Metodele moderne de predare- invatare-evaluare ofera o ocazie benefica de organizare pedagogica a

unei invataturi temeinice, usoare si placate, si in acelasi timp si cu un pronuntat character active-
participative al elevilor cu posibilitati de comunicare si cooperare eficienta.

 La fel ca toate celelalte fenomene socio-umane - procesul instructiv este

extrem de complex si variabil, contine mai multe elemete, aspecte inclusiv
cele de ordin afectiv, moral aflate in continua miscare. Daca fiecare om este
un univers caleidoscopic - greu daca nu chiar imposibil de cunoscut, poate fi
modelat pe baza unui scop? Evident, daca exageram complexitatea realitatii
psihosociale, raspunsul este negativ si prin aceasta anulam sensul facil al
actiunii educative. In realitate pe fondul unei relativitati necesare exista si o
anumita afinitate a oamenilor, mai ales a tinerilor pentru actiunile
constiente, clare, avand scopuri bine precizate.

            Daca admitem utilitatea si rationalitatea actiunii educative ajungem

la o alta intrebare: ce factori contribuie la formarea si dezvoltarea
personalitatii? Numai identificand acesti factori, eventual ponderea fiecaruia,
putem proiecta activitati instructiv-educative constiente si sistematice.

Performanțele școlare ale elevilor se referă la acele rezultate la învățătură pe care școala le valorizează și
le premiază. Altfel spus, școala și-a constituit o logică specifică de funcționare, care generează rezultate
menite a o consacra și a o perpetua ca organizație. Tipologia rezultatelor variază în funcție de nivelul de
școlarizare, în sensul că anumite rezul- tate sunt așteptate în ciclul primar și altele în cel gimnazial și
liceal și universitar. Mediul școlar are un important impact educațional, fiind un factor care poate
influența în mod esențial performanța școlară. Fără îndoială că mediul școlar nu este rupt de societatea
în care se află. Dimpotrivă, el îndeplinește o seamă de roluri de socializare, integrare și control social, de
profesionalizare, și totodată este puternic influențat de ansamblul vieții sociale, începând cu valorizarea
și prestigiul școlii, și terminând cu resur- sele alocate. Școala ca atare este o instituție apreciată în
societate, iar atingerea unui nivel cât mai înalt de școlaritate constituie încă un obiectiv pentru o parte
importantă a populației. Menirea școlii este de a pregăti tineretul pentru viață, și măsura în care este
justificată generarea de performanțe școlare, acestea antici- pând performanțele obținute de o
persoană în afara școlii, în muncă și în societate. Stratificarea socială este dependentă, în toate
societățile moderne, de ocupație, venituri și cultură, iar acestea sunt puternic corelate cu nivelul de
școlarizare certificat de diplome.

Personalul didactic adoptă două atitudini față de performanțele școlare. Pe de o parte, se consideră că
performanțele școlare sunt în res- ponsabilitatea exclusiv a elevului și familiei sale. Menirea cadrului
didactic ar fi să predea cum poate mai bine și să evalueze învățarea elevului cât se poate de exigent.
Eșecurile elevului nu ar fi în nici un fel explicabile prin calitatea prestației pedagogice a profesorului,
întrucât aceasta oricum este de calitate, atâta timp cât este certificată de diplomele care îi conferă pro-
fesorului un anumit statut profesional. Pe e alta parte, performanțele școlare ar fi dependente de calita-
tea facilităților existente în școală, respectiv de materialele de învățare predare disponibile, de
echipamente sau chiar de starea clădirii, a logis- ticii în general. Performanțele școlare ale elevilor
depind în mare măsura și de: calități ale familiilor de proveniență a elevilor, necesitatea investirii în
meditațiile particulare, gradul de dotare tehnică a școlii, poziția localității urbană sau rurală, starea de
disciplină în școală, certificarea pedagogică a personalu- lui didactic în școală, proporția elevilor care
merg la olimpiade, gradul de acces la manuale și programe școlare.

Volumul imens de informaţie de care dispune azi omenirea şi ritmul alert în care aceasta
sporeşte pun cu acuitate în faţa şcolii sarcina formării unor capacităţi pentru ca educaţii –
copii şi tineri – să devină apţi de autoinformare şi autoformare permanente.
Performanța şcolară este totalitatea rezultatelor elevilor, atît în ce priveşte nivelul de
pregătire ştiinţifică (acumularea cunoştinţelor şi formarea abilităţilor de aplicare a lor) cît şi
dezvoltarea capacităţii intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi
motivaţiei faţă de învăţătură, a capacităţii de a se instrui, de a deveni. Performanța şcolara
este concretizată în rezultatele elevilor și reprezintă o realitate şcolară complexă ce include:
cunoştinţe, capacităţi intelectuale formate, abilităţi de aplicare a cunoştinţelor, trăsături non
– cognitive de personalitate; în acelaşi timp, performanta şcolară înglobează şi reuşita
elevilor în activitatea postşcolară.

1. Axentii I. A., Axentii V. Ghid de perfectare a tezelor de licenţă şi masterat. Cahul:

Ediţia a II-a. revăzută şi completată. Tipografia,,Centrografic” SRL. 2014
2. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative şi contemporane. Stucturi, stiluri şi
strategii, Bucureşti: Ed.Aramis. 2007
3. Cosmovici A. Psihologie generală, Cluj-Napoca: Ed. Polirom.1996 
4. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie școlară. Iași: Ed.Polirom. 1999
5. Dragu A., Cristea S. Psihologie şi pedagogie şcolară. Constanţa: ediţia a II-a,
Ovidius University Press. 2003
6. Dinu M. Comunicarea. Bucureşti: Ed.Ştiinţifică. 1997
7. Doron R., Parot F. Dicționar de psihologie. București: HUMANITAS, 2006
8. Golu P., Zlate M., Verza E. Psihologia copilului. Bucureşti: E.D.P., 1994
9. Golu P. Motivaţia un concept de bază în psihologie. Bucureşti: Editura Didactică şi
pedagogic. 2006.
10. Iluț P. Psihologia Socială și Sociopsihologia. Iași: Polirom, 2009 p. 46
11. Jude I. Psihologie școlară și optim educațională. București, 2002, p.42]. 
12. Maslow A H. Motivația și personalitatea. Tradus din limba engleza de Andreea
Răsuceanu. București: Editura Trei, 2007.
13. Neacşu I. Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Iaşi: Editura
Polirom. 2010; 
14. Neacşu I. Instruire şi învăţare. Teorii. Modele. Strategii. Bucureşti: Editura
 Ştiinţifică. 1990
15. Nicola I. Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică. 1997
16. Posţan L. Motivaţia învăţării la vârstele adulte din perspectiva conceptului
educaţiei pe parcursul vieţii. Teza de doctor în pedagogie. Chişinău, 2006.
www.cnaa.acad.md. 
17. Popenici Ș., Fartușnic C. Motivaţia pentru învăţare. De ce ar trebui să le pese
copiilor de ea şi ce putem face pentru asta. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 2009. Roşca Al. Rolul motivaţiei în şcoală. Revista de psihologie. Cluj:
vol VIII 1940
18. Racu Ig, Bolboceanu A. ș.a. Psihologia dezvoltării și psihologia pedagogic.
Chișinău: Editura Univers Pedagogic. 2007, p.79
19. Rathvon N. The Unmotivated Child. Helping Your Underachiever Become a
Successful Student. New York: Fireside, 1996. p. 269
20. Sălăvăstru D. Psihologia educaţiei. Iaşi: Editura Polirom. 2009
21. Sălăvăstru D. Psihologia educației. Editura Polirom. 2004
22. Trofăilă L. Psihologia dezvoltării: suport de curs. Chișinău: Tipografia „Reclama
SA”, 2007.p. 45
23. Șchiopu U., Verza, E. Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții. București: Editura
Didactică și Pedagogică, 1997
24. Zlate M. Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Polirom. 2009
25. Vintilescu D. Motivaţia învăţării şcolare. Timișoara: Editura Facla 1977.
26. www.scribd.com/doc/6694262/Carte-018-Maria-Carcea-Psihologia-Educatiei
27. www.scribd.com/doc/12673895/Psihologia-invatarii
1. Elena Cocoradă – 2009 – Psihologia educaţiei, Editura Universităţii Transilvania din
Braşov;
2. Ion Radu, Pantelimon Golu, Ursula Şchiopu, Stela Teodorescu – 1983 –
Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Academiei Republicii Socialiste România;
3. Dorina Sălăvăstru – 2004 – Psihologia educaţiei, Editura Polirom;
4. Viorel Mih – 2010 – Psihologia educaţională, volumul 1, Editura ASCR, Cluj-
Napoca.
2. 1. Ioan C. Roman-Tehnologii didactice active, ÎnvăŃarea în clasă-Cercetări experimentale la fizică
şi matematică,Universitatea “Al.I. CUZA- IAŞI-Centrul de ştiinte sociale, Colectivul de cercetări
didactice , Iaşi -1984; 2. Ioan Cerghit -PerfecŃionarea lecŃiei în şcoala modernă, Editura
Didactică şi PedagogicăBucureşti -1983; 3. x x x -DicŃionar de pedagogie –Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti,1975 4. Kenzie N.M.Eraut M.,Jones H. C.- Arta de a preda şi arta de a
învăŃa, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ,1975; 5.Cerghit I., Neacşu I., NegreŃ-Dobrişor
I., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom Iaşi, 2001.