Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1809—1873
Anul 1848
Marea adunare dela 3/15 Mai la Blaj
In acest an însă orizontul european începea a se întuneca,
se apropia anul 1848, de o epocală însemnătate şi în istoria nea
mului nostru.
In luna lui Mai 1848 episcopii români, de amândouă con
fesiunile, cerurăguvernului aprobarea ţinerii unui ^Congres naţionah
la Blaj, ere se admise. La adunarea Românilor ardeleni dela 15 Mai,
de pe Câmpul libertăţii de lângă Blaj, luă parte şi vicarul Macedon.
După înapoiere dela Blaj, vicariul printr'o circulară, Nr. 159
25 Mai 1848, comunică preoţilor săi »cumcă Congresul Românilor
') Vezi «Activitatea Vicarilor Năsăudeni« de Macedon Pop 1875 p. 57.
11
102
s'a încheiat în cel mai bun rând şi linişte spre gloria eternă a po
porului, macarcă au fost la 50.000. Desbaterile s'au ţinut în 14—
17 Mai, când s'a cetit petiţia cătră împăratul. Punctele petiţiei cele
mai de frunte au fost următoarele: 1. Naţia românească să fie
recepta, prin urmare să aibă toate acele drepturi, de care se bu
cură cea ungară, săsească şi siculică (secuiască). 2. Să aibă deputaţi
la dietă a proportione. 3. Românii să poată vorbi şi scrie în limba
lor la orice dicasterium sau oficiolat. 4. încetarea robotelor fără
despăgubire, adică prostimea în provincie să nu mai lucre la
Domnii proprietari. 5. In privinţa unirii Ardealului cu Ungaria s'au
poftit, ca obiectu acest momentos să nu se ia la desbatere de
cătră Staturi până când naţia românească nu va fi reprezentată.
Pentru militarii români din Regimentele de margine (grăniţere)
încă s'au poftit unele îmbunătăţiri, precum şi în privinţa lucrurilor
bisericeşti încă s'au făcut unii paşi. Acestea şi altele compuse în
2 suplice s'au aşternut Maiestăţii şi la dietă. Rezultatul îl vom
vedea, de vom trăi, care spre cunoştinţă scriindu-vă rămân al
frăţiilor Voastre în Hs. frate Macedon Pop vicari «.i)
La 24 Iunie 1848 Vicariul adresează şi Comandantului Re
gimentului grăniceresc o scrisoare informativă, în nemţeşte, ca
să fie citită şi bine înţeleasă şi de ceialalţi ofiţeri, de neam străin,
ai regimentului. Intr'ânsa arată: »că Episcopul a chemat la Blaj
pe toţi protopopii şi vicarii de ambele confesiuni, pentru a se
sfătui cu intelectualii laici asupra intereselor şi doleanţelor naţiunei
şi a le expune într'o petiţie dietei celei mai apropiate. Congresul
a avut în vedere interesele întregei naţiuni, prin urmare şi a grani-
ţerilor. Românii nu au aparţinut până acuma la naţiunile recipiate,
prin urmare nu puteau avea reprezentanţii lor în dietă; acum însă
s'a declarat — la congres — egalitatea tuturor naţiunilor şi astfel
şi naţiunea noastră va avea şi îşi va alege deputaţi la dietă »cum
voto deliberativo et decisivo«.
Dacă Românii vor avea acest drept în comitate şi pe pământul
regal, consecinţa logică va trebui să dea şi grăniţerilor acest drept.
Maghiarii însă vorbesc că regimentele de graniţă sau vor fi des
fiinţate sau vor trăi mai departe. In primul caz vor intra în ra
porturile celorlalte naţiuni, în al doilea vor primi cu totul altă
') »Arhiva Someşană» Nr. 18—1936 p. 435.
163
organizare. Dacă furtuna şi violenţa evenimentelor, despre cari
poate nici cel mai bătrân diplomat n'a visat, va distruge cu o
lovitură sarcinile apăsătoare feudale, privilegiile claselor favorizate
şi multe alte nedreptăţi din timpurile barbare şi în urmare se vor
îngădui (oferi) supuşilor domneşti concesiuni aşa de frumoase;
atunci vor trebui să primească şi soldaţii grăniţeri cu atât mai
mult, fiindcă aceştia au contribuit la apărarea terii şi a înaltului
tron şi şi în viitor vor aduce servicii folositoare statului. Bizuindu-ne
pe petiţiile înaintate dietei şi Maiestăţii Sale de deputaţii congre
sului, în fruntea cărora au fost cei doi episcopi, sper, că Românii
vor alege reprezentanţii lor pentru parlamentul ce se va deschide
în lulieja Pesta şi astfel se vor realiza încetul cu încetul doleanţele
noastre. Dacă însă dieta va esclude pe grăniţerii noştri şi nu le
va da acest drept, atunci datorinţa noastră este a petiţiona la
parlament*.1)
Cererile grăniţerilor
Punctele cuprinse în aceasta petiţie fiind foarte interesante,
le reproducem aici.1)
1. Conform manifestului împărătesc din 10 Iunie grăniţerii
cer să-şi poată conserva naţionalitatea, religia şi limba. Dacă s'ar
introduce şi Ia alte regimente maghiare şi slavo-croate limba naţio
nală ca limbă de serviciu, atunci să se facă tot aşa şi în regi
mentul năsăudean. Orice petiţie scrisă în limba română să fie
primită de autorităţi.
2. In înţelesul articolelor dietale sancţionate, grăniţerii să poată
dispune liber de pământurile lor cu dreptul de cedare tot numai
în favorul grăniţerilor.
3. Pădurile, păşunile şi munţii, cu observarea legilor silvice,
să rămână proprietate comună.
4. Venitele proventelor (cârciume, măcelării, etc.) să între cu
începere din 1849 în casele comunale.
5. Averile comunale şi bisericeşti să fie administrate de gră-
niţeri sub controlul unei comisiuni instituite în Năsăud şi prezidate
de colonelul regimentului.
') A se vedea «Arhiva Someşană* Nr. 3—1925 pag. 3—20. Nr.6—1926
pag. 1—15. Nr. 7-1927 pag. 1-23.
165
Preparandia. Redeschiderea ei
Intr'o scrisoare dela 30 Decemvrie 1849, către preotul Pa-
velea din Salva, îi scrie că »mâne la 8 ore a. m. se va deschide
cursul preparandial (adică a şcoalei de învăţători). Acest curs e
cel dintâi în Transilvania pentru Români (înfiinţat încă de vicariul
I. Marian). Dumnezeule! In timpul trecut şi anumit când domniau
regi şi principi din naţia maghiară nu era iertat Românului nici
batăr a cerca şcoala; acuma însă cei cari voiesc a fi învăţători
capătă stipendiu dela stat. Ce puternică mutare: duhul timpului,
violenţa evenimentelor întâmplate în anul acesta au sfărâmat că
tuşele ce legase aşa cumplit desvoltarea puterii intelectuale a Ro
mânilor. Se cade dar ca cursul acesta de preparanzi să-1 tractăm
m
cu punerea fundamentului culturii noastre, trebue drept aceea să
se deschidă cu solemnitatea Şi-1 chemă pe pr. Pavelea să vină.
(Arh. Som. Nr. 7, p. 11.)
Deci în ziua de 31 Decemvrie 1849 s'a redeschis cursul
preparandial de şase luni, care funcţiona încă dela 1837 pe lângă
şcoala normală din Năsăud, acuma sub directorul Moise Panga.
Cu ocazia deschiderii vicariul Macedon Pop a ţinut o foarte
frumoasă vorbire pe care o reproducem aici.
»Tinerilor! Românul care are cât de puţină cunoştinţă din
istoria naţiunei sale, cetind prea îndurată ordinaţiune a Excelenţei
Sale guvernatorului civil şi militar despre deschiderea a două pre
parandii pedagogice pentru o sută de tineri români, cari în timpul
petrecerii sale la această învăţătură să capete stipendii dela stat;
a alăturat timpul trecut cu cel prezent. Trecutul l-a înfiorat, iară
prezentul l-a bucurat. Piedecele puse desvoltării înţelesuale (inte
lectuale) a Românilor maicuseamă în timpul domniei prinţilor ma
ghiari de către duşmani, umplu sufletul de necaz şi de amărăciune.
Românul pe atunci necum să capete el ajutor dela stat, dară nici
îi era ertat a umbla la şcoală. Starea lui era jalnică ca şi a scla
vilor din Africa. O timpuri, o năravuri!
Lanţurile cari legaseră puterea înţelesuală a Românului au
început a se sfărma, maicuseamă decând patria noastră a venit
sub domnia casei austriace; însă acele groase fiind, nu s'au putut
odată sfărâma. Duhul timpului prezent, violenţa evenimentelor au
produs principiul egalităţii, care pronunţiat prin constituţia dată
de prea bunul nostru monarh, garantează Românilor asemenea
drepturi ca şi celorlalte naţiuni din monarhie.
Insă tinerilor! Ca Românii să se ştie folosi de drepturile
garantizate, ca să fie respectaţi de naţiunile Europei, să aibă putere
morală, să fie adevăraţi creştini şi bravi crescători şi subdiţi; au
trebuinţă să înveţe, au cea mai neapărată trebuinţă de scoale.
Şcoalele însă numai atunci vor aduce doritul folos, dacă vor
avea dascăli procopsiţi. Numai aceştia sunt in stare a ridica onorea
şi fericirea naţiunii.
Această trebuinţă a cunoscut-o părintescul guvern, căci numai
puţin timp trecu dela năduşirea resbelului, şi iată vedem punerea
fundamentului pentru desvoltarea Românilor.
m
Voi tinerilor adunaţi aicea voiţi a fi dascăli. sau învăţători ?
Frumoasă chemare! Ce folos putem aduce omenimei mai
mare, decât dacă vom învăţa tinerimea, — zisese oratorul roman
Cicero. Voi ve-ţi trebui în viitor a planta in fragedele inime ştiinţa
şi morala; însă ca să fi-ţi în stare, înşi-vă trebuiţi a învăţa.
In şase luni vi se va propune metodica de un pedagbg,
care de mai mulţi ani a meritat stima înaltelor locuri. Aceasta vă
va arăta calea pe care veţi trebui a conduce pe învăţăcei către
câştigarea neperitoarelor averi; pe care a o învăţa vă îndatoraţi.
Ci un pedagog adevărat poartă grija ca pruncii să fie în viitor
nunumai bărbaţi învăţaţi, dar totodată oameni drepţi şi morali.
Acest sfânt scop îl veţi dobândi prin învăţarea religiei, a mora
lului şi prin darea exemplului bun.
Cu atâta însă nu socotiţi că încă a-ţi făcut destul. Nu. Unui
dascăl sunt şi alte ştiinţe de lipsă. încât împrejurările şi capaci
tatea vă vor îngădui, sunteţi îndatoraţi şi acelea a vi-le câştiga.
Omul numai aşa răspunde aşteptării divine, numai aşa î-şi arată
demnitatea omenească, dacă din zi în zi se strădueşte a fi mai
perfect.
Altmintrea făcând, rămâneţi răspunzători naţiunei, care aşteaptă
dela voi frupturi îndoite; statului care vă întinde mână de ajutor;
şi lui D-zeu, înaintea căruia vom da samă de tot momentul petrecut
în deşert*.1)
Hotărîri importante
In broşura sa: »Activitatea vicarilor Năsăuduluu, vicariul
Macedon ne descrie (la pag. 67 seq.), cel mai însemnat eveniment
din viaţa grăniţerilor năsăudeni: »In Faur 1851 venind ordinaţiune
pentru desfiinţarea institutului grăniţeresc din Transilvania şi chie-
mândus-se toţi reprezentanţii comunelor la publicarea acesteia în
Năsăud, mi-s'a comunicat, din partea comandei militare şi mie aceea
ordinaţiune pe lângă aceea recercare oficioasă ca să o fac cunoscută
în limba noastră, reprezentanţilor comunali. Aceasta am şi plinit-o
după finirea cultului divin, în prezenţa vicecolonelului Reznar şi a
mai multor oficiali militari, spunându-le cumcă M. S. împăratul recu
noaşte cu mulţumită serviciile lor militare făcute mai în un seclu
pentru monarhie şi tron... Cu toate laudele şi recunoştinţele, po
porul a fost neîndestulit cu aceste măsuri, fiindcă s'au pus în
rând şi dânşii, ca fideli ai tronului, cu grăniţerii Secui, cari se
răsculase în contra tronului.
Cu ordinaţiunea venită despre desfiinţare li s'au recunoscut
deodată fondul de montur şi fondul scolastic — înfiinţat din dreptul
cârciumăritului de trei luni pentru şcoalele confesionale naţionale —
de proprietate nedisputaveră; şi prin urmare s'a lăsat în voaia gră
niţerilor a dispune despre acestea după placul lor, dându-li-se totuş
acel părintesc consiliu ca fondul scolastic să-1 lase tot pentru acest
scop, şi celalalt fond, adică al monturului, să-1 destineze tot pentru
scopuri scolastice.
Văzând eu — zice mai departe Vicariul — din această or
dinaţiune cumcă amintitele fonduri s'au recunoscut de proprietate
a grăniţerilor, am luat consiliul înaltului guvern — pentru întrebuin
ţarea acestor fonduri — de al meu, şi ca să pot reuşi cu el, am
181
>) Din Programa (Raportul) a V-a a gimnaziului superior rom. gr. cat.
Năsăud pe 1873-74, p. 17—20.