COMPARAȚIE PRIVIND POLITICILE EUROPENE ȘI CELE NAȚIONALE

PRIVITOARE LA EDUCAȚIA INCLUZIVĂ

Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU,
1948), care recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi.
Această declarație induce ideea că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor, independent de
diferențele dintre ei. Este vorba despre aprecierea persoanelor pentru ceea ce sunt și
competențele lor, mai degrabă decât despre felul în care merg, vorbesc sau se comportă.
Incluziunea permite oamenilor 20 EDUCAŢIE INCLUZIVĂ. Unitate de curs. 2017 1 să
valorifice diferențele dintre ei, prin aprecierea că fiecare persoană este unică în felul său.
Ulterior, conceptul a fost completat, îmbogățit, fiindu-i atribuite diferite nuanțe semantice.
Organizații internaționale cu notorietate, precum UNESCO, UNICEF, Banca Mondială și altele,
au lansat viziunea lor asupra ei și a conceptelor ce derivă din aceasta.
UNESCO declară că educaţia incluzivă se bazează pe dreptul tuturor copiilor la o educaţie de
calitate care satisface necesitățile de bază de învăţare şi îmbogăţeşte viaţa. Cu accent deosebit
asupra grupurilor vulnerabile şi marginalizate,educația incluzivă urmăreşte să dezvolte întregul
potenţial al fiecărui individ.
De asemenea, UNESCO a lansat termenul educaţia cerinţelor speciale, acesta însemnând
adaptarea,completarea şi flexibilizarea educaţiei pentru anumiţi copii, în vederea egalizării
şanselor de participare şi incluziune.
Principiile-cheie cu impact asupra educației incluzive sunt prezentate în Liniile Directoare
UNESCO privind Incluziunea în Educație (2009), care constată că el este un proces de
consolidare a capacității sistemului de învățământ de a ajunge la toți copiii. Un sistem
educațional incluziv poate fi creat doar în cazul în care școlile obișnuite devin mult mai
incluzive, cu alte cuvinte – când acestea devin mai bune pentru educarea tuturor copiilor din
comunitățile în care sunt amplasate. Orientările Politicii UNESCO evidențiază următoarele
principii cu privire la educația incluzivă:
• Incluziunea și calitatea sunt reciproce;
• Accesul și calitatea sunt legate şi se consolidează reciproc;
• Calitatea și echitatea sunt esenţiale pentru asigurarea educației incluzive.
Orientările Politicii UNESCO constituie resurse importante, deopotrivă, pentru elaboratorii de
politici și decidenții din domeniul educațional, pentru cadre didactice și elevi, pentru liderii
comunitari și membrii societății civile în eforturile acestora de promovare a incluziunii. UNICEF
promovează modelul şcolii prietenoase copilului – un concept holistic (cu contribuţie-cheie în
asigurarea calităţii educaţiei), care se referă la un mediu sigur, sănătos şi protector de învăţare.
Școala prietenoasă copiilor este incluzivă, efectivă, sănătoasă şi protectoare, încurajând
participarea copiilor,familiilor şi comunităţilor; se bazează pe respectarea drepturilor copilului,
dă prioritate celor mai dezavantajați copii.
În viziunea UNICEF, școala prietenoasă copiilor:
• identifică copiii excluşi şi îi înrolează;
CADRUL CONCEPTUAL ȘI LEGISLATIV DE DEZVOLTARE A EDUCAȚIEI INCLUZIVE
21
1• recunoaşte educaţia ca drept al fiecărui copil;
• contribuie la supravegherea (monitorizarea) drepturilor şi bunăstării fiecărui copil din
comunitate;
• nu exclude, nu discriminează şi nu stereotipizează copiii în bază de diferenţe;
• oferă educaţia obligatorie gratuită, accesibilă, în special pentru familiile şi
 copiii în situaţii de risc;
• respectă diversitatea şi asigură egalitatea în învăţare pentru toţi copiii;
• răspunde necesităţilor copiilor şi diversităţii;

Banca Mondială susține că principiul fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii trebuie să
înveţe împreună, ori de câte ori este posibil, indiferent de orice dificultăţi sau diferenţe pot avea.
Școlile incluzive trebuie să recunoască şi să răspundă necesităților diverse ale elevilor.

OCDE atenționează asupra unui aspect foarte important al promovării și asigurării implementării
EI – cel legat de finanțare. Astfel se acreditează ideea că pentru abordarea adecvată a CES ale
copiilor este necesară alocarea resurselor suplimentare care să sprijine educația atunci când elevii
au anumite dificultăți de acces la curriculumul general.
În accepțiunea OCDE, respectarea cerințelor speciale ale copiilor este o parte a dezvoltării unei
societăți echitabile și incluzive, în care sunt recunoscute și protejate drepturile individuale.
La nivel național în cadrul Proiectului România Educată sunt incluse o serie de domenii
prioritare, cu obiective și măsuri specific printre care și Educaţie incluzivă de calitate pentru
toți copiii: creșterea accesului la educație a celor proveniți din medii dezavantajate, reducerea
ratei de părăsire timpurie a școlii, programe de reintegrare școlară, pedagogie incluzivă, politici
pro-echitate, servicii de consiliere.
În urma finalizării Raportului România Educată Ministerul Educatiei a elaborat două legi ale
educației, și anume Legea Învățământului Preuniversitar și Legea Învățământului
Superior care după un larg proces de consultare au fost promulgate în luna iulie 2023, de către
Președintele României și care intră în aplicare începând cu anul școlar/ academic 2023/2024.
Cele două legi propun soluții coerente, în acord cu cerințele beneficiarilor educației, asigurând o
reglementare unitară și sistematică a domeniului, pentru rezolvarea problemelor și provocărilor
identificate, inclusiv în rapoartele de țară și Recomandări Specifice de Țară (RST), la nivelul
sistemului național de educație și formare.
Prezentele legi ale educației vin în întâmpinarea RST prin măsuri care vor asigura îmbunătățirea
calității educației, asigurarea accesului egal la educație, în special al grupurilor și categoriilor
vulnerabile de beneficiari, precum și dezvoltarea, evaluarea și recunoașterea competențelor cheie
și profesionale necesare pe piața muncii.
În elaborarea legilor, au fost avute în vedere mai multe principii, printre care coerența,
predictibilitatea, performanța și echitatea.
Reformele promovate asigură pentru toți copiii, indiferent de mediul din care provin sau de
particularitățile pe care le au, accesul la educație, astfel încât elevii să simtă că școala este mediul
care îi ajută să se dezvolte și unde se sunt încurajați.
În acest context, un rol important îl vor avea programele ce vor fi dezvoltate/ continuate de noile
legi ale educației.
Astfel, pentru învățământul preuniversitar sunt prevăzute programe de tipul:
 A doua şansă
 Şcoala după şcoală
 Învăţare Remedială
 Școala din spital
 Programul Național Integrat de Reducere a Abandonului Școlar
 Programul Național „Masă Sănătoasă”
 Programul Național „O carte pentru fiecare”
 Programul Național „Vouchere culturale pentru elevi”
 Planul Național pentru Siguranța în Învățământul Preuniversitar
 Înființarea “Cardului Național de Elev”.

Pentru învățământul superior, noua lege promovează promovează programe care vizează:
 reducerea abandonului universitar
 servicii și activități de consilierea și orientarea carierei pe tot parcursul vieții
 sprijinirea învățării științelor exacte, a ingineriei și matematicii
 internaționalizarea universitară
 acordarea de burse de excelență și respectiv pentru studenții români de pretutindeni.