ROLUL DISCIPLINELOR OPȚIONALE ÎN ASIGURAREA

EDUCAȚIEI MICULUI ȘCOLAR

ÎNV. IOVĂNEL NARCISA - FLORINA

LICEUL TEORETIC „TATA OANCEA”, BOCȘA

Motto:,, Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai

târziu să lumineze cu o lumină proprie”
PLUTARH

Disciplinele opționale reprezintă o formă de materializare a

curriculumului la decizia școlii numită curriculum elaborat în școală. Ele au
apărut din necesitatea și din dorința adaptării programelor școlare la
particularitățile comunității locale, preocupări în această direcție existând încă
din perioada interbelică. Introducerea curriculumului elaborat în școală
constituie o provocare semnificativă pentru managementul școlar, un demers
serios, abordarea întregului proces de predare – învățare și evaluare într-o
modalitate diferită.
Dar ce este opționalul? Opționalul reprezintă o varietate de curriculum la
decizia școlii ce constă într-o disciplină școlară nouă, care presupune elaborarea
unei programe noi.
Opționalele sunt discipline pe care școala le propune spre studiu elevilor
în funcție de necesitățile comunității .
Pentru școală, ca instituție de cultură, opționalele reprezintă posibilitatea
conturării identității proprii în raport cu alte școli. În plus, prin oferta pe care o
face, școala contribuie la punerea în aplicare a reformei curriculare însăși.
Pentru cadrele didactice, disciplinele opționale sunt reale provocări prin
care își pot dovedi pregătirea profesională, căci a propune un opțional și a-l
implementa cu succes reprezintă o piatră de încercare.
Pentru elevi, opționalele reprezintă posibilitatea ca ei să aleagă ce vor
studia în funcție de aptitudinile lor sau de domeniul în care doresc să-șidezvolte
deprinderi și capacități .
Educaţia constituie un sistem complex şi unitar , care prezintă mai multe
dimensiuni , corespunzătoare principalelor laturi ale personalităţii umane :
educaţia intelectuală , educaţia estetică , educaţia civică , educaţia fizică ,
educaţia pentru sănătate , educaţia tehnologică etc . Aceste dimensiuni se află în
raporturi de interdependenţă şi complementaritate , ce-i conferă educaţiei în
cadrul şcolii un caracter sistemic , deschis şi dinamic . Curriculum- ul la decizia
şcolii reprezintă o soluţie de adaptare a ofertei școlare generale la
particularităţile şi aspiraţiile elevilor din diferite unităţi de învăţământ .
Prin elaborarea unei oferte de curriculum școlar ca disciplină opțională ,
un cadru didactic urmărește să completeze personalitatea , cultura și să dezvolte
competențele copiilor venind în sprijinul lor atunci când aceștia manifestă
înclinații vădite pentru anumite domenii. Pentru că idealul educaţional al şcolii
româneşti vizează dezvoltarea liberă , integrală şi armonioasă a personalităţii
creative a copiilor , prin disciplinele opționale se poate realiza o complexă
activitate educativă care, poate sprijini formarea şi dezvoltarea omului de mâine
începând cu micul școlar care, prin acumulare de informaţii şi prin încurajarea
de a descoperi și de a cerceta , îşi formează o conştiinţă de sine şi o personalitate
puternică .
Tot mai des se vehiculează ideea că , viaţa şcolară nu trebuie desfăşurată
separat de viaţa socială . Din acest motiv , disciplina școlară opțională s-a născut
din dorinţa de a învăţa copiii pentru viaţă. Totul trebuie învăţat temeinic . Chiar
şi viaţa! Soluţia este să pregăteşti copiii pentru mâine, ancorându-i la ziua de azi,
astfel încât, să înfrunte mai uşor viitorul. Eu, pentru a ajunge mai uşor la sufletul
micului școlar, în proiectarea opționalului m-am considerat prietenă şi mai ales
animatoare a energiilor creatoare ale copiilor, am colaborat şi am fost alături de
elevii mei. Am încercat să realizez proiectarea nu numai din punctul meu de
vedere, ci şi de pe poziţia școlarului care nu are cunoștințe , vine la şcoală și
vrea să înveţe, să descopere, să afle, să cunoască să se formeze şi să se înarmeze
cu deprinderi care îi vor folosi mai târziu în viaţă.
Un alt aspect de care am ţinut seama a fost motivaţia școlarului . Aceasta
înseamnă că am descoperit în el dorinţa de a face ceva ,pentru că este interesant
şi îi dă satisfacţie. Am constatat că, școlarul face acel ceva, pentru că are
propriile sale motive şi nu sunt motivele altora. El este mânat de o curiozitate
naturală. Învăţarea a căpătat astfel un aspect distractiv şi util în acelaşi timp, iar
el s-a simţit mereu cu dorinţa de a lua iniţiativa. Din punctul meu de vedere,
disciplina opțională are rolul de a provoca școala, profesorii și copiii ,pentru a
ieși din inerție și pentru a deveni o organizație în mișcare,așa numita școală care
învață.
Pot spune că opționalul prezintă pentru dascăl anumite beneficii. Gândind
opționalul în concordanță cu nevoile elevilor, dascălul este permanent în contact
cu aceștia, relația învățător-elev devenind foarte solidă. Învățătorul își adaptează
demersul didactic în concordanță cu feed-back-ul primit din partea elevilor. În
plus, se va informa continuu pentru a găsi cele mai optime conținuturi și metode
pentru a-și atinge obiectivele propuse.

BIBLIOGRAFIE:
- Bennet, B.- „Curriculum la decizia școlii: ghid pentru profesori”, Editura
Atelier Didactic, București, 2007;
- Cucoș, C. – „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 2000
- Bocoș, M. – „Teoria și metodologia curriculumului”, Suport de curs
pentru anil I, specializările „Pedagogie” și „Pedagogia învățământului
primar și preșcolar”;