Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 12

Iași 2019
Coperta: Aida Zaharia
Tehnoredactare: Daniel Bradea

Editura StudIS
adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232 – 217.754

Pre-press, tipar digital şi finisare:

S.C. ADI CENTER SRL
Şos. Ştefan cel Mare, nr. 5
Tel.: 217 754

Copyright © 2019. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt

rezervate autorului
 Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 12

Iași 2019
 Dedic familiei Miron – Virgil, Claudia,
Miruna, Iarina și Sofia, această carte tensionată,
născută dintr-un capriciu așa de apăsător cât n-a
putut suporta singur autorul, în detașarea lui de
problemele curente și uzuale, și s-a răsfrânt nedrept
asupra celor din preajmă, care nu au nici o vină și
cărora le rămân profund îndatorat pentru felul cum
mi-au suportat însingurarea.
 Istoricul din trăsura timpului

Se spune despre istoric că stă în trăsura timpului

pe scaunul din faţă, dar nu vede lucrurile decât în măsura
în care rămân în urmă. Probabil că aforistul (Ion Petrovici)
are dreptate deşi fără această privire retrospectivă, fără
această scotocire a trecutului este greu de crezut că o
comunitate poate să-şi găsească trendul cel mai oportun de
evoluţie. Daniel Bradea a înţeles acest lucru şi toate
cercetările sale de istorie trebuiesc privite ca fundamente
ale matricei noastre identitare şi ca irizări ale înscrierii
noastre pe via
moderna.
Dar ceea ce
surprinde la tânărul
istoric tecucean este
tentativa de a conferi
unei lucrări - pe care
mulţi cititori o
consideră bine
articulată - statut de
provizorat. Autorul
nu-şi consideră
misiunea încheiată
odată cu publicarea
ei, ci-şi continuă
cercetările, continuă
să scotocească
arhivele şi să adauge
la volumul deja
apărut informaţii şi documente noi, necunoscute la
173
momentul editării. Aşa se explică rapiditatea cu care a
considerat necesar să scoată o nouă ediţie la volumul
Tecuciul în anii Primului Război Mondial la care a mai
adăugat circa o sută de pagini cu multe informaţii noi şi
surprinzătoare. Aflăm, bunăoară, date noi despre fraţii
Cincu şi despre sora lor, Maria Boldur-Epureanu, care şi-
a vândut o pădure din zestrea sa, pentru a asigura soţului
său, Constantin Mille, fondurile necesare scoaterii ziarului
Dimineaţa. Mai găsim, în această nouă ediţie, relatări
interesante despre Iancu Demetriad, marele latifundiar al
Tecuciului din familia căruia va răsări cunoscutul pianist
Alexandru Demetriad, despre protoiereul Nicolae
Conduratu – o personalitate importantă a Tecuciului
interbelic, despre calvarul celor circa 100 de români –
generalii Vivescu şi Crăiniceanu , comandantul Pantazi,
deputaţii Nistor Cincu, Nunucă Protopopescu, V.
Vâlsănescu, senatorii Th. Buzdugan, Octavian Goga, C.
Gongopol şi alţii care au fost arestaţi la Odessa şi n-au fost
eliberaţi decât în schimbul unor sume mari de bani achitate
oamenilor lui Racovski, devenit unul din liderii revoluţiei
ruse.
Un lucru e sigur, că oricine doreşte să-şi facă o idee
despre distrugerile Tecuciului în anii Primului Război
Mondial, despre evenimentele şi personalităţile care au
ventilat acea epocă bogată în evenimente trebuie neapărat
să parcurgă şi această nouă ediţie a distinsului istoric local.
Şi mai subliniem, măcar succint şi fugos, că Daniel
Bradea este unul dintre cei mai harnici scriitori tecuceni şi
cel mai bine situat în topul intelectualilor locali. Păcat că
nimeni nu are nevoie de el, de hărnicia şi de abilităţile sale
evidente, dar el îşi vede de menirea şi rosturile sale. În doi
ani de zile a publicat deja 4 cărţi, la care se adaugă aceasta,

174
consacrată preoţimii din arealul Tecuciului, duhovnicilor
care s-au aflat alături de populaţia peste care păstorea în
acele vremuri grele, de restrişte şi deznădejde.
Preoţimea fostului judeţ Tecuci nu şi-a abandonat
menirea duhovnicească în comunitate nici în acele
împrejurări cumplite ci a rămas alături de turmă, a urmat-
o pe front, i-a acordat asistenţa din urmă, atunci când a fost
cazul, i-a insuflat nădejdea că nu este abandonată de
Dumnezeu şi s-a
bucurat şi întristat
odată cu ea. S-a
văzut încă odată că
preoţimea fostului
judeţ Tecuci fost la
înălţimea
momentului istoric,
că s-a identificat cu
idealurile neamului
şi şi-a adus partea
sa de contribuţie la
victoria finală şi la
împlinirea idealului
de unitate
naţională.
Autorul
subliniază apăsat că
în acel moment de
grea încercare, când sudul ţării se afla sub ocupaţie
germană, Mitropolia Moldovei a rămas singura autoritate
bisericească. În acest context, mitropolitul Pimen
Georgescu al Moldovei a avut un rol important în tot
timpul războiului, a trimis la cursuri de pregătire sanitară

175
călugări şi călugăriţe din mănăstirile Moldovei, a
desemnat preoţi pentru însoţirea armatei, a organizat
spitale de campanie şi orfelinate, a oferit ajutor celor care
sufereau de foame, de boli şi de frig, a trimis scrisori de
încurajare soţiilor de ofiţeri rămase văduve şi armatei.
Remarcăm documentaţia riguroasă a autorului în
reconstituirea organizării administrative a Protoieriei
Tecuci şi vrednicia unor preoţi locali, precum Theodor
Panaitescu, parohul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul şi
tânărul Gheorghe Glod, viitorul erou de la Poiana
Încărcătoarea care scria articole mobilizatoare în efemera
Revistă Naţională Română editată la Tecuci. Nu mai
insistăm, dar autorul, cu o acribie exemplară, reface
tabloul tuturor parohiilor din fostul judeţ Tecuci şi a
tuturor preoţilor care le păstoreau, ceea ce va constitui un
reper pentru mulţi cercetători ce se vor încerca în
abordarea acelui moment istoric.
La fel de riguros se dovedeşte şi în identificarea
preoţilor şi a cântăreţilor bisericeşti mobilizaţi pe front
pentru asigurarea serviciilor duhovniceşti şi îmbărbătarea
armatei în cauza dreaptă a slujirii ideii de suveranitate şi
unitate a românilor. Un spaţiu mai generos este dedicat
preotului Constantin Pavel – de fapt familiei cu acest nume
întrucât 2 din cei 8 copii dăruiţi de presvitera Sultănica
Moldoveanu, au continuat cariera teologică a părintelui lor
şi s-au remarcat prin elaborarea unor lucrări de mare
interes teologic şi filosofic. Nu prea ştim să arătăm
recunoştinţă înaintaşilor, dar nădăjduiesc ca succintul
profil biografic schiţat de autor în această carte să
ispitească interesul unor viitori cercetători în abordarea
acestei familii şi s-o adopte ca subiect de lucrare
monografică.

176
 Un alt capitol important al lucrării este consacrat
Parohiilor care au avut de suferit din cauza luptelor şi
reface tabloul complet al distrugerilor datorate războiului.
Sunt menţionate bisericile din Furceni, Fundeni, Movileni
şi din alte localităţi care au suferit distrugeri mari și le-au
făcut nefuncţionale. Multe din ele au suferit distrugeri din
partea armatei ruse care dezmembrau împrejmuirile şi
furau crucile din cimitir folosindu-le ca lemne de foc.
O frumoasă atitudine a arătat atunci episcopul
Teodosie al Romanului (la acea vreme Tecuciul făcea
parte din această eparhie) care, în scrisoarea pastorală din
26 noiembrie 1918 cerea preoţilor să renunţe la vanităţile
personale şi să se ridice la înălţimea momentului istoric şi
să se poarte ca nişte adevăraţi apostoli ai neamului.
O altă diviziune a lucrării este consacrată preoţilor
militari, care s-au implicat activ şi energic în susţinerea
morală şi pregătirea duhovnicească a populaţiei în
teritoriile unde se purtau lupte. Este amintit părintele
Constantin Nazarie din Vultureni. Însărcinat de Sfântul
Sinod cu funcţia de protopop al preoţilor din armată şi şef
al Serviciului Religios al Armatei. El s-a ocupat de
pregătirea preoţilor mobilizaţi şi a redactat zece Cuvântări
şi rugăciuni pentru Oaste, Rege şi Popor în vreme de
război – un adevărat catehism al preoţilor militari. Din
rândul preoţilor militari, care au activat în spațiul
tecucean, făcea parte şi preotul-poet Alexei Mateevici a
cărui efigie luminoasă este reconstituită de autor în toate
datele sale biografice.
Ultima secvenţă a cărţii este rezervată măicuţelor
şi călugărilor repartizaţi în spitalele regionale din judeţul
Tecuci în care regăsim subliniată, printre altele, şi
vrednicia arătată de Maica Mina Hociotă, cea care de

177
multe ori şi-a pus viaţa în primejdie pentru salvarea
răniţilor. Rănită la coapsa stângă în 1917, în zona
Mărăşeşti, în timp ce însoţea un transport de răniţi a fost
decorată cu Crucea comemorativă, iar în 1968, când s-au
aniversat 50 de ani de la victoria obţinută la Mărăşeşti a
primit Virtutea ostăşească clasa I-a.
Se-nţelege că noua carte a confratelui nostru
Daniel Bradea umple un mare gol în bibliografia
Tecuciului şi pot spune că prin această abordare curajoasă
şi decomplexată Daniel Bradea şi-a depăşit limitele şi-a
dovedit calităţi evidente de cercetător riguros, înzestrat cu
toate abilităţile de cercetător ştiinţific. Îmi fac speranţa că
publicul cititor din Tecuci va primi cartea cu interes şi-o
voi întâlni la loc de cinste în casa fiecărui concetăţean. Îl
felicit pe autor şi aducem o caldă recunoştinţă şi doamnei
conf. univ. dr. Mihaela Denisia Liuşnea sub îndrumarea
căreia s-a realizat această bijuterie livrescă. Şi mai
subliniez, la sfârşitul acestor sumare comentarii, fraza
armonioasă, stilul îngrijit şi alert, şi o anumită sprinteneală
a textului care-i conferă calitate de lectură plăcută,
agreabilă şi ademenitoare. Îl felicităm pentru această
minunată ispravă cărturărească şi-l asigurăm că-i vom
urmări, cu interes nescăzut viitoarea sa evoluţie
cărturărească.

178