Bună dimineața, dragii mei! Hristos a inviat!

 
Lectia se desfasoara timp de 2 ore( 1 ora sapamana aceeasta si o ora saptamana cealalta)
.Saptamana cealalalta o sa discutam despre Veniamin Costachi si Andrei Saguna.Va rog sa
scrieti lectia pe caiet.Sa nu uiati sa mai spuneti si voi un : ,,Doamne ajuta-ne ! Doamne ajuta-ma !
Sau un ,,Tatal nostru,,.
Va doresc o saptamana binecuvantata de Dumnezeu,dragii mei! Spor la scris,va doresc!

Clasa a IX-a. Contribuţia Bisericii Ortodoxe la apariţia şi

dezvoltarea învăţământului românesc (Veniamin Costachi,
Andrei Șaguna)
 
           Creştinismul este o religie prin excelenţă mărturisitoare şi publică; urmând lui
Hristos creştinilor li se cere, la rândul lor, să ţină mărturisirea şi să dea răspuns oricui le
cere socoteală despre credinţa lor.
În România, până la momentul adoptării "Legii instrucţiunii publice" din 1864,
învăţământul s-a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii. Primele şcoli şi
tipărituri din România au fost lucrarea Biserici.
Ca Învăţător, Mântuitorul a învăţat pe oameni tot ceea ce trebuie să ştie şi să facă pentru a se
mântui, propovăduind învăţătura Sa peste tot locul, în orice timp şi cu orice prilej. Această misiune a
învăţării este încredinţată de către Mântuitorul Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli şi prin ei tuturor
urmaşilor lor până la sfârşitul veacurilor.
         Dacă în veacul apostolic încreştinarea se făcea în masă, graţie puterii şi darului Sfinţilor
Apostoli, odată cu trecerea timpului şi cu răspândirea creştinismului în lume s-a simţit nevoia
unei catehizări sistematice. Ca prim temei al catehizării găsim aprofundarea Simbolului credinţei.
După ce Sfânta Taină a Botezului a început să fie administrată copiilor, instituţia
catehumenatului a început să se piardă încetul cu încetul, Biserica îndeplinindu-şi misiunea
învăţătorească în alte forme.
Şcolile catehetice apărute între secolele II şi V şi-au însuşit o ţinută ştiinţifică şi o metodă de
activitate sistematică  în vederea pregătirii unor generaţii de creştini care să poată răspunde la atacurile
păgâne.
Din secolul IV, în interiorul Bisericii se organizează monahismul, care  va deveni şi o
instituţie de cultură şi educaţie religioasă. Mănăstirile devin adevărate focare de spiritualitate şi
adevărate centre de educaţie religioasă.  Trebuie să specificăm că aceste şcoli mănăstireşti au luat
fiinţă atât în Răsărit cât şi în Apus. În aceste şcoli Religia nu era singura materie predată. Se predau şi
alte obiecte de învăţământ, însă în spirit religios creştin. În acest fel, întregul învăţământ este aşezat pe
temeiuri creştine, modelul acestor şcoli mănăstireşti fiind preluat şi de către şcolile parohiale.
În ţara noastră începuturile învăţământului religios sunt strâns împletite cu cele ale
învăţământului în general. Primele şcoli româneşti au fost ctitorite de călugări, învăţământul fiind
aproape în întregime religios, făcându-se după cărţile de slujbă. Însăşi trecerea la cartea laică se
înfăptuieşte sub supravegherea Bisericii.