Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar.

Sociologia Educatiei

Sociologia Educatiei

Educatia si Parentingul Competitiv

Referat

Iulie, 2020

Student: Badalan Sofia

Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

Introducere

Teoria functionalismului presupune că instituțiile și societatea sunt formate din părți

interdependente care lucrează împreună. Fiecare parte a societății și instituției contribuie cu
anumite activități necesare funcționării întregii societăți. Guvernul oferă educație copiilor
familiei; familia plătește impozite guvernului pentru a menține societatea funcțională
(Cliffnotes.com). În general, funcționalismul nu încurajează schimbarea mediului social, chiar și
atunci când o astfel de schimbare le poate aduce beneficii. Pe deoparte , schimbările sunt
nedorite și societatea poate compensa în mod natural atunci când apar probleme
(Cliffnotes.com). Această perspectivă funcționalistă, sau așa-numitul funcționalism a fost găsit
de Emile Durkheim (1858-1917). Potrivit lui Durkheim, sistemul de învățământ este o
meritocrație. Scopul principal al educației este de a sorta oamenii în funcții specifice pe baza
abilităților lor. Aceste locuri de muncă importante în societate sunt ocupate de cel mai talentat
student.

Nivelul micro este cel mai mic nivel al societății (Appliedsoc.org, 1990). Se concentrează în
principal pe indivizi și relația lor (123helpme.com, 2013). Acesta examinează rolurile sociale ale
unui individ și modul în care individul reacționează la societate și îl înțelege. Nivelul micro se
concentrează și asupra modului în care oamenii gândesc în cadrul societății opuse
comportamentului lor. Exemple de societate la nivel micro includ familii, școli și grupuri
bisericești (Appliedsoc.org, 1990).

Pe de altă parte, nivelul macro se concentrează asupra modului în care instituțiile dintr-o
populație mare afectează masele. Acesta este cel mai mare nivel al grupării societății. Se
concentrează în principal pe structura socială, procesele și problemele sociale și, de asemenea,
relațiile lor între ele. Sociologii cred că problemele societății încep la nivel macro. Prin urmare,
mulți sociologi sunt interesați de acest nivel (Appliedsoc.org, 1990).
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

Sistemul școlar din România

În sistemul școlar din România elevii petrec peste jumătate din timp la scoala. O parte este un
timp stabilit în cadrul legislativ de către Senat, dar în cea mai mare parte și datorită culturii
sociale de a investi în orele de pregatire de după orele de clasă (​www.mediafax.ro​).

Invatamantul de stat în România este gratuit. Aceasta gratuitate este, însă, destul de
controversată, considerand diferitele practici locale sau conceptele pe care se bazează
intemeierea cadrului social și cultural civic în care elevul își desfășoară creșterea, procesul de
învățare si raportul social cu ceilalți membri. Considerand ca toți cetățenii țării contribuie activ la
finanțarea sistemului de invatamant de stat prin plata taxelor se se impun, gratuitatea in sinea ei,
nu exista, insa dincolo de aceasta sintagma economica, gratuitatea inavatamantului de stat
(obligatoriu sau nu) este pusă oricum la îndoială prin contribuțiile bănești pe care părinții și le
asumă atunci când sunt solicitate de către conducerea școlilor în care copiii lor învață.
Considerand ca o mare parte din părinți inițiază aceasta practica sau o acceptă tacit, nu poate fi
considerat decât un segment al cadrului social în care elevul crește și pe care-l acceptă ca fiind
rațional și normal.

Potrivit economica.net, intr-un an școlar, părinții unui elev din ciclul gimnazial cheltuie în
medie, anual, peste 6000 de lei pentru orele de după programul școlar de stat, plus alte cheltuieli
impuse de către școli. Acest lucru se datoreaza și asa-numitului “parenting competitiv”, prin care
majoritatea părinților considera pasajul educational non-formal sau închegarea relațiilor copiilor
cu sistemul de stat prin ore în plus de pregatire, menite sa aduca elevilor note mari și, bineînțeles,
o cotă mai mare de satisfacție a părinților prin realizările acestora (Tanith Carey, Riscurile
parentingului competitiv).
https://www.economica.net/peste-3-000-de-lei-costa-invatamantul-gratuit-din-romania-costurile-
ascunse-ale-educatiei-suportate-de-parinti-s-au-dublat-in-opt-ani-studiu_158006.html
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

“ În zilele noastre părinților li se spune tot timpul ca sunt responsabili direct de pregatirea
succesului copiilor lor într-o paleta foarte larga si variata: academic, social, muzical, atletic,
spiritual, artistic, etc. Multi parinti sufera deja de anxietate, de teama ca ar putea face prea
putin pentru a asigura succesul copiilor (în timp ce se ingrijoreaza și pentru faptul ca nu sunt
mame -leoaice sau disperate sau orice alta insulta se gaseste pentru un parinte).”
Adaptat din :
https://www.psychologytoday.com/us/blog/growing-friendships/201903/how-resist-competitive-
parenting

Pe langa pregătirile în plus la materiile pe care le studiază la scoala, părintele competitiv se

gandeste cum sa valorifice absolut orice dram de interes al copilului, nu vorbim aici de pasiuni
sau talente, ci interes. Aici intervine aceasta teama sau anxietate a parintelui de a nu-i fi furnizat
copilului toate oportunitatile de care ar fi avut nevoie sa valorifice acest interes.

Diferente intre interes și pasiune.

“Interesul și pasiunea sunt două sentimente similare. Interesul poate fi descris ca fiind
sentimentul că dorești să înveți sau să știi despre cineva sau ceva. Pasiunea este un sentiment
puternic de entuziasm și provocare față de ceva. Diferența cheie între interes și pasiune se află
în intensitatea lor; pasiunea este mai intensă decât interesul.”
https://www.differencebetween.com/difference-between-interest-and-vs-passion/

Prin ce se diferențiază, totusi, pasiunea de interes?

Ganditi-va ca va intereseaza sa stiti cat mai mult despre animalele marine. Veți viziona sau citi
ori de câte ori veți avea ocazia despre ele. Dacă se intampla sa va serbati ziua de naștere,
membrii familiei va vor dărui bilete la centrul de vietuitoare acvatice sau va vor aduce fotografii
cu animale marine exotice când se vor întoarce din vacanță. Totuși, pasiunea pentru animalele
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

marine nu s-ar reduce la a citi sau viziona filme despre ele ci mai degrabă s -ar extinde și veți
încerca sa le salvati, va veți dori sa urmati o cariera în acest domeniu și să contribuiți la
dezvoltarea acestuia. Pe scurt, un interes este exercitat cand aveți timp, pentru pasiune va faceti
timp.

Pentru identificarea interesului sau pasiunii se poate folosi drept exemplu experienta
profesionala. Am activat în cateva domenii de activitate și am stabilit în diferite perioade de timp
ca îmi place, sau nu, un anumit domeniu. Orice persoana ar spune ca este absolut normal și ca
întotdeauna vom avea preferințe raportandu-ne la activitățile și experiențele pe care le
întreprindem. Exista totuși o alta latura a determinarii acestei preferinte, si anume cunoasterea
sinelui din prisma acestor experiențe. Felul în care eu m-am raportat la anumite activități poate
determina interesul sau pasiunea pentru acele activități dar mai presus de toate ma invata despre
mine și ce ma defineste pe mine ca individ în acel moment. Și, totuși, cati oameni merg în fiecare
zi la joburi pe care nu le fac din pasiune sau care nu le plac deloc? Asta înseamnă ca nu le fac
bine sau sa nu se pricep la ceea ce fac?

“Construcția sinelui implica, evident, învățare. Aparent, sferele acestor două noțiuni se
suprapun. Totuși, între ele există deosebiri de perspective, de accent: cea dintîi exprimă
evoluțiile raportului dintre individ și colectivitate (perspectiva sociologică); cea de-a doua
trimite prioritar la transformările care au loc în subiect (perspectiva psihologica). Interferența
perspectivelor face ca orice proces de construcție a sinelui sa fie unul de construcție a identității
psihosociale a membrilor societății.
Prin analiza/sinteza teoriilor menționate este argumentată ipoteza ca elaborarea unei teorii
explicative a socialului este indisociabila de elaborarea unei teorii a acțiunii educative,
incluzând aici și educația familială; construcția obiectului însuși al sociologiei ca știință este de
neconceput fără luarea în considerare a proceselor de construcție a sinelui. In consecinta,
poziția marginala a sociologiei educației în sistemul stiintelor sociale și disciplinelor de
învățământ trebuie revizuită: ea nu mai poate fi redusă astăzi la cunoaștere cu privire la un cîmp
relativ autonom (cîmpul școlar) al spațiului social și cu atît mai puțin la un capitol al
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

pedagogiei, așa cum se întâmpla încă în stiinta si invatamantul românești; ea este cunoaștere cu
privire la principiul însuși de constituire a socialului ca realitate ontica și ca obiect al științei.” -
Stănciulescu, Elena, Teorii sociologice ale educației, Introducere - Iaşi, Editura Polirom,1996.

Pericolul dincolo de performanta

Încurajarea parentingului competitiv poate duce la un spirit care poate răni ambele parti, atat
parintii cat și copiii, stabilind un raport anxios și critic între cele doua parti și din care se poate
dezvolta o relatie disfunctionala. Potrivit lui Wendy Grolnick and Kathy Seal in “Pressured
Parents, Stressed-out Kids: Dealing With Competition While Raising a Successful Child” părinții
care sunt stresati de rezultatele evaluării copiilor au tendința de a fi mai restrictivi și de a controla
foarte mult conduită și alegerile acestora, ceea ce se transfera in percepția copiilor intro mare
problema de încredere în forțele acestora și deseori degenerează în situații de criza, scaderea
stimei de sine, depresie și chiar colaps. Autorii pun, de asemenea, accent pe autonomia,
competentele si conexiunea copiilor în relația cu părinții și ceilalți membrii ai societății,
stabilind astfel o harta a bunelor practici și modele bune de urmat.

Nu intamplator am menționat costurile educației în România și implicațiile financiare pe care

educația le aduce în viața unei familii. Parentingul competitiv vine, și el, cu foarte multe
responsabilități materiale; părinții petrec mai mult timp la locul de muncă sau își iau mai mult de
lucru acasă pentru a putea tine pasul cu aceste responsabilități. Așadar, cu cât pretențiile sau
grijile de competitivitate sunt mai mari cu atat costurile și presiunea cresc, transformandu-se
intr-o nevoie greu de acoperit. Cat de constructiv sau distructiv este acest mod de creștere și
educare a copiilor este greu de demonstrat fără o cercetare bine ancorată în realitatea zilelor
noastre. Experții recomanda o doză “potrivită” de competitivitate, atat cat sa pastreze un ritm
sănătos in dezvoltarea fizica si intelectuala a individului, dar aceasta “doza potrivita” nu are
forma sau volumul definite astfel incat sa putem controla administrarea.
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

Comparatia, baza parentingului competitiv

Este important de menționat faptul ca parentingul competitiv se concentrează în mod special pe

competitorii copiilor și tinde permanent spre compararea acestora din prisma rezultatelor ci nu a
efortului depus sau pasiunii de care au dat dovada.

Comparand permanent anumiți parametri ai activității copilului, mai ales cei care diminuează
importanța relațiilor cu ceilalți sau a efortului depus în obținerea unui rezultat, poate produce o
schimbare în percepția acestora cu privire la modalitatea de obținere a acestor rezultate.
Se intampla ca părinții sa se compare și ei cu ceilalți părinți și atunci frustrarea atinge cote foarte
înalte, mai ales cand copiii sunt foarte mici și părinții neavand sprijin psihologic nu reușesc sa
depaseasca depresia postnatala în timp util.
În majoritatea țărilor dezvoltate exista grupuri suport pentru părinții fără prea multa experienta și
care ar avea nevoie de sprijin atat moral cat si de pregatire pentru creșterea și educarea copiilor,
tinand cont de etapele de creștere a acestora și nevoile corespunzătoare.

Majoritatea grupurilor sau a asociațiilor suport pun mare accent pe empatie, dezvoltarea
respectului de sine si recastigarea increderii in propriile forțe, acceptarea diferențelor dintre
oameni și varietatea de opinii, precum si reflectarea asupra propriilor trăiri și sentimente pentru a
reuși sa te oprești înainte de a-i judeca pe ceilalți.
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

Source:h​ttps://www.parentcoachatlanta.com/blog/35536-how-and-why-should-we-avoid-compet
itive
Universitatea Spiru Haret. DPPD - Modulul II, Postuniversitar. Sociologia Educatiei

Bibliografie
1. Costea, Ştefan, Educația viitorului şi viitorul educației („Opinia Națională”, nr. 353, 3
februarie 2003 şi nr. 357, 17 martie, 2003)
2. Stănciulescu, Elena, Teorii sociologice ale educației, Iaşi, Editura Polirom,1996
3. Văideanu, George, Educația la frontieră dintre milenii, Bucureşti,Editura Politică, 1988
4. h​ttps://www.parentcoachatlanta.com/blog/35536-how-and-why-should-we-avoid-competi
tive
5. Wendy Grolnick and Kathy Seal, Pressured Parents, Stressed-out Kids: Dealing With
Competition While Raising a Successful Child, 2008
6. https://www.differencebetween.com/difference-between-interest-and-vs-passion/
7. https://www.economica.net/peste-3-000-de-lei-costa-invatamantul-gratuit-din-romania-co
sturile-ascunse-ale-educatiei-suportate-de-parinti-s-au-dublat-in-opt-ani-studiu_158006.h
tml
8. https://www.psychologytoday.com/us/blog/growing-friendships/201903/how-resist-comp
etitive-parenting
9. https://www.playgroupnsw.org.au/ParentResources/ParentingYoungChildren/competitive
-parenting