UN FRUMOS DAR DE CENTENAR:

„SATUL SLATINA NERA – CS în vremea Primului Război Mondial și a Marii Uniri.

1900 – 1925 ” Autor: IACOB I. VOIA

Evenimentul pe care il sărbătorește cu atât entuziasm, dăruire sufletească și simț

patriotic întregul popor român este Centenarul Marii Uniri – parcurgerea a o sută ani,
când, la Alba Iulia a avut loc istorica Mare Adunare Națională de la 1decembrie 1918,
eveniment care a dus la împlinirea idealului național al tuturor românilor prin întregirea
neamului in țara numită: Romania Mare !

Despre lupta bănățenilor și ecourile Marii Uniri s-au scris cărți și se vor mai scrie
tomuri întregi despre astfel de evenimente. Mă rezum însă la faptul ca în după masa
zilei de 20 noiembrie 2018, orele 17, sediul Forumului Democratic al Germanilor din
județul Caraș – Severin a fost gazda unui eveniment aparte și anume, prezentarea
carții: „SATUL SLATINA NERA – CS in vremea Primului Război Mondial si a Marii
Uniri. 1900 – 1925 ” a domnului doctor inginer si profesor universitar IACOB I. VOIA.

Prestigioasă personalitate in domeniul cercetării si proiectării echipamentelor

hidroenergetice (a condus laboratorul de cercetare mașini hidraulice și Institutul de
proiectări ICPEH Reșița, a fost profesor universitar la Facultatea de Mecanică din
Timișoara), s-a născut si a copilărit în satul Slatina Nera, județul Caraș-Severin. Domnul
inginer Iacob Voia, prin aceasta „ cărticică” cum modest o numește dânsul, a făcut unul
din cele mai frumoase si mai de preț daruri comunității sătești de unde provine și nu
numai atât, ci și arealului montan din sudul Banatului, zona geografică unde se află
localizat satul Slatina Nera. După o documentare laborioasă si aprofundată,
caracteristică omului de formație tehnică dar și dublat de o afinitate aparte pentru studiu
si cercetare istorică, autorul a pus in pagină drumul parcurs de întemeierea si evoluția
comunității sătești, caracterizată în dezvoltarea ei sub toate aspectele: material, social,
economic si cultural.

În scurta dar cuprinzătoarea introducere, ne este prezentat și cadrul european de

început de secol XX, unde este plasat geografic și poporul român, divizat cum era în
acea perioadă istorică, cuprins într-un stat mic românesc ( Vechiul Regat ) și în cele
două mari imperii vecine: austro-ungar și rus. După succesiunea de fapte istorice
desfășurate în timpul primului război mondial și conjunctura de evenimente din Europa
și din lume, datorită și liderilor români luminați ai acelei vremi, s-a ajuns la Marea Unire
de la 1918.

Ca personalitate, domnul inginer Iacob Voia nu este numai omul de formație tehnică
ci și un spirit enciclopedic, dotat cu multa sensibilitate și face o trecere în revistă a
satului cu reușitele și stagnările sale, din punct de vedere material, economic, dar și
spiritual și cultural. El spune precum poetul Lucian Blaga ca „veșnicia s-a născut la sat ”
și că „ trebuie să ne realizăm țara făgăduinței, aceea pe care o purtăm in noi”. De fapt,
lumea satelor, țărănimea, a fost clasa socială cea mai importantă și numeroasă pe care
ne-am clădit noi, poporul român, ca neam

Cartea este structurată intr-un cuprins de 7 titluri și 16 anexe, elaborata cu

profesionalism și rigoare științifică, dublată de o expunere fluentă, literară și conține
informații pertinente, referitoare la cadrul natural și istoric, viața socială și economică,
învățământ, oameni, fapte și evenimente aparținând acelei epoci. Astfel ne este
prezentat satul în cadrul firesc, natural, cu pământ arabil sărac în elemente minerale,
necesare unei producții bogate în cereale și legume și care reprezentau hrana de bază
a lumii rurale. Acest pământ al satului era lucrat de oamenii locului, țărani in majoritate,
dar pe lângă aceștia mai erau în sat și mici meseriași: fierari, tâmplari, olari, cojocari,
puțini la număr raportat la majoritatea locuitorilor așezării sătești, dar suficienți pentru a
le asigura nevoile personale celor ce locuiau în sat. Această lume a satului Slatina Nera
atinge maximul de înflorire (viața socială, economică, culturală) la sfârșit de secol XIX,
exact în perioada premergătoare primului război mondial, atât cât resursele de
agricultură și munca micilor meseriași o puteau susține. Autorul consemnează și faptul
migrării tinerilor spre centrele industriale din zonă: Sasca, Oravița, Anina, Moldova-
Nouă, Reșița sau chiar Timișoara, centre dezvoltate de administrația austriacă și apoi
austro–ungară, tocmai datorită faptului că satul și atinsese limitele de dezvoltare
economică și socială, iar ei aspirau la o viață mai bună și un trai decent. Este amintită
de asemenea, marea migrație a românilor din Banat și Transilvania spre America
(SUA), la început de secol XX, dar, în satul Slatina-Nera această mișcare n-a avut prea
muți adepți.

Evoluția satului ca entitate locală a fost organic legată de evoluția socială și politică a
întregului teritoriu al Banatului. Dualismul austro-ungar, legiferat in anul 1867, a
reprezentat perioada cea mai represivă pentru toate naționalitățile conlocuitoare din
Banat. Prin oficializarea unei singure limbi, cea maghiară, statul represiv a îngrădit sfera
libertăților pentru celelalte naționalități. Astfel că Partidul Național Român,înființat în
anul 1881 prin unificarea celui din Banat și Transilvania, portdrapelul național și politic al
românilor, locuitori ai acestor ținuturi, a avut adepți și în satul Slatina Nera, un număr
de 107 aderenți, așa cum consemnează autorul cărții. În conținutul lucrării, autorul
cuprinde și aspecte legate de religie, învățământ și viața culturală a satului din acea
perioada. Religia reprezentativă, unică în epoca respectivă, era cea creștin-ortodoxă și
satul avea doi preoți: tatăl, urmat de fiu. Învățământul, preponderent în limba maghiară,
era predat în scoală de doi învățători. Prezența sau mai bine zis frecventarea cursurilor
era limitată nu numai din cauza edificiului mic al școlii ci și din cauza posibilităților
materiale reduse ale sătenilor. Acest fapt se va răsfrânge negativ, ne spune autorul
asupra sătenilor participanți la prima conflagrație mondială și care, în covârșitoarea lor
majoritate aveau numai gradul de soldat, tocmai datorită faptului că nu erau cunoscători
și fluenți vorbitori ai limbii maghiare, astfel încât să aspire sau să dobândească funcții și
grade mai înalte în ierarhia militară. Viața culturală a satului Slatina Nera s-a exprimat
prin prezența unui cor bisericesc înființat de un țăran condeier și completat și de un cor
al satului, pus in scenă de unul din dascălii care își exercitau misiunea în localitate.
Apoi autorul întregește frumos și cronologic expunerea sa, prin prezentarea perioadei
primului război mondial la care au participat și sătenii din Slatina Nera, mobilizați,
concentrați și trimiși pe front să lupte și să moară pentru o cauză nefirească și străină
lor: apărarea unei monarhii bicefale și a unui imperiu aflat in faza finală de destrămare
și descompunere. Sunt prezentate și câteva amintiri triste și pline de înțelepciune
țărănească, atitudine etică și morală creștină ale soldaților care s-au întors acasă de pe
front sau prizonierat. În tot acest timp, viața socială dar mai ales economică a rămas să
fie desfășurată de femeile tinere și de cele mai în vârstă, alături de bătrânii satului. A
fost o experiență extrem de traumatizantă, grea și anevoioasă pentru viața de zi cu zi a
acelui timp.

După toate aceste vremuri tulburi și pline de convulsii sociale, prezente in întreaga
Europă și în lume, odată cu prăbușirea monarhiei austro-ungare și încheierea
războiului, s-au declanșat mișcările de eliberare și autonomie națională a popoarelor
aflate în componența acesteia. În întreaga Transilvanie și în Banat, mișcarea de
emancipare a fost foarte activă. Nici satul Slatina Nera nu a fost ocolit de această
emulație și efervescență națională, iar după dispariția administrației maghiare, s-a
constituit și aici Garda Națională. Autorul, în cartea prezentată, ne arată faptul ca
Garda Națională din satul Slatina Nera n-a avut nici un rol represiv, iar prin succesiunea
evenimentelor ce se derulau atât de rapid, au fost modificări și înlocuiri ale liderilor ei în
activitatea entuziastă și febrilă a acelor zile. Caracterul pur românesc al românității
creștin ortodoxe au rămas nealterate în comunitatea satului, iar așa cum ne prezintă
autorul, la istorica Mare Adunare de la Alba Iulia, au participat și țărani săteni din Slatina
Nera, trei dintre ei fiind consemnați în două lucrări istorice: „ Banatul și Marea Unire” si
„ Monografia istorica a Banatului. Judetul Caraș ”.

Cartea prezentată este un adevărat izvor de date și întâmplări petrecute într-o

perioadă de aproximativ un sfert de veac în unul din satele cele mai vechi și pline de
tradiții din sudul Banatului și valea râului Nera, aduse la lumină de neobositul cărturar
și cercetător, Iacob Voia. Despre omul deosebit, intelectualul rasat de aleasă cultură „ si
aplecat peste întrebarile lumii” care este Iacob Voia, nu putem avea decât numai
cuvinte de admirație și de prețuire. Ajuns la vârsta senectuții, n-a ținut cont de acest fapt
biologic, din contră, s-a aplecat cu dăruire și abnegație să scoată la lumină din vechi
documente și atestări, lucruri reale și adevărate despre satul natal, Slatina Nera cu
oamenii locului, sat pe care îl poartă în suflet până la trecerea în veșnicie. El ține să
consemneze tot ce are legătură cu veșnicia satului : tradiție și obiceiuri, locuri, oameni,
fapte și întâmplări. Căci Omul Iacob Voia iubește: „ și flori și ochi și buze şi morminte ! .”

„Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.

Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte..”

(Lucian Blaga – Sufletul satului)

Ing. Ion Grecu