Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 11

Iași 2018
Editura StudIS
adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232 – 217.754

Pre-press, tipar digital şi finisare:

S.C. ADI CENTER SRL
Şos. Ştefan cel Mare, nr. 5
Tel.: 217 754

Copyright © 2018. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt

rezervate autorului
 Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 11

Iași 2018
 Dedic familiei Miron – Virgil, Claudia,
Miruna, Iarina și Sofia, această carte tensionată,
născută dintr-un capriciu așa de apăsător cât n-a
putut suporta singur autorul, în detașarea lui de
problemele curente și uzuale, și s-a răsfrânt nedrept
asupra celor din preajmă, care nu au nici o vină și
cărora le rămân profund îndatorat pentru felul cum
mi-au suportat însingurarea.
 Daniel Bradea revine

L-am creditat de la început. Prea dăduse multe

semne că ştie ce înseamnă rigoare şi acribie, când e vorba
de cercetare ştiinţifică şi prea petrecuse multe zile prin
arhivele statului din dorinţa de a aduna cât mai multe
documente şi mărturii pentru a infuza lucrărilor sale toate
dovezile trebuincioase. Prima sa carte Tecuciul în anii
Primului Război Mondial a devenit imediat referenţială
pentru mulţi intelectuali din Tecuci – interesaţi de istoria
şi cultura locului.
N-a fost, cu
siguranţă, rezultatul
unei febre episodice,
pentru că, iată, la
puţin timp după
apariţia ei, Daniel
Bradea revine în
librării cu o nouă
lucrare, decupată tot
din istoria Tecuciului
- una la fel de bine
scrisă şi
documentată care
lămureşte definitiv
câteva din secvenţele
devenirii sale
istorice.
Noua carte
este compusă din mai multe studii distincte, fiecare
decupându-se dintr-un anumit moment al istoriei tecucene.
Primul dintre ele, Urme de civilizaţie pe meleagurile

202
Tecuciului este o dare de seamă despre semnificaţia unor
descoperiri arheologice din istoria veche şi chiar din
protoistoria toposului tecucean. Studiul (cca 70 de pagini)
analizează urmele materiale rezultate din săpăturile
efectuate în împrejurimile oraşului şi semnificaţia
acestora în reconstituirea modului de viaţă primitiv.
Un alt studiu File din istoria farmaciilor
tecucene (cca 25 de pagini) aduce clarificări definitive
într-o problemă copios dezbătută în publicistica locală, şi
înlătură eventualele confuzii în privinţa reţelei de farmacii
şi a celor ce le deţineau. Cum se-ntâmplă de regulă în
oraşele mici de provincie, farmacistul (şpiţerul) trecea
drept o persoană importantă şi se implica activ în viaţa
comunităţii. Or, din acest punct de vedere, farmaciştii
tecuceni nu făceau nici ei excepţie. Activau în cadrul
partidelor politice locale, deveneau consilieri locali, sau
chiar parlamentari, iniţiau proiecte de interes local, luau
atitudine faţă de problemele urbei, şi nu ezitau să se
contreze cu autorităţile locului în probleme de interes
public.
Informaţii noi şi necunoscute aduce autorul şi în
studiul Despre Grădina publică din Tecuci (cca 50 de
pagini) în care autorul foloseşte un bogat material
arhivistic, documente, adrese între instituţiile vremii,
personalităţile implicate în realizarea acestei oaze de
verdeaţă şi aer curat din centrul oraşului, greutăţile
întâmpinate şi locul lui în ansamblul patriarhal al oraşului.
M-a surprins, plăcut, fireşte, capitolul consacrat
contribuţiei adusă de Preoţii tecuceni în timpul Marelui
Război, şi prinosului de jertfă al clerului tecucean în
timpul războiului pentru întregirea României. Sunt
menţionate numele preoţilor tecuceni, care s-au implicat

203
efectiv în actul de luminare a ţării, în susţinerea materială
a frontului şi în menţinerea moralului ridicat al populaţiei
faţă de greutăţile acestui război, în urma căreia România
va ieşi întregită în graniţele sale fireşti.
Mai sunt probleme neclare ale Scrisorii domneşti
din 1 septembrie 1435 care conţine prima atestare
documentară a oraşului Tecuci? Una dintre ele, cea care
priveşte confuzia între noţiunile de ocol şi ţinut este
clarificată de tânărul istoric tecucean, care precizează că
noţiunea volost, trebuie tradus prin ţinut. Evident, ideea
este susţinută generos prin documente şi dovezi
irefutabile, care nu pot fi tăgăduite sau puse sub semnul
incertitudinii.
Un alt studiu amplu şi bine documentat se referă
la Participarea regimentelor din Tecuci în Războiul
pentru Întregirea Naţională. Tecuciul a participat la
operaţiile războiului cu Brigada 4 Roşiori, care era
formată din cele două regimente de roşiori tecucene. Era
condusă de col. Nicolae Botea şi va fi integrată în Divizia
2 Cavalerie, aflată în subordinea Armatei de Nord
comandată de generalul de divizie Constantin Prezan.
A mai participat la operaţiile războiului cu
Regimentul 6 Roşiori Tecuci, care avea în momentul
mobilizării 800 de oameni, era comandat de col.
Gheorghe Rusescu şi a participat la ofensiva din
Transilvania. În vara anului 1919, Regimentul a luat parte
la luptele împotriva trupelor bolşevice maghiare, având un
rol important în ocuparea Budapestei. Sub comanda
generalului Gheorghe Rusescu a fost printre primele care
au intrat în Budapesta şi-a contribuit la restabilirea ordinii
în capitala Ungariei.

204
 Totodată a mai participat cu Regimentul 11
Roşiori, comandat de col. Constantin Neagu care nu s-a
demobilizat până când nu s-au pus grăniceri pe Nistru şi
Tisa. S-a remarcat, mai cu seamă în luptele purtate pe
teritoriul Ungariei şi-a contribuit decisiv la ocuparea mai
multor localităţi maghiare
Autorul mai menţionează Regimentul 64
Infanterie Tecuci, care era parte componentă a Brigăzii
35 Infanterie din cadrul Diviziei 5 Infanterie, şi integrantă
în Corpul III Armată. La intrarea în război regimentul era
condus de lt.col Ion Costăchescu. Până la urmă se va
contopi cu Regimentul 50 Infanterie Focşani şi va da
naştere Regimentului 50/64 Infanterie. Se va remarca în
Bătălia de la Mărăşeşti din 6-19 august 1917.
Mai este amintit Regimentul 24 Infanterie
Tecuci din care a făcut parte şi avocatul (în viaţa civilă)
acum cpt. Nicolae Ionescu-Darbun, comandantul
companiei de mitraliere, căzut eroic în luptele de peste
Oituz.
Un spaţiu mai generos a acordat autorul Grupului
2 Aeronautic Tecuci, în componenţa căruia activau nu
mai puţin de şase escadrile. Numai în timpul marii
încleştări de la Mărăşeşti a executat 467 de misiuni de
luptă în care şi-au găsit sfârşitul sublocotenenţii Paul
Mogâlea, Eugen Nasta, Maricel Drăguşan - cavaleri ai
Ordinului Mihai Viteazul , clasa a III-a, dar şi alţi cavaleri
ai aerului care au avut un rol imens în victoria armatei
române ţi atingerea visului milenar al românilor, acela al
refacerii vechilor hotare ale ţării.
Nu mai insistăm. Cartea d-lui Daniel Bradea este
una dintre cele mai necesare spiritului tecucean şi fixării
locului său în ansamblul evoluţiei româneşti. Această carte

205
ar fi meritat să fie finanţată de autorităţile locului şi nu ştiu
cu ce criterii operează mai marii oraşului de au acces la
bugetul local doar anumite persoane, mereu aceleaşi şi
mereu pentru aceleaşi improvizaţii livreşti încropite la
repezeală doar pentru a oferi primăriei un pretext de
acordare a fondurilor necesare.
Să ne înţelegem. S-au dus vremurile când editarea
unei cărţi putea aduce autorului respect public şi drepturi
de autor. Acum fiecare îşi poate publica opera pe
cheltuială proprie. Cunosc însă persoane care deşi îşi trec
în C.V. mai multe cărţi publicate, n-au scos nici un ban din
buzunar pentru publicarea lor. Trec drept cărturari
prolifici, dar, ştie oricine, că travaliul lor ţine doar câtă
vreme Primăria îi gratulează cu fondurile necesare. În
momentul când Primăria sau altă instituţie dispusă la acte
de filantropie închide robinetul fondurilor, se năruie şi
toată vocaţia lor cărturărească.
Daniel Bradea nu face parte din această categorie.
Hutuchit din toate direcţiile nu figurează printre cei agreaţi
de autorităţi şi-şi sacrifică puţinele sale resurse îmbogăţind
bibliografia oraşului cu lucrări de mare interes pentru
reconstituirea evoluţiei sale în timp. în istorie şi în lume.
Cum să nu-i apreciez trudnicia, vocaţia evidentă de
cercetător autentic şi dăruirea cu care se apleacă asupra
spiritualităţii tecucene? Ar avea toate motivele să se
descurajeze, să-şi abandoneze miile de fişe rezultate din
cercetarea arhivelor şi mă bucur că a rămas pe aceleaşi
poziţii active – la fel de vertical şi la fel de sporitor în
cercetările sale cărturăreşti. Probabil se amăgeşte şi el cu
ideea că recunoaşterea vine mai târziu, uneori prea târziu,
dar şi dacă vine sau nu el îşi vede de treabă.

206
 Cu o documentare riguroasă, după zile întregi
petrecute la Arhivele statului din Galaţi, Daniel Bradea
face lumină în câteva probleme locale, asupra cărora se
pronunţase deja mulţi publicişti diletanţi care ştiau câte
ceva din povestirile celor vechi, fără o acoperire
documentară şi fără rigoarea cerută în abordarea
problemelor de istorie. Or, comunicările lui Daniel Bradea
au, pe lângă funcţia lor izvoditoare şi deplin lămuritoare,
şi această menire, de a înlătura fabulaţia şi amatorismul în
tratarea unor aspecte care reclamă rigoare, acribie şi
răscoliri de arhive.
Insist. Problemele tratate de Daniel Bradea sunt
dispuse într-o formă definitivă. În urma lui nu mai rămân
resturi sau rămăşiţe pentru alte reveniri şi completări
ulterioare. Tot ce se putea spune despre ele le-a spus deja
tânărul cercetător, unul dintre cei mai scrupuloşi din câţi
s-au remarcat în arealul tecucean. Îi mulţumim pentru
această nouă ispravă livrescă şi-l aşteptăm şi cu alte
izvodiri lămuritoare.

207