Proiect didactic

Propunător: prof. Neculcia Marian

Data: 25 aprilie 2023
Unitatea de învăţământ: Liceul Teoretic ”Emil Racoviță”, Galați
Clasa: a XI-a A
Disciplina: Religie
Unitatea de învățare: Religiile lumi
Subiectul lecţiei: „ Uniaţia şi Şcoala Ardeleană”
Tipul lecţiei: mixtă
Scopul lecţiei: dobândirea unor noi cunoştinţe despre procesul şi urmările uniaţiei în Transilvania, sfinţi români mărturisitori ai ortodoxiei şi
aportul cultural al Şcolii Ardelene adus românilor din Transilvania; educarea elevilor în spiritul cinstirii Bisericii şi a înaintaşilor neamului
românesc.

Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1: să prezinte limitările impuse românilor ortodocşi din Transilvania, avand la dispoziţie informaţiile din caietul special şi din fişă, referitoare la
Diploma Leopoldină de la 1691;
O2: să enumere mijloacele şi metodele prin care a fost înfiinţată Biserica Unită din Transilvania, folosind informaţiile comunicate la oră;
O3: să-şi prezinte opinia personală cu privire la momentul dezbinării dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Unită cu Roma, pe baza discuţiilor
purtate cu profesorul şi a textului din fişă;
O4: să deducă consecinţele uniaţiei pentru populaţia ortodoxă din Transilvania, având ca suport fişa de lucru;
O5: să dezbată atitudinea pro şi contra a reprezentanţilor de seamă ai Şcolii Ardelene, în urma discuţiilor purtate la clasă şi a unor informaţii
din fişă şi din caietul special;
O6: să propună într-un eseu, modalităţi de a contribui la păstrarea şi transmiterea credinţei ortodoxe, folosind informaţii cu privire la calităţile
ale sfinţilor mucenici, care au avut de suferit în urma rezistenţei presiunilor catolice, regăsite în fişa de lucru şi în lecţie.

Strategia didactică
1. Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, povestirea, lectura, audiţia muzicală, metoda turul galeriei, dezbaterea, exerciţiul,
expunerea;
2. Mijloace de învăţământ: ; fişe de lucru, laptop, imagini Catedrala din Alba Iulia, imagini cu actele uniaţiei, hărţi ale Transilvaniei,
3. Forme de organizare a activităţilor: activitate individuală, pe grupe şi frontală.

1
Resurse:
1. Oficiale: • Programa şcolară pentru disciplina Religie, clasa a XI - a;
• Planificarea calendaristică orientativă, clasa a XI - a;
• Proiectarea unităţii de învăţare.

2. Bibliografice: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1982.
2. Bălan, Ioanichie, „Patericul românesc”, Bucureşti, 1995;
3. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă, Editura „Polirom", laşi, 1999.
4. Muha, Camelia, Caiet de religie creştin-ortodox pentru clasa a XI - a, Editura „Sf. Mina", Iaşi, 2014.
5. Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, Ed. IBM al BOR, Bucureşti, 2007.
6. William V., Bangert S.J., Istoria ieziuţilor, Ed. Ars Longa, Iaşi, 2001.
7. *** ”Sfinţii români şi apărători ai legii strămoşeşti”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti 1987.
8. *** „Vieţile sfinţilor”, luna mai, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993.
9. Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Opriş Dorin, Opriş Monica, Metodica predării religiei, Editura „Reîntregirea", Alba lulia,
2000.
https://www.youtube.com/watch?t=2361&v=NnJU21C1Eas
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_greco-catolice
http://recensamant.referinte.transindex.ro/
http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2012/01/despre-uniatie.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/category/greco-catolicism/
http://www.vistieria.ro/carti/istoria_romanilor/uniatia.pdf
http://www.doxologia.ro/cuvinte-cheie/ce-este-uniatia
https://mihailandrei.wordpress.com/2010/08/29/uniatia-incercarea-catolicilor-de-ai-deznationaliza-pe-romani/
http://en.wikipedia.org/wiki/Atanasie_Anghel
http://ro.wikipedia.org/wiki/Atanasie_Anghel
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/au-tr-dat-greco-catolicii-ortod
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2014/07/istoricul-nicolae-iorga-despre-tradarea.html
http://www.scoalaardeleana.ro/index.php?id=3

2
 Scenariul didactic

Nr. Mijloace Forme de

Ob. Metode
crt Etapele Lecţiei Timp Conținut instructiv-educativ de învăţă- organi- Evaluare
op. şi procedee
mânt zare
- Profesorul salută elevii, intonează
imnul Învierii împreună cu ei;
- Notează absenţele şi realizează
Momentul Lectura activitate Observarea
1 3’ managementul clasei pentru
organizatoric expresivă frontală sistematică
începerea activităţii didactice care
urmează să se desfăşoare;

Profesorul va verifica lecţia

2 Verificarea Creştinismul. Partea B. Reforma prin
conver- activitate aprecieri
cunoştinţelor 10’ intermediul fişei de lucru, care se F
saţia frontală verbale
însuşite distribuie individual.

- După cum aţi observat, în lecţia

3 . Pregătirea trecută, în secolul al XVI-lea au avut
elevilor pentru loc schimbări majore în specificul explicaţia activitate
2’
receptarea noilor religios al Europei. Dar schimbările frontală
cunoştinţe interveniseră încă din încă din secolul
XIII.

4. Anunţarea 2’ Aceste schimbări au ajuns şi au avut expunerea activitate Observarea

titlului şia conexiuni mai ales şi în zona frontală sistematică
obiectivelor lecţiei Transilvaniei, teritoriu românesc,
ortodox în care, folosind forţa, s-a
încercat introducerea mai întâi a
protestantismului şi mai apoi a caiete de
romano-catolicismului. Tot pe notiţe
parcursul orei acesteia, veţi afla şi tabla, creta
3
 despre scopul înfiinţării şi a acţiunilor
Şcolii Ardelene, despre care, cu
siguranţă aţi auzit şi la orele de
română sau istorie.
Titlul lecţiei este: Uniaţia. Şcoala
Ardeleană.
Mai întâi, va propun să citim cu voce
tare lecţia din Caietul special. lectura Caietul frontal
special Aprecieri
Conform metodei turul galeriei, acum, verbale
vă veţi împărţi în grupe a câte trei
elevi.
explicaţia
Fiecărei grupe îi va reveni o fişă cu Coli de flipp- Activitate Observarea
informaţii din care trebuie răspundă metoda chart, pe grupe sistematică
O1
5. Comunicarea / cerinţei, să extragă ideile principale şi turul carioci,
O2
însuşirea să le noteze pe caiete galeriei bandă
O3 20’
noilor cunoştinţe adezivă
O4
Veţi avea 6 minute pentru fiecare fişă aprecieri
pentru citire şi rezumare. verbale

Atunci când timpul va expira, vă veţi activitate

desemna pe cineva din grup să frontală
prezinte notiţele.

În acest fel veţi avea ocazia, într-un

timp scurt să aveţi informaţiile
necesare mai departe.

4
 Acum, vă propun o dezbatere privind
O1 atitudini pro şi contra a fişa de lucru activitate
reprezentanţilor de seamă ai Şcolii dezbaterea individu- aprecieri
O2 Ardelene, pe baza discuţiilor purtate la ală verbale
clasă, a informaţiilor din fişă şi din
O3 caietul special. conversa-

Această dezbatere vă va veni în ajutor activitate

6. Fixarea şi pentru a vă lămuri cursul explicaţia frontală
sistematizarea 8’ evenimentelor din Transilvania, care harta Rom
cunoştinţelor încă, şi în zilele noastre, din când în conver-
O4 cand mai înregistrează tensiuni saţia aprecieri
O5 interetnice. Imag. verbale
O6

activitate
frontală
După cum aţi observat, din lecţia de explicaţia Caietele de Activitate Observarea
astăzi, este foarte important să ai notiţe frontală sistematică
credinţă puternică şi să ai şi curajul
7. Asocierea,
mărturisirii asemeni primilor creştini.
generalizarea şi 2’
Modelul acestor bărbaţi trebuie să fie
aplicarea
şi pentru noi unul de urmat, pentru
păstrarea demnităţii, unităţii şi
integrităţii statului român.
1’ Se apreciază activitățile elevilor, se conversaţia frontal Aprecieri
8. Aprecierea
notează cei care au răspuns corect în verbale
activităţii elevilor
timpul orei.
9. Precizarea şi O6 1’ Sarcinac cum au asimilat lectia explicaţia Caietul de Observarea
explicarea temei Prin eseu isi vor manifesta intelegerea notiţe sistematică
pentru acasă textului activitate
5
 Ca temă, alcătuiţi un eseu cu tema: frontală
„Precizaţi modalităţi prin care să
arătaţi cum puteţi voi să contribuiţi la
păstrarea şi transmiterea credinţei
ortodoxe”.
- Profesorul rosteşte rugăciunea
10. Încheierea împreună cu elevii, salută şi iese din exerciţiul activitate
1’
activităţii sală. frontală

ANEXA 1
FIŞĂ DE LUCRU

1. Explicaţi folosind cuvinte proprii termenii: „reformă”, „indulgenţă”, „inchiziţie”.

_______________________________________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________________________________

2. Enumeră câte două cauze ale Reformei declanşate în Europa Occidentală care a lovit puternic absolutismul papal ce se instalase în secolul XVI.

politice_________________________________________________________________________________________________________________________
___________________________________________

economico-
sociale__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________

culturale________________________________________________________________________________________________________________________
___________________________________________

3. Marii reformatori protestanţi:

Completaţi Martin Luther Ulrich Zwingli Jean Calvin

(1483-1546)- luterani (1484-1531) (1509-1564)
(evanghlici) - calvini

6
 Indicaţi teritoriile pe
în care s-a răspândit
reforma, în toate cele
trei grupări
Principii reformatoare

4. Precizaţi urmările reformei protestante.

_______________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________

5. Care a fost atitudinea Bisericii Catolice faţă de reforma protestantă?

_______________________________________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________________________________
_

7
FIŞA DE LUCRU 1
MOTIVE ŞI CONDIŢII

Sarcina de lucru:
1. Prezentaţi limitările impuse românilor ortodocşi din Transilvania, avand la dispoziţie informaţiile din fişă, referitoare la Diploma
Leopoldină de la 1691.
2. Identificaţi 5 idei principale din textul de mai jos.

Biserica Unită sau Biserica Greco-Catolică din Transilvania a apărut oficial în luna martie, anul 1701, la Viena, în urma presiunilor Bisericii
Romano-Catolice - reprezentată în special prin iezuiţi - şi a monarhiei habsburgice, asupra clerului românesc din Ardeal, condus de mitropolitul
Atanasie Anghel.

Aceasta a apărut din slăbiciunea unora din preoţii şi protopopii români, care au cedat în faţa promisiunilor de îmbunătătire a stării lor materiale
- căci şi ei erau consideraţi iobagi, ca şi toţi românii - şi a constrîngerilor politice, religioase, de multe ori însoţite de forţa armată, împotriva
ortodocşilor.

Stăpînirea austriacă catolică instaurată peste Transilvania dorea să dobîndească aderenţi în rândul populaţiei autohtone, care era majoritar
românească şi ortodoxă. Pînă în acest moment, naţiunile recunoscute în Transilvania erau maghiarii, saşii şi secuii, românii având statutul de
toleraţi. Noua stăpânire habsburgică, pentru a-si consolida dominaţia, a început o luptă pentru a slăbi puterea calvinilor şi a întări confesiunea
catolică, care - între cele patru religii recepte: catolică, calvină, luterană şi unitariană - era cea mai slabă. Astfel s-au decis să sporească numărul
catolicilor, aducîndu-i pe românii ortodocsi sub influenţa Scaunului papal.

(La 4 decembrie 1691, împăratul Leopold I a dat o Diploma – leopoldina – care a fost o adevarată Constituție pentru Transilvania, mai bine
de un veac şi jumătate. Printre altele, se confirmau privilegiile celor trei națiuni politice – unguri, sași și secui – precum și drepturile celor
patru „religii recepte”: catolică, luterană, calvină și unitariană. În funcții publice urmau să fie numiți numai „indigeni”: unguri, sași și secui,
legiferându-se astfel din nou, întreitul jug la care era supus poporul român: național, social şi religios.)

La început iezuiţii au pus o singură condiţie pentru unirea românilor ortodocşi cu Biserica Romei, aceea de a accepta primatul papal, promiţând
să nu se atingă în nici un fel de dogmele, legea şi cultul Bisericii Ortodoxe. În acelaşi timp, ei au fluturat înaintea clerului român (preoţi şi
protopopi) mai multe avantaje materiale.
8
Mitropolitul Atanasie Anghel, deşi ezita în legătură cu unirea, fiind chemat la Viena şi constrâns, a cedat presiunilor iezuite şi ale curţii de acolo,
în frunte cu împăratul Leopold I, şi a semnat actul de unire cu Roma.

Iezuitii au venit şi cu un text falsificat de ei, în care se spunea că mitropolitul Atanasie şi protopopii români au acceptat patru puncte de cedare:
a) papa este capul întregii Biserici; b) folosirea azimei la săvîrsirea „missei"; c) introducerea adaosului Filioque în simbolul credinţei; d) dogma
purgatoriului.

După semnarea actului de unire cu Roma, mitropolitul Atanasie Anghel a fost din nou hirotonit ca preot, apoi episcop, de cardinalul catolic
Kollonich şi de episcopii catolici din Gyor (Raab) şi Nitra, fiind apoi supus mitropolitului catolic de Esztergom (Strigoniu).

I-a fost dat un salariu anual de 4000 de florini, titlul de consilier imperial, precum şi un lanţ de aur împodobit cu cruce şi cu portretul
împăratului, pentru - ziceau ei - „meritele sale înalte şi speciale..., pentru învăţătura şi erudiţia lui, pentru viata lui exemplară şi pentru celelalte
virtuţi ale sale", deşi la venirea în Viena, pentru a-l putea santaja ca să fie de acord să primească unirea, i-au adus tot felul de acuze privind
viaţa lui particulară. I s-a impus şi un teolog iezuit pe lîngă el, fără ştirea căruia nu putea face nimic, acesta cenzurându-i orice acţiune şi
dictându-i ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. I s-a interzis corespondenţa cu Tările Române, iar dreptul de a numi pe episcopii uniţi s-a dat
împăratului.

Aproape toţi românii au protestat energic: „Noi, părinte, papistaşi morţi, iar vii nu vom fi..., gata suntem sângele să ni se verse, decît legea
părinţilor noştri să pierdem", ziceau credinciosii din Şcheii Braşovului într-un protest adresat lui Atanasie. La fel credinciosii din Călata spuneau:
„Noi, tot satul, legea şi religia noastră în care ne-am născut, nu o părăsim. E treaba popilor cu care religie vreau să se unească; noi nu ne
amestecăm în aceasta, dar dacă vom vedea că vreau să introducă la noi înnoiri, unul ca acela nu va mai fi popa nostru". Şi la fel a fost în tot
poporul ortodox.

Patriarhul de la Constantinopol, Calinic II, împreună cu sinodul său, l-au anatematizat pe Atanasie Anghel în şedinţa sinodală din 5 august 1701.
Atanasie a încercat să revină la Biserica Ortodoxă în anul 1711 - şi se poate spune că aproape o jumătate de an a încetat practic unirea cu Roma
-, dar apoi a cedat din nou presiunilor catolice.

În această unire nu a fost la mijloc nici o inspiratie dumnezeiască sau vreo chemare „de Sus", cum pretindeau iezuiţii, ci numai dorinţa de
obţinere a unor avantaje pentru români, după cum se vede şi din cuvintele episcopului unit Inochentie Micu, care zicea: „Eu si clerul meu ne-am
unit sub condiţia de a obţine acele beneficii şi foloase de care se bucură romano-catolicii, altfel, dacă nu ni se dau, ne facem orice".

9
 ANEXA C 2

FIŞA DE LUCRU NR. 2

FALSUL „MANIFEST DE UNIRE”

Sarcini de lucru

1. Enumeraţi mijloacele şi metodele prin care a fost înfiinţată Biserica Unită din Transilvania, folosind informaţiile comunicate la oră;

2. Identificaţi 5 idei principale din textul de mai jos.

Singurul act despre care s-a spus că exprimă hotărârea clerului român de a se uni cu Biserica Romei, este așa numitul „manifest de unire” din 7
octombrie 1698. În acest manifest se menționează că românii ai căror semnături se află înscrise acolo se unesc cu Biserica Romei, DAR CU
ANUMITE CONDIŢII, a căror nerespectare, după cum scrie pe penultima foaie atrage nulitatea documentului. Aceste condiţii sunt: primirea
aceloraşi privilegii de care se bucură preoțimea catolică și respectarea rânduielii ortodoxe (Liturghia, posturile, alegerea ierarhului).

Așadar este vorba de o unire de principiu fondată pe dorința de a scăpa de sub jugul politic-economic-naţional la care erau supuși. Nicicând
acei semnatari n-au acceptat să primească dogma catolică, așa cum pe nedrept este scris în transcrierea latinească a documentului. Acest fapt
l-a determinat pe Nicolae Densușianu să exclame: „Avem înaintea noastra o traducere din cele mai mişeleşti şi criminale, falsificarea unui
document public, a unui tratat politico-bisericesc, pentru a supune poporul român catolicilor și a desființa Biserica română de Alba Iulia…”
Mai trebuie subliniate si următoarele aspecte:
1. lipsa semăturii Mitropolitului atrage nulitatea documentului;
2. lipsa menționarii acestui sinod în izvoarele contemporane ridică semne de întrebare;
3. modalitatea întocmirii documentului cu foi tăiate, adăugate, lipite, precum și erorile privind denumirea localităților românești ridica mari
semne de întrebare.

Toate acestea, coroborate cu nemenţionarea acestui sinod în timpul protestului braşovenilor împotriva unirii din 1701, ne fac să credem că
acest sinod nici nu a avut vreodată loc!
Viitorul episcop Inochentie Micu văzuse înca din tinerețe că promisiunile făcute celor ce vor accepta uniația nu se împlineau. De aceea el va
demara acțiuni de mari răsunet pentru dobândirea drepturilor elementare ale românilor. În majoritatea memoriilor înaintate, el relata starea
de înapoiere în care era ținut poporul român și condițiile grele în care trăia: proprietarii de pământ opreau copiii iobagilor și chiar pe cei ai

10
preoţilor de la învățătură; românii nu aveau dreptul să practice mesteșuguri sau să facă comerț; nu erau primiți în funcții publice; nu aveau
dreptul să cumpere sau să moștenească pământ. În schimb erau încărcați cu biruri și cu alte sarcini, erau obligati să dea dijme preoților de alt
neam și de altă credință, contribuind în plus și la întreţinerea preoţilor proprii. Arată, de asemenea, starea de inferioritate în care se afla
poporul român, care suferea aceleaşi nedreptăţi şi era supus aceloraşi abuzuri din partea autorităţilor de stat şi a proprietarilor de pământ ca şi
păstoriţii lor.

Aceştia nu se bucurau de drepturile preoţilor catolici, cum li s-a făgăduit din diplomele împăratului Leopold din 1699 şi 1701, ci dimpotrivă,
plăteau dijma, împreună cu credincioşii lor, până şi pastorilor luterani şi calvini.
Inochentie este primul român care cere ridicarea românilor la o treaptă „superioară” ca fiind a patra naţiune în stat. Însă Curtea de la Viena
răspunde: „pe faţă, în adunări şi convorbiri particulare, popii însăşi declară adeseori că ei n-au depus jurământul pentru unire şi pentru
lepădarea de la schisma, ci numai ca sa poată fi liberi de judecata domnilor de pământ, de servicii şi de contribuţie; se vede aceasta şi din faptul
că în realitate se servesc toţi de cărţi schismatice (nn. ortodoxe) din care vorbesc poporului, slujesc Liturghia, în care se neagă în chip fățiș că
Sfântul Duh purcede de la Fiul şi nu adaugă nici în simbolul niceean Filioque;… absolut nici unul dintre popi nu învaţă şi nu instruieşte poporul,
fie în mod particular fie în biserică, despre cele patru puncte. Numai când se iveste vreo cauză, vreun litigiu, vreo contribuţie proprie de ordin
lumesc, se refugiază toţi la imunitatea unirii ca la o ancoră sacră…”.

Nemulțumit de acest răspuns, Inochentie Micu a continuat să lupte din răsputeri pentru drepturile românilor din Ardeal, iar după venirea pe
tron a Mariei Tereza şi-a reluat protestele la Curte. Nici un rezultat. Ba mai mult, cu ocazia unei deplasări la Viena a fost acuzat în 82 de capete,
lucru ce l-a silit să meargă la Roma, pentru a cere ajutorul Papei Benedict XIV.

De aici, de la Roma, a continuat să lupte pentru cauza românilor, dar mai ales împotriva teologului iezuit care îi supraveghea acţiunile
îndeaproape, lucru ce a dus la excomunicarea iezuitului în 1745. Sunt cunoscute cuvintele lui: „Mai bine să piara toate ale lumii acesteia, decat
să-mi las poporul în veşnica servitute, clerul, pe mine şi episcopii urmaşi în robia iezuiţilor”.

Lipsit de orice ajutor bănesc din partea catolicilor, sau a acelor din ţară, vlădica Inochenție s-a stins din viaţă după 24 de ani petrecuţi în exil, în
care a îndurat multe scârbe şi lipsuri încat a ajuns să-și vândă şi crucea de pe piept. Presat de foamete şi boli, şi părăsit de toţi, a fost silit să-și
semneze retragerea contra unei mici pensii.

Deși era slujitor al Bisericii, Inochenție Micu a pus pe primul plan problemele naţional-politice. În ce priveşte uniaţia, el a conceput-o doar ca un
instrument pus în serviciul luptei sale naţionale şi nicidecum ca o recunoaştere a învăţăturii Bisericii Catolice.

11
Faptul ca ameninţa mereu cu părăsirea unirii constituie o dovadă concludentă că el urmărea ca, prin ea, să obţină drepturi pe seama clerului şi
a poporului său. Lupta sa împotriva teologului iezuit sau împotriva încercărilor de imixtiune ale arhiepiscopului de Eztergom şi ale papei în
eparhia sa, nu era altceva decât o luptă pentru păstrarea independenţei Bisericii sale, a doctrinei, cultului şi organizării tradiţionale ortodoxe, în
faţa oricăror încercări de catolicizare şi de deznaționalizare a Bisericii şi poporului român.

La scurt timp după savârșirea dureroasei dezbinari bisericești a românilor transilvăneni din 1698 – 1701, preoții și credincioșii care
îmbrățișaseră uniația și-au dat seama că toate cele promise în diplomele împăratului Leopold I nu erau decât vorbe amăgitoare şi că erau
ameninţaţi să-și piardă legea strămoşească.

Drept aceea, a început o luptă pentru apărarea ortodoxiei care s-a manifestat în diferite forme: prin împotrivirea directă de a îmbrațișa uniația;
prin trimiterea de memorii la Curtea din Viena şi Petersburg ori la Mitropolia Ortodoxa Sârbă din Carloviţ, memorii în care se relatau suferinţele
îndurate de românii ortodocşi care cereau libertate religioasă; prin trecerea unor preoţi şi credincioşi în Ţara Românească şi Moldova, unde
puteau să-și mărturisească nestingheriți credinţa lor ortodoxă; prin revenirea la Ortodoxie a unor preoţi şi credincioşi care fuseseră amăgiţi sau
siliţi să primească unirea, etc.

De altfel si un răspuns al Curtii de la Viena vorbeste de nesinceritatea unirii cu Roma a românilor: „Pe fată, în adunări si în convorbiri
particulare, popii însisi sau preotii însisi declară adeseori că ei n-au depus jurămîntul pentru unire si pentru lepădare de la schismă, ci numai ca
să poată fi liberi de judecata domnilor de pămînt, de servicii si de contributii; se vede aceasta si din faptul că în realitate se servesc toti de cărti
schismatice (ortodoxe, n.n.), din care vorbesc poporului, slujesc Liturghia, în care se neagă în chip fătis că Sfîntul Duh purcede de la Fiul si nu
adaugă nici în Simbolul niceean Filioque; ...absolut nici unul dintre popi nu învată si nu instruieste poporul, fie în mod particular, fie în
biserică, despre cele patru puncte. Numai cînd se iveste vreo cauză, vreun litigiu, vreo contributie proprie de ordin lumesc, se refugiază toti la
imunitatea unirii, ca la o ancoră sacră".

ANEXA NR. C3

FIŞA DE LUCRU 3

Răscoala lui Sofronie de la Cioara

Sarcini de lucru

12
1. Deduceţi consecinţele uniaţiei pentru populaţia ortodoxă din Transilvania, având ca suport fişa de lucru;

2. Identificaţi 5 idei principale din textul de mai jos.

Mişcarea a fost pornită în 10 august 1760 la Zlatna, unde un „sinod” de preoţi şi credincioşi și-au dat iscăliturile pe noi memorii. Revolta s-a
extins rapid în toată Transilvania, până la Sătmar și Maramureș. Împărăteasa Maria Tereza a trebuit să bată în retragere promițând că va
dispune înființarea unei comisii care să cerceteze uniația. Acest lucru a dat un elan și mai mare lui Sofronie care a continuat convocarea de
„sinoade” încercând chiar să reorganizeze Biserica Ortodoxă din Transilvania. Punctul culminant al răscoalei l-a constituit Sinodul din Alba Iulia,
în urma căruia zeci de sate au părăsit uniația. Era prima biruință!

În aceste imprejurari, împărăteasa Maria Tereza a trimis în Transilvania pe generalul Nicolae Adolf Bucow, care ajutat de noi unităţi de
cavalerie şi infanterie a distrus zeci de mănăstiri din toată Transilvania. Această acțiune a început în 1761 și a continuat în anii următori. Prin
aceasta, viața ortodoxă era pusa la pământ.
La propunerea lui Bucow, Maria Tereza a admis organizarea de regimente grănicereşti care urmau să fie formate din uniați. Ei erau declaraţi
oameni liberi și scutiți de impozite; în plus primeau și o mică diurnă. Însă la depunerea jurământului două batalioane au întors armele împotriva
lui Bucow. Bătrânul care i-a instigat, Tănase Todoran din Bichighiu, în vârstă de 100 de ani, a fost tras pe roată. Complicii lui au primit sute de
lovituri cu biciul, iar alţii au fost spânzurați.

În Cugir 264 de familii ortodoxe au fost înlocuite cu 99 de familii din alte sate. În Jina, 65 de bătrâni au fost întemnițați pentru că i-au sfătuit pe
tineri să nu consimtă la grănicerizare. În 1765 au plecat din sat 335 pribegi. În Tohan (Braşov) preotul din sat împreună cu alţi credincioşi au fost
siliţi să plece, ei întemeind Tohanul Nou. Țăranii liberi din Țânțari (azi Dumbraviţa-Braşov) au devenit iobagi. Alte emigrări au avut loc din
Vestem-Sibiu, Breaza-Făgăraş, Sinca Veche-Făgăraş.
În toamna lui 1781, împaratul Iosif II a dat așa-numitul Edict de Toleranţă prin care se interzicea asuprirea cetăţenilor pe motive de credinţă. Se
îngăduia oricărei confesiuni, dacă avea 100 de familii, să-și zidească biserică, să întrețină preot și învățător. Necatolicii nu mai erau obligaţi să ia
parte la slujbele catolicilor sau să plătească taxe preoţilor catolici. Era admisă şi trecerea de la o confesiune la alta. Dar, la scurt timp, – 16
ianuarie – împăratul își da seama de riscurile pierderii uniației și revine asupra deciziei, încât nu se mai putea trece la Ortodoxie. În 20 august
1782 dă o Patentă de Unire prin care era interzis prozelitismul înţelegându-se prin aceasta convertirea la Ortodoxie.
Ţinând seama de viața și lupta pentru apărarea ortodoxiei de către Cuvioșii Ieromonahi Visarion și Sofronie și de credinciosul Oprea din Săliște,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe i-a canonizat, hotărând ca ei să fie cinstiți ca sfinți, de vreme ce și-au dat viața pentru apărarea dreptei
credințe.

URMĂRILE UNIRII
13
După unirea cu Roma, a început o perioadă neagră de prigonire a ortodocşilor, şi de către catolici, şi de către unii dintre episcopii uni ţi, sprijiniţi de trupele
imperiale: biserici furate de la ortodocşi şi date uniţilor - deşi uniţii erau numai cîţiva faăă de marea masă a ortodocşilor -, amenzi, arestări, bătăi, ucideri.
În timpul luptelor pentru păstrarea credintei ortodoxe au pătimit şi Sfinţii Martiri şi Mărturisitori, ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, preoţii
Ioan din Gales şi Moise Măcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclăuş din Sălişte, canonizaţi în 1992 de Biserica Ortodoxă ca sfinţi.

Dar nu numai ei, ci a pătimit întregul popor românesc, dând multe jertfe pe altarul dreptei credinţe, acestea culminînd cu distrugerea a 150 de biserici,
mănăstiri şi schituri (cele de lemn fiind arse, cele de piatră fiind dărîmate cu tunurile) de către generalul Bukow, trimis de către împărăteasa Maria Tereza
pentru a sprijini uniatismul. În felul acesta, a încetat practic viata monahală din Transilvania.

Între presiunile la care erau supuşi românii, a fost, de exemplu reglementarea pentru cei ce voiau să treacă la Ortodoxie, fie uniţi , fie catolici. Această
reglementare dispunea ca aceia care doreau să părăsească confesiunea catolică sau unită, să facă o catehizare de şase săptămîni în învă ţătura catolică (sau
unită), plătind cîte un zlot pe zi celor care-i catehizau.
Dar, în ciuda tuturor opreliştilor, care practic făceau imposibilă întoarcerea românilor uniţi la Ortodoxie, s-a pornit totuşi o puternică mişcare de revenire în
Ţara Haţegului, deci tocmai acolo unde parohiile au fost trecute forţat la unire, în 1761. Episcopul unit Grigore Maior a fost nevoit să ceară sprijmul
guvernului şi al autorităţilor militare pentru întoarcerea poporului la uniaţie.

ANEXA NR. C4

FIŞA DE LUCRU 4

REZISTENŢA ÎN ORTODOXIE ŞI ROMÂNISM

Sarcini de lucru

1. Prezintaţi-vă opinia personală cu privire la momentul dezbinării dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Unită cu Roma, pe baza informaţiilor din
fişa de lucru;

2. Identificaţi 5 idei principale care reies din textul de mai jos.

14
Cei mai statornici apărători ai Ortodoxiei s-au arătat credincioșii din Scheii Brașovului. În 1701, ei au refuzat să recunoască autoritatea lui
Atanasie Anghel, devenit episcop unit, căruia însă i-au platit pe viitor dajdiile vlădicești, pentru ca să nu le poată face necazuri. În același an,
preoții și „gocimanii” bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului s-au înfățișat la mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei, dând o declarație
scrisă că doresc să atârne „în cele sufletești” de Mitropolia păstorită de el. Ei au rămas în această situație și sub urmașii săi, Antim Ivireanul,
Mitrofan si Daniil, care le hirotoneau preoții, le trimiteau cărți de slujba sau cuvinte de învațătură.

Marile frământări și lupte pentru apărarea Ortodoxiei au început abia în 1744, când a aparut călugarul Visarion Sarai, român din Bosnia, din
familia Ciurcea. A fost închis la Sibiu, Deva apoi exilat în Munții Tirolului unde a și murit. A predicat împotriva uniației, spunând adevarul despre
un lucru încă necunoscut de majoritatea populatiei române. Agitația provocată de Visarion a alarmat Curtea de la Viena care a decis să dea o
„patentă” prin guvernatorul Transilvaniei, Ioan Haller, pentru a linişti spiritele, proclamație care a avut un efect contrar deoarece ea a făcut
cunoscută tuturor unirea cu Biserica Romei. Rezultatul a fost că mulțimea a refuzat să se considere unită sau să accepte pe preoții uniţi, lucru
ce a dus la numeroase arestări. Mai mult, dupa spusele episcopului rutean Manuil Olszavski – însărcinat de împărăteasa Maria Tereza să facă o
vizita canonică în Transilvania pentru a face un raport despre starea uniației – în sudul Transilvaniei preoţii uniţi erau alungaţi de credincioși.
Dată fiind această situatie, Maria Tereza a decis întemnițarea preoților ortodocși care instigă pe credincioşi împotriva uniației, alungarea
călugărilor ortodocși din schiturile Scorei, Arpaș și Porcești (între Sibiu și Făgăras), și altele.

În primavara anului 1745, au fost arestaţi trei ţărani din Săliştea Sibiului – Dănila Milea, Stan Borcea şi Dumitru Seflea – pentru alungarea
preoţilor uniţi. Au rămas în închisoare patru ani.
În toamna anului 1748, săliștenii au început noi acţiuni pentru apărarea credinţei lor. Ei au trimis atunci la Viena pe consăteanul lor Oprea
Miclauş, pentru a prezenta Curţii un memoriu, în numele credincioşilor din părtile Sibiului, Miercurei, Sebeşului, Orăştiei şi Dobrei, prin care
cereau să fie lăsaţi în vechea lor credinţă. Odată cu el a plecat şi Ioan Oancea din Făgăraş, care ducea o plângere în numele credincioşilor din
acest oras. După prezentarea memoriului, li s-a poruncit să se întoarcă acasă cu promisiunea că doleanţele lor vor fi rezolvate.

Din contră, Ioan Oancea şi încă un ţăran au fost închişi. Mai mult, au fost trimise două regimente de soldaţi în împrejurimile Sibiului care forţau
trecerea la uniatism, botezând cu de-a sila pe noii născuţi. Aceasta situaţie a făcut pe credincioşii din aceste părţi să trimită o nouă delegaţie la
Viena, formată de această dată din cinci ţărani: Oprea Miclăuş din Săliste, Bucur Bârsan din Gura Râului, Moga Triflea din Orlat, Coman Banu
din Poiana Sibiului şi Constantin Petric din Jina. Doi dintre ei au murit pe drum, în timp ce reveneau de la Viena. Petiţia lor a fost respinsă.
La începutul lui 1752, mai multi preoţi şi credincioşi s-au adunat în casa preotului Vasile din Sălişte, care a redactat, în numele lor, un nou
memoriu către Curtea din Viena, cerând libertate credinţei şi episcop ortodox. Memoriul a fost dus de preoţii Ioan din Poiana Sibiului şi Ioaneş
din Galeş, la Becicherec în Banat, unde se găseau Oprea Miclauş cu preotul Moise Măcinic din Sibiel. Aceştia doi au fost însărcinaţi să ducă
Memoriul la Viena, după ce a fost tradus la Timişoara în limba germană. Împărăteasa Maria Tereza i-a ascultat cu răbdare, apoi i-a aruncat în
temnița de la Kufstein, unde au și murit.

15
În paralel cu aceste acţiuni ale sibienilor nu trebuie trecute cu vederea nici memoriile pe lângă ţarina Elisabeta Petrovna, care la rugamintea
preotului Nicolae Pop din Balomir a intervenit pe lângă Curtea din Viena pentru acordarea deplinei libertăţi religioase românilor ortodocşi, însă
fără nici un rezultat.
Un alt luptator pentru dreapta credinţă a fost ieromonahul Nicodim, originar din părţile Albei care a depus mai multe memorii atât la Curtea
din Viena cât şi la cea din Petersburg. A fost arestat dupa revenirea în ţară.
Dupa arestarea lui Oprea Miclauş şi a lui Moise Macinic, iniţiativa a fost preluată de preotul Cosma din Deal care împreună cu credinciosul
Constantin Petric din Jina, au cutreierat 42 de sate între Sibiu şi Sebes apoi pe Valea Mureşului către Oraştie. Ei au redactat nişte „cărţi” în care
descriau suferinţele poporului român şi a celor maltrataţi pentru că au îndrăznit să condamne uniaţia. Au fost închişi, bătuţi cu biciul, jefuiţi de
bunuri și umiliți atât bărbații cât și femeile. Amenzile în vite, bani și alte bunuri au dus la ruinarea materiala a țăranilor și așa săraci. Aceste
„cărți” au fost prezentate Mitropolitului de Carlovit, un adevarat apărător al românilor din Transilvania. La el s-au mai prezentat şi alţi
credincioşi ortodocşi din Transilvania, cum ar fi Ioan Oancea din Făgăraş sau protopopul Eustaţie din Braşov.
Prin 1756, în fruntea acţiunii de apărare a Ortodoxiei în Transilvania se afla preotul Ioaneş Vârvorea din Galeş. A fost arestat imediat şi pus în
lanţuri.
Numeroasele nemulţumiri şi agitaţii din Transilvania au determinat pe Maria Tereza să dea un decret la 13 iulie 1759, prin care acorda
toleranţă religioasă credincioşilor ortodocşi, iar episcopului unit i se interzicea persecutarea lor. Nu se permitea însă revenirea la Ortodoxie, nici
reocuparea bisericlor confiscate abuziv, iar protestele împotriva uniaţiei trebuiau să înceteze. Şi acest decret ca şi celelalte a agitat şi mai tare
spiritele în loc să le potolească. Preotul Stan din Glamboaca (Sibiu) a preluat iniţiativa şi a întocmit liste cu ortodocşi organizând alegeri de
protopopi. Preoţii uniţi au fost alungaţi, iar bisericile reocupate. Aceeaşi situaţie se întâlnea şi în Rapolt (Hunedoara), Orăştie, Salişte şi Ludus.
În chip deosebit s-a remarcat preotul Ioan Piuariu din Sadu, care a organizat mai multe adunări cu sute de participanţi, pentru dezbaterea
situaţiei. A fost arestat şi dus în Austria, dar eliberat după câţiva ani.

ANEXA NR.C5

FIŞA DE LUCRU 5

ŞCOALA ARDELEANĂ

Sarcini de lucru

1. Identificaţi 5 idei principale care reies din textul de mai jos.

16
Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în
urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma. Reprezentanţii Şcolii Ardelene au adus argumente istorice şi filologice în sprijinul
tezei că românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai coloniştilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută şi sub numele de latinism.

Trăsăturile mişcării Şcoala Ardeleană

• Caracterul politic: în 1971, burghezia română în formare trimite la Viena noului împărat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus
Valachorum, în care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei naţiuni. În ciuda tonului paşnic al revendicărilor, Dieta transilvană,
căreia îi este trimis memoriul de la Viena, îl respinge categoric;
• Caracterul iluminist: izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea slabă economic şi politic pentru a iniţia o mişcare revoluţionară,
burghezia română se concentrează într-o mişcare de emancipare naţională pe plan cultural. Se înfiinţează numeroase şcoli cu predare în limba
română (Gheorghe Şincai înfiinţează 300 de şcoli), se tipăresc calendare, catehisme, manuale, cărţi de popularizare a ştiinţei, cărţi populare
pentru pătrunderea informaţiei în masele populare largi;
• Caracterul erudit: cărturarii iluminişti au depus eforturi pentru trezirea conştiinţei naţionale în următoarele domenii:
Istoria: au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculând teoria exterminării dacilor:
 Samuil Micu, Istoria şi lucrurile şi întîmplările românilor– cuprinde idei moderne, iluministe, dar relatează sec evenimentele sau copiază
pasaje întregi din cronici;
 Gheorghe Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri– dovedeşte mai mult spirit critic şi o informaţie mai bogată, opera fiind
plină de rîvnă în susţinerea adevărului; -Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia– caracter polemic, fiind mai degrabă
un pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar.
Lingvistica: au susţinut ideea originii pur latine à limbii noastre, cerînd scrierea cu alfabet latin şi scrierea etimologică:
 Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae– face o paralelă între latină şi română. Ei propun
eliminarea cuvintelor de altă origine şi înlocuirea lor cu neologisme latineşti;
 Lexiconul de la Buda este un dicţionar colectiv (Lexicon/ roma’nescu, la’tinescu, ungurescu – nemţescu), apărut în 1825 la Buda, care
îmbogăţeşte limba română cu numeroase neologisme romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini;
 Petru Maior, la sfîrşitul Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, include o Disertaţie pentru începutul limbii române, în care afirmă
că limba română provine din latina populară.
Literatura: Ion Budai Deleanu, Ţiganiada.

17
 CLASA a XI-a

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: VI. Religiile în istorie

NR. DE ORE ALOCAT: 6+1 ore

RESURSE( METODE,
MIJLOACE DE
CONȚINUTURI / C.S. ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE ÎNVĂȚĂMÂT, FORME DE EVALUARE
DETALIERI ORGANIZARE A -INSTRUMENTE-
ACTIVITĂȚII, TIMPUL)
1. Iudaismul 1.2 - prezentarea principalelor momente din expunerea, conversaţia Evaluare orală
1 oră 5.3 istoria religiilor monoteiste si a legăturii catehetică şi euristică,
dintre ele descoperirea didactică,
problematizarea

2. Creştinismul 1.2 -prezentarea comparativă a celor două mari expunerea Observare sistematică
1 oră 5.3 religii- Iudaismul şi Creştinismul conversaţia catehetică şi
-încadrarea evenimentelor religioase în euristică
Istoria universală
- ex. de argumentare a superioirităţii religiei argumentarea
creştine în raport cu alte religii

3. Neîntelegerile din 1.2 - prezentarea cauzelor care au dus la expunerea, Evaluare orală
1054 5.3 Schisma de la 1054, dezbinarea dintre problematizarea, vizionare
1 oră Bisericile de Apus şi de Răsărit film tematic, explicaţia
18
 - exerciţii de dialog despre desfăşurarea
Schismei şi urmările ei
-utilizarea cunoştinţelor de istorie a
religiilor în susţinerea importanţei
respectului şi a dialogului între oameni,
comunităţi, Biserici
1.2 - încadrarea evenimentelor religioase în conversaţia catehetică şi
4. Reforma 5.3 Istoria universală euristică Evaluare orală
1 oră - exerciţii de analiză a consecinţelor expunerea, argumentarea
evenimentelor religioase în plan social -
politic problematizarea
- lectura şi analiza unor documente istorice
ale Bisericii Observarea sistematică
- exerciţii de descriere a evenimentelor
studiate

5. Uniaţia.Şcoala 1.2; -încadrarea evenimentelor religioase în expunerea, conversaţia

ardeleană 5.3 Istoria universală catehetică şi euristică, Observarea sistematică
1 oră - discuţie pe tema semnificaţiei luptei dezbaterea, mediatția
românilor transilvăneni pentru păstrarea religioasă,
dreptei credinţe problematizarea, activitate Evaluare orală
- exerciţiu de prezintare a limitărilor impuse pe grupe, frontală și
românilor ortodocşi din Transilvania, avand individuală
la dispoziţie informaţiile din caietul special
referitoare la Diploma Leopoldină de la expunerea, conversaţia
1691; catehetică şi euristică, Evaluare orală şi prin fişe
- enumerae a mijloacelor şi metodelor prin texte suport, de lucru
care a fost înfiinţată Biserica Unită din imagini reprezentative
Transilvania, folosind informaţiile specifice temelor,
comunicate la oră; activitate pe grupe,
- exerciţii de a-şi prezenta opinia personală frontală și individuală
cu privire la momentul dezbinării dintre
Biserica Ortodoxă şi Biserica Unită cu Roma,
19
 pe baza discuţiilor purtate cu profesorul şi a
textului din fişă;
- exerciţiua de deducţie a consecinţelor
uniaţiei pentru populaţia ortodoxă din
Transilvania, având ca suport fişa de lucru;
- dezbaterea atitudinii pro şi contra a
reprezentanţilor de seamă ai Şcolii
Ardelene.
- realizarea unui eseu cu tema: „Modalităţi
de a contribui la păstrarea şi transmiterea
credinţei ortodoxe”, folosind informaţii cu
privire la calităţile ale sfinţilor mucenici, care
au avut de suferit în urma rezistenţei
presiunilor catolice, regăsite în fişa de lucru.

1.2 - prezentarea elementelor fundamentale

6. Islamul 5.3 ale religiei islamice
1 oră - prezentarea caracteristicilor definitorii,
arie de răspândire, doctrină , adepţi,
importanţă în istoria omenirii ptr religia
islamică

Evaluare - dialog despre asemănări şi deosebiri între conversația, explicația, Evaluare scrisă
1 oră cele 3 mari religii monoteiste exercițiul, observarea
- exerciții de dialog pe tema dirijată, problematizarea,
comportamentului faţă de persoane de alte fișe de lucru.
religii

20
21