Ministerul Educaţiei Naţionale

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene

REZUMAT

Analiza vulnerabilităților învățământului românesc în contextul Strategiei

Europa 2020

Cercetare din perspectiva capitalului uman și a capitalului social

Coordonator: Prof. univ. dr. Cezar Bîrzea

Autor: Andreea-Ramona Aciobăniței

Bucureşti, 2018
Analiza vulnerabilităților învățământului românesc în contextul Strategiei
Europa 2020

Cercetare din perspectiva capitalului uman și a capitalului social

Educația și dezvoltarea umană sunt în centrul unui tip de civilizație numit modernitate.
Începând cu sec. XVIII-lea când a fost introdusă instruirea universală și au fost puse bazele
învățământului public, educația a fost considerată o prioritate a politicilor publice, o pârghie
de dezvoltare a tuturor sectoarelor sociale, mijlocul cel mai eficient de emancipare a
indivizilor. Toate marile transformări de societate ale istoriei s-au bazat pe proiecte de
educație și formare a resurselor umane.

Societatea europeană de la începutul noului mileniu se află într-o nouă etapă istorică, într-o
nouă fază de dezvoltare a educației. Globalizarea și competiția internațională, trecerea de la
societatea cunoașterii la societatea digitală antrenează transformări atât de rapide, încât însăși
proiectele devin absolute în scopul realizării, iar reperele se schimbă substanțial pe parcursul
aceleiași generații. În acest context, unii autori vorbesc de o „criză endemică a
învățământului”1, de un decalaj structural între ofertă și așteptări, între produsele
învățământului și nevoile societății. Probabil că această percepere este exagerată, pentru că
toate instituțiile și domeniile, toate proiecțiile au un decalaj inevitabil față de nivelul cadru sau
rezultatul ideal. Această situație ne îndeamnă la precauție și înțelegere a relației dintre
educație ca levier istoric al modernității și celelalte domenii cu care interacționează. Educația
condiționează progresul social și economic, după cum nivelul global de dezvoltare determină
performanțele sistemului de învățământ. Această ecuație simplă va fi un lait-motiv al tezei
noastre și se va regăsi, în diverse exprimări pe tot parcursul analogiei.

Scopul acestei cercetări este acela de a evalua gradul de pregătire a României, stadiul la
care se află aceasta în perspectiva îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 și
vulnerabilitățile sistemului de învățământ românesc, în contextul capitalului uman și al
capitalului social. Analizându-le astfel, cercetarea întreprinsă este pe două niveluri: unul
comparativ, în baza informațiilor existente în bazele de date ale instituțiilor din Uniunea
Europeană, în bazele de date naționale și unul empiric, în baza chestionarului și a interviului

1
Coombs, Phillip. Criza sistemului mondial de educație, (1968, apud Carmen Costea et all., Criza e în noi, Editur Ase,
2010.p.467).

3
care vor genera date proprii, de actualitate. Vom recurge la diverse scheme explicative,
inclusiv relația capital uman (competențe) - capital social (grad de încredere în instituții și
sistem social, grad de participare, mobilizare socială, solidaritate, interacțiune), coeziune
socială.

Am plecat de la următoarea ipoteză de cercetare: Dacă sistemul de învățământ din

România nu realizează obiectivele stabilite de Strategia Europa 2020, apar vulnerabilități care
afectează investiția în capitalul uman și influențează dezvoltarea de ansamblu a societății.

Referindu-ne la aspectele metodologice, în baza unei cercetări premergătoare și a

identificării problemelor de interes, a nevoilor de informație și cercetare în aceste domenii, am
constat că este nevoie de o analiză comparativă. După ce am construit cadrul teoretic, am
definit termenii implicați în cercetare. Am folosit informații din baze de date naționale și
internaționale oficiale. Pentru cercetarea proprie întreprinsă în cadrul acestei lucrări am folosit
instrumentele: chestionar și al interviu. Chestionarul a fost aplicat prin intermediul
platformei Google Docs, în mediul on-line. Interviul a fost centrat pe operaționalizarea
noțiunilor de capital social și capital uman, aplicabile problemelor învățământului românesc și
a fost aplicat față în față sau prin interviuri video sau audio.

Domeniul în care a fost elaborată această teză este unul fluid, marcat încă de dezbateri pentru
stabilirea unor definiții, formule de calcul, direcții de cercetare. Propunându-mi atât o
cercetare în privința aspectelor calitative cât și a celor cantitative, a fost posibilă apariția unor
surse de erori. Limitele lucrării pot fi date de informații insuficiente, baze de date incorecte,
reticența respondenților de a oferi informații concerte sau exacte, dacă ne referim la
chestionar și la interviu. De asemenea, calcularea valorilor capitalului social și uman nu are în
mediul academic o formulă consacrată, așa că pot să apară discontinuități în cercetare, în baza
acestui motiv. Folosind formule diferite, rezultatele pot fi mai dificil de integrat și comparat.

Menționez că până la ora actuală o cercetare în acest context, cu aceste date și cu acest scop
nu a mai fost efectuată. Prezenta lucrare se dorește a fi un punct de pornire pentru cercetări și
dezvoltări ulterioare.

Contextul teoretic

Analiza vulnerabilităților învățământului românesc poate fi realizată din diverse perspective:

cea a calității produselor învățământului, a dezechilibrului dintre cerere și ofertă, a inechității
sociale, a pregătirii și motivației personalului didactic, etc. Astfel de analize au fost făcute de

4
 diverși specialiști îndeosebi în ultimii 30 de ani, între care amintim: Adrian Miroiu,
Învățământul românesc azi2, Cezar Bîrzea, Arta și știința educației3, Adrian Hatos, Sociologia
Educației4, Mihaela Jugău, Învăţământul rural din România: condiţii, probleme şi strategii de
dezvoltare5, Stănciulescu Elisabeta,Sociologia educației familiale : vol. 2 : Familie și
educație in societatea românească : o istorie critică a interventionalismului utopic 6 sau în
cadrul unor rapoarte OCDE, Banca Mondiala, UE.

Față de aceste abordări, cercetarea de față pleacă de la relația capital uman - capital
social, prefigurată de Coleman într-un raport care a introdus conceptul de egalitatea
șanselor și a influențat decisiv politicile educaționale din Statele Unite ale Americii și
Europa. Este o relație de determinare reciprocă, în sensul că presupune că fondul de
competențe al persoanelor educate asigură o mai bună participare și un nivel mai înalt
al încrederii publice și coeziunii sociale. Această relație este importantă pentru că, în
ultimă analiză exprimă esența potențialului uman și resorturile mobilității sociale.

Astfel, pornind de la abordările lui Fukuyama7, Coleman8, Backer9 sau Schultz10, capitalul
social reprezintă gradul de încredere în instituții și sistemul social,capacitatea de
mobilizare socială, solidaritatea și interacțiunea, iar capitalul uman este constituit din
stocul de populație, o anumită calitate a vieții și o sumă a competențelor populației.

Sistemul de învățământ dintr-un stat, educația, sunt generatoare de competențe care pot duce
la o mai buna participare, la emancipare socială și inovare, la dezvoltarea competențelor
civice (cunoștințe politice, atitudini), participarea la vot și asumarea responsabilităților. O
2
Miroiu, Adrain. Învățământul românesc azi, (București, Polirom, 1998)
3
Bîrzea, Cezar. Arta și știința educației, (București, Editura didactică și pedagogică, 1998)
4
Hatos, Adrian. Sociologia Educației, București, Polirom, 2006.
5
Jugău, Mihaela et all., Învăţământul rural din România: condiţii, probleme şi strategii de dezvoltare, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei, Bucureşti, Ed. MarLink, 2002.
6
Stănciulescu, Elisabeta. „Sociologia educatiei familiale : vol. 2 : Familie si educatie in societatea romaneasca : o istorie
critica a interventionalismului utopic”, Polirom, Iași (1997).
7
Fukuyama, Francis. „ Social capital and civil society, The Institute of Public Policy”, George Mason University, (1999),
nal/pubs/ft/sehttps://www.imf.org/exterminar/1999/reforms/fukuyama.htm, accesat la 19.06.2018.

8
Coleman, James. „Social Capital in the Creation of Human Capital”, The American Journal of Sociology, Vol. 94,
Supplement: Organizations and Institutions: Sociological and Economic Approaches to the Analysis of Social Structure
(1988): S95-S120.

9
Becker, Gary S. „Human Capital: A Theoretical and Empirical Analysis, with Special Reference to Education”
University of Chicago Press, (1993), http://www.nber.org/chapters/c3730.pdf, accesat la 5.05.2018.

10
Schultz, Theodore W. Human Capital: Policy Issues and Research Opportunities, National Bureau of Economic Research,
Chicago,The University of Chicago, 1972.

5
astfel de abordare determină inevitabil o legătură cu întreg contextul pe care statul prin
instituțiile abilitate îl generează. John Dewey face în acest sens o punte care deschide o
discuție cu mai multe componente. El consideră că educația este premisa de la care pleacă o
societate democratică funcțională11. Pentru aceasta indivizii trebuie să beneficieze de
îndeplinirea unei serii de nevoi, de la cele de bază, cum ar fi : hrană, adăpost, siguranță -
securitate fizică și morală, și continuând până la autorealizare, stimă de sine ș.a.m.d. Astfel,
sporind îndeplinirea acestor nevoi la nivel global, ecoul inegalităților și efectele sale nefaste
nu ar mai afecta atât de profund societățile și dezvoltarea lor.

Un cadrul alternativ de referință care completează ecuația capitalul uman - capitalul social
este conceptul de securitate societală așa cum apare în viziunea școlii de la Copenhaga. Voi
invoca elementele definitorii ale acestui concept din două motive:

Mai întâi pentru că interpretează securitatea într-o accepțiune non-militară - ceea ce permite
considerarea educației ca un garant al echilibrului de ansamblu; în al doilea rând pentru că
oferă un preambul explicativ foarte util pentru cercetarea de față care se centrează pe o
posibilă interacțiune între capitalul uman și capitalul social.

Interdependența politicilor publice

Această viziune dinamică și umană asupra securității ne deschide domeniul spre ecuația
capital uman - capital social pe care o propunem ca reper explicativ în cercetarea de față.
Constatând unele vulnerabilități sau probleme în raport cu anumite norme (ex. țintele
Strategiei Europa 2020), căutăm elementele de capital uman care le generează (educația
incompletă în urma abandonului școlar) pentru a înțelege efectele acestora asupra echității și
coeziunii sociale, asupra cetățeniei efective și echilibrului general al societății. Securitatea
societală devine astfel un tip de echilibru global, care ere educația ca pilon principal. Această
schemă explicativă care asociază securitatea societală de relația funcțională dintre capitalul
uman și capitalul social, se referă atât la un model ideal cât și la cazul concret al României,
susținută printr-o cercetare empirică personală.

Spațiul public este constituit de un ansamblu de interdependențe între diverși actori, instituții
și organizații, în vederea realizării unor obiective ale politicilor publice. După Habermas,
statul, sfera privată și organizațiile non-guvernamentale interacționează permanent, schimbă

11
Dewey John, Democracy and Education, Students Handouts, Ohio, Inc.Toledo, 2009 (1916).

6
informații, expertiză, se completează reciproc12. De fapt, așa cum arată Adrian Miroiu13,
separația domeniilor și a politicilor publice nu este rigidă. Factorii economici determină
nivelul general de dezvoltare, după cum condițiile sociale și specificul cultural influențează
performanțele de ansamblu ale societății. Pentru a desemna această formă de echilibru
general, indispensabil dezvoltării și formării societății, am preluat termenul de “securitate
societală”, introdus de reprezentanții Școlii de la Copenhaga. Există însă și alte abordări
îndeosebi în literatura sociologică, care se centrează pe ideea de coeziune socială. Deși nu este
echivalent cu termenul de securitate societală, coeziunea socială ne ajută să înțelegem relațiile
dintre politicile publice, cu atât mai mult cu cât este folosit în mod curent la nivelul Uniunii
Europene.

Capitalul social și capitalul uman: două metafore explicative

Constatarea precedentă că inegalitățile afectează producerea de capital uman iar penuria de

capital uman adâncește inechitatea structurală ne apropie de un alt termen de referință,
respectiv capitalul social.

Reamintim faptul că am plecat de la concepția Școlii de la Copenhaga privind riscurile

endemice care amenință securitatea societală creează vulnerabilități în diverse politici publice.
În cazul educației, care ne interesează cu prioritate în contextul tezei, riscul se manifestă în
generarea și menținerea capitalului uman (de exemplu incapacitatea de a beneficia de educația
de bază, exodul persoanelor calificate sau participarea scăzută la învățarea permanentă). Cum
competențele sunt baza oricărei construcții sociale, deficitul de capital uman afectează toate
domeniile de activitate, inclusiv participarea civică, respectarea normelor, încrederea în
instituțiile politice și cooperarea, aspect denumite de obicei prin termenul generic de capital
social.

Atât capitalul uman, cât și capitalul social sunt de fapt metafore, care subînțeleg ideea
exprimată de Backer că educația și formarea profesională sunt o investiție (a individului și a
societății), cea mai sustenabilă dintre toate pentru că generează cea mai sigură și mai mare
valoare adăugată.

12
Habermas, Jurgen. Sfera publică și transformarea ei structurală, (traducător Janina Ianosi), București, Comunicare.ro,
2005 (lucrarea iniţială apărută în 1998).
13
Miroiu, Analiza politicilor publice.

7
Această plusvaloare este recuperată în fondul de competențe care poate fi valorificat în toate
domeniile și activitățile. Între capitalul uman și capitalul social există o relație reversibilă:
condițiile sociale influențează educația și formarea competențelor iar acestea, la rândul lor,
determină relațiile sociale, cultura organizațională, comunicarea și participarea la spațiul
public.

Evident, cele două metafore explicative au meritele și limitele lor. Capitalul uman a fost mai
bine codificat fiind asociat direct cu investiția în educație, ceea ce a permis unor agenții
specializate precum OECD și Banca Mondială să calculeze în mod riguros valoarea adăugată
la nivel de indivizi sau sisteme educaționale.

Cât despre capitalul social, sensul său este destul de larg, astfel încât putem construi evaluarea
intrărilor și rezultatelor unui sistem educațional, deci estimarea vulnerabilităților posibile,
doar pe baza acestei referințe. Pentru a coagula mai bine diversele variabile asociate entității
numite capital social, voi încerca o modelare matematică originală, care să pună în valoare
atât interacțiunile din interiorul rețelei, cât și specificul fiecărei variabile.

Analiza situației sistemului de învățământ românesc în context European

În barometrele oficiale privind educația și formarea profesională, Uniunea europeană nu

folosește direct termenii de capital uman și capital social. Ei apar însă în diverse componente
și în legătură cu țintele (“benchmarks”) și indicatorii de performanță. Din acest motiv, am
subsumat termenului generic de capital uman diverse variabile și indicatorii lor de măsură, în
special cele legate de Strategia Europa 2020, care ne-a interesează cu precădere.

Am putut observa că cei patru indicatori din Europa 2020 (rata abandonului școlar,
cuprinderea în învățământul superior, participarea la învățare pe tot parcursul vieții și rata de
încadrare a absolvenților pe piața muncii) reprezintă tot atâtea vulnerabilități ale
învățământului românesc. Abandonul școlar favorizează analfabetismul funcțional și privează
societatea de un stoc important de competențe. Cuprinderea în învățământul superior, la un
nivel de aproape jumătate din media europeană, afectează calificările și formarea de
competențe specializate. Participarea inexplicabil de mică la educație permanentă a celor care
formal au părăsit sistemul de pregătire inițială este cea mai preocupantă și reprezintă cea mai
mare vulnerabilitate pentru securitatea societal din România, pentru că este vorba de efecte
asupra cetățeniei și culturii civice , asupra asumării responsabilității și asupra coabitării. În

8
sfârșit, inserția absolvenților pe piața muncii este mai mică decât media europeană, dar nu
constituie o sursă majoritară de vulnerabilitate.

Analiza întreprinsă folosind diversele combinații de indicatori din Europa 2020, confirmă
concluziile anterioare privind vulnerabilitățile și impactul lor în lanț asupra capitalului uman
(formarea competențelor, educația de bază și formarea profesională), asupra capitalului social
(eficiența rețelelor de cooperare, a interacțiunii și respectarea normelor de conduită ) și a
dezvoltării societății.

Designul și rezultatele cercetării

După analiza documentelor de politici publice și a literaturii de specialitate, am organizat

propria cercetare empirică destinată obținerii unor date necesare pentru a verifica ipoteza
noastră de lucru.

În acest scop, am plecat de la următoarea ipoteză de cercetare: Dacă sistemul de

învățământ din România nu realizează obiectivele stabilite de Strategia Europa 2020, apar
vulnerabilități care afectează investiția în capitalul uman și influențează dezvoltarea de
ansamblu a societății.

Obiectivele cercetării sunt deduse din această ipoteză de plecare și se referă la următoarele
aspecte:

a) Definirea vulnerabilităților în perspectiva securității societale promovate de Școala de

la Copenhaga.
b) Identificarea unor posibile relații funcționale între vulnerabilități și formarea
capitalului uman și capitalului social.
c) Analiza comparativă a politicilor publice de dezvoltare a resurselor uman în țările
Uniunii Europene.
d) Realizarea unui studiu de caz despre România, printr-o cercetare empirică.
Metodele de cercetare au fost alături de analiza documentară, chestionarul și interviul.
Chestionarul a cuprins 25 de întrebări ce au vizat următoarele aspecte: datele demografice
despre respondenți, situația abandonului școlar, legătura cu familia extinsă, comunitatea
locală și religioasă, raportarea la educație, imaginea despre învățământul românesc și
european. El a fost aplicat unui număr de 365 de persoane, din toate categoriile sociale, cu

9
vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, locuind în București sau în județul Ilfov, care sunt incluși
sau au în familia nucleu cel puțin o persoană inclusă în sistemul de învățământ. Distribuția
după gen a fost următoarea: 78,9 % femei și 21,1%bărbați.
Interviul vizează o analiză mai largă asupra acelorași aspecte pe care le-am abordat în cadrul
chestionarului și a fost aplicat persoanelor cu putere de decizie, responsabilitate socială sau
rezultate deosebite la învățătură, în cadrul unor întâlniri fizice, telefonic sau în spațiul on-line.
Limitele cercetării s-au datorat în primul rând subiectului acesteia, fiind vorba de concepte
subiective. Eventualele erori din bazele de date au putut influența rezultatele cercetării, iar
ezitarea unor respondenți de a oferi date concrete este posibil, de asemenea, să intervină în
procesul de cercetare.

După cum a afirmat Fukuyama, ceea ce numim capital social este o componentă esențială
necesară funcționării unei economii moderne, precum și unei democrații liberale stabile.14

Deși pare ușor accesibil conceptul de capital uman, așa cum este definit de Fukuyama, este
greu de operaționalizat. El cuprinde cel puțin trei dimensiuni:

- Respectarea normelor;
- Încrederea în instituțiile publice;
- Participarea civică. Ca urmare, atunci când ne referim la capitalul social, trebuie să
adresăm una sau alta dintre dimensiuni, însă nu într-o formă agregată. De aceea,
modelarea statistică pe care o propun vizează tocmai acest model integrativ.

În vederea facilitării corelației dintre capitalul social și capitalul uman, în contextul

vulnerabilităților învățământului românesc, am încercat să traduc numeric cele două noțiuni,
prin modelări matematice și am folosit modele diferite de calcul, în funcție de rezultatele pe
care le-am urmărit sau de resursele de care am dispus: Modelarea matematică a capitalului
social - formula sumă, alternativă la formula sumă pentru calcularea capitalului social,
calcularea capitalului uman prin Indexul Dezvoltării Umane, calitatea vieții, măsurarea
capitalului uman după modelarea matematică Hun-Ling Tao și Thomas F. Stinson, măsurarea
capitalului uman după Indicele Capitalului Uman propusă de Forumul Economic
Internațional, calcularea capitalului uman în funcție de venituri.

Modelările matematice pe care le-am testat, aplicându-le atât pe date statistice existente cât și
pe rezultatele cercetării proprii pot furniza valori și modalități de calcul ce pot fi folosite în
14
Francis Fukuyama, Social capital and civil society, p.10.

10
completarea metodologiei de monitorizare a implementării Strategiei Europa 2020, pentru
sistemul de rapoarte anuale, pe țări. Aceste formule de calcul nu au mai fost aplicate până
acum datelor referitoare la țara noastră, așa cum am constatat la începutul cercetării. Noutatea
este dată de faptul că se calculează numeric niște valori pentru capitalul social și uman, o
parte din variabile lor nefiind numerice și având nevoie de o traducere a lor în acest tip de
valori: am realizat această operaționalizare a indicilor folosiți prin formule din literatura de
specializare sau prin inducții și deducții proprii. În vederea atingerii obiectivelor acestei
cercetări, a fost necesară găsirea și aplicarea unor metode de măsurare a capitalului uman și a
capitalului social, acestea facilitând realizarea unei corelații între cele două noțiuni.
Am testat și aplicat mai multe variante de măsurare a capitalului social, respectiv uman,
modelări matematice sau analiză de date statistice. Așa cum am menționat la fiecare, acestea
prezintă avantaje și dezavantaje, fiecare în parte. Este important ca în momentul în care vrem
să măsurăm sau să obținem niște valori pentru cele două noțiuni să alegem modalitatea care se
pretează informațiilor pe care le avem și pe care vrem să le obținem. Cum scopul acestei
cercetări a fost acela de a determina și verifica o serie de relații între capitalul social și
capitalul uman, transformarea în termeni cuantificabili a celor două noțiuni a facilitat
determinarea unui legături de interdependență între capitalul social și capitalul uman, în
sensul unei termen predispozant - capitalul uman, și a unui termen influențat - capitalul social.
Mergând mai departe pe această logică, putem spune că relația este reversibilă și că se
bazează pe competențe, educația aflându-se la originea acestui cerc relațional.

Rezultate, concluzii și recomandări

Pe parcursul tezei am analizat situația învățământului românesc, în contextul Strategiei

Europa 2020, observând vulnerabilitățile și încercând să le explic în baza unor teorii din
științele politice, plecând de la noțiunile de capital social și de capital uman corelate cu
Concepția Școlii de la Copenhaga privind securitatea societală.

Am constatat, astfel că, în ceea ce privește Strategia Europa 2020, România este în situația de
a nu îndeplini obiectivele trasate până la această dată. În această situație, am analizat riscurile
și costurile neîndeplinirii obiectivelor, inclusiv simularea efectivă a costurilor abandonului
școlar, și, mai mult decât atât, care sunt soluțiile ce pot fi aplicate pe termen scurt, mediu și
lung.

11
Astfel, situația abandonului școlar în țara noastră nu s-a ameliorat astfel încât în anul 2020 să
se atingă ținta de 10 %. Obiectivul național este unul mai ușor de atins, 11, 3%, însă la
momentul 2016 rata abandonului școlar era de 18, 5%, în 2017 scăzând cu doar 0,4%. Dacă
judecăm în baza evoluției de la an la an, situația este îngrijorătoare. Scăderea ratei
abandonului școlar față de anul anterior este mai mică de un procent, dar ceea ce este și mai
grav este faptul că înainte de anul 2015, rata abandonului școlar a fost de cca 17 %, ceea ce
însemnă că în ultimii ani de raportări a avut loc chiar o creștere a ratei abandonului școlar
chiar. În situația în care ar avea loc scăderi anuale ale acestei rate, abia în jurul anului 2026 s-
ar atinge ținta stabilită la nivelul Uniunii Europene pentru anul 2020. În ceea ce privește
abandonul școlar raportat la gen, datele obținute nu indică o corelație între aceste două
variabile, care să genereze diferențe.

Un al doilea obiectiv se referă la participarea adulților la învățare sau la educația/ formarea pe

tot parcursul vieții. Dacă ținta stabilită de Uniunea Europeană este de 15 %, putem spune că
atinge un procent de 1,2 % în 2016, astfel încât este evident că România nu are șanse să atingă
acest obiectiv până în 2020. Aparent, nici în această situație nu există diferențe în funcție de
gen. Dacă situația s-ar ameliora cu cca. un procent anual, peste cel puțin zece ani s-ar atinge
obiectivul stabilit pentru 2020.

Pentru incluziunea în învățământul terțiar, ținta europeană este de 40 %. Fiind departe de

aceasta, s-a stabilit o țintă națională, mai realistă, de 26,7%. Cel mai probabil ținta națională
se va atinge până în 2020, dat fiind faptul că în anul 2017, raportarea arată o cifră de 26, 3%.
Ținta europeană este însă departe de atins la ora actuală, ceea ce creează o importantă
vulnerabilitate privind stocul de competențe și realizarea „societății cunoașterii”.

În consecință , este de la sine înțeles că, cel puțin pentru moment, situația învățământului
românesc, din perspectiva îndeplinirii obiectivelor Strategiei nu este deloc încurajatoare.

În urma cercetării întreprinse pe bază de chestionar și interviu, am încercat să înțeleg care pot
fi cauzele acestei situații și cum pot fi ele ameliorate. Pentru aceasta, am plecat de la
abordarea lui Coleman conform căruia există o legătură între capitalul social și capitalul
uman, în sensul în care capitalul social influențează sau chiar determină capitalul uman. În
termeni generici, competențele (capitalul uman), sunt determinate de capitalul social, în
sensul de influență a familiei și a comunității. Astfel, am folosit un chestionar pe care l-am
construit în ideea de a urmări legătura dintre capitalul social și cel uman, pe linia explicației
date de Coleman. În completarea chestionarului, am alcătuit și un interviu, care a avut aceeași

12
țintă, de a identifica o serie de cauze pentru situația învățământului românesc. Astfel, în cazul
chestionarului am avut 365 de respondenți, angajați direct sau indirect cu sistemul de
învățământ, fie că au fost cuprinși în învățământ la momentul aplicării chestionarului, fie că
au membri în familia nucleu care erau incluși în sistemul de învățământ la momentul
respectiv.

Am sesizat că rata abandonului școlar, atât în familia nucleu, cât și în familia extinsă este
foarte scăzută în cazul persoanelor care au răspuns la chestionar. Acest fapt, conform ipotezei
lui Coleman, a fost corelat cu factorul familial. În cazul de față, majoritatea respondenților
aveau studii superioare, familiile nucleu nu erau separate, cei mai mulți lucrau în interiorul
granițelor țării. De asemenea, majoritatea respondenților au considerat că educația este o
modalitate de evoluție și emancipare socială. Mai mult decât atât,ei apreciau că spiritul
general de cooperare, încrederea în educație și profesori și interacțiunea contribuie la
formarea de competențe durabile. Astfel, în acest caz se confirmă teoria lui Coleman. În ceea
ce privește influența comunității asupra capitalului uman, considerând abandonul școlar o
situație de diminuare a posibilității de a forma competențe, am ajuns la concluzia că în cazul
cercetării de față nu se poate stabili o corelație certă. Deși majoritatea respondenților nu se
consideră implicați în viața comunității locale sau confesionale/religioase, totuși rata
abandonului școlar rămâne scăzută, ceea ce arată că participarea socială redusă nu este direct
proporțională cu amploarea abandonului școlar.

Majoritatea respondenților au considerat că formarea de competențe ar trebui să fi un rezultat

necesar al sistemului de învățământ. Cu toate acestea, ei consideră că sistemul național de
învățământ nu este orientat pe formarea de competențe, de aici și impresia generală mai
degrabă negativă despre sistemul de învățământ național, spre deosebire de imaginea
preponderent pozitivă asupra sistemelor de învățământ din statele europene. Este interesant și
trădează o oarecare inconsecvență faptul că, deși subiecții consideră competențele importante
și, au încredere în educație și profesori, aceleași persoane afirmă că au o imagine negativă
asupra sistemului de învățământ. De asemenea, majoritatea respondenților, nu consideră că
sistemul de învățământ privat este mult diferit de cel de stat. Interviul confirmă, prin exemple
concrete, cele discutate mai sus, fiind o variată mai elaborată a răspunsurilor cuprinse în
chestionar. Liniile directoare se păstrează ceea ce confirmă constatarea noastră cu privind
relația reversibilă dintre capitalul uman și capitalul social.

13
În baza acestei analize, putem face o serie de recomandări, pornind și de la linii generale
trasate de Institutul de Științe ale Educației, Parlamentul European, Unicef etc., puse în
contextual acestei cercetări. Afirmăm astfel faptul că de la nivelul Uniunii Europene există
încurajări ca fiecare stat să urmărească anumite obiective în domeniul educațional, este un
avantaj, oferindu-se astfel convergență și monitorizare. Este important, de asemenea, să se
înțeleagă faptul că problematica sistemului de învățământ, cu accent pe abandonul școlar și
lipsa formării competențelor este un fenomen ce ține de mai mulți factori, economici, sociali,
culturali și că o schimbare nu poate surveni decât dacă se intervine cumulat, în toate aceste
direcții. Un factor foarte important, care a apărut și ca rezultat al cercetării efectuate este
realizarea unui dialog funcțional școală - familie, poate chiar școală - comunitate. Este
foarte importantă această dimensiune așa cum am văzut atât în cadrul interviurilor, cât și în
urma chestionarului.

Capitalul social și capitalul uman reprezintă două concepte pe care le-am utilizat ca repere ale
tezei, în contextul analizei vulnerabilităților învățământului românesc, pe fondul Strategiei
Europa 2020. În vederea măsurării acestora și a corelării lor cu indicatorii de progres stabiliți
de cadrul european este nevoie, și de o evaluare sistematică a competențelor, abilităților și
aptitudinilor celor ce parcurg o formă de învățământ. Dincolo de faptul că ar furniza variabile
utile pentru analizele comparative, ar fi de un real ajutor în identificarea punctuală a unor
probleme și eventual lor ameliorare. Pornind de la ideea conform căreia capitalul social
este un factor predispozant pentru capitalul uman, am constatat, în urma cercetării și
reciproca: capitalul uman este un factor predispozant pentru capitalul social, deci,
avem de-a face cu o relație bidirecțională sau un cerc de interdependențe. Competențele
personale reprezintă nucleul sau epicentrul acestor interdependențe care traversează
practic, tot sistemul social. Deși, din rațiuni metodologice am operat cu distincția între
cele două, am constatat că există un continuum între diverse domenii, în care
competențele de bază și cele transversale interferează permanent. Competențele stau la
baza acestui lanț de interdependențe și, din acest motiv, considerăm educația și formarea
profesională ca fiind fundamentală. Strategia Europa 2020 se remarcă tocmai prin această
abordare integrată a resurselor umane. Ea nu mai recurge la distincția capital uman/ capital
social, care se regăsește în rapoartele Băncii Mondiale și ale OECD, ci stabilește următoarele
direcții de acțiune: reducerea abandonului școlar, creșterea gradului de cuprindere în
învățământul superior, creșterea numărului de absolvenți integrați pe piața muncii, acces cât
mai extins la educație, eliminarea discriminării de gen etc.

14
Educația și formarea profesională traversează și sunt încorporate în toate aceste direcții de
acțiune, însă beneficiază și de propriile repere, de propriile “ținte” (“benchmarks”) și
indicatori de monitorizare.

În cercetarea noastră, au definit vulnerabilitățile sistemului de învățământ din România în

raport cu cei patru indicatori specifici (abandonul școlar, cuprinderea în învățământul
superior, participarea la educația permanent și integrarea absolvenților pe piața muncii), însă
datele obținute au depășit acest cadru strict de referință, făcând necesare analize mai ample,
unde referința la capitalul uman și capitalul social au fost de ajutor.

Pentru țara noastră, este fundamental să se țină seama de obiectivele stabilite în Strategia
Europa 2020 și să urmărească îndeplinirea lor, chiar dacă am constatat că până la termenul
calendaristic stabilit nu vor fi îndeplinite decât parțial. În acest context este important să se
realizeze o îmbunătățire a situației măcar într-un interval de termen lung. Contextul socio-
politic și economic sunt tot atâtea elemente influențate de procesul educațional în urma căruia
se formează competențe care vor asigura securitatea societală. Este important să reținem, în
urma acestui studiu, faptul că măsurile luate trebuie să vizeze obiective pe termen scurt,
mediu și lung, deci, o eventuală schimbare producându-se într-un interval de timp mai mare.
Nu trebuie uitat faptul că există multe costuri asociate sistemului de învățământ, că
problemele acestuia se răsfrâng asupra tuturor celorlalte sectoare și că, în ultimă instanță,
educația nu este o simplă consumatoare de resurse, ci produce bunăstare și dezvoltare.

15
Bibliografie

1. Autor, David.“Skills, education, and the rise of earnings inequality among the ‘other 99 percent,”
Science, volumul 344, (2014).
2. Analiza fenomenului de reziliență școlară, Institutul de Științe ale Educației,
http://www.ise.ro/impotriva-tuturor-greutatilor-analiza-fenomenului-de-rezilienta-scolara, accesat
la 15.06.2017.

3. Balzacq, Thierry. „The Three Faces of Securitization: Political Agency, audience and context”,
European Journal of International Relations, 11 (2005) .
4. Banca Națională a României, „Cursul BNR”, https://www.cursbnr.ro/, accesat la 10.07.2018.

5. Banca Națională a României, „Produsul Intern Brut”, http://www.bnr.ro/Proiectii-BNR-6152.aspx,

acceast la 18.04.2018.
6. Barry Buzan, Ole Wæver, Jaap de Wilde. Securitatea. Un nou cadru de analiză(George Jiglău
traducător), Cluj-Napoca, CAPublishing, 2010, (lucrarea iniţială apărută în 1998).
7. Battaini-Dragoni, Gabriella, Dominioni, Stefano, The Council of Europe’s strategy for Social
Cohesion, Directorate General of Social Cohesion Council of Europe, Strasbourg, 2003.
8. Bărbulescu, Iordan G., Noua Europă, Iași, Polirom, 2015.
9. Becker, Gary S. „Human Capital: A Theoretical and Empirical Analysis, with Special Reference
to Education”University of Chicago Press,(1993), http://www.nber.org/chapters/c3730.pdf,
accesat la 5.05.2018.
10. Becker, Gary. Capitalul uman. O analiză teoretică și empirică cu referire specială la educație ,
(Felicia Pavel traducător) București, Editura All, 1997, (lucrarea iniţială apărută în 1964).
11. Berger, Peter L., "Secularism in Retreat" National Interest no. 46 (1996): 3-12.
12. Bird, Tim. Croft, Stuart. „Şcoala de la Copenhaga şi Securitatea Europeană”, Studii de Securitate,
Cavallioti, Bucureşti, 2005
13. Bîrzea, Cezar.Arta și știința educației. București, Editura didactică și pedagogică, 1998.
14. Booth, Ken, „Security and emancipation”,British International Studies Association (2009): 317-
319, https://www.cambridge.org/core/journals/review-of-international-studies/article/div-
classtitlesecurity-and-emancipationa-hreffn01-ref-
typefnadiv/7E14C05AF6C58871908F9D48D2F7D973, accesat la 26.10.2016.
15. Booth, Ken, Theory of World Security , Cambridge, Cambridge University Press, 2007, pp. 37-87.
16. Calculatorul capitalul uman raportat la venituri, http://www.qwema.ca/calc/humancapital.aspx,
accesat la 08.06.2018.
17. Calculul venitului anual net în sistem real: https://legestart.ro/schema-de-calcul-pentru-stabilirea-
venitului-anual-net-sistem-real/, acceast la 18.05.2018.

16
18. Calitatea vieții, Site-ul oficila al Uniunii Europene, Eurostat, http://ec.europa.eu/eurostat/web/gdp-
and-beyond/quality-of-life/data,accesat la 23.02.2018.
19. Codul muncii, https://www.codulmuncii.ro/titlul_3_1.html, accesat la 12.06.2018.

20. Cohen, Patricia. “It’s a tough job market for the young without college degrees,”The New York
Times, Mai 2016.
21. Coleman, James S. „Social Capital in the Creation of Human Capital”American Journal of
Sociology Supplement 94 (1988): S95-S120,
https://faculty.washington.edu/matsueda/courses/587/readings/Coleman%201988.pdf, accesat la
21.05.2018.
22. Coleman, James.„Social Capital in the Creation of Human Capital”,The American
Journal of Sociology, Vol. 94, Supplement: Organizations and Institutions:
Sociological and Economic Approaches to the Analysis of Social Structure (1988):
S95-S120.
23. Comisia europeană, Abandonulul Școlar, http://ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-
leavers_ro, accesat la 15.01.2018.

24. Coombs, Phillip.Criza sistemului mondial de educație, 1968, apud Carmen Costea et all., Criza e
în noi, Editur Ase, 2010.
25. Cox, Robert W. „Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations Theory”,
Millennium: Journal of International Studies, 10 (1981) .
26. Daron Acemoglu, „The Basic Theory of Human Capital, The London School of Economics and
Polictical Science”, 2009, https://econ.lse.ac.uk/staff/spischke/ec533/Acemoglu%20Autor
%20chapter%201.pdf, accesat la 8.09.2017.
27. Dewey John, Democracy and Education, Students Handouts, Ohio, Inc.Toledo, 2009 (1916).
28. Dezvoltare sustenabilă, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,
http://www.undp.org/content/undp/en/home/sustainable-development-goals/goal-10-reduced-
inequalities.html, accesat la 13.02.2017.

29. Dobrescu, Paul Criză după criză. O lume fără busolă și fără hegemon, București, Litera, 2016.
30. Durkheim, Emile, The Division of Labor in Society, New York, The Free Press, 1893/1997.
31. E. Stanciulescu, Teorii sociologice ale educației. Dezvoltarea capitalului uman. Critica politicilor
educative, Iași, Polirom, 2011.
32. Ecobescu, Nicolae. Manualul Consiliului Europei, București, Biroul de informare al consiliului
Europei, 2006.
33. Educație și formare, Site-ul oficial al Comisei Europene,
http://ec.europa.eu/education/resources/key-indicators_ro?field_country_csec_key_tid%5B
%5D=213&field_year_ind_key_value%5Bvalue%5D%5Byear%5D=2015, accesat la 24.04.2017.

34. Employment, Social Affairs and Inclusion, Site-ul oficial al Uniunii Europene,
http://ec.europa.eu/social/home.jsp, accesat la 13.03.2017.

17
35. Eurobarometer, site-ul oficial al Uniunii Europene,
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?
tab=table&plugin=1&pcode=t2020_40&language=en, accesat la 1.05.2018 Bibliografie
36. Eurofound, site-ul oficial al Uniunii Europene, https://www.eurofound.europa.eu/ro/data/european-
quality-of-life-survey, acceasat la 26.05.2019.
37. Eurostat, Site-ul oficial al Comieie Europene, http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/mapToolClosed.do?
tab=map&init=1&plugin=1&language=en&pcode=t2020_40&toolbox=types, accesat la
25.04.2017.

38. Eurostat, site-ul oficial al Uniunii Europene,http://ec.europa.eu/eurostat/data/database, accesat la

23.06.2018.
39. Felice , Emanuelle, „Regional convergence in Italy (1891-2001): testing human and social
capital”,Cliometrica, (2012):6(3):267-306.
40. Floyd, Rita.„Can Securitization theory be used in normative analysis? Towards a just securitization
theory”,Security Dialogue, 42 (2011) .
41. Floyd, Rita. „Towards a consequentialist evaluation of security: bringing together the Copenhagen
and Welsh Schools of security studies”,Review of International Studies, (2007):33.
42. Forumul economic internațional, http://www3.weforum.org/docs/HCR/2013/HCR_Part1_2013.pdf,
accesat la 04.05.2018.
43. Fukuyama, Francis.„ Social capital and civil society, The Institute of Public Policy”,George Mason
University, (1999), nal/pubs/ft/sehttps://www.imf.org/exterminar/1999/reforms/fukuyama.htm,
accesat la 19.06.2018.

44. Fukuyama,Francis.„Social capital, civil society and development, Third World Quarterly”, Carfax
Publishing:Volumul 22, Numărul 1, (2001):7-20,
http://fbemoodle.emu.edu.tr/pluginfile.php/38056/mod_resource/content/3/Socila
%20capital_Fukuyama.pdf, accesat la 17.08.2017.
45. Goldin, Claudia, Katz, Lawrence. „The race between education and technology: The evolution of
U.S.educational wage differentials 1890 to 2005”, NBER working paper number 12984, (Martie
2007)
46. Goldin, Claudia.„Human Capital”, Department of Economics Harvard University and National
Bureau of Economic
Research.http://scholar.harvard.edu/files/goldin/files/human_capital_handbook_of_cliometrics_0.
pdf, accesat la 12.06.2017.
47. Guvernul României, „Costrul standard per elev”, http://gov.ro/ro/media/comunicate/comunicat-de-
presa-edinta-de-guvern-cre-te-costul-standard-per-elev-pre-colar-pentru-invatamantul-
preuniversitar&page=1,accesat la 10.01.2018.
48. Habermas, Jurgen.Sfera publică și transformarea ei structurală, (traducător Janina Ianosi),
București, Comunicare.ro, 2005 (lucrarea iniţială apărută în 1998)
49. Hatos, Adrian. Sociologia Educației, București, Polirom, 2006.

18
50. Hill, Lewis E. „The Metaphysical Preconceptions Of The Economic Science”, Review of Social
Economy Vol. 37, No. 2 (Octombrie 1979): 189-197.
51. Hotărâre pentru aprobarea standardelor de cost pentru unele servicii medicale, pentru activităţi de
asistenţă medicală comunitară şi de mediatori sanitari rromi, Guvernul României,
http://old.ms.ro/documente/317_696_HG%20si%20NF%20standarde%20de%20cost_319_696.pdf,
accesat la 4.06.2018.
52. Hotărârea nr. 1274/2011 privind metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe
elev/preșcolar/an și finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele
locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2012, Guvernul României,
https://lege5.ro/Gratuit/gi4dkmjwhe/hotararea-nr-1274-2011-privind-metodologia-de-calcul-
pentru-determinarea-costului-standard-pe-elev-prescolar-an-si-finantarea-unitatilor-de-invatamant-
preuniversitar-de-stat-finantate-din-bugetele-loc, accesat la 15.06.2018.

http://www.nber.org/chapters/c4126.pdf, accesat la 14.05.2018.

53. Human Development Index, UNDP, http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/ROU, accesat la
17.02.2018.
54. Human Developnet Data, UNDP, http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdi_training.pdf, accesat la
17.05.2018.
55. Hung-Lin, Tao, Stinson, Thomas F. An Alternative Measure of the Human Capital
Stock,Department of Economics, University of MinnesotaEconomic Development Center,
Minneapolis, Department of Applied Economics, St. Paul, 1997,
https://ageconsearch.umn.edu/bitstream/7466/1/edc97-01.pdf, accesat la 07.08.2017.
56. Jugău, Mihaela et all., Învăţământul rural din România: condiţii, probleme şi strategii de
dezvoltare, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, Ed. MarLink, 2002,

57. Knack, Stephan. Keefer, Phillip, „Does Social Capital Have an Economic Payoff? A Cross-
Country Investigation,”The Quarterly Journal of Economics, . (1997): 112(4): 1251-1288
58. Labor statistics, OECD 2016apud McKinsey Grobal Instutute Report, 2016. of Economic
Research, https://www.google.com/search?client=firefox-
b&ei=1CiAW9qaBYPUwQKetK6oCg&btnG=C%C4%83uta
%C8%9Bi&q=53.%09Labor+statistics+OECD+2016+apud+McKinsey+Grobal+Instutute+Report
%2C+2016.++++++++++++of+Economic+Research%2C, accesat la 10.04.2018.
59. Legea 416/ 2001, http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_venitului_minim_garantat.php,
accesat la 16.06.2018.
60. Legea bugetului de stat 2018, Ministerul de finanțe:
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2018/Legeanr2_2018abugetuluidestat.pdf, accesat la
7.06.2018.

61. Loury, Glenn C., A Dynamic Theory of Racial Income Differences, in Women Minorities and
Employment Discrimination,P. A. Wallace (1977) 153, 176.
62. Martin, David. ”A General Theory of Secularization”Oxford Blackwell, (1978);

19
 63. McKinsey & Company, How the world’s most improved school systems keep getting
better,Noiembrie 2010, https://www.mckinsey.com/industries/social-sector/our-insights/how-the-
worlds-most-improved-school-systems-keep-getting-better, accesat la 18.03.2018.
64. McKinsey Global Institute. „An economy that works: Job creation and America’s future, Iunie
2011, https://assets-prod.mckinsey.com/featured-insights/employment-and-growth/an-economy-
that-works-for-us-job-creation”, accesat la 16.11.2017.
65. McKinsey Grobal Instutute Report, Poorer than their parents? Flat of falling incomes in advanced
economies, Iulie 2016, https://www.google.com/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=2ahUKEwjZkZLV2YXdAhWK2qQKHWB7Af
oQFjAAegQIBBAC&url=https%3A%2F%2Fwww.mckinsey.com%2F~%2Fmedia%2Fmckinsey
%2Ffeatured%2520insights%2FEmployment%2520and%2520Growth%2FPoorer%2520than
%2520their%2520parents%2520A%2520new%2520perspective%2520on%2520income
%2520inequality%2FMGI-Income%2520-Inequality-Executive-summary-July-
2016.ashx&usg=AOvVaw2xjwZSKTcTxblzYZEEIM9Y, accesat la 16.02.2018.
66. McSweeney, Bill „Identity and security: Buzan and the Copenhagen school”, Review of
International Studies, 22:1 (1996): 81-93.

67. Mincer, Jacob.„Human Capital and Economic Growth”, National Bureau of Economic Research,
(1981), p.1.
68. Miroiu, Adrain. Învățământul românesc azi, București, Polirom, 1998.
69. Miroiu, Adrian, Analiza politicilor publice. O introducere,Iași, Polirom, 2010.
70. Mitzen, Jeniffer, „Ontological Security in World Politics: State Identity and the Security
Dilemma”, European Journal of International Relations, (2006): 12.
71. Nevala, Anne-Mari. Hawley, Jo, „Studiu privind reducere abandonului șolar timpouriu în UE”,
GHK Consulting Ltd Direcția Generală Politici interne ale Uniunii, Parlamentul Eropean,
Bruxelles, (2011).

72. Noul cod fiscal, https://www.noulcodfiscal.ro/titlu-4/, accesat la 18.03.2018.

73. Nye, Joseph ("Propaganda Isn't the Way: Soft Power". International Herald Tribune. Retrieved
2003/, 2012,:https://www.belfercenter.org/publication/propaganda-isnt-way-soft-power,accesat la
15.08.2017.

74. Paul Dobrescu, Criză după criză. O lume fără busolă și fără hegemon, București, Litera, 2016.
75. Piketty,Thomas.Capital in the Twenty-First Century, Belknap Press, (traducător Arthur
Goldhammer), Oxford, Oxford University Press, 2014 (lucrarea iniţială apărută în 2013).
76. Piketty, Thomas.Economia Inegalităților,(traducător Cătălin Drăcțineanu) Iași, Polirom, 2014.

77. Politica externă: obiective, instrumente și realizări, Parlamentului

European,http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.1.1.html,
accesat la 14.07.2017.
78. Popovici, Dumitru. Socilogia Educației, Iași, Institutul European, 2004.

20
79. Populația activă, Institutul Național de Statistică,
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_2017r.pdf, accesat la
8.05.2018.
80. Poverty and Shared Prosperity, World Bank, p.2,
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/25078/9781464809583.pdf, accesat
la 16.01.2018.
81. Preda, Ionuț. „KurziiIstoria celei mai numeroase minorități”,Historia,
(2016)http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/kurzii-istoria-celei-mai-numeroase-
minorit-i-f-r-na-iune-proprie, accesat la 9.11.2016
82. Profil de țară,Site-ul oficial al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare,
http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/ROU, acesat la 19.05.2018.
83. Proiecția inflației,Banca Natională a României, http://www.bnr.ro/Proiectii-BNR-6152.aspx,
accesat la 29.06.2018.
84. Putnam, Robert. „Bowling Alone: The Collapse and Revival of American Community”,Journal of
Catholic (2001):19.
85. Raport privind starea învățământului superior, Institutul de Științe ale Educației,
Itp://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/08/RAPORT-Starea-invatamantului-superior-2015-Site-
ISE.pdf, accesat la 16.10.2017.
86. Raport privind starea învățămîntului preuniversitar, Institutul pentru științe ale educației,
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/08/Raport-starea-invatamantului-preuniversitar-2015-
Site-ISE.pdf, accesat la 17.09.2017.
87. Raportul Indexului dezvoltării Umane 2016, UNDP,
http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/2843/978-92-1-126436-4_web.pdf, accesat la
13.04.2018.

88. Raportul Oxfam,: https://www.oxfam.org/sites/www.oxfam.org/files/file_attachments/bp-

economy-for-99-percent-160117-en.pdf, Ianurie 2017, p.2, accesat la 20.07.2017.
89. Rata abandonului școlar, Site-ul ofcial al Institutuli National de Statisca,
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SCL113A#, accesat la
24.04.2017

90. Recomandarea Consiliului din 12 iulie 2016 privind Programul național de reformă al României
pentru 2016 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României
pentru 2016, la http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:32016H0818(18)&from=EN,accesat la 25.04.2017.

91. Rezultate statistici2016, Inscoop, https://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2016/04/INSCOP-

raport-martie-2016-INCREDERE-INSTITUTII.pdf, accesat la 22.06.2018.
92. Rezultatele PISA, OECD, https://read.oecd-ilibrary.org/education/pisa-2015-results-volume-
i_9789264266490-en#page37, accesat la 15.02.2018.

21
 93. Rutten R., Boekema F.,”Regional social capital: Embeddedness, innovation networks and regional
economic development, Technological Forecasting and Social Change, Vol 74(9)(2007) :
1834–1846
94. Schultz, Theodore W. Human Capital: Policy Issues and Research Opportunities, National
Bureauof Economic Research, Chicago,The University of Chicago, 1972,
95. Securitatea societală, Asociația română pentru securitate societală, http://www.arss.ro/, accesat la
21.11.2016.
96. Stănciulescu, Elisabeta.„Sociologia educatiei familiale : vol. 2 : Familie si educatie in societatea
romaneasca : o istorie critica a interventionalismului utopic”, Polirom, Iași (1997).
97. Strategia Europa 2020 și nivelul implementării în Romînia, Institutul European Român,
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf, accesat la
16.03.2018.
98. Strategia pentru Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România, Ministerul Educației Naționale,
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2016/strategii/Anexe%20Strategie
%20PTS.pdf, accesat la 16.01.2018.
99. Studiu privind reducerea abandonului școlar timpuriu în Uniunea Europeană,Site-ul
oficial al Uniunii Europen,
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2011/460048/IPOL-
CULT_ET(2011)460048(SUM01)_RO.pdf, accesat la 18.07.2018.
100.Suciu, Marta C. Investiția în educație, București, Ed. Economică, 2005.

101.Test sociometric, proiect finanțat de Uniunea Europeană, http://portal.optime-

manager.ro/access/content/group/8819ae43-3499-4323-becf-d44aa0541927/Ghiduri
%20formare/Baterie_de_Teste_MO.pdf , accesat la 18.06.2018.
The American Journal of Sociology, Vol. 94, Supplement: Organizations and Institutions:
Sociological and Economic Approaches to the Analysis of Social Structure (1988),pp. S95-S120, The
University of Chicago Press,
http://courseweb.ischool.illinois.edu/~katewill/forchina/readings/coleman%201988%20social
%20capital.pdf, accesat la 18.08.2017.
102. The Global Human Capital Report, World Economic Forum,
https://weforum.ent.box.com/s/dari4dktg4jt2g9xo2o5pksjpatvawdb, accesat la 16.06.2018.
103. The Operations Security Professional's Association, OPSEC Training, tools and Awareness
OSPA, "The Operations Security Professional's Association- OPSEC Training, tools and
Awareness". http://www.opsecprofessionals.org/, , accesat la 9.11.2016

104.Tuition data from Education at a glance 2015: OECD indicators, OECD, November 2015,
available for Austria,Belgium, Denmark, Estonia, France, Finland, Italy, the Netherlands,
Norway, the Slovak Republic, Slovenia,Sweden, and the United Kingdom. Median disposable
income from OECD, OECD, http://www.oecd.org/education/education-at-a-glance-
19991487.htm, accesat la 16.03.2018.

22
105.Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea
Uniunii Europene 2012/C 326/01, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex
%3A12012E%2FTXT, accesat la 18.07.2017.
106.Voicu , Bogdan.„Capitalul uman: componente, niveluri, structuri- România în context european”,
Calitatea vieții, nr. 1-2, (2004) :137-157.
107.Wæver, Ole .Wæver, See. O. „Securitization and Desecuritization”On Security, New York,
Columbia University Press, (1995).
108.Waever, Ole, Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe, London, Printer, 1993.
109.Walt, S. M. , The Renaissance of Security Studies, International Studies Quarterly, 35 (1991).
110.What is Social Capital, World Bank, 1999, http://www.worldbank.org/poverty/scapital/whatsc.htm,
accesat la 14.04.2018.
111.Woodhall, Maureen.” Human Capital Concept”apud. A.H. Halsey, A.H. Lauder et al. (eds.)
Education, Culture, Economy, Society. Oxford, Oxford University Press, (1997): 219-223.

23
24