Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București

Master Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, anul 1

TEORIA CAPITALULUI UMAN

MICROECONOMIE

STUDENT: MĂGUREANU ANDREEA SIMONA (MSSS, ANUL 1, SEM 2, FSAS)

Universitatea din București

Anul 2022
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București
Master Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, anul 1

1. Bazele teoretice ale capitalului uman

1.1. Teoria situațiilor economice și capitalul uman

„Conceptul de capital uman a fost fundamentat teoretic în anii 1960 de către economiștii americani
Th. Schultz și G. Becker (laureați ai premiului Nobel pentru economie: primul în 1979, al doilea în 1992).
Aceștia au demonstrat că cheltuielile de natură să ducă la creșterea gradului de pregătire al unui individ
augmentează productivitatea sa și, deci, îi majorează veniturile viitoare – de unde denumirea de „capital
uman„.”1 Conform acestei denumiri, capitalul uman este „colecția de cunoștințe, calificări, abilități și
caracteristici personale care contribuie la crearea bunăstării personale, sociale și economice.
O aplicație importantă a conceptului de capital uman este aprofundarea analizei creșterii economice.
Prin urmare, teoria creșterii economice sa bazat inițial pe metode cantitative ale rolului factorilor de
muncă. Într-un model bazat pe creștere bazat pe funcția de producție Cobb-Duglas, capitalul și factorii de
muncă au o elasticitate de substituție de 1 (pentru a obține aceeași producție, o scădere de 1% a
capitalului trebuie compensată cu 1% creșterea mersului la muncă).
Funcția Cobb-Douglas a ajutat la creșterea empirică a economiei și a determinat măsurarea acțiunii
relative ale capitalului și al muncii asupra producției totale.
În prezent, această abordare calitativă domină literatura de specialitate deoarece poate evidenția rolul
condițiilor interne ale creșterii economice. Deseori denumit „progres tehnologic”, factorul rezidual
reflectă importanța în economia contemporană a cunoștințelor științifice și a inovațiilor tehnologice și
organizaționale care măresc eficiența utilizării altor factori de producție, și mai ales productivitatea
muncii.

1.2. Importanța capitalului uman

„Teoria capitalului uman evidențiază rolul educației, considerând că investițiile

indivizilor în educație sunt recuperate prin venituri suplimentare care sunt egale cu costurile de
școlarizare”2. La nivel național, conceptul de capital uman este folosit pentru a descrie nivelul
de creștere economică și de dezvoltare a statului de drept. Deoarece sărăcia poate contribui cel
mai mult la scăderea profitului de pe urma capitalului uman, datorată lipselor de resurse
materiale, umane, intelectuale și emoționale, iar pentru prevenirea acestui lucru este necesar un
sistem de învățământ prin care să se poată dezvolta capitalul uman de la o generație la alta.
„Fiecare firmă/instituție/organizaţie poate calcula costurile pe care le are cu un angajatfacând
conexiune cu veniturile, activitățile sociale, de formare, precum cheltuielile socialeexcluzând
cheltuielile pentru educație”.3

1
Silviu Cernea – „Teoria capitalului uman: analiza economică a educației”, 26.10.2021;
2
Lilana Dumitrache – „Capitalul uman şi dezvoltarea teritorială”, editura Universitară, București 2015, pag 13;
3
Paraschiv Alexandru – „Impactul capitalului uman asupra dezvoltării economice din România”, pag 22;

Universitatea din București

Anul 2022
 Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București
Master Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, anul 1

1.3. Abordarea economică a capitalului uman

Abordarea economică, dominantă în anii ’60 și 70, care ia în considerare resursele umane
Active cu o anumită valoare monetară Prin toate aptitudinile, cunoștințele și expertiză. Ca orice
capital, necesită întreținere, dar oferă și beneficii investitorilor din afaceri care îl folosesc.
Teoria educației endogene. O caracteristică importantă a economiilor avansate este natura
autosusținută a creșterii economice. Acest fenomen derutant poate fi înțeles mai bine cu
instrumentele conceptuale și analitice oferite de teoria capitalului uman, care, așa cum arătăm,
permite ca progresul tehnologic să fie privit ca un factor de creștere economică endogenă.
Evoluțiile recente ale teoriei creșterii pot ajuta la îmbunătățirea măsurării stocurilor de capital
uman, la clarificarea rolului acestui factor în producția de bunăstare și la găsirea de soluții
adecvate pentru sărăcia endemică în țările în curs de dezvoltare.
Teoria capacităților. „Una dintre numeroasele direcții de cercetare deschise de teoria
capitalului uman este „abordarea prin capacități” (capability approach)”4. Această abordare este o
altă aplicație a teoriei capitalului uman, care nu se limitează la tratarea problemelor doar prin
prisma pieței muncii, ci include și analiza posibilității indivizilor de a intra pe alte piețe, precum
locuințe și servicii de sănătate.
Se aplică în principal economiilor emergente/în curs de dezvoltare, iar alte teorii ale creșterii
economice – care se concentrează pe investițiile în capitalul uman, funcționarea pieței muncii sau
managementul sistemului de învățământ – sunt mai puțin relevante.

1.4. Abordarea managerială

Aceasta apare în anii 90 până în prezent și reprezintă investițiile pentru zona de recrutare și
formare continuă a personalului de pe piața muncii pentru a obține performanțe pe termen lung.
Cheltuielile de capital reprezintă contabilizarea tuturor companiilor scadente (recrutare,
formare, dezvoltare) peste care au fost abordate tactici de ameliorare sau amortizare a
consecințelor pe termen lung ce ar trebui să fie resimțite de către aproape întreg personalul.
Aspectele de fundamentale ale evaluării capitalului uman se datorează rolului său de bază în
dezvoltarea economică, mai ales în întreprinderi moderne, precum și capacitatea capitalului
uman de a crește pe termen lung valoarea companiei, ca activ necorporal deosebit.
În acest sens, sistemul de contabilizare a capitalului uman ar urma să asume o abordare
eficientă a anumitor elemente, pe criteriul cărora se realizează colectarea și a evalua informațiile
care reflectă valoarea capitalului uman al unei întreprinderi. În același timp, se poate presupune
pe baza unui raționament solid faptul că realizarea potențialului strategic al unei întreprinderi
este imposibil fără a fi necesară dezvoltarea competențelor profesionale cheie și a cunoștințelor
personalului.

4
Silviu Cerna – „Teoria capitalului uman: analiza economică a educației”, 26.01.2021;

Universitatea din București

Anul 2022
 Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București
Master Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, anul 1

2. Capitalul uman din România. Modele de dezvoltare a pieței muncii

La nivelul opiniei publice din România se mențin următoarele opinii cu privire la potențialul
dezvoltării economice a pieței și ofertei muncii autohtone. Există, în mod evident, şi indivizi
dezavantajați, care deși sunt instruiţi pe un domeniu, câştigă foarte prost, ori sunt nevoiți să se
reorienteze spre o altă carieră, dar există şi oameni fără pregătire în domeniul aferent postului pe
care îl exercită și care câştigă foarte bine.
Sunt o mulţime de factori care intervin aici: vârsta (de regulă, la acelaşi nivelul de educaţie,
cei mai tineri câştigă mai puţin decât cei mai în vârstă), averi moştenite, deținerea unor abilităţi
existente dincolo de educaţia formală.
„Capitalul educaţional este concentrat, cu precădere, în aceleaşi judeţe, mai urbanizate,
neagricole, dar şi principale centre universitare, ca şi în Iaşi şi Constanţa – şi ele centre universitare
cu tradiţie”5.
Există însă informaţii disponibile despre abilitățile în care românii posedă şi pot le pot utiliza
în unele activități care pot fi utile în cadrul societăţii contemporane, precum stăpânirea altor limbi
decât cea maternă şi în lucrului cu calculatorul.
„Conform datelor BOP-FSD, în noiembrie 2003, aproximativ 42% dintre cetăţenii români
aflaţi în România cunoşteau cel puţin o limbă străină, un sfert dintre ei (cam 12% din populaţie)
descurcându-se în două sau mai multe. Engleza şi franceza (14, respectiv 10% din populaţie) erau
cele mai răspândite dintre limbile cunoscute de populaţia României, care, acestea din urmă, nu erau
însă vorbite în România de grupuri etnice importante şi însuşite şi de celelalte naţionalităţi”. 6
Cred că ar fi necesare implementarea unor programe de dezvoltare a educației, precum
introducerea unor cursuri de educație financiară timpurii în școli și licee, cu scopul ca oamenii să
învețe despre cum funcționează piața muncii în România și în Europa și pentru a dezvolta
potențialul elevilor.

3. Concluzii

Capitalul educaţional, starea de sănătate şi veniturile curente sunt puternic intercorelate, atât
la nivel individual cât şi agregat. Capitalul uman şi resursele economice fac, astfel, parte din
aceeaşi sferă a dezvoltării, nivelurile lor fiind, în bună măsură, interdependente. Concluzia vine
în aparentă contradicţie cu credinţa răspândită în societatea românească, că educaţia şi nivelul de
calificare nu au nici o legătură cu veniturile obţinute.

5
Bogdan Voicu – „Capitalul Uman: Componente, niveluri, structuri. România În Context European”, pag 18;
6
Bogdan Voicu – „Capitalul Uman: Componente, niveluri, structuri. România În Context European”, pag 21.

Universitatea din București

Anul 2022
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București
Master Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, anul 1

Bibliografie:

Silviu Cerna, (2021) „Teoria capitalului uman: analiza economică a educației”, publicat pe:
https://www.contributors.ro/teoria-capitalului-uman-analiza-economica-a-educatiei/#_ftn21;
Liliana Dumitrache (2015) , „Capitalul uman şi dezvoltarea teritorială”, Editura Universitară,
București, publicat în:
http://intermaster.geo.unibuc.ro/wpcontent/uploads/2014/10/18.dumitrache.pdf ;
Paraschiv Alexandru (2020), „Impactul capitalului uman asupra dezvoltării economice din
România”, Iași, pag 22, publicat în:
https://www.academia.edu/42184299/CAPITALUL_UMAN_SI_IMPACTUL_ASUPRA_ECON
OMIEI;
Bogdan Voicu (2004), „Capitalul Uman: Componente, niveluri, structuri. România În Context
European”, pag 18-21, publicat în: https://www.revistacalitateavietii.ro/oldrcv/2004/CV-1-2-
04/11.pdf.

Universitatea din București

Anul 2022