acestei tensiuni
fiind astfel aleasă, încât prin fazele statorului curentul să fie de valoare
nominală.

Fig. 2.7 Schema de alimentare a înfășurării

Pentru determinarea reactanței de scăpări pe fază, se măsoară
tensiunea U, curentul In (se recomandă a fi cel nominal) și puterea activă
absorbită P. Spre exemplu, pentru schema din Fig. 2.7, vom avea pentru
mărimile de fază,
U
Z (2.17)
3  In

P
R 2 (2.18)
In

14
 X  Z 2  R2 (2.19)
Reactanța X calculată, corespunde însă întregului flux statoric compus
atât din fluxul util care se închide prin spațiul rotoric în absența rotorului,
reactanța corespunzătoare acestuia fiind notată cu Xb, cât și din fluxul de
scăpări cu reactanța Xσ. Astfel, reactanța de scăpări se determină cu relația,
Xσ=X-Xb (2.20)
Determinarea reactanței Xb [Ω ] se poate realiza cu relația analitică,
f  
X b  15  N 2  k w    lg  0.5lV   *108
2
(2.21)
p  6
unde: f – frecvența tensiunii de alimentare, lv – lungimea totală a
canalelor de ventilație, lg – lungimea geometrică. Toate mărimile care
reprezintă lungimi se introduc în cm.
Aceeași reactanță Xb poate fi determinată experimental prin
introducerea în interiorul statorului, pe suprafața activă a acestuia, a unei
bobine de control (Fig. 2.8); lungimea acesteia este egală cu lungimea
miezului statoric, iar deschiderea egală cu pasul polar (mq în crestături).

Fig. 2.8 Bobină pentru determinarea fluxului util

Părțile active ale bobinei se fixează deasupra crestăturii, iar cele
frontale se îndoaie după direcția razei înspre axa mașinii, în planul care
limitează pachetul de tole ale statorului, pentru a nu fi supuse câmpului de
scăpări al capetelor frontale.
Se măsoară tensiunea indusă în bobina de control și se determină
reactanța utilă cu relația,
U b Nk w
Xb  (2.22)
In Nb

Dacă înfășurarea statorului are un număr fracționar de crestături pe pol

și fază, lățimea bobinei se ia egală cu numărul întreg cel mai mare de
crestături cuprins în pasul polar, iar reactanța se determină cu relația:

15
 Ub Nk w
Xb  (2.23)
I n N sin q' 
b
3q 2

În relațiile precedente au mai fost utilizate următoarele notații: Ub –

tensiunea la bornele bobinei de control, Nb – numărul de spire ale bobinei de
control din interiorul statorului, q – numărul fracționar de crestături pe pol și
fază, q’ – cel mai mare număr întreg de crestături cuprins în pasul polar.

6.1. Schema electrică de executat

Se va realiza schema din fig. 2.7, alimentându-se statorul unei
mașini asincrone trifazate după ce mai întâi s-a fixat în interiorul său bobina
pentru determinarea fluxului util. Sursa de tensiune trifazată trebuie să fie
reglabilă, utilizându-se în acest sens un autotransformator trifazat, fixat
inițial pe tensiunea de ieșire minimă. Trebuie respectată această condiție
întrucât în acest regim reactanța este foarte mică, iar alimentarea cu tensiune
nominală ar putea duce la distrugerea autotransformatorului sau a înfășurării
mașinii testate. Pentru standul cu mașina asincronă demontabilă,
deschiderea bobinei va fi egală cu 9 crestături (q=3), iar pentru mașina
sincronă demontată (fig. 2.8), deschiderea bobinei va fi de 10 crestături
(q=31/2; q’=10). La capetele bobinei se va conecta un voltmetru, domeniul
setat fiind pe mV.

6.2. Obiective de urmărit

Se va determina reactanța de scăpări a înfășurării statorului unei
mașini de c. a. trifazate. Fluxul util din spațiul rotoric va fi determinat prin
măsurarea tensiunii induse în bobina din interiorul statorului.

6.3. Modul de lucru

Aparatele de măsură se vor alege în funcție de datele nominale ale
mașinii testate. Astfel, curentul din circuit va ajunge la valoarea nominală a
curentului de pe plăcuță, iar tensiune va fi mai mică decât cea nominală
(maxim 20%). După realizarea schemei electrice și verificarea acesteia, se
va alimenta autotransformatorul trifazat. Apoi se va crește fin tensiunea de
ieșire a autotransformatorului, urmărind variația curentului (ca la încercarea
de scurtcircuit). Când se ajunge la curentul nominal, tensiunea rămâne fixă
și se citesc aparatele, completându-se tabelul 2.6.1.
Tabel 2.6.1 Valori măsurate și calculate
U (V) I(A) P(W) Ub(V) Z(Ω) R(Ω) X(Ω) Xb(Ω) Xσ(Ω)
măsurare măsurare măsurare măsurare (rel. (rel. (rel. (rel. 2.22 (rel.
2.17) 2.18) 2.19) sau 2.23) 2.20)

16
 Numărul de spire pe fază pentru mașina cu rotor demontabil cu
datele, 1475rpm., 0.3kW, 400V, 0.67A, este, N=798, kw=0,955 (133 spire pe
bobină, 6 bobine pe fază, înfășurare într-un singur strat cu pas diametral);iar
pentru mașina sincronă demontată având datele nominale, 1500rpm., 12kW,
400V, 24.9A, avem N=98, kw=0,93 (7 spire pe bobină, 14 bobine pe fază,
înfășurare în dublu strat cu pas scurtat).

7. Studiul regimului de generator al mașinii asincrone cu rotor în

scurtcircuit
Mașina asincronă este utilizată în regim de generator în unele
hidrocentrale de putere mică, unde se utilizează mașina cu rotorul în
scurtcircuit, ea fiind conectată la rețeaua electrică. Energia de magnetizare
necesară generatorului este luată din rețea, frecvența tensiunilor fiind
impusă de asemenea de rețea.
Ca generator autonom, mașina asincronă se utilizează rar datorită
problemelor de autoexcitare, cât și datorită faptului că din cauza bateriilor
de condensatoare necesare, instalațiile sunt mai scumpe decât generatoarele
sincrone normale. În regim de generator autonom autoexcitarea precum și
energia de magnetizare se produc cu ajutorul condensatoarelor legate în
paralel cu înfășurările mașinii, fig.2.9.

Fig. 2.9 Generatorul asincron autonom

Frecvența tensiunilor generatorului este dată de inductanța de mers

în gol, L10, și de capacitatea în paralel, C. Impunând frecvența, va rezulta C,
1
𝐶 = 𝜔2 𝐿 (2.24)
10

În regim de generator autonom este foarte greu de menținut

frecvența și tensiunea constante odată cu variația sarcinii. Autoexcitația
generatorului se realizează dacă capacitatea este corespunzător aleasă și
rotorul prezintă magnetism remanent. Dacă însă mașina nu a funcționat o
perioadă mai îndelungată, rotorul își pierde magnetismul și autoexcitația nu
se produce, fiind necesară magnetizarea acestuia prin alimentarea înfășurării
statorului cu tensiune continuă sau alternativă.

17
 Cuplată la o rețea de energie electrică, mașina asincronă ajunge în
regim de generator prin creșterea turației rotorului peste turația de
sincronism. Acest lucru se poate realiza prin intermediul mașinii de
antrenare.
Se va studia regimul de generator cuplat la rețea.

7.1. Schema electrică de executat

Fig. 2.10 Studiul regimului de generator cuplat la rețea

Mașina de antrenare poate fi un servomotor comandat în turație sau

cuplu, ca în cazul standului Lucas Nulle, sau un motor de c. c. (stand mașină
de c. c. – mașină asincronă). Un exemplu de alimentare a motorului de c. c.
cu excitație derivație este prezentat în fig. 2.11.

Fig. 2.11 Alimentarea m.c.c. cu excitație derivație

Aparatele de măsură și cele două reostate se vor alege astfel încât să

suporte curenții și tensiunile motorului, date pe plăcuța acestuia. Reostatele
se vor indica pentru fiecare stand în parte.

7.2. Obiective de urmărit

1. Se va urmări trecerea treptată, pe parcurs ce turația se apropie de
cea de sincronism și apoi o depășește, din regim de motor în regim de
generator (prin schimbarea sensului fluxului de putere măsurată de trusa
wattmetrică).
2. Se vor ridica caracteristicile cuplului, puterii la arbore și a
curentului, M, P, I =f(n) pentru mașina asincronă în regim de generator.

7.3. Modul de lucru

18
 După verificarea schemei electrice se va alimenta motorul de c. c.
având reostatul de pornire la maxim, cel de excitație la minim și se va
observa sensul de rotație. Se va porni mașina asincronă în regim de motor și
se va observa de asemenea sensul de rotație. Cele două mașini trebuie să se
rotească în același sens. Dacă sensurile diferă, se poate schimba foarte
simplu sensul de rotație al mașini asincrone, schimbând între ele două faze.
Se va verifica noul sens de rotație. În cazul servomotorului de pe standul
Lucas Nulle nu este cazul deoarece conectarea acestuia la partea de
comandă se realizează după pornirea mașinii asincrone în regim de motor,
plecându-se de la turația maximă de mers în gol.
Se va porni mai întâi motorul de c. c. și se va scoate treptat din
circuit reostatul de pornire, urmărindu-se ca turația să fie apropiată de cea de
sincronism a mașinii asincrone. Dacă este necesar se va acționa și asupra
reostatului de excitație. Când turația este apropiată de cea de sincronism (dar
mai mică) se va alimenta și mașina asincronă. Se va observa indicația
wattmetrelor. Se va crește progresiv turația prin acționarea motorului de c. c
sau a servomotorului, trecând în regim de generator. Se vor face 4…5 citiri
la turații diferite, ultima fiind astfel aleasă încât curentul mașinii sincrone sa
fie în jurul curentului nominal. Se va completa tabelul 2.7.1 și se vor ridica
graficele cerute.
Tabelul 2.7.1 Mașina asincronă în regim de generator
n(rot/min) I(A) P(W) M

Pe standul Lucas Nulle toate aceste mărimi se măsoară și se citesc

direct. Pe standul mașină de c. c.-mașină asincronă cuplul se va determina
cu relația, M=kϕIa. Unde kϕ=U/(2πn0/60); U-tensiunea continuă a motorului
de c. c., n0-turația de mers în gol a m.c.c, iar Ia curentul din înfășurarea
rotorică la turația respectivă.

19