Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iași 2019
Coperta: Aida Zaharia
Tecuciul în anii
Iași 2019
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
BRADEA, DANIEL
Tecuciul in anii Primului Razboi Mondial / Daniel Bradea.
- Ed. a 2-a, rev. si adaug.. - Iasi : StudIS, 2019
ISBN 978-606-48-0181-4
94
5
carburanților care erau necesari funcționării uzinei
electrice (aflăm că Tecuciul a avut propria Uzină electrică)
sau a morilor și brutăriilor, au determinat primarii
timpurilor amintite să depună eforturi considerabile către
Prefectură și chiar către ministerele de la București, cerând
cu disperare ajutor pentru hrana tecucenilor.
De asemenea, epidemiile de boli care au lovit
Tecuciul în timpul războiului și imediat după aceea, sunt
bine conturate în volumul de față, descrierile asupra
situațiilor de la acea vreme fiind atât de precis reliefate
încât paginile creează cititorului impresia vizionării unui
film plin de dramatism. „Oamenii fac timpurile” spunea
Virgil Mironescu, primar al Tecuciului, cel care s-a zbătut
să prindă contur Liceul de fete în casa donată de Tache și
Elena Anastasiu. De numele aceluiași devotat primar se
leagă și construirea primei statui a Tecuciului, Statuia
Cercetașului, despre care, în adresa înaintată Ministrului
de război, primarul Virgil Mironescu scria cu adâncă
pioșenie că va fi un „monument în memoria și spre
pomenirea atâtor cercetași ce și-au pierdut viața în timpul
războiului întregirii neamului.”
Volumul de față ar putea fi o lecție de bună
administrație publică pentru orice primar, exemple fiind
primarii de la 1914-1926 care pot fi modele de urmat prin
grija nemăsurată arătată față de buna viețuire a cetățenilor
și până la pedepsirea celor care se făceau vinovați de
prejudicii (funcționari publici) ori prin modul în care orice
decizie luată în Consiliul orășenesc sau de către primar era
adusă la cunoștința tecucenilor, „prin aceste ordonanțe și
publicații, prin care autoritățile locale încercau să pună
ordine în viața locuitorilor, erau afișate în cuprinsul
orașului pe la locurile cele mai frecventate”; astăzi, la
6
peste o sută de ani distanță, în „administrația modernă”
avem ca instrument de aflare a deciziilor primarului sau
ale Consiliului local Legea 544/2001, lege în baza căreia
cetățeanul poate solicita o informație, dar care (informație)
fie nu ajunge la solicitant, fie primarul nu cunoaște sau
ignoră legea și/sau ignoră doleanța cetățeanului și
obligația de a informa cetățenii.
Regăsim în volumul „Tecuciul în anii Primului
Război Mondial” zeci de pagini închinate eroilor martiri
ai Tecuciului din perioada Primului Război. Felul în care
autorul a expus jertfele și suferințele îndurate atât de
populația civilă cât mai ales de militarii tecuceni în război
pot fi lesne asemuite cu o rugăciune scrisă întru amintirea
și cinstirea celor care s-au jertfit nu doar apărând Tecuciul,
ci apărând România. Militarii tecuceni din Regimentul 6
Roșiori Tecuci (între primii militari români care au întrat
în Budapesta), Regimentul 11 Roșiori Tecuci, Regimentul
24 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie Tecuci, Grupul 2
Aviație Tecuci, și-au vărsat sângele și au adus prinos de
jertfă în toata harta României; îi regăsim în bătăliile de la
Onești, Oituz, Mărăști, Mărășești, în munții Harghitei și
munții Brașovului, la Covasna, Miercurea Ciuc, în
Dobrogea, București, Transilvania, până în nordul
Moldovei la Botoșani, pe valea Oltului sau în Munții
Bodoc. La Tecuci a fost una din cele trei baze aeriene, iar
primul spital al aviației române a fost înființat tot aici, în
localul unei foste Școli Profesionale de fete.
Excepțional sunt relatate vizitele Reginei Maria la
Tecuci, în timpul epidemiilor de holeră, de febră tifoidă și
recurentă, dar și curajul femeilor din Tecuci care împreună
cu preoți, călugări și maici, alături de voluntari și medici,
nu de puține ori și-au riscat viața fie pentru a salva bolnavii
7
răniți de pe linia frontului, fie au participat activ la
îngrijirea bolnavilor atinși de maladii, au făcut colecte de
haine, bani și alimente, o grijă deosebită fiind atribuită
orfanilor de război rămași fără adăpost și fără hrană. Sunt
descrise imagini care cutremură conștiințe!
Volumul lui Daniel Bradea nu se oprește doar la
perimetrul în care se regăseau granițele „comunei Tecuci”;
suferințele și durerile războiului aduc în atenție rânduri
dedicate localităților vecine orașului, multe dintre acestea
suferind în urma bombardamentelor ce au cauzat pierderi
de vieți omenești sau distrugeri materiale, dar și din
mijlocul cărora s-au remarcat nume de eroi care s-au jertfit
pentru patrie și pentru întregirea neamului. Astfel, sunt
amintite numele satelor și comunelor Umbrărești
(locotenentul Constantin Rarinca, originar din comuna
Umbrărești, județul Tecuci, comandant al Companiei I-a
din Regimentul 24 Infanterie Tecuci); Cosmești, Băltăreți,
Furceni, Movileni, Fundeni care aveau „casele arse și
distruse de bombardament” iar populația fugită din
localitate „locuia pe câmp spre Tecuci, în corturi țigănești,
într-o mizerie de nedescris”; sunt amintite localitățile
Ionășești, Buciumeni, Matca („Divizia 13 se adună la
Matca” și tot aici rușii au luat furajele pentru animale
pentru a-și hrăni caii), etc.
„Tecuciul în anii Primului Război Mondial”
este cartea care trebuie să existe în fiecare casă de
tecucean; este cartea care trebuie să se afle în fiecare
bibliotecă din vecinătățile orașului Tecuci; pentru că în ea
sunt pomenite numele și prenumele eroilor martiri din
orașul Tecuci și împrejurimile acestuia dar și a celor care
au îndurat ororile războiului pentru
8
a-și ajuta semenii! Și din sfințenie, pioșenie și adâncă
recunoștință față de eroii-martiri, din respect față de
curajul voluntarilor și cercetașilor, dar mai ales din respect
pentru toată durerea, suferința și sângele vărsat de militarii
tecuceni pe tot cuprinsul țării și ale căror oseminte se
regăsesc prin văile, munții, dealurile și câmpiile României,
această carte, „Tecuciul în anii Primului Război
Mondial”, ar trebui să fie prezentată de profesorii noștri
copiilor la orele de Istorie de la școală pentru că oferă
șansa, prin conținut și modul abordării subiectului, de a
re-trezi interesul pentru cultura locală, pentru istoria locală
și mai ales este o poartă nouă deschisă întru re-trezirea
patriotismului local!
Aida Zaharia