Sunteți pe pagina 1din 76

Fondată în 1996; Serie nouă

Anul VIII, Nr. 3 (28), Sept. 2016


Acest număr a apărut cu sprijinul:
JUDEŢUL SATU MARE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
CONSILIUL JUDEŢEAN SATU MARE

S.C. SAMGEC SRL CEPROM SA


Satu Mare SC RHC RAL CRIS SRL Satu Mare
Satu Mare
Primăria orașului
Ardud
EURO INSOLV SPRL S.C. EXPEDIENT SRL
Satu Mare S.C. MANITOU MED SRL Satu Mare
Satu Mare

S.C. Prestări Manopera


Intracomunitară SRL

Coperta față: Monumentul Eroilor din Santău, județul Satu Mare


Coperta spate: Monumentul eroului Lt. col. Gheorghe Poenaru-Bordea, Fundata, jud. Brașov

“EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi


neguvernamentală editată trimestrial de Asociaţia Civică “Tempora” Satu Mare şi Asociaţia
Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” - filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean
Satu Mare.
REDACŢIA
Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET
Redactori: prof. dr. Ioan VIMAN, dr. Lucian CUCUIET, dr. Viorel CIUBOTĂ, col. (r) Mircea
BLIDERAN, dr. Viorel CÂMPEAN
Colaboratori (pentru acest număr): pr. dr. Cristian BOLOŞ, col. (r) Petru PRODAN, ing.
Mircea PÎRLEA, prof. Carol C. KOKA, dr. Daniela BĂLU, ing. ec. Cristian MAREȘ, drd. Marta
CORDEA, Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, prof. univ. dr. gl. bg. (r) Florian TUCĂ, comandor
(r) Marius POPESCU-CĂLĂRAŞI, ing. Andrei GORŞCOVOZ, dr. Camelia BURGHELE, dr. Emil
STOIAN, conf. univ. dr. Ion CÂRJA, lt. col. (r) Ioan BĂLĂNESCU, prof. Nicoleta CÂMPIAN, prof.
dr. Ovidiu T. POP, Claudia Maria POP
Fotografii: col. (r) Voicu ŞICHET
Tehnoredactare computerizată: Vili Alina Marinela PFA

ISSN 2067 - 5801


Contact: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17/8, jud. Satu Mare
Telefon: 0740-084131 e-mail: eroii_neamului@yahoo.com , voicusichet@yahoo.com

Toate drepturile rezervate autorilor și redacției.


Răspunderea pentru opiniile exprimate în paginile revistei revine în exclusivitate autorilor.
Cuprins
Pag. 2 Col. (r) Voicu ŞICHET - Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XXVII)
Pag. 5 Preot dr. Cristian BOLOȘ - Modele creştine de eroism (XXIV) - Sfântul
Haralambie - patronul bibliotecii creştine din Catedrala ortodoxă “Adormirea
Maicii Domnului”, Satu Mare
Pag. 7 Dr. Viorel CIUBOTĂ - O aniversare binecuvântată. 100 de ani de la intrarea
României în Primul Război Mondial (I).
Pag. 8 Conf. univ. dr. Ion CÂRJA - Românii în armata austro-ungară 1914-1918:
contribuţii ale istoriografiei româneşti postcomuniste
Pag. 17 Col. (r) Voicu ŞICHET - Poveşti adevărate cu eroi ai Marelui Război (II)
Povestea lui Ioan Popilian, poliţistul care a salvat oraşul Tg. Jiu de armata
germană.
Pag. 18 Lt. colonel (r) Ioan BĂLĂNESCU - Un secol de la intrarea României în primul
război mondial
Pag. 21 Dr. Emil STOIAN - Primul erou al Războiului de Întregire a Neamului,
Locotenent-colonel George Poenaru-Bordea
Pag. 29 Col. (r) Voicu ŞICHET - Mănăstirea Sfânta Ana - un aşezământ monahal cu
vocaţie de monument al eroilor
Pag. 32 Prof. univ. dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ, Comandor (r) Marius POPESCU-
CĂLĂRAŞI - 29 Iulie - Ziua Imnului Naţional al României
Pag. 34 Ing. Mircea PÎRLEA - George Bariţiu, un mare om de cultură şi un patriot
desăvârşit
Pag. 36 Drd. Marta CORDEA - Presa paşoptistă şi rolul ei în lupta pentru afirmare
naţională
Pag. 38 Dr. Viorel CÂMPEAN - În 1891 deputatul Ioan C. Grădişteanu a vizitat românii
din comitatul Sătmar
Pag. 41 Col. (r) Voicu ŞICHET - Sfinţirea temeliilor statuii lui Vasile Lucaciu
Pag. 42 Dr. Daniela BĂLU - Contribuţia consulului maramureşean dr. Mihai Marina la
salvarea evreilor transilvăneni
Pag. 47 Prof. Carol C. KOKA - Festivalul Internaţional “Ştefan cel Mare şi Sfânt” de la
Chişinău, manifestare de profundă simţire românească
Pag. 50 Prof. Nicoleta CÂMPIAN - Eroii Neamului în poezia lui Alecsandri
Pag. 53 Claudia Maria POP - Regina Ana, Principesă de Bourbon-Parma
Pag. 55 Ing. ec. Cristian MAREŞ - Ziua Tanchistului din Armata Română
Pag. 58 Prof. dr. Ovidiu T. POP - Profesorul Gheorghe V. Botez
Pag. 61 Col. (r) Petru PRODAN - Spre aducere aminte.....de istorie! Ştefan cel Mare -
un mare domnitor şi un foarte iscusit tactician militar (I)
Pag. 63 Ing. Andrei GORŞCOVOZ - Alexandru Gorşcovoz (1911-1994),
plecat din Cetatea Albă şi refugiat din Medieşu Aurit (II)
Pag. 66 Dr. Camelia BURGHELE - Valoarea muncii și cuantificarea profitului.
Atitudinea față de muncă a românilor din satele din dreapta Tisei (II)
Pag. 71 Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU - Un viitor pentru trecut. Ghid de bună
practică pentru protejarea patrimoniului cultural. (X)
Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor
(XXVII)
Colonel (r) Voicu ŞICHET
A vând în vedere că în acest an se împlineşte din Piaţa Libertăţii va fi refăcut şi repus pe
un secol de la intrarea României în primul război vechiul amplasament!!!
mondial, Războiul pentru Reîntregirea Neamului, Aşa după cum aminteam în numerele
aşa cum a fost el denumit şi a intrat în conştiinţa anterioare, puţine cimitire, morminte sau
poporului român, voi scoate în evidenţă, pentru monumente ale eroilor din judeţul nostru au rămas
început, şi foarte pe scurt, faptul că acest nevizitate în cei 7 ani de când edităm noua serie a
eveniment a fost marcat şi la Satu Mare, printr-un acestei reviste. Periplul nostru prin judeţ pentru a
ceremonial militar şi religios desfăşurat la identifica aceste opere comemorative de război,
Cimitirul Eroilor. Astfel, în organizarea Instituţiei dar mai ales pentru a constata starea în care se află
Prefectului Judeţului Satu Mare şi a Garnizoanei fiecare, se apropie de final. Dacă efortul nostru a
Satu Mare, într-o acţiune ce a avut loc la nivel fost benefic sau nu, va decide cititorul, poate nu
naţional, s-a săvârşit un parastas pentru cei căzuţi neapărat cel de azi, ci cel de mâine, care va putea
în prima conflagraţie mondială, după care, găsi în paginile revistei date şi informaţii despre
reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene şi astfel de obiective, despre modul în care generaţia
locale, ai unor instituţii de cultură şi ai A.N.C.E. noastră a ştiut să le protejeze, să le îngrijească şi să
„Regina Maria” au dat citire numelor, repartizate le respecte ca pe adevărate comori ale trecutului.
de la Bucureşti, ale eroilor ce-şi dorm somnul de Pentru pregătirea acestui număr, m-am
veci atât în ţară, inclusiv la Satu Mare, cât şi pe deplasat în zona Tăşnadului, unde au rămas câteva
teritoriul altor ţări, precum Franţa, Italia, localităţi ce figurau în evidenţele A.N.C.E.
Cehoslovacia sau Ucraina. Ceremonialul s-a „Regina Maria” cu monumente sau morminte de
încheiat cu depunerea de flori şi candele aprinse de eroi, dar pe care, la vremea trecerii mele prin acele
către reprezentanţii instituţiilor şi organizaţiilor locuri, nu le-am vizitat din diferite motive, în
care de regulă depun coroane de flori la sărbătorile special lipsa de timp (graba), condiţiile meteo, dar
naţionale importante. şi starea drumurilor.
Cu acest prilej, am constatat că monumentul Prima localitate vizitată a fost Ady Endre, ce
din cimitir a fost curăţat, iar construcţia ce-l aparţine de comuna Căuaş, unde există, pe lângă
înconjoară, inclusiv cele câteva cruci, au fost şi Casa memorială a marelui poet maghiar, un frumos
acestea reparate, având acum un aspect mult mai monument închinat eroilor ce şi-au pierdut viaţa în
plăcut. Tot respectul pentru cei care au avut această cel de-al doilea război mondial. Monumentul este
iniţiativă, respectiv Consiliul Judeţean, şi pentru amplasat în centrul localităţii, lângă o fostă pompă
cei ce au executat-o - Muzeul Judeţean, însă marea de apă, acum nefuncţională, şi este realizat din
provocare pentru administraţia judeţeană şi marmură neagră, având un postament din beton, în
municipală rămâne curăţarea cimitirului din trepte, oarecând mozaicat. Totodată, este
spatele monumentului central de adevărata împrejmuit de un gard din beton şi lemn. A fost
pădure ce s-a format deasupra sutelor de pietre de ridicat în anul 1946 de către Consiliul Popular
căpătâi ale eroilor primului război mondial. Sunt Căuaş, având, sub un Iisus Hristos răstignit,
deja 7-8 ani de când, atât în paginile revistei, cât şi următorul înscris,: „Cel ce pentru lege, pentru ţară
cu alte prilejuri, atragem atenţia autorităţilor moare/ Îşi primeşte moartea ca o sărbătoare”, iar
asupra acestui aspect deosebit de ruşinos pentru mai jos: „În amintirea eroilor noştri/ Întregitori de
sătmăreni. Sperăm că actuala conducere a ţară.” (Foto 1)
Consiliului Judeţean şi a Primăriei Satu Mare va Din păcate, faţă de prima vizită1, se vede
lua „taurul de coarne” şi va rezolva problema, limpede că nu este prea îngrijit, betonul fiind
astfel încât peste doi ani, când vom marca 100 de sfărâmat în mai multe locuri, iar unele leţuri din
ani de la sfârşitul primului război mondial şi gard sunt rupte. Nu mai vorbesc de vegetaţia ce-şi
făurirea României Mari, acea parte a Cimitirului face de cap între monument şi gard, noroc cu seceta
Eroilor să arate cel puţin la fel ca cea din faţă. din ultima perioadă care a mai uscat-o.
Şi mai sperăm că, până atunci, şi Considerăm că ar fi necesară o minimă intervenţie
MONUMENTUL EROULUI NECUNOSCUT pentru repararea porţiunilor deteriorate, curăţarea

2
vegetaţiei, dar şi o toaletare, spălare cu o soluţie în războiul de întregirea neamului 1914-1918.
adecvată, a întregului monument, pentru a-i reda Dormiţi în somnul vostru dulce/ Şi liniştit iubiţi
strălucirea pe care, suntem convinşi, a avut-o eroi,/ Căci inimile noaste calde/ Vor bate veşnic
altădată. Nu în ultimul rând, ne-am dori, şi vrem să pentru voi. Preoţii Fabian, Bălan - Carei.”
credem că, la acest monument se desfăşoară Foarte frumos, într-adevăr, dar oare câtora
momente comemorative de Ziua Eroilor şi Ziua dintre noi le mai bate inima, fierbinte, pentru eroi!?
Armatei Române. Şi exemplul negativ nu a întârziat să apară...
Următoarea destinaţie era Cehalul unde, din
evidenţe, rezulta că sunt 4 morminte/gropi comune
cu eroi români, sovietici şi germani din cel de-al
doilea război mondial. Dacă de la mormântul unui
ostaş sovietic aflat la intrarea în cimitirul din sat,
„lângă prun”, ne luaserăm speranţa cu ocazia
4
vizitei noastre din 2014 , cele 3 morminte
individuale ale unui ofiţer şi doi ostaşi ai aceleaşi
Armate Roşii din Cimitirul de la Vâlcan nu au fost
găsite, cu tot sprijinul unui angajat al Primăriei,
care le cunoştea locaţia din tinereţe... Dar,
ierburile, bălăriile şi spinii au inundat între timp
aproape tot cimitirul respectiv, doar ici-colo mai
existând câte o oază de normalitate, întreţinută, cel
mai probabil, de aparţinătorii sătenilor
înmormântaţi acolo. În zona în care ar fi trebuit să
fie mormintele nu se putea decât bănui existenţa
unor moviliţe, de crucile de lemn ce le-au stat la
cap eroilor şi sătenilor, nici urmă.
Cu mare greutate, pe un drum de pământ
dificil, plin de viroage săpate de apă, am ajuns la
groapa comună a 2 eroi români şi 3 sovietici
amplasată în pădure, la locul numit „Crucea lui
foto 1 Irimie”. De la prima privire ne-am dat seama că
M-am deplasat apoi la Santău, pentru a vedea tare de mult nu s-a găsit o mână de om să se aplece
cu ochii mei frumosul, impozantul, dar şi celebrul asupra lui să-l mai plivească, noroc, mă repet, cu
Monument al eroilor din localitate. Epitetul seceta care a uscat vegetaţia de pe morminte.
„celebru” nu l-am folosit întâmplător, deoarece Obiectivul constă într-un patrulater din beton şi un
acest monument a avut o istorie zbuciumată, semn de căpătâi, tot din beton, pe care nu se mai
controversată în timp, astfel încât, în 1984, când s-a distinge niciun înscris, deşi iniţial, în 1944, când a
realizat inventarierea tuturor operelor fost ridicat, era o placă de inox pe care scria:
comemorative de război din judeţ, au fost găsite „Cinste eroilor căzuţi pentru eliberarea Patriei.
doar plăcile comemorative şi semnele de armă, 1944”. (Foto 2) Din cele aflate de la funcţionarul
monumentul în sine fiind desfiinţat pentru a face primăriei, rezultă că, înainte vreme, aici veneau de
loc construcţiei noului cămin cultural. Istoria sa o Ziua Eroilor şi de 25 Octombrie elevi şi alţi săteni
pentru a cinsti memoria celor căzuţi, prin
puteţi afla dint-un articol apărut în revista noastră2,
depunerea de flori, recitarea de poezii ori cântece
însă vom remarca aici faptul că vizita celor de la
adecvate, dar şi, după 1990, prin rugăciune, însă în
Muzeu, Arhive şi Asociaţia Monumentele Eroilor
ultimul timp astfel de acţiuni nu mai au loc. Păcat!
din 1984 a avut urmări pozitive, monumentul fiind
Ar fi o activitate deosebit de instructivă pentru
refăcut doi ani mai târziu, găsindu-i-se loc în
elevii şcolii din localitate ca, măcar una din zilele
imediata apropiere a căminului cultural „Iosif
aşa numitei săptămâni de „şcoală altfel” să şi-o
Cosmuţa”3, ba chiar în curtea acestuia. I-a fost
petreacă la această groapă comună, în mijlocul
amplasat în vârf un nou vultur de bronz, iar plăcile
naturii, ocupându-se de întreţinerea ei, dar şi
comemorative de pe soclul iniţial (din 1938) au
discutând şi schimbând informaţii şi cunoştinţe
fost şi ele repuse pe faţadă, plus o cruce. (Foto:
despre luptele ce s-au dat în acele locuri.
Coperta 1). Iată şi frumosul text de pe placa
Dată fiind situaţia de la acest obiectiv, am
principală: „În amintirea eroilor din Santău căzuţi
renunţat la a-l vizita şi pe un altul, situat, conform

3
evidenţelor, la 4 km de Cehal, unde drumul de fiind chemat la Domnul pentru a-şi continua şi
acces se anunţa şi mai dificil, iar starea gropii desăvârşi în Ceruri lucrarea întru slava lui
comune se pare era şi mai deplorabilă, de vreme ce Dumnezeu, pe care atât de mult l-a iubit, slujindu-l
nici însoţitorul nostru nu-şi amintea locul unde se cu dragoste şi credinţă aproape o jumătate de secol.
află. Este vorba despre mormintele a doi ostaşi, Trecerea lui la cele veşnice a fost o grea
unul sovietic şi unul german, înconjurate, cel puţin pierdere, în primul rând pentru Biserica Ortodoxă
în 1986, cu un gard de lemn, având şi o cruce, tot Română de pe meleagurile Sătmarului, dar şi
din lemn. pentru întreaga spiritualitate şi cultură sătmăreană,
inclusiv pentru redactorii şi colaboratorii revistei
Eroii Neamului, în paginile căreia a publicat încă
de la primele numere. Acest fapt ne-a determinat să
încercăm a-i aduce, pe această cale, un umil
omagiu personalităţii sale deosebite, dar şi
patriotismului şi ataşamentului faţă de ţara şi
neamul său, ale cărui valori culturale şi istorice le-a
considerat aproape de nivelul de sfinţenie ale
moralei şi dogmei creştine ortodoxe, aşa după cum
se poate remarca şi din cele 10 articole publicate în
Eroii Neamului.
Domniei sale îi datorăm prezenţa în
foto 2 paginile revistei noastre, pe lângă articolele ce
evidenţiază valoarea creştină, şi laică totodată, a
Având în vedere cele de mai sus, şi faptul că cinstirii jertfei eroilor, publicarea unui serial
cele două gropi comune sunt la o depărtare despre personalitatea vrednicului de pomenire
considerabilă de localitate şi căile de acces sunt Episcop Nicolae Popoviciu al Oradiei, cel care a
dificile, iar mormintele individuale din cimitire nu sfinţit piatra de temelie a Catedralei „Adormirea
mai sunt vizibile, ceea ce îngreunează organizarea Maicii Domnului” din Satu Mare şi a participat la
unor manifestări decente de cinstire a eroilor la dezvelirea şi sfinţirea Statuii dr. Vasile Lucaciu,
căpătâiul lor, suntem de părere că Primăria şi acum 80 de ani. Acestui mare ierarh al Bisericii
Consiliul Local Cehal, împreună cu Şcoala şi Ortodoxe Române dorea cu ardoare părintele
Biserica, să ridice un monument al eroilor undeva Alexandru Tincu să i se ridice o statuie în oraşul
în centrul localităţii, unde să se organizeze nostru, drept recunoştinţă pentru cele două
ceremoniile respective. În acelaşi timp, să se ia evenimente menţionate, dar şi pentru multe ale
măsuri ca cele două gropi comune care mai sunt cât merite pe care le-a avut episcopul Nicolae în
de cât vizibile să fie reabilitate şi întreţinute prin apărarea, în vremuri deosebit de tulburi, a credinţei
grija cadrelor didactice şi elevilor şcolii din strămoşeşti şi a românismului în această parte de
localitate, cu concursul Primăriei şi al Parohiei ţară. Pentru odihna şi liniştea sufletului părintelui
Cehal. Alexandru Tincu, noi, generaţia care l-am
Nu voi încheia aceste rânduri înainte de a cunoscut, avem datoria ca, pe lângă rugăciunile
semnala faptul că, anul acesta, la 25 septembrie, înălţate Atotputernicului în acest scop, să-i
părintele protopop Alexandru Tincu ar fi împlinit îndeplinim şi această înălţătoare dorinţă.
75 de ani. Din păcate, în urmă cu trei ani, firul vieţii Dumnezeu să te aibă în grija Sa, părinte Alexandru!
distinsului preot cărturar al Sătmarului s-a rupt,

Note
1. Şichet, Voicu. Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XVII). Eroii Neamului, Satu Mare, 2014, 6 (s.n.), nr.
1 (18), p. 3-4.)
2. Câmpean, Viorel. Monumentul eroilor din Santău, o istorie zbuciumată. Eroii Neamului, Satu Mare, 2013, 5 (s.n.),
nr. 1 (14), p. 8-9.
3. Câmpean, Viorel. Iosif Cosmuţa, un dascăl din Santău cu viaţă eroică. Eroii Neamului, Satu Mare, 2013, 5 (s.n.), nr. 3
(16), p. 51-53.
4. Şichet, Voicu. Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XVII). Eroii Neamului, Satu Mare, 2014, 6 (s.n.), nr. 1
(18), p. 3-4.)
5. Rusu, Dorel Octavian; La Satu Mare, un bust al episcopului martir dr. Nicolae Popovici al Oradiei (1903-1960) (II).
Eroii Neamului, Satu Mare, 2011, 3 (s.n.), nr. 2 (7), p. 5-8; (III) 2011, 3 (s.n.), nr. 3 (8), p. 6-7; (IV) 2011, 3 (s.n.), nr. 4
(9), p. 5-7; (V) 2012, 4 (s.n.), nr. 1 (10), p. 6-7; (VI) 2012, 4 (s.n.), nr. 2 (11), p. 6-9.

4
Modele creştine de eroism (XXIV)
Sfântul Haralambie - patronul bibliotecii
creştine din Catedrala ortodoxă
“Adormirea Maicii Domnului”, Satu Mare
Preot dr. Cristian BOLOŞ
C u deosebită bucurie îi anunţ pe toţi fier, i-au tăiat fâşii de piele de pe trup. Sfântul
sătmărenii că - prin rânduiala lui Dumnezeu - în Haralambie, rău rănit, a zis: <<Mulţumesc vouă,
incinta Catedralei ortodoxe “Adormirea Maicii fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi şi bătrân,
Domnului” din municipiul Satu Mare, b-dul Vasile m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea
Lucaciu, nr. 1, funcţionează o bibliotecă bazată pe nouă a suferinţelor pentru Hristos>>”. Mulţi dintre
cărţi religioase. Acest proiect de pionierat face parte cei prezenţi la martiriul Sfântului, văzând răbdarea
din cadrul programului pe care şi l-a propus acestuia în pofida atâtor chinuri, şi auzind
Asociaţia “Sfântul Haralambie”, care activează pe rugăciunile lui neîncetate pentru toţi (chiar şi pentru
lângă Catedrala sătmăreană, constituind una dintre persecutori), au decis să renunţe la idolatrie, cerând
dorinţele mele arzătoare. De altfel, deschiderea botezul creştin. Dregătorul Luchian, însă, i-a
unei biblioteci reprezintă activitatea primordială a pedepsit pe cei care au fost botezaţi în numele
acestei asociaţii. Trebuie menţionat faptul că
biblioteca creştină “Sfântul Haralambie” îşi
derulează activitatea prin binecuvântarea Î.P.S.
Justinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului.
Responsabil cu programul bibliotecii (zilnic, între
orele 9-12) este domnul Ardelean Alexandru, iar de
achiziţia cărţilor se ocupă parohia condusă de mine.
Cărţile existente pot fi citite în biserică sau pot fi
împrumutate acasă. În acest fel, Catedrala noastră
îşi întregeşte menirea, aceea de “a întruni în sine
toate însuşirile unui focar de cultură curat
românească, fiind sortită a avea un multiplu rol: de
lăcaş de închinare, de şcoală înaltă, de Ateneu şi
Academie Naţională, cultivatoare a tot ceea ce este
ortodox în creştinism şi a tot ceea ce este ortodox în
românism, în simţire şi în graiul întregului neam
românesc”1. Îi invit la lectură cu mult drag pe toţi
creştinii, adică pe toţi iubitorii de carte,
spiritualitate şi cultură. Însă, înainte doresc să
cunoaştem puţin viaţa Sfântului Haralambie,
patronul bibliotecii noastre.
Sfântul Mucenic Haralambie (sărbătorit
anual la 10 februarie) a trăit pe vremea împăratului
Sever (193-211 d.Hr.) şi, potrivit “Proloagelor”, s-
a făcut vestit cu puterea credinţei sale şi cu râvna în
propovăduirea lui Hristos, în cunoaşterea
adevăratului Dumnezeu. El era episcopul
Magneziei, în Asia, cetate condusă de dregătorul Sfintei Treimi, ordonând să li se taie capetele. Însăşi
Luchian. Acesta, “nesuferind cuvintele şi zelul fata împăratului, Galina, “auzind de tăria de suflet
propovăduirii bătrânului episcop, a poruncit cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele
ostaşilor să fie prins şi, dus fiind la judecată înaintea chinuri, a crezut în Hristos şi s-a botezat”. Într-un
lui Luchian, Sfântul a mărturisit cu strălucire şi fără final, “istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a
frică pe Domnul Iisus Hristos; drept aceea, trebuit să le îndure, a fost osândit la moarte, prin
dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sabie, în anul 202. Şi Sfântul Haralambie s-a mutat
sale şi, după ce i-au jupuit tot trupul, cu unghii de la Domnul, dându-şi sufletul în temniţă, aşteptând

5
să i se taie capul şi s-a numărat cu Sfinţii”2. Rusaliilor), când ia naștere Biserica, în chip văzut,
Viaţa Sfântului Haralambie, derulată sub prin formarea primei comunități creștine la
spectrul cunoaşterii lui Dumnezeu şi a apărării Ierusalim. Aceasta nu înseamnă, însă, că de-a lungul
credinţei în El, precum şi ideea de bibliotecă, pe care istoriei cele trei persoane treimice au lucrat
o propune titlul prezentului articol, ne conduc la individual. Dimpotrivă. În fiecare acțiune divină
concluzia că dintotdeauna omul a dorit să știe care (creație, mântuire, sfințire, proniere) este prezentă
este cauza ultimă a întregii creații, dorind să se întreaga Sfântă Treime, noi trebuind să vedem
apropie cât mai mult de Dumnezeu și să-L cunoască. „Treimea Unității și Unitatea Treimii”5.
Prin urmare, el și-a pus şi îşi pune în continuare „Dumnezeu este Iubire”, scria Sfântul Ioan
nenumărate întrebări, cum ar fi de pildă: Cine este (I Ioan IV; 8). Numai fiindcă este Iubire se poate
Dumnezeu? Cum Îl cheamă? Însuși Dumnezeu îi explica jertfa supremă a Fiului. Hristos acceptă
răspunde lui Moise și întregii omeniri în felul crucea de bună voie, din iubire față de neamul
următor: „Eu sunt Cel ce sunt... Acesta este numele omenesc, care ajunsese într-o stare deplorabilă din
Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam punct de vedere spiritual și moral. La fel a procedat
în neam” (Ieșire III; 13-15). Dumnezeu este şi Sfântul Haralambie, primind cu bucurie moartea
întotdeauna același. Noi trăim fiindcă ne raportăm la pentru Hristos Cel răstignit şi înviat. Dacă
Dumnezeu. El este deasupra timpului. Nu poate fi Dumnezeu ne-a iubit și ne iubește, înseamnă că și
introdusă noțiunea de timp în Dumnezeire. Nu se noi avem datoria de a-L iubi. O dovadă a iubirii Sale
poate spune că era un timp în care Tatăl era, iar Fiul este și aceea că ne poartă de grijă în permanență, că
și Duhul Sfânt nu erau. Dumnezeu-Tatăl este ne iartă, deși noi ne îndepărtăm deseori de El, că ne
nenăscut, fiind cauza supremă. Fiul Se naște din veci reprimește la Sine, prin pocăință sinceră, chiar dacă
din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl. am păcătuit grav.
Timpul începe odată cu crearea lumii. Este o naivitate din partea omului
Atotputernicul Dumnezeu nu poate fi contemporan să pună la îndoială existența și
cunoscut în ființa Sa, care este inaccesibilă omului. prezența activă a lui Dumnezeu în lume, pe motiv că
Putem spune că noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu și Îl el nu poate explica pe cale rațională Dumnezeirea.
urmăm prin modul în care El Se manifestă în lume. De asemenea, este inacceptabil să creadă că nu este
Realitatea ne arată că Dumnezeu este totodată bun și creația lui Dumnezeu, ci produsul evoluției. Fiecare
bunătatea absolută, că este iertător și iertarea zi din viața noastră este un dar din partea lui
desăvârșită, că este iubitor și iubirea supremă etc. Dumnezeu, în orice vindecare Se manifestă
Noi Îl imităm, fiind, la rândul nostru, buni, iertători, Dumnezeu, după cum și în fiecare moarte se
iubitori ș.a.m.d. Ființa/natura dumnezeiască este realizează voia lui Dumnezeu. El poate fi cunoscut
unică și, în același timp, ea există întreagă în fiecare și iubit doar prin credință6. Un om lipsit de credință
persoană a Sfintei Treimi. Sfântul Vasile cel Mare va căuta mereu un argument teoretic/rațional pentru
afirmă că este un singur Dumnezeu (în ființă), dar orice afirmație. Doar trăind la maximum
întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt3; ființa intensitatea rugăciunii, a acestui dialog intim și
arată ceea ce este comun, iar persoanele desemnează direct cu Dumnezeu, doar conștientizând
4
ceea ce este particular . Vechiul Testament ne apartenența totală la trupul lui Hristos - Biserica -,
prezintă relația poporului ales cu Dumnezeu-Tatăl. doar simțind efectiv roadele Sfintei Liturghii și ale
Noul Testament scoate în evidență activitatea Sfintei Împărtășanii, omul va reuși să trăiască în
mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt Dumnezeu și cu Dumnezeu, ca fiu iubit al Său,
Își face intrarea în istorie în ziua Cincizecimii (a asemenea Sfântului Haralambie.

Note
1
Dr. Daniela Bălu, Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, 75 de ani de la construire, în revista Eroii
Neamului, anul IV, nr. 1 (10), Satu Mare, martie 2012, pp. 8-9.
2
“Proloagele”, vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, 1995, p. 494.
3
Sfântul Vasile cel Mare, „Epistola 360”, Colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 12, p. 618.
4
Sfântul Vasile cel Mare, „Epistola 38”, cap. V, Colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 12, p. 183.
5
Fericitul Augustin, „Confessiones (Mărturisiri)”, în „Scrieri Alese, Partea întâia”, carte tipărită cu binecuvântarea
Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul B.O.R., trad. și indici de Prof. dr. docent Nicolae Barbu, introd. și note de Pr.
prof. dr. Ioan Rămureanu, Editura IBMBOR, București, 1985, Colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 64, Cartea
a XIII-a, cap. XXII, p. 305.
6
Cât de sugestiv se exprima Ellie Wiesel: „Pentru cel ce crede, nu există întrebări. Pentru cel ce nu crede, cu există
răspunsuri!”

6
O aniversare binecuvântată.
100 de ani de la intrarea României
1
în Primul Război Mondial (I).
Dr. Viorel CIUBOTĂ
A cum 100 de ani România adopta Lucrul acesta îl surprinde foarte bine unul din
documentul prin care declara război Puterilor oamenii politici ai vremii, Vasile Cancicov, într-o
Centrale și intra efectiv în război în ziua de 14 carte apărută în anul 1921, intitulată Impresiuni și
august 1916. Se împlinea astfel una din dorințele păreri personale din timpul războiului României.
cele mai arzătoare a românilor, dorință exprimată Jurnal zilnic 13 august 1916-31 decembrie 1918
atât de bine de unul dintre marii noștri bărbați de și retipărită în anul 2015: „Nu putea trece prin
stat din epocă, Nicolaie Filipescu, care, într-o mintea nimănui că guvernul va intra într-un
adunare desfășurată la București în 23 noiembrie război, sau că pregătește războiul, când acorda
1914, rostea următoarele cuvinte profetice: „Va încredere unui om (generalul Iliescu n.n.), care nu
trebui să intrăm în război și dacă va trebui, nu mai numai că nu făcea nimic pentru pregătirea
rămâne decât o întrebare: Când? Eu zic: cu cât mai armatei, din contră, în ochii publicului și în mod
repede, cu atât mai bine” și adresa, în 15 februarie obișnuit făcea noaptea zi, în zaifeturi pe la
1915, acele cuvinte celebre regelui Ferdinand: grădinele de petreceri din jurul Capitalei. Război
„Ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul fără pregătire n-a conceput nimeni. Războiul ce se
unui neam. Vei fi cel mai mare voevod al țării, dezlănțuise deja de doi ani fusese o grozăvie, cine
împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul: să creadă că planurile de apărare ale țării sau de
„Domn al întreg Ardealului, al Țării Românești și cucerire a Ardealului, pot fi făcute în Bordei la
al Moldovei” și aducând pe deasupra strălucirea Fronescu, mâncând mititei și bând șampanie
purpurei regale. Sau, răpus în cel mai suprem șapte nopți din săptămână?”
avânt de vitejie al neamului, vei fi totuși sfințit ca Poate cel mai bine zugrăvește această
erou național. situație locotenentul Alexandru Nițescu, într-o
De nu va fi nici una nici alta, grozav mă scrisoare trimisă în 25 septembrie 1916, în care
tem că nici praf nu se va alege de Țară și de descrie luptele teribile la care a luat parte în
Dinastie. De aceea mărirea ce ți-o urăm, Sire, Dobrogea: „De 15 zile brigada noastră a încercat
este: Să te încoronezi în Alba-Iulia, sau să mori pe cele mai grele lupte, lupte crâncene și numai cu
câmpia de la Turda!” nemții...Am avut mai mult de luptat cu tunuri
Starea aceasta de înalt patriotism o teribile, zile întregi eram într-un iad de bubuituri
întâlnim în epocă și la oamenii simpli, care știau și în sunetele cele mai mari.”
că va veni o perioadă de mari sacrificii, absolut Și totuși, cu toate marile greșeli făcute de
necesare pentru realizarea marilor idealuri. Iată comanda supremă a armatei române, care au dus
ce-i scria Costică Papadopol, din Botoșani, în 25 la pierderea bătăliei de la Turtucaia, la retragerea
mai 1916, fratelui său Ghiță Papadopol, ofițer: dezastruasă din Transilvania, soldații și corpul
„Cu multă muncă, sacrificii, încordare, suferințe ofițeresc manifestau un înalt spirit de luptă. Este
se împlinesc faptele mari. Înainte, cu energie și ideea ce răzbate și din cartea poștală trimisă de
bucurie, căci fericirea, gloria te va urma pe suișul locotenentul Traian Stănescu din Divizia 2
greu al vieții...” Cavalerie, în 23 noiembrie 1916, soției sale, la
Sublocotenentul Alexandru Nițescu din Galați: „Îți scriu acum câteva rânduri înainte de o
Brigada 19 Infanterie, Divizia 9-a Infanterie, scria mare luptă cu forțe inamice copleșitoare. Ne
soției sale, Florica, că „Mobilizarea a fost primită batem să apărăm capitala acestei țări azi atât de
de soldați cu bucurie și urale.” năpăstuită. Curaj tuturor românilor noștri.
Cu tot acest entuziasm sublim care a România nu poate fi nimicită de vreo hoardă. Stă
domnit în societatea românească, armata română scris pe săbiile noastre. Cu Dumnezeu înainte
a intrat nepregătită în război. Nepregătită atât din pentru această sfântă țară românească.”
punct de vedere al dotării (lipsa unei artilerii Cu toate marile sacrificii, armata română
performante, lipsa unei aviații etc.), dar și al a trebuit să se retragă în Moldova, unde a trecut
pregătirii tactice a înalților comandanți militari. printr-un amplu program de modernizare și de

7
pregătire a corpului ofițeresc, cu sprijinul al nostru. Vor fi ploi de bucurii și dureri, de
misiunilor franceze și engleze din România. Nota decepții și de mândrie- furtuna va trece însă- și un
bene, armata română a păstrat un spirit de mare soare limpede, cald, soarele dreptății va lumina
încredere în forțele sale, deși situația de pe front pământul liber și o lumină mai bună.
nu era cea mai favorabilă. Cel mai bine acest lucru Din țărâna acestui pământ liber va eși
răzbate dintr-o scrisoare pe care sublocotenentul rodul viitor, rod cinstit, adevărat, egal. A, dar eu
Ștefan Gheorghiu o expediază unei prietene, în 1 vorbesc ca cel care a mâncat... și îmi vine să
iulie 1917 (înainte de marile bătălii de la Mărăști turbez când vă știu în ce strâmtoare vă găsiți. E
și Mărășești): „Sperăm că în curând vom rupe însă vremea privațiunilor, a virtuților, a calităților
nodul gordian și vom trece, în sunetul trâmbițelor de tot soiul. Și a ști să rabzi, a suferi e o virtute și,
fanfarelor victorioase, peste ei să luăm aceia ce e onoare oamenilor virtuoși.”
Notă
1
Articolul este scris prin folosirea unor documente originale aflate în arhiva Muzeului județean Satu Mare.

Românii în armata austro-ungară 1914-1918:


contribuţii ale istoriografiei
româneşti postcomuniste
Ion CÂRJA, conf. univ. dr.
Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Istorie şi Filosofie
P rimul război mondial a reprezentat, pe răsăriteană o agendă proprie, în plan istoriografic,
durata veacului care s-a scurs de la izbucnirea sa, și-au aservit meseria de istoric și au
unul din capitolele cele mai dense ale scrisului instrumentalizat pe scară largă trecutul. În ceea ce
istoric, cu deosebire la popoarele care au trăit privește Primul Război Mondial și Marea Unire
evenimentul și i-au suportat consecințele. din 1918, teme strâns interconectate în
Centenarul „Marelui Război” constituie, pe plan istoriografia românească, abordarea lor a avut în
internațional și la noi, o ocazie potrivită pentru deceniile interbelice un caracter reactiv și
reorientarea interesului spre acest subiect, pentru militant, în sensul în care scrisul istoric referitor
reevaluări ale parcursului istoriografic care i-a la Unire și la înfăptuirea României Mari cu
fost dedicat de-a lungul timpului și nu în ultimul deosebire, s-a transformat în armă politică spre a
rând pentru necesare schimbări de optică și de servi demersului de apărare a sistemului politico-
perspectivă. Începând din 2014, când s-a dat statal consfințit prin tratatele de pace de la Paris
startul preocupărilor sistematic focalizate pe din anii 1919-1920. Dacă această dimensiune
prima conflagrație mondială, istoriografia polemic-militantă a istoriografiei privitoare la
românească a dovedit, prin inițiative individuale sfârșitul războiului și la Marea Unire a fost până
sau de echipă, că dorește să folosească la un punct inevitabilă, elaboratul istoriografic
oportunitatea oferită de contextul centenarului, în fiind în mare măsură opera unor istorici
sensul cultivării sau al revizitării unei „participanți”, cu contribuții substanțiale la
problematici care nu este nici pe departe epuizată. desfășurările evenimențiale de la sfârșitul
în pofida cantității impresionante de scrieri care deceniului al doilea al veacului XX1, după cel de
au zăbovit asupra ei. al doilea război mondial regimul comunist și-a
Demersul istoriografic a fost, la noi ca și subordonat în mod brutal istoriografia, pe care
la alții, influențat într-o măsură variabilă de instrumentalizat-o în sensul atingerii unor
condiționări extra științifice, dintre care se finalități ideologice și propagandistice2.
detașează în mod pregnant factorul politic. Căderea regimului comunist sub
Regimurile totalitare au impus în Europa central- presiunea evenimentelor din decembrie 1989 a

8
deschis o nouă etapă în istoriografia românească participanți, care continuă să iasă la lumină după
și a inaugurat un climat de normalitate, multe decenii de la eveniment. În cercetarea
caracterizat în primul rând prin dispariția temei găsim, ca în etapele anterioare, o polarizare
condiționărilor de tip ideologic și prin libertatea majoră a interesului pentru situația soldaților
deplină de opțiunea a profesioniștilor în ceea ce români din armata austro-ungară luați prizonieri
privește problematicile alese spre studiu. În pe frontul răsăritean al războiului (Rusia), pe cel
această atmosferă de deschidere și de recuperare sud-vestic (Italia) și apusean al războiului
a normalității, scrisul istoric din România (Franța), și pentru preocupările de organizare a
încearcă să se recupleze la tradiția istoriografică acestora sub forma unităților de voluntari și
din perioada interbelică și, în același timp, să retrimiterea lor la luptă în conformitate cu
recupereze rămânerea în urmă în raport cu interesele naționale românești. În schimb,
evoluțiile istoriografice internaționale, cauzată aspectul participării soldaților de naționalitate
de izolarea impusă de regimul comunist. În ceea română la luptele purtate de unitățile militare
ce privește tema Primului Război Mondial și a austro-ungare în care erau încadrați la încleștările
Unirii tuturor românilor din anul 1918, după cum războiului, se regăsește, din punct de vedere
s-a semnalat deja într-o analiză de referință, se cantitativ, într-un procent mult mai redus la
mențin toate tendințele care s-au manifestat în nivelul producției istoriografice dedicată
istoriografia subiectului înainte de 1989, cu subiectului în ultimii 26 de ani. Această profilare
precizarea că se schimbă raportul dintre ele, iar a opțiunilor de studiere a temei, care se
unele abordări intră în reflux sau chiar în declin, conturează încă din deceniile interbelice, este o
în timp ce altele continuă să fie cultivate pe mai consecință a „programului național” pe care l-a
departe și apar perspective de abordare noi3. avut dintotdeauna istoriografia românească în
Continuă și se amplifică demersul de publicare a această direcție, în sensul în care s-au preferat
izvoarelor primare, sub forma unor ediții de surse acele aspecte ale participării la război a românilor
precum și a numeroase materiale cu caracter de aflați sub dominație străină recuperabile din
reconstituire factologică și de interpretare bazate perspectiva necesității de a scoate în evidență
direct pe acestea, alături de care nu lipsesc efortul întregii națiuni de înfăptuirea a Marii
studiile cu caracter mai sintetic legate de diferite Uniri și de constituire în felul acesta a statului
aspecte din desfășurarea evenimentelor. Trebuie național unitar al tuturor românilor. Cu alte
spus că și de această dată nu lipsesc abordările cu cuvinte, nu faptele de arme săvârșite pentru
caracter circumstanțial, a căror relevanță „împăratul” au stat în mod prioritar în atenția
științifică este mult mai redusă. Semnalăm de cercetării istorice, ci acțiunile prin care etnicii
asemenea, în această etapă a istoriografiei români din Austro-Ungaria aflați în război, au
problemei, numărul mare al textelor publicate în încercat să se solidarizeze și să se ralieze
reviste de cultură și în diverse periodice ori intereselor generale românești din perioada
volume cu profil divulgativ, a căror contribuție războiului.
documentară sau interpretativă este, în mod În producția istoriografică de după 1989,
evident, mai parcimonioasă decât cea adusă de dedicată temei de studiu pe care o avem în vedere,
studiilor apărute în cadrul unor publicații cu constatăm o creștere cantitativă în raport cu
caracter științific. perioada anterioară a abordărilor dedicate
Participarea la război a românilor din prezenței românilor pe frontul italian, numeroase
Imperiul austro-ungar reflectă, în această etapă, titluri referitoare cu precădere la prizonierii
toate trăsăturile generale ale receptării primei români și la eforturile de constituire și de
conflagrații în istoriografia românească. În reinserție în activități ofensive a Legiunii române
abordarea acestui subiect după 1989, este evident din Italia. Astfel, între primele contribuții din
un fenomen de continuitate, care capătă forma această categorie, apărute în anii '90, se numără
unui program istoriografic cu trăsături și direcții studiul Elenei Maria Schatz4 referitor la Legiunea
tematice schițate în perioada interbelică și reluate română din Italia, urmat de studiile semnate de
după 1965. Remarcăm preocupările de editare a Gheorghe Nicolescu și Valeriu Florin
izvoarelor narative, memorialistica războiului, pe Dobrinescu5 și respectiv de Valer Hossu6. În
măsura ce acestea sunt descoperite în fonduri ordinea apariției, se impun a fi consemnate
publice de arhivă sau în colecții private, mărturie textele semnate de Ștefan Damian7 și Adrian
a unei memorii a Marelui Război, elaborată de Grecu8, cele semnate individual sau împreună de

9
Cristina și Iulian Boțoghină, precum și împreună carte tipărită doi ani mai târziu25. Un capitol
cu Marinel Lăzărescu9, un text al istoricului substanțial al acestei lucrări se referă la voluntarii
italian Alberto Basciani despre prizonierii români români din provinciile istorice menționate, aflați
din lagărul de concentrare de la Avezzano10. pe teritoriul Rusiei26. De reținut faptul că în teza
Valoros, prin contribuția documentară pe care o de doctorat, Vasile Dudaș citează două texte
aduce, este studiul semnat de Dorin-Ioan Rus, memorialistice inedite, rămase până astăzi
Etelka Szabo și Arthur Szabo, despre soldații din nepublicate, avându-i ca autori pe St. Peneș și D.
regimentul 22 Târgu Mureș care au fost decorați Șiclovan27.
în urma bătăliei de la Asiago, publicat în anul Ioan I. Șerban, este un istoric cu carieră
200411. Alte contribuții apărute în perioada universitară și de cercetare desfășurată la Alba
următoare au fost semnate de Horațiu Bodale12, Iulia, în proximitatea unei instituții bogată în
Florin Curta13, Ștefan Damian14, Georgeta Toma15, izvoare primare din perioada Primului Război
Iulian Boțoghină16, Dorel Bușe17, Constantin C. Mondial precum Muzeul Național al Unirii, care
Gomboș 18 , Petre Pop 19 , George Trohani 20, i-a permis să dea studii de referință pe tema
Dumitru Zaharia21. Contribuția cea mai recentă îi prezenței românilor ardeleni în Primul Război
aparține lui Vasile Dudaș, istoric bănățean Mondial. A susținut în anul 1997, la Universitatea
interesat în mod statornic de teme referitoare la Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, o teză de doctorat
Primul Război Mondial22. cu tema Voluntari transilvăneni și bucovineni din
Pe frontul răsăritean al războiului, soldați Rusia în lupta pentru întregirea statală a
români din unitățile combatante austro-ungare au României (1916-1920)28. Se poate spune că și la
căzut prizonieri la ruși de timpuriu, încă de la ora actuală este cea mai completă cercetare pe
începuturile războiului. Conform unei estimări, acest subiect, tipărită sub formă de carte în anul
la mijlocul anului 1916, numărul prizonierilor de 200329. Cunoscător temeinic al fondurilor de
naționalitate română aflați pe frontul rusesc a arhivă, Ioan I. Șerban citează în această lucrare
ajuns la 120 00023. Fără a beneficia de o numeroase însemnări memorialistice redactate
istoriografie comparabilă ca volum cu cea de foști voluntari, valoroase pentru istoriografia
generată de interesul pentru frontul italian, subiectului, cele mai multe dintre acestea rămase
problematica prizonierilor români de pe frontul nepublicate până în prezent. Este vorba de texte
oriental al conflictului și succesiva lor organizare scrise de personaje ca: A. Crișan, Victor Deleu, V.
ca voluntari spre a fi trimiși din nou în luptă, a Poruțiu, I. Șaiu, A. Ghinghiniță, M. Petricoane
preocupat istoriografia problemei după 1989, Drugărin, O. Furlungeanu, E. V. Pop, I. Macarie,
interes concretizat în surse publicate în Gh. Bratu30. Contribuțiile lui Ioan I. Șerban la
reconstituiri factologice și abordări studierea acestei teme includ de asemenea o serie
interpretative. Două sunt numele de referință care de studii publicate în reviste de specialitate31.
s-au ocupat de problematica voluntariatului Referitor la voluntarii români aflați pe
românilor ardeleni, bănățeni și bucovineni, de la frontul răsăritean al războiului, au apărut și alte
sfârșitul primului război, aflați pe diferite lucrări demne de reținut pentru aportul adus la
fronturi, nu în ultimul rând de cei de pe frontul cercetarea subiectului. Între acestea, menționăm
răsăritean al conflictului, care erau cei mai studiul semnat de Minerva Lovin32, cartea
numeroși, comparativ cu cei aflați în Italia și publicată de profesorul Ion Agrigoroaiei și
Franța, este vorba de istoricii Vasile Dudaș și Ioan colaboratorii33, contribuțiile lui Cornel Țucă34,
I. Șerban. Având o agendă de cercetare cu un Constantin C. Gomboș35 și Ioana Cazacu36. În anii
conținut foarte asemănător, cei doi s-au interesat 2000, prin contribuțiile care au văzut lumina
de prezența românească în ansamblu în armatele tiparului a fost restituită o figură importantă a
austro-ungare din perioada 1914-1918, după cum voluntarilor români de pe frontul răsăritean, Elie
vom vedea mai jos, dar au făcut din problematica Bufnea, o personalitate cu rol de coordonare a
voluntariatului românesc un subiect favorit de activității voluntarilor români din Rusia și
studiu. Vasile Dudaș, cercetător la Muzeul Siberia37.
Banatului din Timișoara, a susținut în anul 1994 o Chiar dacă mai modest sub aspect
teză de doctorat abundent documentată, cu tema cantitativ, prezența românilor din armata austro-
Voluntari bănățeni în armata română în anii ungară ajunși prizonieri în Franța a stat în atenția
Primului Război Mondial24, din care a rezultat o istoriografiei românești de după 1989, care a dat

10
câteva studii importante pe această temă. O Istoriografia participării românilor
cercetare de referință pe acest subiect a fost ardeleni la Marele Război sub steag austro-ungar
realizată de Vasile Dudaș, sub forma cărții înregistrează, așa cum am sugerat anterior, o
publicate în 1996, despre Legiunea română din relație de continuitate între perioada comunistă și
Franța38. Istoricul francez Jean Nouzille, interesat etapa succesivă, exprimată în principal prin
de aspecte de istorie modernă și contemporană menținerea după 1989 a interesului pentru
românească, a scris de asemenea o lucrare publicarea surselor narative și pentru cultivarea
meritorie despre prizonierii români din Alsacia- anumitor teme precise din cadrul problematicii în
Lorena în anii 1917-1918, publicată în 1997 în ansamblul ei. Pe lângă cadrul nou creat odată cu
dublă ediție, română și franceză39. Întrucât efortul căderea regimului comunist, care a făcut posibilă
de organizare a Legiunii române din Franța face studierea trecutului într-un climat de libertate
parte dintr-o acțiune mai amplă de promovare a intelectuală, fără condiționări și constrângeri
intereselor naționale românești la sfârșitul politico-ideologice, trebuie semnalate câteva
războiului, în care s-au implicat membri ai noutăți proprii pentru modul în care a fost abordat
comunității românești din Franța, formată în subiectul la care ne referim în cuprinsul prezentei
principal din imigranți și studenți, se impun a fi analize. Astfel, pentru modul în care a subliniat
menționate și abordări istoriografice care au importanța istoriografică a lumii anonime,
valorificat problematica dintr-o perspectivă mai „tăcute”, a satelor, care prinde glas acum, în
largă, așa cum sunt studiile lui Gheorghe Sbârnă40 vremuri de război, mai puternic ca în trecut,
și Virgil Valea41. merită a fi subliniată importanța contribuțiilor lui
Între restituirile documentare, alături de Valeriu Leu și Carmen Albert, și în special
textele de prezentare sau de analiză bazate pe lucrarea Banatul în memorialistica „măruntă”
astfel de surse primare, referitoare la experiența sau istoria ignorată, publicată în 199560. Cei doi
românilor ardeleni în război, sau ulterior în cercetători bănățeni au atras atenția asupra
ipostaza de prizonieri și de voluntari în curs de relevanței memoriilor pe care le redactează acum,
organizare, publicate în ultimii 26 de ani, mai pot în anii dramatici ai războiului mondial, nu elitele,
fi menționate, într-o enumerare selectivă, cele ci țăranii simpli, abia familiarizați cu exercițiul
semnate de Nicolae Șteiu42, Vasile Popeangă43, scrisului, care simt nevoia, ca urmare a
Maria Maxa44, Eugenia Bîrlea45, Vasile Marian impactului deosebit exercitat de evenimente
Pop46, Traian Corneanu47, Liviu Păiuș48, Adolf și asupra lor, să redacteze însemnări și să
Ioana Minuț49, Valeriu Leu50, Dan Mihai51. mărturisească, într-o formă vecină cu oralitatea,
Dintre contribuțiile publicate după 1989, experiențele trăite în vâltoarea marii încleștări.
cu un grad mai ridicat de relevanță referitor la Valeriu Leu și Carmen Albert au semnalat, în
participarea românilor din Austro-Ungaria la premieră în istoriografia românească post-
război, înrolați în armatele monarhiei dualiste, se decembristă, importanța acestei memorialistici
disting câteva studii care prezintă tema în „mărunte”, create de o lume care, în Banat, ca și
ansamblu, așa cum sunt cele semnate de Vasile pe alte meridiane ale Europei și lumii, apelează
Dudaș52 și Ioan I. Șerban53, istorici care-și masiv la exprimarea în scris, sub forma
continuă de altfel preocupările legate de Primul corespondenței de război 61 , precum și a
Război Mondial începute în perioada comunistă. însemnărilor autobiografice și memorialistice,
Aceste texte au apărut atât separat, ca studii redactate „la cald” sau ulterior, ca formă de
distincte, cât și sub formă de capitole în alte perpetuare și transmitere a memoriei războiului
lucrări ale celor doi istorici, la care am făcut ca experiență personală62. În aceeași ordine de
referire în trimiterile anterioare. Demn de idei, a felului în care a fost perceput războiul de
remarcat este, de asemenea, interesul către lumea rurală românească, se impune a fi
istoriografiei din ultimii 26 de ani pentru prezența menționată lucrarea Eugeniei Bîrlea, Perspectiva
românească în marina austro-ungară din perioada lumii rurale asupra primului război mondial, la
Marelui Război și pentru inițiativele întreprinse origine teză de doctorat, o abordare sensibil
de aceștia la sfârșitul conflictului, ilustrat prin novatoare în istoriografia românească post-
contribuțiile semnate de Victor Cațavei (care a decembristă interesată de Primul Război
revenit asupra unui text publicat cu ani în urmă, în Mondial. Folosindu-se de tehnici de cercetare
1977)54, Teofil Oroian55, Ion Ionescu56, Marian specifice etnologiei și de metodele utilizate de
Sârbu57, Virgil Șerban58 și Augustin Mureșan59. istoria mentalităților colective, această lucrare

11
este o demonstrație cu privire la avantajele aduse primă ediție în 2010), Mihai Drugărin Petricoane
de interdisciplinariate în studiul viziunii țăranilor (prima apariție: 1996), Octavian Furlungeanu
români din Transilvania despre Marele Război63. (inedit). Volumul al doilea editează manuscrisul
Cartea semnată de Ioan Bolovan, dedicată de o valoare documentară deosebită al
realităților demografice din Transilvania acestei memoriilor lui Pavel Jumanca (partea referitoare
perioade (familie, moralitate și raporturi de gen), la perioada de după 1914), un învățător din
se inscrie de asemenea, în ceea ce privește Caransebeș înrolat în armata austro-ungară, care
tematica propusă, în linia abordărilor cu impact a dezertat în România, unde a rămas până la
inovativ în cercetarea problematicii avute în finalul războiului. Volumul al treilea conține 21
vedere64. de texte, unele tipărite, precum cele cuprinse în
Din zona istoriografiei bănățene a pornit primul volum, în deceniile interbelice, când
inițiativa cea mai consistentă și mai sistematică demarează publicarea memorialisticii românești
de publicare a izvoarelor privind participarea a războiului, altele după aceea, iar altele inedite,
românilor din Austro-Ungaria la Primul Război care văd acum în premieră lumina tiparului.
Mondial, din câte s-au concretizat în scrisul Aceste materiale sunt reproduse în volum în
istoric de după revoluția din 1989. Demarat de următoarea succesiune: Ioan Geția (amintiri
Valeriu Leu, în prelungirea preocupărilor legate publicate succesiv, pe fragmente, în presa
de exercițiul memorialistic al lumii rurale interbelică, astfel: 1930, 1931, 1933, 1937,
bănățene în anii războiului, împreună cu un alt 1938), Eftimie Gherman (ediții precedente: 1995,
mare istoric al ținutului bănățean, profesorul 2000), Petru Ghiocel (inedit), Cornel Grofșorean
Nicolae Bocșan, proiectul și-a propus o finalitate (inedit), Ilie Gropșianu (prima apariție: 1931),
ambițioasă, unică de altfel în istoriografia Mihail Gropșianu (prima apariție: 1935), Ioan
românească post-comunistă, de a restitui integral, Ilie (prima apariție: 1978), Sofia Imbroane
sub forma unei antologii, „memoria bănățeană a (prima apariție: 1933), Damian Izverniceanu
Marelui Război”, prin publicarea tuturor (prima apariție: 1931), Ștefan Jianu, Ioan David
izvoarelor memorialistice provenite de la (prima apariție: 1935), Ion Jurjac (prima apariție:
participanții bănățeni la război și la Marea Unire. 1957), Lae din Banat (prima apariție: 1932),
Înainte de trecerea intempestivă la cele veșnice a Ștefan Lazăr (inedit), N. Linția (inedit),
profesorului Bocșan, pe urmele prietenului său Alexandru Mihai (prima apariție: 1930), Grigore
Valeriu Leu, care a încetat din viață cu câțiva ani Mihăiuțiu (inedit), Ilie Mișcuția (prima apariție:
mai devreme, au văzut lumina tiparului trei 1978), Aurel Moacă (prima apariție: 1929),
volume care cuprind texte edite, publicate într-o Koloman Müller (inedit), Gh. Neamțu (prima
primă fază în perioada interbelică și ulterior, apariție: 1927)65. Pe lângă caracterul masiv, de
alături de altele inedite, depistate de cei doi mare consistență, al restituirii documentare pe
istorici și de colaboratorii lor în fonduri care o propune, merită a fi subliniată
arhivistice bănățene și transilvănene. Volumul I al singularitatea acestui proiect în peisajul
acestei antologii conține 25 de texte istoriografic românesc de astăzi, care nu abundă
memorialistice, redactate de protagoniști în inițiative de anvergură de editare exhaustivă a
bănățeni după cum urmează: Petru Abu (inedit), I. izvoarelor privitoare la Marele Război, în pofida
Babeu (prima apariție: 1933), Nicolae Badiu ocaziei și a contextului stimulativ creat de
(prima apariție: 1929-1947), Filaret Barbu (prima centenarul conflagrației.
apariție: 2003), Coriolan Băran (două În acest periplu istoriografic pe marginea
manuscrise, publicate inițial în 1992 și respectiv scrierilor despre românii care au luptat în anii
2009), P. Bizerea (prima apariție: 1930), Sever Marelui Război sub drapel austro-ungar, un loc
Bocu (două manuscrise, publicate anterior în aparte se cuvine lucrărilor cu care s-a înscris după
1933, 1939, 2005), Dimitrie Botău (prima 1989 istoricul și profesorul Liviu Maior în
apariție: 1931), Emil Botiș (prima apariție: 2006), dezbaterea acestui subiect. Profesorul Maior a
Valeriu Braniște (prima apariție: 1972), Caius anticipat abordarea temei prin studiul publicat în
Brediceanu (prima apariție: 1936), Nicolae 198566, pentru ca, după 1990, fără să abandoneze
Brânzeu (prima apariție: 2008), Coriolan Buracu alte preocupări, precum revoluția de la 1848 sau
(prima apariție: 2007), Pompiliu Ciobanu (1934), istoria mișcării naționale a românilor din
Nicolae Corneanu (1977), Aurel Cosma jr. (trei Transilvania, să-i consacre un spațiu mult mai
manuscrise inedite și al patrulea apărut într-o generos în șantierul său de cercetare. Prin cele

12
două lucrări dedicate soldaților și ofițerilor La o privire de ansamblu asupra scrisului
români din armata habsburgică67 și respectiv istoric care s-a ocupat de participarea românilor
transferului operat in conștiința și în mentalitatea din Imperiul austro-ungar la aventura
colectivă a românilor aflați sub stăpânirea reprezentată de Primul Conflict Mondial, se
împăratului-rege Habsburg, pe parcursul poate constata că tema s-a resimțit de-a lungul
secolului al XIX-lea până la Primul Război veacului care s-a scurs de la declanșarea
Mondial, „de la loialitatea dinastică la identitatea conflictului, de pe urma experiențelor opresive
națională”68, Liviu Maior a depășit în mod hotărât sau stimulative de care a avut parte întreaga
zona contribuțiilor documentare și a istoriografie românească, în diferitele sale etape.
interpretărilor prudente, propunând o abordare A suferit până la instrumentalizare, în anii
novatoare a istoriei Imperiului habsburgic și a comunismului, presiunea politicului, dar a reușit
rolului instituției militare în relația acestuia cu să mențină în limitele decenței științifice
naționalitățile. Liviu Maior avansează ideea aliniamentele unui program de cercetare schițat
abandonării unei perspective mult prea îndelung în deceniile interbelice, care și-a dovedit forța și
bătătorite, conform căreia Imperiul dunărean a relevanța în timp. A editat surse, a produs lucrări
reprezentat o „închisoare a popoarelor”, un loc al de reconstituire factologică, de analiză și
eternei asupriri sociale și naționale, o perspectivă interpretare a subiectului, a avut parte de
marcată de o viziune naționalistă impusă de demersuri inovative la nivel metodologic și al
memorialistica românească de după 1918, care a abordării. Astăzi, în 2016, istoriografia problemei
atras după sine diabolizarea sistemului militar despre care am făcut vorbire pe parcursul acestui
austriac într-o întreagă istoriografie care a făcut articol, se prezintă, la urma urmei, la fel ca în
epocă la noi. Elementul de noutate propus de etapele precedente ale parcursului său: sub forma
profesorul Maior constă în recuperarea și unui șantier deschis, care produce contribuții ce
reconsiderarea loialismului/patriotismului îmbogățesc, sub aspect cantitativ cel puțin,
dinastic, ca un liant ce asigura coeziunea și bibliografia temei. După mai bine de două decenii
echilibrul unui imperiu cu o componentă etnico- și jumătate de parcurs istoriografic desfășurat
națională atât de pestriță. Centrat pe figura într-un climat de libertate intelectuală, tema își
împăratului, patriotismul dinastic a reprezentat o menține, în esență, prioritățile, care constă în
ideologie și o convingere nutrită și de românii nevoia publicării de izvoare sau a readucerii lor în
ardeleni până la sfârșitul primei conflagrații actualitate prin reeditare70, a abordării (și
mondiale, asemeni altor naționalități din Imperiu, revizitării) unor aspecte tratate insuficient sau
în propagarea și consolidarea căreia armata a necorespunzător până acum (în perioada
reprezentat un laborator deosebit de eficient, un comunistă îndeosebi). Participarea românilor
set de valori care se vor deteriora progresiv, în ardeleni la război „sub alte uniforme”, a fost mai
anii războiului cu deosebire, în favoarea parcimonios tratată decât fenomenul
atașamentului pentru identitatea națională. Este voluntariatului generat de aceștia după căderea în
așadar meritul lui Liviu Maior de a fi lansat o prizonierat la ruși, italieni și francezi, sau decât
schimbare de optică în istoriografia de după contribuția pe care și-au adus-o la pregătirea și
1989, interesată de prezența românească între realizarea Marii Uniri. Studiul nostru și-a propus
fruntariile habsburgice și în particular în ceea ce să semnaleze acest dezechilibru al abordărilor
privește participarea lor la Primul Război privind istoria românească a perioadei 1914-
Mondial. Importanța loialismului pentru 1918/1919, în parte depășit prin contribuțiile
înțelegerea participării românești la război a fost apărute în perioada post-comunistă pe care le-am
reafirmată de profesorul Maior, în cea mai menționat mai sus.
recentă carte publicată (2016): Doi ani mai Participarea românilor la Primul Război
devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în Mondial, are astăzi, ca temă de cercetare, și alte
război, 1914-1916. Un capitol al acestei lucrări se deziderate care țin de necesitatea racordării
referă pe larg la impactul atentatului de la dezbaterii românești despre război la evoluțiile
Sarajevo printre români, în sensul în care istoriografiei internaționale. Un aspect, în această
dispariția arhiducelui Franz Ferdinand a ordine de idei, ține de continuarea direcției de
însemnat, în opinia autorului, „sfârșitul loialității inovare tematică și metodologică spre care s-a
românești față de Casa de Habsburg” și a orientat, prin cele câteva contribuții menționate
prefigurat momentul 1 decembrie 191869. mai sus, șantierul românesc de cercetare al acestei

13
teme. Astfel, ar fi extrem de necesară abordarea War). O inițiativă recentă în sensul unei atari
unor teme precum mentalitățile colective și perspective a fost lansată și concretizată de
imaginarul în perioada conflagrației, atitudinea în istoricul britanic Jay Winter, căpătând forma
față morții, doliul, comemorările, propaganda pe primului volum al lucrării: The Cambridge
front și în spatele acestuia, printre populația History of the First World War74. Sunt, de
necombatantă („frontul de acasă”)71, copiii în asemenea, de cel mai mare interes proiecte
perioada războiului 7 2 , fotografia în anii istoriografice în care istorici din țări aflate în
conflictului73 etc., teme și probleme pentru care s- tabere adverse în anii 1914-1918 s-au așezat la
a demonstrat deja că există un anume interes și aceeași masă și au scris istorii comune ale marii
disponibilitate printre istoricii români de astăzi și conflagrații. Așa a apărut, în anul 2008, cartea
care aparțin de ceea de s-ar putea numi o „istorie semnată de Jean-Jacques Becker și Gerd
culturală” a Marelui Război. Un alt aspect Krumeich: La Grande guerre. Une histoire
deosebit de interesant și de promițător, care a franco-allemande, urmată de o ediție în limba
început să prindă contur în bibliografia germană în 201075. La fel de semnificativă este,
internațională a subiectului, ar fi trecerea de la din această perspectivă, lucrarea coordonată de
istoriile „naționale” ale Marelui Război, marcate Nicola Labanca și Oswald Überegger, La guerra
de inevitabile partizanate, de viziuni naționaliste, italo-austriaca (1915-18), publicată la Bologna
clișee și stereotipuri de multă vreme bătătorite în în 201476, după ediția în limba italiană urmând să
literatura de specialitate dintr-o țară sau alta, la o apară o a doua în traducere germană. Pornind de
„istorie transnaționlă” care să fie un semn al la asemenea exemple, ne întrebăm, à propos de
reconcilierii și deopotrivă un salt, sub aspectul subiectul prezentului articol, dacă și când va fi
abordării, la un nivel calitativ superior, în sensul posibilă o istorie româno-maghiară a Primului
tratării războiului ca fenomen global (Global Război Mondial...?
Note
1
Valer Moga, Anul 1918: un traseu istoriografic de nouă decenii, în Vasile Moga și Sorin Arhire (coord.), Anul 1918
în Transilvania și Europa Central-Estică. Contribuții bibliografice și istoriografice, Academia Română/Centrul de Studii
Transilvane, Cluj-Napoca, 2007, pp. 7-8 sq.
2
Referitor la Primul Război Mondial și Marea Unire în istoriografia română din perioada comunistă, a se vedea: Hadrian Gorun,
Considerații privind percepția istoriografiei comuniste asupra participării României la Primul Război Mondial, în Ioan Bolovan,
Gheorghe Cojocaru, Oana Mihaela Tămaș (coord.), Primul Război Mondial. Perspectivă istorică și istoriografică/World War I. A
Historical and Historiographical Perspective, Academia Română/Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, pp. 161-172;
Valer Moga, Unirea de la 1918 în istoriografia anilor 1945-1967, în Vasile Moga și Sorin Arhire (coord.), Anul 1918 în
Transilvania și Europa Central-Estică. Contribuții bibliografice și istoriografice, pp. 49-83. Despre impactul politicului asupra
istoriografiei în perioada comunistă, a se vedea între altele: Vlad Georgescu, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-
1977, Bucureşti, Humanitas, 1991; Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România „democrat-populară”, București,
Albatros, 2003; Gabriel Moisa, Istoria Transilvaniei în istoriografia românească: 1965-1989, Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2003; Florin Müller, Politica şi istoriografie în România 1948-1964, Cluj-Napoca, Nereamia Napocae, 2003.
3
V. Moga, op.cit., p. 18.
4
Elena Maria Schatz, Legiunea română din Italia. Documente din colecţiile Bibliotecii Naţionale, in „Revista Bibliotecii
Naționale”, 1995, vol. 1, fascicola 1, pp. 17-20.
5
Gheorghe Nicolescu, Valeriu Florin Dobrinescu, Românii din Italia în lupta pentru cauza națională, în anul 1918, in Cornel
Grad, Viorel Ciubotă (coord.), 1918. Sfârșit și început de epocă, Satu Mare/Zalău, Editura Muzeului Sătmărean/Editura Lekton,
1998, pp. 127-135.
6
Valer Hossu, Alpinii români din Italia pe fronturile reîntregirii, in „Acta Musei Porolisensis”, XXII, 1998, pp. 619-622.
7
Ștefan Damian, Legiunea română din Italia, in „Cetatea”, IV, 2001, nr. 4, p. 9.
8
Adrian Grecu, Legiunea română din Italia, in Omagiu istoricului Dan Berindei, Focșani, Editura DMPRESS, 2001, pp. 185-
213.
9
Iulian Boțoghină, Despre prizonierii primului război mondial: cazul legiunii române din Italia, in România în ecuația păcii și
dictatului, Pitești, București, Brașov, Cluj-Napoca, 2001, pp. 170-190; Cristina Boțoghină, Iulian Boțoghină, Propagandă și
educație națională în taberele Legiunii Române din Italia 1918-1920, in „Argesis”, XI, 2002, pp. 337-344; Iulian Boțoghină,
Marinel Lăzărescu, Despre națiune și naționalism, patrie și patriotism în taberele Legiunii române din Italia: cazul celor 800 de
„nazarieni”, in Restituiri. Studii și comunicări, București, 2003, pp. 63-72.
10
Alberto Basciani, I prigionieri di guerra romeni nel campo di concentramento di Avezzano (AQ) durante la Prima Guerra
Mondiale 1916-1918, in „Annuario dell'Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia”, IV, 2002, pp. 214-221.
11
Acest studiu valorifică un izvor narativ inedit referitor la frontul italian, memoriile lui Isidor Todoran din Reghin, vezi: Dorin-
Ioan Rus, Etelka Szabo, Arthur Szabo, Lista soldaților din Regimentul 22 Târgu Mureș decorați după bătălia de la Asiago, in
„Angustia 8. Istorie-Etnografie-Sociologie”, 2004, pp. 151-166.
12
Horațiu Bodale, Legiunea română din Italia (1917-1919), in: Corneliu Gaiu, Horațiu Bodale (coord.), Centru și periferie.
Lucrările colocviului național, Bistrița 23-25 aprilie 2004, Bistrița, Editura Accent, 2004, pp. 324-334.
13
Virgil Curta, Growing witk tha war. A Romanian Volunteer on the Austrian-Italian front 1915-1917. Translated by: Balogh,

14
Florin Curta. With introduction an notes by Florin Curta, Cluj-Napoca, Argonaut, 2006.
14
Ștefan Damian, Sextil Pușcariu sul fronte italiano della Prima guerra mondiale, în „Transylvanian Review”, XVI, 2007, nr. 2,
pp. 107-121.
15
Georgeta Toma, Fondul Ștefan Bidnei-prizonierii români din Italia în primul război mondial, in „Valachica”, 2007, nr. 20, pp.
289-302.
16
Iulian Boțoghină, Metamorfoze identitare în lagărele de prizonieri din Italia: cazul Legiunii Române, in: Vasile Ciobanu, Sorin
Radu (coord.), Unirea din 1918, act fundamental al istoriei României, Sibiu, Editura Tehno Media, 2008, pp. 53-81.
17
Dorel Bușe, Legiunea voluntarilor români din Italia, din Primul Război Mondial, în Eroi și morminte. Studii și comunicări,
Buzău-București, Editura Alpha MDN, 2008, pp. 9-24.
18
Constantin C. Gomboș, Voluntarii români din Italia au jurat: „vom apăra România Mare”, în „Columna 2000”, IX, 2008, nr.
35-36, pp. 55-57.
19
Petre Pop a îngrijit ediția care conține amintirile lui Ionel Floașiu, participant în calitate de ofițer pe frontul italian, vezi: Ionel
Floașiu, Mărturii, ediție îngrijită și prefațată de Petre Pop, Cluj-Napoca, Casa de Editură Paradigma/Colecția Petre Pop, 2008, pp.
11-56.
20
George Trohani, Înființarea Legiunii Române din Italia în anii primului război mondial. Noi documente fotografice, „Muzeul
Național”, XXIII, 2011, pp. 83-94.
21
Dumitru Zaharia, Condițiile în care a avut loc formarea legiunii române din Italia. Contribuții documentare, în Alexandru Matei
(coord.), Sub semnul marilor înaintași. Ion Rusu Sărățeanu la 90 de ani, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011, pp. 349-364.
22
Vasile Dudaș, Legiunea română din Italia, in Antonio Faur, Radu Românașu (coord.), Perseverență și devoțiune în căutarea
adevărului istoric. Omagiu profesorului și istoricului Viorel Faur la împlinirea vârstei de 75 de ani, Cluj-Napoca, Academia
Română/Centrul de Studii Transilvane, 2016, pp. 730-749.
23
Vasile Dudaș, Voluntarii Marii Uniri, Timișoara, Editura Augusta, 1996, p. 85.
24
Idem, Voluntari bănățeni în armata română în anii Primului Război Mondial, teză de de doctorat, Cluj-Napoca, 1994. Vezi și
articolul apărut anterior: Idem, Voluntari bănățeni în armata română în anii primului război mondial, „Analele Banatului”, III,
1994, pp. 395-397.
25
Vezi nota 23.
26
V. Dudaș, Voluntari bănățeni, pp. 98-140; Idem, Voluntarii Marii Uniri, pp. 85-117.
27
Idem, Voluntari bănățeni, pp. 93, 250.
28
Ioan I. Șerban, Voluntari transilvăneni și bucovineni din Rusia în lupta pentru întregirea statală a României (1916-1920),
teză de doctorat, Cluj-Napoca, 1997.
29
Idem, Voluntarii transilvăneni și bucovineni din Rusia în războiul pentru întregirea neamului 1916-1919, Alba Iulia, Editura
Aeternitas, 2003.
30
Idem, Șerban, Voluntari transilvăneni și bucovineni din Rusia în lupta pentru întregirea statală a României, pp. 49, 50, 90, 92,
93, 191, 208.
31
Idem, Constituirea celui de al doilea Corp al Voluntarilor Români din Rusia (august 1918), I, în „Apulum”, XXXVI, 1998, pp.
449-460; II, în „Apulum”, XXXVII/2, 2000, pp. 153-164; Idem, Gazeta „România Mare”, organ de presă al corpului voluntarilor
români din Rusia (iulie-decembrie 1917), in „Annales Universitatis Apulensis, Series Historica”, VIII, 2004, pp. 175-182.
32
Minerva Lovin, Câteva aspecte privind voluntariatul românilor ardeleni prizonieri în Rusia reflectat în memoriile vicarului
Iacob Popa (1917-1918), în „Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Historia”, XLIII, 1998, nr. 1-2, pp. 123-131.
33
Ion Agrigoroaiei, Sorin D. Ivănescu, Dumitru Ivănescu, Silviu Văcaru, Stări de spirit și mentalități în timpul marelui război.
Corpurile de voluntari români din Rusia, Iași, Editura Junimea, 2005.
34
Cornel Țucă, Despre prizonieratul în Rusia al românilor din armata austro-ungară, in „Argesis”, 2006, pp. 379-391.
35
Constantin C. Gomboș, Nicolae Munthiu, ofițer de naționalitate română din armata austro-ungară. Scrisori de pe frontul
din Galiția, Timișoara, Editura Marineasa, 2007.
36
Ioana Cazacu, The Second Corp of Romanian Volunteers in Rusia, in „Revista Română de Studii Baltice și Nordice”, II,
2010, nr. 1, pp. 111-118.
37
Sabin Ivan, Elie Bufnea, Cu voluntarii români în Siberia (1917-1920), in „Memoria”, 2000, nr. 30, p. 46-55; Elie Bufnea,
Cruciați, tirani și bandiți. vol. 1. În Rusia sovietelor, vol. 2. În Siberia lui Kolceak, Baia Mare, Marist, 2008; Ioana Rustoiu, Gabriel
Rustoiu, Smaranda Cutean, Corpul voluntarilor români din Siberia (1918-1920). Album, Baia Mare, Marist, 2010.
38
Vasile Dudaș, Legiunea română din Franța (1918-1919), Timișoara, Editura Mirton, 1996.
39
Jean Nouzille, Calvarul prizonierilor de război români în Alsacia-Lorena (1917-1918), prefață de Dumitru Preda, București,
Editura Semne '94, 1997; Idem, Le calvaire des prisonniers de guerre roumains en Alsace-Lorraine 1917-1918, București, Editura
Semne '94, 1997.
40
Gheorghe Sbârnă, Universitari români în sprijinul unității naționale în Franța și Italia (1917-1918), in „Analele Universității
Spiru Haret”, I, 1998, pp. 45-52.
41
Virgil Valea, Lupta emigrației române pentru unitatea națională, în Franța (1917-1918), în: Marius Grec, Stelean Ioan Boia
(coord.), Aradul și Marea Unire, Arad, Vasile Goldiș University Press, 2008, pp. 136-150.
42
Nicolae Șteiu, Țăranul Dumitru Faur despre primul război mondial și problemele românilor transilvăneni, in „Acta Musei
Napocensis”, XXVI-XXX, 1989-1993, pp. 619-623.
43
Vasile Popeangă, Voluntari bănățeni în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri, în „Ziridava”, XVIII, 1993, pp. 217-252.
44
Maria Maxa, Manuscrisul jurnalului lui Dumitru Nistor, prizonier de război în Japonia. 1914-1919, în „Philobiblion”, 1995, nr.
1, pp. 174-178.
45
Eugenia Bîrlea, Atitudinea prizonierilor ardeleni din primul război mondial față de corpurile de voluntari, „Acta Musei
Porolisensis”, XXIII/2, 2000, nr. 2, pp. 167-178.
46
Vasile Marian Pop, Activiatea Legiunii române din Praga reflectată în colecția personală Gavril Câmpeanu, în „Buletinul
Muzeului Militar Național”, I, 2003, nr. 2, pp. 276-283.
47
Traian Corneanu, Voluntarii ardeleni și bucovineni în războiul de reîntregire a neamului, în Maramureș vatră de istorie
milenară, V, Cluj-Napoca, 2004, pp. 185-196.
48
Liviu Păiuș, Soldat și prizonier. Însemnări din primul război mondial, in „Arhiva Someșană”, III, 2004, pp. 507-523.

15
49
Adolf Minuț, Ioana Minuț, Odiseea unui român din Făgăraș în primul război mondial (1914-1918), in „Mousaios”, XI, 11, pp.
271-282.
50
Valeriu Leu, Memorialistica românească din Banat referitoare la primul război mondial și la unirea din 1918, in Banatul din
memorie. Studii de caz, Timișoara, 2008, pp. 279-317.
51
Dan Mihai, Istoria ce am petrecut în crâncenul război, ediție de Viorel Ciubotă și Ioan M. Botoș, Satu Mare, Editura Muzeului
Sătmărean, 2008.
52
Vasile Dudaș, Românii în armata austro-ungară (1867-1918), in „Studii de istoria Banatului”, XVI, 1992, pp. 202-226.
53
Ioan I. Șerban, Românii în armata austro-ungară în anii primului război mondial, „Annales Universitatis Appulensis”, II-
III,1998-1999, pp. 201-215.
54
Victor Cațavei, Conducătorii gărzii naționale române a marinarilor de la Pola, in „Ziridava”, XVIII, 1993, pp. 255-260.
55
Teofil Oroian, Militari români în armata austro-ungară, în „Revista de Istorie Militară”, 1996, nr. 3-4, pp. 13-15.
56
Ion Ionescu, Marinari români din flota austro-ungară și actul unității naționale, in „Revista de Istorie Militară”, 1998, nr. 6, pp.
28-29.
57
Marian Sârbu, Activitatea marinarilor români în flota austro-ungară. Garda marinarilor români de la Pola, „Anuarul Muzeului
Marinei”, IV, 2001, p. 201-208.
58
Virgil Șerban, Piese din patrimoniul muzeului arădean legate de Garda de la Pola, în „Buletinul Muzeului Militar Național”, I,
2003, nr. 2, pp. 284-290.
59
Augustin Mureșan, 22 noiembrie 1918-sosirea Gărzii Naționale Române a marinarilor de la Pola, la Arad, in: Marius Grec,
Stelean Ioan Boia (coord.), op.cit., pp. 151-158; Idem, Garda Națională Română a marinarilor de la Pola în contextul luptei pentru
înfăptuirea Marii Uniri, in Vasile Popeangă, Emil Arbonie (coord.), Pe drumul Marii Uniri, Arad, Vasile Goldiș University Press,
2008, pp. 90-103.
60
Valeriu Leu, Carmen Albert, Banatul în memorialistica „măruntă” sau istoria ignorată, Reșița, Muzeul de Istorie al Județului
Caraș-Severin, 1995.
61
Pentru spațiul italian, istoriografia vorbește de patru milioane de scrisori schimbate între soldații aflați pe front și cei de acasă, un
exercițiu de comunicare fără precedent al unor mase în curs de alfabetizare. Vezi în acest sens Federico Mazzini, Rappresentazioni e
realtà nell'esperienza dei soldati italiani, in Nicola Labanca, Oswald Überegger (coord.), La guerra italo-austriaca (1915-18),
Bologna, Società editrice il Mulino, 2014, p. 166.
62
Vezi în acest sens studiul lui Doru Radosav, Memoria „de jos” a războiului. Câteva considerații, in „Anuarul Institutului de
Istorie Orală”, XIV, 2014, pp. 5-54.
63
Eugenia Bîrlea, Perspectiva lumii rurale asupra primului război mondial, Cluj-Napoca, Argonaut, 2004. Vezi în acest sens și
comentariul lui Sorin Mitu în articolul Identități și solidarități țărănești, publicat în volumul: Sorin Mitu, Identități moderne în
Transilvania, Cluj-Napoca, Argonaut, 2016, p. 34.
64
Ioan Bolovan, Primul Război Mondial și realitățile demografice din Transilvania. Familie, moralitate și raporturi de gen, Cluj-
Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2015.
65
Marele Război în memoria bănăţeană (1914-1919), vol. I: antologie, ediţie, studii şi note de Valeriu Leu şi Nicolae Bocşan,
colaboratori: Mihaela Bedecean şi Ionela Moscovici, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012; vol. II: Memoriile lui Pavel
Jumanca, antologie, ediţie, studii şi note de Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Mihaela Bedecean, colaborator: Ionela Moscovici, Cluj-
Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2013; vol. III: antologie, ediție, studii și note de Valeriu Leu, Nicolae Bocșan, Mihaela
Bedecean, colaborator: Ionela Moscovici, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, Academia Română/Centrul de Studii
Transilvane, 2015.
66
Vezi Liviu Maior, Soldați români în armata austro-ungară 1914-1918, în Nicolae Edroiu, Aurel Răduțiu, Pompiliu
Teodor (coord.), Civilizație medievală și modernă românească, Dacia Editrice, Cluj-Napoca, 1985, pp. 355-367.
67
Idem, Românii în armata habsburgică. Soldați și ofițeri uitați, București, Editura Enciclopedică, 2004.
68
Idem, Habsburgi și români. De la loialitatea dinastică la identitate națională, București, Editura Enciclopedică, 2006. Pe această
temă, vezi și articolul: Idem, Românii ardeleni de la loialitatea dinastică la loialitatea națională, în „Revista de Istorie Militară”,
2008, nr. 5-6, pp. 19-26.
69
Idem, Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni și basarabeni în război, 1914-1916, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană,
2016, p. 63.
70
Vezi în acest sens Sebastian Stanca, Contribuția preoțimii române din Ardeal la războiul pentru reîntregirea neamului (1916-
1919), ediție, studiu introductiv, note și indici de Mihai-Octavian Groza și Mircea Gheorghe Abrudan, Cluj-Napoca, Deva, Editura
Argonaut, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, 2015.
71
Ni se pare deosebit de promițătoare în acest sens lucarea recent apărută a lui Radu Tudorancea: Frontul de acasă. Propagandă,
atitudini și curente de opinie în România primului război mondial, București, Editura Eikon, 2015.
72
Semnalăm pe această temă studiul semnat de Ana Victoria Sima și Mirela Popa-Andrei Popa, Copiii în vreme de război. O
perspectivă transilvăneană asupra Primului Război Mondial, in Iosif Marin Balog, Ioan Lumperdean, Loránd Mádly, Dumitru
Țeicu (coord.), Multiculturalism, identitate și diversitate. Perspective istorice. In honorem prof. univ. dr. Rudolf Gräf la împlinirea
vârstei de 60 de ani, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2015, pp. 501-516.
73
Pe acest subiect, au apărut până acum: Marius Cristea, Smaranda Cutean, Memorie și onoare, românii în primul război mondial.
Album. Volum dedicat aniversării a 90 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, Altip, 2008; Christophe
Prochasson, Florin Țurcanu (coord.), La Grande Guerre. Historie et mémoire collective en France et en Roumanie, București, New
Europe College-Institut d'études avancées, 2010; Dorin Giurgiu, Marius Cristea, Ioana Rustoiu, Smaranda Cutean, Regii României
Mari la Alba Iulia. Album, Alba Iulia, Editura Altip, 2013; Carol Bereczky, Album cu fotografii din Primul Război Mondial. Album
mit Fotos aus dem Ersten Weltkrieg. Elsö-Világháborús fénykép-albuma. World War I. Photos Album, Reșița, Frontul Democrat al
Germanilor din Județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, Editura „Banatul Montan”,
2014.
74
Jay Winter, The Cambridge History of the First World War, vol. I. Global War, Cambridge, Cambridge University Press, 2014.
75
Jean-Jacques Becker și Gerd Krumeich: La Grande guerre. Une histoire franco-allemande, Paris, Tallandier, 2008, tradusă în
germană sub titlul Der Grosse Krieg. Deutschland und Frankreich, 1914-1918, Essen, Klartext Verlag, 2010.
76
N. Labanca, O. Überegger, op.cit., a se vedea în special considerațiile de la pp. 14-25 sq.

16
Poveşti adevărate cu eroi ai Marelui Război (II)
Povestea lui Ioan Popilian, poliţistul care
a salvat oraşul Tg. Jiu de armata germană.
Colonel (r) Voicu ŞICHET

A şa cum promiteam în numărul precedent, române peste Carpaţi, pentru dezrobirea fraţilor
vom reda în cele ce urmează o nouă poveste transilvăneni, sorţii războiului s-au schimbat,
frumoasă şi adevărată din primul război mondial, trupele germane înaintând spre vechiul Regat. În
în anul în care România marchează un secol de la aceste condiţii, colonelul Ion Anastasiu a
intrarea sa în acest „malaxor” de vieţi omeneşti şi organizat o puternică contraofensivă la poalele
bunuri materiale. Chiar dacă materialul de faţă nu Parângului. Însă, după spargerea frontului la
prezintă un erou în sensul strict al cuvântului, Petroşani, trupele germane se apropiau de Târgu-
respectiv un ostaş care şi-a dat viaţa pe front, Jiu, acesta rămânând fără apărare. Comisarul de
credem că exemplul dat de cel ale cărui fapte la poliţie Ioan C. Popilian, care rămăsese în oraş, în
vom reda în continuare merită cunoscute de lipsa altor militari capabili, a preluat comanda: a
publicul cititor şi iubitor de istorie sătmărean. La mobilizat sergenţii de stradă, a convins femeile şi
fel cum sunt cele ale altor eroi şi bravi luptători bătrânii să îi stea alături, cu alte cuvinte şi-a
din urmă cu un veac, prezenţi în alte articole din improvizat o trupă ca să apere oraşul. Noaptea a
acest număr. umplut Podul Jiului cu căruţe, dulapuri, pentru a-l
Luptele de la Podul Jiului din 14/27 baricada.
octombrie 1916 l-au adus pe Ioan C. Popilian în „A luat din Muzeul de la Primărie armele
paginile de istorie. Acesta a dat dovadă de o vechi şi iarbă de puşcă, a eşalonat femeile şi pe
vitejie fără seamăn, de un spirit militar sergenţi de-a lungul Digului Jiului şi le-a spus să
mobilizator şi organizatoric deosebit, toate tragă când pe partea cealaltă a digului apar trupele
acestea pe un fond de patriotism adevărat, dar şi germane... Aşa au reuşit să sperie santinele
de dragoste şi responsabilitate pentru germane, care au crezut că oraşul este apărat de
comunitatea din care făcea parte, pe care era armată”, scrie Al. Doru Şerban, în cartea
chemat să o apere, în orice împrejurări, chiar cu Personalităţi care au fost în Gorj. Se pare că
riscul jertfei supreme. sperietura a fost destul de însemnată, deoarece
Comisarul de poliţie Ioan C. Popilian s-a atacul germanilor a fost amânat trei zile şi două
născut la 3 decembrie 1879 la Turceni. Tatăl său nopţi.
era preotul satului, fiind îndrumat din fragedă Totuşi, pe 14/27 octombrie 1916,
copilărie spre învăţătură, astfel că a absolvit duşmanul a atacat dinspre Dealul Târgului, iar
Liceul Carol I din Craiova. Satisfacerea comisarul Popilian a dat alarma: „La pod! La
serviciului militar i-a cizelat caracterul şi i-a pod!” şi le-a ordonat oamenilor săi din poliţie să
întărit şi mai mult devotamentul şi dragostea de apere Podul Jiului cu preţul vieţii. Alături de ei au
ţară, determinându-l să urmeze o carieră militară, luptat, cu mic cu mare, şi locuitorii oraşului, care,
alegând-o pe cea de poliţist. Şi-a început sub conducerea lui Popilian, şi-au apărat eroic
activitatea ca şef de arest la Prefectura Poliţiei urbea. Ioan C. Popilian a fost rănit, dar, cu toate
Craiova, iar în 1908 s-a transferat ca subcomisar acestea, a reuşit să-i conducă pe civili. Acesta a
la Poliţia oraşului Târgu-Jiu, unde a activat, cu o relatat, ulterior, clipele prin care a trecut: „Şi
întrerupere de doi ani, până la pensionare, acum simt căldura acelor clipe de îmbărbătare pe
primind între timp şi celelalte grade, la intrarea care mi le oferise măreţul spectacol al bătrânilor,
României în primul război mondial având gradul femeilor şi copiilor hotărâţi să moară până la
de comisar. unul...Nebunia noastră ţinea la respect
În toamna anului 1916, după primele regimentele nemţeşti...Un glonţ mă lovi în cap şi
săptămâni de ofensivă glorioasă a trupelor un altul în picior. În vălmăşagul luptelor nu simţii

17
„Ilustraţiunea română” din 1932.
Importanţa „Luptei de la Podul Jiului” a
fost remarcată chiar şi de marele prieten al
românilor, generalul Berthelot, fiind considerat
ca un moment unic în istoria Primului Război
Mondial. Acesta spunea, în 1918, că lupta de la
Podul Jiului a avut o contribuţie majoră la
victoriile ulterioare ale armatei române: „Victoria
română de la Mărăşti şi Mărăşeşti n-a fost decât
rezultanta apărării oraşului Târgu-Jiu, la Podul de
la marginea Grădinii, rezistenţă care a îngrădit
armatei germane posibilitatea de a tăia retragerea
armatei române”.
Pentru faptele sale de poliţist şi pentru
nici gloanţele, nici durerea. Doar şiroaiele de contribuţia decisivă la izbânda în „Lupta de la
sânge îmi arătau că plătisem pe loc tributul de Podul Jiului”, comisarul de poliţie Ioan C.
sânge... simt aceeaşi neuitată recunoştinţă Popilian a fost răsplătit cu medalii şi decoraţii.
vitejilor care m-au ascultat şi m-au urmat atunci”, Comisarul s-a stins din viaţă la 59 de ani, pe 18
spunea Ioan C. Popilian în publicaţia ianuarie 1938.

Un secol de la intrarea României


în primul război mondial
Lt. colonel (r) Ioan BĂLĂNESCU
După cum se cunoaşte, la 15 iunie 1914, ca Un nou consiliu de Coroană se ţine la Cotroceni,
urmare a asasinării la Sarajevo, în Bosnia, a prezidat de noul rege Ferdinand I, care stabileşte
arhiducelui Ferdinand, moştenitorul tronului noi măsuri: Guvernul declară război Austro-
Austro-Ungar, şi a soţiei sale, Austro-Ungaria a Ungariei pentru înfăptuirea unităţii naţionale.
declarat război Serbiei şi a început bombardarea Ostaşii români trec din nou Carpaţii.
Belgradului. Pretutindeni sunt primiţi cu un entuziasm de
După începerea războiului, la Puterile nedescris. Înflăcăraţi de dorinţa eliberării
Centrale (Austro-Ungaria, Germania şi Italia) se pământului străbun, au ajuns cu repeziciune până
alipesc Bulgaria şi Turcia. De cealaltă parte, la Topliţa Mureşului, precum şi la Braşov şi
Antanta era formată din: Franţa, Rusia şi Anglia. Făgăraş. S-au trăit atunci momente de mare
România avea de recuperat pământuri bucurie.
strămoşeşti de la Rusia şi Austro-Ungaria, însă, Pe neaşteptate, însă, armata noastră, care era
din anul 1883, era legată printr-un tratat de alianţă angajată cu majoritatea forţelor în Transilvania, a
defensivă, semnat de Carol I cu germanii. fost atacată de către coaliţia germană, austro-
Ardealul, Banatul, Crişana, Maramureşul, ungară, bulgară şi turcă în Dobrogea şi pe Dunăre,
Bucovina (jumătate din teritoriul românesc), fiind silită să-şi întrerupă înaintarea în Ardeal.
peste patru milioane de români, se aflau sub Ostaşii au luptat cu o vitejie fără seamăn,
stăpânirea Austro-Ungariei şi luptau necontenit repliindu-se pas cu pas spre interiorul ţării.
împotriva regimului de asuprire. Aşa cum relata Ecaterina Teodoroiu în acea
Datorită acestui context, la 21 iulie 1914 a vreme, în ziua de 15 august 1916, sunetele
fost convocat Consiliul de Coroană la Sinaia, clopotelor anunţau începutul războiului. Ea
prezidat de Carol I. Acesta cerea punerea în povestea, cu sughiţuri în glas, cum “feţii frumoşi”
aplicare a tratatului din 1883 şi să se atace Rusia. ai casei plecaseră toţi 3 la luptă. Fraţii ei, Niculae,
Cererea a fost respinsă de cei prezenţi, cu excepția Andrei și Eftimie au plecat în război şi nu au mai
lui P.P. Carp. În august 1916, I.C. Brătianu dat nici un semn de viaţă.
semnează tratatul de alianţă cu puterile Antantei. Sus, pe creştetul Mândrei şi din Cheile

18
Lainicilor, se auzeau bubuiturile tunurilor. fii ai ţării!!!
Coloane întregi de răniţi se încrucişau cu coloane Marea bătălie de la Mărăşeşti este
de ostaşi care se suiau pe crestele munţilor să pună considerată, în istoria militară a neamului
stavilă înaintării trupelor germane, care erau românesc, ca cea mai mare confruntare militară
trimise să pedepsească guvernul român de atunci, care s-a dus pentru apărarea micului teritoriu
fiindcă a părăsit neutralitatea. România a intrat în rămas sub autoritatea română după cotropirea
război nepregătită material şi strategic, cu dorinţa ţării de către Puterile Centrale. Aici s-a
de a elibera românii din Ardeal, Banat,
Maramureş, Crişana şi Bucovina. La început, ei
au dat dovadă de o vitejie fără seamăn, care era
izvorâtă din dragostea de ţară, dar le-a lipsit mult
moderna dotare.
În ultima fază a luptelor din Valea Jiului,
comanda supremă a rezistenţei românilor a fost
încredinţată generalului erou Ioan Dragalina, de
la a cărui naştere, anul acesta, s-au împlinit 156
ani, iar de la moartea sa, 100.
Este interesant de comentat câteva episoade
din aceste bătălii, pentru a cunoaşte mai bine
eroismul de care a dat dovadă poporul român,
pentru ca urmaşii săi să aibă o ţară liberă şi
înfloritoare.
Frontul fusese spart dinspre Petroşani. O
coloană din supranumita, de către nemţi, “Divizia
a 11-a Spărgătoare de Fronturi”, înainta ca să
ocupe oraşul Târgu Jiu, pentru a grăbi ajungerea
la Dunăre, ca să facă joncţiunea cu armata bulgară
aliată. Datorită epopeicei rezistenţe organizată de
comisarul Popilian, care, folosind sergenţi de
stradă, bătrâni, femei şi copii cercetaşi, a blocat
podul peste Jiu baricadându-l cu căruţe, lemne şi împotmolit invazia trufaşă a faimosului
pietre scoase din albia râului. Popilian şi-a “Spărgător de fronturi”, feldmareşalul August
înarmat oamenii cu puştile răniţilor din spital, cu von Mackensen. La aceasta, o contribuţie
arme de la 1877 şi grenade vechi luate de la însemnată a avut lansarea devizei generalului
muzeul Primăriei. Aceste grenade, după explozie, Eremia Grigorescu: “Nici pe aici nu se trece!” Şi
făceau un zgomot infernal. Prin această acţiune nu s-a trecut! Este de menţionat că “spărgătorul de
victorioasă s-a dat posibilitatea armatei conduse fronturi” s-a ales cu capul spart de patul puştii
de către Generalul Dragalina să reia ofensiva şi să unui brav ostaş român. Deşi hazliu, acest episod
ajungă din nou la Petroşani. Totodată, trupele scoate în evidenţă înaltul patriotism al ostaşilor
române, care luptaseră pe Valea Cernei şi la Turnu români din “Marele război”, asfel că îl voi relata,
Severin, s-au putut replia spre Craiova. În luptele pe scurt, în cele ce urmează:
din Valea Jiului au căzut mii de ostași, precum si Nea Jan, originar de pe Valea Jiului,
Generalul erou Dragalina.(foto) luptător în plutonul comandat de sublocotenent
Cu toate acestea, în decembrie 1916, a fost Ecaterina Teodoroiu, vine la aceasta şi o
ocupat Bucureştiul, iar două treimi din ţară se întreabă:
aflau sub ocupaţie. Protipendada noastră, care şi -Domnişoară sublocotenent, ce ar fi dacă
atunci era “europeană”, s-a repliat în Moldova, iar eu reuşesc să-i sparg capul spărgătorului de
cea care a rămas a început să vorbească nemţeşte, fronturi?
uitând instantaneu de francofonia excesivă pe -Eşti un geniu, nea Jane! Se vede că eşti
care o venerau până atunci, aşa cum spuneau şi din Valea Jiului. Dacă izbuteşti să faci această
versurile scrise de Eminescu în poezia Scrisoarea ispravă, camarazii matale mult se vor bucura!
a III-a. Ei petreceau cu ocupanţii, în timp ce pe Înainte cu Dumnezeu şi să ai succes!
crestele munţilor, pe văile apelor, mureau mii de Nea Jan s-a ţinut de angajament. Cu

19
baioneta şi patul puştii, aşa cum făcea Mihai României Mari.
Viteazul cu barda lui, a lovit în dreapta şi în În acest an comemorativ, poporul nostru are
stânga, a ajuns lângă Feldmareşal, l-a pălit cu multe motive de plâns şi de comentat, dar nu are
patul puştii şi i-a crăpat capul. timp. Este foarte optimist şi gândeşte că aşa cum
Mult s-au distrat ostaşii în puţinele clipe de se regenerează pădurea, frate cu românul, jefuită
răgaz pe care le aveau ducând luptele pentru de “investitori străini”, şi el se va trezi, se va
recucerirea Dealului Secului, de lângă regenera, dornic să fie el însuşi în această
Mărăşeşti. confederaţie europeană. Aşteptăm ca politicienii
-Nea Jane, mai spune odată ce s-a şi administraţiile locale să aibă deschiderea,
întâmplat cu “spărgătorul de fronturi” după ce i- voinţa şi dorinţa de a fi român, în sensul ataşării de
ai crăpat capul? trecutul istoric şi de valorile identităţii noastre, să-
La Mărăşeşti au fost săvârşite, în cursul şi amintească de victoriile din Valea Jiului şi de pe
acestor mari bătălii, şi alte fapte de eroism demne Dealurile Mărăşeştiului.
de comentat. Aici au căzut bravi ofiţeri şi soldaţi, Aşteptăm găsirea fondurilor pentru
printre care sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, restaurarea, reamenajarea şi construirea unor
care, fiind ciuruită de gloanţe, le striga ostaşilor opere comemorative de război, aşa cum se
“Înainte, băieţi!”, așa cum o făcea şi în bătăliile procedează în ţările europene.
din Valea Jiului. Au căzut eroic, spre exemplu, În Slatina, mormintele celor 618 ostaşi se
locotenent colonelul Radu Rosetti, care conducea află sub bătătura unui fost depozit de carburanţi,
lupta regimentului său de pe o targă sanitară pe al unei foste unităţi militare, astăzi proprietate
care zăcea rănit, dar şi o fetiţă - Măriuca - ce municipală, fiindcă protipendada judeţului Olt nu
sprijinea ostaşii români ca observator, precum şi găseşte bani pentru această lucrare, deoarece
mulţi alţii. clanurile interlope trebuie să-şi construiască
Victoria obţinută se datorează şi Franţei, palate. La Satu Mare, cimitirul eroilor a devenit
care a acordat un ajutor eficient prin instruirea un crâng, majoritatea semnelor de căpătâi sunt
ostaşilor români, furnizarea unor cantităţi acoperite de mărăcini şi boscheţi. Înainte de 1989,
însemnate de armament performant şi alte acest cimitir era o zonă de agrement. Locuitori ai
echipamente, prin generalul Berthelot. La această municipiului, înrolaţi în gărzile patriotice,
victorie şi-au adus contribuţia şi voluntarii români formaţii de apărare civilă, detaşamente de tineret
din Ardeal, care, luptând iniţial în armata Austro- pentru pregătirea apărării, însufleţiţi de dragostea
Ungară, au căzut prizonieri pe fronturile din pentru ţară, munceau cu sârguinţă pentru
Rusia, Italia şi Franţa, s-au înrolat ulterior ca întreţinerea acestui cimitir. Era o satisfacţie
voluntari, luptând alături de armata română. pentru ei să se delecteze cu garoafele,
În timpul celor 29 de zile, cât a durat această crizantemele şi alte flori plantate pe morminte.
bătălie, armata română a pierdut peste 27.000 Acum, datorită sloganului “statul este prost
militari, dar a provocat armatei germane pierderi gospodar”, au fost distruse zeci de mii de locuri de
însemnate: peste 65.000 de militari au fost scoşi muncă în judeţ. Numai pe fierul vechi obţinut din
din luptă, din care zeci de ofiţeri, au fost capturate distrugerea halelor de productie şi a utilajelor de
obuziere, mortiere, tunuri şi mitraliere, folosite, mare valoare, au obținut sume de zeci de ori mai
ulterior, în luptă, de către ostaşii români. mari faţă de preţul pe care l-au plătit.
Este de remarcat, din nou, un aspect mai Este timpul să ne amintim de criticile şi
puţin cunoscut: pe pachetele de ţigări comentariile din literatura şi presa din trecut:
“Mărăşeşti”, fabricate de România în perioada
interbelică, erau ilustrate luptele duse de români Dar lăsaţi măcar strămoșii ca să doarmă-n colb
cu baioneta şi patul puştii (spaima nemţilor), însă, de cronici;
în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
germanii au interzis fabricarea acestora, Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna
considerându-le o jignire la adresa armatei pe ei,
hitleriste. Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Bătălia de la Mărăşeşti, desfăşurată între 24 Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
iulie - 21 august 1917, s-a soldat cu oprirea Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
puternicei ofensive a armatei germane şi a
contribuit la eliberarea ţării şi înfăptuirea Mihai Eminescu, Scrisoarea a III-a

20
Primul erou al Războiului
de Întregire a Neamului,
Locotenent-colonel
George Poenaru-Bordea
Dr. Emil STOIAN
După doi ani de neutralitate, la 15 august amplasarea Armatei a II-a, principala forță, în
1916, Regele Ferdinand, în „Proclamație la centru, având comandant pe generalul Averescu
declararea războiului de întregirea Neamului“, și șef de Stat Major generalul Stratilescu.4
arăta cu solemnitate: „O luptă aprigă vă La Sud de trecătoarea Branului, în județul
așteaptă. Cu bărbăție să'i îndurăm însă Muscel și regiunea adiacentă, în perioada
greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va neutralității României, s-au luat o serie de măsuri
fi a noastră. Arătați-vă deci demni de gloria de ordin administrativ, strategico-militar, sanitar,
străbună. Dealungul veacurilor un neam întreg economico-social, organizatoric, în vederea
vă va binecuvânta și vă va slăvi.“1 participării efective la război.5
Învingându-se pe sine, suveranul a declarat Urmărind descrierea făcută, după carnetul de
război Puterilor Centrale, în timp ce familia note, de ofițerul român C. Calotescu, participant
Hohenzollern l-a socotit trădător de neam, iar la primul război în cadrul Regimentului Muscel
împăratul Wilhelm al II-lea i-a retras gradele nr. 30,6 constatăm că pregătirile militare în zona
militare, onorurile și decorațiile, fiind șters din Bran-Câmpulung erau în desfășurare în cursul
rândul membrilor familiei.2 anului 1915. Astfel, în 28 august 1915,
În acest context extrem de complicat, axa regimentul a primit ordin de dislocare începând
transcarpatică Bran-Rucăr-Câmpulung, care a cu dimineața zile de 29 august.7
reprezentat din cele mai vechi timpuri o poartă de Potrivit Ordinului Corpului II Armată, cu nr.
intrare dinspre Țara Românească spre 143, Secret, din 27 august, se dispunea: „În
Transilvania, era una din cele mai importante conformitate cu ord. M. St. M. No. 477 din 27
zone strategice. Astfel, în perioada August 1915, am onoarea a vă ruga să binevoiți a
premergătoare intrării României în vâltoarea dispune ca Reg. Muscel No. 30 cu secțiile de
marii conflagrații, regiunea a cunoscut febra mitraliere, sub comanda Dv. să fie transportat
pregătirilor de război. Având numeroase indicii imediat, pe jos, la Rucăr, unde se va pune sub
cu privire la activitatea de spionaj din zona ordinele Comandantului Bg. 6 Infanterie.“
trecătorilor Predeal și Bran, la 10 iulie 1915 s-au De asemenea, se preciza că „Fiecare om va
transmis o serie de ordine cu măsuri de prevenire avea asupra sa 160 cartușe“, iar „Chesoanele de
și combatere a faptelor de spionaj, pentru muniții se vor lua pline.“ „Trupa va fi îmbrăcată
împiedicarea culegerii de informații de la cu garnitură de războiu, având asupra sa
populație și soldați. Acesta a fost afișat la cojoacele și căciulile.“8
primării, în locuri publice și a fost adus la Regimentului Muscel nr. 30 s-a cantonat la
cunoștința tuturor ostașilor în vederea asigurării Rucăr, fiind primul efectiv militar care va
protecției armatei, pentru siguranța națională și constitui „Grupul de acoperire Bran“.9
pentru victoria în urma războiului. Până în vara lui 1916, în componența acestuia
De asemenea, s-au elaborat ordine militare mai intrau batalioane din Regimentul infanterie
secrete privind unele ,,Măsuri de siguranță și de 22 „Dâmbovița“, Regimentul infanterie 4
pregătire a concentrării armatei”.3 „Argeș“, Regimentul infanterie 28 „Radu
Pregătirile și planurile de acțiune, în Negru“, câte un divizion de artilerie din
momentul intrării României în război, au condus componența regimentelor 6 artilerie și 2
la aplicarea „Ipotezei Z“ sau „Planul de campanie obuziere, o baterie de 87 mm, o baterie de 53 mm,
român 1916“ care prevedeau atacarea un detașament de pionieri.10
Transilvaniei pe un front în formă concavă și „Grupul de acoperire Bran“ constituia

21
Brigada a 6-a infanterie din cadrul Diviziei 3 care făcea parte, dar regele a dorit binele istoric al
infanterie a Armatei a II-a Române.11 țării și a exclamat: „Știu că Hohenzollernii n-au
Rațiunea constituirii acestei structuri obiceiul să fie învinși; de aceea, prima victorie
militare, așa cum reiese din ordinul dat de am reputat-o asupra mea.“17
comandantul său, colonel Paraschiv Vasilescu, Cu emoție înăbușită, aflată la Cotroceni,
vizează concentrarea de forțe inamice în acest Regina Maria consemna, la 14/27 august 1916,
sector de frontieră și necesitatea respingerii unor măreția acelor momente: „A fost o clipă de
atacuri chiar dacă România se afla „pe picior de supremă jertfă pe care o făcu pentru țara lui. Fie
pace“.12 jertfa lui binecuvântată și spre norocul
Ordinul de organizare a sistemului defensiv României!“18
român prevedea „patru linii de întărire“, „bariere În Declarația de război a României către
perpendiculare și mine de campanie“, Austro-Ungaria (14/27 august 1916), semnată de
„observatoare pe toată întinderea pozițiilor“, Ministrul Afacerilor Externe Em. Porumbaru, se
„linii telefonice”, „bordee pentru oameni și motiva, printre altele: „Doi ani de război, în
adăposturi pentru cai și material în imediata timpul cărora România a păstrat neutralitatea, au
apropiere“, „instalații pentru apă, pe fiecare dovedit că Austro-Ungaria, ostilă oricărei
linie“, „șanțuri de trăgători pentru infanterie cu reforme interne putând să facă mai bună viața
blindaje și comunicații, adăposturi pentru ofițeri, popoarelor pe care le guvernează, s-a arătat la fel
muniție și hrană“, „adăposturi pentru mitraliere, de promptă în a le sacrifica, ca și neputincioasă a
pentru tunuri și drumuri de acces“, „rețele de le apăra împotriva atacurilor din afară.“19
sârmă ghimpată, abatise, gropi de lup, lucrări Această Declarație de război a fost înmânată
falșe, semnale de alarmă“.13 de Trimisul Extraordinar și Plenipotențiar al
De cealaltă parte, în Defileul Branului, cum României la Viena, Edgar Mavrocordat, care a
știm, flancat spre NE de Munții Bucegi și spre SV subliniat „caracter[ul] esențialmente conservator
de Munții Piatra Craiului, datorită importanței și defensiv“ a acestui demers.20
strategico-militare, în decursul timpului s-au Venise momentul istoric pentru „România
efectuat numeroase lucrări de fortificare. Mică de a deveni România Mare“. „Zi
La sfârșitul secolului al XIX-lea și până în nemuritoare în Istoria Neamului Românesc; zi de
perioada premergătoare războiului, s-au efectuat mântuire, zi așteptată de veacuri; zi la care ne
numeroase lucrări de apărare, tranșee în Poarta, gândeam totdeauna și ne-o șopteam la ureche de
pe Dealul castelului și pe Măgura Branului, unde la copil până la bătrân; ziua în care s'a deschis
au fost săpate în pământ și piatră tranșee și chiar o poarta sacrificiilor, gloria nemuritoare, eroilor
redută.14 De la tranșeele și valurile de pământ, a necunoscuți și tuturor conștiințelor curate cari, cu
căror urme se mai văd și astăzi, aceste locuri sunt curaj intrau să jertfească totul pentru unitatea
denumite de localnici „La festunguri“, evident de națională, pentru mărirea Patriei, pentru cinstirea
la cuvântul german das Festung - cetate. trecutului și pentru continuarea acestui trecut
La 4/17 august 1916 se încheie la București glorios la care va avea să se adape în viitor atâtea
Convenția politică secretă între România, Franța, generații.
Marea Britanie, Italia și Rusia, prin care țara Zi sfântă, zi de lumină pe care nu o va putea
noastră „se angajează să declare război și să atace întuneca nici o umbră a patriotarzilor ghiftuiți și
Austro-Ungaria“ și de asemenea „să înceteze, din sătui până în gât cari, amorțiți de beatitudinea
momentul declarării războiului, toate relațiile unei vieți trândave și fără scop, eșiau din
economice și schimburile comerciale cu toți amorțeală ca să strige atât încât deabia se auziau
inamicii Aliaților.“15 ei singuri, contra acelora cari au hotărât să tragem
În ziua de 14 august, orele 10 dimineața, la sabia la 14 August 1916.“21
Palatul Cotroceni, Regele Ferdinand convoacă Sectorul de frontieră extrem de important,
Consiliul de Coroană, care, la insistențele regelui care cuprindea trecătorile Bran și Predeal, era
și ale primului ministru Ion I. C. Brătianu, în asigurat de Armata a II-a română și în special de
urma unor discuții aprinse, hotărăște intrarea Regimentul 30 Muscel și 22 Dâmbovița.22
României în război.16 Inamicul opunea Divizia a 71-a infanterie,
Era un gest îndreptat împotriva dinastiei din general Goldbach, iar apărarea Brașovului era cu

22
predilecție asigurată de Regimentul 82 secuiesc, Potrivit însemnărilor Locot.-Colonel C.
format din oameni ce cunoșteau bine regiunea. Calotescu, la orele 19, în scopul trecerii
Cu puțin înaintea intrării României în război, frontierei, trupele cu dotare de război aveau
Regele Ferdinand declară neutralitatea, iar următoarea așezare:
„Gazeta Transilvaniei“ asigura, la 20 iulie (2 „- Coloana din dreapta (Bat. III din Reg. 28
august), că „Despre o schimbare în cursul Inf.) cu itinerariul: Fundățica-Moeci-Șimon-
politicei române nu poate fi deocamdată vorba.“23 Poarta, pe Valea Fundățica la 2 Km. e șoseaua
Mai mult, Brătianu motiva poziția țării „Căci Rucăr Bran.
avem o alianță cu Puterile Centrale, dar nimic cu - Coloana centrală (Reg. 30 Muscel, Reg. 22
Puterile Quadruplei.“24 Inf. cu Bat. II, III și 1 Div. din R. 6 Art. și o baterie
În cel mai mare secret, în cercul cel mai de 87 mm) care va urma drumul Rucăr Bran, la
apropiat regelui se știa de intrarea României în Km. 90.
război de partea Antantei. Iată ce consemna, la - Coloana din stânga (Bat. II din R. 4 Inf.)
14/27 august 1916, Regina Maria în Jurnalul destinată a urma drumul Ciocanul-Zărnești, la
personal: „Ce dimineață frumoasă, cât de tăcut Ciocanul.“30
și de liniștit este totul, dar eu știu că va fi război. „Către orele 20 întreg regimentul se găsea
Război! Vreme de doi ani a fost evitat, vreme de complect adunat pe dreapta șoselei în dreptul
doi ani lungi, iar acum vine - războiul!“25 Km. 90 cu armele piramide și în așteptare de
Chiar dacă zvonurile de intrare a României în ordine noi.
război și începerea luptelor circulau de mai mult În fine se deschide plicul.
timp până în trecătorile Carpaților, duminică, 14 Nu era nici inspecția D-lui General
august 1916, nimic nu proba o începere a Comandant al C. 2 A.; nu era nici exercițiul cu
luptelor, în plus, fiind înainte de Sf. Maria, mai scopul de a se cunoaște de pe acum compunerea
mulți ofițeri și soldați au primit învoiri. În ținută coloanei și a o deprinde cu operațiunile ce va avea
îngrijită, pe cărări și drumuri de munte, pe de îndeplinit, ci era „Războiul“, războiul
„minunata șosea națională, care șerpuiește României contra Austro-Ungariei, războiul
printre brazi, de la Vama Giuvala spre Podul pentru întregirea Neamului...“31
Dâmboviței“, coborau în uniforme numeroși Potrivit Ordinului C. 2 A. Nr. 2523,
oșteni ai Armatei Române, în drum spre reședința comunicat telegrafic prin Ordinul nr. 11 al
regimentului de la Podul Dâmboviței sau casele Diviziei a 3-a, începând cu orele 21 ale zile de 14
lor.26 august, eram în stare de război cu Puterile
Era o metodă de derutare a inamicului care centrale, iar în conformitate cu Ordinul 2766 al
avea mulți spioni în zonă și lua permanent Marelui Stat Major adresat Corpului II Armată se
informații despre mișcarea și organizarea dispune ca Grupul Bran cu trupele sale de
trupelor române. acoperire aflate „pe frontiera Transilvaniei să
Oricum, în cursul dimineții a venit ordin că în treacă granița prin surprindere în seara zilei de
seara zile de 14 august, orele 19, toate trupele să 14/15 August la ora 10 p. m. și să înainteze cu
fie pregătite și echipate de război, pentru a primi energie căutând a ajunge și a pune stăpânire pe
inspecția generalului Cotescu, comandantul liniile și pozițiunile următoare, arătate în
Corpului II Armată.27 Așa prevedea ordinul, instrucțiunile relative la continuarea ofensivei
primit în plic de toate companiile de la agenții de Grupurilor de acoperire Predeal și Bran, și
legătură, care, alergând călări, le-au predat în înaintate Marelui Stat Major cu Nr. 581 din 1.
întreaga zonă, deși comandanții încercați nu VI.1916.”32
credeau acest lucru?28 „La orele 21 precis, conform ordinului de
Începând cu orele 11, „trebuiau luate toate operație, Nr. 1 al Brig. 6 Inf., Regimentul Muscel
măsurile prescrise de ordin“, la orele 15 „se va nr. 30 care se găsea adunat la Km 90, cu un efectiv
opri circulația pe drumurile ce duc la frontieră“, de 59 ofițeri și 2590 trupă va ataca prin
„către orele 16 companiile se îndreptau spre Km. surprindere cu Compania 9-a, sub comanda Lt.
90, unele scoborând din vârful munților, altele Cuhn Alexandru, Vama ungurească și pichetul de
urcând dinsprePodul Dâmboviței“.29 Grăniceri de la Vama Giuvala, iar cu Compania

23
11-a, sub comanda Lt. Cepleanu Grigore, Secția românești cari făceau paza în acest sector și cari,
de Jandarmi unguri pe care vor pune imediat printr'un consimțământ reciproc puteau trece,
stăpânire, căutându-se a se captura tot efectivul și pentru îndeplinirea serviciului, pe teritoriul
a se tăia legăturile telefonice, în scopul de a străin.
împiedica orice comunicare înapoi. Nu a fost deci nici o surprindere pentru
În urma acestei prime operațiuni, Regimentul santinelă când, în seara zilei de 14 August către
Muscel Nr. 30, care forma coloana din centru cu 3 orele 9, o patrulă românească tare de 3 oameni se
Batalioane și 1 Divizion Art., printr'un atac de apropiau de locul unde santinela ungurească
noapte trebuia să pună stăpânire până în zorii stătea de pază.
zilei pe localitatea Bran și înălțimile dimprejur, la Ca și cum nimic nu trebuia să se întâmple,
12 Klm depărtare de frontieră. unul din oamenii patrulei, un muscelean sdravăn
Acțiunea regimentului era ajutată de cele 2 și hotărât se apropie și intră în vorbă, în timp ce
coloane laterale cari urmau să înainteze, cea din ceilalți 2 trec pe sub bară (lucru care se întâmpla
dreapta către Poarta (S. E. de Bran) și cea din adesea înainte de această seară și se întâmpla în
stânga către Zărnești și Măgura. (N. E. de mod intenționat), întrebând pe ungur dacă au
Bran).“33 adus la vamă bere proaspătă. Conversația abia se
Pus în mișcare, Regimentul Muscel Nr. 30 începe și deodată Ungurul este izbit puternic cu o
depășește km 90 și se îndreaptă spre Vama lovitură formidabilă de pumn drept în față, în
Giuvala având următoarea organizare: timp ce unul din cei 2 soldați îl cuprinde pe la
„Bat. III în antegardă, apoi Bat. II - I. spate astupându-i gura cu un șervețel.
Noaptea așternuse vălul său negru peste Din cauza întunericului mișcarea nu reușește
culmile cele mai înalte ale munților Muscelului. imediat și Ungurul are vreme ca în cele câteva
Pe șoseaua națională coloana centrală (R 30 inf.) secunde să dea un strigăt.
înainta într'o liniște de mormânt. Nu se auzea o Acesta i-a fost fatal căci o baionetă mânuită
șoaptă, nu se auzea un zgomot, doar marșul cu putere îi răpune viața; strigătul lui însă a fost
coloanei în capul căreia mergea Lt. Col. Poenaru salvarea pichetului și alte neajunsuri pentru noi,
ajutorul comandantului, care dorea să cari se vor vedea mai departe. În clipa dintre viață
supravegheze executarea primelor operațiuni și moarte ostașul inamic își făcuse datoria.
dela graniță pentru ca reușita lor să fie complectă. În adevăr, strigătul santinelei a fost auzit de la
La Km. 93 compania 11, Locot. Cepleanu pichet, încă, Ungurii pentru un moment nu și-au
Grigore, se desprinde din șosea și se îndreaptă dat seama bine ce este; aceste câteva secunde
spre secția de jandarmi unguri, care se găsea la 1 pierdute, a dat timp bravului Locot. Cuhn, care în
km. N. V. de Vamă, la un cot al șoselei naționale, acest timp se apropiase cu compania, să
în apropiere de frontieră, iar compania 9-a Locot. înconjoare pichetul, cu o parte din companie.
Cuhn continuă marșul pe șosea spre vama Ungurii alarmați pun mâna pe arme și fără să
ungurească și pichetul de grăniceri. Restul știe unde și în cine trag, deschid focuri în direcția
regimentului se oprește până când cele 2 barei dela frontieră. Aci se găsea în acest moment
companii își vor fi îndeplinit misiunea.“34 Lt. Colonel Poenaru Bordea care, cu tot
În acest timp, compania a 9-a comandată de întunericul nopței, se agita în dreapta și în stânga
locotenent Alexandru Cuhn se îndrepta spre șoselei îmbărbătând trupa Companiei 9-a care,
pichetul de frontieră. Iată descrierea acestor impresionată de primele focuri ucigătoare, se
momente: „În punctul de frontieră Giuvala, la o culcase la pământ.
depărtare de 50 - 100 metri de bara care despărțea Un glonț nebun, neochit, dar trimis pentru o
pe șosea Ungaria de România se găsea pichetul viață de român, lovește pe Lt. Colonel Poenaru
de grăniceri unguri și vama ungurească legată Bodea care cade trăsnit la pământ. Câte-va clipe
telefonic cu interiorul. după aceea, sângele cald al unei inimi calde,
Pichetul avea o santinelă pe șosea, chiar lângă curgea șiroae, udând pământul țărei iubite, pentru
bara despărțitoare. Această santinelă fusese fericirea căreia cu un minut mai înainte bătea cu
obicinuită încă de multă vreme să vadă atât în atâta putere și atâta speranță.
cursul zilei cât și al nopții santinelele și patrulele Murise unul din șefii Regimentului 30

24
Muscel! Murise cel dintâiu, înaintea oricăruia reușește în ordine și liniște perfectă să se apropie
dintre subalternii săi, pentru a da celor ce aveau de postul de jandarmi.“
să mai trăiască încă, „Exemplul Șefului“ primul Iată amănuntele acestui moment cu valoare
și cel mai convingător mijloc de educație istorică:
ostășească. „Compania a reușit să se apropie nesimțită
până la câțiva pași de casa în care se adăpostea
postul și în care era încă lumină. Cât ai clipi din
ochi și în cea mai mare ordine, postul este
înconjurat și strâns ca într'un cerc.
Locot. Cepleanu, urmat de o puternică patrulă
se apropie de casă și suind cele câteva trepte ale
casei se oprește în fața ușei. Cu revolverul într'o
mână și cu sabia în cealaltă, Locotenentul
Cepleanu dă ordin să se deschidă ușa, care fiind
încuiată, în aceeași clipă, printr'o izbitură
puternică a unui muscelean vânjos este scoasă
din balamale, și aruncată în mijlocul odăii, unde
se găseau plutonierul de jandarmi și 2-3
jandarmi.
În fața ușei Locot. Cepleanu înalt, voinic, și
cu revolverul întins ordonă predarea. În acelaș
moment însă, plutonierul dându-și seama despre
ce este vorba, printr'o comandă disperată,
alarmează postul, iar el cu iuțeală, pe care numai
spaima ți-o poate da, se repede spre Locot.
Cepleanu. A fost chestiune de o clipă, dar în
aceeași clipă un glonte îl culcă la pământ.
Iar ... în cursul nopței de 14/15 August 1916 Restul a urmat de la sine. Întreg postul s'a
întreg Regimentul 30 Muscel avea să defileze predat.
mergând spre moarte, prin fața morții, stăpână de Și astfel către orele 22 cei 2 comandanți de
acum pe trupul Lt. Col. Poenaru Bordea, care, se companie raportau că pichetul de grăniceri și
odihnea pe o foae de cort la marginea șoselei, postul de jandarmi sunt ocupate și personalul
lângă linia de frontieră, ce mai despărțea încă făcut prizonier afară de cei doi dela pichet și
pământul țărei sale de pământul pentru care vamă, care au reușit să scape; asemenea, firele
sufletul său trecuse în lumea drepților, iar numele telefonice au fost tăiate și orice comunicare cu
său devenise nemuritor. Branul întreruptă.“36
Câteva comenzi scurte, un zgomot de fugă Populația satelor brănene era în integritatea
mare și Compania 9-a a și înconjurat pichetul al sa românească și avea un statut special deoarece
cărui personal nu mai avea decât să se predea. era așezată pe frontieră și în culoarul ce ducea
Totul era ca nici un ungur să nu scape, să spre Rucăr-Câmpulung.
alarmeze pe cei din Bran, care trebuia atacat și Un bun cunoscător al regiunii, prof. dr. Ioan
cucerit prin surprindere. Moșoiu sublinia: „Isbucnirea războiului mondial
Din cauza întunericului și din cauză, mai ales în 1914, Ungurii considerând neutralitatea
că Ungurii au prins de veste, scopul nu a putut fi României o amenințare permanentă, au început
atins. să întărească granița cu fortificații și trupe. Toate
Au reușit să fugă vameșul și șeful pichetului măsurile acestea strecurau mai mult în Brăneni
de grăniceri, acesta din urmă - se zice - rănit. nădejdea, că ziua răfuielii se apropie. Numărul
Restul a fost făcut prizonier după un scurt schimb celor care dezertau în „Țară“, cum se spune
de focuri, în urma căruia pichetul s'a predat.35 României, creștea din zi în zi. Ungurii erau tot
Compania a 11-a, aflată sub comanda mai neîncrezători în populația brăneană și
locotenent Grigore Cepleanu, trece frontiera și conducătorii ei. Măsurile de siguranță ce le luau

25
erau tot mai severe, culminând în ordonanța dată - ...Trimiți doi oameni ca să se apropie de bara
în 14 august 1916, prin care se interzice vărgată... grănicerul nostru va cere foc finanțului
luminarea caselor cu ferestrele spre graniță și ungur. În clipa aceea, cei doi oameni sar la el și îi
circulația după ce se înserează. Această pun baionetele în dreptul gîtului, strigîndu-i să
ordonanță nici nu s'a putut aplica, pentru că în tacă. Dacă țipă îl străpung.“41
noaptea de 14 spre 15 Aug. Trupele române au „Am trecut dincolo, peste linia punctată, pe
ocupat o parte din Bran.“37 care am desenat-o zece ani în școală.
„În aceași noapte în care conducătorii - Uitați... uitați...
Austriei telegrafiau îngrijați și cerșiau ajutor Dinainte vine între două santinele, cu armele
Berlinului, pe potecile încetinite, peste căscate îndreptate spre el, un prizonier (nu mai încape
prăpăstii cu dinți de stâncă tăcuți și serioși, îndoială). E plutonierul Bela Kiss, îl cunosc acum
cunoscându-și deplin îndatorirea, fără strigăte de după pantalonii de dril alb.
ieftin entuziasm, dorobanții și vânătorii noștri Iată deci întîiul prizioner în acest război la
treceau hotarul.“38 care iau parte. Oamenii și-au mai revenit puțin.
A doua zi după izbucnirea războiului, Seara de cenușe oarbă a devenit întuneric
comanda armatelor germane, austro-ungare, străveziu. Trecem și noi prin vamă. Bara e ruptă,
bulgare și turcești este luată de Mareșalul jos lîngă ea e un mort. Un rănit e sprijinit pe
Mackensen.39 genunchi de către un soldat.
În memoria locală au mai rămas relatări - Ce-a fost, camarade? întreb în treacăt.
despre acțiunile oștirii române din acele zile - O luptă scurtă... domnul colonel P... B... e
fierbinți și încărcate de patriotism: „coloanele rănit de moarte. Uite-l.
luptătorilor noștri au venit pe Drumul Izvorului și Aflu ceva mai tîrziu că în momentul cînd a
pe la Cheile Dâmbovicioarei, o parte s-a fost somată, santinela ungurească a țipat,
ramificat prin Șirnea, Valea Cambiilor, o parte a locotenentul Sigismund Lajos a ieșit în prag, a
urcat pe la Brusturet, Comis, Pleașa, Peștera, o tras cu revolverul în direcția grupului, așa, în
parte pe Valea Cheii, Valea Ulucelor, Valea noapte, și glonțul lui a nimerit în cap pe colonel,
Fundățica, altă parte pe Rudărita a trecut prin care venise în fruntea avangărzii. Pe urmă, după
Stănicioaia la Moeciu de Sus. un schimb de focuri, ungurii au fugit cu toții.“42
Lupte grele s-au dat la Giuvala și Muntele Greșeala colonelului Poenaru Bordea a fost
Bacârcea. Despre aceste lucruri mi-au povestit că s-a expus, în fața inamicului, fără a se proteja
oameni bătrâni din zonă care au participat la și, mai mult, a avut lanterna aprinsă când a ajuns
evenimente: Moș Culiță Bășa, Bangălă Ioan, la bariera de la Giuvala.
Duicu Nicolae, Ghicuță Stoian.40 Este o datorie de onoare să prezentăm o fișă
Este știut că luptele purtate cu eroism de biografică a primului ofițer român care a căzut la
oștenii români în zona Câmpulung-Bran, parte a datorie în acele momente cruciale:
epopeei Războiului de întregire, au fost temă de Locotenent-colonel Gheorghe Poenaru
inspirație pentru romanul lui Camil Petrescu - Bordea s-a născut în Ploiești, la 12 februarie
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de 1871, fiind fiul soților Dumitru P. Bordea și al
război. În măsura în care literatura, prin modul de Mariei născută Gheorghe. Urmează cariera
a surprinde realitatea în multitudinea sa de militară și urcă treptele ei datorită capacității și
ipostaze, prin viziunea asupra tragismului produs muncii pline de dăruire. La 10 iulie 1894 a
de acest cataclism, prin analiza psihosociologică absolvit școala de ofițeri, primind gradul de
a participanților la lupte, prin informațiile pe care sublocotenent și a fost repartizat la Regimentul
ni le dă, devine izvor istoric, am socotit util să „Olt“ nr. 3. Este transferat la Compania de
cităm fragmente din roman privind momentele jandarmi București, în 8 aprilie 1896. La 1
începerii luptelor de la Giuvala-Bran. februarie 1897, a fost înaintat la gradul de
Iată cum surprinde autorul aceste momente: locotenent, iar în octombrie același an este
„Va să zică ești șeful avangărzii? Auz că te transferat la Regimentul V „Ialomița“ nr. 23.
cunoști cu comandantul companiei din vamă. Începând cu 16 ianuarie 1898, este mutat la
Uite ce faci. Mi se pare de necrezut că mie mi se Regimentul IV „Ilfov“ nr. 21. Este numit
spune asta. substitut de comisar regal la Consiliul de Război

26
al Corpului 2 armată, din data de 1 februarie STRĂMUTAREA ACESTUI HOTAR 14 VIII
1899. Revine în cadrul Regimentului IV „Ilfov“ 1916. SOC. MORMINTELE EROILOR
nr. 21, de la 15 aprilie 1904. La 10 mai 1904, este COM. CENTRAL“. (foto coperta 4)
avansat căpitan, iar din 1 iulie 1905 a fost „Când bubuitul tunurilor, în noaptea de 15
încadrat la Consiliul de Război al corpului 2 August 1916, au anunțat trecerea batalioanelor
armată. Este transferat, începând cu 16 aprilie românești peste Carpați, spre a desrobi pe frați,
1907, la Batalionul 6 Vânători. Din 16 octombrie un fir de bucurie a cuprins inimile tuturor
1910, se întoarce la Consiliul de Război al românilor ardeleni asupriți de veacuri, și când
Corpului 2 armată. Începând cu 1 aprilie 1912, aceste oștiri au sosit în Bran, în fața regimentului
este transferat la Regimentul IV „Ilfov“ nr. 21. La 28 al Armatei Române și a unui numeros public
1 aprilie 1913, este înaintat la gradul de maior și brănean, preotul Babeș în comun cu alți preoți
transferat la Regimentul „Argeș“ nr. 4. De la 1 brăneni, au săvârșit sfințirea apei și apoi a ținut o
noiembrie 1913, activează în cadrul înflăcărată vorbire de binecuvântare, botezând
Regimentului „Radu Negru“ nr. 28. Cu puțin apoi întreaga oștire și publicul present.“44
timp înainte de intrarea României în război, la 13 „Trecerea fulgerătoare nemaipomenită în
august 1913, este avansat la gradul de locotenent- Istoria lumii, de armatele României, a făcut din
colonel și mutat la Regimentul „Muscel“ nr. 30. Carpați cea mai sigură fortăreață a românismului,
Pentru meritele sale deosebite a fost decorat, simbolul triumfului final al cauzei românești.“45
în anul 1906, cu medalia jubiliară „Carol“ și în S-a apeciat în numeroase lucrări rolul și
anul 1912, cu Ordinul „Coroana României“ clasa importanța istorică a Transilvaniei sau țara dintre
a V -a. Carpați: „Cadrilaterul transilvan, această cetate
În noaptea de 14 - 15 august 1916, naturală, a constituit pe departe leagănul
locotenent-colonel Gheorghe Poenaru Bordea românismului și obârșia descălecătorilor către
a căzut la datorie fiind primul ofițer român Miazăzi și către Răsărit, iar pe de altă parte locul
mort pentru patrie.43 de refugiu pe timpul vremilor de restriște
La cumpăna apelor, în fața vămii de la provocate de invaziile cari veneau dela Est, dela
Fundata, stă mărturie monumentul funerar al Sud și dela Vest.
eroului Locotenent-colonel Gheorghe Prin străpungerea acestui redut, Țara
Poenaru Bordea pe care se poate citi: Românească și-a regăsit echilibru geografic, iar
„EROUL COLONEL GEORGE neamul românesc s-a reîntrunit și a pus din nou
POENARU-BORDEA CEL DINTÂI stăpânirea pe acest bastion al sistemului carpatin,
OFIȚER CĂZUT VITEJEȘTE PENTRU care a constituit inima vechii Dacii“.46

Note
1. Cuvântări de Ferdinand I Regele României, București 1922, p. 97.
Articolul este un fragment din lucrarea Emil Stoian, Branul în anii Primului Război Mondial și al Marii Uniri, Editura
EIKON, București, 2015, p. 10-46.
2. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866 - 1947), vol. II, Ferdinand, Editura Enciclopedică,
București, 2010, p. 24.
3. Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, România în Războiul Mondial 1916-1919, vol. I, București, 1934,
p. 161 (abreviem MAN, România...). A. M. Ap. N. Direcția Județeană Argeș, fond Regimentul 30 Infanterie Muscel,
dosar 78/1921, f. 42, apud Stelea (Iosifescu) Mădălina Maria, Județul Muscel în anii Primului Război Mondial, teză de
doctorat, Universitatea Valahia, Târgoviște iulie 2012, mss. p. 105.
4. MAN, România..., vol. I, pp. 95-107; MAN, România..., vol. I, Documente-Anexe, pp. 111-123; Mircea Tănase, De
la Armata a II-a la Comandamentul 2 Operațional Întrunit „Mareșal Alexandru Averescu“, în vol. Mărăști - Mărășești
- Oituz: Ținut al jertfei și al biruinței, coordonatori: Gheorghe Buzatu, Horia Dumitrescu, Editura PALLAS, Focșani,
2007, pp. 414 - 415. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine amintiri din vremea celor de azi, Editura Albatros,
București, 1991, p. 248. Victor Atanasiu, Unele considerații asupra angajării României în primul război mondial -
Ipoteza „Z“, în „Studii“, tom. 24, nr. 6, 1971, p. 1213.
5. Stelea (Iosifescu) Mădălina Maria, Județul Muscel în anii Primului Război Mondial, teză de doctorat, Universitatea
Valahia, Târgoviște, iulie 2012, mss., pp. 22- 93.
6. Locot.-Colonel C. Calotescu, În luptă cu Regimentul Muscel No. 30. Lucrare aprobată de Marele St. Major cu ordinul
No. 6245 din 29 Noembrie 1929, Editura Inst. de Arte Grafice „Lucia“, București, pp. 15-55. Autorul absolvent al

27
Școlii de ofițeri activi București, promoția 1910, a făcut întreaga campanie pentru întregirea neamului în acest regiment
și a fost decorat „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul cl. III“.
7. Locot.-Colonel C. Calotescu, op. cit., p. 15.
8. Ibidem, p. 16.
9. Ibidem, p. 17.
10. Ibidem, p. 18.
11. MAN, România..., vol. I, pp. 157, 179, 181, 219-220,; MAN, România..., vol. I, Documente-Anexe, pp. 240.
12. Locot.-Colonel C. Calotescu, op. cit., p. 17.
13. Ibidem, p. 17-18.
14. Vezi și Cartea Funciară nr. 257 Poarta Bran.
15. 1918 la Români, Documente, vol. I, București, 1984, pp. 766-767.
16. Înaltul Decret, nr. 2784, semnat: Ion I. C. Brătianu, Președintele Consiliului de Miniștri și Ministru de Război -
regele Ferdinand, în „Monitorul Oficial” nr. 107/14 aug. 1916ț Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura
Enciclopedică, București, 1997, pp. 53-86. Ion Rusu Abrudeanu, România și Războiul Mondial, București, 1921, pp. 98
- 105. Dumitru Suciu, Monarhia și făurirea României Mari, Editura Albatros, București, 1997, p. 53 - 87.
17. Ion Mamina, op. cit., p. 86. Dumitru Suciu, op. cit., p. 180. Neculai Mohior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand I
văzut de contemporanii săi, Editura Militară, București, 2006, pp. 87 - 89. Constantin Argentoianu, Pentru cei de mîine.
Amintiri din vremea celor de ieri, vol. III, 1916 - 1917, Editura Humanitas, București, pp. 10 - 13.
18 .Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol. III, Editura Eminescu, București, 1991, p. 68.
19. MAN, România..., vol. I, Documente-Anexe, p. 5, text în limba franceză.
20. „Gazeta Transilvaniei“, nr. 175, 24 aug (6 sept) 1916, LXXIX, Brașov.
21. Locot.-Colonel C. Calotescu, op. cit., p. 27.
22. Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, pp. 247-250.
23. „Gazeta Transilvaniei“, nr. 155, 20 iulie (2 aug. nou), 1916, LXXIX, Brașov. Vezi și „Gazeta Transilvaniei“, nr. 160,
27 iulie (2 aug.) 1916, LXXIX, Brașov.
24. „Gazeta Transilvaniei“, nr. 168, 4(18), aug. 1916, LXXIX, Brașov.
25. Maria Regina României, Jurnal de război 1916-1917, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, ediție îngrijită și
prefața Lucian Boia, Editura Humanitas, 2014, p. 101. Maria, Regina României, Povestea vieții mele, vol. III, pp. 62-63.
26. C. Calotescu, op. cit., pp. 28-29.
27. Ibidem, p. 29.
28. Ibidem, pp. 30-32.
29. Ibidem, p. 32.
30. MAN, România..., vol. I, pp. 219-220. Lucian Drăgici, Serviciul Istoric al Armatei, Acțiunile armatei române în
zona Bran-Câmpulung Muscel în toamna anului 1916, mss. Nr. A 752/11.02. 2013. C. Calotescu, op. cit., p. 32.
31. C. Calotescu, op. cit., p. 33. Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Direcția Județeană Argeș, fond Regimentul 30
Infanterie Muscel, dosar 78/1921, f. 52, apud Stelea (Iosifescu) Mădălina Maria, op. cit., pp. 100-103, mss.
32. MAN, România..., Documente-Anexa, vol. I, pp. 256-257, C. Calotescu, op. cit., p. 33. Vezi și Ștefan Trâmbaciu,
Ionel Batalli George Bălan, Bătălia din zona Bran - Câmpulung (octombrie - noiembrie 1916), Editura EuroPress -
Pitești, 2003, p. 17.
33. C. Calotescu, op. cit., p. 33-34.
34. Ibidem, p. 34.
35. Ibidem, p. 35-37.
36. Ibidem, p. 37-39.
37. Ioan Moșoiu, Branul și cetatea Branului, Editura Asoc. Turin-Clubul României, 1930, p. 27.
38. Neculai Cibin, Răsboiul nostru, Editura Grafoanaytis, Ploiești, 2013, p. 16.
39. F. A., Războiul României, descriere după publicațiunile oficiale germane cu o prefață a traducătorului și 7 planșe, I.
Brănișteanu Agenție de publicitate și tipografie, București, p. 14.
40. Inf. Secretar Primăria Fundata Ioan Fota, mărturie aflată în posesia autorului.
41. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Tineretului, București, 1968, p. 214.
42. bidem, pp. 216-217.
43. După Fișa matricolă a locotenent-colonelului Gheorghe Poenaru Bordea, Arhivele Militare Române, fond D.C.I.
Registru ofițeri activi infanterie, vol. 3, f. 1417. Aduc călduroase mulțumiri Domnului Comandor Dr. Marian
Moșneagu, șeful Serviciului Istoric al Armatei, pentru ajutorul acordat. Vezi și „Universul“, 26 august 1916; „Cultul
eroilor noștri“ nr. 6/1922; I. Batalli, V. Mocanu, Pe aici nu se trece, Editura Militară, 1976, pp. 19-23; Cristache
Gheorghe, Ionel Batalli, Ansamblul monumental de la Valea Mare-Mateaș, Editura Militară, București, 1985, p. 161;
Ștefan Trâmbaciu, Ionel Batalli, George Bălan, Bătălia din zona Bran-Câmpulung (octombrie-noiembrie 1916),
Editura EuroPress - Pitești, 2003, p. 148.
44. George Babeș, Cronica Bisericei ortodoxe-române din Sohodol-biserica nouă, plasa Bran, județul Brașov, 1933,
pp. 11-12. mss.
45. C. Papuc, Carpații, în „Gazeta Transilvaniei“, nr. 182, 2(16), sept. 1916, LXXIX, Brașov.
46. Al. Rizeanu și E. Arghiropol, Tratat de geografie fizică, politică, economică, militară, vol. II, p. 546.

28
Mănăstirea Sfânta Ana - un aşezământ
monahal cu vocaţie de monument al eroilor
Colonel (r) Voicu ŞICHET
n luna iunie am petrecut 10 zile de vacanţă Mânăstirea “Sfânta Ana” Orşova, având ca
la vestita staţiune balneo-climaterică de pe valea subtitlu Ctitor Pamfil Şeicaru (1894-1980)
Cernei, Băile Herculane, pusă în valoare încă de Monument al eroilor, apărută la Editura MJM
pe vremea stăpânirii romane asupra Daciei, apoi Craiova, în 2016, după care voi aborda şi alte
de către Imperiul Habsburgic, respectiv Austro- aspecte din tumultoasa viaţă a ctitorului:
Ungar, pentru ca, în perioada anterioară lui 1989, Aşezată pe coama “Dealului Moşului” ce
să reprezinte unul din locurile intens frecventate domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde
de românii cu diverse afecţiuni (reumatismale, privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna,
cardio-vasculare, de circulaţie ş.a.), dar şi de cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul
iubitorii de natură, de drumeţii şi aer curat. Din malurile sale, dar şi o parte a imensului lac de
păcate, după 1990, staţiunea a intrat într-un acumulare, până la vestitele “Porţi de Fier” ale
perpetuu proces de decădere, la fel ca multe alte bătrânului Danubius, mânăstirea “Sf. Ana” -
lucruri ce au funcţionat bine în această ţară în, aşa monument unic în felul său - ţine să amintească
hulită cum a fost, „eră socialistă”. celor ce-i trec pragul că şi aceste meleaguri sunt
Dar nu despre această importantă staţiune încărcate de istorie, că şi aici, într-o atmosferă de
- cu mari perspective de dezvoltare de natură a-i reculegere şi în dangătul clopotelor de fiecare zi, a
pune în valoare apele termale şi aerul cel mai reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al
ionizat din România (parcă se întrevăd unele vieţii moral-crştine: ora et labora (rugăciune şi
acţiuni în acest sens) - vreau să vorbesc în cele ce muncă), spre binele societăţii noastre şi al Patriei
urmează, ci despre un aşezământ monahal aflat la mult iubite.
mai puţin de 20 km, care are legătură cu specificul Mânăstirea a fost ctitorită de cunoscutul
revistei noastre. Este vorba despre Mănăstirea ziarist din anii interbelici, Pamfil Şeicaru (1894-
“Sfânta Ana” din Orşova, pe care am vizitat-o cu 1980), care a luptat aici în calitate de
acest prilej, asistând la Sfânta Liturghie, dar şi sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în
admirând panorama deosebită ce se deschide anii Războiului pentru Reîntregirea Neamului
vizitatorului spre Dunăre şi Golful Cerna. Nu mică (1916-1918) şi care, pentru faptele sale de arme, a
mi-a fost surpriza când am descoperit, în pridvorul fost distins cu titlul de Cavaler al ordinului “Mihai
mănăstirii, mormântul renumitului ziarist Viteazul” de către regele Ferdinand I.
interbelic Pamfil Şeicaru. Curios, am citit istoricul
mănăstirii şi am aflat că aceasta este ctitoria Înălţarea mânăstirii constituie o
controversatului publicist, având şi semnificaţia mulţumire adusă lui Dumnezeu de ctitor pentru că
de monument al eroilor, astfel că m-am gândit l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orşova
instantaneu la un articol interesant pentru cititorii la Mărăşeşti, pentru că i-a salvat viaţa când, în
revistei Eroii Neamului. Pentru început, voi cita timpul grelelor lupte duse pe acest deal, în vara
din Istoricul mânăstirii, cuprins în broşura anului 1916, a fost îngropat chiar pe această
coamă de deal, într-un tranşeu, de explozia unui
obuz, împreună cu prietenul şi camaradul său de
arme Petre Găvănescu. Scăpând amândoi cu
viaţă, Pamfil Şeicaru s-a legat să ridice în acest
loc, atunci când va avea posibilităţi materiale, o
mănăstire în spiritul tradiţiilor noastre
strămoşeşti, aşa cum au făcut-o în atâtea rânduri,
prin veacuri, după bătălii victorioase, Ştefan cel
Mare şi Sfânt, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab,
Constantin Brâncoveanu şi alţi domnitori ori
ctitori de inimă.
Mânăstirea constituie, totodată, prinosul

29
său de recunoştinţă adus memoriei camarazilor ctitorul altor monumente închinate victimelor
săi de arme, care au sfinţit cu sângele lor aceste războiului, respectiv: “Monumentului Eroilor” de
locuri în vara şi toamna anului 1916, dar şi “în la Mărăşeşti, “Monumentului Eroilor Români”
memoria tuturor eroilor care au căzut pentru din Val du Roy (Franţa) şi “Troiţa Eroilor Români”
România Mare” - după cum el însuşi scria în actul din Stay Krim (Ucraina), ultimul fiind distrus de
de donaţie al mânăstirii către Mitropolia Olteniei, regimul sovietic. Mănăstirea Sfânta Ana, aşa cum
act notificat la München în 24 martie 1975. rezultă din Istoric, a fost construită între anii 1936
Construcţia mânăstirii s-a desfăşurat şi 1939, perioadă în care ctitorul era director al
între anii 1936-1939, după un proiect al ziarului “Curentul” şi deputat în Parlamentul
arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, României. Aşadar, a fost, de la un capăt la altul al
execuţia lucrărilor fiind condusă de inginerul vieţii, un ziarist şi politician de calibru, de
Gheorghe Betelevici din Cernăuţi, diriginte de excepţie, atât în ţară, cât şi, după 1944, în exil,
şantier fiind inimosul Grigore Sârbu, devenit „Curentul” aflându-se în situaţia privilegiată de-a
ulterior primar al Orşovei. Construcţia mânăstirii fi cunoscut două ediţii - una bucureşteană (1928-
a fost precedată de tăierea prin pădure a unui 1944), dar şi o alta în exil, la München (după
drum de acces pietruit, numit “Drumul Eroilor”, 1978).
ce urca din centrul vechii Orşove, şerpuind printre Pamfil Şeicaru, născut la 18 aprilie 1894, în
dealuri, şi care, pe parcursul său de 1500 metri, comuna Beceni, judeţul Bacău, provine dintr-o
era străjuit de şapte troiţe cu bănci de popas, familie modestă, tatăl fiind funcţionar la C.F.R.,
sculptate din lemn de stejar. Pe fiecare troiţă erau iar mama casnică. Studiile elementare şi liceale le-
săpate dedicaţii pentru fiecare regiment ce a a făcut în şcoli din Buzău, Tecuci şi Bârlad (acolo
participat la luptele de la Alion, Cerna şi unde tatăl era mutat mai mereu cu serviciul), iar
eliberarea Orşovei în acele zile fierbinţi din cele universitare le-a început la Iaşi, însă le-a
august-noiembrie 1916. În deceniul al şaselea, finalizat la Universitatea din Bucureşti, după
după nici 30 de ani, treptat, aceste troiţe au fost război, la care a participat, aşa cum aminteam mai
distruse de intemperii şi de elemente sus.
iresponsabile, fiind iremediabil pierdute. […] A debutat ca ziarist încă din perioada
Odată încheiate lucrările, mânăstirea studenţiei, între 1914-1915, însă s-a remarcat după
trebuia târnosită, cu hramul Sfintei Ana - după război, în paginile ziarului “Chemarea” şi, mai
numele mamei ctitorului - şi introdusă în circuitul ales, în “Cuvântul”. Ziarul “Curentul” l-a fondat în
monahal ca un aşezământ de maici. Din păcate, 1928, semnând zilnic editorialul acestuia, până la
Episcopul Vasile Lăzărescu - viitorul mitropolit al plecarea sa din ţară, în august 1944, remarcându-
Banatului - a refuzat târnosirea, motivându-şi se ca un publicist dotat cu o inteligenţă ieşită din
opoziţia prin aceea că lucrările de construcţie nu comun, penetrant, incisiv, intolerant şi necruţător
au fost precedate de acordul Episcopiei şi de cu prostia, minciuna şi impostura. Acest fapt a dus
îndătinata sfinţire a locului de amplasare a la prosperitate, astfel încât a reuşit să adune
mânăstirii. Contenciosul prelungindu-se în timp, suficiente fonduri, atât pentru ctitorirea
sfinţirea mânăstirii a fost mult întârziată datorită monumentelor închinate eroilor menţionate mai
izbucnirii celui de-al doilea război mondial, iar sus, cât şi pentru construirea unui edificiu
după terminarea războiului, din cauza instaurării impunător în care îşi derula activitatea redacţia
regimului ateist, care n-a înţeles să sprijine ziarului, având şi tipografie proprie.
asemenea acţiuni. Fiind apropiat de cercurile filogermane şi un
Odiseea acestei ctitorii s-a încheiat abia la 2 susţinător al Mareşalului Ion Antonescu în
decembrie 1990, când sfinţirea mânăstirii a fost acţiunile acestuia contra bolşevismului, la 9
împlinită de P.S. Damaschin Severineanul, august 1944, la cererea şi cu indicaţia precisă a
Episcop vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un acestuia, a plecat din ţară pentru a negocia cu
sobor de preoţi localnici şi din împrejurimi, reprezentaţii Puterilor Aliate termenii unui
asistaţi de personalităţi oficiale şi de numeroşi armistiţiu favorabil României, astfel că
credincioşi din Orşova şi din localităţile evenimentele de la 23 august 1944 l-au găsit peste
învecinate. Se împlinea astfel, după un veac, un graniţe. În mai-iunie 1945, a fost judecat şi
act de firească dreptate şi de cuvenită reparaţie condamnat la moarte în contumacie, cel dintâi
morală. dintr-un prim lot de 12 ziarişti găsiţi vinovaţi
Menţionăm că, tot Pamfil Şeicaru este şi pentru „…crime de dezastrul ţării prin săvârşirea

30
de crime de război”. Sentinţa nu avea să fie adusă A trecut la cele veşnice în 21 octombrie 1980,
la îndeplinire, întrucât condamnatul, rămas în exil, la Dachau - Germania, iar la 17 februarie 1991 i s-a
nu a fost de găsit în ţară. Interesant este că, prin îndeplinit statornica dorinţă din timpul vieţii, fiind
Decretul nr. 977 din 12 decembrie 1966 al adus în ţară şi înmormântat, temporar, la cimitirul
preşedintelui Consiliului de Stat al R. S. România “Sfânta vineri” din Bucureşti, alături de părinţi,
(păstrat secret până în 1989?!), a fost graţiat, pentru ca, la 20 octombrie 2005, să fie reînhumat,
existând voci care afirmă chiar că ar fi fost într-o pentru totdeauna, în pridvorul ctitoriei sale de la
vizită în ţară, în august 1976, pentru a avea o Orşova.
întrevedere (nerealizată însă) cu Nicolae
Ceauşescu, cel care, se pare, a fost iniţiatorul
actului de graţiere. De menţionat că, multă vreme
s-a ştiut că graţierea sa ar fi intervenit doar postum,
la 8 mai 1995.
La sfârşitul şi după terminarea celui de-al
doilea război mondial, după un peregrin prin
Elveţia şi Austria, s-a stabilit în Spania şi apoi în
Germania, impunându-se între conştiinţele
Exilului românesc liber, desfăşurând o activitate
politică şi publicistică deosebită - numeroase,
ample şi solide monografii istorice, romane,
eseuri, epistole şi memorialistică, colaborări
diverse la ziare şi reviste din Vest, rămânând fidel
Cu menţiunea că în incinta aşezământului
convingerilor exprimate categoric în cursul
monahal de la Orşova funcţionează şi un Muzeu
Războiului din Est (1941-1944), pentru
memorial “Pamfil Şeicaru”, care cuprinde
reîntregirea României Mari şi distrugerea statului
exponate (fotografii, documente, articole de presă
bolşevic. A suferit şi pentru mutilarea ţării, însă a
etc.) din vasta-i activitate multilaterală, inclusiv, şi
rămas optimist în ceea ce priveşte refacerea
mai ales, de pe front şi din preocupările sale de
României Mari.
cinstire a memoriei ostaşilor români căzuţi în
primul război mondial, vom încheia aceste rânduri
tot cu un fragment din broşura de prezentare a
Mănăstirii “Sfânta Ana”:
Deşi, direct sau indirect, în viaţă sau după
moarte, i s-au reproşat şantaje de relativă
notorietate, Pamfil Şeicaru rămâne, prin opera sa
de caritate, un reper moral pentru cei care l-au
cunoscut şi pentru beneficiarii acţiunilor sale
sociale, în cazul de faţă obştea Mânăstirii “Sfânta
Ana” şi credincioşii care vin să se închine în
această oază de spiritualitate românească. El mai
trăieşte printre noi şi prin scrierile şi ctitoriile
sale, rămâne pentru noi o personalitate bine
conturată în analele presei româneşti, iar numele
său, peste care nu se va putea trece uşor, va dăinui
peste vremuri.

Bibliografie;
1. Ioan Opriş, Procesul ziariştilor „naţionalişti” (22 mai - 4 iunie 1945), Bucureşti, Editura
Albatros, 1999;
2. Corneliu Vadim Tudor, Cartea de aur, Bucureşti, 2003;
3. Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil Şeicaru, Bucureşti, 2001;

31
29 Iulie - Ziua Imnului Naţional al României
Prof.univ.dr. Gl. bg. (r) Florian TUCĂ
Comandor (r) Marius POPESCU-CĂLĂRAŞI
A.N.C.E. “Regina Maria” Bucureşti
N oi, românii, suntem foarte bogați în pretutindeni, „Deșteaptă-te române” s-a dovedit a fi
sărbători naționale. Faptul se explică, în principal, la început un cântec al fraternității și unității tuturor
prin aceea că am fost și suntem deosebit de bogați în fiilor poporului român, o chemare înflăcărată la
evenimente şi momente istorice de referință care luptă pentru neam și țară, pentru trezirea
ne-au jalonat istoria. Aproape că nu este lună de sentimentelor curat patriotice, pentru cultivarea
peste an în care să nu ne bucurăm și să ne mândrim mândriei și demnității naționale, devine apoi
de existența unor astfel de sărbători. Amintim, în înflăcăratul Imn Național, actual.
acest sens, doar ca exemplificare, de următoarele În mod concret, „Deșteaptă-te Române” a
sărbători de interes național: Ziua Națională a fost adoptat ca Imn Național după evenimentele din
României (1 Decembrie), Ziua Unirii Principatelor Decembrie 1989, și anume în anul 1990, printr-o
(24 Ianuarie), Ziua Proclamării Independenței de lege specială, fiind apoi prevăzut și în Constituția
Stat a României, a Victoriei Împotriva Fascismului României.
și a Europei (9 Mai), Ziua Drapelului Național (26 La noi, la români, primele preocupări mai
Iunie), Ziua Armatei Române (25 Octombrie) și evidente sau mai marcante în vederea alcătuirii unui
altele. Imn Național propriu-zis au avut loc în timpul
De câțiva ani, o nouă zi, încărcată de adânci Domniei luminoase a lui Cuza Vodă. Pe atunci, s-a
semnificații avea să fie declarată în România ca organizat și un concurs cu scopul întocmirii unui
sărbătoare națională. Este vorba de 29 Iulie, care, Imn Național, concurs rămas fără rezultate
conform prevederilor unei legi specifice (Nr. 99 din concrete. Apoi, în anul 1881, cu prilejul încoronării
26 Mai 1998), a fost proclamată ca Ziua Imnului Regelui Carol I, cei în drept, cu puteri de decizie, au
Național. În legea mai sus amintită se stipulează: adoptat ca imn de stat „Imnul Regal al României” -
„Se proclamă ziua de 29 iulie, Ziua Imnului „Trăiască Regele”, creație poetică a bardului de la
Național - Deșteaptă-te Române”. Mircești, Vasile ALECSANDRI, pusă pe note
De ce s-a ales acea zi de 29 iulie și nu alta de muzicale de Vilhelm HUMPEL.
peste an, ca măreață și slăvită zi a imnului național? Din păcate, datorită, în principal unor
Pentru că ea are o semnificație istorică și de suflet evoluții istorice sau din considerente de ordin
cu totul deosebită și anume: în anul 1948, în acea zi politic, nu întotdeauna justificate, noi românii nu
istorică de 29 iulie, în parcul Zăvoi, din orașul aveam să rămânem statornici în păstrarea imnurilor
Râmnicul Vâlcea, s-a cântat de către revoluţionarii naționale, așa cum se petreceau lucrurile în
pașoptiști, de către mulțimea de oameni de rând, cu numeroase state ale lumii (de exemplu în Franța,
glasuri cristaline, dulci, frumoase, versurile din SUA și în Anglia). Ca urmare, în anul 1947, imnul
poezia „Un răsunet - Deșteaptă-te române”, scrisă nostru național a fost înlocuit cu un altul impus de
de Andrei MUREȘANU (1816-1863) și pusă pe fapt de către „aliatul” sovietic, noul imn fiind
note muzicale de Anton PAN (1790-1854) . intitulat: „Zdobite cătușe în urmă rămân”, pe
Referindu-se la versurile calde, curate, versuri de Aurel BARANGA și pe note muzicale de
înflăcărate și pline de conținut ale acelei poezii, ce Matei SOCOL. După numai șase ani (în 1953), avea
avea să devină, peste mai bine de un veac și să se nască un nou Imn Național al României, acesta
jumătate, Imnul Național al României, ilustrul fiind intitulat „Te slăvim Românie”, pe versuri de
nostru om de cultură și patriot Ovid Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU și pe muzica lui
DENSUȘEANU avea să spună, într-una din Matei SOCOL.
scrierile sale, faptul că în cuprinsul lor se reunesc, După două decenii și ceva, adică în anul
într-un cadru restrâns „tot ce a existat mare, în bine 1975, în România s-a adoptat un nou imn de stat,
și în rău, toate cerințele şi aspirațiile, plângerile textul și muzica acestuia reprezentându-l cântecul
sorții ca și răsunetele de eroism, blestemul tiraniei și slăvit și vibrant „Pe-al nostru steag e scris unire”,
îndumnezăirea libertății”. compus de strălucitul om de cultură Ciprian
Fiind o creație literară și muzicală cu adânc PORUMBESCU. Dar, iarăși, din păcate, și de
răsunet și reverberații în conștiința românilor de neînțeles, exprimându-se mult mai direct și mai

32
elocvent nestatornicia celor din fruntea statului și a național și folosirea sigiliilor cu stema României de
puterii legislative din acel timp, în luna octombrie a către autoritățile statului, ca și a celor cuprinse
anului 1977, s-a adoptat ca imn de stat al Republicii ulterior într-un act normativ, emis în 2001,
Socialiste România piesa poetică și muzicală „Trei referitoare la aceeași lege, intonarea Imnului
Culori”- creație care avusese un larg ecou și răsunet Național „Deșteptă-te Române” se face doar în
în conștiința tuturor românilor de bine. De fapt, este limba română, în mod obligatoriu în următoarele
vorba de lucrarea muzicală „Tricolorul”, pe versuri împrejurări:
și muzică de Ciprian PORUMBESCU, dar cu a) la festivitățile și ceremonialurile oficiale
versurile adaptate la noua situație socio-politică. naționale, cu ocaziile Imnului Național, precum și la
În sfârșit, şi să sperăm că și în pentru ultima ceremonialurile oficiale cu caracter
oară, după evenimentele din Decembrie 1989 - care internațional;
aveau să producă mutații fundamentale în viața b) la deschiderea și închiderea emisiunilor
politică și de stat a Țării, în viața oamenilor - și în posturilor naționale de radiodifuziune și
timpul democrației, s-a adoptat ca imn național televiziune, în interpretare vocală;
vechiul și minunatul cântec „Deșteaptă-te c) cu prilejul vizitelor în România de către șefi
române”, la care ne-am referit pe scurt ceva mai de stat și de guvern;
înainte. Noul, însuflețitorul și frumosul nostru imn d) în cadrul ceremoniilor militare, conform
cu această denumire este alcătuit din unsprezece procedurilor regulamentelor militare;
strofe, dar, potrivit legislației în vigoare, la e) pe stadioane și alte baze sportive, cu ocazia
ceremonialurile și festivitățile oficiale sau cu alte desfășurării competițiilor sportive oficiale și
prilejuri stabilite de către cei în drept, se intonează internaționale în care este reprezentată România;
doar strofele 1, 2, 4 și 11. Iată care sunt acestea: f) la deschiderea fiecărei sesiuni a camerelor
Strofa întâi: parlamentului;
Deșteptă-te române, din somnul cel de moarte, g) la începutul programului zilnic în școlile și
În care te-adânciră barbarii de tirani, gimnaziile de stat și particulare;
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă h) Imnul Național poate fi interpretat, de la caz
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. la caz, și la alte manifestări ocazionate în unitățile de
Strofa a II-a învățământ sau în alte instituții de cultură, la decizia
Acum ori niciodată, să dăm dovezi în lume unor oficialități.
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman, De Ziua Imnului Național, ce se sărbătorește
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un an de an, pe data de 29 Iulie, ca și în toate
nume împrejurările în care auzim intonarea acestui imn, se
Triumfător, în lupte, un nume de Traian. cuvine ca toți românii de bine ce trăim în Țară sau în
Strofa a IV-a străinătate, să fim mândri de acest imn, să-l cinstim
Priviți mărețe umbre Mihai, Ștefan, Corvine și să-l onorăm cu sufletele sincere și curate, pentru
Româna națiune, ai voștri strănepoți că el reprezintă, alături de Drapelul Național, de
Cu brațele înarmate cu focu′ vostru-n vine Stema Țării şi de sigiliul statului, simbolul ființei și
Viața-n libertate ori moarte strigă toți. existenței României independente, suverane și în
Strofa a XI-a plină afirmare și înflorire. Având o atât de frumoasă
Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină și înaltă semnificație, se cuvine și se impune pentru
Deviza-i libertate și scopul ei prea sfânt noi toți românii, indiferent de vârstă, de poziție
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină socială sau de apartenența politică, să ne cinstim
Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost după cuviință Imnul Național, să-l respectăm, să-l
pământ. păstrăm curat și să-l onorăm. Atunci când aud sau
Intonarea Imnului Național, coral sau când rostesc acest imn, militarii Țării să ia poziția de
instrumental, la ceremoniale, la festivități sau cu drepţi și să-l salute, copiii, oamenii tineri sau maturi
alte ocazii, trezește în sufletele și în inimile fiecărui să adopte o poziție decentă și să se comporte
român de bine, clipe de mare emoție, momente de civilizat, pentru că așa se cuvine să ne cinstim și să
reflecții și de mândrie națională. Potrivit ne respectăm Imnul Național - „Deșteaptă-te
prevederilor Legii nr. 75 din iulie 1994 privind române”
arborarea drapelului României, intonarea imnului

Bibliografie
Dr. Gheorghe CRISTACHE și Maria DOGARU „Simbolurile naționale ale României” - București - 2003.

33
George Bariţiu, un mare om de cultură
şi un patriot desăvârşit
Ing. Mircea PÎRLEA
Biblioteca Judeţeană Satu Mare
Voi face, în cele ce urmează, portretul unui unității de gândire și acțiune. George Barițiu
mare om de cultură și patriot desăvârșit, anume rămâne profesor câțiva ani (până la 1845), iar în
George Barițiu, profesor, pedagog, întemeietorul paralel își începe activitatea de întemeiere a foilor
presei periodice în Transilvania, publicist, istoric, sale, editând Foaia literară (din 1838, Foaia
literat, om de știință, economist, lingvist. pentru minte, inimă și literatură) și Gazeta de
George Barițiu s-a născut la 2/14 mai Transilvania.
1812 în comuna Jucul de Jos, comitatul Cluj, și a La început nu face parte din Comitetul
trecut la cele veșnice în anul 1893, la Brașov. Își național românesc din Transilvania, care
face studiile la Trascău, apoi Blaj și Facultatea de conducea acțiunea revoluționară, dar, văzând
filosofie la Academia maghiară din Cluj. Revine prigoana dezlănțuită asupra românilor, intră în
la Blaj și urmează seminarul. Blajul a jucat un rol Comitet, adoptând linia lui Simion Bărnuțiu.
însemnat privind educația patriotică a lui Barițiu, Comitetul se dizolvă în martie 1849. Apoi,
care notează în Testament, că donează muzeului participă câteva luni la redactarea ziarului
liceului din Blaj „Condeiul de aur “, pe care îl Bucovina, după care se întoarce în Transilvania
primise pentru activitatea de publicist, deoarece pentru a continua activitatea foilor, dar este
la Blaj a învățat să rămână român și să scrie îndepărtat de la conducere.
românește. În anul 1852 devine director și
coproprietar al Fabricii de hârtie Zărnești. După
anul 1860, în perioada absolutismului liberal,
participă la dietele din Cluj (1863-1864) și este
considerat de autorități un paria, în timp ce alții îl
socotesc regalist, adică în slujba cancelariei
imperiale de la Viena.
După constituirea dualismului austro-
ungar (1867), Barițiu activează în cadrul
„Asociației transilvane pentru literatura română
și cultura poporului român” (ASTRA),
întemeiată la 1861, deţinând funcţia de prim
secretar și apoi de președinte (1867).
Incorporarea Transilvaniei la Ungaria
trezește un protest vehement la Conferința
liderilor români de la Blaj (3/15 mai 1868),
urmată de un protest scris, Pronunciamentul de la
Blaj, unde contribuția lui Barițiu este însemnată.
Noua situație din Transilvania impunea
organizarea politică. Iau ființă Partidul Național
al Românilor în Banat și Ungaria (20 ianuarie
1869) și Partidul Național al Românilor din
La terminarea studiilor (1835), ocupă Transilvania (7 martie 1869). În urma conferinței
catedra de fizică la gimnaziul din Blaj, iar un an de la Sibiu (1871), cele două partide fuzionează
mai târziu, la Brașov. În vară, călătorește în Țara într-unul singur: Partidul Național Român din
Românească, împreună cu Timotei Cipariu și Transilvania, care va avea un rol hotărâtor în
Ioan Maiorescu, în centrele de rezonanță istorică lupta pentru Marea Unire din 1 Decembrie 1918.
Târgoviște, Curtea de Argeș, Giurgiu, București, George Barițiu publică Memorialul, o
în scopul susţinerii ideii de unire a românilor, a cuprinzătoare expunere asupra situației

34
românilor din dubla monarhie. Îl găsim apoi străinătate (Austria, Boemia, Franța, Elveția,
prezent în lupta politică și publicistică alături de Belgia, Olanda) au drept scop cuprinderea
Memorandiști (1892) și poartă corespondență cu progresului. Întors în țară, Barițiu condamnă
Ioan Rațiu. Firește că intelectualii au avut un rol înapoierea feudală și ridicarea acestei țări o vede
esențial în lupta națională pentru cultură. Cel mai prin industrie. De fapt, toate ideile de progres le
de seamă for științific românesc, Academia privește de pe poziție antifeudală: pe plan social,
Română, îl alege pe cărturarul și istoricul George împotriva instituției iobăgiei, pe plan politic,
Barițiu președintele ei (1893), deși acesta locuia împotriva despotismului. Cât privește partidele
la Brașov, unde, puțin după aceea, se stinge din politice, se pronunță, la 1848, pentru partida
viață. propășitoare, care urmărește progresul națiunii.
Opera clădită de George Barițiu are la Pe plan ideologic, se pronunță împotriva
bază sentimentul dăruirii totale în scopul șovinismului, promovează ideea înfrățirii între
realizării cerințelor vitale ale națiunii române. popoare. Pe plan istoric, Barițiu afirmă rolul și
Ideile sale, răspândite în mai multe domenii funcția istoriei de a evidenția adevărul. George
esențiale ale culturii, au un caracter progresist și Barițiu continuă, de fapt, tezele Școlii Ardelene,
desemnează un spirit vizionar. Important este susținând latinitatea poporului român și a limbii
faptul că el a știut să lege într-un tot elementele române. Deși nu cade în exagerări, poziția lui
diferitelor domenii de studiu și afirmare a națiunii Bariț iu este latinizantă, folosind termeni
române, școala de biserică și ambele de lingvistici luați direct din latinește și la fel apare și
activitatea publicistică pe care a desfășurat-o pe în ortografia scrierilor sale. Problemele de istorie
plan istoric, filosofic, teologic etc. Un rol au însemnat pentru Barițiu un prilej de
însemnat în activitatea de profesor l-a avut și manifestare a poziției antifeudale, progresiste,
instruirea științifică. Cariera de profesor și-a patriotice.
inaugurat-o cu disertația despre școli, deci cu o Un rol hotărâtor în opera lui George
problemă teoretică, de pedagogie și, deși nu avea Barițiu îl ocupă cultura, care înseamnă iluminare,
experiență, aspectele abordate reflectă o bună cultivarea poporului și, implicit, emanciparea lui.
cunoaștere a mediului școlar și a problemelor El combate cosmopolitismul și lauda geniului
școlii. Disertația se adresa tuturor credincioșilor național, îndemnând însă la recunoașterea
de lege grecească din Brașov, adică ortodocși. La specificului național al fiecărui popor și
bază stătea ideea înființării unor școli cât mai contribuția la îmbogățirea patrimoniului
bune. universal. Barițiu exprimă ideea colaborării
Mai târziu , după 1870, reeditează științifice și intelectuale a tuturor luptătorilor
chemarea: „Națiunii române îi trebuie îndată pentru progres, așa numita republică literară se
școale multe, feliurite și toate bune, foarte bune”. întinde peste omenirea întreagă, fără diferență de
Prin această exprimare, Barițiu înțelege scopul naționalitate și confesiune. El se ocupă amănunțit
nobil al emancipării poporului român prin școală, de problemele de educație: educarea poporului în
dar extinde sistemul educativ foarte mult, de la spiritul progresului; educarea tineretului: o forță a
școală, la publicistică și la întreaga cultură. societății; emanciparea femeii: rolul ei în
Gazeta Transilvaniei și suplimentul ei literar societate - ca mamă, în economie - ca cetățean.
Foaia pentru minte, inimă și literatură, privește o În esență, opera lui George Barițiu
sumedenie de aspecte economice, sociale, pornește de la un cărturar de seamă, cunoscător
politice și diplomatice, naționale, bisericești, profund al realităților epocii sale și care, nu
culturale. rămâne la nivelul teoriei, ci dă soluții pentru
Călătoriile pe care le întreprinde în realizarea progresului în toate domeniile.

Bibliografie
1. Netea, Vasile - „George Barițiu. Viața și activitatea sa”, București, Editura Științifică, 1966
2. * * * * * * * * * - “Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească
de-a lungul timpului. Volumul I A-G”, București, Editura Geneze, 1999

35
Presa paşoptistă şi rolul ei
în lupta pentru afirmare naţională
Drd. Marta CORDEA
„D intre aşezămintele pe care românismul din Agârbiceanu formulează astfel virtuţile presei din
Transilvania şi le-a creat, în lupta lui seculară pentru această perioadă: „Fiecare număr de ziar era
existenţa şi afirmarea naţională, fără îndoială că cel considerat ca o biruinţă, ca o realizare naţională, nu
mai original este presa” precizează istoricul literar numai de redacţia internă, ci şi de colaboratori şi
Ion Breazu, afirmând că originalitatea acestei cititori. Presa era oglinda frământărilor unui popor,
instituţii faţă de celelalte pe care şi le-au creat care decenii întregi nu a avut altă posibilitate de a se
românii din Transilvania constă în faptul că aceasta a manifesta public. Era o operă naţională susţinută de
fost ridicată la rang de „instituţie”, fiind deschisă cei mai conştienţi”5.
tuturor, trebuind să săvârşească totul1. Acest caracter Presa românească din Transilvania a avut
al presei, valabil pentru orice colţ de lume, s-a impus meritul de a face loc în paginile sale multor scrisori,
cu pregnanţă mai cu seamă la popoarele subjugate, acte şi documente originale, cu „valoare intrinsecă
românii din Transilvania, de exemplu, unde se de izvor istoric”6, chiar dacă era supusă unei drastice
impunea ca o necesitate să ţină locul la o mulţime de cenzuri: „[...] pentru Transilvania este semnificativ
aşezăminte, întemeiate şi susţinute, în condiţii faptul că în momentul în care unii tineri maghiari cer
normale, de stat. Şi, după cum simte nevoia să desfiinţarea cenzurii în martie 1848, guvernatorul
sublinieze acelaşi Ion Breazu: „dacă în statul de Teleki clama că această doleanţă nu se poate
atunci existau însă asemenea instituţii - orice ar satisface «din cauza presei româneşti şi a presei
spune anumiţi cercetători vecini interesaţi - ele erau germane», care în acest caz vor fi şi ele libere, ceea ce
create nu pentru ridicarea, ci pentru distrugerea mentalitatea feudală a guvernatorului nu putea
noastră. Presa românească avea deci nu numai concepe”7.
menirea să le înlocuiască, ci să ducă zi de zi o luptă
aprigă, împotriva operei lor de nimicire. Ea trebuia
să fie - şi de fapt a şi fost - învăţătoarea şi
conducătoarea, atât a elitelor cât şi a mulţimilor,
şcoala politică în nobilul înţeles al cuvântului,
semănătoarea generoasă de idei şi cunoştinţe, dar şi
arena în care se ascut inteligenţele, se formează
luptătorii şi se apără credinţele. Presa Transilvaniei
„a fost timp de un secol laboratorul uriaş al
conştiinţei naţionale”, locul de unde au pornit „ca
dintr-o stâncă miraculoasă, toate izvoarele
2
redeşteptării noastre naţionale” .
Presa politică românească din Transilvania
s-a născut, după cum menţionează istoricul clujean
Gelu Neamţu, „dintr-o necesitate stringentă, şi
anume aceea de a susţine şi apăra o naţionalitate
oprimată”, constituindu-se încă la primii săi paşi Foile româneşti, „Gazeta de Transilvania” şi
într-un instrument de luptă pentru drepturi politice, suplimentul ei, „Foaie pentru minte, inimă şi
sociale, naţionale, dar şi culturale3. literatură”, întemeiate la Braşov în 1838, care se
Important de subliniat este faptul că leagă de numele lui Gheorghe Bariţiu, „unul dintre
principalele personalităţi care au activat în perioada acei oameni providenţiali, care creează ei singuri o
de leagăn a presei ardelene, George Bariţiu, Timotei tradiţie, de la care nu te mai poţi abate, ci doar să o
Cipariu, Vincenţiu Babeş, Alexandru Roman, asculţi ca pe o poruncă şi să o fructifici”, au
Valeriu Branişte, Octavian Goga şi mulţi alţii, s-au contribuit în mod hotărâtor la unitatea de simţire a
distins nu numai în sfera publicisticii, ci şi pe tărâmul românilor din Transilvania, Banat şi părţile
mişcării de eliberare naţională. Vorbind despre presa ungurene, favorizând la înţelegerea ideilor în
paşoptistă, ne referim la o presă prin excelenţă mijlocul cărora în anul 1848 „Simion Bărnuţiu va
militantă, luptătoare pentru obţinerea unor drepturi arunca chiagul unei credinţe politice sigure şi
democratice şi libertăţi burgheze, precum şi pentru departe văzătoare, iar Avram Iancu le va da aureola
unirea Transilvaniei cu România4. Scriitorul Ion eroismului şi sacrificiului”8.

36
ardelene un accent mai puternic pe preocupările
politice, afirmându-se libertatea cuvântului şi a
tiparului, condamnarea cenzurii10.
În afara cunoscutelor gazete menţionate mai
sus, apar alte două publicaţii, menite să oglindească
activitatea românilor din dieta de la Pesta, „Amicul
Poporului” în 1848 şi „Democraţiea” în 1849,
acestea devenind unicele organe de presă în limba
română pentru românii din Banat, din părţile vestice
ale Transilvaniei, precum şi pentru intelectualii
români de la Pesta. Avându-l ca redactor şef pe
deputatul Sigismund Victor Pop, „Amicul
poporului”, considerat organul de presă al
deputaţilor români de la Pesta, îi grupa în jurul său pe
fruntaşii politici români care dădeau glas în paginile
ziarului, cu precădere, revendicărilor naţionale
româneşti. Semnau în paginile acestei publicaţii
deputaţii dietali Sigismund Pop, Aloisiu Vlad,
Vincenţiu Babeş, Eftimie Murgu11 şi alţii, preocupaţi
în egală măsură să dobândească drepturi naţionale
pentru români, chiar dacă acestea se puteau realiza,
„Învăţătorul poporului”, prima foaie credeau ei!, doar cu preţul alianţei cu revoluţia
românească pentru popor apărută în Transilvania, maghiară.
publicată de Timotei Cipariu şi Aron Pumnul, sub Revenind la „Învăţătorul poporului”,
influenţa directă a Marii Adunări Naţionale de la încheiem cu mărturia lui Nicolae Bălcescu, menită
Blaj, şi „Organul luminării”, suplimentul acestei foi, să ilustreze afirmaţiile noastre privind importanţa
se aliniau pe făgaşul publicisticii cu rol în educarea presei scrise în zidirea sentimentelor patriotice ale
politică a naţiunii, redactorul ei considerând că neamului nostru. Nicolae Bălcescu face referire la
orientarea ei spre popor trebuie să fie o necesitate. traducerile publicate în „Învăţătorul poporului” (mai
„Organul luminării”, transformat un an mai târziu în ales din „Les Paroles d'un Croyant” a lui
„Organul naţional”, se adresa îndeosebi Lamennais), povestind cum i-a văzut pe moţii lui
„inteligenţei”, în timp ce „Învăţătorul poporului” „îşi Avram Iancu îmbărbătându-se, seara după lupte, cu
asuma un rol mai circumscris la problemele textul Junelui soldat din „Les Paroles”12. Citându-l
educaţiei politice a maselor de ţărani ce urmau să fie pe marele istoric, Gelu Neamţu opinează: „Mărturia
luminate de acei «inteligenţi» care primeau o dată cu lui Bălcescu este o strălucită confirmare a ceea ce
«Organul» şi «Învăţătorul»”9. înseamnă pentru popor, în zbuciumul revoluţiei, o
Anul 1848 aduce în sânul publicisticii gazetă militantă”13.

Note
1
Ion Breazu, Studii de literatură română şi comparată, vol. I, Ediţie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de Mircea
Curticeanu, Cluj, Editura Dacia, 1970, p. 157.
2
Ibidem, p. 158.
3
Gelu Neamţu, Procese politice de presă antiromâneşti din epoca dualismului austro-ungar 1868-1890, Cluj-
Napoca, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureș „Dragoş Vodă”, 2004, pp. 15-16.
4
Ibidem.
5
Ion Agârbiceanu, Greutăţile presei române din Ardeal, în Almanahul presei române, Cluj, 1926, p. 115 Apud Gelu
Neamţu, op. cit., pp. 15-16.
6
Gelu Neamţu, Procese politice de presă antiromâneşti din epoca dualismului austro-ungar 1868-1890, Cluj-
Napoca, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureș „Dragoş Vodă”, 2004, p. 24.
7
Ibidem, p. 26.
8
Ion Breazu, op. cit., pp. 158-160.
9
Gelu Neamţu, op. cit., p. 204.
10
Ibidem, p. 198.
11
Gelu Neamţu, Din istoria presei româneşti. „Amicul poporului” (1848) şi „Democraţiea” (1849), în „Anuarul
Institutului de Istorie”, Cluj, XXIV(1966), p. 287.
12
Nicolae Bălcescu, Mişcarea românilor din Ardeal, în Opere, Bucureşti, 1940, tom. I, partea a II-a, p. 129, Apud Gelu
Neamţu, Procese politice de presă antiromâneşti din epoca dualismului austro-ungar 1868-1890, Cluj-Napoca,
Editura Societăţii Culturale Pro Maramureș „Dragoş Vodă”, 2004, p. 214.
13
Gelu Neamţu, Procese politice de presă antiromâneşti din epoca dualismului austro-ungar 1868-1890,Cluj-
Napoca, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureș „Dragoş Vodă”, 2004, p. 216.

37
În 1891 deputatul Ioan C. Grădişteanu
a vizitat românii din comitatul Sătmar
Dr. Viorel CÂMPEAN
I oan C. Grădişteanu a fost un om politic românilor aflaţi în afara teritoriului regatului; spre
român cunoscut îndeosebi pentru activitatea din pildă, a deţinut funcţia de președinte al Societății de
cadrul Ligii Culturale, fiind remarcat şi pentru Cultură Macedo-Română, fiind aproape de această
discursurile sale ţinute în Cameră în favoarea comunitate trăitoare în afara României Mari, până
românilor asupriţi din Ardeal. Un lucru mai puţin către sfârşitul vieţii sale.
cunoscut din biografia lui este o vizită destul de lungă În 1898, Ion Grădişteanu, împreună cu V. A.
efectuată în anul 1891 pe meleagurile comitatelor Urechia, au pus primului ministru D. A. Sturdza
Sălaj şi Sătmar. Din enumerarea localităţilor ne dăm întrebarea: „Dacă crede că putem să rămânem
lesne seama că acestea se află azi pe teritoriile nepăsători când în Transilvania se iau atâtea măsuri
judeţelor Maramureş, Satu Mare, dar şi în Ungaria. nedrepte împotriva neamului nostru”3.
Vom prezenta cu detalii relatările din presă despre A fost un bun prieten cu dr. Vasile Lucaciu,
acea vizită, după ce îi vom creiona oaspetelui un vizita lui din toamna anului 1891 datorându-se şi
scurt portret. acestei legături. El a venit în primul rând pentru a se
S-a născut la 12 august 1861 în Bucureşti şi bucura alături de comunitatea din Şişeşti şi de
era fiul lui Constantin Grădişteanu, de asemenea un prietenul său, parohul local, care reuşiseră să-şi ducă
om politic cu alese virtuţi. Tatăl său făcea parte dintr- la bun sfârşit un frumos gând. Localitatea Şişeşti
o veche familie boierească, originară din Grădiştea, făcea parte pe atunci din plasa Baia Mare, parte
fostul judeţ Vlaşca. Primul membru cunoscut al integrantă a comitatului Sătmar. La ceremonia din 27
acestei familii a fost Bunea Grădişteanu, vistier, august 1891, de sfinţire a impozantei ctitorii de la
mare vornic şi, totodată, om de mare încredere al lui Şişeşti, salutul pentru Ioan Grădişteanu i-a aparţinut
Constantin Brâncoveanu1. Altă tradiţie spune că preotului greco-catolic Lazăr Iernea. A ţinut şi
familia a ajuns în Ţara Românească venind de peste deputatul bucureştean un discurs, mulţumind pentru
munţi2. Mama lui a fost Elena Sihleanu, sora poetului buna primire4.
Alexandru Sihleanu, cu origine în neamul lui Preda La 17 noiembrie 1892, ieşind din închisoare,
Buzescu. A absolvit Liceul Sf. Sava din București, dr. Vasile Lucaciu s-a deplasat în Bucureşti. A fost
urmând după aceea studii la Facultatea de Drept din salutată venirea lui, împreună cu Ioan Raţiu şi Iuliu
Paris, unde a ajuns doctor în drept, fiind totodată și Coroianu, de către personalităţi ale vieţii politice
diplomat al școlii de științe politico-economice. româneşti: G. Vernescu, V. A. Urechia, N. Filipescu
dar şi Ion Grădişteanu.
În 25 februarie 1894, s-a ţinut la Bucureşti un
banchet pentru dr. Vasile Lucaciu prezidat de către
I.C. Grădişteanu6.
Şi în anii premergători împlinirii idealului
naţional românesc, Vasile Lucaciu şi Ionel
Grădişteanu s-au aflat în mijlocul evenimentelor. La
14 decembrie 1914, a avut loc congresul extraordinar
al Ligii Culturale, cu care ocazie îşi schimbă numele
în Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor.
Dr. Vasile Lucaciu a fost ales preşedinte, unul dintre
membrii conducerii fiind ales şi Ion Grădişteanu7. În
calitate de reprezentant al Partidului Conservator, a
Revenit acasă în 1883, a intrat în magistratură și a luat parte la Consiliul de Coroană de la 21 iulie 1914.
fost numit supleant la Tribunalul Buzău, iar după un În 15/27 martie 1915 a avut loc o mare adunare a
an, în urma unui conflict cu ministrul de justiție Ligii Culturale la Iaşi. Au luat cuvântul, printre alţii,
Eugen Stătescu, a fost mutat la Galați, de unde a şi dr. Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Ion
demisionat. A intrat în viaţa politică, înscriindu-se în Grădişteanu8.
Partidul Conservator de sub conducerea lui Lascăr Ioan Grădişteanu a mai fost în judeţul Satu
Catargiu. A deţinut funcţia de ministru al lucrărilor Mare şi după Marea Unire, la o întrunire electorală,
publice în trei mandate. S-a preocupat de soarta desfăşurată în 28 mai 1920. Părintele dr. Vasile

38
Lucaciu saluta prezenţa la eveniment a generalului convinge în persoană despre starea românilor
Averescu, dar şi pe cea a lui Ionel Grădişteanu, „care «asupriţi» de dincoace de Carpaţi, a întreprins în vara
cu iubire frăţească, în timpul procesului aceasta o călătorie prin părţile noastre cu români din
Memorandului, a venit pe la noi în Ardeal, să ne Ungaria, în părţile extreme locuite de români.
mângâie, şi l-am numit atunci trimisul împăratului Vorbind despre această călătorie, «Timpul»
românilor”9. Ioan C. Grădişteanu a decedat la 29 laudă acest fapt al dlui. Grădişteanu şi recomandă, ca
14
decembrie 1932, tot în oraşul în care văzuse lumina şi alţii să facă asemenea” .
zilei. Despre călătorie a relatat deci mai întâi
Un articol nesemnat, aparţinând probabil „Timpul” bucureştean. Mulţumit de cele relatate de
redactorului Grigore Moldovan, intitulat O călătorie publicaţia bucureşteană, redactorul clujean redă în
interesantă, a apărut în „Ungaria”10, care era o revistă continuare relatarea vizitei parlamentarului din
cu caracter social şi ştiinţific literar, tipărită la Cluj paginile „Timpului”: „Pe când unii ne îndreptăm spre
între 1891-1898, considerată filo-maghiară. Dintre Alpi, alţii spre Pirinei, sau spre ţărmurile Oceanului,
colaboratori îi amintim pe N. Densuşianu, Lazăr d. Ion Grădişteanu, ca un adevărat apostol, cutreeră
Şăineanu, V. Rebreanu, N. Jósika, I. Raţiu, dar satele din comitatul Sălajului şi al Sătmarului, trăgea
întâlnim şi semnătura învăţătorului negreştean la Popa, la învăţătorul, sau la primarul satului, întra în
Victor Mureşan ori a preotului greco-catolic căsile ţăranilor, sta la vorbă cu ei şi-şi aduna un
Adalbert Pituk, originar din Tiream. În paginile material însemnat de cunoştinţe asupra acelor părţi,
„Ungariei” au fost publicate reproduceri din scrierile despre cari mulţi din noi nici nu ştiu că există. Din
lui Haşdeu, Al. Vlahuţă, Xenopol. De asemenea, de-a conversaţia ce avurăm cu d. Ion Grădişteanu, am
lungul anilor apariţiei, au fost publicate multe texte aflat că d-sa şi-a propus a face în fiecare an câte o
folclorice11. călătorie în provinciile «subjugate» şi că înadins a
voit să înceapă cu părţile excentrice, unde
românismul e mai ameninţat (!?, nota redactorului
„Ungariei”). De aceea anul acesta şi-a ales
comitatele Sălajului şi Sătmarului şi s-a dus până în
cel mai de pe urmă sat românesc sub Dobriţân.
Această călătorie a durat 25 de zile, în care d.
Grădişteanu a vizitat o mulţime de sate, oprindu-se în
fiecare din ele. D-sa s-a oprit îndeosebi la Şomcuta
mare (reşedinţă de cerc), la Baia Mare, Baia Sprie,
Şişeşti ( - unde a asistat la sfinţirea bisericii), la Satu
Mare, Careii Mari şi la Sanislău, sub Dobriţân. D.
Grigore Moldovan este contemporan cu cei Grădişteanu ne-a declarat c-a fost surprins de a găsi
care au înfăptuit Marea Unire, este însă un intelectual sate româneşti până aşa de sus în Nordul Ungariei şi
repudiat în epocă, istoriografia română păstrând c-a rămas pe deplin satisfăcut când a constatat, că
sentinţa de... slab român. Precizându-i doar Românii din aceste ţinuturi depărtate şi-au
prenumele… de adopţie, Gergely, o enciclopedie păstrat limba, datinile strămoşeşti şi conştiinţa
inserează lapidar: „fost prof. de limba rom. la Univ. naţională (sublinierea redactorului „Ungariei”). A
din Cluj, sub Unguri (n. 1845), de origine română, dat însă şi peste un sat, cel mai depărtat de centrul
dar cu sentimente ungureşti”12. Pentru un istoric al Românismului, unde locuitorii şi-au pierdut limba
presei româneşti din Ardeal, redactorul „Ungariei” strămoşească (?!, nota redactorului „Ungariei”).
este „trădător de neam, […] admonestat şi criticat Acest sat se numeşte Domahida. Toţi locuitorii din
aspru în vremea sa pentru lipsa sa de curaj şi Domahida sunt români (?!, nota redactorului
demnitate naţională, pentru comportamentul de „Ungariei”) şi cu conştiinţă naţională, dar nu mai
cetăţean maghiar cu buze valahe”13. vorbesc decât ungureşte”.
Nu este acum momentul să insistăm asupra Ajunşi la acest moment al relatării trebuie să
„cazului Grigore Moldovan”. Cert este că, în toamna consemnăm faptul că în Domăneştiul mijlocului de
anului 1891, deputatul Ion Grădişteanu efectuase o secol XIX (pe atunci Domahida) cercetătorul poate
vizită în comitatele Sălaj şi Sătmar, iar în al doilea întâlni foarte frumoase prenume ale credincioşilor
număr al „Ungariei” au fost relatate impresii ale greco-catolici: Domnica, Manuil, Cristina, Simeon,
deputatului, reproduse dintr-o publicaţie Teodor, Damian, Petru, Iulian. Apoi, să nu uităm că
bucureşteană. Dar iată cum a scris redactorul în acelaşi secol, în această parohie au slujit preoţi
„Ungariei” introducerea: „Dl. Ion Grădişteanu, greco-catolici, în aceeaşi măsură cărturari şi cu
deputat în camera română şi totodată apărător dragoste de neam; şi nu vom aminti în aceste rânduri
nechemat al cauzei românilor ardeleni, voind a se decât numele lui Demetriu Hossu şi Gavril Lazăr de

39
Purcăreţi, amândoi promovaţi ulterior în mult mai minuscule fixe, care nu se pot deschide, cu un cuvânt,
bogata parohie Sanislău, şi ea vizitată de către locuinţele poporaţiunilor române şi maghiare din
deputatul bucureştean. Cât priveşte numărul acele părţi sunt mizerabile şi traiul lor e aşişderea.
locuitorilor din Domăneşti în perioada vizitei, un Chiar şi căşile nouă se construiesc tot după modelul
şematism ne arată că greco-catolicii aveau o celor vechi, pe când în România, şi dacă există sate
majoritate covârşitoare. La 1890, în componenţa cu astfel de locuinţe, cel puţin cele ce se construiesc
satului erau 445 de greco-catolici, 14 romano- din nou, sunt alcătuite după un plan mai modern şi
catolici, 150 de religie helvetă şi 9 credincioşi iudei15. mai igienic. D. Ion Grădişteanu a rămas încântat de
Recensămintele de mai târziu demonstrează că ospitalitatea pe care a întâlnit-o pretutindeni, pe unde
ponderea populaţiei greco-catolice avea să scadă. a călătorit şi care e tradiţională la poporul român de
Dar, concluzia deputatului în ceea ce priveşte dincolo. Noi nu putem decât să felicităm pe d. Ion
conştiinţa naţională a populaţiei greco-catolice, Grădişteanu pentru c-a întreprins o călătorie atât de
românească, dar prea puţin ştiutoare a limbii instructivă, din punctul de vedere naţional, să-l
materne, este interesantă. Şi povestea în ceea ce încurajăm a continua şi în alţi ani exploraţiunile sale
priveşte cunoaşterea limbii române a continuat şi la şi să-l dăm de pildă tuturor Românilor, cari se
Domăneşti precum şi în alte localităţi învecinate, interesează de soarta întregii naţiuni române”16.
până în zilele noastre... Mulţumit, în bună măsură, de cele relatate de
Redactorul „Ungariei” îşi continuă către oaspetele bucureştean, redactorul „Ungariei”,
comentariile: „În ce priveşte conservarea cu foarte mare probabilitate Grigore Moldovan,
naţionalităţii, impresiunea generală a d-lui conchide: „Adecă despre români subjugaţi nu e
Grădişteanu a fost bună (sublinirea redactorului vorbă. Românii, ca şi ungurii, în bine în rău, tot într-o
„Ungariei”). A găsit că preoţii români din acele părţi, formă”17. Această frază, precum şi numeroasele
toţi uniţi, sunt oameni luminaţi şi români buni şi fiind intervenţii - sublinieri şi semne de mirare - în textul
dat ascendentul cel mare, pe care-l au aceşti preoţi care apăruse în „Timpul”, credem că ar fi definitorii
asupra poporului, din cauza religiozităţii acestuia, ei pentru tot ceea ce a însemnat în istoria românilor
contribuie mult la conservarea naţionalităţii sale. Dar atitudinea profesorului universitar Grigore - sau
impresiunea d-lui Grădişteanu n-a fost tot aşa de Gergely Moldovan.
bună cu privire la starea materială şi culturală a Dar relatarea din publicaţia pe care o
poporaţiunilor, ce a vizitat, fie ele române sau conducea despre vizita efectuată de către deputatul
maghiare. D. Grădişteanu ni-a spus, că atât românii, Grădişteanu în părţile noastre are totuşi rolul de a
cât şi ungurii din acele ţinuturi stau mai rău, din aduce noi elemente pentru descoperirea atmosferei şi
punctul de vedere material, decât ţăranii din Valachia a condiţiilor de viaţă din comitatul Sătmarului, în
(?!) şi ar putea fi puşi pe aceeaşi linie cu ţăranii noştri acel an din preajma bătăliei politice memorandiste,
din Moldova. Căşile lor, de pământ sau de nuiele, precum şi faptul că politicienii de pe malul
toate acoperite cu Şovar, adecă cu trestie, sunt toate Dâmboviţei erau interesaţi de soarta românilor de
puţin igienice, cu camere mici şi scunde, cu ferestre peste munţi.

Note
1
Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Bucureşti, 1999, p. 371.
2
Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române. Istorie şi genealogie (după izvoare autentice), Bucureşti, [s. a.], p.
322.
3
Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Marinescu, Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România, Iaşi, 1978, pp.
121-122.
4
Valentin Băinţan, Şişeştii părintelui Dr. Vasile Lucaciu - Contribuţii bibliografice, Baia Mare, 1998, p. 293.
5
*** Dr. Vasile Lucaciu luptător activ pentru unirea românilor. Texte alese, Cluj-Napoca, 1988, p.40.
6
Valentin Băinţan, op. cit., p. 226.
7
V. Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru Unirea din 1918, Bucureşti, 1968, p. 217.
8
*** Dr. Vasile Lucaciu luptător activ pentru unirea românilor. Texte alese, Cluj-Napoca, 1988, p.357.
9
Ibidem, p.427.
10
„Ungaria”, Cluj, an I, nr. 2, noiembrie 1891, pp. 101-102.
11
Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicţionarul presei româneşti (1731-1918), Bucureşti, 1995, p. 426.
12
Lucian Predescu, op. cit., p. 563.
13
Mircea Popa, Presa clujeană de la începuturi până azi (170 de ani), Cluj-Napoca, 2014, p. 74.
14
„Ungaria”, Cluj, an I, nr. 2, noiembrie 1891, p. 101.
15
Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Magno-Varadinensis Gr. R. Cath. Pro anno MDCCCXC, Magno-Varadini
[Oradea], 1890, p. 123.
16
„Ungaria”, Cluj, an I, nr. 2, noiembrie 1891, p. 102.
17
Ibidem.

40
Sfinţirea temeliilor statuii
lui Vasile Lucaciu
Colonel (r) Voicu ŞICHET
n acest an, la 13 decembrie, se vor împlini Valer Pop iar la urmă s'a aşezat la bazele soclului
80 de ani de la sfinţirea Statuii Dr. Vasile Lucaciu un pergament semnat de cei de faţă având
- marele luptător pentru drepturile românilor următorul conţinut:
ardeleni de la cumpăna secolelor XIX şi XX, cea „Sub glorioasa domnie a Majestăţii Sale
mai mare personalitate născută în judeţul nostru - Regelui Carol II, fiind prim-ministru al ţării d.
situată în parcul din Piaţa Libertăţii din Gheorghe Tătărescu, prefect al judeţului dr.
municipiul Satu Mare. Acest eveniment este Octavian Ardeleanu, iar primar al municipiului
destul de cunoscut de către opinia publică dr. Ştefan Benea, prin osârdia prefectului
sătmăreană, şi nu numai, însă se ştie mai puţin judeţului şi prin contribuţia cetăţenilor conştienţi
despre unul anterior, petrecut la 9 august 1936, tot ai acestui ţinut s'a ridicat în oraşul Satu-Mare
la Satu Mare, respectiv ceremonialul de sfinţire a statuia lui Vasile Lucaciu, „Leul dela Siseşti”,
temeliilor acesteia, a locului unde urma să fie pentru a eterniza memoria acestui mare luptător
amplasată. şi martir, care a activat în aceste părţi pentru
În acest sens, prin amabilitatea domnului dr. idealurile naţionale ale neamului, cărora şi-a
Viorel Ciubotă, fost director al Muzeului jertfit întreaga sa viaţă ce rămâne generaţiilor
Judeţean Satu Mare, ne-a fost pus la dispoziţie un prezente şi viitoare pildă vrednică de urmat.
facsimil din publicaţia Gazeta Sătmarului (anul Drept simbol al unităţii noastre naţionale şi
VI, nr. 157, Satu Mare, 19 august 1936), în care teritoriale pentru care a luptat Vasile Lucaciu, şi
este evocat acest eveniment. Din dorinţa de a care unitate astăzi din Voinţa lui Dumnezeu şi
păstra vie memoria marelui nostru înaintaş, dar şi prin vitejia Soldatului Român s'a înfăptuit pentru
de a sădi în sufletele tinerei generaţii respectul vecie, s'a aşezat la bazele statui pământ adus din
pentru trecutul poporului nostru şi dragostea faţă toate provinciile româneşti, după ce mai înainte
de neam şi ţară, redăm în cele ce urmează s'a săvârşit serviciul divin înaintea tuturor
conţinutul acestui document, păstrând ortografia autorităţilor civile şi militare din Satu-Mare,
originală: astăzi 9 August 1936”.
În ziua de duminică, 9 August crt. a avut loc
cu o deosebită solemnitate Sfinţirea temeliilor
statui lui Vasile Lucaciu, din Parcul Regele Carol
II, din oraşul Satu-Mare. Au participat la acest
act important toate autorităţile civile şi millitare
din Satu Mare, numeroasă mulţime din oraş şi
judeţ precum şi o delegaţie de săteni din com.
Şişeşti în frunte cu învăţătorul satului.
S-a celebrat mai înâia un Te-Deum de către d-
l Arhidiacon Aurel Dragoş asistat de un sobor de
preoţi, după care d-l Arhidiacon într'o cuvântare
sinţită, a schiţat activitatea marelui Lucaciu şi
meritul său în menţinerea românismului pe
aceste plaiuri.
Dupăce s'au sfinţit temeliile s'a aşezat acolo
pământ adus din localităţile istorice a tuturor
ţinuturilor româneşti, iar d-l Alexandru Doroş,
preşedintele Ligii Antirevizioniste într'o
cuvântare a arătat importanţa simbolică a
acestui act.
S'au expediat telegrame M.S. Regelui, d-lui
Prim-Ministru Tătărescu, dlor Miniştri Inculeţ şi

41
Contribuţia consulului maramureşean
dr. Mihai Marina la salvarea
evreilor transilvăneni
Dr. Daniela BĂLU
Aflându-ne în preajma Zilei Naționale președintele Asociației ”Morărița” din Oradea,
de Comemorare a Holocaustului (9 octombrie), care, în repetate rânduri, a sprijinit inclusiv
considerăm oportun a evoca personalitatea unui financiar activitățile culturale ale românilor din
diplomat român care, în timpul celui de-al doilea Transcarpatia.
război mondial, și-a riscat viața salvând mulți De altfel, chiar la ceremonia dezvelirii
evrei de la moarte. Cel ce avea să devină consulul plăcii comemorative au participat 60 de profesori
Regatului României, Mihai Marina, a văzut și elevi din Apșa de Jos - Transcarpatia, deplasare
lumina zilei la 4 octombrie 1907, pe pământul ce a fost finanțată tot prin generozitatea d-lui
Maramureșului Istoric, în dreapta Tisei, în Tiberiu Moraru, consecvent promotor și
localitatea Apșa de Jos, aflată azi pe teritoriul susținător al cunoașterii istoriei, tradițiilor și
Ucrainei, regiunea Transcarpatia, învecinată cu culturii românești. Tot ca urmare a solicitării
județul nostru, Satu Mare. Asociației ”Morărița”, adresată Ministerul
Viața și cariera dr. Mihai Marina, eminent Afacerilor de Externe, a fost găsită și clădirea în
jurist, talentat publicist și remarcabil diplomat care a funcționat Consulatul General Regal
român, a fost caracterizată prin: „demnitate, Român din Oradea, Ministerul comunicând
înaltă probitate profesională și morală” faptul că imobilul în care a funcționat Consulatul
(pr.Gh.Ciobai, Românul dr. Mihai Marina propus este chiar casa lui Aurel Lazăr, fapt puțin
”Drepți între popoare”, în ”Familia română”, an cunoscut chiar și de specialiști, conform
13, nr.3(46), Baia Mare, 2012, p.79-80), calități afirmației făcute de istoricul Gabriel Moisa, în
completate de un profund atașament față de cadrul ceremoniei de dezvelire a plăcii
plaiurile natale. Consătenii săi, românii comemorative.
maramureșeni din Apșa de Jos, i-au răsplătit Ion Botoș, președintele Uniunii
atașamentul, și după mult zbucium, după multe Regionale a Românilor din Transcarpatia
opreliști puse fie de granițele statale, fie de ”Dacia”, cel care pe parcursul mai multor ani a
birocrația instituțiilor publice românești, au căutat informaţii despre consulul născut în Apşa
reușit să realizeze o placă comemorativă ce evocă de Jos, făcând numeroase și anevoioase
personalitatea dr. Mihai Marina. demersuri pentru realizarea plăcii comemorative,
Placa a fost așezată pe clădirea Muzeului și-a văzut în cele din urmă visul împlinit la 20
Memorial Aurel Lazăr din Oradea (clădire în care iunie 2012, bucuria sa împărtășind-o și
a funcționat Consulatul General Regal Român, în participanților prezenți la ceremonialul dezvelirii
perioada celui de-al doilea război mondial, mai plăcii, declarând cu emoție: "suntem fericiţi că
exact între 6 decembrie 1940 și 1 noiembrie astăzi se mai finalizează o punte dintre românii
1943), omagiindu-l pe dr. Mihai Marina, cel care din Maramureşul Istoric şi Oradea. Aşa, se va
a deținut funcțiile de consul și consul general. În putea şti că pe vremuri, aici, consul general a fost
această calitate, dr. Mihai Marina s-a implicat dr. Mihai Marina, ficiorul lui diacu din Apşa de
intens nu doar în sprijinirea populației românești Jos. De astăzi, românii din Transcarpatia care vor
ci și în salvarea evreilor orădeni, supuși cu toții trece prin Oradea, vor depune aici o floare”.
politicii horthyste discriminatorii. Dl. Botoș și-a continuat discursul cu o
Placa comemorativă a fost dezvelită în poveste ce a stârnit aplauzele audienţei: "după
20 iunie 2012, meritele realizării ei revenindu-i 1920, când diacu, tatăl lui Mihai Marina, s-a
tot unui fiu al Maramureșului Istoric, al Apșei de deplasat la Bucureşti să comande clopotele
Jos, domnul Ion Botoș, președintele Uniunii pentru biserica din Apșa de Jos, s-a întâlnit cu
Regionale a Românilor din Transcarpatia domnul Octavian Goga, care i-a spus: <<Măi
”Dacia”, dar și domnului inginer Tiberiu Moraru, Mihai, voi de acuma locuiţi într-o ţară cu o

42
industrie foarte înaintată, de ce nu cumpăraţi dincolo de graniţă, dar a şi salvat zeci de evrei de
clopotele de acolo? >> Dar Mihai Marina, ţăranul la moarte, riscându-şi chiar el viaţa. Există o listă
de la Apşa de Jos, i-a răspuns: <<Dacă ne-aţi lăsat cu numele a peste 70 de evrei salvaţi. Erau mai
în ţară străină, măcar clopotele să ne cânte multe căi. Fie le dădea paşapoarte româneşti
româneşte >>. Şi astăzi clopotele de la Apşa de false, fie celor care nu erau cunoscuţi le făcea acte
Jos cântă româneşte", concluziona Ion Botoș. româneşti, fie îi trecea pur şi simplu peste graniţă
La ceremonia din 20 iunie 2012 a cu maşina diplomatică. Nu era verificat, căci se
participat şi d-na profesor Adriana Mihaela bucura de o anumită protecţie", a explicat
Metea, fostă Marina, nepoata Consulului, ce a istoricul Gabriel Moisa, amintind că ”în
declarat, profund emoționată: "este o mândrie să primăvara anului 1944, la Oradea exista cel mai
particip la un astfel de eveniment. Pot să vă spun mare ghetou din Transilvania cedată. Aproape
că a fost unchiul meu preferat. Un om de o 30.000 de evrei au luat, de aici, drumul
integritate morală şi profesională cum mai rar Auschwitzului”.
întâlneşti şi de o modestie deosebită. În acea Alături de directorul Muzeului Țării
perioadă, el nu numai că i-a ajutat (pe evrei - n.n.), Crișurilor, dl. dr. Aurel Chiriac, la dezvelirea
ci a riscat alături de mătuşa mea Elena, ţinând mai plăcii, în 20 iunie 2012, a fost prezent și primarul
mulţi evrei în casă şi ajutându-i cu bani şi de Oradea, dl. Ilie Bolojan, care a declarat: "până
alimente". acum, acţiunile şi colaborarea între românii de
Contribuția pe care Consulul Mihai aici şi cei din afara graniţelor s-a realizat pe
Marina și-a adus-o la salvarea evreilor orădeni, el cheltuiala dumneavoastră. De aici înainte,
fiind numit și ”diplomatul salvator”, a fost Primăria Oradea va deschide o linie de finanţare a
evocată, la ceremonia dezvelirii plăcii acestui proiect, astfel încât să putem finanţa o
comemorative, de către istoricul Gabriel Moisa: dată pe an o vizită de la Oradea către
”originar din comuna Apşa de Jos, din Maramureşul Istoric şi una din Maramureşul
Maramureşul Istoric (Ucraina), absolvent de Istoric către Oradea”.
Drept la Cluj şi fost prefect al judeţului Redăm în cele ce urmează textul înscris
Maramureș, Mihai Marina a fost numit după pe placă, remarcând faptul că a trebuit să
1940 consul la Oradea. Din această postură, el s-a treacă 69 de ani pentru ca, prin stăruința unui
dedicat îmbunătăţirii vieţii românilor rămaşi român din Ucraina, din Apșa de Jos, dl. Ion

foto 1

43
Botoș, pe clădirea în care a funcționat
Consulatul General Regal Român să se pună o
placă comemorativă!

În această clădire a funcționat în perioada


6 decembrie 1940 - 1 noiembrie 1943
Consulatul Regatului României,
la conducerea căruia s-a aflat
Dr. Mihai Marina, originar din Apșa de Jos,
Maramureșul Istoric, personalitate
care s-a distins prin acte umanitare în
timpul celui de-al doilea război mondial.
Revenind la implicarea dr. Mihai Marina foto 2
în salvarea evreilor orădeni, precizăm că după evreiască. Conform Raportului final al Comisiei
Dictatul de la Viena - 30 august 1940, la Oradea a pentru Studierea Holocaustului în România,
fost înfiinţat Consulatul General Regal Român comisie prezidată de scriitorul Elie Wiesel,
(un Consulat General funcționa și la Cluj), pentru victimă a Holocaustului, în ghetoul mare din
ca românii din zona de vest şi nord-vest să fie Oradea au fost înghesuiţi aproape 30.000 de
reprezentaţi pe teritoriul de atunci al Ungariei (cf. evrei, care constituiau un procent de 30% din
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond populaţia oraşului! Doar în lunile mai şi iunie
Ungaria, ”Documentele Consulatului General 1944, în Transilvania de Nord, teritoriu ce atunci
Regal Român de la Oradea” și ”Consulatului aparținea Ungariei, au fost închiși în ghetouri
General Regal Român de la Cluj”). peste 150.000 de evrei, un număr copleşitor,
Mihai Marina, după ce deținuse pentru deportați apoi în lagărele morții!
scurt timp funcția de prefect al județului În anul 1944, consulul Mihai Marina,
Maramureș, a fost nevoit, după 30 august 1940, împreună cu Mihai Bologa, prim-secretar al
să se refugieze în România, la București, unde a Consulatului și dr. Gh. Tite, jurnalist, ajutat fiind
fost numit subdirector în Ministerul de Interne, și de ceilalți funcționari (viceconsulul Anghel
pentru problemele privind evidența și plasarea Lupescu, Ion Romașcan, Mihai Hotea, Mihai
refugiaților. În ianuarie 1941, este detașat la Mihai), urmăresc trenurile cu deportații evrei,
Ministerul Afacerilor Externe, ca membru al până la Auschwitz. Pe baza propriilor sale
Comisiei pentru tratativele cu Ungaria. Ca constatări, dar și a unui raport primit de la dr.
urmare a prestigiului câștigat, a competenței Kupfer Miksa, aflat în ghetoul din Oradea,
profesionale, dar și datorită cunoașterii limbilor consulul Mihai Marina întocmește un amplu
germană și maghiară și a faptului că s-a dovedit a raport în care relata ce se întâmpla cu evreii
fi un bun patriot, care nu s-a amestecat în expediați cu trenul la Auschwitz. Acest raport a
luptele politice, în iunie 1941 este numit consul fost prezentat lui Vespasian V. Pella, ministrul
la Consulatul General Regal Român de la Oradea. României în Elveția, cu prilejul trecerii acestuia
Peste un an, ca o confirmare a calităților prin Oradea. La rândul său, ministrul V.V. Pella a
diplomatice, este numit consul general I, funcție depus raportul la sediul Crucii Roșii
pe care o deține până la închiderea Consulatului Internaționale din Berna. Pe această bază s-au
și arestarea sa și a celorlalţi diplomați, de către confirmat, pe plan internațional, informațiile
autoritățile maghiare, în septembrie 1944. existente despre soarta evreilor din ghetouri și
În perioada 1941-1944, a desfășurat o despre atrocitățile ce se petreceau la Auschwitz.
activitate neobosită pentru apărarea și ajutorarea
populației românești din teritoriul ocupat, Alături de această amplă și periculoasă
bucurându-se de stima și respectul tuturor celor acțiune, dr. Mihai Marina, împreună cu soția sa
care l-au cunoscut. Sunt consemnate, inclusiv în Elena, au contribuit personal la salvarea câtorva
mărturii ale evreilor supraviețuitori, intervențiile zeci de evrei orădeni, pe care, uneori chiar cu
pe care Mihai Marina le-a făcut către autoritățile mașina consulatului, au reușit să-i treacă granița
maghiare pentru îmbunătățirea condițiilor din în România. Acțiunile umanitare ale dr. Mihai
ghetorurile în care era internată populația Marina pentru ajutorarea și salvarea evreilor

44
transilvăneni s-au bucurat ulterior de ambasadorul Vespasian V. Pella, trecând prin
recunoașterea fruntașilor comunităților evreiești Budapesta, a înmânat memorandumul Crucii
din țară și străinătate, fiind consemnate într-o Roșii Elvețiene, care a stabilit un comitet pentru
serie de lucrări consacrate Holocaustului și investigarea situației, format din membri
ocupației horthyste din nordul Transilvaniei. elvețieni, portughezi și spanioli. Aceștia au plecat
Relatăm, în cele ce urmează, un fragment din direct spre Budapesta și s-au întâlnit cu
cartea Várad a viharban - (Oradea în furtună), autoritățile maghiare, n-au obținut însă decât o
scrisă în 1946 de ziaristul Katona Béla, o carte de amânare a deportării evreilor închiși în ghetou.
memorii despre tragicul an 1944, autorul Misiunea de salvare a evreilor i-a ținut
descriind inclusiv modul în care consulul român ocupați pe aproape toți angajații Consulatului
dr. Mihai Marina s-a implicat în salvarea evreilor. român din Oradea, de mai multe ori mașina
Katona Béla povestește că doctorul șef al diplomatică a Consulatului trecând granița,
ghetoului din Oradea (organizat într-o fostă încărcată cu evrei ce au reușit astfel să scape din
sinagogă) era dr. Miksa Kupfer, închis și el în ghetou. Jandarmii români din apropierea graniței
ghetou, alături de soție și de băiatul său, ce avea au elaborat adevărate ”proceduri” prin care evreii
17 ani. Doctorul a observat tratamentul îngrozitor evadați erau ”arestați” formal, și apoi trecuți din
la care erau supuși evreii din ghetou și s-a gândit sat în sat, până când ajungeau în centrele din
să trimită un mesaj Consulatului Român din Timișoara, Turda sau Arad, unde ei puteau fi
Oradea, prin intermediul colegului său Ignatiu acuzați ”strategic” că au intrat în țară în mod
Tertian. Dr. Miksa Kupfer vroia ca și comunitatea ilegal, primind o foarte scurtă perioadă de
internațională să înțeleagă faptele inumane ce se detenție, după care erau eliberați. Unii evrei erau
petreceau în interiorul ghetoului. mutați spre București și de acolo spre mare, fiind
îmbarcați spre Palestina. (cf. www.tikvah.ro/en -
Asociația Tikvah - organizație non-profit, de
studiere și comemorare a Holocaustului și de
promovare a Drepturilor Omului).
Calitatea dr. Miha Marina, aceea de
salvator al evreilor, a fost confirmată chiar de
doctorul Miksa Kupfer, ce depunea o mărturie în
anul 1946, declarând despre modul în care el,
familia sa și mai mulți evrei au fost salvați de
foto 3 Consul, ce i-a trecut peste graniță, precizând că
acesta a făcut-o în mod ”dezinteresat”, deci a fost
Consulul general român Mihai Marina a un act sincer de solidaritate umană (cf. Antonio
răspuns imediat printr-un mesaj trimis lui dr. Viorel Faur, Acțiunile de slavare a evreilor
Miksa Kupfer, prin care îi cerea acestuia să (1944) la granița de vest a României. Percepții
pregătească câteva note confidențiale privind istoriografice, www.doctorat.ubbcluj.ro, 2015).
evenimentele zilnice. Dr. Miksa Kupfer a și făcut După ruperea relațiilor diplomatice dintre
acest lucru și a reușit să trimită memoriul său România și Ungaria, în septembrie 1944, dr.
Consulului general. Mihai Marina a reacționat Mihai Marina, împreună cu personalul
rapid, memoriul fiind tradus în limba română consulatului de la Oradea, este arestat de
chiar în acea zi, de către atașatul de presă Ioan autoritățile maghiare și predat ulterior celor
Isaiu, apoi și în limba franceză. germane, fiind închiși la Hofbruck în Bavaria,
Prin coincidență, în următoarea zi, până la eliberarea lor de către trupele americane,
Vespasian V. Pella, ambasadorul român din în aprilie 1945. În noiembrie 1945, se întoarce în
Berna, a ajuns la Oradea. El a cerut o injecție cu țară și este încadrat la Ministerul de Externe, în
insulină ce i-a fost făcută de dr. Tertian, care i-a funcția de consilier la Biroul pentru lucrările
explicat dezastrul umanitar ce avea loc în ghetou pregătitoare ale Conferinței de pace. Din
și i-a înmânat memorandumul făcut de dr. octombrie 1946, până în noiembrie 1947, lucreză
Kupfer. Imediat, ambasadorul a fost de acord să în cadrul Ministerului de Externe, ca director la
ducă acest document în Elveția. După 3 zile, Direcția consulară, fiind înlăturat după ce Ana

45
Pauker ajunge la conducerea ministerului. ”nu a contat cât de multe restricții a trebuit să
Lucrează apoi ca jurist consult la diferite întâmpinăm ca și angajați ai regimului Antonescu
întreprinderi și instituții din București, având de într-un stat fascist, ca și oameni, nu puteam
îndurat umilințele la care l-a supus noul regim rămâne insensibili la suferințele cauzate de
politic, ce îl considera ca fiind (culmea ironiei!) acțiuni care au luat în derâdere însăși noțiunea
”fost diplomat fascist”! drept pentru care rămâne de demnitate umană. Acest lucru ne-a
deseori fără loc de muncă. A muncit ca jurist determinat să sprijinim evreii, pe cât a fost posibil
consult la Întreprinderea de locuințe și localuri, și cu toată precauția necesară. Principalul
Direcția poștelor și telecomunicațiilor, Ferma 30 stimulent și sprijin a venit de la întreaga populație
Decembrie și Ministerul Agriculturii, de unde se românească din nordul Transilvaniei” (Mihai
pensionează în anul 1967. Marina, Nu puteam rămâne impasibili, în
”Magazin istoric”, 1976, nr. 6, p. 39-41).
Vom încheia scurta noastră evocare
citându-l tot pe consulul maramureșean Mihai
Marina, cuvintele sale dovedind o dată în plus
spiritul de sacrificiu, modestia și înaltul său
umanitarism: ”Toţi am socotit că nu am făcut
decât ceea ce ne-a dictat conștiinţa și omenia
noastră românească”.

foto 4
***
În anul 1977, se mută în orașul Cluj, Adresăm mulțumiri domnului Ion Botoș pentru
decedând la 15 martie 1980, fiind înmormântat în fotografiile și informațiile oferite cu
Cimitirul Central. Ca o recunoaștere postumă a generozitate.
meritelor sale de „bărbat de seamă al Foto 1. Consulul dr. Mihai Marina și clădirea în
Maramureșului”, în toamna anului 1995, care a funționat Consulatul General Regal
Consiliul local Sighetu Marmației atribuie Român de la Oradea.
numele său unei străzi din municipiu. Despre Foto 2-4. Sărbătoare la Sighet, Parcul Mare, în
implicarea sa în operațiunea atât de periculoasă centru dr. Mihai Marina, prefect al judeţului
de salvare a populației evreiești a scris chiar Maramureş. Foto: 1940, Arhiva Smaranda
Mihai Marina, la 30 de ani după război, în 1976: Navratil, Sighetu Marmaţiei, 29.04.2016.

Bibliografie
-Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond Ungaria, Documente, Consulatul General Regal
Român de la Oradea; Consulatul General Regal Român de la Cluj.
-Ciobai, Gh., Românul dr. Mihai Marina propus ”Drepți între popoare”, în ”Familia română”, an
13, nr.3(46), Baia Mare, 2012.
-Faur, Antonio, România -„poartă deschisă” pentru salvarea evreilor (aprilie-august 1944) din
Ungaria şi Transilvania de Nord. Contribuţii documentare, Editura Universităţii din Oradea,
2010.
-Faur, Antonio, Implicarea diplomatului român Dr. Mihai Marina în acțiunile de salvare a evreilor
din Transilvania de Nord și Ungaria (1944), Ed. Muzeului Țării Oașului, Oradea, 2014.
-Faur Antonio Viorel, Acțiunile de slavare a evreilor (1944) la granița de vest a României.
Percepții istoriografice, www.doctorat.ubbcluj.ro. - 2015.
I-oanid, Radu; Tuvia Friling, Mihail E. Ionescu, Comisia Internațională pentru Studierea
Holocaustului în România - Raport Final, Ed. Polirom, Iași, 2005.
-Marina, Mihai, Nu puteam rămâne impasibili, ”Magazin istoric”, 1976, nr. 6, București.
-http://www.tikvah.ro/en/holocaust/220-romanian-diplomats.html.

46
Festivalul Internaţional
“Ştefan cel Mare şi Sfânt”
de la Chişinău, manifestare de profundă
simţire românească
Prof. Carol C. KOKA
ntre 30 iunie și 4 iulie 2016, în capitala românești din răsărit.
Republicii Moldova, Chișinău, a avut loc a Am intrat pe teritoriul Republicii Moldova
XXVII-a ediție a Festivalului Internațional de când se întuneca. Până la Chișinău nu am putut
Folclor „Ștefan cel Mare și Sfânt” și ediția a II-a a vedea aproape nimic, fiind întuneric. Am fost
Festivalului Internațional de Folclor „Întâlniri cazați la Liceul Academiei de Științe a Moldovei,
Bucovinene”. Județul Satu Mare, și mai precis o instituție de învățământ de elită, unde învață cei
Țara Oașului, au fost reprezentate la acest festival mai buni elevi din țară. Liceul este situat într-o
de interpreta de muzică populară Maria Tripon și construcție modernă, demnă de secolul al XXI-
ceterașii Vasile Solomon și Vasile Pop. Festivalul lea. Elevii au la dispoziție cele mai bune condiții
a fost un bun prilej de a prezenta frumoasele de învățătură. Școala este de tip internat. Studiile
cântece oșenești, de a arăta portul românesc din sunt de profil real și uman. Este important faptul
Țara Oașului. Cele cinci zile au reprezentat tot că atât cazarea, cât și alimentația elevilor este
atâtea ocazii de a susține în fiecare seară, pe scena gratuită. Într-una din zile am avut ocazia să stau
din Grădina publică ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” de vorbă cu directorul instituției, domnul Iurie
programe artistice de înaltă ținută în fața unui Cristea. Am aflat că școala funcționează din anul
numeros public. 2008 și a luat ființă la inițiativa Președintelui
Academiei de Științe a Republicii Moldova,
academicianul Gheorghe Duca. Liceul pregătește
viitorii savanți, cercetători științifici, manageri.
Este un bun exemplu care ar putea fi implementat
și în România.
În ziua următoare a fost vizitat ansamblul de
mănăstiri de la Orheiul Vechi, situate la 60 de
kilometri de Chișinău. Mănăstirea Peștera se
compune dintr-o biserică și 11 chilii monahale,
săpate în stâncă, pe malul râului Răut. Peisajul
este fascinant, sub forma unui golf uriaș, în erele
geologice îndepărtate fiind un fund de mare.
Deasupra intrării în biserica săpată în stâncă în
1890 a fost ridicată o clopotniță. Lângă clopotniță
se află o cruce masivă din piatră, din secolul al
XVIII-lea. Legenda spune că ar avea puteri
tămăduitoare pentru suflet, iar atingerea și
înconjurul ei duce la împlinirea dorințelor. În
secolele IV și III î.Hr. în zonă exista o cetate geto-
dacică împrejmuită de o palisadă din lemn.
Urmele săpate în stâncă pentru stâlpi se pot vedea
Mărturisesc că am trecut cu emoție
și astăzi. Aici au fost descoperite numeroase
Prutul, în seara zilei de 30 iunie, în dreptul
vestigii dacice și elene ce denotă intense relații
localității Albița, gândindu-mă la rolul jucat în
comerciale cu lumea greacă.
istorie de acest râu, la vara fierbinte a anului 1941
La Orheiul Vechi am vizitat și biserica
când bravii ostași români, la cel mai înalt ordin,
,,Adormirea Maicii Domnului” amplasată pe o
au trecut Prutul pentru dezrobirea teritoriilor
stâncă la altitudinea de 100 de metri și care a fost

47
zidită în anul 1915. Potrivit ghidului turistic, al la Chișinău. Aici, în această frumoasă grădină, el
cărui autor este dr. Gheorghe Postică, am aflat a avut numeroase aventuri cu tânăra Ludmila.
câte ceva din istoria locului. Geologic vorbind, ne Trebuie să spunem că Pușkin a fost un adevărat
aflam pe fundul Mării Sarmatice de acum circa 13 Don Juan. La Chișinău s-a îndrăgostit de toate
milioane de ani. Pe la 1330, aici se afla o așezare, cele trei fete ale generalului Raievski, eroul de la
care ocupa întreg promontoriu ,,Peștera”, Șehr al- Borodino. Pentru Ludmila era cât pe ce să se
Cedid (Orașul nou), care a cunoscut o vreme și dueleze. Pușkin a fost căsătorit cu Natalya
stăpânirea tătară, până la 1369. Goncharova, o femeie foarte frumoasă, care a
În cursul aceleiași zile am vizitat Mănăstirea intrat și în grațiile țarului, dar și a tânărului ofițer
'
Curchi. Numele îi vine de la frații Iordache și francez Georges dAntes. Acesta, pentru a fi
Mihail Curchi. Iordachi Curchi a construit, în aproape de ea, s-a căsătorit cu o soră a lui Pușkin.
anul 1775, Biserica ,,Nașterii Maicii Domnului”, În cele din urmă, poetul l-a provocat pe ofițer la
în stil neobizantin. La mică distanță se află duel. Cumnații s-au duelat la 27 ianuarie 1837.
Biserica ,,Sfântul Nicolae” construită între 1808 Amândoi au fost răniți, dar doar Pușkin mortal,
și 1810 în stilul clasicismului, cu elemente de pierzându-şi viaţa după două zile de agonie.
baroc. Mănăstirea Curchi se află în raionul Orhei, Grădina Publică ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”
la 55 km de Chișinău. Pe parcursul vizitei am fost datează din 1818. A fost realizată pe baza
însoțiți de starețul arhimandrit Siluan, exarhul planurilor arhitectului Ozmidov, apoi ale lui
mănăstirilor din Moldova. Pe umerii lui a stat o Bogdan Eitner, care i-a trasat aleile și a amplasat
grea sarcină, aceea de a reface aceste așezăminte arborii și arbuștii. Monumentul lui Pușkin a fost
monahale, aflate într-o stare avansată de montat în 1885, iar cel al lui Ștefan cel Mare și
degradare, ca urmare a regimului comunist. Sfânt în 1928. Busturile a 12 scriitori clasici
Mănăstirea a fost închisă în 1958 și a fost utilizată români au fost dezvelite în 1958.
ca depozit sau spital psihiatric. În ziua de 2 iulie, delegația sătmăreană a
participat la un eveniment de profundă
încărcătură patriotică. A avut loc o ceremonie
religioasă și s-a depus un frumos coș cu flori la
Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Ceremonia
religioasă a fost oficiată de PS Antonie, Episcop
vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, însoțit de un
numeros sobor de preoți. Aflându-mă foarte
aproape de monument, am putut citi pe cele patru
laturi următorul text: „Ștefan cel Mare și Sfânt a
păstrat Basarabiei: Nistrul, Chilia și Cetatea
Albă”, apoi: „Domn din munte până la Nistru și
Mare”. „Ctitor de mănăstiri, Făuritor de
dreptate”. „Biruitor de popoare la Lipnic, la
Între anii 2002-2014 aici au avut loc Baia, la Cătlăbuga, la Șcheia, la Dumbrava
ample lucrări de renovare. Astăzi, întregul Roșie, pentru Țară, Neam și Cruce”.
complex strălucește în haine noi, a renăscut din Proiectul monumentului aparține lui
propria-i cenușă. În împrejurimi am putut admira Alexandru Plămădeală și datează din 1923.
un frumos parc dendrologic, cu arbori ce trec de Chipul domnitorului a fost realizat de sculptor,
200-350 de ani. În aceeași zi, prin intermediul inspirându-se după o miniatură datând din 1475.
radioului, am aflat că Republica Moldova a Monumentul a fost turnat la București din
semnat actul de asociere la Uniunea Europeană. tunurile turcești capturate în Războiul de
Seara am vizionat spectacolul dat de formațiile Independență. Între anii 1942-1944, monumentul
participante la festival. Grădina publică unde era a fost instalat în fața Arcului de Triumf din
amplasată scena, are o suprafață de 7 hectare. Aici Chișinău, apoi demontat și ascuns în România. A
am vizitat Aleea scriitorilor, a clasicilor revenit în urma intervenției Comisiei Aliate de
literaturii române, dar și a scriitorilor moderni. În Control. În 1972, de la Moscova, s-a decis
centrul grădinii, în vârful unei coloane dorice, se mutarea sa mai în fundul parcului, dar pe 31
află bustul marelui scriitor și dramaturg rus august 1989 monumentul a revenit la locul inițial.
Alexandr S. Pușkin, care a fost o vreme exilat aici Întreaga grădină este înconjurată de un gard din

48
fontă turnată, realizată după proiectul lui A. bibliotecii. Participarea la simpozion a fost
Bernadazzi, în 1860. Un frumos aranjament recompensată cu două Diplome de excelență, una
floral de la baza monumentului înscrie cifra 580. pentru subsemnatul, iar a doua pentru redactorul
Au trecut 580 de ani de la prima atestare nostru coordonator colonel (r) Voicu Şichet.
documentară a Chișinăului, eveniment marcat în În ziua de 3 iulie a fost vizitată Vinăria de
ziua de 17 iulie 2016. Hrisovul din 17 iulie 1436 la Purcari, situată la extremitatea de sud a
dat la Vaslui îi pomenește pe domnitorii Țării Republicii Moldova, la 22 km de Cetatea Albă, în
Moldovei Ilie și Ștefan că i-au dat și i-au întărit lui apropierea Nistrului. Aici, într-o zonă viticolă de
Oancea logofăt pentru credincioasă slujbă mai tradiție, am întâlnit o construcție monumentală,
multe sate pe Răut, despre a căror hotare se spune: precum un castel medieval. Am fost îndrumați de
„Și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în domnul Aurel Grosu, cel care a condus această
dreptul Cheșenăului lui Acbuș, la izvorul unde întreprindere vreme de 30 de ani. Gospodăria
este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii”. viticolă datează din anul 1827. Vița de vie se
Chișinăul este asemenea Romei, situată pe șapte cultivă pe o suprafață de 280 de hectare și se
coline. Istoricii vorbesc de începuturi de viață aici îmbuteliază anual un milion de sticle de vin. Am
din perioada geto-dacică și romană. Ca târg, vizitat întregul proces de vinificare, beciurile cu
Chișinăul este cunoscut din 1666, iar ca oraș din butoaie de vin puse la maturat vreme de trei ani,
1818. colecțiile de vinuri. Vinăria se mândrește cu
Semnatarul acestor rânduri a participat în numeroase premii câștigate la concursurile
ziua de 2 iulie 2016, la un simpozion cultural- internaționale.
istoric dedicat marelui voievod Ștefan cel Mare și Zilele petrecute la Chișinău au fost un bun
Sfânt, ce a avut loc în marea sală de la Biblioteca prilej de a cunoaște multe din istoria și cultura
Națională a Republicii Moldova. Cu acest prilej, fraților noștri de dincolo de Prut. Au fost făcute
profesorul Carol C. Koka, redactor la ziarul utile schimburi de impresii, s-au legat prietenii.
online ,,Actualitatea Sătmăreană” a vorbit despre Pretutindeni am fost primiți cu căldură frățească,
fenomenul cultural și literar din județul Satu gazdele au făcut totul ca să ne simțim ca și acasă.
Mare, despre evenimentele literare, activitatea Mulțumim pe această cale doamnei Viorica
cenaclurilor literare. Au fost prezentate ultimele Oprea, președinta Centrului Cultural European
două numere ale revistei ,,Eroii Neamului”, ,,Dacia”, domnului Liviu Plugaru și domnului
istoricul revistei, redactorii și colaboratorii ei, director al Liceului Academiei de Științe a
fiind foarte apreciată de către cei prezenţi. Un set Moldovei, profesor Iurie Cristea pentru tot ce au
de reviste și mai multe cărți au fost donate făcut pentru noi.

49
Eroii Neamului în poezia lui Alecsandri
Prof. Nicoleta CÂMPIAN
V asile Alecsandri (1821-1890) este o figură momentul 1848, Unirea Principatelor, războiul de
reprezentativă pentru literatura noastră. Bardul de independență din 1877, poezia omagială.
la Mircești, așa cum era supranumit, a fost o Istoria națională l-a preocupat întotdeauna
personalitate complexă și inovatoare, un adevărat pe creatorul pastelului, având în vedere că și-a
pionier în arta scrisului. Să nu uităm că a trăit într-o desfășurat activitatea într-o epocă în care
epocă de mari frământări istorice și politice, iar promovarea valorilor naționale era primordială.
paginile sale sunt veritabile mărturii ale Tocmai se contura conștiința națională, iar
evenimentelor cruciale care au marcat destinul literatura era un bun mijloc de a ajunge la sufletul
nostru ca națiune. poporului. Și cum poți ajunge la sufletul poporului
S-a născut la Bacău, într-o familie înstărită altfel decât prezentându-i eroi legendari sau mari
și a primit o educație aleasă încă de mic. A avut fapte de vitejie? Poemul Dan, căpitan de plai
oportunitatea să călătorească mult și să observe aduce în fața cititorului chipul unui astfel de erou,
diferențele de mentalitate și de civilizație dintre model de curaj și de demnitate. Acțiunea se petrece
țările occidentale și Moldova sa, la care s-a întors în Moldova, după moartea lui Ștefan cel Mare, la
mereu. Chiar dacă George Călinescu în apusul vieții personajului, care trăiește ca un
monumentala sa Istorie a literaturii române de la pustnic în singurătatea munților: Bătrânul Dan
origini până în prezent îl face vinovat de o trăiește ca șoimul singuratic / În peșteră de stâncă,
oarecare superficialitate și, inevitabil, de pe-un munte păduratic, (...) Vechi pustnic, rămas
sentimentalism, rolul pe care Alecsandri l-a jucat singur din timpul său afară. O frumoasă și
în epoca sa nu poate fi contestat. Să nu uităm că a profundă meditație asupra condiției umane se
sprijinit și a participat activ la mișcarea dezvăluie cititorului în această primă parte.
revoluționară din Moldova, a promovat valorile Surprins între viață și moarte, între tinerețe și
tradiționale prin pasiunea sa pentru folclor, a adus bătrânețe, omul Dan simte lama rece a timpului:
în prim-plan figurile marilor personalități istorice, Dincolo de morminte el trist acum privește/ O
a criticat, prin voluptoasa-i Chiriță, societatea tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește,/
moldovenească „franțuzită” a secolului XIX, a Fantasma drăgălașă a verdei tinereți/ Ce fuge de
surprins, prin pastelurile sale, natura în toate răsuflul geroasei bătrâneți,/ Și zice: „Timpul rece
anotimpurile. apasă-umărul meu/ Și cât m-afund în zile tot simt
Ne-a lăsat moștenire volumele de versuri: că e mai greu!”
Doine și lăcrimioare (1853), Poezii populare. Dincolo de calitățile necesare unui fost
Balade (1852 - 1853), Mărgăritărele (1863), oștean al lui Ștefan, cum ar fi curajul, vitejia și
Pasteluri (1875), Ostașii noștri (1878). Este dragostea de țară, bătrânul Dan este exemplu de
autorul prozelor: Buchetiera de la Florența (1840) demnitate umană. Luat prizonier de Hanul
- cu care debutează, Istoria unui galbân și a unei tătarilor, nu-și deplânge soarta și nu cere îndurare;
parale (1844), Călătorie în Africa (1855-1874), refuză să se lepede de credința strămoșească
Vasile Porojan (1880). A fost un deschizător de pentru a-și salva viața. Fragmentul de mai jos
drumuri în dramaturgie, mărturie stau piesele evidențiază înțelepciunea eroului: „Ghiaur! zice
Farmazonul din Hârlău (1840), Modista și tatarul cu inima haină,/ Ce simte firul ierbei când
cinovnicul (1841), Iașii în carnaval (1845), coasa e vecină?/ „Ea pleacă fruntea-n pace,
comediile de mare succes Chirița în Iași și Chirița răspunde căpitanul,/ Căci are să renască mai
în provincie (1850), dramele istorice în versuri fragedă la anul!”
Despot-Vodă (1879) și Fântâna Blanduziei Bătrânul căpitan are ceva din
(1884). înțelepciunea unui Moș Roată care știe că moartea
Vom insista, în rândurile care urmează, este de preferat rușinii de a-ți trăda neamul și
asupra poeziei de inspirație patriotică. Distingem, patria: Cui place să roșească, roșească,... eu nu
în cadrul acestei teme, câteva direcții: evocarea vreu/ Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul
trecutului glorios, figurile unor eroi populari - meu. Așadar, moștenirea spirituală a lui Ștefan
haiducii, surprinși în lupta pentru echitate socială, rămâne intactă, căci bătrânul recunoaște: Așa m-

50
au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie!/ La trai fără Negru ca păcatul greu! Lotrii sunt, pentru
mustrare și fără prihănie. Alecsandri, un nesecat izvor de inspirație, mai cu
Pătruns de un puternic simțământ seamă că erau iubiți de popor și ridicați la rangul de
patriotic, singura dorință a lui Dan este de a-și lua eroi, datorită bărbăției și spiritului justițiar.
rămas bun de la glia strămoșească: Ghirai, mă Autorul îi creionează în Strunga ca pe niște
lasă, lasă în ora morții grele/ Să mai sărut o dată personaje fabuloase, coborâte din mitologia
pământul țării mele! românească: Sunt de cei ce-mpușcă-n lună,/ Care
Poemul Dumbrava roșie, structurat în opt noaptea-n frunze sună,/ Feciori de lele nebună!
părți, surprinde admirabil personalitatea Revoluția de la 1848 a reprezentat un
covârșitoare a lui Ștefan cel Mare. Poemul, care moment istoric important în întreaga Europă, iar
redă lupta dintre moldoveni și leși, începe cu visul Alecsandri, care era familiarizat deja cu ideile și
regelui polon, Albert, care anticipează visul de concepțiile statelor occidentale, a înțeles, mai bine
expansiune a lui Baiazid din poemul eminescian. decât oricine, că alinierea țării sale la idealurile
Fără a avea forța estetică a celui din urmă, visul lui europene nu poate fi decât benefică. Mai mult de
Albert urmărește aceleași deziderate: setea de noi atât, mișcarea revoluționară însemna ieșirea la
cuceriri teritoriale, beția gloriei și a bogățiilor, lumină. Poezia Deșteptarea României este un
satisfacerea orgoliului personal. Autorul folosește îndemn la luptă pentru eliberarea de sub tiranie, un
procedeul antitezei, cele două oștiri se situează, ca imbold menit să trezească spiritele adormite: Iată!
în basme, fie de partea binelui, fie de partea răului. Lumea se deșteaptă din adânca-i letargie!/ Ea
Dezmățului din tabăra polonă îi opune disciplina pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit/ Ah!
oștirii moldovene, iar aroganței nemăsurate Treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie!/
dragostea de țară. Pentru orice armată, curajul și Sculați toți cu bărbăție,/ Ziua vieței a sosit!
puterea se transmit de la conducător, iar Ștefan cel Unul dintre idealurile generației pașoptiste
Mare este conturat ca un erou invincibil: Toți zic: a fost realizarea Unirii. Despre acest vis ne
„E Ștefan! Ștefan!”/ Dar Ștefan e cel Mare!/ Iată-l vorbește Alecsandri în poeziile Hora Unirei,
cărunt, dar încă barbat între barbați,/ Ca muntele Moldova în 1857, Anul 1855. Poetul deplânge
Ceahlăul prin munții din Carpați!; (...) Erou plin soarta țării sale, neputincioasă sub jugul dușman:
de lumină, el e menit în lume/ Pe seculul ce-l vede Când ridici glasul, o cruntă mână/ Îi curmă-ndată
să sape al său nume/ Și să răspândă raze pe seculi gemetu-n zbor! În ciuda acestor opreliști, speranța
viitori,/ Precum un soare splendid ce sparge deșii nu se lasă așteptată: E scrisă-n ceruri sfânta
nori. Armata leșească, înfrântă, este pedepsită Unire!/ E scrisă-n inimi cu foc ceresc!/ O!
exemplar. Soldații poloni luați prizonieri sunt Românie! l-a ta mărire lucrează brațul
înhămați la jug și obligați să are glia pe care au vrut dumnezeiesc! (Moldova în 1857). Atmosfera din
să și-o însușească pe nedrept. Scena este demnă de Hora Unirei este mult mai optimistă, îndemnul
infernul lui Dante: Opt mii de leși de oaste, legați, mai ferm: Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima
cu frâu în gură,/ În loc de boi, la juguri se opintesc română,/ Să-nvârtim hora frăției/ Pe pământul
trâgând;/ Ei trag mereu, și ferul greu mușcă-n României!
bătătură,/ Și unii gem, și alții cad pe genunchi Ciclul Ostașii noștri (1880) este dedicat
plângând!. Și astfel se naște legenda: Cole-,n astă martirilor din războiul de independență. Titluri ca
dumbravă, copacii urieși/ Sunt locuiți, se spune, Peneș Curcanul, Sergentul, Păstorii și plugarii,
cu suflete de leși. Hora de la Plevna, Odă ostașilor români, Eroii de
Haiducii, acești răzvrătiți zămisliți în la Plevna aduc în prim-plan sacrificiul suprem al
inima satului românesc, sunt figuri importante în armatei române, jertfa de sânge pentru câștigarea
creația lui Alecsandri. Poeziile Doina, Strunga, neatârnării, dar și ororile războiului. Prima strofă
Cântec haiducesc, Hora, Andrii Popa împletesc din poezia Peneș Curcanul surprinde crezul
admirabil filonul folcloric cu cel patriotic. Cine nu românilor în izbândă, efervescența tinereții care se
fredonează melodia compusă de cei de la Phoenix, crede invincibilă: Plecat-am nouă din Vaslui/ Și cu
după versurile deja celebre: Cine trece-n Valea sergentul, zece,/ Și nu-i era, zău, nimănui/ În pept
Seacă/ Cu hamgerul fără teacă/ Și cu peptul inima rece./ Voioși ca șoimul cel ușor/ Ce zboară
dezvălit?/ Andrii popa cel vestit!. Setea de dreptate peste munte/ Aveam chiar pene la picior/ Ș-aveam
a poporului este împărtășită de autorul Doinei: și pene-n frunte. Soldații lui Alecsandri nu
Doină doiniță!/ De-aș avea o pușculiță/ Și trei formează un personaj colectiv abstract, ei se
glonți în punguliță/ Ș-o sorioară de bărdiță!/ De- conturează ca destine și ca personalități, fapt care
aș avea, pe gândul meu,/ Un cal aprig ca un leu,/ sporește dramatismul situației. Pe câmpul de luptă

51
nu pier soldați necunoscuți, ci oameni puternic pe pieptul soldatului îmbrăcat în zdrențe, corpul
individualizați ca sergentul Mătrăgună, Cobuz, de oaste mândră în aur strălucind îi arată
cioban în Calafat, dibaciul tunar Ținteș, Bran și prețuirea: ...Pe loc, tot regimentul/ Se-nșiră,
Vlad, Burcel, doi frați Călini, personajul narator poartă arma, salută cu onor/ Românul care pleacă
Peneș Curcanul. Moartea retează în curând voioșia trăgând al lui picior.
și optimismul din prima strofă: Ah! Cui i-ar fi Prin poezia Odă ostașilor români,
trecut prin gând/ Ș-ar fi crezut vreodată/ Că mulți Alecsandri își arată considerația pentru tinerii a
lipsi-vor în curând/ Din mândra noastră ceată!/ căror jertfă a făcut posibilă independența
Priviți! Din nouă câți eram,/ Și cu sergentul, zece,/ României. Stilul este retoric, textul abundă în
Rămas-am singur eu... și am/ În piept inima rece! invocații, interjecții și propoziții exclamative, se
S u c c e s i u n e a r a p i d ă a v e r b e l o r, recurge la evocarea clipelor dificile prin care a
enumerațiile și repetițiile sporesc tensiunea luptei: trecut țara și se încheie în mod grandios: Astăzi
Prin foc, prin spăgi, prin glonți, prin fum/ Prin mii lumea ne cunoaște: Român zice, Viteaz zice.
de baionete,/ Urcăm, luptăm... iată-ne-acum/ Sus, Alecsandri a fost acuzat de critica literară a
sus, la parapete,/ „Allah! Allah!” turcii răcnesc,/ vremii că scrie o poezie ocazională, fără valoare
Sărind pe noi o sută./ Noi punem steagul estetică. În Criticele sale, Titu Maiorescu apără
românesc/ Pe crâncena redută. Prețul victoriei reputația lui Alecsandri, aspru sancționat de Aron
este plătit cu vieți omenești, dar personajul narator, Densușeanu în lucrarea sa, Istoria limbei și
deși a asistat la toate atrocitățile de pe câmpul de literaturei române (Iași, 1885). Lui Alecsandri i se
luptă, este gata să se întoarcă pentru a fi de folos imputa faptul că nu s-a ocupat în lirică cu un
patriei sale: Ah! Da-o-ar Domnul să-mi îndrept/ anume gen, nu s-a specializat, ci s-a legat mai
Această mână ruptă,/ Să-mi vindec rănile din vârtos de tot felul de ocaziuni externe, care, orcât
pept,/ Iar să mă-ntorc în luptă,/ Căci nu-i mai le-ar nemeri poetul pentru moment, fiind ele
scump nimică az/ De lumea pământească/ Decât trecătoare, slăbește și interesul și se răcește și
un nume de viteaz/ Și moartea vitejească! sentimentul sau dispozițiunea specială ce domina
În Sergentul, tonalitatea este mai sumbră, odată, și, prin urmare slăbește și se șterge și
poetul criticând în acest fel modalitatea în care valoarea poeziilor. (Aron Densușeanu, apud Titu
autoritățile îi tratează pe eroii patriei. Degradarea Maiorescu, Critice, vol. II)
la care războiul supune ființa umană este E adevărat că poetul a fost un om de lume,
întruchipată în portretul sergentului rănit la picior o figură prezentă în cercurile înalte ale societății
care se întoarce în Vasluiul copilăriei: ...bietul om, românești de atunci, apreciat încă din timpul vieții
slab, palid, având sumanul rupt/ Și o cămeșă ruptă drept un mare talent. Este la fel de adevărat că
bucăți pe dedesupt. Stării fizice umile îi este opusă r e t o r i s m u l v e r s u r i l o r, p a t e t i s m u l s a u
lumina interioară a omului care știe că și-a făcut sentimentalismul excesiv dăunează scrierilor sale,
datoria: Opinca-i era spartă, căciula desfundată,/ dar să nu uităm că epoca în care a trăit a reprezentat
Dar fruntea lui de raze părea încoronată./ Calică-i zorii literaturii române, începuturile creației
era haina, dar strălucea pe ea/ Și crucea „Sfântul conștiente și asumate.
Gheorghe” ș-a „României Stea.” Întâlnirea Ce moștenire ne-a lăsat Alecsandri? O
sarbedului român cu cele trei batalioane de gardă- poezie coerentă care tratează cu respect valorile
mpărătească/ Mergând voios la Plevna cu dor s-o neamului, o oglindă a societății și a epocii în care a
cucerească scoate în evidență contrastul dintre trăit, dar, mai presus de toate, crezul că poporul său
iluzia gloriei câștigate prin luptă și realitățile este demn de a fi înscris în marea carte de istorie a
devastatoare ale războiului. Văzând decorațiile de lumii.

Bibliografie selectivă
Alecsandri, Vasile, Poezii. Despot-Vodă, Antologie și tablou sinoptic de Ion Nistor, Editura Romhelion, București, 1995
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, București, 2003
Maiorescu, Titu, Critice, vol. II, Ediție îngrijită de Domnica Filimon, Editura Minerva, București, 1973, colecția
Biblioteca pentru toți
Pop, Ion, (coordonator), Dicționar analitic de opere literare românești, vol.I-II, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
2007
***Antologia poeziei românești de la începuturi până astăzi, vol. II, Cuvânt înainte de Tudor Arghezi, Editura de Stat
pentru Literatură și Artă, București, 1957

52
Regina Ana,
Principesă de Bourbon-Parma
Claudia Maria POP
1 august 2016 - este o dată amară, în care 3. Numele de alint al Principesei Ana, folosit în
poporul român se desparte de un simbol. La familie, a fost, de-a lungul întregii vieţi, Nane.
vârsta de 92 de ani, și după o lungă suferință, 4. La vârsta de doisprezece ani, Principesa Ana a
Majestatea sa Regina Ana a României a închis urmat la Paris, cu mare plăcere, cursuri de
ochii pentru totdeauna la Spitalul din Morges, în scrimă.
Elveția. 5. Regele Mihai s-a îndrăgostit de Principesa
Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 Ana cu mult înainte de a o cunoaşte personal. În
septembrie 1923, la Paris, și a fost fiica timpul războiului, în România, cinematografele
principelui René de Bourbon-Parma și a prezentau, înainte de film, scurte reportaje de
principesei Margareta a Danemarcei. A copilărit ştiri, cea mai mare parte de pe front. Regele
în Franța, dar în 1939, după izbucnirea celui de-
Mihai, în sala de cinema a Palatului Regal, a
Al Doilea Război Mondial, și-a urmat familia în
văzut, într-un reportaj de război din Maroc
Spania și, ulterior, în Statele Unite ale Americii,
(1943), pentru câteva secunde chipul
unde a urmat o școală de artă, la New York.
În 1943, Ana de Bourbon-Parma s-a Principesei Ana de Bourbon Parma, care lucra
înrolat ca voluntar în armata franceză, dovedind, ca infirmieră pe front. A cerut operatorului să
încă de atunci, o tenacitate rar întâlnită, care a decupeze fotogramele filmului şi să le
ajutat-o să treacă peste perioadele grele pe care transforme în mici fotografii, pe care le-a
destinul și istoria i le-a hărăzit. A participat la păstrat, apoi, în mare discreţie.
operațiunile militare din Algeria, Maroc, Italia, 6. Indiferenţa Reginei Ana la adresa modei şi
Luxemburg și Germania. A ajuns mai apoi la ţinutelor vestimentare a fost moştenită de la
gradul de caporal, iar la sfârșitul războiului a fost mama sa, care obişnuia să spună „Eu nu mă
avansată în gradul de locotenent și a primit îmbrac, eu mă acopăr”.
„Crucea de Război'' a Franței. L-a cunoscut pe 7. Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai
regele Mihai I al României la Londra, în la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii
noiembrie 1947. După doar o săptămână, regele cu Ducele de Edinburgh, care a avut loc la 20
i-a cerut mâna. S-au căsătorit la 10 iunie 1948, în noiembrie 1947, la Londra.
Atena, la Palatul Regal. După nuntă, a început 8. Regina Ana a lucrat ca tâmplar, într-un atelier
exilul regelui Mihai și al soției sale. improvizat acasă, în timpul exilului din Anglia,
La 10 iunie 2008, regina Ana și regele pentru a nu cheltui bani cu achiziţionarea de
Mihai au sărbătorit „Nunta de diamant'', după 60 mobilă. A vândut, duminica, la târg, unele dintre
de ani de căsnicie, iar cinci ani mai târziu, la 10 piesele de lemn executate de ea.
iunie 2013, Majestățile Lor au sărbătorit 65 de ani 9. De fiecare dată când cuplul regal s-a mutat în
de căsătorie, devenind, astfel, primii din întreaga casă nouă, prima piesă ascultată a fost Poema
istorie a regilor României care au sărbătorit Română, de George Enescu, un fel de
vreodată „Nunta de Safir''. binecuvântare muzicală a casei.
În cei 92 de ani ai săi, de numele, viaţa şi 10. În 1960, Regele şi Regina au scris împreună
activitatea Reginei Ana se leagă 92 de aspecte
o piesă de teatru numită „Alegerea” (The
mai puțin cunoscute, printre care :
Choice, în original), despre lupta dintre
1. Regina Ana are printre strămoşi atât Familia
sistemele capitalist şi comunist şi rolul credinţei
Regală de Bourbon, cât şi Familia Regală de
Orléans, aflate într-o acerbă rivalitate istorică. în salvarea omului. Până în prezent, piesa nu s-a
2. Regina a primit şase prenume la botez, pentru
jucat niciodată în România. Ea a fost însă
a fi mulţumite toate mătuşile regale: Anne, publicată în mai multe volume, inclusiv în
Antoinette, Francoise, Charlotte, Zita, română.
11 Exilul Regelui şi Reginei a durat aproape
Marguerite.
cinci decenii, din ianuarie 1948 până în

53
februarie 1997.
12. Există în limba română două cărţi despre
Regina Ana, ambele scrise de Alteţa Sa Regală
Principele Radu: „Un război, un exil, o viaţă”,
apărută la Editura Humanitas în mai multe
ediţii, începând din anul 2000, şi „Ana. Portretul
Reginei”, apărută la Curtea Veche în anul 2013.
13. De-a lungul vieţii, Regina Ana a primit
Crucea de Război a Franţei, Marea Cruce a
Ordinului Carol I, Marea Cruce a Ordinului
Sfânta Olga şi Sfânta Sofia din Grecia, Marea
Cruce a Ordinului de Malta şi Marea Cruce a
Ordinului Coroana României.
14. Statul român nu a oferit nicio distincţie
Reginei Ana, în 92 de ani de viaţă.
15. Regina Ana a fost cea mai longevivă soţie de
rege sau domnitor din întreaga istorie a
României.
În memoria Majestății Sale, Guvernul a decis
ca tricolorul să fie coborât în bernă pe teritoriul
țării, dar și la ambasadele noastre din întreaga
lume. 13 august, data la care Majestatea Sa
Regina Ana urma a fi înmormântată, a fost
declarată zi de doliu național.

Mi-e regele bătrân, bătrân şi singur

Lucian Avramescu,
1 august 2016, Sângeru

mi-e regele bătrân, bătrân şi singur azi a murit regina-i născătoare


stă drept şi nu-i ţinut de subsuori fidelă şi când regele era
regatul lui s-a sfărâmat demult doar amintirea vremii de demult
din el rămase-un câmp cu lumânări iar ea ca o ţărancă asuda
născutu-m-am când el pleca din tronu-i cortegiul va merge în tăcere
la şcoală despre regi n-am auzit spre-al Argeşului cimitir acum
dar în biserica din satul meu nădăjduiesc să nu-l întoarcă iarăşi
era un sfânt mai altfel zugrăvit vreun preşedinte proţăpit în drum
tata mi-a spus că-i regele şi-atunci e regele bătrân, bătrân şi singur
am înţeles că noi avut-am rege stă drept şi nu-i ţinut de subsuori
şi ce lipsea din mintea mea-ncepu regatul lui s-a sfărâmat demult
cu teamă şi răbdare să se lege iar el priveşte suveran spre zări
şi-i dus, ca ţara lui de lumânări

54
Ziua Tanchistului din Armata Română
Ing. ec. Cristian MAREŞ
L a 1 august se sărbătoreşte Ziua R-35, Renault, echipaj 2, tun 37 mm, 1
Tanchistului, armă de bază în Armata Română, de mitralieră 7,92, blindaj 14-40 mm, autonomie
altfel în orice armată care doreşte să conteze pe 140 km,viteza maximă pe şosea 20 km/h, pe teren
câmpurile de luptă de mâine. Arma tancuri, în 15 km/h.
armata noastră, a apărut timpuriu, prin crearea Da, tancurile R-2 pot fi considerate
Regimentului 1 Care de Luptă la 1 august 1919 depăşite, dar să nu uităm că Germania a cucerit
(cu trei zile înainte ca trupele române să ocupe vestul Europei cu tancuri Panzer III şi IV care erau
Budapesta), prima unitate de blindate din sud- considerate depăşite şi a invadat URSS cu 3500 de
estul Europei. O vechime de aproape o sută de ani, astfel de tancuri, pe când Uniunea Sovietică avea
iar asta denotă tradiţie, un trecut glorios, dar şi o în dotare între 10000 şi 22000 de tancuri (inclusiv
continuitate care ne onorează. Chiar în timpul în T-34), mult mai bune decât cel mai performant
care România era membră a Tratatului de la tanc al Axei, şi mai multe decât toate armatele
Varşovia, în vremea în care puterea dominantă a lumii luate la un loc. În 1941, tancurile româneşti
acestei alianţe, URSS, nu vedea cu ochi buni cumpărate de la Skoda erau încă fiabile. Ulterior,
creşterea puterii militare în sectoarele cu greutate dezvoltarea echipamentului militar, impulsionată
(în special la tancuri şi aviaţie) a statelor satelit, de de război, a făcut ca, în scurt timp, mare parte din
teama unor răzmeriţe ca şi în Ungaria şi armele ce făceau legea în 1941 să devină depăşite
Cehoslovacia, România şi-a menţinut şi chiar doi ani mai târziu, ca de exemplu, în cazul nostru,
sporit puterea braţului de fier a forţelor terestre, avionul IAR-80.
tancurile.
Această tradiţie îndelungată nu este
clădită doar pe vechime, ci şi pe fapte de arme,
momente eroice interzise în trecut, dar, din păcate,
necunoscute nici astăzi. Să nu uităm, anul acesta,
la 22 iunie, am aniversat 75 de ani de la intrarea în
război a României pentru dezrobirea Basarabiei şi
a nordului Bucovinei, o pagină de glorie, dramă şi
eroism care ar trebui să fie citită, şi citată, cu
mândrie de orice român. Aici, soldatul român a dat
suprema jertfă în luptă, în bătălii grele, cu sorţi
potrivnici, iar arma tancuri şi-a făcut şi ea din plin La 22 iunie 1941 începe Operaţiunea
datoria. Despre tancurile româneşti din acel an Munchen, atacul româno-german pentru
1941 vreau să vă vorbesc în continuare. eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei.
Divizia 1 Blindată (din 26 aprilie 1944 va Grupul de Sud, din care făcea parte şi Armata
fi numită Divizia 1 Blindată România Mare) avea Română, trebuia să aştepte ca Grupul de Centru să
în compunere 126 tancuri R-2 şi R-35, acestea din ajungă cu frontul pe linia noastră, astfel că
urmă improprii genului de luptă în care vor fi ofensiva generală română începe mai târziu, pe 2
angajate. Pe lângă tancuri, existau divizioane de iulie 1941. Până atunci, sunt stabilite capete de
artilerie şi mitraliere motorizate. Comandantul pod peste Prut. Divizia 1 Blindată trece Prutul prin
diviziei era generalul Ion Sion, cel care mai târziu capul de pod Ştefăneşti, la 2 iulie, fiind folosită ca
va cădea la datorie cu arma în mână la Stalingrad. şi forţă de şoc, conform doctrinei militare
Iată câteva date tehnice ale acestor tancuri: germane. Divizia 1 Blindată făcea parte din
Tancul R-2, produs de Skoda, 1 tun 37,2 Armata 11 Germană care ataca la centru, între
mm, 2 mitraliere ZB-53 de 7,92, blindaj 16-25 Armata 3 Română ce ataca înspre nordul
mm, autonomie pe şosea 190 km, pe teren 115 km, Bucovinei şi Armata 4 Română, spre sudul
viteza maximă pe şosea 40 km/h, pe teren 15 km/h. Basarabiei.

55
Prima luptă importantă are loc la făcându-le să se retragă, cu preţul a două tancuri
Brânzeni, unde Divizia 1 Blindată, alături de distruse de artileria sovietică. Două zile mai
diviziile 22 şi 76 infanterie germane, obţin târziu, Divizia 1 Blindată română are onoarea de a
victoria. Prima confruntare de tancuri din istoria pătrunde în Chişinău pe la nord, alături de trupele
acestei arme are loc aici, un pluton de tancuri R-2 germane, eliberând capitala Basarabiei, premiul
fiind atacat de o duzină de tancuri sovietice. Două mult râvnit şi dorit. În luptele pentru cucerirea
tancuri T-28 sovietice distruse cu preţul unui tanc oraşului, din 16 iulie, divizia a pierdut un tanc R-2
şi alte cinci au fost avariate. Au urmărit divizia 95
infanterie şi au distrus ariergarda sovietică intrând
în Tighina la 19 iulie cu preţul a încă trei tancuri,
dar artileria divizionară sovietică a fost distrusă.
La 26 iulie 1941, întreaga Basarabie a fost
eliberată. Soldaţii români, inclusiv tanchiştii, şi-
au făcut datoria.
Divizia 1 Blindată a trecut Nistrul la 6
august şi s-a îndreptat spre Odessa, intrând în
subordinea Armatei a 4-a, ce avea misiunea
cuceririi acestui oraş. Din păcate, infanteria nu
românesc R-2. Urmărirea continuă până la Atachi, avea cunoştinţele şi abilităţile necesare
pe Nistru (locul în care a fost ucis generalul Stan colaborării cu tancurile, astfel că, între 11 şi 14
Poetaş de bandele bolşevice în 1919), cucerit la 9 august, în timpul atacului dinspre Bujalik spre
iulie. Divizia trece în urmărirea diviziei 176 Odessa, Regimentul 1 a pierdut 47 de tancuri R-2,
puşcaşi sovietică spre sud, spre Soroca, apoi, în 14 victime ale artileriei şi cocteilurilor Molotov ale
iulie, intră în Bălţi. De aici, în subordinea vânătorilor de tancuri sovietici, dar şi ale
Corpului 54 german, loveşte din flanc puternica defecţiunilor tehnice. La fel, Regimentul 2 pierde
defensivă sovietică de la masivul Corneşti, în jumătate din efectivele de tancuri R-35 în urma
sprijinul Armatei a 4-a române, acolo unde defecţiunilor tehnice.
Divizia 35 română suferise o grea înfrângere. După 14 august, tancurile sunt repartizate
Atacul dat în 14 iulie are succes şi dislocă mai multor unităţi spre a sprijini atacul Odessei,
diviziile sovietice 5 şi 9 cavalerie şi 95 infanterie

56
nu mai sunt folosite ca forţă de şoc, ci de sprijin, două baterii de tunuri lungi Schneider de 105 mm,
fapt care va duce la scăderea eficienţei, iar din o companie antiaeriană cu tunuri Gustloff de 20
cauza lipsei infanteriei specializate pentru lupta mm şi un batalion de armament special dotat cu
alături de blindate, multe tancuri vor cădea aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc şi
victimă vânătorilor de tancuri sovietici. La 20 aruncătoare de mine.
august 1941, la primul asalt asupra oraşului, 16 octombrie 1941: asaltul final asupra
divizia pierde jumătate din efectivul de tancuri Odessei. Detaşamentul 1 Asalt, alături de Brigada
rămas, 11 distruse şi 24 avariate, rămânând cu 20 7 Mixtă Cavalerie, sunt printre primele intrate în
de tancuri R-2 din 105. 46 de tancuri R-2 avariate oraş. Dar, mare parte din garnizoană fusese
sunt transportate la Chişinău pentru reparaţii. evacuată pe mare. Cu toate acestea, Odessa a fost
Restul de 20, viabile, sunt reorganizate şi incluse declarat de sovietici oraş erou pentru îndârjita
ca batalion în Detaşamentul Eftimiu, alături de un rezistenţă. Odessa rămâne singurul mare oraş
batalion de vânători moto, unul de tunuri lungi sovietic cucerit de o armată aliată germanilor fără
Schneider de 105 mm, unul de obuziere Skoda de sprijinul acestora, o realizare militară de prim
100 mm, o companie de pionieri, una antiaeriană rang pentru armata română, care ne onorează, cu
cu tunuri Rheinmetall de 37 mm, alta antiaeriană toate că pierderile noastre au fost foarte mari.
cu tunuri Gustloff 20 mm şi una de tunuri antitanc Pierderile diviziei blindate până la această dată au
Schneider 47 mm. fost de 162 de soldaţi morţi, 575 răniţi, 43
dispăruţi şi 86 de tancuri scoase din uz.
Detaşamentul 1 Asalt a fost desfiinţat la 24
octombrie 1941, dar epopeea tanchiştilor români
va continua în anii următori în cadrul Diviziei 1
Blindate reînfiinţate. A luptat la Stalingrad. Puţini
ştiu că din Armata germană a generalului Hoth
trimisă de Manstein să deschidă un coridor pentru
evacuarea Armatei a 6-a germane a lui Paulus,
încercuită la Stalingrad alături de diviziile
române, a făcut parte şi Divizia 1 Blindată
română. Mai apoi, în bătăliile din Moldova, din
primăvara şi vara lui 1944, Divizia 1 Blindată şi-a
În această formaţie, tancurile româneşti dat tributul de sânge şi jertfă până la capturarea şi
sprijină atacurile Corpului 1 asupra localităţii desfiinţarea ei, aproape în totalitate, de către
Freudenthal, între 20 şi 24 august, apoi, între 26 şi sovietici, după 23 august 1944. Dar, tanchiştii
31 august, participă la acţiunile de încercuire a români vor lupta şi pe frontul de vest, până în
Odessei, în subordinea Corpului 11, cu 11 tancuri Cehoslovacia. Dintre comandanții de excepție
scoase din uz. În septembrie, participă la care au făcut onoare acestei divizii, în afară de
următoarele două asalturi asupra oraşului. La generalul Ioan Sion, de care am amintit deja, îl
mijlocul lunii, Regimentul 2 mai avea doar 10 putem menționa pe generalul Radu Korne,
tancuri R-35 funcţionale din 70. mândria cavaleriei române, decorat cu Ordinul
La 27 septembrie, Detaşamentul Eftimiu Mihai Viteazul în ambele războaie mondiale, cel
este reorganizat devenind Detaşamentul 1 Asalt. care a condus trupele germano-române ale
Antrenat şi pregătit de germani, va lua parte la Grupului Groddek la victorie în bătălia care a dus
asaltul final asupra Odessei, din octombrie 1941. la respingerea trupelor sovietice debarcate în
Detaşamentul 1 Asalt cuprindea un batalion de Crimeea în 1942, ucis în bătaie de temnicerii
tancuri (10 R-2 şi 12 R-35), un batalion vânători comuniști în închisoarea Jilava în 1949.1
moto, patru baterii de obuziere Skoda de 100 mm,

Notă:
1
. Mareş, Cristian. Mândria cavaleriei române Generalul Radu Korne. Eroii Neamului, Satu Mare, 2015, 7 (s.n.),
nr. 4 (25), p. 51-55

57
Profesorul Gheorghe V. Botez
Prof. dr. Ovidiu T. POP
C. N. „Mihai Eminescu” Satu Mare

G heorghe V. Botez este născut la 27


aprilie 1892 în comuna Ghidigeni, judeţul
Tutova.
Între anii 1900-1904 a urmat clasele I-IV
la Şcoala primară Nr. 1 din Bârlad, apoi studiile
secundare la Şcoala normală din Bârlad, în
perioada 1908-1914. Termină Şcoala militară în
anul 1915 şi este locotenent în Regimentul 78
infanterie la Brăila. A fost mobilizat pe tot Semnătura profesorului Gheorghe V.
parcursul Primului Război Mondial. Botez de pe Statul personal

În Stat personal din anuarul al II-lea scrie:


„Gheoghe V. Botez, prof. practicant, institutor
detaşat. A predat până la 21 Ianuarie limba
română cl. I4, III3, IV3, V3, VI3 l. franceză cl. I3,
ştiinţele naturele cl. V3,VI2 în 24 ore, iar din 21
Ianuarie tot aceste studii fără de franceză, în 21
ore săptămânale. Conducătorul societăţii de
lectură, custodele bibliotecii tinerimii, prefect de
studii, dirigintele clasei a IV-a. Anii de serviţiu:
7.”2
Din Activitatea extraşcolară a
profesorilor, aflăm că: „Profesorul G. V. Botez a
disertat despre Mihail Eminescu la liceu, în ziua
patronului şcoalei, la 21 Novembrie (n.r. 8
Noiembrie - calendar nou); a cetit proză din
autorii aleşi la o serată din casinou şi la
cinematograf; a colaborat la ziarul Satu-Mare şi
Ţara de sus, a disertat despre doină în Baia-Mare,
în cadrele Culturii poporului.”3
În Şcoala sătmăreană, istoricul literar şi
publicistul Nae Antonescu scrie: „G. V. Botez a
predat limba şi literatura română [la Liceul
Începând cu 12 noiembrie 1914, este Mihail Eminescu din Satu Mare] şi a condus
învăţător în comuna Cârja, judeţul Tutova. După societatea de lectură a elevilor. A fost redactorul
Primul Război Mondial, în perioada 1 aprilie ziarului sătmărean «Tribuna liberă».”4 Tot Nae
1920-30 septembrie 1920, este tot învăţător în Antonescu completează: „G. V. Botez, care va
comuna Cârja. tipări în Satu Mare foaia «Tribuna liberă» în
În Stat personal, Gheorghe V. Botez scrie că a fost 1923, iar mai târziu va deveni secretar literar de
secretar şi cenzor al Asociaţiei învăţătorilor din redacţie al revistei bucureştene «Universul
judeţul Tutova, preşedintele Societăţii culturale literar» şi va scrie despre problemele culturale
Ioan Popescu de pe lângă Şcoala normală din sătmărene. În ziarul «Satu-Mare» publică mai
Bârlad şi a înfiinţat şi condus Casa de sfat şi citire multe articole despre Limba românească, în
Zorile din comuna Cârja. spiritul cultivării ei.” 5

58
Profesorul G. V. Botez este profesor la mai am, poate-vocaţie de dascăl. Nu ştiu dacă
Liceul Mihail Eminescu din Satu Mare doar în marele şi bunul meu profesor George Botez mi-a
anul şcolar 1920-1921.6 inspirat-o sau ea, vocaţia asta, făcea parte din
În anul şcolar 1921-1922, din anuarul al plămada mea.” 11
III-lea reiese că: „Dintre profesorii de anul trecut În anul şcolar 1920-1921, preşedintele
au fost transferaţi: […] 3. Gheorghe V. Botez la societăţii este profesorul Gheorghe V. Botez.
şcoala de arte şi meserii din localitate.”7 Redăm din anuar activitatea societăţii:
În revista Acolada scrie: „Imprejurări „Societatea de lectură M. Eminescu a ţinut şapte
legate de preocupările mele privitoare la viaţa şi şedinţe ordinare şi una de constituire.
opera pictorului Ştefan Dumitrescu au făcut, într- Conducătorul ei a fost prof. G. V. Botez. În cele
o zi, să fiu chemat la telefon, din Slatina, de către şapte şedinţe s'au desvoltat opt conferinţe, s'a
bătrânul poet şi publicist G. V. Botez, oferindu-mi recitat şi s'a cetit, au fost şi câteva producţii
spre achiziţionare câteva portrete în cărbune ale muzicale. Membrii ei şi-au dat concursul şi la
marelui pictor, reproduse altădată în Universul diferitele serbări aranjate în liceu, sau teatru.
literar: Dimitrie Nanu, Jean Bart, Radu D. Biblioteca societăţii are 386 volume de cărţi, 148
Rosetti ş.a. Venit la Bucureşti, ne-am întâlnit în sunt donaţii din anul acesta, 95 lipsesc din anul
câteva rânduri. Ca bârlădean ce sunt, dar mai ales trecut.
mă socot, îi întâlnisem numele în revista Averea societăţii este 3718 L. 87 bani.
Libertatea, scoasă la Bârlad de C. D. Lupaşcu, Nu pot să nu amintesc la acest loc o
editorul celui de al doilea volum de poezii al lui V. pagină frumoasă de cultură românească a
Voiculescu, Din Ţara zimbrului. După primul generaţiilor cari au muncit din răsputeri pentru
război mondial, G. V. Botez, deşi licenţiat în sosirea acestor zile de glorie. Este vorba de mama
drept, fusese învătător la Cârja, judeţul Tutova, şi societăţii noastre de lectură. Transmit mulţumiri
publica în revista vrednicului editor felurite inimosului canonic din Gherla, Rs. domn Grigore
articole. Cum însă, în 1926, lucra în redacţia Pop, care cu o adresă frumoasă, provenită din
Universului literar, deci în Bucureşti, unde inima unui adevărat român, m'a pus în posesiunea
Perpessicius era redactor, mi-am închipuit lesne unui prea preţios document. - Studenţii români,
că ar putea să cunoască drama lui Perpessicius.” 8 cari învăţau la fostul liceu unguresc regesc catolic
Colaborează la revista de cultură Ţara de de aici, pe vremea absolutizmului aveau societate
Jos, care apare între anii 1924-1927, lunar, la de lectură românească, aveau biblioteca lor şi
Bucureşti. Printre colaboratorii acestei reviste era emulau întru a desvolta activitate cât mai rodnică.
şi Nicolae Iorga, care a spus: „Revista e o catedră, Protocolul şedinţelor ţinute de societatea de
un amvon, un post de observaţie, de unde se scot lectură a studenţilor români din Satu-Mare în anii
strigătele de alarmă şi se dau semnalele.”9 În 1862/3-1865/66 ni l-a trimis canonicul din
numărul 1, din 1926, G. V. Botez apare în Gherla povestind cu duioşie cum l-a scăpat de
comitetul de redacţie al acestei reviste.10 peire. După anul 1870 ungurii eliminând limba
G. V. Botez a fost profesor de limba română ca a doua limbă de predare a institutului,
română şi la Liceul Radu Greceanu din Slatina. În biblioteca societăţii de lectură se păstra intr'o sală
perioada 1953-1956 l-a avut elev pe scriitorul Ion mică, unde se mai preda limba română până la
Andreiţă, care îşi aminteşte: „Cred că am avut- 1875. Studenţii unguri atunci, după o şedinţă a

59
societăţii lor, au năvălit în camera cu biblioteca, lectură răsfoiţi documentul şi imitaţi pe înaintaşii
au rupt dulapurile, au distrus toate cărţile, le-au voştri, ca ţara noastră mare să devie tare şi
călcat în picioare şi au decretat moartea culturii indestructibilă până la sfârşitul veacurilor.” 12
româneşti dela acel liceu. Canonicul de azi, „Protocolul şedinţelor ţinute de
student atunci în clasa a V-a a liceului unguresc, a Societatea de Lectură a studenţilor români din
reuşit să scape de peire aceasta condică şi ni o Satu-Mare, începând dela anul 1862-63” a fost
trimite să o aşezăm la locul ei de onoare, primit în anul 1922 de către directorul Liceului
terminând cu s. scriptură: «Împărăţia se mută dela Mihail Eminescu din Satu Mare, dr. Eugen
un neam la altul pentru păcate şi fărădelegi». Voi Seleş.13
iubiţi elevi, fiitori membri ai societăţii noastre de

Bibliografie
Documente
Anuarul al II-lea al Liceului de Stat Mihail Eminescu din Satu-Mare, pe anul şcolar 1920-1921, Tipografia „Satu-
Mare”, Satu-Mare, 1921.
Anuarul al III-lea al Liceului de Stat „Mihail Eminescu” din Satu-Mare pe anul 1921-22, Tipografia Iosif Simon,
Satu-Mare, 1922.
Stat personal, completat de G. V. Botez la 23 octombrie 1920, înregistrat în Arhiva Colegiului Naţional Mihai
Eminescu din Satu Mare cu Nr. 577-1920.
Volume
Antonescu, Nae, Din presa sătmăreană de altădată, Ediţie îngrijită, note şi indici de Viorel Câmpean şi Marta
Cordea, Editura Citadela, Satu Mare, 2013.
Oprea, Ion N., Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2008, Editura P.I.M.,
Iaşi, 2008.
Pop, Ovidiu T., Cosma, Rozalia şi Cosma, Gheorghe, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”-file de istorie, Editura
Citadela, Satu Mare, 2012.
Scurtu, Vasile, Petru Bran: Un luptător al trecutului românesc din Satu Mare. Satu Mare, 1939, Tipografia Presa
Liberă Satu Mare-7159.
Studii, articole
Zeletin, C. D., Drama secretă a lui Perpessicius (1), Acolada Revistă lunară de literatură şi artă, nr. 12 (73)
decembrie 2013 (anul VII).
Andreiţă, Ion, Un recensământ, Memoria Oltului, Revistă de istorie şi cultură a Oltului şi Romanaţilor, Anul
III, nr.4 (26), Aprilie 2014.
Note
1
Stat personal, completat de G. V. Botez la 23 octombrie 1920, înregistrat în Arhiva Colegiului Naţional Mihai
Eminescu din Satu Mare cu Nr. 577-1920.
2
Anuarul al IIlea al Liceului de Stat Mihail Eminescu din Satu-Mare, pe anul şcolar 19201921, Tipografia „Satu-
Mare”, Satu-Mare, 1921, p. 12.
3
Ibidem, p. 15.
4
Nae Antonescu, Din presa sătmăreană de altădată, Ediţie îngrijită, note şi indici de Viorel Câmpean şi Marta Cordea,
Editura Citadela, Satu Mare, 2013, p. 103.
5
Ibidem, p. 149.
6
Ovidiu T. Pop, Rozalia Cosma şi Gheorghe Cosma, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”-file de istorie, Editura
Citadela, Satu Mare, 2012, p. 64.
7
Anuarul al III-lea al Liceului de Stat „Mihail Eminescu” din Satu-Mare pe anul 1921-22, Tipografia Iosif Simon,
Satu-Mare, 1922, p. 8.
8
C. D. Zeletin, Drama secretă a lui Perpessicius (1), Acolada Revistă lunară de literatură şi artă, nr. 12 (73)
decembrie 2013 (anul VII), p. 6.
9
Ion N. Oprea, Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2008, Editura P.I.M.,
Iaşi, 2008, p. 433.
10
Ibidem, p. 434.
11
Ion Andreiţă, Un recensământ, Memoria Oltului, Revistă de istorie şi cultură a Oltului şi Romanaţilor, Anul III,
nr.4 (26), Aprilie 2014, p. 20.
12
Anuarul al IIlea al Liceului de Stat Mihail Eminescu din Satu-Mare, pe anul şcolar 19201921, Tipografia „Satu-
Mare”, Satu-Mare, 1921, p. 33.
13
Vasile Scurtu, Petru Bran: Un luptător al trecutului românesc din Satu Mare. Satu Mare, 1939, Tipografia Presa
Liberă Satu Mare7159, pp. 67-69.

60
Spre aducere aminte.....de istorie!
Ştefan cel Mare - un mare domnitor
şi un foarte iscusit tactician militar (I)
Colonel (r) Petru PRODAN
A m scris în mai multe numere ale revistei mărunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu şi
noastre despre campaniile marelui domnitor mulţi călugări, la locul ce se chiamă Direptatea şi
pentru apărarea ţării, dar am omis câteva aspecte i-au întrebatu pre toţi: iaste-le cu voie tuturor să le
esenţiale, pe care, începând cu acest număr, fie domnu? Ei cu toţi au strigat într-un glas :<<în
doresc să le menţionez: felul, gândirea, modul în mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti >>. Şi
care a realizat oastea - şi s-o pregătească în timp decii cu toţii l-au rădicatu domnu şi l-au
util şi eficace pentru luptă şi apărare. pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu.
Ştefan - ultimul din seria marilor bărbaţi Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul ţării
de stat români al veacului al XV-lea - a fost, după Moldovei şi să duse la scaunul Sucéavii”.
cum se ştie, fiul lui Bogdan al II-lea şi nepot al lui Pe firmamentul luptelor pentru
Alexandru cel Bun. Născut pe la 1435, a avut dezvoltarea demnă şi liberă a poporului nostru îşi
parte de o copilărie zbuciumată şi de o tinereţe începea, odată cu aceasta, ascensiunea un nou şi
grea, ca pribeag, aşa cum trăiau în vremea aceea strălucitor astru. Sigur, în aceşti ani şi-a însuşit
mulţi descendenţi de „os domnesc”, împrăştiaţi meşteşugul armelor, tactica de luptă.
prin ţările vecine, în aşteptarea împrejurărilor În efortul novator al marelui voievod din
prielnice care le-ar fi permis să ocupe tronul primul deceniu al domniei, un loc central au
Moldovei. După uciderea tatălui său de către ocupat refacerea şi dezvoltarea puterii militare a
Petru Aron, la Reuseni, în octombrie 1451, se Moldovei. După un secol şi jumătate, acest
refugiază în Transilvania, la curtea lui Iancu de deceniu de construcţie militară efervescentă nu
Hunedoara, iar de acolo trece în „cealaltă ţară se ştersese încă din amintirea urmaşilor, aşa cum
românească”, unde sceptrul fusese preluat de atestă următoarele cuvinte din cronica lui
marele Ţepeş. A cunoscut, astfel, prin contact Grigore Ureche: „Décii Ştefan vodă gătindu-se
direct, realităţile social-politice şi militare din de mai mari lucruri să facă, nu cerca să aşaze ţara,
Transilvania şi Ţara Românească, în ambianţa ci de războiu să gătiia, că au împărţitu oştii sale
efortului gigantic întreprins de ambele părţi ale steaguri şi au pus hotnogi şi căpitani, carile toate
Carpaţilor pentru salvarea independenţei cu noroc i-au venit...”
poporului nostru. Ştefan, ştiind că pe oastea făcută din
În primăvara anului 1457, cu un câteva mii de slugi boiereşti şi din lefegii nu se
detaşament nu prea numeros, format în parte din poate baza, s-a gândit să rezolve acest
Munteni, a trecut pe pământul Moldovei şi a impediment prin reforme militare, mai ales că,
început înaintarea spre Suceava. I s-au alăturat din experienţa militară anterioară a tatălui său şi a
imediat „geosenii” (locuitorii din Ţara de Jos) - lui Petru Aron, pe care el însuşi o trăise
semn nu numai că domnia lui Petru Aron era cu nemijlocit, rezulta că, atâta vreme cât nu dispun
totul impopulară, dar şi că tânărul pretendent de o oştire puternică, domnitorii constituiau o
avusese între timp întinse legături cu ţara şi pradă uşoară pentru orice pretendent.
pornise acţiunea într-un moment deosebit de Ar fi, şi aceasta, o explicaţie în plus a
favorabil. La Doljeşti, unde Petru Aron a încercat faptului că atenţia voievodului s-a concentrat
să-i oprească înaintarea, mica oştire comandată iniţial asupra „oastei celei mici”, care a fost
de Ştefan a repurtat o biruinţă decisivă; calea spre supusă unor prefaceri substanţiale în toate
Cetatea de scaun era acum deschisă. compartimentele. Astfel, în compunerea acesteia
Cucerită cu armele, noua domnie şi-a a fost sporită considerabil ponderea gărzii
găsit consacrarea prin voinţa mulţimii entuziaste domneşti şi a formaţiunilor de curteni care
venite din toate colţurile ţării la Direptate şi prin depindeau de voievod, în raport cu efectivele
tradiţionala ungere cu mir: „Déciia Ştefan vodă furnizate de boieri. Aprecierile unor specialişti
strîns-au boiarii ţării şi mari şi mici şi alta curte potrivit cărora, sub Ştefan cel Mare, se constată

61
cert recrutarea de lefegii, militari de profesie, documentară a introducerii armelor de foc în
angajaţi ca mercenari, atât români cât şi de alte Moldova precede urcarea lui Ştefan cel Mare pe
etnii (unguri, sârbi, saşi, secui etc.) îşi găsesc tron, cercetarea istorică a demonstrat convingător
confirmări documentare. Creşterea numărului că abia în timpul domniei acestui voievod s-a
curtenilor s-a realizat îndeosebi prin absorbirea în ajuns, practic, la constituirea artileriei ca gen de
această categorie a unor ţărani distinşi pe câmpul armă distinct şi cu valoare operaţională. Se poate
de luptă. admite că, încă în deceniul 1457-1467, s-au
Sublinierea lui Grigore Ureche că Ştefan obţinut succese notabile în acest domeniu,
cel Mare „au împărţit oştirii sale steaguri şi au pus deoarece oastea moldovenească a fost în măsură
hotnogi şi căpitani” nu poate avea alt înţeles decât să folosească artileria la cel de-al doilea asediu al
că voievodul a reglementat împărţirea oastei în cetăţii Chiliei. Tot în această perioadă, au fost
ceea ce am numi astăzi unităţi şi subunităţi şi a dotate cetăţile Moldovei cu piese de artilerie,
pus ordine în domeniul ierarhiei militare. Din deşi, până la invazia otomană din 1475, nu s-au
păcate, în afara steagurilor nu s-au păstrat alte efectuat lucrări deosebite pentru adaptarea lor
denumiri concrete în documentele vremii; spre a rezista puternicelor asedii în care
funcţia de hotnog este, în orice caz, de dată mai bombardele de cele mai diferite tipuri şi calibre
târzie, ca şi aceea de căpitan, iar existenţa cetelor începeau să joace un rol decisiv. Dar, chiar în
ca structuri bine determinate în compunerea aceste condiţii, cetăţile au îndeplinit în
oştirii pare incertă. continuare cu succes rolul dublu, de centre de
S-a insistat îndeajuns în lucrările de rezistenţă împotriva invadatorilor şi de locuri de
specialitate asupra faptului că oastea Moldovei concentrare şi instrucţie. Atenţia acordată de
dispunea de tot armamentul cunoscut pe Ştefan cel Mare problemei fortificaţiilor rezultă
continent şi nu vom mai zăbovi aici asupra şi din faptul că în aceşti ani s-a executat prima
acestei probleme. Se cuvine, totuşi, o subliniere fază a lucrărilor pentru înălţarea Cetăţii Noi de
în plus asupra receptivităţii deosebite a lângă Roman, care va avea o importanţă
voievodului faţă de revoluţia ce se petrecea în deosebită în grelele războaie de apărare purtate în
arta militară datorită extinderii pe scară tot mai perioada următoare.
largă a armelor de foc. Deşi prima atestare

Bibliografie
-Grigore Ureche, op. Cit. P.83
-Nicolae Stoicescu, Curteni şi slujitori, contribuţii la istoria armatei române, Bucureşti, 1968
p. 20-22
-Nicolae Iorga, Istoria armatei românesti, p. 58

Cetatea Albă

62
Alexandru Gorşcovoz (1911 - 1994),
plecat din Cetatea Albă
şi refugiat din Medieşu Aurit (II)
Ing. Andrei GORŞCOVOZ

D in manuscrisul tatălui meu, cu schema învățământul de partid.


arborelui genealogic, și din cele povestite de el, A fost un mare patriot şi a luptat pentru
reiese că originea familiei Gorșcovoz merge până dreptate și adevăr, pentru o Românie Mare,
la anul 1800, trăgându-se din neamul cazacilor socială și democratică. Din tinerețe s-a înscris în
liberi din ținuturile Harcovului, de pe Don, iar Partidul Social Democrat Român, care s-a unit cu
stră-străbunicul său a luptat în armata mareșalului Partidul Comunist din România, în care, la
rus Cutuzov, care a învins, în 1812, cea mai mare început, a avut mare încredere, mai ales în
armată din acea vreme (600.000 soldați), cea a principiile lui, criticând ulterior, în ședințe,
împăratului Napoleon, ocazie cu care ruşii au abaterile de la acestea, tendințele și apariția
ocupat şi anexat Basarabia românească. Bunicul „burgheziei proletare.” De aceea, a refuzat funcții
tatălui meu, Eugeniu Gorșcovoz (1859 - 1938), a de partid şi de stat care nu respectau principiile în
fost toboșar în detașamentul cazacilor din armata care credea, cum a fost, spre exemplu, aceea de a
prințului rus Nicolae şi a luptat în războiul ruso - aduna cotele de la țărani. S-a luptat pentru o lume
turc din 1877-1878, alături de armata română, cinstită, dreaptă...din care cauză a pierdut mult
care şi-a câştigat atunci independența de stat. din punct de vedere material, a avut mulți
După terminarea războiului, s-a stabilit în orașul prieteni...dar, și dușmani, care nu suportau critica,
Akkerman (Cetatea Albă), căsătorindu-se cu adevărul, cinstea...
Anna Kuzmin (1867 - 1946) din neamul A muncit și trăit în stațiile CFR despre
românilor vechi din Basarabia, cunoscut încă care a scris: „gara este poarta principală a unei
înainte de domnia lui Ștefan cel Mare și Sfânt... localități, prin ea intră și ies mulți oameni aflați în
Dar, „Primul război mondial a cuprins în mrejele diferite stări sociale, fizice și morale, cu care am
sale și pe tatăl meu, era recrutat să apere moșia discutat ...”
împăratului Nicolae al II-lea, a lăsat familia, un Tata a scris în memoriile sale și despre
copil de trei ani, altul de doi ani, tânăra soție, necazurile românilor pricinuite de grandomania,
casă în centrul orașului (Cetatea Albă, n.a.), încă iredentismul și revizionismul maghiar „ieșite din
neplătită complet, cu soacră harnică...” comun”, deși trecuseră 18-20 ani de la Unire și
Alexandru Gorșcovoz a fost crescut și 16-18 ani de la Trianon. Minoritarii maghiari față
educat în spiritul dragostei de români, familie, de români aveau o atitudine neprietenoasă,
Cetatea Albă, Basarabia, România Mare, religia începând cu preoții și misionarii religioși,
ortodoxă. A fost bolnăvicios toată viața, dar a fost organizați și înțeleși să facă pe toate căile o
ajutat moral și material de familie. Nu știa să bată propagandă contra românilor, mai ales în
un cui, să schimbe un bec, nu avea auz muzical, bisericile din Transilvania, dar și în presa
nu consuma băuturi alcoolice, vorbea puțin, dar scrisă/vorbită din România și din întreaga lume,
documentat. A fost de o cinste ieșită din comun, conținând cele mai virulente insulte la adresa
manierat, cu mult bun simț, mare iubitor de poporului român, prezentat drept un popor cu o
familie, bun, răbdător, blajin, perseverent, cultură inferioară ș.a. Conducătorii minorității
ambițios, foarte econom, nu a înjurat niciodată. maghiare, încurajați din Ungaria, duceau o luptă
Avea o cultură generală mai rar întâlnită, a citit contra statului român pentru chestiuni inventate și
multe cărți beletristice și politice în șase limbi: pentru situații inexistente, nu se deprindeau cu
română, rusă, ucraineană, germană, franceză și realitățile - că nu sunt stăpâni, visau la o țară mare
engleză, a colecționat cărți vechi, rare, și timbre când, minoritari fiind, stăpâneau peste majoritari
poștale, a fost trei ani student la cursurile fără de la Carpați la Viena, de la Adriatica la munții
frecvență la Institutul „Maxim Gorki” din Tatra. Ungurii nu erau preocupați să se unească cu
București și a scris foarte mult ca lector la românii, germanii, sârbii, cehii, slovacii, rutenii,

63
țiganii..., cu toți laolaltă, pe pământurile „înverșunarea cu care lupta armata hortistă -
strămoșești și să ducă o viață mai omenească, mai ungară contra armatei sovietice, răutatea și
liberă, democratică, în ordine și justiție, egalitate, cruzimea cu care omorau prizonierii de război,
bună înțelegere între oameni ca la ei acasă, vroiau populația română - basarabeană și partizanii,
să devină iar stăpâni peste alte nații. frica și umilința în care trăiau copiii, femeile,
Tatăl meu mi-a mărturisit că era și mai bătrânii, răniții din teritoriile ocupate...în
grea situația cu educația și învățământul; se retragere nemții și ungurii au ars și distrus case și
înmulțeau școlile cu limba de predare maghiară, biserici, iar în cimitire scoteau morții din
erau cu mult mai multe ca școlile românești. Se morminte și își îngropau morții lor...aceste crime
înființau școli complementare și acolo unde nu nu trebuie uitate, nu se pot uita.”
existau copii unguri, fără autorizații, fără dascăli Prin anii '70 tata și bunicul Andrei Șerban
pregătiți, fără material didactic...în casele îmi mărturiseau despre crimele și atrocitățile din
preoților, în biserici, în foste grajduri. Părinții Ardealul ocupat vremelnic (1940 -1944) comise
erau amenințați că dacă își dau copiii la școlile de de trupele regulate ale regimentelor hortisto-
stat vor fi scoși din sânul Bisericii. De asemenea, fasciste, de structurile paramilitare gen „Garda
creștea numărul asociațiilor culturale, religioase, Zdrențuroșilor” și de criminali șovini și extremiști
muzicale și sportive, a gazetelor/revistelor din rândul populației maghiare ardelene ș.a.
cotidiene și lunare, a teatrelor, a bibliotecilor și a În acei ani, presa relata despre marile
societăților comerciale cu mult mai mult ca a demonstrații ale Românilor de pretutindeni, mai
celor românești. ales din Transilvania (Baia Mare, Cluj, Oradea,
Ungurii din Transilvania au fost puternici Satu Mare, Sighetu Marmației...), care strigau:
fiindcă erau sprijiniți din Ungaria, de bogătașii „Murim pentru Ardeal”, „Vom apăra Ardealul cu
unguri, de intelectualii neologi evrei și aveau ultima picătură de sânge”, „Vrem să ne dăm viața
conștiința solidarității mai dezvoltată. Declarau pentru Ardeal”, „Mai bine murim în război decât
mulți rabini, în sinagogi, că doresc școli cu limba să fim slugile ungurilor”, „N-i s-a furat Ardealul
de predare maghiară, fiindcă limba lor maternă la Viena”, „Nu respectăm Diktatul”, „Trăiască
este maghiara, nu doresc școli românești. Ungurii Ardealul, Trăiască România”, „Vrem arme”, „Nu
minoritari au prosperat și totuși strigau ca din plecăm din Ardeal” ș.a.
„gură de șarpe” în lumea întreagă că românii îi Să nu uităm că Ardealul Sfânt - leagăn
deznaționalizează, persecută, nu-i lasă să trăiască scump al românilor - a fost dezrobit la 25
ș.a. octombrie 1944 de către armatele române și
În anii ocupației ungurești, 1940 -1944, s- sovietice cu imense pierderi omenești și materiale
a dus o intensă campanie de maghiarizare și și cu multe alte sacrificii ale poporului român.
deznaționalizare a românilor din Ardealul de Acei ani de tristă amintire sunt de neiertat
Nord prin biserici, școli, primării pentru: Ungariei hortiste, precum sunt și asasinarea
traducerea/scrierea numelui și prenumelui în miilor de români și deportarea evreilor din
limba maghiară a românilor și automat a nou Ardealul primit cadou de la Hitler. Sunt cei mai
născuților români, înlocuirea funcționarilor mulți evrei trimiși de o singură țară în lagăre de
români cu unguri în administrația de stat, exterminare raportați la populația Ardealului
obligativitatea învățării limbii maghiare, trecerea ocupat, care a aruncat o pată greu de șters pe
la religia catolică etc., la fel cum era între anii obrazul poporului maghiar. Tata și bunicul au
1866 - 1918. De asemenea, ungurii erau spus: „pentru toate astea ar face bine ca Ungaria
preocupați permanent să devină naţionalitatea cea să-și ceară scuze poporului român și poporului
mai importantă din zona ocupată, atât numeric cât evreu ...”
și politic și intelectual, prin intervenție etnică, nu Nu pot uita, aveam 11 ani când, la moartea
prin spor natural, ci prin strămutarea populației lui Stalin (1953), tata, bunicul şi alți săteni din
ungurești din Ungaria în orașele și târgurile din Medieșu Aurit, precum și mulți români
ținuturile românești din Transilvania, însă nu în transilvăneni regretau moartea acestuia, convinşi
secuime. fiind că lui i se datorează revenirea Ardealului de
Fiind impiegat de mișcare CFR în spatele Nord la România, ca urmare a insistențelor lui dr.
frontului celui de al doilea Război Mondial în Petru Groza, spre uimirea celorlalte mari puteri
Transnistria (1942 - 1944), îmi vorbea despre învingătoare: Anglia, Franța și SUA, cu toate

64
intervenţiile miniștrilor din Guvernul Ungariei, la contribuit la formarea conștiinței noastre de a fi
liderii acestora, şi la cel sovietic mai ales, pentru mândri de România Mare, să trăim și să muncim
anexarea întregii Transilvanii. românește ...s-a născut patriot și a murit patriot.
Alexandru Gorșcovoz a trăit şi drama Când și-a dat duhul, a spus: „Să fiți uniți și să
familiei rămasă în Cetatea Albă, în Basarabia. iubiți România Mare..”
Abia după 14 ani a obținut pașapoartele pentru o Tot prin anii '70, cei doi mi-au spus că:
vizită de 15 zile, în anul 1954, cu familia la rudele „Mareșalul Antonescu nu a semnat armistițiul de
rămase în Basarabia mult iubită. (Bucuria ieșire a României din război cu propunerile
revederii, foarte mare, a fost relatată în revista anglo-americanilor și ale rușilor, respectiv: de
„Pro Memoria 1940 - 1945”, nr.1 (45)/2015 p. 32- renunțare și predare a Basarabiei și Bucovinei
37). rușilor, plata despăgubirilor de război
Tatăl meu a fost un mare patriot, a neprecizate, cu gajarea plății ca rușii să ocupe
respectat tradiția din familie, cu respect deosebit țara pe timp nedefinit, întoarcerea armelor
pentru neam și familie, pentru credința ortodoxă, împotriva Germaniei, predarea soldaților și
pentru înaintașii noștri cărora le datorăm existența depunerea armelor către ruși, dreptul Rusiei de a
noastră ca nație, ca țară...și spunea mereu: „...cât pătrunde în România pentru alungarea nemților
voi trăi pe acest pământ mă voi ruga pentru și hortiștilor ... Mareșalul a fost arestat și închis
Ardealul Sfânt, Basarabia dragă și mama într-un seif din Palatul Regal în ziua de 23 August
România Mare...”. A fost un pasionat colecționar 1944. A fost o lovitură de stat/palat, în rolul
de cărți vechi, de timbre poștale, a citit multe cărți, principal a fost regele Mihai și partidele de la
a jucat mult șah, a fost decorat cu o singură putere, și s-a făcut cu știrea rușilor...” Ei îl
medalie. A trăit 82 de ani, deși de mic copil a fost iubeau mai mult pe Mareșal și pe ultimul împărat
bolnăvicios, însă s-a luptat mult cu viața, a suferit al Chinei, astfel că, de fiecare dată când vorbeau
mult și a avut multe necazuri din cauza despre trecut îmi spuneau: „Să nu uiți, Andrei, și
naționalismului extremist, deoarece românii îl să ai grijă să nu vorbești cu nimeni că putem avea
considerau „rus”, iar rușii „român”, deși în toate mari necazuri...”
actele era trecut român, cu suflet de mare român. Tatăl meu credea: „...că pentru români, al
De fiecare dată când fac deplasări la Doilea Război Mondial a început cu un an mai
Medieșu Aurit, satul în care am trăit opt ani (1947 devreme, la 28 iunie 1940, când ultimatul lui
- 1954), trec pe la mormintele străbunicilor și Stalin a declanșat dezmembrarea României Mari
bunicilor materni și ale părinților din cimitirul și invadarea țării din Răsărit și din Apus, sub
ortodox. Peste drum este cimitirul catolic, în care bocancii agresori care au trecut peste limitele
își au somnul de veci și români și unguri. Văd pe omeniei. Milioane de români ajunși sub ocupația
cei în viață că merg împreună așa cum au trăit în străină au fost reduși la condiția de robi, iar cei
fața aceluiași Dumnezeu și sunt judecați nu cum rămași în țară se zbăteau să păstreze
au fost/sunt, ci ce au făcut/fac în viață. s u v e r a n i t a t e a ș i g a r a n ț i a d re p t u r i l e
Alexandru Gorșcovoz a fost un model elementare...iar participarea la război devenise
pentru noi cei trei copii ai lui pentru că: avea un miza de supravețuire ca oameni și ca țară..”
suflet nobil și un caracter de calitate; și-a dedicat Acum aproape o sută de ani, pacea a adus
viața și munca familiei și ideii de românism, de românilor Unirea cea Mare, iar acum 76 de ani,
bine, de frumos; ne-a învățat să iubim patria, România a pierdut o pace construită prin suferința
neamul și tricolorul; a iubit foarte mult oamenii și efortul înaintașilor... Generația în viață trebuie
României Mari; i-a cunoscut calitățile poporului să se bucure de roade, să învețe să se bucure de
român, dar și neajunsurile lui; ne-a învățat de mici libertate și să învețe celelalte lecții ale pierderii
copii să fim buni români, să arătăm că suntem păcii. Adevărurile despre trecut, mărturiile și
cinstiți, drepți și liberi; a ajutat oamenii, i-a amintirile lui Alexandru Gorșcovoz cred că vor
respectat și stimat; a fost un veritabil luptător contribui la efortul de a se da sens vremurilor și
pentru adevăr și dreptate; de mici copii ne-a oamenilor din trecut pentru viitorul țării, pentru
învățat să nu uităm că suntem născuți în limba un viitor în care nimic nu va fi la fel și în care, sper,
română învățată din moși-strămoși, tradițiile vor găsi înțelegere.
strămoșești și cine suntem cu adevărat; a

65
Valoarea muncii şi cuantificarea profitului.
Atitudinea faţă de muncă a românilor
din satele din dreapta Tisei (II)
Dr. Camelia BURGHELE
Muzeul Judeţean Sălaj
Despre amploarea fenomenului migrației încuietă și s-o dus. Nu știu la ce s-or întoarce
temporare în perioada comunismului ne vorbesc, amu. Să duc, câți o mărs și după aici... o lăsat
pe larg, toți cei intervievați; oamenii mergeau mii casa încuietă și s-o dus25.
de kilometri, până dincolo de Novosibirsk și Nostalgiile după acele vremuri sunt
Krasnodar, la cules de grău și porumb și erau frecvente: oamenii vorbesc despre viața foarte
plătiți parțial în bani și parțial în produse, pe care grea din vremea comunismului, dar atitudinea
le aduceau acasă cu trenurile - ni s-a relatat că față de muncă era una pozitivă: aveai unde lucra,
oamenii veneau acasă din Rusia cu vagoane chiar dacă pentru asta trebuia să străbați tot
întregi de cereale, în cantități impresionante - fie URSS-ul; în schimb, oamenii aveau interdicții
pentru a le valorifica și a obține bani, fie pentru a religioase, deși legile erau mai bine respectate.
le folosi în gopodărie, pentru hrana lor și a Acum viața e mult mai ușoară, dar banii se câștigă
animalelor sau pentru semănat: mai greu:
Și io am fost la Rusia la mălai. Te-ai băgat Binile îi mai bine amu, că nu mai trăbuie
în lucru și îi vedea ce ț-a da. Am câștigat tare bine să mă toc pân lume, că îmi ine pinsia și nu mai
acolo. Și în Krasnodar am fost. Am adus tare mult trăbă și mă duc în lume. Amu trăbă bani26.
mălai și l-am adus și l-am vândut și am făcut bani. Am lucrat mult, dămult am mărs o mie de
Tăt satu merea, acasă nu rămâneau numa babele km, amu mă duc până la băzar, da mai demult o
și moșii. Amu și dacă să duc, iau numa în arendă. fost leje, ai avut la cine te jelui, da amu... da
Nu plătesc, îs tâlhari. O fost când o mărs tătă atunci o fost rău că nu l-o lăsat comuniștii pă uom
familia. Io am lăsat acasă o fetiță de 13 ani și ea o să creadă în Dumnezău, da altfel n-o fost rău27.
rămas acasă cu vaca și cu porcii și noi toți patru Ultimul deceniu a însemnat pentru
am mărs la lucru la mălai. Asta o fost pă vremea românii din satele de dincolo de Tisa inițierea și
comuniștilor. Cine o lucrat, o câștigat. Da amu, consolidarea unui flux impresionant de migrare
numa cine fură mai câștigă ceva. Amu lucră la temporară. Oamenii s-au dovedit a fi extrem de
stroică în Rusia, da numa tinerii22. mobili, căutându-și de lucru în trei bazine
Pă vremea comunismului am fost în Rusie geografice mari:
și am adus cinci tone de grâu și mălaiu că o  Canada și SUA, atrași de nivelul economiilor
trăbuit să sămănăm; era bogăt, o fost bine pă puternice și de mirajul capitalismului american
timpurile alea...23. dezvoltat
Am îmblat pă la Kiev și am adus grâu, pă  țările Europei occidentale, primitoare pentru
la Krasnodar, pă la Novosibirsk; lumea merjea emigranții estici, care acceptă locuri de muncă
acolo și lucra, apoi inea acasă și își făcea case cu mult mai prost plătite decât propriii muncitori
banii de acolo. Acuma mărg în Cehoslovacia,  vechiul bazin rusesc, din Rusia continentală
care îs tineri24. până în Siberia, ca o zonă deja consacrată istoric
Cu tătu că sîntem su mână rusască, nu pentru migrația sezonieră
știu vorbi. Da am fost în Rusia, la scherduit paie, Sistemul de inițiere a fluxului migrator
la făcut toguri, căpătam grăunțe. Numa pântru este cel devenit clasic: prima dată a plecat din sat
grăunțe am lucrat. Ne trebuia la marhă, la porci, un tânăr sau un grup de tineri, care, pe criterii de
nouă, la tăți. Aveam saci de fărină și nu trebuia rudenie sau prietenie, au dus alți tineri la muncă,
cumpărat. aceștia contribuind la etapa a doua a migrației -
Io nu cumpăr niciodată pâne, fac io. consolidarea - etapă în care și-au dus la muncă și
Mereau unu - doi din casă, nu ca amu, tătă familiile, fixându-și, deseori, locurile de muncă și
familie, că trăbă pământu a lucra. Amu - casă intrând într-un sistem de muncă legal sau

66
semilegal în țara - gazdă. Este preferată Cazul italian se referă la strategia curentă
activitatea brută, care nu necesită studii dar este a românilor de a intra pe teritoriul italian şi a găsi
bine plătită sau locuri de muncă mai puțin o slujbă fără îndeplinirea formalităţilor
acceptate de localnici. Cele mai multe locuri de prealabile, urmând să încerce reglementarea
muncă sunt în construcții, la stroit, sau în ulterioară a situaţiei. Se constată existenţa în
agricultură, în timp ce alții fac comerț (biznis); de permanenţă a unui grup de migranţi clandestini
asemenea, am mai vorbit despre o afacere locală ce caută o slujbă şi un alt grup de migranţi
cu câștiguri surprinzător de mari - comerțul cu clandestini care au o slujbă şi urmăresc să intre în
răsărită, supranumită ”aurul negru” tocmai din legalitate (de multe ori mai mulţi migranţi împart
cauza profiturilor imense pe care le-a adus aceeaşi slujbă, pe subperioade). O altă
comercianților, care vând floarea soarelui din caracteristică a cazului italian constă în ponderea
lunca Tisei, după ce o împachetează în punguțe ridicată a femeilor (circa 50%) în contingentul de
mici, pe stadioanele din toată Rusia. lucrători români, cauza fiind, pe lângă regruparea
Tânerii să duc a lucra în Rusia și sînt că familială, cererea mare manifestată pe piaţa
rămân acolo, sînt că vin incoace, lucră acolo la informală a locurilorde muncă domestice”33.
mălai, la grâu, să duc la oborcă. Un loc aparte îl ocupă migrația în
Au bani, că acuma sînt mulți care mărg la România, cu toată nostalgia generată de imaginea
Moscova și ieu numa dolari; mărg acolo și sentimentală a patriei confraților:
stroiesc. Și în Cehia și amu să duc până în Italia și Îmblă oaminii în Rumânia, mai ales cu
în America. Acolo au câte o mie de dolari pă lună organizația asta, George Coșbuc, da io nu am
da și acolo stroiesc, fac case și să întorc apoi, fost, că nu am vreme. Mai este și Dacia, de la
acasă, cu banii. Oarecînd stăteau multe fete cu Apșa. Prindem la televizor Rumânia și ne uităm și
oaminii lor acolo, în Rusia și apoi stăteau aici28. la ruși și la români, după programe. La TVR 1 ne
Lucrează mulți în construcții, la stroit, în uităm la ”Iartă-mă”, la ”Bravo bravissimo”.
Cehia și Italie, dar mai mult în Rusia, de aici din Io m-aș duce să locuiesc în România34.
Strâmtura. Multă vreme s-o lucrat pântru grâu, Atunci când sociologii vor să alcătuiască
că aici nu să face grâu29. profilul persoanelor cu intenții de migrare,
Lucră tătă lumea în Moscova sau în pornind de la insuficiența venitului sau de la
Cehia și Franța și în Portugalie. Stroiesc acolo, dorința sporirii acestuia, discută inclusiv despre
cu căsuri, fac garduri30. existența unor modele de reușită, anterioare, care
Multă lume lucrează la Novosibirsk, fac pot exercita presiuni asupra virtualului migrant,
acolo biznis. Vând acolo haine, păpuci, alții aur, astfel că tinerii vor să plece nu atât sub presiunea
tot ce este de la măgăzânu aiesta31. sărăciei, cât pentru a urma modelul de reușită din
Amu tăți tinerii îs pân Italia, Franța, gospodărie, adică munca in străinătate35.
Rusia. Casele îs goale complet. Asta nu-i viață, Studiile sociologice arată că în cazul
ca amu32. migraţiei pentru muncă în exterior, categoria cea
Sociologii discută despre țările Europei mai reprezentativă o constituie în prezent
vestice ca despre spații preferate de emigranții bărbaţii tineri (18-35 ani), cu nivel mediu de
români - dăm aceste exemple gândindu-ne că ele pregătire, lucrători calificaţi36. În aceste condiții,
pot fi extrapolate și la românii din satele de care unul din subiecții noștri compară situația actuală
ne ocupăm - care lucrează aici permanentizând din sate cu vremurile de război, când acasă
niște modele fixate deja, ca metodologie de rămâneau doar femeile:
abrodare a patronilor și ca efecte sociale, în Să ajută oaminii, unu pă celălalt, la
căutările lor. De exemplu: coasă, ori când face cineva casă.
”Cazul francez supune atenţiei un tip La lucru, mărg, îi plină lumea dă rumâni
specific de migrant, a cărui integrare socială plecați de aici. Aici îs numa femei, ca pă front,
inedită (în stradă) se bazează pe diferitele sisteme bărbații vin acasă cu bani aduși din lume37.
de colectare (comerţ cu haine uzate, cu obiecte Amu - casă încuietă și s-o dus. Nu știu la
casnice aruncate în stradă sau colectare directă de ce s-or întoarce amu. Să duc, câți o mărs și după
bani prin cerşetorie, vânzarea ziarelor în stradă, aici... o lăsat casa încuietă și s-o dus38.
revânzarea biletelor de metrou, spălatul Toți abia așteaptă să termine școala, să
parbrizelor, cântatul în metrou, pe stradă etc.). plece și să lucreze.

67
Lipsa de bani și goana după avere fac cealaltă cauză, cea economică, adică obţinerea
copiii să nu termine școala, ce pleacă la lucru. unui venit pentru emigrant comparabil mai mare
Merg în Portugalia, Cehia, mulți să duc în decât l-ar fi obţinut în ţară pentru o muncă
Cehia39. similară.
Pentru a ne face o imagine de ansamblu Detaliind în continuare, s-a observat că
despre receptarea fenomenului migraționist în cele mai multe câștiguri obținute în străinătate
satele cercetate, redăm o mărturie mai amplă, sunt destinate consumului pe piața internă, pentru
elocventă: întreţinerea şi refacerea capacităţii de muncă:
Pleacă mult la lucru pân țări străine, da hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, diverse articole
nu cu scopu de a rămâne, ce se întorc iar. Vin pentru igiena personală și mai puțin pentru
înapoi și construiesc aici casele, vin și le dezvoltarea unor activități antreprenoriale. Un
aerisăsc, mărg pân lume, da vin iară acasă. Vin și loc aparte îl ocupă transferul de bani sub formă de
fac una alta și cu banii primiți vin aici și după valută; banii sunt folosiți pentru consumul curent
aceie mărg iar. Aici li-i traiu. Fac case mari că îi al gospodăriei (întreţinerea familiei, îngrijirea
așe, o mândrie, o întrecere, dacă vecinu o făcut sănătăţii) dar și pentru achiziționarea unor bunuri
casă cu un etaj, atunci io îmi fac cu două. Nu să de folosință mai îndelungată: locuinţă, terenuri,
duc în concediu la mare da își fac case. Dacă are autoturism, maşini şi unelte agricole,
un ban, rusu îl bea, da rumânu construiește. electrocasnice).
Merg mult la lucru, la pădure ori la Am observat toate aceste finalități ale
stroică în tătă Rusie, că Rusia nu are margini. migrației sezoniere la subiecții abordați, cu un
Până lângă Odessa, Vladivostok. Rusu o mărs și amendament important: în cazul studiat, cei mai
o făcut o tonă de grâu și gata, o vinit acasă, da mulți din banii aduși din străinătate sunt folosiți
românu o făcut 70 de tone și o adus banii acasă și în mod special la construcția caselor, realitate
și-o construit, mai ales după 89. Aduceau de susținută și cutumiar și sentimental, dat fiind
acolo răsărită, floarea soarelui, o părgăleau aici, faptul că în rândul maramureșenilor fala, despre
o împachetau în șelofan și o vindeau cu bani mulți care am mai vorbit anterior, este un motor
în Rusia. No, acela era numit auru negru, era puternic pentru ridicarea caselor:
foarte mare câștig. O fost bani aciie, ce bani o Casele să fac mari să fie frumoase, în jos
făcut pă floarea soarelui... o mărs uomu cu câte 2 la drum îs numa căsuri mari, lumea are
- 3 tone de floare și o vinit cu bani să își cumpere posibilități, dacă mere cu biznisuri42.
și casă și mașină, așe o fost niște bani. S-o Vin înapoi și construiesc aici casele, vin și
câștigat foarte mult. Și o adus multă încălțăminte le aerisăsc, mărg pân lume, da vin iară acasă. Vin
și îmbrăcăminte de la turci. Și duceau țigări și și fac una alta și cu banii primiți vin aici și după
cafea în România.40 aceie mărg iar. Aici li-i traiu. Fac case mari că îi
Se duc în Moscova la stroică ori la sîrmă așe, o mândrie, o întrecere, dacă vecinu o făcut
și în alte țări mărg la băzar cu haine, cu ce aduc casă cu un etaj, atunci io îmi fac cu două. Nu să
din alte țări.41 duc în concediu la mare da își fac case. Dacă are
Sociologii susțin că impactul emigrării nu un ban, rusu îl bea, da rumânu construiește43.
trebuie discutat doar din pesrpectivă social- Să duc la lucru, poate la stroit, și apoi își
demografică, vizând aspecte legate de forţa de fac case. Mari, foarte mari, dă fală. Că zâce:
muncă, familie, soarta copiilor migranţilor, ci și dacă vecinu o fost și o adus bani și o putut a face
din perspectivă economico-financiară, cu casă, io pot una și mai mare... da el poate nici nu a
focalizare pe impactul remitenţelor, adică a șede în ea, că iară mere la lucru și pă când îi gata
resurselor financiare câştigate de migranţi şi nu mai îi cine șede în ea... No, da, că să întâmplă
expediate în țara de origine. poate să fie gata casa și pă când îi gata nu îi mai
Se știe, tot ca urmare a unor sondaje place la uom ori vede că vecinu i-o mai pus on
sociologice, că există două mari motivații pentru etaj la casa lui și ce zâce: hai să mai pun și io încă
migrația externă: una este completarea on etaj!44.
capitalului educațional, prin studii în centre de Revenirea românilor în locurile natale
pregătire prestigioase din marile țări dezvoltate, (fenomenul ”migrației de întoarcere”) este un
dar care nu intră în discuție în cazul nostru, și fenomen observabil la scară largă, ce se produce

68
diferit în funcţie de gen, vârstă, competenţe Fenomenul este unul de mare amploare, așa cum
acumulate, capital social şi economic transferabil am încercat să arătăm în acest studiu. Cineva
în comunitatea de origine, transferurile sociale şi spunea că multe din case sunt goale, familii
economice ale femeilor şi bărbaţilor fiind întregi fiind plecate la muncă în străinătate. Mulți
modelate diferit în context translocal45: dintre ei aduc, la întoarcere, nu doar bani, ci și
Pleacă mult la lucru pân țări străine, da idei. Idei europene, moderne, despre arhitectură,
nu cu scopu de a rămâne, ce se întorc iar46. despre mașini, despre educație, despre valoarea
Pentru a putea formula câteva concluzii banilor și a muncii: ”lucrătorii migranți își pot
din perspectivă etnologică, apelăm, mai întâi, tot găsi un loc de muncă plătit cu un salariu mai mare
la studii de sociologie a muncii, în ideea definirii decât în țara de origine, chiar în funcție de
situației în plan global: ”la nivelul familei aptitudini, calificări și competențe. Efectele
modificările sunt majore, atât pentru cel ce pozitive pot crește pentru ei dacă avantajele
emigrează cât şi pentru cei rămaşi acasă. Cea mai bănești, sociale etc. ce le sînt acordate sunt
vizibilă modificare este de regulă reflectată în similare cu cele acordate autohtonilor, dacă
nivelul material al gospodăriei, acesta având un participă la cursuri de formare profesională, dacă
curs ascendent. Situaţia este evidentă mai ales în intră în contact cu adevărata civilizație și cultură a
cazul celor care emigrează pe perioade mai mult acestor state de primire, dacă dobândesc
sau mai puţin îndelungate având angajamente de experiențe, cunoştințe, abilități, obiceiuri ce pot
muncă. Îmbunătăţirea nivelului de trai determină avea efect pozitiv asupra dezvoltării individuale
nu numai modificări ale funcţiilor familiei ci şi o și comunitare ulterioare”51.
mobilitate crescută (geografică, socială prin Așadar, efectele migrației externe sunt
stabilirea unei reţele de cunoştinţe cu persoane numeroase, pozitive și negative; repercusiunile
din medii diverse). Au loc acumulări materiale, se simt în plan familial, social, moral sau în planul
de exemplu locuinţă, automobil, aparatură raportărilor la tradiție, obiceiuri și cutume
electrocasnică etc. Aceştia trimit sume de bani străvechi. Încercăm să sintetizăm, în final, prin
acasă, sume care permit “revigorarea” financiară câteva observații de ordin etnografic:
a familiei. Ţările vizate în aceste cazuri de  ponderea elementului material, financiar, în
românii emigranţi sunt Spania, Portugalia, viața cotidiană, a crescut mult, în detrimentul
Germania, Italia, ţările arabe. Funcţia economică vieții spirituale
a familiei este deci influenţată de migrarea unuia  la nivelul familiei, modelul tradițional a
dintre parteneri, de regulă soţul - în timp ce soţia cunoscut o disoluție vizibilă, cu efect în
rămâne acasă având grijă de gospodărie şi definirea rolurilor membrilor familiei și a
copii”47. Informațiile noastre susțin aceste raportului între generații
constatări:  a scăzut vârsta de măritiș a fetelor, care trebuie
Toți abia așteaptă să termine școala, să să se mărite repede pentru a nu pierde
plece și să lucreze. pretendenții bogați, care vor merge din nou la
Lipsa de bani și goana după avere fac muncă în străinătate
copiii să nu termine școala, ce pleacă la lucru.  mulți tineri renunță să își mai continue studiile
Merg în Portugalia, Cehia, mulți să duc în în zona natală, preferând să meargă în străinătate
Cehia48. la lucru, pentru câștiguri rapide, sub presiunea
Coconii o făcut bani și o vrut mai mult și modelelor de reușită din comunitate, existente
mai mari case. Și o lucrat în Rusiie și o câștigat deja
cât o tălnit. O vândut răsărită mai scump și care  etalarea bunăstării dobândite în urma muncii în
cum o făcut bani, o tăt zidit. Acuma mărg în Cehia străinătate este, uneori, șocantă, mai ales la
și Portugalia, da mai ales în Rusiie. Care cum le nivelul caselor (imense, cu o arhitectură
reușește și tăt zâdesc49. eclectică, etalând o opulență greu de trecut cu
Studiile efectuate de sociologii familiei vederea)
atestă faptul că Maramureșul ocupă unul din  vechile forme de arhitectură tradițională au fost
primele locuri la numărul copiilor cu părinți total părăsite, în favoarea arhitecturii moderne,
plecați în străinătate50, deci, pe cale de consecință, europene (la fel și organizarea sau mobilarea
deducem că migrația externă este consistentă. interiorului)

69
 meseriile și meșteșugurile tradiționale au fost reîntorși acasă, fie din cauza presiunilor
total abandonate, în favoarea altora, noi extraordinar de mari ale curentelor
 munca, valoarea muncii și atitudinea față de neoprotestante, mai ales ale cultului iehovist
muncă au fost și sunt resimțite ca mărci (martorii lui Iehova)
identitare, ce i-au individualizat pe români în  încep să fie vizibile și celelalte efecte ale
fața rușilor sau ucrainienilor: Dacă are un ban, uniformizării culturale, ca efect al globalizării
rusu îl bea, da rumânu construiește (...) Rusu o trăite de emigranți: mulți dintre ei încep să
mărs și o făcut o tonă de grâu și gata, o vinit înțeleagă necesitatea legitimării istorice, etnice,
acasă, da românu o făcut 70 de tone și o adus etnografice, și re-creează, uneori în context
banii acasă și și-o construit, mai ales după 8952. corect, dar de cele mai multe ori artificial, unele
De altfel, orice vizitator al zonei poate vedea obiceiuri vechi cu valoare identitară: își fac
singur diferențele între satele românești, pline costume populare după cele vechi dar utilizând
de palate falnice, și satele ucrainiene din materiale noi, total nepotrivite, pentru a le putea
apropiere duce cu ei, în străinătate; încep să își organizeze
 o mare disoluție au cunoscut și obiceiurile nunțile după plan modern, dar apelând la
tradiționale locale: la cele mai multe s-a momente ale ceremonialului nupțial tradițional;
renunțat, fie din cauza emancipării și încep să fondeze mici muzee personale, cu
europenizării tinerilor plecați la muncă și colecții de piese etnografice.

Note
22
Mărcuţa Mihali, Apşa de Mijloc
23
Gheorghe Ona, Bouţu Mic
24
Ion Bâcea, Plăiuţ
25
Ileana Gandic, Bouţu Mic
26
Ileana Gandic, Bouţu Mic
27
Vasile Şiman, Apşa de Jos
28
Gheorghe Ona, Bouţu Mic
29
Ion Creţ, Strâmtura
30
Mărcuţa Mihali, Apşa de Mijloc
31
Vasile Marina, Apşa de Mijloc
32
Mihai Şiman, Apşa de Mijloc
33
Daniela-Luminiţa Constantin (coord), op. cit., p. 40
34
Ofrim Victoria, Bouţu Mic
35
Victoria Stoiciu, Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti,
http://www.fes.ro/common/pdf/Impactul%20crizei.pdf
36
Daniela-Luminiţa Constantin (coord), op.cit., p. 37
37
Călina Alb, Bouţu Mic
38
Ileana Gandic, Bouţu Mic
39
Victoria Ofrim, Bouţu Mic
40
Valentina Ofrim, Podişor
41
Aniţa Şiman, Dibrova
42
Călina Alb, Bouţu Mic
43
Valentina Ofrim, Podişor
44
Gheorghe Huzău, Biserica Albă
45
Ionela Vlase, Migraţia de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz în Vulturu,
Vrancea,http://www.revistacalitateavietii.ro/2011/CV-2-2011/03.pdf
46
Valentina Ofrim, Podişor
47
Andreea Arsene, op. cit., p. 39
48
Victoria Ofrim, Bouţu Mic
49
Ileana Iovdi, Apşa de Jos
50
Daniela Creţ, Aspecte referitoare la efectele migraţiei părinţilor la muncă în străinătate asupra copiilor rămaşi
acasă, în Studii de Ştiinţă şi Cultură, anul VI, Editura Universității de Vest Vasile Goldiş, Arad, 2010, p. 161
51
Ion I. Ionescu, Migraţia românilor în Uniunea Europeană,în Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială, vol. 23,
Editura Lumen, Iaşi, 2008, p 57
52
Valentina Ofrim, Podişor

70
Un viitor pentru trecut.
Ghid de bună practică
pentru protejarea patrimoniului cultural. (X)
Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU
3.Metode de uscare Faceţi un inventar al obiectelor descoperite la
Uscarea se face gradual, la umbră, nu fiţi locul dezastrului: elemente decorative, piese de
tentaţi să lăsaţi bunurile ude în soare puternic mobilier, fragmente arhitectonice dislocate. Nu
pentru mai mult timp. O metodă bună de uscare a aruncaţi nimic în această etapă pentru că nu ştiţi
cărţilor este congelarea acestora pe rafturi încă de ce veţi avea nevoie mai târziu.
deschise, într-o cameră cu vid, care este apoi Această evaluare preliminară a stării clădirii
trecută la starea de vid redus. După terminarea va fi prezentată unor specialişti care vor stabili
procesului cărţile sunt uscate, păstrându-şi forma planul de stabilizare, reparare şi restaurare a
dinainte de congelare. construcţiei.
Procedeul Thermoline a fost pus la punct de 4.2. Stabilizarea structurii
firma Document Reprocessors şi a fost utilizat, Cu avizul unor specialişti, prima urgenţă este
între altele, pentru recuperarea multor volume stabilizarea structurii construcţiei prin elemente
afectate din biblioteca Universităţii Stanford, de susţinere provizorie şi de fixare a pereţilor,
S.U.A., în urma inundaţiei provocate de ploile bolţilor, fundaţiei. Acoperişul trebuie să fie
torenţiale din februarie 1998. În cadrul acestui primul curăţat şi reparat, fie şi provizoriu, ca şi
procedeu, camera de vid este utilizată cu presiuni sistemul de drenare a apei, pentru a proteja
mai mari decât cele obişnuite pentru alte construcţia de alte intemperii.
operaţiuni de congelare uscată şi sunt apoi 4.3. Uscarea şi aerisirea
încălzite până la zero grade Celsius. În procesul Îndepărtaţi pungile de apă şi noroiul rămas,
de uscare cărţile sunt presate între plăci de fără a deteriora inutil materialele şi suprafeţele
aluminiu. Cărţile ies complet uscate şi se prin scrijelire brutală.
reumidifică în limitele normale în circa o Îndepărtaţi mobilierul ud, bucăţile de
săptămână. Costul operaţiei este de 6 USD tencuială şi alte materiale căzute care pot fi surse
pentru o carte. Într-o tranşă săptămânală au suplimentare de menţinere a umezelii în interior.
putut fi curăţate şi uscate prin acest procedeu Scoateţi apa din subsol.
circa 8.000 de volume. Au fost recuperate circa Toate piesele de mobilier interior trebuie să
75.000 de volume afectate, iar 2.300 de volume, fie scoase la aer pentru a se usca pe toate părţile, ca
reprezentând 3% din acestea, au trebuit să fie şi covoarele. Dacă este posibil, îndepărtaţi
relegate. izolaţia sau tencuiala udă de pe pereţi.
Uscarea trebuie să se facă treptat, prin
4. Clădiri istorice afectate de inundaţii ventilare naturală. Deschideţi larg uşile şi
După retragerea apelor, începe operaţiunea ferestrele. Puteţi folosi şi ventilatoare, care să
migăloasă şi complicată de revenire la normal. înlesnească îndepărtarea umidităţii, mai ales
Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere acolo unde nu este suficient curent de aer. Este de
este să nu ne apropiem de clădirile afectate până preferat uscarea naturală, căci orice proces brusc
când autorităţile competente spun că nu mai este poate cauza deteriorări suplimentare prin
nici un pericol atât din punct de vedere al contractarea materialelor, exfolieri, crăpături.
retragerii apelor, cât şi din punct de vedere al Lăsaţi tencuiala să se usuce treptat, pentru a evita
structurii de rezistenţă a clădirii. crăparea ei şi separarea în straturi. Pereţii din
4.1. Documentarea şi evaluarea rigips care s-au îmbibat de apă trebuie să fie
stricăciunilor îndepărtaţi pentru că pot constitui un mediu
Înainte de începerea oricărei operaţiuni de favorabil pentru bacterii şi ciuperci periculoase
curăţire trebuie să faceţi o documentare vizuală pentru sănătate.
cât mai completă a situaţiei, fie prin fotografii Lemnul trebuie lăsat să se usuce treptat şi
adnotate, fie prin filmare cu o cameră video uniform, printr-o ventilaţie adecvată. În cele mai
însoţită de comentariu sonor. multe cazuri, umflarea şi deformarea lemnului

71
solid din bârne şi podele va fi minimă şi va departe.
dispărea pe măsură ce acesta se usucă. În schimb, Filmele, fiind din materiale plastice, sunt mai
suprafeţele din lemn laminate pot să se desfacă în stabile decât fotografiile pe hârtie, de aceea
straturi din cauza uscării inegale. Uscarea forţată acestea din urmă trebuie să fi salvate primele.
cu ajutorul unor surse de căldură nu este Excepţie fac filmele pe bază de nitraţi de argint
recomandată pentru că determină uscarea inegală deteriorate, care sunt foarte vulnerabile la apă.
şi apariţia unor crăpături şi altor deteriorări ale 5.1. Uscarea la aer
lemnului. Fotografiile se scot din rame sau passpartout,
Îndepărtaţi linoleumul, paravanele şi orice se scurg de apă şi se întind cu faţa în sus, în poziţie
alte adăugiri pentru a permite o evaporare orizontală, pe o suprafaţă uscată, acoperită cu un
maximă a suprafeţelor umede. Nu călcaţi pe cât material absorbant: sugativă, hârtie de ziar
posibil direct pe podelele ude până când acestea neimprimată, prosoape din hârtie sau pânză
nu se usucă. curată. Aerul trebuie să circule cât mai bine în
Noroiul, gunoaiele şi alte reziduuri rămase în jurul lor, prin urmare ventilatoarele ar grăbi
urma inundaţiei se curăţă cu apă curată. Nu se procesul de uscare.
recomandă utilizarea apei sub presiune, care Dacă fotografiile se curbează în timpul uscării,
poate produce daune suplimentare suprafeţelor şi nu vă impacientaţi. Ele vor putea fi îndreptate prin
aşa şubrezite. presare mai târziu, după ce sunt uscate şi pericolul
Atenţie! Nu curăţaţi cu apă decât după ce v-aţi mucegaiului a fost îndepărtat.
asigurat că aţi oprit curentul electric ! Filmele se usucă cel mai bine vertical, prinse
Deconectaţi şi desfaceţi prizele şi cu cârlige pe o sfoară.
întrerupătoarele pentru a se usca. Instalaţia Dacă fotografiile nu pot fi uscate imediat, ele
electrică, ca şi cea de gaze, trebuie să fie verificată trebuie congelate, învelite sau separate între ele în
de către o persoană autorizată. Decoraţiile căzute prealabil cu hârtie cerată. Ulterior ele pot fi
din ipsos trebuie să fie îndepărtate cu grijă, pentru dezgheţate şi uscate la aer. Pe măsură ce un teanc
a putea eventual să fie remontate sau refăcute. de fotografii se dezgheaţă, fotografiile pot fi
Restul murdăriei poate fi curăţată cu scoase cu grijă din teanc şi întinse pe o suprafaţă
detergenţi adecvaţi. După curăţare, daţi cu un uscată, ca mai sus.
dezinfectant care să distrugă germenii şi bacteriile Din păcate, fotografiile cu gelatină au o
şi să îndepărteze mirosul neplăcut. tendinţă să se lipească puternic între ele. Dacă pot
Atenţie! în tot cursul operaţiunilor de curăţare fi congelate în vid, înseamnă că nu mai este
folosiţi mănuşi din cauciuc pentru propria necesară dezgheţarea.
dumneavoastră protecţie. Este interzisă congelarea pentru plăcile de
De reţinut: sticlă cu colodiu, deoarece nu rezistă, la fel ca şi
Materialele organice sunt mai vulnerabile ambrotipurile (imagini obţinute prin amplasarea
decât cele anorganice. unui negativ pe sticlă pe un fundal negru),
Uscarea graduală, la umbră, departe de soare diapozitivele pentru lanterne magice, realizate
sau de surse puternice de căldură este esenţială. din colodiu (diapozitive sau transparente puse
Importanţa asigurării ventilaţiei aerului. într-un proiector de diapozitive sau lanternă
Evitarea surselor puternice de căldură. magică), tintipuri sau ferotipuri (fotografie
pozitivă făcută pe o foaie tratată cu cositor emailat
5. Fotografiile sau fier).
Fotografiile pot suferi enorm de pe urma
inundaţiei. Există o varietate de procedee 6. Diapozitivele
fotografice, încât este greu de recomandat o Diapozitivele pot fi trecute printr-o soluţie
strategie generală. Unele procedee fotografice fotografică specială de curăţat şi apoi uscate la
suportă scufundarea în apă pentru o zi sau mai aer, de preferinţă atârnate vertical. Ideal ar fi să fie
mult fără daune grave, în timp ce altele duc la scoase din rame pentru uscare şi apoi reînrămate.
distrugerea imaginii după doar câteva minute de Dacă ele sunt între plăci de sticlă, trebuie neapărat
expunere la apă. În general, fotografiile ude scoase dintre acestea pentru că altfel nu se usucă.
trebuie să fie uscate la aer sau congelate cât mai Pentru reabilitarea fotografiilor şi a
repede posibil. După ce ele sunt stabilizate prin diapozitivelor trebuie consultat un conservator
una din aceste metode, vom decide ce facem mai specializat.

72
Povestea căprarului
George CoȘşbuc
Când ne-au respins de la movilă, Nevrând să-l lase pe câmpie,
Căzurăm mulţi pe-aceste lunci. Şi să-l aducă neputând,
Şi-ntreg un regiment atunci, El sta cu mortul, dus de-un gând:
De ce-a văzut, a plâns de milă. Străjer răzbunător să-i fie!

În şiruri strânse şi-mproşcând Dar turcii vin, tot vin, un roi,


Necontenit cu foc mulţimea, Şi tot mai larg li-e-n urmă pasul -
Se da-ndărăt dorobănţimea, Acum nici nu ne-aude glasul,
Loc turcilor pe şes făcând. Acum el e pierdut de noi.

Curgea şi mult şi iute focul, Treizeci de paşi mai au nizamii,


Iar între-ai noştri şi vrăjmaşi Au cincisprezece, zece-acum -
Erau cel mult optzeci de paşi - Şi-aştepţi pe-ai tăi, plângând pe drum,
Dar noi lăsam cu palma locul. Tu, suflet pustiit al mamii!

Şi, iată-n urma tuturor. Dar iată-l, cade! L-a lovit


Un biet căprar, având un frate Pesemne-un plumb din multa ploaie;
Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Pe spate-acum murind se-ndoaie,
Şi-apoi spre şir porni cu zor.
Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit
Dar, lunecând pe iarba udă Spre frate-său, căzând deodată
Fiind şi slab, căzu-n curând, Cu faţa-n jos, părând c-ar vra
Iar noi strigam să intre-n rând; Să-l apere pe mort aşa -
El a rămas nevrând s-audă. Şi-atunci coloana-naintată
A turcilor, sosind povoi,
La ochi cu puşca l-am văzut, I-a şi cuprins, urmându-şi goana,
Îngenuncheat acolo-n cale,
Şi i-a-necat apoi coloana
Trăgând spre-arapii ce din vale
Veneau mereu. O, n-am crezut Şi nu i-am mai văzut apoi.

Că omul în mânie poate Înfiorat şi-acum îmi bate


S-azvârl-aşa de mult omor, Cu jale inima, când scriu:
Că plumbii-n deznădejdea lor Strivit de turci, să mori de viu,
Curg râu! Dar azi le cred pe toate. Veghind la capul unui frate!

Iar noi ne-ndepărtam mereu, Când ne-am retras pe-acele lunci,


Şi i-am strigat de-a multa oară Respinşi de turci de la movilă,
Că e nebun, că stă să moară, Un regiment întreg, de milă,
Şi că-i păcat de Dumnezeu. A plâns de ce-a văzut atunci!