Universitatea de Stat „Aleco Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

Referat pe tema

„Rolul sistemului educaţional în formarea capitalului uman.”

(în cadrul disciplinei „Teorii economice contemporane”)

Specialitatea: „Contabilitate”

Autor:
studenta gr. CT11M
Nadejda Danilescu
___________________

Conducător ştiinţific

conf., univ., dr. Alla Trusevici

___________________

Bălţi, 2019
1
 Cuprins:

1. Teoria capitalului uman, scurta incursiune istorie ..………………………………………..……3

2. Germenii capitalului uman ..…………………………………………………………………...……3
3. Viziunea lui Alfred Marshall despre capitalul uman ...…………………………………………..4
4. Definirea capitalului uman…………………………………………………………………………..4
5. Capitalul uman în zilele noastre ....…………………………………………………………………6
6. Costurile și beneficiile investiției în capitalul uman ...…………………………………………..7
7. Costurile și beneficiile din investiția în capitalul uman la nivel individua l…………………..8
8. Costurile și beneficiile în investițiile în capital uman la nivel social ………………………….8
9. Reforma de optimizare a școlilor ...…………………………………………………………………
9
10. Statistica instituțiilor de învățământ din Republica Moldova……………………………………
9
11. Referințe bibliografice...........................................................................................................10

2
 Teoria capitalului uman, scurta incursiune istorie

Istorie ideilor clasează data nașterii a teoriei capitalului uman în anii 60 ai secolului trecut,
atunci când studiile de incontestabilă valoare a lui Schultz, Becker și Mincer au constituit punctul
de plecare a domeniului ce avea să conducă un apor semnificativ sub aspectul cantitativ și calitativ
la dezvoltarea ulterioară a științei economice.

În aceeași perioadă se construiesc teorii susținute de dovezi empirice ce argumentează

economia în favoarea sporirii resurselor alocate dobândirii de cunoștințe generale și profesionale,
instrucțiuni în firmă sau școli profesionale, universități. Tot de atunci sunt furnizate argumente pro
sau contra politicilor publice sau private în domeniile sus menționate.

Teoria capitalului uman datează de o jumătate de secol dar germenii săi intelectuali se găsesc
într-o epocă mult mai îndepărtată. Germenii ideilor științifice îi descoperim în Avuția națiunilor. De
fapt prima încercare de definire riguroasă a capitalului uman îi aparține lui A. Smith. În încercarea
sa de a analiza factor de producție filosoful scoțian include în capitalul fix lângă mașini unelte,
clădiri, ameliorări ale solului, capacitățile dobândite și folositoare ale tuturor locuitorilor sau
membrilor societății.

Germenii capitalului uman

Așa dar Smith considera că una din cauzele îmbogățirii națiunilor constituie ceea ce azi numim
capital uman. Precizarea părintelui economiei prefigurează indubitabil ideea larg dezbătută în
contemporanietate după care resursele alocate educației și instruirii constituie investiții similare
celor făcute în orice altă formă de capital, mai mult, el nu se rezumă la definirea capitalului uman ci
purcede la analiza sa restrânsă și nesistematică considerând prin altele că patrimoniul omului sărac
constă în puterea și îndemânarea bațelor sale.

Există astăzi suficiente studii ce arată cu claritate că una dintre cauzele ce diferențiază
veniturile salariaților îl reprezintă gradul inegal de educație a forței de muncă. Conform datelor
statistice salariile celor cu studii superioare sunt mai ridicate decât celor cu studii medii iar ale
acestora din urmă le depășesc de cele ale muncitorilor absolvenți de școala primară.

Smith dedică o parte a efortului său analizei critice a legislației ce obstrucționează funcționarea
pieții muncii. După el salariile sunt menținute la un nivel modest atunci când în calea liberei
circulații a muncitorilor se ridică bariere artificiale. Traducând în limbaj modern autorul Avuției
națiunilor dorea să spună că performanța muncitorilor reflectată în salarii depinde de cheltuieli cu
pregătire educației văzute ca investiții în capital uman. Însă randamentul unor asemenea investiții
3
are de suferit dacă posesorul lor nu dispune de dreptul de a circula și a-și plasa calificările acolo
unde acestea primesc cea mai bună remunerare cu putință. În concluzie parcurgerea operei lui
Smith ne oferă ocazia să afirmăm că în ciuda unei tratări nesistematice și a unui limbaj ușor arhaic
teoria capitalului uman își are originile în epoca nașterii științei economice. Aici se găsește filosofia
sa și principalele sale idei chiar dacă statutul de teorie în adevăratul sens al cuvântului va fi
dobândit mult mai târziu, adică abia în urmă cu 4 decenii.

Viziunea lui Alfred Marshall despre capitalul uman

Alfred Marshall încercând să sublinieze valoarea capacităților umane pentru procesul de creare
a bunurilor și serviciilor, economistul britanic afirmă că omul este centrul problemei producției, el
se ocupă în mod special de domenii ce intră astăzi în sfera de analiză a teoriei capitalului uman.
Astfel un capital întreg din celebrul său tratat de economie este dedicat sănătății și capacității de
lucru a populației considerând că acesta joacă un rol capital în producția de bogăția materială. De
fapt el consideră potențialul uman ca principal instrument al producției, mai mult, marele
economist neoclasic gândește că preocuparea fundamentală a științei pe care o slujește trebuie să fie
progresul umanității în număr, sănătate, vigoare, cunoștințe și abilitate, forța caracterului.

Un alt punct comun al preocupărilor lui Marshall și al teoreticienilor Schultz și Mincer ne este
relevat din analiza privind factor de producție. Astfel marele economist neoclasic considera că în
realitate capitalul constă în mare parte în cunoștințe și în organizare. Mai mult de atât autorul unuia
dintre cele mai longevive și apreciate cursuri de teorie economică din istorie relevă importanța
cercetării a cunoașterii aplicate afirmând că știința reprezintă cel mai puternic instrument de
producție. Problemei educației îi alocă o atenție specială plecând de la premisa că omul abil
beneficiază de instrucție generală dar și tehnică constituie sursa tututror progreselor. Marshall nu
avea nici o îndoială că cel mai prețios capital este cel investit în oameni. După cum lesne se poate
observa germenii teroriei capitalului uman exista încă din perioada de naștere a științei a alegerilor,
însă nu putem vorbi de un sistem închegat coerent capabil să-și merite eticheta de adevărata teorie.

Definirea capitalului uman

Totuși descoperim aici suficiente noțiuni, idei, preocupări care ne determină să afirmăm că
pentru respectarea rigorii științifice trebuie să susținem că originile intelectuale pe care economiștii
din a doua jumătate a sec. XX-lea și-au construit teoriile se regăsesc înșiruite de-a lungul întregii
evoluții a științei economice. Dincolo de aportul incontestabil al gânditorilor clasici și neoclasici,
meritul decisiv în apariția teoriei capitalului uman aparține cercetătorilor din anii 60 a secolului
trecut. Termenul capital uman în sens modern a apărut în Journal of Political Economy fiind
utilizat de către Jacob Mincer în articolul Investment in Human Capital and Perssonal Income
4
Distribution, pentru a încerca să ilucideze cauzele inegalității de venituri dintre persoane. Toate
acestea în plina lui clarificare și consacrare s-a produs prin apariția în 1964 a cărții Human Capital
scrisă de J.B. Becker, adăugând că singura posibilitate de sporire a productivității sale o constituie
invenția în școlarizare în pregătire la locul de muncă, în asistență medicală, în căutarea
informațiilor referitoare la prețuri și venituri mai mult afirmă că puține țări dacă nu cumva nici una
dintre ele nu au atins o perioadă susținută de dezvoltarea economică fără să fi investit sume
substanțiale în forța de muncă. Pe baze statistice el ne oferă proba că o cauză principală de
distribuție disparate a câștigurilor o constituie gradele diferențiate de educație care sunt înzestrați în
devizii. Analizele sale, bine documentate cifric și realizate special pe economia Statelor Unite arată
cu claritate că veniturile monetare ale absolvenților de universități se situează deasupra de cei cu
pregătire medie sau scăzută. Pe deasupra ne se explică că gradul inegal de educație explică de ce
șomajul afectează în special pe cei cu studii modeste, de ce fluctuațiile economice afectează forța
de muncă slab calificată de altfel Becker afirmă cu claritate că rata șomajului tinde să fie corelată
negativ cu nivelul de pregătire profesională, tot el oferă baza care explica rata relativă indicată de
neocuparea a tinerilor și femeilor în special celor cu copii mici. În ciuda accentului pus pe educație,
lucrările și recomandările economistului american nu se limitează doar la alocarea de resurse
acestui domeniu. Conform concepției sale o altă modalitate de a investi în capitalul uman o
reprezintă ameliorarea stării fizice și emoționale a individului mai precis alocarea de fonduri
suplimentare alimentației, asistenței medicale și ridicării standardului condițiilor de muncă.

Bogăția studiilor sale, pedanteria sa științifică, originalitatea aparatului de analiză și

profunzimea concluziilor propuse îi conferă un asemenea titlu neoficial, cu toate acestea el nu este
singurul cercetătător căruia îi datorăm teoria caputalului uman. Becker însușii s-a asociat în
demersurile sale cu economiștii de mare rafinament împreună cu Nigel Tomes realizează studii
empirice, analizează relațiile câștiguri, averea generațiilor sau lucrări ce tratează căsătoria din punct
de vedere economic în parteneriat cu R. Baro pune în discuție fertilitatea în economie în asociere cu
Kevin Murphy studiază problema diviziunii muncii arătându-se sceptic în legătură cu unele
concluzii a lui Adam Smith iar alături de Robert Tamura scrie un studiu ce își propune să
evidențieze legături dintre capitalul uman, fertilitatea și creșterea economică.

Schultz în concluziile sale bazate în mare parte pe analiza a două economii distruse de cel de-
al doilea război mondial, Japonia și Germania, confirmă ipotezele conform cărora așa zisele
miracole derulate în țările sus amintite sprijină de orice pe educația ridicată și starea bună de
sănătate populațiilor respective. În conformitate cu concepțiile sale ce sporește capacitatea
productivă a forței de muncă sunt investițiile în pregătirea generală și tehnică dar și fondurile

5
alocate îngrijirii medicale. Pentru el una dintre sursele capitale ale creșterii economice constituie
investiția în om iar investiția cheie în capitalul uman o reprezintă educația.

După A. Lewis există 3 posibilități prin care cheltuielile cu sănătatea publică își manifestă
efectele productive, sporirea numărului de ore de muncă prestate de persoana mai sănătoasă ,
ameliorarea calității muncii și însănătoșirii regiunii nelocuite realizânduse astfel accesul la resurse
naturale neexploatate încă.

Capitalul uman în zilele noastre

În zilele noastre teoriile capitalului uman nu au depășit cu mult stadiul de pionerat al anilor 60
extinzându-și cercetările și explorând noi zone. Astăzi ele se străduiesc să scoată în relief faptul că
sporirea producției de bunuri și servicii capabile să satisfacă dorințele legitime ale oamenilor așa
zisul proces de creștere economică se datorează într-o mai mică masură volumului de resurse
naturale și mai mult tehnologiei create prin investiția în capitalul uman, analizând perioada din
1960 -2000 G. Wanderbushe, Aghion și C. Meghir au scos în evidență faptul că munca de înaltă
calificare are un rol esențial în ameliorările tehnologice prin inovație, lucrarea lor apropiindu-se de
punctele de vedere susținute de alți specialiști al domeniului care tratează legătura dintre progresul
tehnologic și creșterea economică. Practic argumentația cercetătorilor acestui areal al științei
economice prin studii empirice la concluziunea că acumularea de competențe, talente, cunoștințe și
tehnologii reprezintă factori completari a procesului de sporire a volumului de utilități pus la
dispoziția noastră de sistemul economic.

Investiția în capitalul uman prezintă doar cheltuieli cu educația generală sau de specialitate.
Totuși teoriile ultimelor ani merg mult mai departe, pentru a fi justificată economic orice investiție
presupune o perioadă de recuperare și degajare a profiturilor așteptate. Dintr-o asemenea
perspectivă cheltuielile cu creșterea stocului de capital uman nu fac excepție, ideea fundamentală
legată de acest aspect este aceea că o investiție este cu atât mai profitabilă cu perioada de
recuperare se extinde mai mult. Pentru posesorul competențelor și cunoștințelor acumulate acest
fapt înseamnă prelungirea duratei de viață în special celei active. Ajungem prin urmare la problema
sănătății, o chestiune suficient abordată de știința economică. Aici pot fi tratate din perspectiva
îmbunătățirii alimentației a ameliorării condițiilor de mediu înconjurător.

Analiștii sau aplecat asurpa unei asemenea chestiuni dovedesc prin calcule și mărimi statistice
că nivelul de sănătate este un factor ce explică productivitatea forței de muncă și conchid că sumele
diferențiate alocate pentru menținerea viguroasă a organismului uman explică în mare parte
diferențele de venituri produse de angajați.

6
 Costurile și beneficiile investiției în capitalul uman

Dacă pentru unii economiști dezvoltare a tehnică și abilitatea de achiziționa și a aplica

tehnologia modernă reprezintă cheia creșterii economice pentru alții fundamentale sunt economiile
și investițiile private atât ca volum și în structura lor. Mulți dintre ei susțin că educația și pregătirea
profesională ceea ce reprezintă în principal investiția în capitalul uman stau la baza unei dezvoltări
susținute și durabile drept urmare în ultimele decenii multe țări și-au concentrat investițiile asupra
educației și pregătirii profesionale ce reprezintă componente principale ale capitalului uman. Sunt
numeroase argumente ce atestă existența unei legături strânse între investițiile în capital uman și
creșterea economică deoarece capitalul uman este exprimat de volumul cunoștințelor și nivelul
calificării iar creșterea economică depinde de progresele înregistrate de cunoașterea tehnologică și
științifică, un factor important care o poate susține și accelera este acumularea de capital uman.

Succesele deosebite ale Japoniei, Taiwanului și ale altor țări asiatice în ultimele decenii
înregistrează din plin importanța capitalului uman pentru creșterea economică. Lipsite de resurse
naturale de exemplu ele importă toate resursele energetice și făcând față cu succes concurenței
impuse de SUA și țările din vestul Europei așa numiții tigri asiatici mai vechi sau mai noi au
evoluat rapid sprijinindu-se în special pe o forță de muncă bine pregătită, educată, conștiincioasă și
cu înclinația pentru muncă.

Investițiile în pregătirea profesională se impune a fi analizată pe cele două tipuri: generală și

specifică, urmărindu-se diverse corelații precum timp-câștiguri sau vârsta-câștiguri. Mark Blauk
sublinia legătura care exista între educație și dezvoltare accentuând faptul că aceasta antrenează
creșterea productivității, cea mai simplă explicație asocierii universale dintre educație și câștiguri
între sectoare industriei și categoriei educaționale în lume este că cei mai bine educați sunt în
general mai flexibili și mai motivanți se adaptează mai ușor circumstanțelor, schimbării,
beneficiază mult din experiența de muncă și pregătirea profesională, acționează cu o mai mare
inițiativă în situații de rezolvare a problemelor, âși asumă mai ușor responsabilități de conducere și
pe scurt sunt mai productivi decât cei cu puțină educație chiar și atunci când prin sistemul
educațional nu au beneficiat de anumite deprinderi specifice. Tot el menționa că pentru a beneficia
de pe urma progreselor tehnologice și pentru a deveni consumatori inteligenți populația trebuie să
aibă un nivel minim de educație, prin urmare educația este atât investiție directă în activităție
economice cât și un bun consum ce permite populației să beneficieze mai mult de avantajele
acesteia.
7
 Capitalul uman poate fi obținut din multiple forme neexistând o delimitare strictă între ele:

1. Educația formală (la diferite nivele inclunzând și educația adulților)

2. Pregătirea profesională neformală a firmelor și pregătirea profesională pe piața publică a
muncii
3. Experiența achiziționată în perioada activă în diferite organizații și prin activități specifice
4. Mediul informal (rețele de interese, familie și comunitate)

Investiția în capitalul uman în special în educație și în pregătirea la locul de muncă are efecte
benefice la nivelul indivizilor al firmelor și al societății în general .

Procedura de analiză pentru investiție în educație constă în 5 pași:

1. Identificarea tuturor consecințelor relevante ale unei decizii de politică publică în

domeniul educației
2. Evaluarea acestor consecințe în termeni monetari pentru a determina fluxul de costuri
beneficii așteptate să se obțină de către societate
3. Estimarea marii valori nete prezentate costurilor și beneficiilor ca ajutorul ratei de
recuperare a investiției în educație și a ratei dobânzii
4. Compararea valorii nete a costurilor cu cea a beneficiilor
5. Selectarea tuturor politicilor alternative atunci când raportul este subunitar iar în cazul
altor alternative exclusive selectarea celor cu costuri cel mai mic
Dezavantajele analizei cost-beneficiu pornesc de la faptul că ea poate fi privită ca o aplicație a
economiei bunăstării aflată într-o strânsă legătură cu teoria economică neoclasică. Un alt dezavantaj
al acestui tip de analiză îl reprezintă evaluarea termeni valutari, logica monetară este că o sumă de
bani din prezent valorează mai mult decât promisiunea aceleiași sume în viitor, aceasta datorită
dobânzii care poate fi câștigată în acest timp.
Costurile și beneficiile din investiția în capitalul uman la nivel individual.
Indivizii au abilități cu care se nasc și care le acumulează în timp, dacă cele native nu pot fi
modificate în schimb ultimele se pot obține prin pregătire formală și informală în familie, la școală
în societate sau locul de muncă fiind făcute cronologic de-a lungul întregii vieți însă cu intensitate
mai mare în prima jumătate a acestei perioade. S-a constatat că pregătirea dobândită în educație sau
formă profesională este esențială nu numai ceea ce privește venituri viitoare dar și nivelul de trai pe
care îl va avea atât cel care investește în capital uman cât și familia sa. Investițiile în capitalul uman
au ca scop creșterea veniturilor dar ca orice investiție presupun nu numai costuri dar și o perioadă
relativ lungă de timp în care individul se transformă și acumulează cunoștințe și capacități utile pe
viitor.

8
 Costurile și beneficiile în investițiile în capital uman la nivel social.
Beneficiile de pe urma investiției în educație sunt reflectate de indivizi prin creșterea
productivității muncii dar și prin efecte care sunt în afara pieții care sunt sub forma externalităților
pozitive. Externalitățile pozitive de pe urma investiției în capitalul uman sunt sub forma unui nivel
mai ridicat al stării de sănătate, o capacitate sporită de a petrece timpul liber, eficiență mai mare în
realizarea alegerilor personale , posibilitate de a urma nivele superioare de educație, scăderea ratei
criminalității, indivizi mai fericiți. De asemenea persoanele educate pot împărtăși cunoștințele lor și
celorlalți amplificându-se astfel efectul social.
Schultz spunea într-un studiu că nu este comun pentru studii să atribuie valoarea monetară
externalităților sociale ale educației, nu numai că sunt greu de cuantificat externalitățile din
investiția în educație dar în același timp acestea diferă de nivelele de educație: primar, secundar sau
terțiar, ceea ce face și mai dificilă analiza lor.
Sublinia faptul că necesitatea investiției primare într-o țară în curs de dezvoltare este cu mult
mai mare decât cea făcută în investiția universitară și poate aduce mai multe beneficii sociale.
Structura sistemului de învăţământ prevede următoarea structură a sistemului educaţional -
sistemul de învăţământ, ţinându-se cont de necesitatea continuităţii educaţiei şi de particularităţile
psihofiziologice de vârstă, este organizat pe niveluri şi trepte şi are următoarea structură: I.
Învăţământul preşcolar; II. Învăţământul primar; III. Învăţământul secundar: 1. Învăţământul
secundar general: a. Învăţământul gimnazial; b. Învăţământul liceal; Învăţământul mediu de cultură
generală. 2. Învăţământul secundar profesional IV. Învăţământul mediu de specialitate (colegiu). V.
Învăţământul superior universitar. VI. Învăţământul postuniversitar Sistemul de învăţământ include
şi alte forme de învăţământ: Învăţământul special; Învăţământul complementar; Învăţământul
pentru adulţi.
Reforma de optimizare a școlilor

În Republica Moldova reforma de optimizare a școlilor a început în anul 2010 și a durat șapte
ani, numărul instituțiilor de învățământ s-a diminuat cu aproximativ 700 de unități: de la 3914 la
începutul anului 2015, la 3911 la începutul anului 2016 și 3214 în anul 2017.

Statistica instituțiilor de învățământ din Republica Moldova

Astăzi în Republica Moldova sunt pentru anul de studii 2018-2019:

I.Instituții de educație timpurie numărul de instituții – 1458
numărul de copii, mii – 149,2
numărul de cadre didactice, mii - 12,6
II.Instituții de învățământ primar și secundar general numărul de instituții – 1246
9
numărul de elevi, mii – 334,2
numărul de cadre didactice, mii- 27,7
III.Instituţii de învăţământ profesional tehnic, total numărul de instituții – 89
numărul de elevi, mii – 44,3
numărul de cadre didactice, mii -4,1
din ele:
Școli profesionale numărul de instituții – 42
numărul de elevi, mii -13,9
numărul de cadre didactice, mii – 1,6
Colegii numărul de instituții – 34
numărul de elevi, mii -17,4
numărul de cadre didactice, mii – 1,5
Centre de excelență numărul de instituții – 13
numărul de elevi, mii -13,0
numărul de cadre didactice, mii – 1,0
IV.Instituţii de învăţământ superior numărul de instituții – 29
numărul de studenți, mii -60,6
numărul de cadre didactice, mii -4,5
Referințe bibliografice:
1. MURSA, Gabriel; IGNAT, Ion, 2009. Capital uman și competitivitate. Iași: Editura
UNIVERSITĂȚII ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”. 212 p.
2. IGNAT, Ion; ARNĂUTU, Oana, 2009. Capital uman și competitivitate. Iași: Editura
UNIVERSITĂȚII ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”. 212 p.
3. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova, Statistica instituțiilor de
învățământ din Republica Moldova [on-line], 2018-2019, [citat 16 noiembrie 2019].
Disponibil: https://mecc.gov.md/ro/content/statistica-1
4. Tv8, pentru oameni liberi, Câte şcoli au fost închise pe timpul Guvernului Filip [on-line],
30.12.2017, [citat 15 noiembrie 2019]. Disponibil: http://tv8.md/2017/12/30/cate-scoli-au-fost-
inchise-pe-timpul-guvernului-filip/

10