Sunteți pe pagina 1din 233

Constantin Gane Trecute vieti de Doamne si domnite, Vol.

l In volunule cu frumosul nume Trecute vie i de Doamne si domnite sini descrise vi eti demnii traite dar care \rind 5311 nevnnd au lasat urme m cro nicile m tine i mentele timpului Ideea de a vorbi despre Doamnele si dommtee romane in legatura c u tumultuoasele evenimente de pe aceste meleaguri este foarte fericita deoarece n da cititorului un tablou mai clar asupra trocutului strabuni lor nustri Volumele srt ilustrate cu clisee lucrate numai dupa stampe ale epocii sau <lu,>a p auri murale Volumul i include vietile Daamnelor romane de la nceputurile neamului n veacul al XIV Ica 51 pina la asa isa epoca fanariota II) PREFATA Domnul C Gane cunoaste perfect baza docu meniara a icoanelor pe care cu mestesug literar le nfatiseaza publicului capabil de a ceti, n acest vrtej de ne bunie si de nselaciune, literatura buna. Talentul sau nvie figuri cari nu meritau sa fie uitate. Astfel de vieti ca acelea pe care ie prezinta snt de natura sa creasca ncrederea n noi care am putut rabda a tta, ramnnd totusi vn si capabili de o creatiune pe care numai nemasurata ignoranta a conducatorilor a mpiedicat o pna acum Nicolae lorga CUVNT NAINTE Tragndu-se din neamul Ganestilor, neam vechi si statornic n Moldova, nrudit, la rndu -i, cu destule genealogii carturadresti, Constantin Gane s-a nascut la 27 martie 1885, la Botosani. Si, cum blazonul familiei obliga, Constantin Gane i-a continua t traditia. Urmeaza, n orasul natal, Liceul A, T. Laurian (1895 1903) liceu de renume n Moldova, datnd din 1859, din vre-mea lui Cuza Voda, apoi studii de drept n Germania, la Uni -versitatea din Rostock, absolvite n 1910. La rentoarcere, practica avocatura n biro urile din Botosani si Ilfov. Anii tineretii sint si anii unor dramatice ncercari militare campania din 1913, i n urma careia va scrie Amintirile unui fost holeric (Bucuresti, Editura Minerva, 1914), razboiul n-tregirii tarii (19!6 1918), evocat n Prin uiroage si coclauri (Bu curesti, Cultura Nationala, 1922), ambele sub culorile Re-gimentului 37 Infanter ie din Botosani, pe care le va onora ntotdeauna exemplar, cu arma si condeiul. Mai ales epopeea T916 1918, moment de culme a vitejiei si jertfei romnesti, este, tot -odata, o proba de maxim angajament a scriitorului. Din gra-mada de carte strivit a, scrie Constantin Gane, din boli, din foamete, din saracie, din istovire si din lacrimi se desprinde, nebanuita poate, o poezie naltatoare, poezia durerii omenes ti, poezia vitejiei, a jertfei, a rabdarii si a dragostei de Neam". Ei bine, dra gostea aceasta de Neam 1-a urmarit ca o obsesie. Autorul o defineste printr-o su ma de ntrebari puse siesi: Dar daca pamntul nu e mai frumos aici dect n alta parte, n ici oa-menii mai buni si nici moravurile nu-mi plac mai mult atunci de ce nu pot trai n alta tara dect numai n asta? De ce, cum trec de stipul granicerului, mi-e do r de ce-am lasat n urma si, cum ma aflu printre straini, mi sare inima din loc, de -aud, n treacat, vreo vorba romneasca? De ce-mi place mai mult dect cea mai maiestr ita cntare, danga ni tu l monoi^n al unei vechi romante nationale si dect cea mai bogata orchestra, fluierul si cobza? De ce-mi snt dragi obiceiuri batrne, faclia d e Pasti, Steaua si Irozii? De ce-mi plac cronici prafuite, vechi ispisoace cu sl ovele lor nclcite, lespezi de morminte, usi de biserici, trecutul nostru dureros ma i mult dect trecutul glorios, al lor, al tuturor! De ce, din mbinarea attor culori, mi place mie numai una, acea cu ros, cu galben si albastru?" Excelent memorialist, Constantin Gane se dovedeste un veri-tabil cronicar de raz boi, atunci cnd deseori, pe VILI, drumul prin viroage si coclauri" al Regimentulu i 37 Infanterie boto-sanean, al carui brav ofiter era, schitnd portretele camaraz ilor de arme, surprinznd omenestile temeri, dar si sufletul mare, romnesc, din ini

ma tuturor. Dar, Constantin Gane mai este si un veritabil cronicar al timpului trecut si atu nci cnd scrie Trecute vieti de Doamne si domnite, ale carei volume apar succesiv n 1932, 1933, 1935, 1941, nsumnd mai multe editii, c drept, istorii romantate, dar, cum remarca Nicolac lorga, rod al unei cunoasteri perfecte a bazei documentare, si atunci cnd scrie altele Farmece Viata lui Despot Voda; Acum o suta de ani. Cr onica lunara a anului 1834; Cronica lunara a anului 1935; P. P. Carp si locul sa u n istoria politica a tarii; Neamurile Mavrodinesti din Tara Romneasca si Moldova si Monografia familiei fon Mavrodi vel hatman; Amante SL vesele vieti de j u p n e se si cucoane; Pe aripa vremii; Dincolo de zbuciumul veacului. Ca publicist, a semnat n numeroase periodice, ntre care: Cele trei Crisuri, Arhiva Romneasca, Convorbiri literare, Epoca, Curentul, Cuvntul, Libertatea, Revista Fund atiilor Regale, Snzeana. Nascut n Botosani, orasul plin de gradini si de soare", Constantin Gane a evocat d eseori locurile natale, oamenii lor, caci toamna, ploaie, Botosanii tot frumosi r amn". Mai aies gradinile Botosanilor, care fac vara verde si iarna alba". Constantin Gane nceteaza din viata Ia 12 aprilie 1962. Desigur, Trecute vieti de Doamne si domnite ramne, dintre toate scrierile lui Con stantin Gane, cea mai cunoscuta, ea acoperind faptic istoria Tarii Romnesti si a M oldovei de la primele domnii la Unirea Principatelor, din 1859. Detaliile, fie e ie ct de numeroase, aduse n prim plan de autor, servesc ntregul, n fond, istoria unu i popor este o ntreaga succesiune de fapte si ntmplari, ea nu este data doar de eve nimente mari, centrale Deci, cu att mai mult, oportunitatea cartii se releva. Ree ditarea ei, n anii 1971 1973, de Editura Junimea din Iasi, sub ngrijirea lui Victor Leahu, s-a dovedit un act de trebuinta. Si chiar daca unele pagini din editia in itiala au ramas pe dinafara dogmatismul politic si cultural de atunci greu de su rmontat, faptul s-a dovedit salutar, interesul cititorului fund real, ntreaga edit ie epuizndu-se complet.

Un atare subiect vietile Doamnelor si domnitelor romne ntmpina, pentru nceput, o gre utate din cele mai mari, cea mai mare din toate: iipsa de documentare. ncepnd cu veacul al XVI-Iea, material pentru des-crierea acestor vieti aflam ndeaju ns, bogat uneon, interesant ntotdeauna, nsa pentru epoca anterioara acest ma-terial se face din ce n ce mai rar, abia cteva vesti si o searbada nomenclatura pentru a nii 1400 la 1500, iar pentru nceputurile neamului n veacul al XlV-lea lipsesc adese ori pna si numele nevestelor Voievozilor nostri. Totusi nu se poate ncepe fara nceput. Si acest nceput are, dincolo de domeniul prop riu-zis al subiectului nostru, o bogata latura interesanta n strnsa legatura cu vi ata de altadata a Doamnelor romne. E vorba de lupta ce s-a dat n trecut pentru ras pndirea catolicismului n meleagurile noastre, lupta care se coboara n timp mult naint de ntemeierea voievodatelor Moldovei si Munteniei. Cnd n anul 1038 regele Stefan al Ungariei, zis Cel Sfnt, a mbratisat crestinismul, i ar ctiva ani mai trziu (dupa schismul din 1054) si-a umplut tara de preoti si de c alugari catolici, de biserici, de mnastiri si de episcopate papistase, fireste ca ncercat n toate chipurile ca vechile asezari romnesti din Ardeal si din Oltenia ( voievodate, banate, cnezate) sa fie convertite si ele la catolicism. Ceea ce nsa n-a izbutit ungurul sa faca atunci, a fost nfaptuit de un romn, cam doua veacuri m ai trziu, si anume n anul 1204 de catre Ion Assan, mparatul ro-mno-bulgarilor. Acest om, care prin nesamuita lui energie a stiut sa scuture de lanturile bizantine att populatia bulgareasca, ct si acea romneasca din ntinsele sale domnii, care s-a pric eput, ntru nfaptuirea planurilor sale, sa capete si sprijinul romnilor de dincoace de Dunare (vlahii din Muntenia si brodnicii din Moldova), acest om a nteles ca pe ntru mentinerea si afirmarea neasteptatei lui puteri, ct si pentru a putea duce m ai departe lupta 10 mpotriva Imperiului Bizantin, i trebuie sprijinul Papei, care pe vremea aceea deti nea n miinile lui nu numai puterea spirituala, ci si pe cea lumeasca. Si astfel sa putut ca n anul 1204 uniunea imperiului assanesc cu biserica din Roma sa se nfap

tuiasca. Cnd 40 ani mai trziu, n .1241, Ion Assan al II-iea, fiul lui Assan, s-a lepadat de" biserica romna, pentru scopuri politice, de altfel analoage caci Bizantul cazuse n minile cruciatilor, formnd acum Imperiul Latin din Orient, si Iui Ion Assan i tre buia deci un nou sprijin mpotriva vesnicului dusman bizantin, pe care 1-a aflat n a lianta ce a ncheiat cu mparatul din Nicea, ortodox cind deci n anul 1241 Imperiul Ro mno-Bulgar s-a lepadat de Papa, acesta, vazndu-si straduirile zadarnice, se adresa r egelui Ungariei pentru a-1 ndupleca de a face o expeditie mpotriva necredinciosilo r romni si bulgari si de a-i aduce din nou. cu sila, la catolicism. Bela O T ' ' al IV-Iea, ntru mplinirea mandatului sau, se pregatea tocmai de a calca teritoriul lui Assan, cnd se ntmpla evenimentul repercuta r n veacuri al navalirii tatarilor. Din nvalmaseala care a avut loc atunci a rezultat si desfacerea Imperiului Romno-Bu lgar. Bulgarii au urmat totusi, dincolo de Dunare, a avea o viata nationala a lo r, Foarte slabita, pna la distrugerea statului lor de catre turci, iar romnii, din coace de Dunare, pentru a putea rezista mpotriva tatarilor, au fost nevoiti sa ce ara sprijinul regelui Ungariei, supunndu-se Iui. Este constatat astazi documentar ca n momentul invaziunei tatare, 1241, romnii dintre Carpati si Dunare, din ambele parti ale Citului, erau organizati n voievodate, probabil sub suzeranitatea Imper iului Romno-Bulgar al Assanestilor. n Oltenia domnea Lytuon, sau Litovoi, iar n Mun tenia (Tara Romneasca, Terra Blacorum) domnea Voievodul Seneslau. Acestia, supunnd u-se acum regelui Ungariei, avura din nou a nfrunta stradaniile bisericii romane pentru a-i aduce sau pentru a-i readuce Ia catolicism, stradanii care, dincolo d e munti, n Ardeal, nu ncetasera de fel niciodata si care, o suta de ani mai trziu, au pricinuit descalecatui Moldovei de catre Bogdan. Pe de alta parte, fiind mereu hartuiti de tatari, iar regele Ungariei, cu toata protectia nominala ce le acor da, fiind prea slab pentru a-i apara mpotriva barbarilor, romnii ajunsera cu ncetul a ntelege ca a-si uni puterile nseamna a rezista mai bine cotropitorilor. Astfel, dupa moartea lui Seneslau (cea. 1260), Lytuon, Voievodul Olteniei, mpreuII na cu fratii lui, a cucerit teritoriul acestuia si le-a unit cu ale lui, nfimtnd a stfel unitatea nationala dintre Carpati si Dunare. Douazeci de ani mai trziu ei s e simtira destul de tari n noul lor voievodat pentru a ncerca de-a se scutura de la nturile maghiare. Atacnd pe regele Ladisiau al Ungariei (probabil, n banatul Sever inuiui, pe care ar fi vrut sa si-1 rensuseasca), Lytuon muri n batalie, iar fratesau Barbat, facut prizonier, trebui sa plateasca o nsemnata suma de bani pentru a se rascumpara (1285). Urmasii lor, Tucomir si Basarab cel Mare, au ramas supusi coroanei unguresti, pna cnd, dupa moartea celui din urma rege arpadian, Basarab s -a scuturat de acea suzeranitate, benevola la nceput, prin stralucita victorie ce a repurtat mpotriva regelui Carol Robert d'Anjou, lnga Cetatea Argesului, n anul 1 330 (batalia de Ia Posada). De aici ncolo credinta papistasa nemaiputnd i impusa ni ci prin arme, nici prin alte mijloace (cum fusese, de pilda, mai nainte prin mijlo cul Ordinului Cavalerilor Teutoni si loaniti, carora regii Ungariei Ie dadusera c elor dinti Tara Brsei, iar celor de-al doilea Oltenia si Muntenia ntr-un fel de apa naj), biserica romana va ncerca, dupa cum vom vedea, de a catoliciza tara prin fem ei. Dar, fiindca procedeul acesta a fost ncercat n acelasi timp si n Moldova, cteva vorb e mai nti asupra romnilor de la nord. n Moldova de azi, n tot timpul navalirilor barbare, de la geti (271) si pna n veacul al XlI-Iea, adica vreo 900 ani, nu s-au putut constata urme de asezari mai train ice. Au trecut puhoiuri de navalitori, au stat o vreme, au venit altii peste ei, care la rndul lor au fost iar alungati de alti noi veniti. Cumanii singuri au avu t o organizare mai temeinica, desi de fapt sediul lor principal era dincolo de Ni stru. Totusi, n perioada de liniste de sub dominatia lor, asezarile au nceput a se nmulti. Prin anul 1150 documentele si cronicile straine ne arata Tara Moldovei l ocuita de romni, ca si Muntenia, ca si Oltenia, ca si ntreg Ardealul, ca si Macedo nia. Romnii din partile acestea purtau, cel putin printre straini, numele de brod -nici la sud (de la slavonul brod vad, oameni de pe vaduri, caci locuiau pe margi ni de ruri) si de bolohoveni la nord (de la boloh, vloh, vlah). Acesti bolohoveni

aveau cnejii lor si erau asezati ntre Prut si Nistru, ntinzndu-se mai mult dincolo de acest ru, spre nord, dar avnd ramificatiile lor nspre sud si vest, pna n muntii C arpati. Peste ei, ca si peste toata lumea, s-au napustit 12 tatarii n anul 1241, adica cam 100 de ani dupa ce se pot constata primele asezami nte ale acestor stramosi romni din Moldova. Cel dintii veac dupa navalirea tatari lor a trebuit sa se petreaca, ca pretutindeni, n nencetate lupte. Abia n anul 1342, cnd tronul Ungariei fu ocupat de valorosul ei rege Ludovic d'Anjou, acesta hotar o expeditie pentru respingerea lor de la hotarele tarii sale. Voievodul Ardealulu i, Andrei, comanda ostirea acestei expeditmni, s nobilul romn Dragos din Badeu, n M aramures, se afla printre capitanii sai. Tatarii fiind nvinsi si respinsi. Dragos cu familia lui si cu o seama de alti nobili romni maramureseni-romni ungureni, cu m i numesc cronicile noastre, drept dovada ca bolohovenii de dincoace de munti er au romni si ei primira n dar de la rege pamnturi pe malurile Moldovei si se stabili ra acolo, unde le veni cu att mai usor a sta, cu ct, pe de o parte, ei gasira pa-mn tiirile locuite tot de romni, fara organizatiune nchegata, dar romni, iar pe de alta parte, ntruct, desi supusi unguri, se bucurau, din cauza muntilor ce-i desparteau d e suzeranii lor, de mai multa libertate. Acesta fu adevaratul nceput al neamului moldovenesc, contopirea romnilor de dincolo de munti cu acei de dincoace, primul d escalecat, cum 1-au numit cronicile. Dragos, batrn, muri doi ani mai trziu, si fiul sau Sas i lua locul. n timpul acesta, n Maramures domnea Bogdan, fiul lui Stefan, nepot lui Nicolae, Vo ievozi de Maramures si conti de Udoci Acest Bogdan, nemultumit la culme de felul cum ntelegeau ungurii sa faca propaganda papis-tasa, se razvrati. Si iata de ce: drept rasplata a trecerii romnilor la catolicism, regele dadea renegatilor mosii si titluri de nobilime, n felul acesta, nu numai c-i catoliciza, dar i si maghiariz a, scaznd astfel numarul populatiei romnesti din regat. Procedeul acesta care tinea demult ajunsese Ia culme sub regii angevini. Bogdan, care ntruchipa aspiratiile r omnesti de pe atunci, se razvrati. Revolta fu nabusita, oamenii lui pedepsiti, iar voievodatul Maramuresului scos de sub sceptrul lui, care fu dat unei rude a Iul Dragos Atunci Bogdan cu o rnna de credinciosi voinici de-ai fui, cu oameni recruta ti mai cu voie si mai cu sila, trecu muntii n Moldova, pentru a-si cauta o patrie noua. Atacnd pe Drag, fiul lui Sas, n cetatea lui de Ia Siret, i sdrobi ostirea si l alunga peste munti napoi, lundu-i locul n Moldova. Iata a doua descalecare, descot orosita de legenda, fara vnatoare de zimbru, 13 pe care nici Dragos, nici Bogdan nu 1-au urmarit niciodata nici prin paduri batrne , nici pe malul apelor. Stema Moldovei, un cap de bour, era vechea stema a Voiev osilor de Maramures. Ludovic d'Anjou ntreprinse o expeditie, pentru a pe-depsi pe razvratitul sau vasa l si a aduce pe Drag din nou n Moldova, nsa, batut de Bogdan, se ntoarce umilit n ta ra Iui ungureasca si astfel voievodatul Moldovei capata neatrnarea n anul 1359 prin Bogdan, precum voie-vodatu OHeno-Muntcnesc capatase pe a lui pnn Basarab, cu 29 de ani nainte 1330). Moldova fu numita de catre straini Bogdania si Mun-tenia Basarabia. Numeie acesta din urma a disparut mai trziu, pentru a fi adoptat de catre noi numai pentru par tea din preajma deltei Dunarii, care fusese n stap-nirea lui Mircea Basarab, si nti ns apoi de catre rusi, n anul 1812, Ia partea Moldovei, cunoscuta azi sub aceasta denumire. Si acum ca principatele erau njghebate si ca nu mai erau ordine de primit de la B uda sau de la Roma, credinta stramoseasca putea nfon n toata pravoslavni-cia ei. nsa, aici voiam sa ajungem, aceasta floare a orto-doxismului a crescut printre sp ini, care nu o data erau s-o nabuse. Precum am aratat, ceea ce Sanctitatea Sa Pap a de Ia Roma nu mai putea face prin mijlocirea regelui Ungariei sau a cavalerilor sai teutoni, a ncercat a face cu ajutorul primelor Doamne romne, care, din ntmplare sau nu. au fost n buna parte catolice PRIMELE DOAMNEALE MUNTENIEI SI ALE MOLDOVEI

DOAMNA CLARA A LUI ALEXANDRU BASARAB n Tara Romneasca noua politica de convertire a Romei avu nceputuri anevoioase. Domni i nostri ortodocsi aveau, pentru a-si alege sotii, vecini ortodocsi, n vremea ace ea, voievozii romni, cu obiceiuri mostenite din strabuni, nu-si, aicgeau nevestele dect din case domnitoare. Or, n Muntenia, tara asezata ntre Carpati si Dunare, aleg erea de femei ortodocse le era usoara. Tara lor se nvecina cu cele trei mparatii b ulgaresti existente pe atunci, cele de Ia Marea Neagra, de Ia Trnova si de Ia Vidi n, cu regatul Serbiei, cu al Bosniei si Chir, caci au fost si astfel de ncuscriri , cu mparatia Bizantului n Moldova, dimpotriva, n afara de ndepartatii stapnitori ai oscovei si de abia mai apropiatii nobili lituanieni, voievozii nostri nu aveau a legere dect la catolicii unguri si poloni. Din aceasta cauza vom vedea deci ca, ac olo n nord, ncuscririle cu catolicii si n genere influenta catolica a fost mai nsemn ata dect la sud n adevar, daca cercetam perioada de la 1300 pna la 1400, nu gasim de fapt, pentru Doamnele cunoscute noua n Muntenia, dect o singura catolica, pe celebra Doamna Cla ra. Numele nevestelor de Domni dinainte de Basarab cel Mare, adevaratul ntemeieto r al Tarii Ro-mnesti, nu ne snt cunoscute. Stim doar atft ca Lyfuon (Litovoi) si-a maritat o fata cu regele srbilor, Milutin (cea. 1370). n pomelnicul de la Cmpulung aflam numele ctorva din primeie Doamne muntene. Astfel, Basarab cel Mare tinea pe Marghita. Fetele acestora erau Teodora si Ruxanda, ce a dinti maritata cu tarul Bulgariei, Alexandru (din Vidin, nepot si co-regent ai tarului Mihail). Ea se calugari mai trziu sub numele de Tcofana. A doua fata, Rux anda, a fost sotia regelui Serbiei, Stefan Uros III, iar fiul lui Basarab cel Mar e, Alexandru-Nicolae Voievod, a avut doua sotii, pe Maria si pe Clara, despre ca re vom vorbi ndata. 15 Radu I (1374 85) cel Mare, zis apoi Radu-Negru, pre-supusul descalecator al legend ei (confuzia dateaza din veacul al XVII-lea), a avut, dupa pomelnicul din Cmpu-lu ng, de sotie pe Ana, iar dupa cel din Tismana, pe Cali-nichia. Pomelnicul fiind de data recenta, primul din 1711 si al doilea din 1798, nu putem pune multa baza pe ele. Ramne totusi ipoteza ca Radu Voda a avut doua neveste, n tot cazul pe Cal inichia o cunoastem, prin binevoitorul concurs al marelui nostru Hasdeu. Ea era de neam mparatesc din Bizant, sora sau vara mparatului Ion Paleo-logul. Stim si fel ul cum s-a facut aceasta casatorie, prin mijlocirea Iui loachim Critopol, mitrop olitul Vicinei', ajuns mai trziu cel dintii mitropolit al Ungro-Vlahilor si ai Pl aiurilor (Munteniei si ducatele de peste munti) drept multumire pentru serviciul prestat lui Radu Voda. Dan I, fiul lui Radu, tinea pe fata lui Vuc Brancovici, regele srbilor, iarMircea cel Batrn pe Mara, o vara pri-' mara de-a Iui, deci o basaraba si ea. Pentru a p utea face aceasta casatorie, oprita de canoane, Mircea Voda ceru nti nvoirea arhiep iscopului de Ohrida, care i-o dete, si apoi aceea a patriarhului de Constantinop ol, care-i raspunse (1394) ca nu aproba o nsotire cu o femeie care-i este ruda att de apropiata, nsa ca nu dezaproba o casatorie recunoscuta de arhiepiscopul de Ohri da. Uite popa, nu e popa! Si Mircea se nsura! Ct despre Clara, a doua sotie a iui Alexandru-Nicolae Voievod, cel care a domnit n tre anii 1330 si 1364, ea era din neamul banilor unguri de Severin, conti de Dob oka. Se stie ca pe vremea aceea tinutul Mehedinti si partea de vest a Gorjului a partineau coroanei ungare. La sfrsitul veacului al XlII-lea aflam acolo pe un put ernic senior transilvan, Stefan Mikud Kukenus, numit ban de Severin si primind n apanaj de la rege un ntins domeniu, compus din satele Dabacesti, Runcu, Blta, Brad iceni, Stroesti, Stolojeni etc., care domeniu fu erijat n comitat ereditar. Stefa n Mikud avu patru fii, pe Ion (lanos), Dumitru, Ni-colae si Petru. Ei mostenira de la tatal lor domeniul Da-bacestilor, n parti egale, purtnd cu totii titlul de c onte, iar Ion, cel mai mare din fii, mosteni si bania Severinului. Clara era fat a acestuia, si casatoria ei cu Voievodul Tarii Romnesti nsemna nu numai o ntarire a neamului ei n tinuturile noastre, ct mai aies un nou mijloc de-al Papei de-a ncerc a raspndirea catolicismului la noi. Doamna Clara, fiind bigota si n strnse legaturi cu regele Ungariei si cu Papa, sia petrecut viata de Doamna

16

n Curtea de Arges, att n timpul domniei sotului ei Alexandru Voievod, ct si ntr-a iul i ei vitreg, viteazul Voda Vladislav, cautnd sa converteasca pe sot, pe fiu, pe f ratele ei, pe boieri si tot poporul la adevarata credinta crestineasca, dupa par erea ei, catolicismul. Cu toate aceste stradanii, cu toate ca era nconjurata de p reoti si de mi-sionari papistasi, cu toata corespondenta ce ntretinea cu scaunul papal din Roma, ea nu reusi sa catoliceasca dect numai una din fetele ei, Ana, ca re ajunse nevasta de crai, a lui Strasimir, tarul Bulgariei. Biserica papistasa din Curtea de Arges a fost facuta de ea, acea biserica ale carei pitoresti ruine se mai vad si astazi, pe an deal, n mijlocul gradinei publice din acel orasel de provincie, fosta glorioasa capitala a Tarii Romnesti. Aceasta ruina, acum 120 de ani, a fost luata de un calugar englez prin tarile noastre, Mister Clarcke, drep t un templu roman, ca dovada ca civilizatia si cultura nu sunt numaidect gemene s urori. Un alt succes trecator al Doamnei Clara fu cel de a influenta pe fiul ei vitreg, Vladislav I, dupa ce acesta, n anul 1369, ncheiase definitiv pacea cu regele Unga riei, a-1 influenta sau poate a-I sili, sa cheme pe un episcop catolic, din Tran silvania, n Tara Romneasca, pentru a sfinti aici biserici si altare, pentru a iert a pacate si a judeca pricim. Ceea ce dovedeste de altfel, ca numarul catolicilor d in tara era totusi destul de mare. Papa, la auzul acestei vesti, fu cuprins iar de fiorii nadejdei, scrise lui Vladislav Voievod (1370) pentru a-i multumi de bu na lui vointa si pentru a-1 ndemna si a-1 ruga sa treaca el nsusi la catolicism, nc redintndu-1 ca astfel va deveni un atlet al lui Christ, care n orice timp si n oric e mprejurare va avea sprijinul scaunului papal. Drept raspuns la aceasta epistola , si sfatuit fiind de sfntul Nicodim al Tismanei, care pna la moarte a luptat mpotr iva tendintelor eretice ale Clarei, Vladislav nfiinta la Severin, adica la chiar m arginea tarilor catolice, o a doua mitropolie romna ortodoxa. Papa o fi muscat din buze, iar ce a facut Doamna Clara, istoria nu ne spune. De altfel, istoria nu n e spune despre Doamna Clara aproape nimic altceva dect cele nsirate mai sus. Tot r estul e nchipuire, iar Alexandru Davila, n celebra lui drama Vlaicu Voda", s-a pric eput a da acestei nchipuiri o forma, care I-a asezat n fruntea listei bunilor nost ri scriitori2. Doamna Clara pare a fi avut o singura fata, pe Ana, mparateasa BuTgariei, nevasta lui Ion Strasimir, ultimul tar din Vidin. De altfel, Ana si Strasimir erau veri pri2 Comanda Ws 84 17 mari, mama tarului, Teodora, fund sora Voievodului Ale-xandru, fiica Iui Basarab cel Mare. Sngelc romnesc al basarabiior curgea deci n vinele multor crai vecini. F emeie desteapta si energica, ca si mama ei, Ana a protejat n Bulgaria arta si lite ratura. Se cunoaste, n limba slavona, o culegere a Vietii Sfintilor, scrisa sub al ei patro-naj: Multumita ngrijirii pioasei si vestitei tarine Ana, si din porunca ei a fost scrisa aceasta carte numita Syna-xarul Sfintelor Femei, la Vi din, 136 0". Cu zece ani mai nainte, 1350, Papa Urban al V-Iea scria Doamnei Clara ce feri cit se simte de a afla ca Prea iubita n Chnstos fiica noastra, slavita mparateasa a Bulgariei, a urmat pilda mamei sale, trecnd la catolicism", dar ca Anca, regina s lavita a Serbiei, ramasa n legea rasaritului, va trebui convertita si ea. Aceasta Anca, nevasta Iui Uros, regele Serbiei3, rfu poate sa fi fost dect fata v itrega a doamnei Clara, fiica Iui Alexandru Voda din prima casatorie. Astfel s-a r ntelege de ce a ramas ea ortodoxa, si iarasi s-ar putea talmaci cum de purtau dou a surori acelasi nume, Ana si Anca. O a treia sora, domnita Elisabcta, a fost maritala cu Ladislau, palatinul Ungari ei. Moarta la 1370, ea a fost ngropata la Oradea Mare. n timpul acesta, n Moldova, lucrurile se petreceau altfel. Acolo, de ia nceput, afl am nu numai Doamne catolice, dar si pe un domn convertit, renegat, Latcu, fiul lu i Bogdan. Papa, neputndu se mngia de desfiintarea episcopiei Cumanilor, cum afla ca

Moldova s-a organizat n stat independent, ncepe o politica de convertire, n care s cop ncerca n toate chipurile sa renfiinteze episcopia pierduta. Planurile lui nu izb utira pe aceasta calc, n-truct partea de sud a Moldovei, n care fusese episcopia Cu manilor, nu era nca pe vremea aceea n stapnirea Domnilor Moldovei. Dar, ce n-a putu t face la sud, reusi sa nfaptuiasca, n buna parte, Ia nord, prin mijlocirea emisari lor sai. Sarcina lor fu, n Moldova, cu att mai usoara, cu ct Voievozii descalecator i adusesera cu ei din Ardeal o parte din populatia catolica ungureasca si sasa, care se stabili n inima trii, cu institutiile si preotii lor, si ale caror urme se mai constata astazi, att prin existenta ruinei bisericii catolice de la Baia (pe atunci centrul de capetenie al sasilor), ct si prin populatia ungureasca, asezata nc a n zilele noastre prin partile Romanului si ale Bacaului si ramasa din punct de vedere etnic intacta 18 Moldova pravoslavnica a trait zile de grea cumpana n primele decenii dupa nfiintar ea ei Pericolul a fost nla-turai daca se poate vorbi de un pericol, ceea ce nu pu tem sti si ortodoxismul a triumfat. Despre Doamnele primilor descalecatori nu stim nimic. De altfel, Dragos Voda si fiul sau Sas nu mai pot fi priviti astazi, dupa datele istoriografiei moderne, ca Voievozi moldoveni. Ei erau nu numai vasalii regelui Ungariei; erau procuratori i lui, un fel de guvernatori de provincie. Abia cnd, dupa moartea lui Sas, Bogdan din Cuhnea, fost Voievod al Maramuresului si conte de Ugoci, razvra-tindu-se co ntra craiului Ungariei, navali cu oamenii lui n Moldova, ataca pe Drag, fiul si m ostenitorul Iui Sas, l nvinse Ia Siret, resedinta lui, si-1 alunga dincolo de munt i, mpreuna cu toti cei ramasi credinciosi coroanei lui Arpad, abia de atunci pute m vorbi de o tara independenta si de un prim Domn al Moldovei. Acest Domn a venit n Moldova, btrn, cu o nevasta batrna, Maria, o polona catolica. F aptul ca fostul Voievod al Maramuresului tinea pe o catolica dovedeste ca nu att u ra mpotriva acestei credinte facuse pe Bogdan sa se raz vi ateasca mpotriva regelu i sau, ct sistemul ce aveau angevinii de a desnationaliza pe romni. ntemeierea Moldovei o datoram deci mai curnd unui fenomen etnic dect religios, desi , dupa curn am vazut, legatura ntre aceste fenomene era foarte strnsa. n tot cazul, lucru de importanta pentru scurgerea evenimen-telor viitoare, prima Doamna a Mo ldovei a fost deci o ca-tolica, Doamna Maria a fui Bogdan Voievod. Dupa ctiva ani de domnie (date controversate), Bogdan Voda moare, lasnd n 1365 moste nitor tarii nfiintata de el pe fiul sau Latco. Numele nevestei lui n-a ajuns pna Ia noi, nsa era ortodoxa. Iar despre aceasta a doua Doamna a Moldovei avem de poves tit ceva frumos. Latco Voda, prin presiunile si fagaduielile venite de la Roma, prin influenta ma mei lui desigur, a trecut la catolicism, nfiintnd chiar n Siret o episcopie catolic a. Papa triumfa, si odata ce Voievodul Moldovei mbratisase aceasta credinta, aceas ta forma a credintei crestine, era si firesc sa caute nainte de toate a-si conver ti sotia. Dar aceasta femeie ortodoxa din Ardeal se mpotrivi. Se mpotrivi sotului ei, misionarilor care misunau prin tara si ndeosebi n Siret, capitala; se mpotrivi n susi Papei, care cu mina lui i scrie o scrisoare, careia Doamna, al carui nume nu l stim, raspunse ca ea de legea stra19

bunilor nu se leapada. Energia acestei femei a facut ca, mpotriva vointei sotului ei, care era doar Domn, singurul lor copil, domnita Anastasia, sa ramna si ea ort odoxa. Prin aceasta ndaratnicie a ei, ea a scapat de legea romana care, dupa moart ea Iui Latco, s-ar fi latit pretutindeni, de ar fi fost si Anastasia catolica. Ca ci, n adevar, cnd n 1373 Voievodul Latco si dadu obstescul srsit n cetatea lui dm Si , nu lasa n urma-i alt mostenitor de-ct pe fnca lui, Anastasia. Obiceiurile de atu nci nu ngaduiau ca o femeie sa se urce pe tron, dar nici ca mostenirea acestuia sa treaca n mini .straine, atta timp ct mai curge n vinele cuiva sngele fostilor stapni i. Asadar, Ia moartea tatalui ei, Anastasia trebuia maritata pe data, spre a da Mold ovei un Domn. De ar fi fost aceasta domnita catolica, catolic i-ar fi fost proba bil bar batui. Dar mama ei, Doamna vaduva, ndaratnica ortodoxa, era nca n viata si v

eghea. Ea si alege ginerele, care, dupa credinta ei, trebuia sa fie de vita domne asca si crestin pravoslavnic, si ndrepta deci privirile asupra Lituaniei si peti, ca sa zicem asa, pentru fata ei pe luga Coriatovici, fiul ducelui Lituaniei. Istoria romnilor, cea de la 1850 ncoace, stie sa ne povesteasca multe lucruri frum oase despre acest Voievod, care ar fi domnii n Moldova ntre anii 1373 75, precum si despre Doamna Anastasia, nsa, precum nici vechile cronici moldovenesti nu pomenes c o vorba despre domnia lui, astfel si istoricii cei mai noi i neaga existenta1. Sa nu fi fost Anasiasia nici macar maritata cu el? n tot cazul Anastasia a avut o fata, pe care o chema tot Anastasia si care fu nevasta lui Roman Musat. Copiii lor au purtat numele de Alexandru (cel Bun), Bogdan si luga (cel care a domnit ct eva luni n 1400)5. E deci de presupus ca acest luga, care a existat ca Domn al Mo ldovei, purta numele bunicului sau. Concluzia ce trebuie trasa este ca, chiar da ca ducele lituanian, luga Coriatovici, nu a domnit la noi dupa cum ar fi dorit s oacra-sa, el a fost n tot cazul barbatul Anastasiei Musat, fata lui Latco Voievod Ramne acum de vazut n ce chip si pe ce temei de drept au ocupat, dupa moartea lui Latco daca nu a Iui luga I Musatmii scaunul Moldovei. MUSATA SI NEVESTELE LUI ALEXANDRU CEL BUN n anul 1375, Petru, fiul Musatei, s-a urcat n scaunul Moldovei. Cine nsa era aceasta Musata, care a dat numele ei ntreg sirului de Domni ce s-a perindat n Moldova timp de aproape 250 de ani? Unii istorici ndeosebi Xenopol au crezut ca era munteanca, din vita basarabilor, altii au luat-o drept o poloneza, pe cnd ea, vestita Musata, ar fi de fapt mol-do veanca, nici mai muit nici mai putin dect fata lui Bogdan descalecatorul, sora lu i Latco, si prin urmare matusa Anastasiei. Aceasta presupunere, de data recenta si nu nca do-vedita documentar, pare cea mai verosimila, si pna la proba contrarie trebuie adoptata. Ea arunca o lumina vie a supra felului, foarte precis, de buna si deja stabila organizare a nceputurilor st atului moldovenesc. Nu o n-tmplare a adus prin meleagurile noastre o ceata de vna-t ori, carora le-a trecut deodata prin minte sa nfiinteze si sa organizeze un stat. Ci, dimpotriva, ntemeietorii Moldovei au venit din Ardeal cu gndul bine preconcepu t de a crea aici un stat neatrnat si care nu s-ar deosebi de acel pe care-1 aveau din vechi n Maramures. Si de aceea, dupa moartea lui Bogdan si a fiului sau Latc o, domnia, pentru a nu ncapea pe mini straine, a fost data lui Petru, fiul Musatei , care era fata lui Bogdan. Petru era si el fiu de Domn. l putem chiar privi ca adevaratul ntemeietor al Moldo vei. Caci tatal sau, Stefan, barbatul Musatei6, era Voievodul Sepenitei, adica a portiunii de teren cuprins ntre Prut si Nistru, cu ntinderea aproximativa a judetu lui Hotin de astazi. Bogdan, care-si ntinsese teritoriul voievodatului sau de la cotul Prutului n jos, s i maritase fata, nainte sau dupa descalecare, cu acest Voievod vecin, Stefan al S epen-tului, probabil urmasul bolohovenilor. La moartea lui 21 Stefan i-a urmat n scaun fiul sau, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdanestilo r, moldovenii 1-au rugat sa Ie fie si lor Domn, ca fiind nepot de fata al Iui Bo gdan, nepot de sora al lui Latco si var primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bog danestilor va putea continua prin femei, astfel s-a nfiintat domnia Musatinilor n M oldova, astfel, prin aceasta alegere, unindu-se voievodatul lui Bogdan cu acel a l Iui Petru, s-a creat adevarata Moldova, care, de bine de rau, a stiut sa-si pa streze o relativa neatmare pna trziu, pna cnd, abia dupa 400 de ani, ncepu cunoscuta i dezmembrare prin succesivele rapiri ale Bucovinei si ale Basarabiei, si apoi ia rasi ntregirea tuturor teritoriilor n anii acestia din urma. Musata, fiind fata catolicei Maria, a fost catolica si ea. Purta chiar, prin str aini, numele de Margareta. Totusi fiii ei au ramas n credinta tatalui lor, Voievo dul Stefan, ortodocsi. Acesti fii au domnit tustrei: Petru saisprezece ani, frate -sau Roman trei ani, si cel mai mic, Stefan, sase ani (de la 1357 pna Ia 1400). Ale

xandru cel Bun, care, dupa scurta domnie a unui ai doilea luga, neidentificat pna azi, ce a urmat lui Stefan n scaunul Moldovei, era fiul lui Roman si al Anastasiei . Asadar, ntr-o vreme cnd viata patriarhala avea alta nsemnatate dect azi, Musata no astra era fata de Domn, a Iui Bogdan, sora de Domn, a lui Lafco, nevasta de Domn , a lui Stefan din Sepenit, mama a trei Domni, Petru, Roman si Stefan, bunica lui Alexandru cel Bun, razbunica Iui Stefan cel Mare si stramoasa tuturor celorlalt i Domni: Stefanita, Petru Rares, Lapusneanu, etc. Iata pentru ce numele ei de bo tez a ramas n istoria noastra un nume patrimonial, cunoscut de toata romnimea timp de aproape 600 de ani. Amanuntele vietii ei nu se cunosc. Dar putinul ct stim ajunge pentru a-i da o fai ma care merita sa fie reamintita. Ca mama de Domni, ea a locuit n Siret, unde cato licii o numeau doamna Marghita si unde a cladit o biserica, Sf. Ion Botezatorul, pe care a ncredintat-o calugarilor dominicani. Att aceasta biserica, ct si aceea a calugarilor franciscani s-au naruit si nu ramne astazi din ele nimic. Si sub Alexandru cel Bun, desi intram n secolul al XV-Iea, lupta pentru catolicis m a urmat a se da cu n-versunare. Acest Domn, una din cele mai deosebite figuri a le istoriei noastre, a fost nsurat de patru ori. Cea dintii sotie, pe care o avea nca nainte de a urca treptele tronului, se chema Margareta si era catolica, fiica palatinului 22 Stefan din Losontz, din Transilvania7. Ea facu biserica papistasa de la Baia, unde si fu ngropata. Celebrul calator Bandini, trimisul Pape i, a vazut, n anul 1646, mormn-tul ei acolo, astazi disparut, atunci nsa ntreg si n b una stare. Stradaniile Margaretei de a-si converti sotul Ia catolicism ramasera, ca si ale Clarei n Muntenia, zadarnice. Dupa moartea ei, Alexandru Voda se nsura din nou, cu o romnca de data aceasta, Nea csa, sau, curn i zic autorii straini, nu se stie de ce, Ana. N lorga ne spune ca a ceasta Doamna pare a fi fost fata lui Mircea cel Batrn. Ceea ce este sigur, e ca ea muri, scurta vreme dupa cununie8, si ca Alexandru cel Bun, caruia nu-i placea vaduvia, se nsura a treia oara, lund de sotie iar pe o catolica, nsa de neam mare de lot. Anume pe Ringata, vara regelui Vladislav al Poloniei (sora lui Vitold). Rin gala era de altfel vara de al treilea cu Alexandru. Rudenia aceasta ar i venit du pa bunica lui Alexandru cel Bun, Musata, a carei mama, Maria, era polona, dupa c um stim. Maritata ntia oara cu ducele de Mazovia, Ringala era vaduva cnd o lua Alexandru. Casatoria ei, facuia cu mare alai n anul 1411, se desfacu fara multe forme, zece a ni mai trziu, n 1421. De ce si-a trimis Alexandru sotia acasa, dupa o convietuire cuviincioasa, zice-se, nu se stie. Istoricii tac, din lipsa de documentare, nsa b anuiala trebuie sa cada tot asupra chesiiunei catolicismului. Propaganda acestei Doamne ajunsese att de ntinsa, nct pna si mitropolitul tarii fu convertit la credint a catolica. Un document din 1435, adica doi ani dupa moartea Iui Alexandru, ni-1 arata pe acest nalt prelat, fost mitropolit ortodox al Moldovei, cutreie-rnd Europ a, spre a face propaganda credintei papistase. De altfel, cronicile polone arata lamurit, ca Ringala s-a despartit de sotul ei Alexandru din pricina ca acesta nu voia n ruptul capului sa devie catolic". Asadar, a plecat *:a, de buna voie; n-a fost alungata. E deci nvederat ca -,istemul de convertire pe cale piezisa, adopt at de Papa pentru propaganda n tarile noastre, a urmat nca multa vreme dupa nfiinta rea voievodatelor, timp aproape de ) suta de ani. Alexandru cel Bun, fie ca-i era sufletul larg, fie din diplomatie, pentru a nu s e strica cu puternicul sau vecin, regele Poloniei, dete fostei Iui sotii, dupa d espartire, venitul a doua orase din Moldova, Siretul si Volohavatul, precum si 60 0 de zloti pe an. Ba mai rnult dect att, si aceasta arata ca n adevar tinea foarte m ult sa nu se certe 23 cu regele Vladislav, n 1422, adica un an dupa despartire, i trimise 400 de calareti sub conducerea spatarului Coman, pentru a-i veni n ajutor n razboiul ce purtau po lonii cu cavalerii teutoni. Patru am mai trziu, n 1426, Alexandru arata nca o data dorinta ce avea de a ramne pr

ietenul Poloniei, cernd, pentru fiul sau Ilie, ce avusese cu Doamna Ana, mna Marin cai, cumnata regelui Vladislav lagcllon. S, aceasta este nca o dovada ca nu Alexa ndru, nsurat cu vara regelui Poloniei si care cerea acum n casatorie pentru fiul s au pe cumnata acestuia, ca nu el alungase pe Ringala, ci ca, dimpotriva, ea, une alta Papei, plecase de buna voie si mhnita dmtr-o tara pe care, cu toate stradanii le ei, nu o putuse ndruma pe calea adevaratei credinte". De altfel, dupa despartirea lui de Rmgala, orientn-du-si politica mai mult spre B izant, mai ales dupa trecerea mparatului loan al VUI-lea prin Moldova (1424), Ale -xandru cel Bun se nsura a patra oara, cu o ortodoxa de data aceasta, Marina, des pre care se stie numai ca era fata lui Marin si ca se ntitula, dupa pilda sotului ei, Doamna de sine statatoare a toata Moldova si a malului mani". Din aceasta ti tulatura, ce-si dadeau Voievodul si Doamna lui, se vede lamurit ca Moldova se co nsidera, catre sfrsitul domniei lui Alexandru, neatrnata de poloni. Legaturile cu a ceasta tara ramasesera cordiale, dar vasalitatea disparuse. Marina e ntia Doamna romnca, de la care ne-a ramas chipul autentic", Lfn epitrafir, tesut de mesteri bizantini contemporani si care se afla nainte de razboi nti-unul din muzeele Petrogradului, ne-o arata pe Marina n bo-gatul ei costum de Doamna, s ubtire si mladioasa, cu ochii galesi, spnncenele ncondeiate si foarte ridicate de asupra ochilor, nasul subtire, gura mica, parul mpletit Aceasta din urma Doamna a lui Alexandru a fost mama lui Petru Aron, despre care vom vorbi n capitolul urma tor9. DOAMNA MARI1WCA A LUI ILIE VODA aria, sau Mannca, sau Manca, era sora re-ginei Poloniei, Solia, ambele tete ale ducelui lituanian, Andrei Ohgmandovici. Nunta ei cu Ilie, fiul mai mare al lui Alexandru cel Bun, s-a facut la Suceava, n ziua de 23 octombrie 1425, nunta cu alai mare, cu slujba oficiata de cel dinti m itropolit al Moldovei, losf, varul Domnului. Tnara domnita nu banuia atunci viata de durere ca-re o astepta, n fata altarului, toate miresele, n toate vremurile, sunt la fel. ndragostite sau nu, ele cred, cnd l i se pune cununa pe cap si preotul le bmecuvnteaza, ca de acurn viata va nsemna pe ntru ele o necurmata fericire. Abia atunci nsa ncep grijile si necazurile. Ct despr e domnita Mana a lui Voda Ilie Musat, viata ei a fost un blestem Sapte am dupa cununie, n 1433, Alexandru cel Bun moare. Ilie si Mana urca treptel e tronului, nsa nu apu-cara bine a gusta din placerile domniei, ca iata, un frate de al lui, numit Stefan, al doilea fiu al lui Alexandru, soseste din Muntenia c u ajutor de la Vlad Dracul si-I alunga, mpreuna cu Doamna lui, peste hotarele Mol dovei ' . Ilie si Marinca, izgoniti de Stefan, parasiti de boieri, fug n Polonia, la cumnatul lor, regele Vladislav. Marinca avea doi prunci, pe Roman si pe Alexan dru, de 6 si de 5 ani. Credea biata femeie, ca cumnatul ei i va ajuta sa recapete scaunul, nsa Vladislav si primi rudele, le gazdui, le mngie, le purta cu vorba si ma i mult nimic. Stefan, noul Domn al Moldovei, i se nchinase, pri-mind suzeranitatea Poloniei, as a nct regele Vladislav chibzui ca este mult mai cuminte sa-si gazduiasca cumnatii, dect sa faca, de ochii lor, razboi moldovenilor. nsa nu trece bme anul si, n 1434, Vladislav lagello si da duhul n capitala tarii lui , plns zic cronicele polone de ntreg poporul, iar eu zic ca de cumnatii Iui 25 nu cred sa fi fost plns. Ti urmeaza n scaun Vladislav al III-lea, de care bietii n ostri prizonieri caci de fapt asta erau Ilie si Maria, niste prizonieri n-avura cu ce se fali. Acest rege, ca si predecesorul sau, si tinu rudele nchise n palat, nevrn d a Ie da ajutorul cerut de ei pentru redobndirea domniei pierdute. Ilie nsa nu era om sa stea cu minile n sn. Vaznd ca de la rege nu putea capata sprijinul dorit, el s i facu prieteni n nobilimea polona, stiind ca nobilii erau adeseori mai puternici dect regeie nsusi. Astfel, ntr-o zi, prietenii lui l facura scapat si, cu o armata strnsa de ei, l dusera pna la hotarele Moldovei. Aflnd regele despre aceasta si fiin du-i teama ca daca Ilie si-ar redobndi scaunul, fara ajutorul sau, s-ar lepada de suzeranitatea polona, i trimise n ajutor o armata destul de puternica pentru a pu tea ataca, cu sorti de izbnda, pe rivalul sau frate. Ilie, pentru a se feri de lu

ptele interne, se mpaca n curnd cu fratele sau, hotarnd mpreuna sa domneasca amndoi, nul asupra Moldovei dintre Carpati si Siret, iar celalt asupra partii de jos a t arii, spre mare. Ilie, simtindu-se sprijinit de poloni, pastra totusi un fel de s uprematie. Pe el l vedem locuind n Suceava, si tot pe el figurnd n fruntea documentel or oficiale. Au domnit astfel noua ani, de la 1435 Ia 1444. Doamna Marinca, ntoarsa la caminul ei, putu crede m rastimpul acesta ca s-a ispravit cu zilele amare. Nestiutoare de vi-itor, si crestea n liniste odraslele, pregatindu-le pentru o viitoare domnie , n 1444, Roman, cei mai mare dintre fiii e, mplini 18 ani, cu care prilej se facur a la Curtea din Suceava mari serbari, petreceri populare n oras, mpartire de daruri boierilor, popilor, prostimei. nsa abia cteva luni mai trziu, nenorocirea, care pnd este pe om si vine cnd nu crezi si dincotro nu stii, se napusti asupra casei Iui l ie Voda si a Doamnei Marinca. Vladislav al III-lea, regele Poloniei, murind n batalia de la Varna mpotriva turci lor, Ilie ramne fara sprijinul care tinea pe frate-sau n ascultare. Stefan, Domnul Tarii de Jos, aflnd momentul prielnic, si strnge prietenii si oamenii si sosind n S uceava fara veste, prinde pe ra-te-sau Ilie, i scoate ochii si-1 arunca n nchisoare. Doamna, nu se stie prin ce ntmplare, scapa de urgia cumnatului ei si, lundu-si cop iii, fugi din nou n Polonia, la sora ei, regina vaduva, Sofia. Pentru a ntelege ce urmeaza, trebuie amintit ca n timpul domniei lui, Ilie restitu ise Poloniei cetatile Hoti26 nului si a Hmielnovului, pe care Viadislav lagello e amanetase Iui Alexandru cel Bun. Stefan, dupa ce uzurpa scaunul fratelui sau, nevoind sa recunoasca aceasta resti-tuire facuta de Ilie, se pregati sa atace cetatile pentru a pune din nou s tapnire pe ele. n timpul acesta, Ilie, orb, murise n nchisoare. Doam-na Marinca, ramasa vaduva, exi lata si ndurerata, n ioc de a se lasa covrsita de nenorocire, se arata deodata fata de duce si sotie de Domn. Chema mprejurul ei pe fostii prieteni ai lui Ilie, nobilii poloni, care l sprijinis era cu 9 ani nainte de redo-bndirea scaunului Mo!do\ei, aduna cu ajutorul lor o ar mata de lefegii si, nainte ca Stefan sa se dezmeticeasca, puse ea stapnire pe ntrite le cetati ale Hotinului si ale Hmielnovului. ncredmtnd apoi paza unor prieteni, po ate chiar rude. iui Ion de Cicior, capitanul Cracoviei, si iui Petru de Sprowa, palatinul Liovului (Lemberg), ea se ntoarce n Cracovia si prin farmecele ei, prin vointa, prin bani, prin rugaminti, prin amenintari, prin fagaduieli, nu stim prin ce mijloace, dar stim ca si-I impuse pe fiul ei Roman, baietandru de 18 ani, Do mn al Moldovei, cu dreptul de stapnire asupra cetatilor amintite. Ciopr-tita Moldo va, dar strasnica femeie. n 1445, Roman facu juramntul de credinta lui Ca-zimir al IV-lea, noui rege al Polo niei. El nsa domneste din mila acestui rege si prin vointa mamei lui, domneste cu numele, de la Hotin, de la Hmielnov, de Ia Cracovia, nsa n Moldova nu se poate nto arce. Acolo era stapn unchiul sau Stefan, uzurpatorul, care si coasociase la domnie pe alt frate, Petru, al treilea fiu al lui Alexandru cel Bun. Acest Petru, numi t si Aron, pare a fi ajutat pe Stefan la detronarea, orbirea si omorrea fratelui l or Ihe, iar drept rasplata, Stefan i-ar fi ngaduit a domni n Moldova mpreuna cu el, pastrndu-si nsa ntietatea pentru sine. Din Cracovia, Doamna Maria veghea, i trebuia pe de-o parte domnia efectiva pentru fiul ei, iar pe de alta parte i trebuia razbunare pentru omorul sotului ei. Si a stfel, dupa vreo trei ani de neobosite sfortari, ea izbuteste, prin ru dele si p rietenii ei, a ndupleca pe regele Cazimir sa-i dea o armata pentru a alunga pe cu mnatul ei din scaunul Moldovei. Comanda trupelor e ncredintata fiului ei, Roman, c are trece hotarul, ajunge pe neasteptate la Su-ceava, prinde pe unchiul sau Stef an si-1 omoara, raz-bunnd astfel n sfrsit ratacitoarea umbra fara odihna a tatalui sau. 27 Iata-1 pe Roman, la vrsta de 21 de ani, razboinic ostas, razbunator asasin. Domn! lat-o pe Doamna vaduva Ma'rinca ntoarsa la caminul ei, razbunata n sfrsit de sching

iuirea si de omoru! bietului ei sot. Si de acum vor curge zile de apte si de mier e, daca... daca n-ar fi daca si poate". Petru-Aron, la auzul omorului lui Stefan, se refugiase n Ardeal de frica nepotulu i sau Roman, la curtea fui Ion Corvin de Hunyade, cu gndul de a-i cere ajutor pen tru recapatarea domniei Moldovei. Acolo, pentru a-si ajunge mai lesne scopul, ce ru n casatorie pe sora Iui Ion Corvin. Mna ei fu acordata, caci domnisoara Corvin de Hunyade avea 50 de ani batuti, ceea ce a facut pe unii gravi istorici, unguri si romni, sa zmbeasca, si cu oarecare dreptate Petru-Aron, fiul lui Alexandru cel Bun cu Marina, trebuie sa fi avut prin 1448 cel mult 23 de ani, cam de vreo vrsta deci cu nepotul sau. Asa nct aceasta casatorie, care ne aduse pe tronul Moldovei o Doamna ardeleanca, n-a\ea alt scop dect de a ndupleca pe Hunyade sa-i dea ajutor ul de care Petru avea nevoie pentru a-s alunga nepotul din scaun. Veni deci cu ar mata ungureasca si, lo-vindu-se cu Roman Voda lnga Suceava, l batu si-1 alunga din tara, asezndu-se n scaun n locul lui. Roman, care domnise abia cteva luni de zile, lun-du-si mama si fratiorul, fugi din nou la Cracovia aceea, scaparea attor Domni moldoveni pribegi. Un an mai trziu, la vrsta de abia 22 de ani, fugarul Domn si da duhul n capitala Pol oniei, de boala zic unii, iar altii zic ca de otrava. Ce s-o fi petrecut n suflet ul Doamnei Mari nea, a stiut ea si Dumnezeu. Dar ce a stiut lumea si ne-a repeta t-o istoria, e ca aceasta curajoasa si neobosita femeie, nelasndu-se abatuta nici de aceasta lovitura a soartei, ncepu din nou lupta pentru capatuirea singurului fiu ce-i mai ramnea, Alexandru. A gasit, de data aceasta un sprijin mai grabnic d ect nainte, ntruct polonii, ne-putnd ngadui amestecul ungurilor n treburile Moldove hotarra pe data sa scoata din scaun pe Petru-Aron, creatura si cumnatul lui Huny ade. Tnarul Alexandru capata deci o puternica oaste leseasca si intrnd n Moldova alu nga pe unchiul sau din Suceava. Cum nsa ntre timp Cazimir si Hunyade se mpacar ntre d sii, Alexandru fu nevoit sa se mpace la rndul sau cu Petru-Aron. Domnira deci, ca si predecesorii lor, amn-doi mpreuna, nepotul si unchiul, unul n Tara de Sus, celal alt n Tara de Jos, precum, dupa cum se vede, se facuse obicei acum de a mparti Mold ova 28 Domnia aceasta mpreuna t'mu un an, n care timp, Doamna Marinca, mbatrnita si satula de attea hartuieli, ramase n Polonia. suparndu-se pe cumnatul sau Petru-Aron, l dete Ion Corvin nu se stie din ce cauza afara din Moldova, nici mai mult nici mai putin. Avea si putere destula pentru ac easta, n locul lui, trimise ca Domn al Moldovei de Jos pe un general de-al sau, C iopor. Pe acesta, care mpreuna cu Alexandru a domnit cteva luni n Moldova, 1-a botez at poporul mai trziu: Ciubar Voda, despre care povestea ne spune ca 1-ar fi mncat guzganii! n timpul acesta, un pretendent domnesc, Bogdan, fiu din flori al Iui Alexandra ce i Bun (si tatal lui Stefan cel Mare), sosi n Moldova, cu oaste adunata nu se stie de unde, nvinse pe Alexandru si pe Ciopor, i alunga din tara si urca treptele bntu ituiui scaun moldovenesc. Ca si tatal sau, ca si frate-sau, Alexandru se refugiaza n Polonia, la rudele si prietenii lui. Gaseste n Cracovia pe Doamna Marinca, obosita vaduva care nadajdui a sa-si ispraveasca zilele acolo, n liniste, nsa, cum afla batrna ca fiul ei si-a p ierdut iar domnia, energia de altadata renvie, si iarasi, prin alergaturi, prin r ugaminti, prin agaduinti pune la cale ntoarecea lui n Moldova. Acolo, n Polonia, se retrasese si fugarul Pctru-Aron, cumnatul lui Corvin. Fostii codomnitori, unchi si nepot de aproape aceeasi vrsa, se nteleg usor si, cu sprijinul lui Cazimir, por nesc la Suceava sa-1 scoata pe Bogdan din piine. Vom arata n capitolul urmator cu m 1-au prins pe neasteptate, Ia Reuseni lnga Suceava, si cum i-au omort, mpartin-du -si apoi din nou Moldova, Alexandru Domn al Tarii de Sus si Petru-Aron Domn al T arii de Jos. n rastimp de mai putin de zece ani s-au facut trei omoruri, maceluri de frati, de unchi si de nepoti ntre ei. Cruzimea acelor vremuri e nspaimntatoare, si cam la fel, de altmintrelea, era pretutindeni. Omenirii, iesita cu greu din epoca tulbure a invaziumlor barbare, i-a trebuit multa vreme pna sa paseasca pe ca ile civilizatiei. Unchiul si nepotul, ba cu certuri, ba cu mpacari, de bine, de rau, domnesc mpreuna

nca patru ani. Aron Voda, ambitios, cu veleitati de ntietate, de a domni singur dac a se poate, izbuteste, dupa scurgerea acestor patru ani, sa-si formeze un partid destul de puternic, pentru a pune mina pe Alexandru, a-1 scoate din scaun si a1 trimite prizonier la Cetatea Alba, unde dupa scurta vreme tnarul Voievod Alexand ru moare otravit! 29 lat-o pe Doamna Mannca, despre care nici nu mai stim unde se afla, n Polonia, n Mo ldova, ia Cetatea Alba, iat-0 traind zile destule pentru a vedea si moartea aces tui din urma copil al ei Barbatul orbit si sugrumat, fiul mai mare mort de boala Ia vrsta de 22 de ani, tiul mai mic mort otravit Ja 27 ani Cta deosebire ntre mnea sa de ia Suceava, fata ducelui Lituaniei, si mama ndurerata de la Cetatea Alba, v aduva Domnului Moldovei' Ce imensa tragedie omeneasca n scurtul rastimp de 30 de ani' Pe urma, nimic Istoria nu mai pomeneste de numele Doam nei Mannca

FAMILIA LUI STEFAN CEL MARE tefan cel Mare, care alaturi de Mihai Vi-teazul a fost podoaba si mndna tarii noa stre, s a urcat pe scaunul Moldovei n anul 1457, trei ani dupa cucerirea Bizantulu i de catre turci NICI d/i nu ne dam ndeajuns de bine seama ce noroc am avut de-a avea tocmai atunc i, tocmai pe Stefan Viata iui fund nchinata luptei pentru pastrarea neatr-nani neamului sau in vremea cmd turcii cotropeau popoa-rele, e firesc sa fi avut el drept simbol de lupta cr ucea mpotriva semilunei Atletul lui Chnst, cum l numea Papa, a fost fara voia lui O urmare a ce-1 mpingea nevoia sa faca nsa aparatorul credintei stramosesti a fost cu voia Iui, din ndemnul unui neam care voia sa traiasca Ca atare, Stefan fund, c onstient, figura reprezentativa a ortodoxismului poporului sau, el si-a luat de sotii femei ortodoxe, toate patru sotii numai ortodoxe Cu toata corespondenta cea avut cu Roma, cu tot ajutorul ce, la strimtoare, I-a cerut de Ia Papa, influen ta catolicismului a fost, ct a trait Stefan, inexistenta n Moldova. Domn la Suceava a venit cu ajutorul Iui Vlad Tepes, scotnd din scaun pe Petru-Aro n, ucigasul tatalui sau Acest Petru-Aron era fiul lui Alexandru cel Bun si al Ma rinei, si deci frate vitreg cu Bogdan Voda, tatal Iui Stefan Intrat n Moldova n fr untea unei armate polone, el nainta pna la Suceava, unde se alia ca frate-sau Bogda n, nestiutor de ce-l asteapta, petrecea fara grija la nunta unui boier de-al lui , n sat la Reusem, n apropierea buceve si ndrepta o parte din oaste ntr-acoio, si, s nd noaptea, n toiul chefului acelei nunti, cnd Voda nsusi trebuie sa fi fost ametit de vin, nconjura conacul si intra pe neasteptate n camera n care benchetuiau nunta sii si Voda. Scotnd de acolo pe frate-sau n curte, puse sa i se reteze capul n fata Iui si a oaspetilor ncre31 meniti de spaima. Era n noaptea de vineri spre smbata, la 15 octombrie 1451. Se spune ca Stefan, nca foarte tnar pe atunci, ar fi fost si el la nunta aceea din Reuseni, c-ar fi fost de fata la omorul tatalui sau si c-ar fi fugit, n toiul no ptii, nt n Polonia si de-acolo, prin Ardeal, n Muntenia. Odihna n-ar fi avut pna n-a azut pe ucigasul tatalui sau scos din domnie si omort la rndul sau. Fapt e, ca-i v edem, sase ani mai trziu, sosind cu o oaste adunata n Muntenia cu ajutorul lui Vlad Tepes, nvingnd, la Joldea, n ziua de 12 april 1457, pe unchiul sau Petru-Aron, si aruncndu-I dincolo de hotare la prietenii sai poloni. Si astfel bulu-citu-s-au a d oua oara Petru Voda", spune Ureche, n Le-topiseti. Ctiva ani mai trziu, Stefan urma ri pe acest ucigas, pna n inima Ardealului si, punnd mna pe el, l strapunse cu sabia lui. La acea data, Stefan era nensurat, nsa, cum avea un fiu numit Alexandru, care a tr ait pna trziu (1496), e de presupus ca noul Voievod era vaduv. Se cunoaste si nume le mamei acestui Alexandru, Marusca. Si ca sa fi fost ea numai tiitoarea lui Ste fan, nu e de crezut, fiindca, pe de o parte, o aflam trecuta ntr-un pomelnic alat uri de celelalte Doamne ale lui Stefan cel Mare, iar pe de alta parte, fiindca Do mnii, desi aveau obiceiul sa-si creasca copiii naturali pe linga ei, totusi nu-i pomeneau n genere n documente si nici nu-i luau cu ei la razboi, cum facea Stefan

cu fiul sau Alexandru. Acuma, c-o fi una, c-o fi alta, fapt e ca ntia casatorie sigura pe care o cunoaste m e cea facuta de Stefan sase ani dupa urcarea iui n scaun, la 1463. Mireasa era o Olteanca, Evdochia, si venea din Kiev, fata principelui OJeJco si sora lui Simi on. Acestia erau vasalii regeiui Poloniei, vasali att de credinciosi, nct Simion din Kiev lasa, la moartea lui, regelui Poloniei, spre a-i dovedi dragostea si supun erea ce avusese pentru el, i lasa n dar cele mai sfinte lucruri ale lui: calul si arcul! Nunta lui Stefan cu Evdochia se facu la Suceava, bmecuvntata fiind de mitro politul Moldovei Teoctist si de Tarasie, episcopul de Roman. Binecuvntarea acesto r nalti prelati nu Ie fu de folos. Evdochia, dupa ce darui sotului ei doi baieti care au murit copii (1479) si o fata, a carei nenorocita viata o vom povesti mai jos, se stinse, de boala, dupa abia patru ani de casnicie (1467). Cinci ani mai trziu, n 1472, Stefan se nsoara din nou. De data aceasta, marele nost ru Voievod a dat lovitura", 32

cum s-ar zice n zilele noastre. Sau mai curnd a ncercat s-o dea, caci nu i-a mers n plin. n ultimele timpuri ale imperiului bizantin, mparatii Comneni, hartuiti mereu de tu rci, devenisera att de siabi, att de neputinciosi fata de pericolul turanic care-i ameninta, nct ei, n loc de-a tine piept dusmanului, se certau numai ntre ei: ba de f mostenirea tronului, ba de la mpartirea ultimelor petice de pamnt ce Ie mai ramase sera din ntinsa lor mparatie de altadata. Astfel se ntmpla ca Comnenii sa-si mparta, la un moment dat, stapnirea imperiului, unul din ei ramnnd la Bizant, stapn n Europa, celalt la Trapezunt, pe Marea Neagra, stapn n Asia. Imperiul Trapezuntului mai da inui ctiva ani, iar cnd, la 1461, cazu si el la rndul lui, Comnenu de acolo, alunga ti de. turci, se refugiara n Crimeea, hanui Crmului le dadu n stapnire Mangopul, un domeniu cu un castel pe-o stnca, la malul marii. Pe fata acestui Com-nen o peti S tefan cel Mare, pe Maria de Mangop. Casatoria aceasta nu numai ca dadea Domnului Mol-dovei si ntregii tari o deosebit a vaza, venita de ia stra-lucirea neamului mparatesc al Comnenilor, ct mai ales da dea lui Stefan posibilitatea de a pune cndva stapnire pe Mangop, prin drept de mos tenire, n adevar, tatal Mariei, Olobei Comnen, fiind batrn, la moartea lui tinutul Mangopului urma sa se mparta ntre fiul sau Isac si fata Iui, Maria. Iar Stefan, a carui politica a fost mereu atintita asupra marii, care se luptase cu atta nversun are pentru mentinerea Chiliei si a Cetatii Albe, nu putea dect sa rv-neasca la ace asta posesie bizantina din peninsula Crimeei, ale carei coaste erau stapnte de gen ovezi, cu care comertul nostru ntretinea strnse legaturi. Nunta lui Stefan cu Maria Comnen se facu Ia Suceava, n ziua de 24 septembrie 1472 . Aceasta casatorie nu fu mult mai norocoasa dect pre-cedentele. Convietuirea Marie i cu Stefan fu scurta si fara noroc. Trei ani dupa sosirea acestei odrasle mparat esti n meleagurile noastre, turcii atacara Crimeea, supusera pe han, pusera stapni re asupra Calfei si Mangopului si omorra pe ultimii Comneni de acolo: pe Isac, fr atele Mariei, si pe Alexandru, un var de-al ei. Aceasta nenorocire familiala se l ega n curnd de alta, mai grozava pentru Maria, nenorocirea casnica. Trebuie sa se fi petrecut n cetatea din Suceava, pe vremea aceea, o grozava drama, si multe lacr imi trebuie sa fi curs n camara Doamnei. 3 Comanda JA 84 33 Stefan cel Mare tinea mai de mult de acuma, la Curtea lui din Suceava, doua feme i prizoniere, pe Doamna Maria, nevasta lui Radu cel Frumos a) Munteniei, si pe f iica ior Maria- Voichita. Le avea la curte ia dnsul dinainte chiar sa se fi n-surat cu Maria din Mangop, cu un an nainte, din 1471, cnd nfrnsese el pe nversunatul sau dusman, Radu, Vo-ievodul M unteniei, ! batuse lnga Bucuresti, la Soci, n martie 1471, si-i nimicise ostirea, nct acesta, n graba lui de a trece mai repede Dunarea, si parasise n capitala sofia, f

ata si ntreaga lui avere. Stefan puse stapnire pe bogatiile Iui Radu, iar pe femei Ie lua cu el la Suceava, prizoniere. Maria-Voichita pare a fi mostenit frumusetea tatalui ei Radu, supranumit ce) Fru mos. Cu timpul, crescnd fata sub ochii Iui Voda, acolo n cetatea Sucevei, s-a ndrag ostit Stefan de ea. Cnd turcii cucerira Mangopul, omornd pe Isac Comnen, Stefan, pi erznd nadejdea ce ntretinea de-a fi cndva stapnul acelui tinut din Crimeea, se nstrai a de sotia lui Maria, Ia dragostea careia se vede ca tinea rnai putin dect la zes trea ei, rapita de turci. Ca s-ar fi despartit Stefan de Maria Comnen, dupa cum spune Xenopoi, si ca s-ar i rensurat chiar n acel an, 1475, cu Maria Basarab, fata l ui Radu cel Frumos, nu poate fi adevarat. De nicaieri nu rezulta lucrul acesta. Dimpotriva, N. lorga ne spune ca n anul urmator, 1476, dupa batalia de la Razboie ni, Stefan Voda, fiind biruit de turci si um-blnd o vreme fugar prin tara, Doamna lui, Maria de Mangop, ramasa n Suceava, se ngrijea ca de saptamni de zile era fara vesti de la barbatul ei. Daca nsa Stefan nu se despartise de ea, n tot cazul se nst rainase. Ochii frumosi ai celelalte Maria, farmecele ei, l subjugasera. Si rivalit atea ntre doua femei, ntre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragos tea stingherita, de-a se vedea parasita cnd tocmai avea mai mare nevoie de sprijin , de-o vorba buna, din pricina doliului e recent aceste toate au dus desigur n mor mnt pe tnara Domnita de neam mparatesc. Ea moare n anul 1477, n luna de-cembrie, n po tul Craciunului, dupa abia cinci ani de cas-nicie. A ngropat-o Voda Stefan, cu al ai si cinste multa, la mnastirea Putnei, noua iui ctitorie. Stofa cusuta cu fir, care-i acopera morrnnul, o arata moarta, mbracata n scumpe haine domnesti, cu coroan a bizantina n cap si cu armele Bizantului cusute n colturile stofei12. Stefan, fie ca a vrut sa tie un doliu cuviincios, fie ca 34 fata lui Radu cel Frumos era nca prea tnara, s-a n-surat cu ea abia trei ani mai trz iu, n 148013. Aceasta din urma casnicie tinu 24 de ani, pna Ia moartea lui Ste-fan , ntmplata ia 1504. Doamna Maria-Voichita i-a su-pravietuit 7 ani. A fost ngropata la Putna, alaturi de cealalta sotie, n anul 1513, n timpul domniei fiului ei Bogdan . Desi n timpul casatoriei Iui cu Maria Basarab, Stefan era trecut demult1 de vrsta maturitatii, totusi vioi la suflet si la trup, el mai avea ibovnice. Cea mai cun oscuta din toate era ntretinuta lui din Hirlu, Maria, nevasta unui negustor de pes te, numit Rares. Deseori se abatea Voda de Ia Suceava fa Hrlau sa-si vada iubita, daca nu cumva o fi luat-o, n vremea din urma, la Curte Ia el. In tot cazul, fruc tul nelegitim al acestei mpreunari a fost un fiu, Petre, caruia i s-a zis Rares, dupa numele mamei sale si care va ajunge mai trziu si el Domn al Moldovei. Despre mama lui Stefan, acea pe care Bolintineanu ne-o arata, ca-n medievalurile timpuri ale lui Malbrough, stnd n turnul Cetatii Neamtului si refuznd sa deschida fiului ei, nvins si ranit, poarta castelului prin vorbele: De esti tu acela, nu-ti sunt .mama eu", despre aceasta strasnica femeie legendara nu se stie aproape ni mic. Subiectul poeziei Iui Bolintineanu e scos din O sama de cuvinte a cronicarului I on Neculce, al carui text este urmatorul: Stefan Voda cel Bun, batndu-1 turcii la Raz-boieni, a mers sa intre n Cetatea Neamtului, si fiind ma-ma-sa n cetate nu I-a lasat sa intre si i-a zis ca pasarea n cuibul ei piere, ce sa se duca n sus sa st rnga oaste, ca izbnda va fi a lui. Si asa, pe cuvintul tnne-sa, s-a dus si a strns o aste". Neculce, traind cam la doua-trei sute de ani mai trziu, a raportat si el numai ce -a auzit din batrni. Dar legendele avnd ntotdeauna un fond de adevar, concluzia pe c are o putem trage este ca Doamna Oltea trebuie sa fi fost neaparat o femeie ener gica, o femeie care stia sa impuie chiar strasnicului ei fiu, De asemenea nu se poate sti cu siguranta daca Doamna Oltea era sotia legitima a lui Bogdan Voda, cel omort de frate-sau la nunta din Reuseni, sau poate numai o 35 ibovnica de-a lui. O chema si Maria si Oltea, caci ambele numiri se gasesc, alte rnate, n documente. La moartea ei, a fost ngropata nti la Poiana, de unde o muta apoi nepotul Petru Rar

es n apropiata mnas-ti re a Probote, ctitoria lui. n schimb avem vesti ndeajuns despre copiii Iui Stefan, Din casatoria lui cea dintii cu Marusca, care muri nainte de a apuca sa fie Doamna, el a avut numai doi fii. Pe unul din ei, Ilie, l cunoastem numai din pomelnice. O fi murit tnar. Despre cel mai rnare, Alexandru, am vorbit mai sus. Acesta, favoritul lui Stefan, cel n care -si pusese el nadejdea pentru apararea mai departe a Moldovei, a murit totusi nain te de-a ajunge Domn, la vrsta de vreo 45 de ani. n ziua de 28 iulie 1495 a fost ngr opat de catre amartul sau tata, care-i adusese trupul tocmai din Stambul, unde co conul Sandrel fusese ostatec. Din casatoria cu Evdochia de la Kiev, Stefan a avut trei copii: pe Bogdan si pe Petru, morti amndoi n ace-lasi an (1479), ngropati la Putna, si pe Elena, maritata cu Ion, fiul tarului loan al III-lea al Moscovei, a carei viata zbuciumata o vom povesti-o mai jos. Cu Maria din Mangop, Stefan nu a avut copii si poate o fi fost si aceasta una di n cauzele pentru care i se nstrainase inima de ea. n sfrsit, cea din urma sotie, Maria-Voichita Basarab, a mai daruit si ea sotului e i doi copii. O fiica, Maria, zisa Chiajna, ramasa nemaritata, fiindca nu gasise un sot de rangul ei, muri fata batrna, la 18 martie 1518; si un fiu Bogdan, zis o rbul sau chiorul, sau ncrucisatul, care a urmat n scaunul Moldovei dupa moartea ta talui sau, n 1504, Stefan a mai avut o fata cu una din aceste trei sotii, maritata cu principele po lonez Wisnowiecki. Nu i se cunoaste, pna acuma nici numele, nici mama, desi nu ar fi greu de aflat aceasta n att de bine pastratele arhive nobiliare polone. Se stie numai ca fiul lor a rvm't la tronul Moldovei pe vremea Iui Despot Voda, ca fiind nepot de fata al lui Stefan14 si dupa cum vom vedea rnai departe, nepotul sau st ranepotul acestuia a luat si el pe-o domnita moldoveanca, pe Chiajna, fata lui E rema Voda Movila. Acestia din urma au fost bunicii regelui Mihai Corybut Wisnowie cki (1669-73), care avea deci de doua ori snge romnesc n vine, sngele musatin al lui Stefan cel Mare si cel movilesc al lui Voda Eremia. n afara de casnicie nu i se cunosc lui Stefan, pna 36

acum, dect trei copii: pe Petru Rares despre care am vorbit si Vom mai vorbi, pe u nul Ion sau lani, care se spunea n 1521 fiu al marelui Voievod, si pe-o fata mari tata cu nobilul polonez Sambuszko. Poate nca pe Stefan Voda Lacusta, despre care nu se stie de era feciorul lui Stefan sau al fiului sau Sandrel. Din toate aceste figuri disparute, unele fara a lasa aproape nici o urma, intere sante snt numai acele despre care vom vorbi fiecare Ja rndul lui, anume ale Voievoz ilor Bogdan Orbul si Petru Rares, a domnitei Maria Chiajna, nemaritata din mndrie , si a Elenei, cea care era sa fie tarina, dar a fost numai o foarte nenorocita femeie. Prin anii 1480 sau 81 se pomeni Voievodul Stefan, al carui nume era cunoscut n to ata Europa, cu o delegatie a tarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea sa-i ceara mna domnitei lui, Elena, pentru fiul sau, on cel tnar. Mihai Plestev, trimisul tarului, sosi la Suceava cu o numeroasa si stralucita nto varasire de boieri moscoviti si cu mputernicirea de-a savrsi logodna, ca procurato r al tnarului Ion, Urmara ospete si serbari si domnita Elena porni, prin Polonia, nspre destinul ei. pe Lascu, pe Snger si pe Gherasi Stefan Voda i darui trei boieri s-o ntovaraseasca m, cu jupnesele lor. Regele Cazimir al Poloniei primi pe tnara domnita moldoveanca si pe nsotitorii ei curn se si cuvenea viitoarei tarine moscovite, dndu-i bogate daruri, si alaiul domnesc porni mai departe, ajungnd la Moscova de postul sfntuiui Filip. Acolo, tnara domnita fu dusa nt ntr-o mnastire, unde, prin mijlocirea mamei t lui, facu cunostinta cu logodnicul ei, iar de boboteaza avu Ioc nunta. Din aceast a casatprie se nascu, doi ani mai trziu, un fiu, Dumitru. Fericirea Elenei parea asigurata. Sotie si mama iubi-toare, ea mai avea si bucur ia de a fi favorita tarului Ivan, socrul ei, care, la nasterea nepotului Dumitru , vazndu-si dinastia asigurata, de multa voie buna si ncarca fiul si nora cu cele m ai bogate daruri. De dupa usa, nenorocirea o pndea. Ivan, Ia batrnete, se nsura a doua oara, cu o gre

aca ambitioasa, de neam mparatesc, Sofia Paleologa, fiica celui din urma despot a l Peloponezului. Din aceasta casatorie se nascu un fiu, Vasile, Din clipa aceea inima batrnului ncepu sa se nstraineze de a nepotelului Dumitru si de a mamei sale E lena. 37

pe ascuns, greaca lucra, desi fara sorti de izbnda, deoarece n ar fi fost nici un chip de-a putea nlatura pe Ion, sofuJ EJenei, de la drepturile sale de mostenitor legitim al tronului Soarta favoriza pe Sofia n 1490, de boala, sau poate din alt a pricina, tareviciul Ion muri. Din clipa aceea, tarina Sofia nu mai avu odihna pna nu-si mplini scopuf, de-a vedea pe fiul ei proclamat mostenitor a! tronului Cur tea, boierii, tara se mpartira n doua tabere, una pentru Dumitru, fiu! Elenei, mos tenitor prin drept de pnmogenitura, alta pentru Vasilc, fiul Sofiei, ca fund fecio r, nu nepot al tarului Ivan Partida Elenei era mai tare, nti tundca memoria lui Io n cel tnar era draga moscovitilor si al doilea, fiindca Sofia bizantina, nconjurata numai de grecj, era mai puj/n simpatizata n fara dect moldoveanca noastra Sirntin du-se n inferioritate, Sofia recurse Ia complot Ea puse la cale omorrea copilului r ivalei ei, precum si, se pare, nlaturarea, pnntr-o lovitura de stat, a nsusi sotul ui ei, ca fund prea batrn si incapabil de-a domni Complotul fu descoperit nainte d e-a fi nfaptuit Tarul Ivan condamna pe conjurati la mnastire si proclama pe fiul n urorei^ sale mostenitor aJ tronului n 1498, Dumitru, baietas de 5 am, fu dus cu u n stralucit alai Ia catedrala dm Moscova si ncoronat, n vazul si auzul ntregului po por, drept viitor tar al Moscovei, al Vladimirului si al NovgoroduJui Mama sa, stn du-i de-a stnga, pmgea de bucurie Iar dincolo n mnastire plngea greaca de necaz Dar, nu era doar n zadar vlastarul mpar atilor bizantini, traiti de veacuri n viclenii, n intrigi, n comploturi Schim-bndu-s i cu totul felul de-a i, ea se arata pocaita si smerita, pna capata iertarea sotulu i ei Odata ntoarsa la curte, ncepu, dulceaga din mndra ce fusese, sa puie nti stapntr pe mima barbatului ei, si apoi, cu ncetul, sa-st cstige dragostea boierilor si a poporului Cnd dupa patru am de truda se sunti destul de tare pentru a Iovi, ea nvin ui la rndu ei pe Elena de complot, asigurnd pe Ivan ca nora Iui vrea sa-1 omoare, p cnhu a-si vedea nul ajuns mai curnd stapnitorul tinutului moscovit Tarul Ivan, bat rn acum de tot, ajuns n mintea copiilor, crezu aceasta nscenare, dezmosiem pe Dumit ru, l rnm,se cu mama-sa la nchisoare si proclama pe nul sau Vasile mostenitor al tr onului Acestea se ntmpla n 1502. Stefan cel Mare, la auzul acestei nedreptati facute fiice i iui si n neputinta de a se razbuna mpotriva acestui cuscru a carui tara eia des38 partita de a lui prin Polonia si Lituania, si racori neca-zul oprind si bagnd la nc hisoare pe niste soli de-ai lui Ivan al IlI-Iea ce treceau prin Moldova n drumul lor din Italia m Rusia Platonica razbunare, caie nu folosi nici bietei domnite E lena, nici fiului ei Dumitru Ei ramasera n nchisoarea Moscovei, unde, doi ani mai trziu. Elena afla de moartea tatalui ei Stefan, ultimul sprijin n care mai nadajdu ia Aceasta lovitura o fi dus o n inormnt, caci un an dupa aceea, n 1505, muri si ea , acolo n beciu ne nchisorii Fiul ei Dumitru a fost otrawt din porunca tarinei Sofi a, morala iumn a fost satisfacuta si vesnica dreptate, ca ntotdeauna, si-a rnai p us o data pecetea pe o pagina a istoriei. DOAMNELE MUNTENE DIN VEACUL AL XV-Iea DOAMNA RUXANDA A LUI BOGDAN VODA na a ajunge Ia Bogdan, fiul lui Stefan cel Mare, vom fi nevoiti a face nti o mica i ncursiune n istoria Munteniei, pe care de la moartea lui Mircea o parasisem cu tot ul. Trebuie nsa marturisit, spre parerea noastra de rau, ca epoca aceasta a istor iei Tarii Romnesti de la Mircea cel Batrn pna la Neagoe Basa-rab, adica ntreg veacul al XV-lea, este nca at de saraca, sau mai bine zis istoriografia ei att de nentregit a cu privire la domnitele muntene, nct va trebui sa ne marginim la o seaca si necom peta nomenclatura, n loc de-a face o placuta descriere a unor vieti demult traite, cu care doresc a atrage luarea-aminte a cititorului ngaduitor.

Vom trece usor peste aceasta epoca nclcita si nici azi nca bine lamurita vreme a lu ptelor interne dintre Draculesii si^Danesti, pretendenti la scaunul Tarii Romnesti , pe care,- tirnp de 100 de ani, 1-au apucat cu rndul, unul si altul, slabindu-i si pregatindu-i astfel drumul spre desavrsita supusenie turceasca. Si mai nti, pentru a nu parasi firul ideii conducatoare de pn'acum a acestei scrier i, trebuie spus ca, daca n Moldova ncercarile papistasilor de-a converti tara la c atolicism prin mijlocul casatoriilor domnesti s-au mentinut, dupa cum am vazut, n t ot cursul veacului al XV-lea, apoi n Tara Romneasca nu mai dam de urmele unei atar e ndaratnice propagande. Pricina poate fi aceea ca Danestii si Draculestii, prea efemeri n scaunul domniei lor, nu inspirau puternicilor nostri vecini destula ncred ere pentru a se ncuscri cu^ei. Singur Vlad Tepes a tinut n casatorie pe-o catolica , pe Elena Corvin, vara regelui Matej Corvin de Hunyadi. -Ba chiar despre Vlad T epes el-nsusi se spune c-ar fi trecut la catolicism, lucru nedovedit de altfel, n t ot cazul, casatoria aceasta a cam zapacit pe cobortojii lui Tepes, care, basarabi fiind, nu aveau nevoie de nrudirea corvinilor pentru a se fali cu neamul 40

lor. Totusi, toti drculestii au adaugat n urma, n titu-latura lor, vorbele: Din fami lia regeasca a corvinilor". Nu trebuie nsa uitat ca, nca acum 80 de ani, era o rus ine de-a se zice romn. Eu sunt boier moldovean", zicea Todi-rita Bals, romn e taranu l"! Celelalte Doamne, ale caror nume ne sunt cunoscute, erau ortodoxe, fete de boier i, sau fete de Domni munteni sau moldoveni. Astfel Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batrn si tatal lui Vlad Tepes (Draculea), tinea probabil pe Mana Musai, sora lui Roman, Domnul Moldovei. Vlad Calugarul, fratele Iui Vlad Tepes, tinea pe Mar ia, din calugarie Epraxia. Aceasta pare a fi pasit n viata monahala odata cu sotul ei, pe vremea cnd erau numai boieri; iar cnd Vlad, lepadndu-se de calugarie, a aju ns Domn, si-a lasat nevasta la mnastire si dupa moartea ei (de zile amare poate) s-a nsurat a doua oara cu o fata de boier, despre care nu stim nimic dect ca o che ma Rada, calugarita si ea la batrnete sub numele de SamonidalQ Radu cel 'Frumos, un alt frate al lui Vlad Tepes, era nsurat cu Maria, sau MariaDespina, despre care am vorbit n capitolul precedent, cnd am aratat ca Stefan cel M are, nvingnd pe sotul ei la Soci, n martie 1471, 1-a mpins peste Dunare, lund cu el n Moldova bogatiile fostului Domn muntean, precum si pe nevasta lui Maria-Despina si pe fata lor Maria-Voichita. Mai trziu Stefan s-a nsurat cu Voichita, astfel nct p rizoniera de la Suceava, Doamna Maria-Despina a lui Radu Basarab cel Frumos, ajun se soacra marelui Voievod moldovean Cnd, dupa aproape 30 de ani de exil, muri ace asta Doamna n cetatea Sucevei, la 11 mai 1500, ea fu ngropata cu alai domnesc n gro pmta Domnilor moldoveni, la mnastirea Putnei. O descoperire recenta, publicata n Arhivele Olteniei", ne arata pe Tepefus Voda sa u Basarab cel Tnar, nsurat cu Ana Bengescu, iar despre Radu, zis cel Mare, stim ca tinea pe Catalina, curat si frumos nume romnesc, care nseamna Ecaterina. Astazi s e mai zice si Catinca, dar ce deosebire ntre asonantele acestor doua nume: Catinc a si Catalina! Chipul acestei Doamne, cu coroana pe cap, benzi de fier pe piept si la urechi cercei cu pietre scumpe, ne-a fost pastrat la mnastirea Govorei, ala turi de-al sotului ei Radu, ctitorii mnastirii. Desi nu e vorba de-o Doamna, ci numai de mama unui Domn, voi arata totusi doua s ugestive si frumoase scri-sori din anul 1481, din care se va vedea ca sngele rom41 nului iute a fost ntotdeauna si ca poate multumita acestui fapt ne-am pastrat noi, n veacuri, cu toate greutatile prin care am trecut, integritatea acestui teritoriu ce Io cuini. Stefan cel Mare, care nu se putea lasa de obiceiul de-a se tot amesteca n trebiie Munteniei, dupa ce alungase din domnie pe Radu cel Frumos si pe Basarab cel Bat rn, voia acum sa scoata din scaun pe Basarab cel Tnar. EI tinea la Curtea lui dm S uceava pe un pretendent domnesc, Mircea, care se zicea fmi natural al lui Vlad Dr acul si a carui mama Caltuna, o braileanca, fusese se spune batjocura pescarilor de acolo. Stefan, cu gndul de a da domnia Tarii Romnesti protejatului sau Mircea, scria braileniior, la 15 martie 1481, urmatoarea scrisoare

Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn a toata tara Moldovei, scriem Domnia Mea la toti boierii, si mari si mici, si la toti judetii, si la toti sarmanii, de ia mic Ia mare, din tot tinutul asa sa va fie n stire ca am luat Domnia Mea lin ga mine pe feciorul Domniei Mele Mircea Voievod si nu-I voi lasa de la mine, si voi starui pentru binele lui ca si pentru al meu, nsumi cu capul meu si cu boieri i mei si cu toata tara, pna ce va fi n bastina sa, Tara Romneasca, care-i este drea pta bastina, cum si Dumnezeu stie si cunoasteti si voi. Drept aceea va zic: n ce ceas veti vedea aceasta scrisoare a mea, voi sa va ntoarceti la locurile voastre cu tot avutul vostru cit veti fi avnd, fara vreo frica, ori grija si teama. Caci asa sa stiti, ca nu ma gndesc a va face vreun rau sau vreo paguba, ci sa traiti n p ace. Si iarasi cine va voi sa vie la Domnia Mea si la Mircea Voievod, l vom milui si hrani si cinsti. Scris n Trgul de Jos (Roman), martie, 15" Iar peste putin raspunsul braj'Jenilor fu acesta: De Ia toti boierii braileni, si de la toti cnejii, si de la toti romnii, ti scriem tie, Stefan Voievod, Domn Mol-dovenesc. Este n tine omenie, ai tu minte, ai tu cr eieri, de-ti strici cerneala si hrtia pentru un copil de femeie stricata, fiul Ca ltunei, si zici ca-ti este fecior? De-ti este fecior si vrei sa-i faci bine, ornd uieste deci sa fie dupa moartea ta Domn n locul tau, si pe ma-sa ia-o si o tine s a-ti fie Doamna, ca au tinut-o n tara noastra toti pescarii Brailei, ci tu tine-o sa-ti fie Doamna. Si nvata n tara ta cum sa te slujeasca, iar pe noi sa ne lasi n p ace, ca de-ti cauti dusman, l vei gasi. Si asa sa stii ca avem Domn mare si bun s i avem pace n toate partile. Sa stii, de nu ne lasi, ca toti pe capete vom veni a supra ta si vom 42 sta pe lnga Domnul nostru Basarab Voievod, pna ce vom pierde capetele!" _ _ Bravo lor, boieri, cneji si romant braileni! Cu aceasta ncheiem istoria veacului al XV-lea. Iar n pragul celui de-al XVl-!ca af lam n scaunul Moldovei pe Bogdan, fiul lui Stefan cei Mare, si ntr-al Tarii Romnesti pe Mihnea cel Rau, fiul lui Vlad Tepes. Pe sotiile lui Mihnea le-au chemat Smar anda si Voica. Voica, alt frumos nume romnesc, iar fata Iui Ruxanda, Cum aceasta se marita n 1513 cu Bogdan, Domnul Moldovei, istoria amnduror tari, pentru aceasta epoca, se comunda n aceasta privinta si o vom trata-o deci paralel. Bogdan, fiul lui Stefan, se urcase n scaunul Moldovei nainte de moartea tatalui sa u, care-1 asociase la domnie nca din anul 1502. Cnd, n 1504, se stinse marele nostr u Voievod, si, trecnd prin sabie pe ctiva boieri razvratiti, asigura cteva clipe nai nte de moarte pasnica domnie viitoare a fiului sau, acesta era holtei, baiat tnar de altfel, de vreo 23 de ani. Ambitios, avnd firea tatalui sau, dupa cum marturi seste un contemporan, el dorea sa faca o casatorie stralucita, dupa cum facuse, de mai multe ori, parintele sau. Peti deci pe EHsabeta, sora regelui Alexandru al Poloniei. Acesta, care dupa ultimele nfrngeri suferite de la Stefan prinsese frica moldovenilor, nu ndrazni sa refuze, nsa mama lui, care era deci si marna Elisabet ei, se mpotrivi din rasputeri Ia aceasta nsotire, sub cuvnt ca Bogdan era ortodox. Iar ca sa treaca Domnul Moldovei la catolicism, nu putea fi vorba, ntre vremea tr ecutelor sfortari de propaganda catolica si timpurile de acum, trecusera nu numa i anii zadarnicelor stradanii ale Rin-galei, trecuse mai ales chipul luminos al Voievodului Stefan, de la care nvatasera papistasii nostri vechi ca Moldova e ort odoxa, autonoma si destul de puternica pentru a-si pastra bunurile sale. Asadar, chestiunea casatoriei lui Bogdan ramase n suspensie pna a moartea reginei vaduve a Poloniei, catolica ndaratnica. Cnd afla Domnul Modovei ca aceasta murise, trimise d in nou crainicii sai regelui Alexandru pentru a-i cere, a doua oara, mna Elisabate i. Se pare nsa, ca ntre timp Domnul Moldovei si sora regelui Poloniei se ntlnisera un deva, deoarece acum Eiisabeta se opune ea nsasi la casatorie, sub cuvnt ca Bogdan e ncrucisat" (sasiu, spanchi). 43 n aceasta privinta trebuie sa ne dam de partea pa-rerii lui Xenopol, care afirma (ca si cum 1-ar fi vazut) ca Bogdan era ntr-adevar ncrucisat, ca adica se uita, cu m spune romnul, cu un ochi la faina si cu altul la slanina. Orb, cum i zice Ureche,

sau chior, cum spun mai toti istoricii, nu putea fi Bogdan, caci atunci ar fi f ost n-semnat, si oamenii nsemnati nu puteau domni16. Voievodul Bogdan, sirntindu-se jignit si n vanitatea lui de Domn, si n mndria lui d e om, si aduna ostirea si, trecnd hotarele tarii, intra n Polonia, pusulnd-o. Lesi l resping, l alunga peste granita, si intrnd n tara, prada la rndul lor Moldova. Dupa aceste hartuieli, Domnii se mpaca si casatoria se hotaraste definitiv, cu conditi a ca Bogdan sa cladeasca o biserica catolica si sa primeasca n Moldova un episcop papistas. Multumit de putinul ce i se cerea, Bogdan se pregatea de nunta, cnd af ia deodata, n luna august 1509, ca regele Alexandru murise. Noi tratative cu Sigis mund, urmasul lui Alexandru. Umblau forfota stafetele ntre Suceava si Cracovia, sc risori, raspunsuri, nimic: noul rege al Poloniei refuza sa-i dea Iui Bogdan pe E lisabeta n casatorie, ntre moldoveni si poloni iarasi ncepu razboiul, un razboi car e tinu aproape doi ani. Dupa cum se vede, pe acele vremuri mureau nca oamenii de hatrul ambitiei Voievodulu i lor si pentru ochii unei domnite care nu-i voia. Bogdan devasteaza Pocutia si ajunge pna la Liov (Lemberg). Sigismund l respinge si, intrnd n tara, arde Hotinul, Cernautii, Dorohoii, Botosanii, Stefanestii. Abia prin ianuarie 1510, prin mijloc irea ungurilor, pacea se ncheie ntre: Noi Sigismund, regele Poloniei, si prietenul nostru magnificul Domn Ion Bogdan, Voievodul Tarii Moldovei!" ntre timp, Bogdan, nemaiputnd rabda de-a tot ra-mne holtei si de-a avea copii neleg itimi, cum a fost bunaoara Stefanita cu Stana si Alexandru cu nevasta lui Cernea, se hotar sa se nsoare cu cine o fi, numai sa-si aiba s el muierea. Se casatori deci cu Nastasia (probabil n chiar anul 1519), o fata de boier din Lapusna. Aceasta f u mama cunoscutului Domn Alexandru Lapusneanul. Ea nsa muri peste doi ani, Ia 14 octombrie 1512, si fu ngropata la Dobrovat, unde se mai afla si azi piatra ei de m or-mnt, alaturi de mormintele mai noi ale familiei domnitoare Racovita. Desi se zice ca pietrele nu mint, iar mormntul din Dobrovat ne-o arata pe Nastasi a Doamna", totusi casa44 (oria aceasta dinti a lui Bogdan nu pare foarte sigura. Caci n-am ntelege de ce, d upa moartea lui, i-ar fi urmat n scaun fiul sau din flori, Stefanita, pe cnd el ar fi avut un Ou legitim, pe Alexandru al Nastasiei. Noi credem mai curnd ca din ce i trei copii din flori si nevrstnici, ce lasase Bogdan ia moartea sa, a aratat nsus i ca urmas al sau pe cel mai mare din ei, Steanita. Iar vorba Doamna" de pe mormntu l Nastasiei o fi pus fiul ci, Alexandru, s-o sape, asa, nct piatra e cea care ramne de minciuna. Zece luni dupa moartea Nastasiei, nevasta sau ibov-nica, ce-o fi fost ea, Bogdan si ia o femeie de vita domneasca, o basaraba, pe Ruxanda, fiica lui Mihnea cel Ra u si a Smarandei (august 1513) Cu aceasta Smaranda Mihnea mai avusese si un iu1 Mrcea. La moartea Smarandei, Mihn ea se nsura a doua oara cu o fata nca tnara si frumoasa, Voica, mama vitrega a lui M ircea si a Ruxandei, si, lucru rar, o buna mama vitrega. Acest Domn al Munteniei, Mihnea cel Rau, fiul lui Vlad Tepes, crud si iesit din minti, ca si tata-sau, fusese alungat din tara de boieri si, retras la Sibiu cu nevasta si cu copiii Iui, fu omort acolo de catre un srb, laxici (unchiul lui Neag oe Basarab), unelta boierilor munteni, care-si urmareau razbunarea dincolo de ho tare. A fost pumnalat n piata din fata bisericii n care se nchinase si n gropnita ca reia se mai vede si azi bogatul lui sicriu. Voica, ramasa vaduva, se aseaza cu c opiii lui Mihnea la Sibiu, ngrijind de ei, ca o adevarata mama. Pe Mircea (care a fost tatal Iui Alexandru si al lui Petre Schiopul) 1-a sprijinit ntotdeauna, cu vorba si cu fapta, n toate ncercarile lui de-a recapata tronul tatalui sau, Ia car e de altfel fusese coasociat. Iar pe Ruxanda o marita ea nsasi, de doua ori. Primul barbat al acestei domnite a fost un boier muntean, logofatul Dragomir, cu care fu maritata, scurta vreme dupa moartea tatalui ei, n 1511. Cu prilejul aceste i nunti, Doamna Voica avu de nfruntat o ntreaga epopee din pricina unor cesti de ar gint. Mihnea Voda Ie comandase la Brasov pentru a face parte din zestrea fiicei s ale Ruxanda. Dupa moartea Voievodului , vaduva lif le ceru brasovenilor, care, ga sindu-le pesemne prea frumoase> nu se nvoira a i Ie da. Doamna trebui sa se roage de nsusi regele Ungariei, care porunci sa i se restitui

e pe data cestile comandate de Mihnea. Nici n urma acestei porunci magistratii Br a45 sovuui nu dadura obiectele, scriind Doamnei Vocai cum ca ordinul regal spunea ca c estile trebuiesc date mamei lui Mircea", iar ea, Voica, nu-i era mama Recunoscnd f aptul, Doamna raspunse totusi ca desi Mircea nu este nascut din trupui meu, dar l iubesc ca pe un fiu si el ma iubeste ca pe o mama", n urma acestei demonstratii, orasenii trimisera n sfrsit la Sibiu 23 de cesti din cele 24 comandate de Mircea s i ele ntregira zestrea domnitei Ruxanda. Logofatul Dragomir, mereu de-a dreapta cumnatului sau Mircea n ncercarile acestuia de a-si redobndi scaunul, muri probabil ntr-una din aceste lupte, poate nici un an dupa cununie. Doamna Voica ncepe atunci tratativele unei noi casatorii a Ruxandei cu Bogdan, Domnul Moldovei, tratative ajunse n scurta vreme la bun sfrsit. La 35 august 1513 nunta se facu la Suceava, cu mare alai, mireasa aducnd cu ea n Moldova bogata ei zestre, P care erau si cestile de argint att de iscusit lucrate dt mest erii brasoveni, nct multa vreme s-a vorbit la noi de cestile Ruxandei. La aceasta nunta, Bogdan pofti si pe vecinul sau Si-gismund, regele Poloniei, ce l cu care se razboise doi ani de zile din pricina Elisabetei. Regele, fireste, n u veni. Trimise nsa ca loctiitor al sau pe capitanul Liowului, Stanislas de Chode z, care, avnd darul sa nu placa lui Bogdan, fu trimis peste granita napoi n Polonia . S-gismund se scuza si-1 nlocui cu Krupsky, castelanul din Bels. De unde se vede ca Domnul Moldovei se simtea pe atunci stnd pe picior de egalitate cu regele Polo niei, caci altfel nu i-ar fi fost ngaduit sa-i arunce solul peste granita, fiindc a nu-i placeau ochii lui. Dar sa nu uitam ca Bogdan era fiul lui Stefan cel Mare , cel temut de toti, iar de atunci ncoace, cum au curs lucrurile, vom vedea mai c u durere n paginile ce urmeaza. Si aceasta casatorie a Ruxandei, din care nu s-au nascut copii, a fost scurta. E a a tinut patru ani, ntrerupta fiind de moartea prematura a Domnului Moldovei, n a nul 1517. Vaduva pentru a doua oara, Doamna Ruxanda dispare din istorie. DOAMNA Sl DOMNITELE LUI NEAGOE BASARAB orbesc Le topi se tii Bistritei si ale Iui Ureche Vornicul despre un mitropolit ce-ar fi avut n vremuri Tara Romneasca, si care ar fi sa-vrsit o prea frumoasa fapt a. Cica n anul 1507 s-ar fi pornit Bogdan Orbul, Domnul Moldovei, cu razboi mpotri va dusmanului sau Radu cel Mare, Domnul Munteniei. Si cnd ajunse la Relezeni, lnga Rmnic, a facut tabara pe un mai al riuui, iar Radu Voda era pe celalalt mal. Si s -a sculat din tabara Radului Voda un calugar si a venit la Voievodul" Bogdan cu l acrimi si rugaminti sa-si faca ntoarsa calea, caci e pacat sa omoare moldoveni si munteni, fiind ei crestini de acelasi neam". Si mult s-a rugat de el, pna Domnul Bogdan s-a nduplecat si-a facut pace cu Radu Voda, jurnd pe Evanghelie, chiar acol o pe malul rului, ca sa-si pastreze fiecare hotarele si cearta ntre ei pe viitor s a nu mai fie. Acest calugar, care stia acum patru veacuri ca moldovenii si muntenii snt de-un ne am si ca e pacat sa se omoare unii pe aitii, era un srb, care a ajuns mai trziu mi tropolit n Tara Romneasca, cu numele de Maxim. Numele iui de mirean fusese Gheorgh e Brancovici, nepot de fiu al sinonimului sau, acel Gheorghe Brancovici, ultimul despot ai sirbiior, alungat de turci din scaunul si din tara lui. Familia domnitoare a Brancovicilor ratacise, timp de mai mulie generatii, prin U ngaria si prin Albania, luptnd mpotriva turcilor, fie cu scopul de a-si recapata d omnia pierduta si neatrnarea tarii lor, fie din simtaminte de razbunare Gheorghe Brancovici, ei nsusi Maxim al nostru purtase armele n Ardeal, calugarindu-se abia pe Ia sfrsifui veacului al XV-lea, cnd trecu n Tara Romneasca n timpul domniei lui Ra du cel Mare, care, pentru a-1 rasplati de mpacarea ce pnlejuise ntre el si Bogdan al Moldovei, l facu mitropolit. 47 Maxim rmase n tara pna la moartea acestui Domn, iar sub urmasul acestuia, Mihnea, p oreclit cel Rau, el se ntoarse n Ardeal, neputndu-se mpaca cu apucaturile acestui om crud si nebisericos.

n Transilvania traia pe atunci un rvnitor al scaunului Munteniei, dusman nversunat al Iui Mihnea cel Rau, un boier craiovean, Neagoe Basarab. El era fiul din pacat e domnesti al lui Voda Tepelus si al Neagai Craioveasca, sotia Prvului vornic Num ele sau de Neagoe venea deci' att de la rnama-sa Neaga, ct si de la bunicul Neagoi Craiovescu Din neamul acesta de bani craiovem, puternici aproape ct Voievozii di n Trgoviste, se vor trage mai trziu, prin femei de altfel, Radu Voda Serban, Matei Basarab si Constantin Brncoveanu Mitropolitul Maxim, plecat din Muntenia de raul lui Mihnea, se mprieteni cu Neago e Si pentru ca aceasta prietenie sa aiba si consfintirea rudeniei, el se gndi sa1 nsoare cu o nepoata de-a lui, Milita-Despma, fata fra telui sau, Jon Brancovici Casatoria proiectata^se si efectua, si n anii primului deceniu al veacului al XVIea Neagoe Basarab din stralucita vita de Domni romni se cununa cu Miiita-Despina , prin prea stralucita vita de despoti srbesti Ctiva ani mai trziu, Mihnea cel Ru, alungat din scaunul lui de catre boierii craiovesti, se refugia la Sibiu Acolo, ntr-o zi, fu omort la iesirea din b iserica de catre Dumitru laxici, unchiul lui Neagoe (1510) Sa fi avut acesta vreun amestec n omorul rivalului sau, nu se stie nsa doi ani dupa savrsr ea crimei, n 1512, scaunul Tarii Romnesti fu ocupat n sfrsit, cu ajutorul turcilor de altfel, de catre Neagoe Basarab, care, nsotit de Doamna Despina, i ntra, nvingator, n Trgoviste Viata mpreuna a acestor doi soti, care s-au nteles si s-au iubit, a fost nchinata b isericii si artei. Fata de omorul din Sibiu, cucernicia acestui Domn deruteaza E pisodul acela, care este unul din cele mai pasionante din istoria noastra, nu-si are loc aici Totusi, fiindca e greu de banuit ca a putut laxici sa omoare pe du smanul nepotului sau fara stiinta acestuia, amintim, n trecere, ca felul cum au nte les oamenii, n toate vremile si pretutindeni, sa interpreteze spiritul Evanghelie i, nu a fost ntotdeauna conform nvataturii Mntuitorului. Protectori ai artei, Neagoe si Despina au strns, n timpul domniei lor, o ntreaga co moara: Evanghelii,, de aur, catui de argint, sfesnice, cruci, inele, paftale, ce sti, 48 toate podoabele ce se puteau culege sau face la noi sau aiurea Dar din cte au strn s si din cte au facut, podoaba cea mai mareatg a ramas biserica Curtea de Arges L egenda spune ca Doamna Despina, pentru a svrsi aceasta costisitoare biserica, si ar fi vndut toate juvaierele pe care le avea mostenire din casa domnitoare a Serbie i Cu prilejul sfintirii mnastirii Argesului a vazut tara o serbare cum nu i fusese dat sa vada nici pna atunci, nici de atunci ncoace, niciodata Au venit n vechea capitala a tarii egumenii din muntele Athos, de la Lavra, Zogra, Pantocrator s.c l , au venit episcopii greci din Seres, din Sardia, din Midia si din Meleme, ba pna si Theolept, patriarhul Constan-tinopolului, pasi pe pmntul nos tru romnesc Veni apoi tot clerul tarii, toti boierii si toti negustorii, veni pro stimea Dar ce-a fost n adevar frumos n zilele acele de la 14 la 17 august 1517, e c a, dupa ce Neagoe atrna cu mna lui icoanele la locul lor n biserica, dupa ce soboru l n frunte,cu patriarhul facu slujba si sfinti lacasul, dupa ce se facura deniile si toate clopotele, deodata, ncepura sa sune, atunci ncepu ospatul cel mare, nema ipomenitul ospat, cnd se ntinsera mesele pe pajistea mnastirii, si toata lumea mnca si bea laolalta, Voda cu Doamna, Curtea, toti prelatii de prin straini, mpreuna c u popii nostri, si cu boierii, mari si mici, si cu prostimea toata, saraci, va du ve si cei neputinciosi", spune cronica tarii Erau oamenii pe atunci mai cruzi, desigur, si mai salbateci dect azi, dar mai apro ape parca, nu stiu cum, daca nu de Dumnezeu, n tot cazul de litera Evangheliei Cu toate aceste serbari, marin si frumusete, Doamna Despina a Iui Neagoe n-a fos t fericita Doi fii si-o fata, Ion, Petre si Anghelina, i-au murit n frageda vrsta. Iar dupa noua ani de domnie, la 1521, moare si Voda Neagoe, lasnd n urma-i o vadu va cu un fiu si doua fete n viata Neagoe murind n scaun, fiul sau Theodosie i urmeaza la domnie, nsa acesta, nca copil , pus sub epitropia lui Prvu Craiovescu, e alungat din tara de catre alta ruda de -a Iui, Radu de Ia Afumati, si fugind peste Dunare la Constantinopol, si afla aco lo moartea, pusa probabil ia cale de catre partizanii lui Radu

Doamna Despina, cu felele ei, Stana si Ruxanda, se refugiaza n Ardeal, la Sibiu. Unchiul ei, mitropolitul Maxim, fiind acum mort, iar celelalte rude srbesti raz-l etite prin lume, Doamna Despina alungata din Serbia si alungata din Tara Romneasc a, se puse sub ocrotirea 4 Comanda Afe 8* 49 regelui Ungariei, varuf ei, - caci asa si spun suveran/f ntre ei, veri, iar Despina era doar fata de rege s va-duva de Domn. Traindu-si vaduvia linistita n Sibiu, ea, care nu mai putea face biserici, nici cumpara podoabe,,j nemaiavnd bani, se ndele tnici cu cresterea celor dou; fete ce-i ramasesera din sase copii cu citi o miiu ise Dum-f ne zeu. Si acum ncepe o poveste unica n analele istoriei noastre: un razboi ntre doi Voievoz i pentru una din fetele Despine, Pe cnd traia, Neagoe Basarab s-apucase sa faca o n-telegere cu vecinul sau Domnul Moldovei, Bogdan Voievod, ca sa-si dea pe una din fete lui Stefnita, fiul acestuia. Cum alit fiul lui Bogdan, ct si fetele iui Ncagoe erau nca niste copii mici, rama sese ca atunci cnd s-c face Stefanita mare sa aiba el a alege pe care din fete o vrea. Dar soarta a vrut ca Domnii amndoi, viitori cuscri sa moara inca tineri, Bo gdan al Moldovei n 1517 si Nea got al Munteniei n 1521. Dupa moartea lor, copiii d e altadata tot nca copii erau. Doamna Despina si lua fetele si le creasca la Sibiu, pe cnd Stefanita, ajuns n Moldova Voievod nevrstnic, domnea sub epitropia vestitul ui boier Luca Arbore. Pe atunci rege al Ungariei era Ludovic al II-lea, ce! din urma rege ai maghiaril or, caci n chiar anul ntm-plarii ce urmeaza turcii, batnd pe unguri la Mohaci, supus era aceasta tara, desfiintind-o, de nu mai putu ea sa se ridice timp de trei sec ole. Ludovic al II-Jea avea, n 1525, nouasprezece ani. Ca ia frageda lui vrsta i pl aceau intrigile amoroase, sau c-a fost ndemnat de sfetnicii lui, sau poate chiar ru gat de Doamna Despina, nu putem sti, dar lapt e ca fn acel an, 1525, e! porunci V oievodului Ardealului, Ion Zapolya, sa scrie lui Stefanita, ajuns acum si el n vrst a de douazeci de ani, pentru a-i aminti de f'gaduiala data de Bogdan lui Ncagoe c a-i va lua pe una dm fete n casatorie. Cum aceste fete, mpreuna cu mama lor Despin a, se aflau acum n Ardeal, regele l pofti sa vina ia Sibiu, sa-st aleaga mireasa. Iar fata care va rmine va fi maritata cu Domnul Munteniei, Radu de la Afumati. Lu dovic al II-lea si Ion Zapolya hotarasc chiar si ziua cnd Domnul Moldovei si ai M unteniei urmeaza sa vina la Sibiu. Din nefericire nsa, Stefanita Voda se afla n vremea aceea n lupta cu turcii. Nepufnd veru ia Sibiu n ziua hotarla, el trimise pe-un boier de-al lui acolo, rugind pe 50 Despina si Pe Betele ei sa fie iertat si sa i se ngaduie o amina re. n schimb nsa, Radu, Domnul Munteniei, se grabi sa raspunda Ia chemare, sosi n ziua aratata ia f ata locului si, odata acolo, nu statu mult pe gnduri: i placu Ruxanda si o peti. Zapolya, pentru a nu supara acum pe Domnui Mun-teniei si pentru a scapa de ncurca tura, se ntelese cu Doamna Despina si-i dadu pe Ruxanda, ramnnd ca Stefanita sa ia p e fata mai mare Stana. Qui va fa chasse perd sa place. Nunta se facu doua luni mai (rziu si Radu de la Afumati si lua sotia la Trgoviste1'. Se vede treaba nsa, ca Ruxanda era de o frumusete cu totul deosebita, si apoi Ste fanita era iute la fire si mnios, ca si bunicul lui, Stefan cel Mare. Cnd auzi el despre cele ntmplate, se burzului. O voia pe Ruxanda, despre farmecele careia auzi se vorbindu-se. ntors din expeditia lui peste Nistru, si ndrepta ostile mpotriva lui Radu, patrunse n Muntenia si razboiul ncepu. Se bateau acum Voievodul Moldovei cu acel al Munteniei, pentru ochii unei frumoase domnite. Mitropolitul Maxim, care stia sa mpace pe cei de-un neam si de-o credinta, nemait raind, Stefanita si Radu, dupa multe lupte fara rezultat, se mpacara singuri. Rux anda ramase lui Radu, iar Stefanita capata n schimb o seama de boieri moldoveni re fugiati n Muntenia, carora Domnui se grabi, pentru a-si potoli necazul, sa ie tai e capetele. Farmecele Ruxandei fura scump platite! Cu att mai scump si cu att mai n zadar a cur s sngele acesta, cu cit, curnd dupa aceasta ntmplare, Stefanita trimise la Sibiu sai aduca pe Stana, devenind astfel cumnatul celui cu care n ajun se razboise.

Doamna Despina, maritndu-si fetele amndoua cu doi Domni romni, un Basarab si un Mus at, nu se ntoarse totusi n tara n care, cndva, domnise si ea. Ramase Ia Sibiu, un or as n care-i placea sa petreaca. La Suceava si la Trgoviste trimitea numai stafete cu scrisori pentru gineri si pentru Doamnele lor, iar n Sibiu facea pomeni si rug aciuni pentru sufletele mortilor ei. Aceasta viata tihnita n-o duse mult abia un an. n 1527 Stefanita moare la Hotin, si gurile rele ziceau ca nsasi Doamna Stana 1-ar fi otravit. Zau, de treaba jup-nea sa moldoveanca sa-si omoare barbatul", zice cronicarul18, utnd numai ca Stana nu er a moldoveanca, ci dupa tatal ei, munteneanca, iar dupa mama srboaica. 51

De altfel, daca ea l-ar fi otravit, Delavrancea a stiut n Viforul s-o apere de stui de bine, cruzimile lui Stefa nita putind sa scoata din fire pe oameni i cei mai blnzi Lui Luca Arbore, care-( crescuse si-1 iubea ca pe-un fiu ai sau , a pus sa i se taie capul; Ia fel lui Toader si lui Nichita, copii nevinovati ai lui Arbore, la fei iui Cos tea Gane, prcalabul de Neamt, si lui Ivascu l ogofatul, si Iu: Sima vistierul si ctor alti boieri. Doamna Stana, vinovata sau nu, parasi Moldova, re tragndu-se n Sibiu, linga mama-s a. Doi ani mai trziu, n 1529, moare si celalalt ginere al Dcspinci, Radu de Ia Afumat i, zis cel Viteaz, moare omort de boierii lui, care-i fugarisera din Bucuresti pe drumul Craiove, si, prinzndu-1 inga Rmnicul Vlcii, i taiara capul. lat-o din nou pe Doamna Despina cu amndoua fetele pe capu! ei, n Sibiu, ambele vad uve, sau rnai bine zis toate trei vaduve acum, si Despina, si Stana, si Ruxanda. Stana, calugarita sub numele de Sofronia, moare peste foarte scurta vreme, n 1530 , iar Ruxanda, fiind nca tnara si frumoasa, se marita a doua oara, tot cu un Domn muntean si tot cu un Basarab, Radu Paisie. De data aceasta, batrna Doamna Despina se hotaraste sa paraseasca Sibiul si se nto arce, cu fata si ginerele ei cel nou, dupa douazeci de ani de pribegie, n Tara Ro mneasca, Printre anii 3541 s/ 1545 o aflam in Bucuresti, unde nu rnai gaseste din splendorile-i de altadata, dect un locsor n Curtea Domneasca, o camera a ei anume, n care, singura si amarta, urmeaza a-si plnge mortii. Si astfel Doamna Milita-Despina, vaduva de tnara si mama a cinci copii morti, se hotaraste, dupa ce si al treilea ginere al ei e mazilit din domnie, sa se caluga -reasca. Din 1545 si pna pe la 1554, cnd si afla n fine obstescul sfrsit, o gasim din nou n S u, orasul n care de fapt a trait aproape toata viata ei19, o maica Platonida ra-t acind de-a lungul zidurilor unei vechi mnastiri, remema-rnd poate n batrna ei minte putina fericire si multele lacrimi de care a avut parte n viata, rememornd faptele razboinice ale despotilor srbi, cele bisericesti ale lui Neagoe Basarab si cele lumesti ale frumoaselor domnite29. DOAMNA ELENA A LUI PETRU RARES e cit snt legendele de frumoase, pe a Ut snt ele, ndeobste, ndepartate de adevarul i storic. Despre Petru Rares, Domnul Moldovei, se istoriseste cum ca era pescar si, venind ntr-o zi de la Prut cu care ncarcate cu peste sa le vnda n Hrlau, iata ca se pomeni cu boierii n cale care i se nchinara, zicndu-i ca el este fiul Iui Stefan ce l Mare si de-acum nainte o sa le fie Domn. Ca-n De-as fi rege". Frumos, dar neadev arat. Domnii nostri moldoveni nu-s lepadau copiii din flori. i cresteau lnga ei, si nu ar are se ntmpla ca ei nsisi sa-i arate ca mostenitori de-ai lor, fie ca nu aveau pe a ltii, fie ca ii se pareau mai destoinici. Petre, fiul lui Stefan Voda si al Mariei, frumoasa tr-goveata din Hrlau, fu si el, ca attia altii, crescut probabil la Curtea din Suceava, Tatal sau l trimise mai trziu la Stambul, ca ostatec, unde se deprinsese cu limba si cu viata turceasca, pe care ajunsese a o cunoaste foarte bine. n tot timpul domniei fratelui sau Bogdan (1504 1517), precum si a fiului acestuia Stefanita (1517 1527), Petru Rares salaslui n Polonia, pentru a fi ct mai aproape de granitele Moldovei, al carei scaun l rvnea. Abia la moartea nepotului Stefanita, capata Petru Rares sprijinul polonilor, cu care ocupa scaunul stramosilor sai.

Petru intra n tara cu nevasta lui Doamna Maria, o fata de boier, care nu ne este cunoscuta. Aceasta Doamna nsa moare dupa doi ani, fara a fi lasat n amintirea posteritatii al ta urma dect numele ei, sapat pe o piatra de mormnt n mnastirea Putnei. Voievodul, va duv si ambitios, si alese o a doua nevasta, din neam craiesc, din despofii Serbie i, Elena, zisa si Catalina sora Doamnei Milita-Despina a Iui Neagoe Basarab, des pre care am vorbit n capitolul precedent21 si care la acea data de 1530 vaduvea a cum de noua ani, n Sibiu. 53 Viata acestei domnite a fost, ca a ceior mai multe de pe vremurile acele, o nsail are de putine zile fericite si de multi ani de griji, de necazuri, de amar. De ia 1530 Ia 1538, ct a fost Elena ntia oara Doamna n Moldova, sotul ei mai mult pr in lagare ostasesti si-a dus traiul, n Ardeal, ntarirea stapniri cetatilor moldovene Ciceml si Cetatea de Balta devenise constanta lui preocupare. El si ntinse puterea lui suverana pna si asupra Bistritei si a Brasovului, de era ct pe ce s-o ntinda a supra ntregii Transilvanii, devenind precursorul lui Mihai Viteazul, n Polonia, re vendicarea Pocutiei, care fusese amanetata Moldovei pe vremea lui Roman Musat l nd emna sa nu mai lase odihna craiului lesesc. Ba n-tr-o parte, ba ntr-alta, el se af la aproape ntotdeauna pe cmpul de lupta, demnul fiu, n aceasta privinta, al ma-reiu i Stefan Voda. n timpui acesta, Doamna Elena zidea biserici si-sj crestea, n cetatea de la Suceav a, copiii ce-i daruise sotului ei. Acestia erau trei fii; Ilie, Stefan si Constan tin22, precum si o fata Ruxanda, care a fost mai trziu Doamna iui Alexandru Lapusn eanul. Ct despre Doamna Chiajna a lui Mircea Cobanu, Domnul Munteniei, imortalizat a prin pana lui Alexandru Odobescu, ea pare a fi fost fata lui Petru Rares cu pr ima lui sotie, Mana. Tot astfel, fata lui Petru Voda maritata cu Vfad Voievod be tivul, cel necat n Dmbovita, a fost sau aceeasi Doamna Chiajna, maritata deci de doua ori cu doi Domni munteni, sau n tot cazul, de era diferita de Chiajna, o odrasla de-a lui Petru, din prima lui casatorie. Dupa cum se vede, n secolul al XVI-lea, ramasese obiceiul ca Domnii sa se nsoaie c u odiasle domnesti, iar fetele lor tot numai cu Domni sa se marite. Ct despre cre sterea pe care se pricepu Doamna Elena sa dea copiilor ei, vom vorbi mai fa vale . n 1538, Petru Voda, dupa o domnie de unsprezece ani, n timpui careia a ncercat sa l ateasca hotarele tarii si sa ridice prestigiul Moldovei n fata strainatatii, nest i-ind nsa bine cu cine sa se dea, asa nct ajunsese a-si nstraina simpatiile tuturor vecinilor, se pomeni deodata dusmanit de toti, si din toate partile atacat. Ba pn a si boierii lui, cu care de altfel se purtase aspru, trimisera o delegatie la S tambul, cernd scoaterea sa din domnie, n toamna acelui an, 1538, Domnul se vazu pr ins ntr-un cleste de foc. Pe atunci, de la sud venea marele Soliman, cu o armata de o suta douazeci de mii oameni, o enormitate pe vremea aceea, de la nord armatele polone, si de Ia est cetele hanului ta tarilor. Se ntelesera cu totii sa tabere laolalta asupra Voievodului Moldovei, sp re a-1 alunga dintr-o domnie suparatoare pentru vecinii lui. Daca Petru Rares ar fi avut sprijinul boierilor, poate ar fj ncercat, cu mica dar viteaza lui oaste, sa se mpotri-vea ^'' acestui puhoi navalitor, nsa, dupa cum arn vazut, boierii tar u, dusinanindu- si ei, l parasira. Mai nainte ca pericolul sa devina iminent, Voda si trimisese sotia si copiii n Tran silvania, singura fron-tiera nca libera, si-i instala n cetatea Ciceiului, stap-nir ea ui dreapta, proprietate moldoveneasca n inima Ardealului. Cnd si dete seama ca a mai ramne n Suceava ar nsemna a fi predat de boieri turcilor s au polonilor, o lua si el la goana, singur, calare, fugar prin tara ne care o st apnise. Sfatul tarii alese Domn pe Stefan, supranumit Lacusta (fiindca n timpul domniei I ui s-au napustit lacustele, de-au saracit Moldova), un nepot al lui Petru Rares, fiul lui Alexandru, acel Sandrel al lui Stefan cei Mare, despre care am vorbit m ai sus23. Noul Domn, care voia cu orice pret sa predea pe un-chiul sau Petru razbunarii tu

rcilor, puse cete de ostasi sa-f fugareasca prin tara, sa-1 prinda si, mort sau viu, sa i-1 aduca. Nu izbuti. Pe ct a fost de viteaz Petru Rares Ia razboi, pe att de iute la picior a fost n fuga aceasta. O fuga plina de peripetii pitoresti. Fa ra o sluga domneasca sa-1 ntovaraseasca, el o luase singur prin tara, prin vlcele s i cmpii, prin viroage si coclauri. La Piatra, pe cind trecea prin mahalaua Valea-Viei, un glonte ratacit sau tintit i suiera la ureche. Venea dinspre biseiica locului. Petru, care numai fricos nu e ra, dadu pinteni calului si se opri n dreptul lacasului, sa vada, oare mpotriva lu i a fost ndreptat acel glonte si de catre cine. La geamul bisericii zari atunci u n popa, mbracat n odajdiie slujbei, cu-n pistol in mna, pe care-1 ndrepta asupra-i. A vu numai vremea sa sara de pe cal si sa se adaposteasca n spatele lui. Glontele i suiera hat deasupra capului. Ca fulgerul Petru ncaleca din nou si blestemnd pe pop a cica i-ar i spus: Du-te, popo, ia slujba, ca m-oi ntoarce eu n tara", o lua la goa a mai departe. Zice-se ca pe acel popa I-arfichernat Ghita si ca ne-vasta sa, preoteasa Rada, f iind ibovnica lui Stefanita Voda 55

Lacusta, ar fi ndemnat pe barbatul sau sa omoare pe Petru Rarcs. Si iar se mai zi ce ca atunci cnd s-a sfrsif liturghia si s-a ntors popa Ghita acasa, preoteasa l-a dat pe usa afara, pentru ca nu fusese vrednic sa nimereasca la tinta pe Voievodu l Petru. Iar popa, ndragostit se vede de muierea lui, se spnzura pe culmea Borsogh ianului, urmarindu-1 astfel blestemul celui pe care ar fi vrut sa-I omoare. Ajuns la mnastirea Bistrita, ctitoria Iui Alexandru cel Bun, la ctiva kilometri nu mai de Piatra, Petru Voda descaleca si, intrnd n biserica, se nchina la icoane, adu -cnd multumire Domnului ca-1 scapase de primejdie si rugndu-se de el, sa-i ngaduie sa-si poata nvinge dusmanii. Intrnd n sfinta biserica", spune e! ntr-un hrisov de-al u din 1546, am cazut la pamnt naintea sfintelor icoane, si mult am plns, asijderea s i egumenii si tot soborul plngeau mpreuna cu mine, si am dat fagaduinta lui Dumneze u, ca de m voi ntoarce la scaunul meu cu bine si biruitor, atunci din temelie voi rennoi sfnta mnastire". Pe cnd se nchina astfe! Petru n biserica, veni un om sa-i spuna ca e nconjurata mnast irca de plcuri ca sa-1 prinda, nct abia daca a mai avut timp sa ncalece si n goana ca lului s-a ascuns ntr-adnc de codru. Aceste se ntmplau la 18 septembrie 1538. Fara drum, fara povata, zice Ureche, au dat de strm-tori ca acele ce nu erau nici de cal, nici de picior, ci au cautat a lasare calul. Si asa n sase zile, nvaduindu -se prin munte, flamfnd si trudit, au nimerit Ia un pru si au dat de niste pescari care daca i-au luai seama (adica 1-au recunoscut) cu dragoste 1-au primit. Aces ti pescari, dupa ce i-au dat de rnncare si de baut, 1-au mbracat n haine proaste de -ale lor, si pe nserate i-au scos n Ardeal printre santinelele unguresti, care ntrebn du-i cine snt, ei au raspuns Sntem pescan!" Astfel a trecut Pefru Voda granita, far a ca nimeni sa-I cunoasca. Acolo a po posit la conacul unui ungur, prieten cu el , care nefiind acasa, l-a primit jupneasa lui, l-a ospatat si I-a gazduit peste n oapte, iar a doua zi n zori l-a dat un radvan cu sase cai si doisprezece voinici sa-I ntovaraseasca. Ungurii, prinznd de veste ca a trecut Domnul Moldovei travestit peste granita, au trimis o parte din ostire n urmarirea lui, nsa n-a putut fi pri ns, caci smbata la 21 septembrie, n rasaritul soarelui, a ajuns Petru Voda la Cice i, si intrnd n cetate, a nchis portile!" 56

Era si vremea sa Ie nchida, n cetate putu el n adevar sa-si mbratiseze nevasta si co piii, care de cteva sapta-mni acum l asteptau acolo cu nfrigurare nsa n afara de zi i, nu nchise bine Petru portile, ca sosi armata Iui Zapolya, noul crai ai Ungarie i, si asediul ncepu. Prca-labul cetatii, boierul Simion (poate Stroici) si episcop ul Anastasie, care se aflau nauntrul zidurilor, se dadura de partea dusmanilor iu i Petru, si era ct pe ce sa-1 dea pe mna lui Zapolya, daca nu prindea Domnul de ve ste si nu i-ar ft alungat, cu hula si ocara, dincolo de ziduri Asediul tinu patru luni. Petru Rares era hotart sa moara acolo, cu nevasta, cu co piii si cu toata garnizoana lui, daca soldatii nu 1-ar fi silit, din lipsa de hr ana, sa capituleze. S-a nchinat deci viteazul Petru Voievod lui Ion Zapolya, cu co

nditie nsa, ca el sa restituie cetatea ungurilor, iar acestia sa-i ngaduie dreptul de-a locui mai departe n castel, pna se va alege soarta. Astfel ramase el, cu Doamna Elena, cu copiii si cu ctiva credinciosi boieri n ceta tea Ciceiului, timp de saispre-zece luni. Petru Rares si puse de gnd sa mearga la Stam-bul sa ceara sultanului iertare, mila si redobndirea domniei. Cum nsa corespon denta n afara era deosebit de anevoiasa, nefiind Petru de fapt altceva dect prizon ierul lui Zapoiya, el puse pe Doamna Elena sa ticluiasca pe srbeste o frumoasa scr isoare catre sultan, pe care o cobor noaptea, cu o sfoara, de pe o fereastra a ca stelului, unui om credincios de-al lor, care, prin mii de peripetii, o duse la C onstantinopol. Sultanul nvoi cererea mazilului Domn, si n ianuarie 1540 l aflam pe Voda Petru, ntov arasit de secretarul sau Grigore Rosenberg din Hrlau, parasindu-si din nou famili a si alergnd, plin de avnt si de noi nadejdi, catre malurile Bosforului. La 26 ian uarie era la Alba lulia. Ve-ranciu, un istoric ungur, 1-a vazut acolo si 1-a gas it: foarte vesel, plin de nadejde, caci va redobndi scaunul si nea-vnd nfatisarea un ui om lovit de-o soarta potrivnica" Totusi, cnd a venit vorba de sotie si de copi i, fata lui pe data se schimba si ochii i se umplura de lacrimi". De asemenea din Caransebes, unde ajunse la 2 februarie, scrie el cu mna lui bunului sau prieten, Toma Boldorffer, din orasul Bistrita: Sa te srguicsti d-ta pe lnga copiii si sotia noastra, ce le va fi nevoia, ca sa li se dea lor ceva bani... si de cai sa ai du mneata grija". La 23 iunie Petru e n Constantinopol. Ce face, ce n-vrteste, cite pungi de galbeni a cheltuit si ce lux de eloc57 venta a desfasurat, nu este locul sa aratam aici. Att doar ca sultanul Soliman l p rimi, ii asculta, si- fagadui domnia din nou. Pna a veni momentul oportun, Petru fu gazduit n mahalaua genoveza, Pcra, dincolo de Cornul de Aur, unde ntretinu o mica Curte Domneasca, compusa din unguri, din greci, din italieni, ba chiar si din tu rci, care, n dispretul prescriptiilor Coranului, ^i luau libertatea de-a se mbata. Pe Doamna si pe copii nu-z iuta, gndui i era mereu le ei; si cu orice prilej le tr imitea, tot prin Boldorffer, vesti de Ia el. Aici nu ne lipseste nimic", scrie el , si te rog pe D-ta sa te srguiesti cu ce poti, sa faci bine nevestei si copiilor c u hrana si cu alte cele, pentru care vei fi piatit, caci adauga el voi fi acela c e-am fost si nca mai mult!" Totusi, pe vremurile acele nesigure, stafetele nu so-seau toate ia vreme, poate uneori chiar deloc, deoarece vedem pe Doamna Elena cernd, n ianuarie 1541, vesti d e la barbatul ei, prin castelanul Ciceiului, care scrie Ia Constantinopoi ca Mari a sa Doamna Mariei sale ma roaga sa ntreb de dnsul, fiindca mult se ntristeaza". Doamna Elena ncredintase unui grec, Toader, un inel scump sa i-1 aduca lui Petru la Stambul. Grecul, siret, se opri Ia Bistrita si-si nsusise inelul, precum si ba nii de drurn pe care i-i daduse Doamna. Amanta femeie se plnse bistritenilor mpotr iva lui Toader, cerndu-i napoi juvaierul si banii, care nu mai zic documentele de i-au fost sau nu restituite. n sfrsit, n primavara anului 1541, Petru si recapata domnia. n timpu acesta, n Moldova, boierii Arburesti si Ga-nesti omorsera pe Stefan Voda Lac usta, sus ntr-un foisor, n cetatea Sucevei, cit si astazi", spune Nicolae Cos-tin, d upa vreo doua sute de ani, se cunoaste sngele pe zidul peretilor casei aceia, pist ruiat din Stefan Voda" Acesti boieri alesesera domn pe Alexandru Cornea24, omul lor, care, aflnd ca se ntoarce Petru Rares cu ajutor turcesc pentru a-si lua din no u domnia, i iesi nainte Ia Galati, cu oastea Iui ct o avea, ce nimica n-au folosit, c a parasindu-i ai sai, au cazut n minile lui Petru Voda si de ndata au poruncit de i -au taiat capul". Iar pe boierii iui i-a taiat pe toti, pe Mihul Hatmanul, pe Tr otusan Logofatul, pe Crasnes si pe Cozma Gane postelnicul23. Curatind astfel cmpu l de cei ce-1 dusmaneau, Petru Voda putu domni n liniste n ultimii ani ai batrnefii or sale, 58 El trimise pe data la Cicei sa i se aduca familia, care, sosind la Suceava n ziua de 25 mai, icsitu-le-au Petru Voda nainte trei miie de loc si multa bucurie era Ia

adunarea lor; ca pe cta jaie fusese cnd se despartise la Ocei de se duse la Tarig rad, mai multa bucurie si veselie era acum la mpreunarea lor" (Miron Costin), Dupa cinci ani de domnie destul de linistita de data aceasta, n care gaseste totu si cu cale ba sa ^e dea de partea germanilor caie ntreprinscsera o cruciada mpotriv a sultanului Soiiman, ba sa se ntoarca din mu de partea turcilor, prinznd pe Malat, Voievodul Ardealului, si tri-mitndu-1 legat ia Constantinopol, Petru Rares, ba-trn n 1546, moare de boald n capitala lui, Suceava. El fu ngropat la m na sti rea Pro b ota, pe malul Siretului, ctitoria lui. De-acum nainte, viata vaduvei lui, Eiena, este un ade-varat canon. Ea ramne n Moldo va, caci la moartea lui Petru se urca n scaun fiul lor, Ilie, nevrstnic, si Doamna e silita, dupa obiceiul poporului, sa ia trebile tarii n mna. Ilie fusese timp de doi ani (1544 1546) ostatec la Cons-tantinopol, cum fusese si tatal sau n tinerete. De unde i-a putut veni, n scurtul timp de doi ani, dragostea ce prinsese de turci, nu putem sti. Ei se ntoarse la Iasi cu o ceata de mahomeda ni djpa el, barbati si femei, cu care, dupa vorbele cronicii, ziua se desmierda, iar noaptea cu turcoaicele petrecnd (cronica zice mai urt), din obiceiurile crestin esti s-au departat". Si mai zic Lctoptsetii ca altfel parea blnd si milostiv, nsa d enafara se \edea pom nflorit, eara dcnlauntra lac mputit!". Dupa patru ani de dest rabalata viata si nedemna domnie, abJica de buna voie =1, trecnd coroana fratelui sau, Stefan, pleaca la Stambul, pentru a se turci. Numele l m cel nou a fost Me hcmed, iar n istoric a r apta s legata de faptura lui porecia de Turcitul", Ihas T urcitul. De altfel a murit curnd, exilat fiind la Brusa, n Asia Mica. Eata de despot si vaduva de Domn moldovean, Doamna Eiena nu mai stia cum o mai r abda Dumnezeu pe pamnt, sa traiasca aa'e rusine si atare dureie. Ajuns Domn n locul lui frate-sau, Sefan ncepe a mi-lostivi bisericile, pentiu a ste rge n ochii poporului amin-tirea proasta lasata de Ilie. nsa moldovenii se saturas era de odraslele acestea ale lui Petru Voda. Li se paru ca Stefan, cu toate ca bi seiicos, calca pe urmele lui frate-sau, n fiece clipa li se paiea c-o sa-si leped e si el legea pentru 59 a se face turc. O mna de boieri, conjurati, hotarra sa-1 omoare. Noaptea, pe malul Prutului, unde mersese el sa faca chef, tot cu turcoaice de altfel, nconjurara b oierii cortul n care se odihnea dupa betie, si, taind sforile, se narui cortul asu pra lui. n nvalmaseala aceea, se re-pezira asupra-i si-1 njunghiara. Apoi, pe loc, acolo, alesera Domn pe unul de-al lor, boierul Joldea, pe care pentru a-i da si l ui nfatisare domneasca, l logodira cu domnita Ruxanda, sora omortului Stefan Voda. Casatoria aceasta nu a avut Joc, caci Joldea Voda, curnd dupa aceea, u prins si ca lugarit de catre vornicul Motoc, care aducea din Polonia un nou Voievod Moldovei , pe stolnicul Petre, fiul Iui Bogdan Orbul, nepotul lui Stefan cel Mare. Hotart, moldovenii erau destoinici. Le trebuia musai, Domn din osul lui Stefan. Petru, fiul din fiori al lui Bogdan cu Nastasia din La-pusna, se urca pe tronul n aintasilor sai, lund numele de Alexandru Voievod si poreclit fiind de popor, dupa numele de bastina al marnei sale, Lapusneanui. Urcat n scaunul destinat lui Jolde a, el ii lua si mireasa, pe domnita Ruxanda, a carei poveste face obiectul capito lului ce urmeaza, Doamna Elena, care n ultimii sase ani se obisnuise cu toate nenorocirile, o vazu s; pe aceasta, pe fiica-sa Ruxanda, logodita, vaduva si maritata apoi cu-n var p rimar de-al ei. Nu se stie cum s-a sfrsit doamna Elena. S-a spus c-a fost sugrumata din porunca g inerelui ei, Lapusneanui. Daca asa s-o fi ntmplat, nseamna ca n spaima unui asasinat s-a stins blinda Doamna Elena, fiica regelui Ion al Serbiei, vaduva unuia din m arii nostri Voievozi, care si-a petrecut o parte din viata asteptnd n cetatea Sucev ei ntoarcerea sotului ei din razboaie, petrecn-d trei ani prizoniera n castelul de la Gcei, ngrijorata de soarta Domnului fugar, ajunsa pe la patruzeci de ani vaduv a, avnd nemarginita durere sa vada pe unul din fiii ei tur cindu-se, pe celalalt ornort de boieri si pe fata ei maritata cu cei care trebuia sa-i rapuna zilele. Vietile aceste de Doamne romnce nu erau tocmai de invidiat. Vom vedea mai jos ce soarta au avut fetele Iui Petru Rares, Doamna Ruxanda s Doamna Chiajna, doua cuno scute fiefuri ale istoriei noastre.

DOAMNA RUXANDA A LUI LAPUSNEANUL omnita Ruxanda se tragea din neam stralucit. Prin tatal ei, Petru Voda Rares, era nepoata lui Stefan cei Mare, iar prin maica-sa, Doamna Elena, nepoata lui Ion, d espotul sr-bilor. Dar a i fata si nepoata de Domn nu nsemna, pe vremile acele, o id eala fericire pamnteasca. Nascuta ia Suceava prin anul 1535, n timpul domniei tatalui ei, aceasta domnita a vu o trudita copilarie. Fratii ei Bogdan si Chiajna, dm ntm ca sa tone a lui Petru , si fratii ei drepti, Constantin, Iiie si Stefan, or fi rasfa-tat-o poate cum r asfata fratii mai mari pe cel mai mic copil a! casei, nsa aceasta copila avea abi a 3 sau 4 am", cind tatal ei, mpresurat de dusmani, fu nevoit sa-si trimita famili a n Transilvania, la cetatea Ciceiului, pe atunci proprietatea domnilor moldoveni . Sosind si el dupa cteva saptamni, fugarul Domn avu de sustinut acolo un asediu d e patru iuni mpotriva armatei Iui Zapoiya, craiul Ungariei; iar cnd, silit de garni zoana lui, deschise portile cetatii si se preda, i se impuse sa ramna n cetate pri zonier al regelui. Prin urmare, primele amintiri, care se vor fi desteptat n sufletul copilului, treb uie sa fi fost o fuga prin munti, o bejnie de Ia Suceava la Om, o zarva de arme, de mpuscaturi, de vaiete, poate foametea chiar, ororile unui asediu si pe urma nch isoarea. Cum Petru Rares pleca mai n urma la Stambul ca s-si recapete domnia, iar familia ramase mai departe prizoniera n Cicei, copilaria Ruxandei i mai fu otravita si de plnsetee mamei sale, care, zice o scrisoare a prietenului casei, Boldorffer , mult se ntrista" ca nu avea stiri de la sotul ei. In sfrsit, n iarna anului 1541, se ntoarsera cu totii din nou la Suceava, caci Petr u Voievod recapatase domnia. De aici ncolo, timp de vreo 4 5 ani, o fi fost un trai mai mult sau mai putin tihnit si o fi vazut si copila aceasta 61 ceva liniste mprejurul ei. nsa, dupa abia patru ani si jumatate, Petru Rarcs,batrn n 1546, si dadu duhul n cetatea Sucevei; Ruxanda avea pe atunci 11 12 ani. Ramase ia Suceava, caci fratele ei mai mare, Ilic, fusese ales Domn, si, ncavnd el nsusi ma i mult de 15 ani, mama lor Elena luase, mpreuna cu sfatul tarii, trebile Moldovei n rnna Urmara iar zile necajite, caci fratele acesta, dupa cinci ani de netrebnic a domnie, parasi scaunul Moldovei de buna voie si pleca la Stambul sa se turceas ca, n locui lui, boierii alesera Domn pe celalalt frate, de-al doilea, Stefan, ca re, cu toata fatarnicia Iui, umbla si el nconjurat de turcoaice, ceea ce nelinist ea tara, facnd-o sa banuiasca faptui ca va calca si el ntr-o buna zi pe urmele fra telui sau Ilie. O conjuratie se forma, cu hotar rea de a-l omor Domnita Ruxanda avea acum, n 1552, cam la 17 18 ani si, zic marturiile timpului, er a frumoasa. Trebuie sa se fi aflat cu maica-sa la Curtile din Iasi, nu din Sucea va, n zileie de septembrie, cnd s-a desfasurat drama ce urmeaza. Stefan Voda cu turcoaicele lui merse pe malul Prutului sa se scalde. Dupa baie u rma cheful si dupa chef odihna, ntr-un cort, pe malul rului, pazit numai de 17 ost asi, Voievodul Moldovei adormi. Boierii conspiratori, lamnzi de sngele viitorului r enegat, se aruncara asupra garzii, o strapunsera cu lancile si apoi, taind sfori le cortului care se narui peste Stefan, se napustira asupra-i si-1 n-junghiara. A colo, pe foc, I-au si ngropat. Si cum l ba-gara n pamnt, se si pusera la sfat pe cin e sa aleaga Domn. Daca persoana acestuia era sau nu hotarta de mai nainte, nu ne s pune istoria. Att stim, ca !-au ales pe Joldea, un boier nca tnar, din capii conspi ratiei. Cum obiceiul tarii nu ngaduia nsa ca Voda sa nu fie, daca nu os de Domn", c el putin nrudit cu vreun Domn, sfatul hotar ca Joldea sa ia de nevasta pe domnita Ruxanda. Cam aceasta rezulta din cronica si din spusele istoricilor. Iar adevarul poate fi ca tnara domnita si noul Voievod se iubeau mai de mult si erau ntelesi ntre ei ca s a se cunune mpreuna. Altfel nu s-ar ntelege cum de-au pornit ndata cu totii de pe m alul Prutului nspre Iasi, unde domnita i astepta, desi iarasi trebuie marturisit c a e ciudata aceasta nunta ce urma sa aiba loc ntre Ruxanda si ucigasul fratelui ei . Oricum vor fi stat lucrurile, sigur e numai ca Joldea porni Ia Iasi sa-si ia mir easa, si de acolo urma sa mearga amndoi Ia Suceava, sa faca nunta si sa se aseze n

scaun. 62 La Sipote, n judetul Botosani, alaiul domnesc e ntm-pinat de-o armata polona, avnd n fruntea ei pe vornicul Motoc, care ataca mica oaste a lui Joldea, o batu si, pri n-znd pe noul Voievod, alesul boierilor, l nsemna la nas fiindca, dupa obiceiul tar ii, oamenii nsemnati nu mai puteau domni, l trimise apoi la mnastire, calugarindu-1 cu sila. Visul de domnie al lui Joldea tinuse trei zile Ce voia nsa acest Motoc, cu oastea lui leseasca? El aducea cu sine pe un alt Domn , stolnicul Petru, fiul lui Bogdan Voda Orbul cu Anastasia, trgoveata din Lapusna . Acest Petru traise n Polonia26,se ntelesese cu o parte din boieri pentru a nlatur a pe Stefan Rares, si acum, cu ajutorul regelui polon, venise n tara sa-si ocupe scaunul, mostenirea lui dreapta, zicea el, dupa tatal sau Bogdan si bunicul sau Stefan cel Mare. nainte chiar de-a intra n Moldova, el fusese ncoronat Domn, n orasu l Trebovla n Polonia de catre armatele regale lesesti. Auzind ca boierii alesera n locul asasinatului Stefan pe Joldea, si trimisese vornicul sa prinda pe acest ne poftit Voievod, sa-1 calugareasca, si, punnd mna si pe domnita Ruxanda, cu boierii asasini ai fratelui ei, fu deci dusa din Iasi la Suceava. Acolo ea gasi pe noul Domn urcat n scaunul tatalui si fratilor ei, acel Domn care-si schimbase numele d in Petru in Alexandru, iar de popor fu poreclit Lapus-neanul, dupa locul de bast ina al mamei sale. Mai cu voie, mai cu sila, ea primi sa-i fie nevasta, desi era u veri primari, nsa mitropolitul gasi cu cale sa afirme ca, dupa canoane, ei nu se nrudeau, ntruct s Rares si Lapus-neanul erau numai copii naturali. Desi att pana poetica a Iui Costache Negruzzi, ct si judecata istorica a lui Xenop ol au facut din Alexandru Lapusneanul o fiara cu nfatisare de om, Domnul acesta n u pare sa i fost att de salbatic si de crud, precum ne-a fost nfatisat pna acum. Nic i afirmarea ca el si-ar fi sugrumat soacra, pe blinda Doamna Elena, nu poate fi a cceptata fara o mai temeinica cercetare. Si s-ar pare chiar ciudat ca Doamna Ruxa nda, care a trait bine cu sotul ei, sa fi putut tine la asasinul mamei sale. n to t cazul l vedem pe Voda Alexandru avnd mereu grija de nevasta lui. La Sibiu, la Bra sov, s-au descoperit scrisori, prin care Lapusneanul cere n repetate rnduri lucrur i bune de mncare: prune, ciresi, altele de-ale gurii pentru sotia mea". De asemeni l vedem primind la Curtea lui, cu o uimitoare bunavointa, pe acul vntura-tara cea lost laujh Erachde Despotul, pentru simplul motiv ca se zicea var 63 cu Doamna Ruxanda, nepoata de despot si ea, dupa ma-ma-sa, Elena. Si n sfrsit, cnd n 1561 acelasi inteligent si cultivat aventurier, lacob Eraclde Despotul, alunga, cu ajutorul unei armate de mercenari, pe varul sau din scaun si din tara, Alexan dru Lapusneanul, fugar, avu grija n primul rnd de sotia si de copiii lui, pe carei trimisese n siguranta la vecinul lor, Domnul Munteniei, nepotul Ruxandei. Din aceste fapte trebuie trasa concluzia ca Lapasnea-nul nu era neom, ca si-a iu bit sotia si ca aceasta, la nndul ei, o i tinut la barbatul ei. Dupa detronarea lui, Lapusneanul se reugie la Cons-tantinopol pentru a cere turcilor recapatarea domniei, O si obtinu, dupa doi ani, n 1563. Si iara si, prima lui grija cnd ajunse n Iasi, unde-si muta el de data aceasta scaunul, fu sa-si aduca din Bucuresti pe Ruxanda si pe copii. Ca n timpul acestei domnii de -a doua (1563 68) Alexandru Voda facu acel grozav macel de boieri, despre care ne vorbesc cronicile (a omort 47 din ei ntr-o sin-gura zi) iarasi nu trebuie sa n e duca la concluzia ca el era o fiara. Lapusneanul fusese tradat de boierii lui, care dadusera domnia lui Despot. Se impunea nu numai o razbunare, ci un exemplu. Si Stefan cel Mare si taiase boierii, pe patul de moarte fiind, si Pe tru Rares a omort o sumedenie de cataniti, fara ca istoria sa faca din ei niste monstri; dimpotriva, nsa istoria are ciudateniile ei. A vrut sa aca din Lapusneanul pata de snge pe filele imaculate ale cronicilor. Si nu s-a bagat de seama ca a fost scrisa dupa marturiile contemporane ale unor patimasi boieri, ei nsisi poate atinsi de razbunarea lui Voda. Si nu s-a bagat iarasi de s eama ca Moldova avea o veche, puternica, ambitioasa, galagioasa si tulbu ratoare boierime, care de mai bine de 50 de ani ncepuse sa-si faca de cap, care

voia sa faca si sa desfaca domniile, si mpotriva careia s-a ridicat nti Stefanita, apoi Petru Rares si la urma Lapusneanul. Cei dinti au distrus numai cteva din aces te neamuri boieresti (Tautulestii, Arburestii si Ganestii), el le-a exterminat pe aproape toate, nlocundu-le cu altele noi (Bals, Sturz a, Stroici, Movila, Septilici etc.). A primenit boierimea. A distrus putere a boierilor desca-lecatori, peuiiu a be servi de bunavointa unor noi veniti. A fost un om politic. Istoria acelei epoci trebuie refacuta. Cred ca cel mai bun aparator al lui Lapusneanul este Doamna lui, Ruxanda, care i-a stat alaturi neclintita, care, cnd n 1567 s-a mbolnavit, trimitea la Sibiu dupa 64 doctori, care, cnd pe patul lui de moarte a cerut sa fie calugarit, I-a stai de-a dreapta pfna 1-a vazut cu scufia n cap pe noul calugar Pahomfe. Iar daca o fi adevarat ceea ce nu e dovedit ca, trezindu-se din letargie, cnd se vazu Lapusneanul chiar calugar de-a binelea, ar fi racnit boierilor ca daca se va scula din pat, pe multi va popi si el" si ca boierii nspai-mntati i-ar fi dat atu nci otrava ca sa-i curme zilele chiar daca aceste ar fi adevarate, apoi sigur es te ca nu Doamna Ruxanda si-a otravit sotul. Pna si severul Xe-nopo apara pe aceast a Doamna de nvinuirea ce i-o aduce legenda. Ct despre Letop'tseti, zice Ureche ca Ruxanda era o femeie crestina, nteleapta, destoinica si dumnezeiasca, si la toate b unatatile plecata si milostiva". Iar Ureche vornicul trebuie sa fi stiut ce fel de femeie fusese Ruxanda, deoarec e a trait numai cu putine generatii mai trziu. Asadar, la 1568 iat-o pe Ruxanda vaduva, la vrsta de abia 33 de ani. Boierii, mai mult de hatrul ei, dect n amintirea raposatului Lapusneanul, alesera Domn pe Bogda n, fiul lor, un copilandru de cincisprezece ani. Iar cum Doamna era, dupa cum am vazut, femeie nteleapta, destoinica si dumnezeiasca", sfatul tarii a numit-o re-ge nta", sau, cum se spunea pe atunci mai pe nteles si mai frumos, au pus-o pe ea sa poarte trebile tarii". Si le-o fi purtat bine, desi plodul Domn era cam zburdaln ic. Ureche spune despre el ca era blnd si cucernic si tuturor arata dreptate, ct se cunostea ca nimic nu s-au aratat n el din obiceiul tatne-sau. Nici la carte nu er a prost, la calarie sprinten, cu sulita Ja halca nu prea lesne avea potrivnic, l a sagetare din arc tare nu putea fi mai bine. Numai ce era mai de treaba domniei i lipsea: ca nu cerca batrnii la sfat, ci de la cei tineri din casa lua nvatatura" . Voda Bogdan Lapusneanul, fiul lui Voda Alexandru, mai avea, pe linga cusurul dea i mai mult un sportsman" dect un barbat de stat (ceea ce, la vrsta lui, era de alt fel destul de firesc), mai avea cusurul, zic, sa fie prea ndragit de poloni. Las' ca pe regele lesesc din prea milostivul meu stapn" nu-1 scotea, dar apoi se mai si apuca sa-si logodeasca doua din surori cu nobili polonezi, Gas-par Panievski si Christofor Sborovski, iar la urma, el nsusi peti pe fiica lui Ion Tarlon, unul din marii boieri ai Liovului (Lemberg). Mama-sa, Domnita Ruxanda, care purta doar trebile tarii, ntelese ca aceasta nclina re a fiului ei pentru vecinii 5 Comanda J* 84 65 de la nord nu era pe placul boierilor, carora, dupa ce de curnd vazuse pe-un Domn de-al lor turcindu-se, pe un altul pe cale de-a se turci, nu le-ar fi placut sa vada pe acesta inchinnd tara papistasilor. Boierii moldoveni erau ortodocsi, si din legea lor nimeni nu i-ar i putut scoate, nteleapta Doamna Ruxanda, fiica si ne poata de pravoslavnici, ncerca sa tempereze apucaturile fiului ei. Logodna uneia d in fete, cea promisa lui Sborovski, se si rupse, ceea ce, de altfel, va face ca Bogdan sa-si piarda tronul. nsa soarta nu vru ca Doamna Ruxanda s-o mai vada si p-asta. In noiembrie 1569 ea se mbolnavi, si dupa o scurta suferinta, la 12 ale aceleiasi luni si dete duhul, l a Iasi, n Palatul Domnesc. Avea treizeci si cinci de ani si domnise, ca regenta, nici doi ani mpliniti. O ngropa fiul ei, n jaea boierilor si a poporului care o iubi

se, la mnastirea Slatinei, alaturi de sotul ei, Voievodul Alexandru Lapusneanul. Bogdan (nascut n 1553) a domnit putina vreme dupa moartea mamei lui. n 1572, o nep revedere de copil amo-rezat 1-a costat domnia, ntovarasit numai de doi calareti, iarna, cu sania, el trecu Nistrul n Polonia penlru a-si vedea logodnica. Christof or Sborovski, care nu-i ierta stricarea logodnei lui, l pndea de mult. Stia ca obi ceiul Domnului era sa treaca deseori Nistrul, pe ascuns, n apropierea Hotinului p robabil, unde si mutase domnul resedinta pentru a fi mai aproape de iubita lui. nt r-o zi, oamenii iui Sborovski, pusi anume ca sa-1 pndeasca, l prinsera si-1 dusera la stapnul lor, care-1 nchise n casa lui. Bogdan a trebuit sa plateasca sase mii d e galbeni ras-cumpararea sa, pesin, iar pentru alte sume a garantat cumnatul Pan ieski. Cnd scapa nsa din casa acestui dusman si voi sa se ntoarca n tara, gasi scaun ul Moldovei ocupat de Ion Voda cel Cumplit. Dupa zadarnice ncercari armate de a-si recapata domnia, dnd astfel polonilor prilejul de-a mai i o data nvinsi de moldoven i, nenorocitul copil si lua lumea n cap, si, dupa mai multe pribegii, muri nebun la Moscova. CHiAJNA A LUI MIRCEA CIOBANUL T n orientul acesta, n care, timp de patru " veacuri, atotputernic a fost numai padsahul din Stambul," printre craii, domnii si domnisorii ale casor tari fusesera definitiv nglobate n sfera acestei atotputernicii, Voievozii O romni aveau nsemnatatea lor. Martori, toti cronicarii si istoricii timpului, unguri si poloni, nct a fi fost pe atunci nepoat a, fata, nevasta, cumnata si mama de Domni romni nu era putin lucru. Iar Doamna C hiajna avea, pe lnga stralucirea neamului din care se tragea, si o marcata person alitate a ei, care explica ndeajuns vaza de care s-a bucurat n ochii contemporanilo r. Din nefericire, nsa, istoria ne-a falsificat-o. fncepnd cu cronicarii cei mai v echi. Stoica Ludescu si Radu Popescu, urmnd cu Gheorghe Sincai, cu Engel, cu Laur caci a fost un poet Alexandru Odobescu, s-a format n j ian, cu Xenopol, cu poetul urul acestei figuri o legenda care, ca orice legenda, ese o fantezie. S-a spus de Doamna Chiajna ca a fost personificarea ambitiei, a rautatii sl a cruzimii. Un monstru. Nu e adevarat Nici nu rezulta de nicaieri c-ar fi putut fi rea. Ambitio asa si cruda, poate. Dar nu ntr-att nct sa faca din ea un tip, o personificare. A fo st omul, femeia vremii, a unor vremi, cnd viata omeneasca, nu numai n orient, n lum ea ntreaga (sa ne gndim la noaptea Sfntului Bartholomeu), era desconsiderata; cnd cur gea, prin santurile strazilor, sngee omenesc, fara ca nimeni aproape sa-1 bage n se ama,. Asa nct aceasta Doamna romna n-a fost n afara de mentalitatea normala a epocii n care a trait, si n tot cazul a fost sub ceea ce legenda a facut din ea. _ Mai nti , ambitia ei mereu triumfatoare de a-si vedea fiii si nepotii, prin mijlocirea e i, domnind cnd n Muntenia si cnd n Moldova, este o fantezie, o eroare provenita dint r-o lipsa de identitate. Pna la descoperirile critice moderne, Doamna Chiajna a f ost luata drept mama lui 67 Petre Schiopul si a lui Alexandru Voievod si drept bunica lui Mihnca Turcitul, t oti Domni ai ambelor principate, pe cnd de fapt Chiajna nu numai ca nu a fost mam a si bunica lor, nici ruda macar cu ei, dar le-a fost chiar dusmana. Drept dovad a de felul cum se scrie istoria. Cladeste pe baze false o ntreaga epopee, pe care istoriografia o dovedeste azi gresita de la un capat la altul47. Dezbracata de legenda si redusa la proportiile adevarate ale ciudatei ei firi, Do amna Chiajna ni se nfatiseaza ca o femeie inteligenta, ambitioasa si energica. Att . Nascuta din Petru Rares si din cea dintii sotie a lui, Maria, cam pe la anul 152 5, probabil n Polonia, n timpul pribegiei acestuia nainte de domnie, ea avea abia f rageda vrsta de doi sau trei ani, cnd tatal ei cuceri scaunul Moldovei. Mutati la Suceava, capitala tarii, copila aceasta si pierdu mama la vrsta cnd nu putea nca sa aiba o limpede notiune despre ea. Un an mai trziu, tatal ei se rcnsura cu acea odr asla de neam regesc din Serbia, Doamna Elena, despre care am vorbit mai sus. Mam a ei vitrega, fiind o femeie, dupa ct se pare, deosebit de evlavioasa si de buna, s -ar i purtat cu ea cum se purta cu propriii copii, si o i cautat sa-i dea o creste re potrivit preceptelor evanghelice, astel curn s-a nteles a o da si fetei ei, Rux

anda. Insa, precum aceasta crestere n-a prins la fiii ei, Ilie si Stefan, astel n -a dat rod nici la fata ei vitrega. Sngele razboinicilor stramosi clocotea n vinel e Chiajnei si, n aceasta privinta a energiei, nu era s-o dea de rusine. mpreuna cu Doamna Elena, cu fratii si surorile ei, fuge si ea, n 1539, de la Suceava la Cicei, n Transilvania, cnd Petru Rares e nevoit sa-s,i lepede domnia. Daca cunoastem cu destule amanunte viata ce-a dus la Cicei aceasta familie domneasca de exilati, de prizonieri, apoi, dimpotriva, stirile despre domnita Chiajna se ntuneca pentru perioada aceasta. u i pierdem urmele pna ntr-att, ca nici nu stim daca fiia lui Petru Rares care, cam pe vremea aceea, se marita cu un anume Vlad, Voievod al Munteniei, era cumva Chiajn a noastra sau poate o sora de-a ei, pe care ar i, chemat-o Ancuta si despre car e n-avem nici o stire. Cee? ce stim e ca acest Vlad Voda era betiv si ca abia du ps cteva luni de domnie se mbata ntr-o zi att de zdravanj nct, pier/ndu-si centrul d ravitate, cazu n Dmbovtts si se neca. Daca pe vaduva lui a chemat-o Anca sai Chiajna, sau daca Anca si Chiajna erau aceeasi persoanaj 68

nu stim. Sigur e numai ca abia n timpul domniei de-a doua a lui Petru Rares si an ume n chiar anul mortii lui, 1546, Chiajna se marita cu Mircea, fiul, probabil na tural, al lui Radu Voda cel Mare al Munteniei. Nunta se facu la Iasi, n luna lui iunie 1546, iar printre solii Domnilor vecini s osi din Ardeal, ca oaspe al lui Rares, capitanul Nicolae Cherepovici, a carui fa ta avea sa ajunga, 17 ani mai trziu, nora miresei. El aducea dar de nunta o cupa de aur si bogate postavuri. n amintirea tinerilor lui ani, cnd crestea prin muntii nostri turmele de oi care 1 -au facut om chiabur, romnii, desi stiau ca Mircea Voievod este os de Domn" si pur tat prin Starnbul, 1-au supranumit totusi Ciobanul". Iar pe Chiajna, ajunsa Doamn a lui Mircea Ciobanul, au numit-o Mircioaia". Daca Chiajna Mircioaia o fi fost n adevar o femeie cruda, apoi, de cum a apucat b arbatul ei scaunul tarii, o fi avut de ce se bucura. Caci prima grija a noului D omn fu sa-si aie boierii. De altfel, ntreaga lui domnie a fost un lung sir de omor uri, talmacite de istorici n deosebite feluri. Astazi nsa, cnd stim ca Mircea era f iul lui Radu cel Mare, si deci ruda detronatului Radu Paisie, ntelegem mai bine c a omorurile acestea nsemnau distrugerea partidului care, tinnd cu acesta, i era lui potrivnic. Si-ntr-a-devar, desi Radu Paisie fu exilat tocmai la Alexandria Egipt ului, unde pare a fi murit, nici doi ani nu trecura de cnd se urcase Mircea n scau nul Munteniei, ca boierii, care-1 dusmaneau si care scapasera de la macel, se sc ulara din Ardealul unde se remgiasera si venira asupra-i cu oaste, sa-1 alunge d in tara. La Peris, lnga Bucuresti, le iesi Mircea ntru ntmpinare, i nvinse, si, mai p inznd cjtiva boieri, i taie si pe ei. Dusmanii lui nu se lasara, venira de peste Olt acum, avnd n capul lor pe-un nou co mpetitor, Radu Ilies, care birul la Moinesti si alunga pe Mircea dincolo de Duna re. La Rusciuc, sau la Giurgiu, Mircea Ciobanul capata ajutor de la turci, batu pe Radu Ilies si se aseza din nou n scaun. n timpul acesta nu stim ce facea Chiajna, copii desigur, caci a avut destui, dupa cum vom vedea, ncolo, a fost probabil o nfrigurata spectatoare. Caci rolul ei, sa -i zicem istoric, a nceput abia dupa 1554, adica dupa mazilirea sotului e, scos di n domnie de turci, fiindca l banuira ca ntr-o lupta, ce purtase sultanul cu mparatu l Germaniei, Mircea i-ar fi tradat, 69 Mutati de pe malul Dmbovitei pe acel al Bosforului, Mircea si Chiajna ncepura obis nuitele procedee de dezvi-novatire si uneltiri de recapatare a domniei. Si aici a aratat Chiajna ce fel de stofa era n ea, ce el de cap avea. Pe cnd, pna acum, toat e aceste uneltiri se rezumau de fapt ntr-una singura, sunatoare de pungi, Chiajna , ce-a dinti din Doamnele noastre, gasi mijlocul cel rnai dibaci de a-si ajuta ba rbatul, anume acel de-a intra n legaturi de prietenie cu cadnete sultanului, o res pectuoasa si lingusitoare prietenie, o insinuare n harem. Nu e vorba, ploaia n gal

beni urma sa curga. Insa mijlocul acesta de-a izbuti prin farmecul a doi ochi de femeie si a unui zmbet ispititor era nou, n istoria noastra cel putin. Chiajna tr iumfa. Pe scaunul Munteniei, n locui barbatului ei, se urcase o ruda de-a lui, Patrascu, fiul lui Radu Voievod (si tatal lui Minai Viteazul), Patrascu zis cei Bun, fiin dca a domnit patru ani fara a macelari pe boieri. !n schimb, fireste, 1-au macel arit boierii pe el. Sau rnai bine zis, l-ar fi otravit vornicul Socol, fisoritul lui, care lua, cu de ia sine putere, scaunul tarii n primire. N. iorga (n Hurmuza chi, XI) afirma, nsa, ca Patrascu n-ar fi fost otravit, ci ca, dimpotriva, nir-o ca mpanie purtata n Ungaria ar i racit, s-ar fi mbolnavit, si, mutndu-si resedinta la Rm nicul-VHcei, la aer, a chemat un doctor din Sibiu sa-1 ngrijeasca. Totusi boala p are a fi ost mai tare dect stiinta doctorului ardelean, caci n ajunul Craciunului, 1558, el si dadu duhul. C-o fi una, c-o fi alta, Patrascu cel Bun moare la sfrsitul anului 1558, vornicul Socol i ia locul n scaun, iar Mircea Ciobanul alunga, dupa cteva saptamai, pe uzurp ator din tara. Sosit n ianuarie 1559 din Constan-tinopol cu o armata turceasca, e l se urca din nou n scaun, dupa patru ani de lipsa, n care timp dorit nu fusese. Ba chiar acestia, cum aud ca Ie vine iar Ciobanul Domn, fug din nou aproape toti n Ardeal. Acolo, prosteste, se Iasa ademeniti de juramintele lui Mircea, cum ca, daca s-or ntoarce n tara, nu se va atinge nimeni de-un fir de par din capul lor. S i iata-i ca turma de oi. ntorci ndu-se la Bucuresti, unde n-apucara bine sa intre pe poarta orasului, ca si fura macelariti. Cei ce putura scapa luara din nou cal ea pribegiei, pregatindu-se a sv razbuna nca o data mpotriva crudului, nemilosului Voie vod. Soarta nsa i ajuta n alt chip. n septembrie s1 aceluiasi an, 1559, Mircea Voda Ciobanul moare, de moai 70

te buna se crede, si e ngropat n biserica domneasca, ctitoria Iui, cea de pe piata Sfntului Anton din Bucuresti, unde nu i se mai vede astazi mo r m n tu l. Boierii pribegi respira. Srng, acoo n Ardeal, o mica oaste, trec muntii ?i se ndreapt a asupra Bucurestilor. Aici i astepta nsa Chiajna, vaduva Iui Mircea, fata lUi Petru Rares. Ea avea un fi u, Petre, un minor care trebuia ocrotit, al carui tron trebuia aparat. Se puse n fruntea castei domnesti, o mna de oameni, si e singurul exemplu din trecutul nostru a unei femei conducnd o ostire n razboi, ntmpinnd pe razvratiti la Romnesti, deschi batalia. Fu nsa nvinsa de o armata mult mai numeroasa, asa nct, ntorcndu-se n graba Bucuresti, si lua baietii si fetele, si mpreuna cu ei si ctiva boieri credinciosi, t recu Dunarea. Cpatnd la Rusciuc ajutor de la turci, se ntoarse n tara, batu pe dusma ni ia Serpanesti si-i alunga peste munti. Izbnda aceasta nu fu de lunga durata. Boierii razvratiti se ntoarsera din Ardeal cu noi ajutoare de la unguri si ai^-.gara pentru a doua oara din scaun pe tnarul Do mn si vreJ :ica lui mama. De data aceasta ei trebuira sa faca drumul Stambu-lului, cci pasa din Rusciuc na vei sa-i mai dea ajutor. Ct despre sultan, se auzea ca, suparat de toate tulburari le aceste, era pe cale sa scoata copilului Petru domnia. Cam n timpul cnd lupta Chiajna pentru izbnda sotului ei, ncepura ia Consiantinopol si de data aceasta aler-gaturi, intrigi, momeli, fagaduieli si realizarile lor pen tru izbnda fiului. Patruzeci de mii de galbeni odata, peste alti 40 000 pentru tr ibut, si din nou 130 000 galbeni trecura din patrimoniul Basarabiior sau mai bin e zis din su-doarea romnului n vistieria padisahului si n comornicele cadneior. Nurb ni, evreica, si Safigi, venetiana, cadne imperiale, se nfruptara din darnicia Chia jnei, si n noptile fermecate ale Bosforului soptira la urechea batrnului Suleiman c a Petru, fiul Chiajnei, este un copil destept si mama-sa o femeie destoinica. Ia r marele Suleiman, convins si prin farmecele cadneior si prin argumentul galbenilor , trimise pe Chiajna si pe fiul ei din nou n Bucuresti, cu o armata destul de num eroasa de data aceasta, pentru a sti sa impuna respect razvratitilor boieri vlah i. Domnia aceasta a lui Petru tinu sapte ani, n care timp copilul abia se facea flac auandru, domnind numai cu nuumAele ntr-o tara n care Chiajna era acum necontestata stapna. Ambitia ei se margini nsa ia viitorul stralucit

71

pe care voia sa-1 pregateasca copiilor, n politica, stapni-rea Munteniei i ajungea. Scaunul lui Petru parea asigurat, nct grija ei era acum capatuirea fetelor. Si nu era usor, caci erau multe, iar nlauntrul tarii partide stralucite nu prea se aflau. Anca u data dupa banul Neagoi, iar Alexandra dupa camarasul Gheorghe Hrisoverghi, Ramneau Mariana si Dobra, cele mai mici, care par a i fost favoritele Chiajnei si carora mama lor voia sa le pregateasca un stralucit viitor. lacob Eraclide Despotul, Domnul Moldovei, desi era uzurpatorul scaunului lui Lapusneanul, cumnatul Chiajnei, i se paru totusi acest ei femei ambitioase un ginere demn de fata ei Dobra. si ticluise doar inteligentu l aventurier o genealogie din care reiesea ca era nu numai cobortor din despotii srbi si ca atare ar veni var cu sora vitrega a Chiajnei, Doamna Kuxanda a iui Lap usneanul, dar din bunic n razbunic genealogia lui Despot Voda se urca la Hercule, zeul grecilor si al romanilor. Pentru fata Chiajnei de pe malul Dmbovitei era toc mai nimerit, o partida buna. De altfel, Despot Voda rvnise tronul Muntenie i. Se ntelese cu ambitiosul polon printul Wisnowiecki, nepot de fiica al lui Stef an cel Mare, sa-i dea lui coroana Moldovei, iar el, Despot, sa treaca Domn a l Munteniei, n vederea reusitei acestui plan se si razboise cu fiul Chiajnei, Pet ru Voievod, nsa luptele ce avusesera loc iind fara rezultat, si ntinsera mna si, ca semn de mpacare, hotanra sa se ncuscreasca. Despot trimise la Bucuresti pe boierii Motoc si Avram sa ceara mina Dobrei si, n iulie 1562, acestia se ntoarsera la Iasi cu darurile Chiajnei; un inel cu brilian te si portretul miresei. Despot Voda se si grabi sa fixeze ziua nuntii la 15 augu st si sa trimita crainici pentru a pofti la marea nunta domneasca din Iasi nu nu mai pe regii vecini, dar chiar pe suveranii Europei Occidentale. Ce s-a ntmplat mai n urma, nu se stie exact. Nunta a fost amnata, apoi logodna s-a s tricat. Cauza pare a i] nesinceritatea lui Despot. Se zice ca Doamna Chiajna ari fi aflat cum ca acesta nu renuntase definitiv la domnia! Munteniei, pe care ar f i vrut s-o dea acum fratelui sau adoptiv Dumitru, pastrnd Moldova pentru el. n to t cazul, ntre Chiajna si Despot se naste deodata o dusmanie de moarte, care nu se ispraveste nici prin tragedia brusca a detronarii acestuia, asediul n cetatea Sucevei si tra: darea lui de catre Martin Farcas n minile lui Tomsa, 72 care-1 omor. Scaunul Moldovei, scurta vreme dupa aceasta ntmplare, fu ocupat dliJ nou de Lapusneanul, care alunga pe Tomsa dincolo 'd hotare. Un boier curtean, pentru a ncape n milai nottfci Domn, urmari pe Dumitru, fratele adoptiv al lui De^strt, i prinse si- duse, legat n fiare, dinaintea Lapusneanului. Acesta, Ia rndul Iui, l tr imise la Bucuresti Chiajnei, cumnata lui, sa faca cu el ce-o vrea. Cnd afla Doamn a ca i se trimite n dar pe dusmanul care rvnise sqaunul fiului ei, nu mai putu de bucurie. Ea l arunca pe/data n beciurile palatului, sub strasnica paza, si, n aceea si seara, puse sa i se taie capul. Pe cnd se afla la masa cu boierii e, ceru, ca o a doua Salomea, sa i se aduca pe-o tava de argint capul celui ce poftise domnia tarii. Cnd i fu nfatisat, "grozava femeie lua capul de pe tava, sngernd cum era, si roStogolin-du-1 pe masa printre talgere si cupe, l scuipa'fii obraz. Acum da, recunoastem pe Chiajna legendei, energica si cruda, nsa nu trebuie uitat ca ea si apara drepturile Ia domnie si ca, la urma urmei, astfel erau moravurile vremii, nca o data sa ne gndim Ia Franta si la Anglia acelei vremi, Ia nenumarate le crime si asasinate comise sub Henric al III-lea, bunaoara, sau sub Maria Tudo r. Tot n vremea aceasta, adica n decursul anului 1563, se urmau ntre Bucuresti si Sibi u tratative de casatorie ntre tnarul Petru Voievod si Elena, fata capitanului Nico lae Cherepovici, cel ce cu multi ani nainte venise n Iasi, ca sol al Voievodului A rdealului, la nunta Ctjiajnei cu Mircea Ciobanul. La 5 mai, subit, Cherepovici moare. Tratativele se ur-meaza ntre mamele vaduve, D

oamna Chiajna si sotia capitanului Nicolae, tratative cam taraganate, pe care nsa Mircioaia, dupa ruperea logodnei fetei ei Dobra, le accelereaza ntr-att, nct la 22 august nunta se si face la Sibiu. A fost o foarte ciudata nunta, facuta fara mir e, care fu reprezentat printr-un procurator (principiul reprezentarii directe n ch estie de statut personal fiind o inovatie, buna sau rea, a timpurilor moderne), tn arul Voievod avnd pe atunci cel mult 16 ani, un mire aproape copil. Dar ce nu se poate n familiile domnitoare! Afara de un lucru, care nu se poate nici acolo, anu me, sa se nasca ^i,nt,r~un cPi' de 16 ani un altul, dupa numai cinci luni de casa torie. Ceea ce se ntmpla. n ianuarie 1564, Doamna Elena a lui Petru cel Tnar nascu o fata, careia i s-a ? s Thepdora, sau Tudorita. Iar Doamna Chiajna, ce s-o gndit ea, si baga nora cu zestre cu tot n radvan si-o 73

ca cop n Voievod ca i as . nu stimnerst Ch.ajne do ' dfflc sl o -' num an Dupa eade,es Con de rul s cea ma numai si numai lon tantinopolei, eade,es Con de r n! lori pim f Se razletisera Pnnvrernea ^^ y'

de

Prin anii Ibuu ua. -. tiu, sau mai curnd nepot, al acelui Cantacuimv <-u. parte la asediul din 1453 alatu ri de Constantin Paleologu] ultimul mparat bizantin. Acest Dumitru avea doi u"v, f Mihai si pe Ion. Mihai, minte agera si fire isteata, ajun 'J s-eui ocnelor impe riale si mai la urma urnizori - t uip sociala care-i aduse, pe Ung - - fi.. tNegre, de unde tn eos erau curtii impenale a i fel de capeten e de -1 " murile '" care Avnd n vedere vaza de care se bucura aceasta familie printre crestinii Bosforului, att prin stralucirea nea-mului de vita mparateasca, ct si prin influenta Saitano-g lului, era firesc ca patriarhul losif sa fi gasit ca singura partida demna de fa ta Chiajnei nu putea fi dect Ion Canacuzino, fratele lui Mihai28. Dupa ce, de mai multe ori alergara stafetele de la Bucuresti la Fanar, Ia Anchial si-napoi, casa toria fu hotarta si mirele, cu alai mare si daruri scumpe, porni a drum sa-si ia m ireasa. Cnd sosi n tara si se nfatisa logodnicei lui, tnara domnita ffl cuprinsa de groaza. Viitorul ei sot avea 50 de ani batuti si era, asa gasea copila, urt cum n umai pe dracul si-I nchipuia, adevarat Saitanoglu. Merse plngnd Ia ma-ma-sa si-i sp use: nu, si iarasi nu si nu! Mai bine moarta, dect sotia lui Ion, ct de odrasla de mparat o fi. Chiajna intra n mare ncurcatura- Sa strice casatoria nsemna a periclita situatia ei si a tnarului Domn; sa-si marite fata cu sila nsemna a o nenoroci. Drept dovada c a aceasta Doamna Chiajna nu era chiar chipul rautatii ntrupate si al ambijis aieve a e faptul ca ea, pentru a saxa fericirea fetei, si sacrifica linistea, n cumpana g rea n care se afla, nvinse dragostea de mama, nu ambitia. Cauta, nu e vorba, print r-o nascocire de-a ei, un fel de scapare prin tangenta, nsa trebuie sa si-1 fi nch ipuit pe mos Ion prea simput, pentru ca astfel de tertipuri sa poata prinde. Dupa matura chibzuinta, iata ce mintea ei nascoci: sfatui pe Marina sa se lase marit

ata, si n schimb i fagadui ca va mpiedica consumarea acestei casatorii. F'o ca fata a stiut sau n-a stiut ce era sa urmeze, nunta vu loc, si pe data, du pa cununie, sotii Cantacuzino, cu .estrea ncarcata n carute, luara drumul Stambulu lui. Ajunsi noaptea la Rusciuc, oamenii Chiajnei intrara n ortul mirelui, rapira fata si zestrea si, trecnd din nou )unarea, i ntoarse la Bucuresti, spre rusinea si supa-area sotului nselat. Dibacii curteni avura grija nu numai .a napoieze Chiajn ei pe Marina cu ntreaga ei zestre, 'ar sa mai si aduca cu ei o parte din bogatele daruri ale if'relui. Pe aceasta Marina a maritat-o Chiajna, dupa foarte -uita vreme, cu un baiat dupa gustul fetei tnar, fru-os si de neam tot att de stralucit ca al Cantacuzinilor, t a ma te Paleologul, nepotul patriarhului losif. Se ntelege ca att Ion, ct si fratesau Mihai Saitanoglu St'Ut, prin influenta de care se bucurau n Stambul, sa razbu ne de afrontul ce li se facuse. Prima lor grija 75

u sa sufle din scaunul patriarhal pe losi Paleologul, si a doua pe Petre Voievod d in scaunul domnesc. De la 1564 ncolo, familia domneasca din Muntenia era compusa din Petru cel Tnar, v aduv, din Doamna Chiajua, care tot nca tinea rnele statului n rnna, si din cei trei c opii mai tineri ai ei, Dobra cea ramasa nemaritata, Mircea si Radu, doi nevrstnici . Peste toti cazu, n primavara 1568, trasnetul razbunarii Saitanoglului. n dimineata zilei de 7 mai capugiul sultanului sosi la Curte cu firmanul de mazil ire. Petru Voda, Doamna Chijna si ntreaga lor casa fura ridicati pe data din odail e lor si porniti fara ntrziere pe drumul exilului, Cantacuzinii, n mnia lor n fine potolita, nu ngaduira acestei familii de exilati sa se opreasca dect n apele BosoruluurEa u trimisa de-a dreptul n Asia, tocmai la Alep, Nord de Siria. Aici, dupa scurta vreme, tnarul Voievod Petre moare n vtrsta de 23 ani (1569), de boala, de inima rea, nu se stie moare, lasnd n urma-i o mama nnebunita de durere. Un grec nvatat, care traia pe vremurile acele, Gheorghe Etohanul, a scris o poema n versuri cu privire la aceasta tragedie, din care nsa, din punct de vedere isto ric, nu aflam aproape nimic nou. Doar att, ca Mircioaia ; blestema pe fostul patriarh losi, cuscrul ei, nvinuindu-1 de toate nenorocirile ce se napustisera pe capul lor. Umbra i lui Petru apare mereu, ca a tatalui iui Hamlet, si mustra! cu asprime cnd pe losif Paleologul, cnd pe Doamnaj Chijna. Autorul poemei, iind omul Cantacuzinilor, ridica pe acestia n slava cerului, numind pe Ion, mosul de 50 de ani, un frumos palicar batjocorit de Chijna"] Pitoreasca n aceasta poerna e numai scena cnd Doamna vaduva a iui Mircea Ciobanul se trezeste ntr-o dimineata din somn, nelinistita de un vis ce avuse, n care din nou i se aratase fiul ei Petru, blestemnd-o si nvinuind-o de moartea lui. Ea plnge, si rupe parul, cheama fetele dir casa ca sa-i dea apa si doftorii, iar pe cnd ele cauta s-t ajute la mbracat, doamna Chijna, vaitndu-se mereu si aminteste de trecutul si de toate omorurile savrsitt de barbatul ei, ntrebn'J cu ngrijorare pe cei ce-o ncon joara, daca nu cumva nenorocirea ei e rasplata ce i-o d; D-zeu pentru crimele mortului ei sot. Traim n aceast? scena cu zbuciumata Doamna n intimitatea iataculu1 ei. Si cum poema a fost scrisa n chiar anul mortii lui PetrJ cel Tnar, povestea acestui contemporan pune peste amia nunte o nota de actualitate care pasioneaza. j 76 li Exilul Chiajnei a tinut mai multi ani. Lipsa de mijloace a dus-o la saracie, si saracia r aproape la cersetorie. Un calator din occidentul Europei, trecnd prin Ale

p n 1570, a vazut-o facnd comert ambulant de maruntisuri pe strazile orasului... Dar povestea nu se ispraveste aici. n vinele Chiajnei cersetoarei curgea doar snge le lui Petru Rares si al lui Stefan cel Mare. Chinuita si zbuciumata, mndra Doamn a de altadata ntelesese ca exilul acesta nesfrsit avea o cauza determinata si ca n u ea era cauza aceea, ci fiii ei, care, ct or trai, le stau dusmanilor n cale ca o vesnica amenintare. Se hotar deci, mai mult silita de altfel, sa-si nduplece fiii a se face turci, nemaiputnd ei n cazul acesta rvni la scaunele tarii noastre. I se trimisese de doua ori raspuns ca baietii trebuie sa aleaga trecerea la mahomedan ism si nchisoarea pe viata (de unde se vede ca Doamna Chiajna era despartita de c opiii ei, care zaceau n nchisoare). Mircea si Radu si pusera deci turbanul n cap, mbr atisnd islamismul. Odata pornita pe aceasta cale, Mircioaia nu stiu sa se mai opreasca. Ramasese pe lnga ea numai domnita Dobra, cea care fusese logodita cu Despot Voda. Desi ambas adorul Frantei, Domnul de Grandchamp o ceru de doua ori n casatorie se vede treab a ca trebuie sa fi fost fata draguta totusi acest diplomat neiind destul de bogat , Chiajna refuza onoarea de a-si vedea fata ambasadorita. Ea avea alte planuri a cum pentru Dobra ei. Sandgeac de Magnesia, n Asia Mica, era pe atunci Murad, fiul sultanului si mostenitorul tronului. A-si marita fata cu ei nsemna a scapa deocam data de mizerie si a-si pregati pentru mai trziu zile mai fericite. Prin ce mijlo ace nu se stie, poate numai prin cel mai usor din oate, frumusetea fetei, casatoria avu loc si domnita Dobra ntra n haremul Iui Murad. Cnd la moartea tatalui sau (1574) acesta ajunse sulan, Chiajna, care avea acum cincizeci de ani, mpreuna cu cei trei copii ai sai, t urciti, iau drumul Stambulului si al libertatii. Mama a doi musulmani, mutefuriag ai sultanului, si a unei cadne din haremul Seraiu lui, Chiajna avea acum ntrarile ei libere pretutindeni si zilele de marire i zm-bira din nou. Drept dovad a de vaza de care se bucura ea n Stambul, avem scrisoarea lui Gabriel Carazza, ambasadorul Venetiei, catre doge prin care-i comunica, la 10 ebruarie 1580, ca, dorind Doamna Chiajna sa vada pe 77

sultana Valide (mama lui Murad), aceasta-i trimise careta ei, cu un chihaia si m ai multi eunuci, ca s-o aduca la harem. Bucurndu-se de atta vaza, stiind totusi ca tn tara nu se mai poate ntoarce, ea si petrecea vremea, uaeltind faceri si desfaceri de domnii n tarile noastre. Astel, n timpul exilului din Alep, ea cunoscu pe un alt e/viat de prin partile noastre, pe ancu din Brasov, care si zicea fiul lui Petru Rares si deci fratele ei. Ea l adopta pe data si, prezentndu-1 lui Murad, smulse acestuia agadaiala ca, daca va ajunge sultan, va trimite pe fratele ei Domni tn Muntenia O compensatie pentru nepul'nta la carei ajunsesera fr'i ei de-a domni. Aceasta promisiune o tmu sultanul; desi abia ctiva ani dupa suirea lui ps trcr>. ' Cnd7 Petru Schiopul u scos din scaunul Moldovei, lancu, supranumit, Sasul, u trimis n locul lui la Iasi, unde domni de la 1579 la 1582. Pe urma, Petre Schiopul lua dm nou ddtnnia, n timpul careia fiul fratelui sau1 Milos, ttnarul Vlad, se nsura cu lata Alexandrei, fiica' Mircioaiei, cea maritata cu Gheorghe Camarasul o casatorie la care Chiajna, din fundul Stambulului ei, lucrat cu activitate, punnd astel capat lungii dusmani ce fusese ntre familiile lui Mircea Ciobanul si a lui Petrt Schiopul. Uneltind din nou tn iatacurile haremului, ei

reuseste sa capete pentru acest Vlad, barbatul nepoate ei de tata, o efemera domnie a Munteniei. Efemera, fundei n-a tinut dect putine luni. O mai aflam apoi, tocmai n 1587, intervenind pe linga Poarta pentru un concurent la coroana Poloniei. Iar ur an mai trziu, 1588, ea moare la Stambul, n vrsta d 63 d e ani. Mormntul nu i s-a descoperit pna azi, Poate la urma urmei cine stie e una din pietre din pitorestle cimitire ale Consta ntinopolului, caci excit nu este ca ata lui Petru Rares sa se II lepadat ptna l u rma de legea ei stramoseasca, pentru a putea i, mbri tisnd islamismul, mai aproape de copiii ei, pe care e vad ca i~a iubit mai mult dect pe oricine pe lume, mai mu dect a iubit maririle, mai mult dect si-a urt dusmani

DOAMNA ECATERINA A LUI ALEXANDRU VOIEVOD eriach, prin care cunoastem attea interesante amanunte despre viata din Constantin o-pol pe ia mijlocul veacului al XVI-lea, ne spune ntr-al sau Tagebuch", ca n Pera se gaseau pe atunci tot felul de petreceri si distractii mpotriva melancoliei si a tristetii". Pe vremea aceea traia n Constantmopol un romn amarit, Alexandru, fiul lui Mircea V oievod, nepotul lui Mihnea cel Rau, stranepot al lui Vlad Tepes si al Elenei Cor vin de Hunyadi. Dupa moartea 3ui Mihnea cei Rau, mi sau Mircea, care traia la Sibiu, se scuiase d e doua ori cu armata ungureasca pentru a recuceri tronul tatalui sau (1511 si 15 2). De amndoua ori u nsa respins de Neagoe Basarab, asa nct, descurajat, e! se retras la Constantinopol cu familia lui, Doamna Maria si fiu ior, unde-si petrecu ba-t rnetea si unde muri. Milos, Alexandru si Petru, fiii iui, fura deci adusi de mici pe malurile Bosforu lui. Ei copilarira, crescura si traira acolo, fara a-si cunoaste macar tara ior de bastina. Ajunsesera la o vrsta matura tustrei, patruzeci de ani trecuti, cnd pent ru a afla distractie mpotriva melancoliei", cum spune Geriach, se hotarra a cauta petreceri n casele crestine dm Pera. Si pe data aflara leac mpotriva tristetii. Pet re, care era schiop, l gasi n casa Iui Amirali, n persoana fetei acestuia, Maria; A lexandru l afla n "asa italianului greczat Saharezi, lund n casatorie pe Fata lui mai mica, Ecaterina; iar Milos ntr-o a treia casa ie preoti, ramasa necunoscuta pna a zi. Amirali si Salvarezi faceau parte dm colonia interna-tionala de rinci levantini", cu influenta pe linga cei limprejurul sultanului. Avnd acum ambii gineri de vita lomneasca, se pusera pe lucru pentru a-i face Domni. Data nuntii lui Alexandru c u Ecaterina este nesigura. 79

^~ Trebuie sa i avut loc, dupa toate probabilitatile, prir anul 1565 (deoarece iul lo r, Mihnea, care pare a i fos. copilul lor cel mai mare, se nascu n 1566). Ecaterina avea un rate Zanetto, o sora Lucretia si o sora vitrega Mrioara Vallarga , caci marna lor, o catolica, nainte de a se marita cu Salvarezi mai fusese casat orita cu grecul Nicola Vallarga. Mrioara a ost maritata cu un italian, Fabrizio Adorno, din amilia dogilor genovezi, nsa pe ct se vede, sarac, caci amndoi sotii au trait mai mult din ajutoarele date de Ecaterina ajunsa Doamna a Munteniei. Ei au trait mai mult n Venetia, n 1 573 Adorno muri, iar vaduva lui, cu totul lipsita de mijloace, se retrase la mnas tirea San-Maio din insula Murano, unde trai nca peste douazeci de ani, ca mireana, avnd casa ei proprie. Lucretia, ata mai mare din a doua casatorie cu Salva-rezi, a ost maritata, ca si m ama-sa, de doua ori. ntia oara a ost nevasta unui grec Xenos, cu care a avut trei f ete: pe Estera, pe Benette si pe Pauna, iar a doua oara se marita, n 1577, tot cu un grec, Constantin Frangopoulo, care a ost mare vistier n Muntenia. Aceasta

Lucretia a trait aproape ntotdeauna n apropierea surorii ei Ecaterina si pentru ac easta si marita si fetele cu romni, pe Benetta cu Prvul clucerul si pe Pauna cu spa tarul Petre. A treia ata, Estera, a avut un sot italian din Raguza, Giovani de Marino Poli, Aceasta schitare a familiei Doamnei Ecaterina este! trebuincioasa, pe de o parte pentru a-i cunoaste rudele,! cu care ea mereu va i n strnse legaturi n tot timpul! vietii ei, iar pe de alta parte pentru a se vadi acest adevar, ca neamul Salvarezlor, ca si al Amiralilor, trebuie sa i ost cu vaza n Stambul si sa i avut bune legaturi cu paznicii zilei, pentru ca ginerii lor, care traiau de copii n Constantinopol, sa ajunga Dornni abia la o vrsta bine coapta, numai dupa ce amndoi se ncuscrisera cu aceste neamuri de italieni levantinizati. De altfel, o fericita mprejurare grabi urcarea pe tronul Munteniei a lui Alexandru, anume dizgratia si exilul lui Petru Voievod si a marnei sale Chiajna. Sajvarezii erau probabil n bune legaturi cu puternice amilie a Cantacuzmilor si gr atie lor, care aveau nevoi? n scaunele tarilor noastre de oameni devotati, u trimi j Alexandru, la vrsta de aproape cincizeci de ani, sa ocura scaunul din Bucuresti , n iunie 1568, el intra n capitala c sotia lui Ecaterina si cu micutul Mihnea, c opil de d 80

am" s' P*na suncj urnea lor odrasla de neam barbatesc. Desi a trait o viata ntreaga printre grecii Bosforului, care erau sireti, dar nu cruzi, Alexandru, cum calca pe pa-mntul tarii, se facu romn, si, imitnd pe toti pre decesorii lui, si ncepu domnia secernd n dreapta si n stnga capete de boieri. Toata f oarea boierimii ncapu pe mna calaului, si numai dupa ce se ispravs aceste maceluri, prin mijlocul carora ciedea noul Voievod ca va scapa de partida ce-l dusmanea si care era ndatorata Chiajnei, numai atunci ncepu Alexandru sa domneasca. Nevasta-sa Ecaterina nu s-a amestecat, n timpul domniei lui, n trebile tarii. Grija ei, ca a oricarei rname, fu cresterea copiilor, si ncolo ducea o viata mohorta si lipsita de placeri. Doamnele, pe acele vremuri, traiau retrase n odaile lor, iar n lume nu se aratau dect cnd mergeau la biserica, unde le ntovaraseau si domnitele, cnd si unde, pe la vreo plimbare, pe ulite, la feredeu, la vii, la mnastiri. Atunc i ieseau ele numai n careta nchisa, cu un ntreg alai de seimeni, de vornicei, de vo rnici si de comisi. Numai la petrecerile mari, fa anul nou, la logodne si nunti se aratau pretutindeni si se amestecau cu barbatii, pentru a sta alaturi de ei sa asculte necuviintele harapilor si caraghiosilor. Acest trai, care de fapt nu er a din obiceiul pamntului, ci importat din Stambul, nu placea Doamnei Ecaterina, c are, crescuta n Pera ntr-o familie grecizata, dar de origine italieneasca si cu mu lte legaturi printre straini, era obisnuita cu rnai multa libertate si mai muHa variatie n viata. Desi avea Doamna pe inga ea, n afara de barbat si de copii, pe sora-sa Lucretia cu cele trei fete ale ei, totusi Bucurestii o plictiseau de moarte. Din coresponde nta ei cu sora mai mare, Mrioara Adorno, care era la Venetia, se desprindea plict unde su iseala aceasta de a trai pe malul Dmbovitei ntr-o tara nenorocita"- zicea ea m acasa. Azi suntem, mme nu, dupa voia lui Dumnezeu si ne aflam n mina turcului si noi nu stim unde ne vom afla pna la capat". Nici boierii si boieroaicele noastre nu-i placeau acestei stKine, obisnuita cu al ta viata. Oamenii sunt nchisi si stapniti de prejudecati", scrie ea Marioarei. Sing ura ei bucurie e sosjrea negustorilor din StambuJ, sau cu att mai vrios a celor di n Italia, cnd statea, zile ntregi, sa trguiasca de-ale gatelii. Marea ei grija nsa, ocupatia de capetenie, erau pomenile, ajutoarele banesti date celor lipsiti de mijloacele ma81 Comanda WB 84

teriale. Desi se tnguiau mereu ca ,.tara aceasta e saraca" de rul acestei saracii rivneau toti scaunul ei. Din Con stantinapol adusese cu ea o fata cipriota, osta roaba ras-cumparata cu muSti bani de la turci, si se lauda catre sora ei ca va f ace ntotdeauna asa, caci cine are pline sa ma-nnce, trebuie sa dea acelui ce moare de foame". De ase-menea pe surorsle ei, ea le ntretinea. Lucretia cu n-treaga ei familie locuia n Bucuresti de pe urma ei si a acestei tari nenorocit a si saraca". Iar Marioara, desi locuia n Italia, ct a trait sotul ei, dar mai ales dupa ce fu vaduva, numai din banii trimisi de Ecaterina se ntretinu. Ca boierii nostri nu vedeau cu ochi buni banii vistieriei lor trecnd marile pentru a mbogati pe sora venetiana a Doamnei, o dovedeste nsa corespondenta Ecaterinei, ca re scria ntr-uri rnd Marioarei sa nu tot i trimita evrei si turci sa- ceara bani , caci daca ar fi descoperiti, mari neajunsuri ar avea. Dupa 6 ani de o asUel de domnie, un mare eveniment veni sa puna putina miscare n monotonia traiului ce ducea la Curtiie din Trgoviste si din Bucuresti iamilia lui Voda Alexandru. Fratele sau, Petru Schiopul, capata dornma Moldovei. Sultanul, satul de ncastmpaiul lui on Voda cel Cumplit, i trimisese firman de mazili re, si, pentru ca stia ca Ion nu era din aceia ce asculta ca mielul de poruncile lui, odata cu firmanul trimise si o armata sa-1 scoata din scaun si sa puna n lo cui sau pe iratele lui Alexandru, Petre bicisnicul. Alexandru se duse ntru ntmpinarea fratelui sau pna la Sapateni. Acolo, dupa ce ambii fii ai lui Mircea se m-bratisara calduros, ei se asezara, mpreuna cu toti boierii lor, la o masa ntinsa afara pe pajiste si ncepura un ospat de-i merse vestea pna a zi. Ion Voda statea la pnda. Avea o armata viteaza, compusa din tarani moldoveni care1 adorau, ctiva boieri care mai trziu i-au tradat, si mai avea pe Unga el pe vorni cul Dumbrava, boier muntean refugiat n Moldova,1 un mare viteaz. Acestia toti, pe neasteptate, tabarra asupra cheliilorj de la Sapateni si-i pusera pe goana. Alexandru Voda fugii pna la Fioci, iar Pefru Schiopul tocmai la Braila Dupa' care, Ion Voda, cu apucaturile sale despotice, aseza n scaunul Munteniei p e Vintila Voda, a carui domnie a tinut 4 zile, caci Alexandru, reculegndu-se, se n drepta asupra Bucurestilor, l prinse si-i taie capul. 82 nfors cu ajutoare din Braila, Petru Schiopul dadu lnpvn Cahul vestita batalie, n ca re Ion Voda, tradat de boiern iui, n frunte cu Ierernia Golia, fu nvins si, pre-dnd u-se turcilor, omor t n crudul iei pe cere-l stie toata lumea. Capul Iui, taiat de pe trunchi, fu dus ia Bucuresti si piroivt n poarta Curtii Domnesti. petru se urca n scaunul Moldovei, iar vornicul Dum-brava fugi n Ardeal, la Ion Bat ory, de unde cu multa bataie de cap si cheltuiala" /} rascumpara Voda Alexan-dru, de-1 aduse n Bucuresti sa-1 taie ca pe un tradator a Domniei Mele", zice Domnul el nsusi ntr-un h.isov al sau din 1575. Dar boiern tarii snt satin de Alexandru. O ceata n-treaga, 40 ia numar, merg la Co nstantinopol pentru a cere sultanului nlocuirea lui. Cieva luni mai trziu, n iarna anului 577, se ridica n Constantinopol un medic italian , Rossix un lombard, f a ga d u m d sultanului sporirea tributului de l-o numi p e el Domn n Muntenia. EI pretindea ca e cerut de boierii tarii, aratnd chiar 7 din ei pe nume. Alexandru si Eca-terina, prinznd de veste despre cefe ce se urzeau I a Stambul, att prin legaturile lor acolo, ct si prin bogate daruri si obisnuitele fagaduieli, reusira sa nconjoare pericolul si sa faca ca ambitiosul medic italian sa fie condamnat Ia galere. Iar n tara, cei sapte boieri tradatori fura taiati pe simpla aratare a doctorului Rossi. Doua luni mai trziu, la 28 iulie 1577, Alexandru moare, deodata, pe neasteptate. Nu e deci greu de banuit, desi dovezile lipsesc, ca n-a murit nici de boala, nic i de adnci batrnete (avea doar cel mult 60 de ani), ci de otrava celor ce se satur asera de crimele lui.

Cu trei luni nainte se stinsese la Stambul si fratele lui mai mic, Milos (20 febr uarie 1577). Ales de boieri si confirmat de poarta, Mihnea, fiu! lui Alexandru si al Ecateria ei, lua locul tatalui sau n scaunul Munteniei. Noul Domn era un copil de unspreze ce ani. Potrivit obiceiului, mama-sa, alaturi de doi alti epitropi, lua trebile tarii n mna. Iata deci pe Ecaterina perota regenta n Bucuresti. Aceasta Doamna, care era acum de noua ani n tara, nu se putea obisnui cu ea. n scr isorile ei se repetau mereu aceleasi plngeri, ca e tara saraca si boierii salbati ci, ca e greu de domnit, caci focul mi arde n cap de rautatea celor ce ne stapnesc l a Stambul", si ca e prea din cale afara multa treaba, caci Doamna judeca singura pricinile 83 *^ piirti'Timiv*1

Ia Divan. Si apoi, oricum, era straina, si cnd mergea Ia biserica cu sora-sa Luc retia mpreuna, Ia cea greceasca j se ducea, si poporul nu-i ierta lucrul acest a. Marioara, vaduva acum la Murano (una din insulele Venetiei), o ruga mereu prin s crisori s-o aduca si pe ea la Bucuresti. Iar Doamna Ecaterina raspundea ca nu es te ngaduit ca o frnca de alta lege sa vina sa tulbure da-tinile rasaritene ale Cur tii si ale poporului. Esti n adevar sora mea", scria ea Marioarei, esti sngele meu si te iubesc si te doresc, dar tara aceasta nu sufera ca eu, dupa atta vreme, sa ma port dupa ritul grecesc si sora noastra Lucretia asijderea, si acum sa vii tu s i sa mergi la biserica catolica, si noi pe de alta parte Ia alta biserica grecea sca, e o rusine si ne-ar rde lumea". Iata ce nsemna pe atunci greutatie unei stapiniri ntr-o tara straina. Si nu numai a tt. Doamna, iind sus-pectata, era spionata. Nu i se ngaduia sa-si poarte cores-pond enta ntr-o limba pe care curtenii n-ar fi cunoscut-o, caci, se vede treaba, fieca re scrisoare era citita si controlata nainte de a fi trimisa la Venetia, prin cale a Stam-bulului de altfel. De aceea Doamna ruga pe sora-sa sa-i scrie_ pe viitor greceste, nu italieneste, deoarece aici nu snt frnci care s-o citeasca". Marturises te singura ca att sotul ei ct a trait, ct si epitropii fiului ei Mhnea, nu ngaduiau s a intre sau sa iasa din tara scrisori pe care ei nu le puteau citi. De altfel, desi corespondenta Ecaterinei are un caracter strict familial, Doamna e Doamna, si ca atare mndra. Adresndu-se surorii ei, ncepea scrisorile astfel: Cu m ila lui Dumnezeu Doamna Ecaterina a toata Ungro-Vlahia, si de la fiul nostru, Do mnul Mihnea a toata Ungro-Vlahia, sanatate si bucurie surorii mele Marioara", si ispravea Scriu eu, Doamna Ecaterina a toata Ungro-Vlahia, sora seniorei tale. Ca tre prea onorata si prea nobila doamna Marioara, n Venetia, cu cinste sa se dea". Continutul acestor scrisori erau, de obicei, sau vreo veste c-a trimis bani (2000 de aspri n mai 1579, ca sa-sj faca casa la mnastirea din Mura no), daruri scumpe, nastrape de argint, lingurite de aur, pahare, cesti, bla nuri J si cte altele sau cereri de lucruri de pe acolo, pe care le platea fire ste. Carti. Cerea carti de citit, si multumea foarte n deosebi cnd se trimiteau. Ceea ce dovedeste ca Doamna Ecaterina era nu numai o femeie desteapta, en ergica si harnica, dar si o femeie nvatata, asa nct ' ntelegem pentru c e se plictisea ea att de grozav n 84 tovarasia boieroaicelor noastre, din care unele nu stiau macar sa se isca leasca. Alta data, Doamna scria Marioarei pentru nevoile fiului ei, Domn al Tarii Romnesti , care avea doisprezece ani. Te roaga Domnul Mihnea Voda, nepotul tau, sa- trimit i doi catei frumosi-frumosi, micusori, de parte barbateasca si femeiasca". Si al ta data nca i scria din partea Lucretiei, ca-i multumeste pentru darurile ce i-a t rimis: portretul tau si doua canauri ce-a primit printr-un negustor si Ia multi an i. Si i-am dat negustorului o blana sa ti-o aduca si sa petreci frumos si domnes

te si sa ne heretisesti cu calugaritele toate la mnastirea unde stai, si nu altfe l. Si Dumnezeu cu senioria ta! Sa se dea la Venetia doamnei Marioara Vallarga-Ad orno, n cinstitele mini". n timpul acesta micul Domn se facea mare, si cum se ntmpla n case domnitoare, mama-sa i nsura de tnar. De ce alese ea tocmai pe Neaga, fata clucerului Vlaicu Tataranu din Buzau, nu putem sti. Dar trebuie sa fi fost ceva la mijloc, poate vreo nazbtie de-a lui Mihnea, caci altfel casatoria aceasta a unui Domn n scaun cu o simpla ; fata de boier n-ar fi avut loc, si mndra Ecaterina n-ar fi ! scris surorei sale ca: barbatul da pret femeii, si oricine i ar fi fost ea nainte, Neaga va fi de-acum Doamna tarii"29. > Cu Neaga, dezmierdata Nag, Mihnea Voda avu un fiu Radu, despre care bunica-sa Ecaterina scria surorii Ma rioara, curn se juca prin ncaperile ntunecoase ale Curti-1 lor Domnesti, de mai punea pu(ina miscare n mohorta ' lor viata. * De altfel, Doamna Neaga mai crestea, caci astfel a j fost ntotdeauna obiceiul la curtile noastre, pe un copil din t flori al lui Mihnea, care purta si el tot numele de Radu, si; era fiul unei femei Visa (sau Votca). s Doamna Ecaterina mai avusese cu sotul ei AlexandruVoda mai multe fete, moarte tinere, un baiat Alexandru,, mort si el copil, si doua fete, Elena si Maria. i Ultimii ani ai domniei lui Mihnea si a regentei mamei: sale Ecaterina fura tuiburati de grija ce le-o pricinuia uni nou competitor la scaunul domnesc, Petre, care a fost' supranumit Cercel, fiul Iui Voda Pa traseu cei Bun si' fratele lui Mihai, viitorul viteaz. \ Peregrinarile acestuia pe fa Paris, mprietenirea cu Heneric al II-lea , regele Frantei, si cu rnama-sa, celebra, Caterina de Medicis, primirea regeasca ce i se facu la< Venetia, si multiplele legaturi ce avea la Stam bul, faceau. pe biata Doamna Ecaterina sa nu-i mai tihneasca nici . 85 mncare, nici somn. Si cu drept cuvnt, caci cu toate sfortarile, intrigile, daruril e si fagaduielile ei, ambasa-dorul Frantei la Poarta fu mai tare dcct Sinan Pasa, prietenul Basarabilor nostri. Petru Cerce izbuti sa scoata pe Mihnea din scaun, n toamna anuJui 1583, sosi ternutuJ firman de mazilire, si ntreaga Curte din Bucur esti (Mihnea, Ecaterina, Neaga si Radu) fu stramutata ia Stambul, iar de acolo, peste putin, cednd staruintelor lui Cercei, fu dusa n exil, n insula Rodos. Maria Adorno, din fundul mnastirii ei de inga Venetia, nnebuni aproape de spaima ac estei catastrofe. Obisnuita cum era cu moravurile occidentale, i se paru ca, dac a s-ar fi prapadit pamntuJ, mai rau nu putea fi. Doamna Eca-erina, roasa de nevoi si atotstiutoare n trebile Stam-bulului, era, dimpotriva, linistita si ncrezatoare n viitor. La 14 ianuarie 1584 ea scrie Marioarei: .,eu, iubita ta sora, Doamna Ecaterina, mult te salu, si nepotul tau, fiul meu Mihnea Voievod, si femeia lui, Doamna Neag a, mult te saluta. Si daca ntrebi despre noi, sintern bine pna acum, slava Domnulu i. Dar deloc sa nu te rnihnesti pentru nenorocirea care ne-a gasit, pentru ca asa este obiceiul acestui Ioc: cnd voiesc sa pu;e pe un om, l scot pe cel dinti si-1 tr imit n alt Joc. Si daca ntrebi despre sora noastra, este bine si se afla cu fratel e ei n Consiantino-pol, dar barbatul si ginerii ei se gasesc n Moldova cu cumnatul meu (Petre Schiopul). Si eu ma afiu n Rodos cu fiul meu Mihnea Voievod, si sntern bine si nu te ntrista, pentru ca aceasta lume are astfel de obicei, cnd scot pe un om, nu-i lasa sa stea Ia Constantinopol. Iar acuma eu n-am putinta de a-ti trim ite de cheltuiala ca nainte, deoarece ne-a scos din domnie. Si roaga iar pe Dumnez eu, si sa ne ncredem n numele lui. Vom lua napoi domnia, daca o vrea Dumnezeu. Si t i-am trimis un lighean si un ibric si piapoma, mprejur cu atlas ros si Ia mijloc

aurie si pla-poma de care-mi scrii, nu am chip acuma. Si-ti trim;t si o fata de masa alba si nimic alta. Si Dumnezeu cu tine. Eu, Doamna Ecaterina, scriu din Ro dos", Aceasta liniste a Ecaterinei era datorita faptului ca ea cunostea obiceiul ce lu asera turcii de a pune si scoate Domnii n tarile noastre, dupa capricii, dupa pr' e tenii si ndatopri, sau dupa suma ce era fiecare n stare sa verse n vistieriile pa disahului sau ale pasalelor. Iar exilul devenise si el un obicei, obligator aproa pe pentru Domnii mazili. Cumnatul ei, Petre Schiopul, fusese si el scos din domni a Moldovei, exilat tot Ia Rodos, si ntors apoi 86 din nou n scaun. Cum pe de alta parte, Ecaterina dom-nise n totul pna acum, n timpul Iui Alexandru si al fiului ei Mihnea, cincisprezece ani n sir, era pe acele vremu ri un record de care se declara ea multumita... cu nadejdea n Dumnezeu, fireste, ca va veni vremea sa capote din nou domnia. Un eveniment neasteptat ntoarse nsa toata famiih pe dos si scoase pna si senina lin iste a Ecaterinei. Dup^ abia cteva luni de exil n Rodos, Ecatenna, cu fiul, nora s i nepotul, fura stramutati de pe coastele Asiei tocmai la Tripolis n Africa. Fuse sera unii la Alexandria Egiptului, dar n Tripolis nu mai calcase picior de romn. Si aceasta era opera lui Petru Cercel, care, de frica rivalilor sai, nu stia cum s a- trimita mai departe n capat de pa-mnt. Totusi, chiar de acolo, Mihnea, un tnar inimos dupa cum se pare, ntretinea legatur ile lui cu capitala imperiului si nu deznadajduia ca se va ntoarce n tara. Scrisoril e ce s-au gasit de curnd n arhivele Venetiei, adresate marelui vizir, chehaii fui si fostului vizir Sinan Pasa, prietenul familiei, arata lamurit att ntristarea de-a se afla asa de departe de tofi ai lor, ct si nadejdea ca vor fi ajutati a se rento arce, nu numai n Europa, dar chiar n Bucuresti". Astfel, la 18 septembrie 1584 si Ia l octombrie al aceluiasi an, ci scrie celor d e mai sus fiecaruia cte o scrisoare. Stilul umil al acestor scrisori e jignitor pentru mn-dria noastra nationala de az i, nsa astfel erau vremurile, nici o suta de ani dupa moartea Iui Stefan cel Mare , care poruncea n Polonia, nici 50 de ani dupa Petre Rares, care facea lege n Arde al. Scrisorile lui Mihnea ncepeau astfel: Subsemnatul rob smerit ma nchin cinstitelor d -tale picioare" sau la pamntui cinstitelor voastre picioare". Iar cuprinsul e urmatorul: nti, un mic rezumat al domniilor tatalui sau Alexandru si a sa, pe urma descri-erea neasteptatei maziliri ce-1 lovi. A sosit ia noi un c eaus de la Curte", scrie el vizirului, caruia nu i-am facut nici o mpotrivire, si care m-a ridicat mpreuna cu ai mei. Eram vesel si zmbitor, fiindca stiarn ca ma vo i nchina Ia picioarele prea fericitului Padisah. Dar deodata m-am pomenit cu firma nul surghiunirii mele la Rodos. Iar peste putin m-am pomenit iarasi cu un ceaus de la Curte si m-a adus aici, la Tripolis din Africa. Nedreptatea 87 facuta subsemnatului rob al vostru nu s-a ntmplat ni-manui n lumea aceasta. Starea noastra a devenit foarte rea, fiindca n-am avut pe nimeni sa poarte grija de ace asta nedreptate ce ni s-a facut si sa vorbeasca padisahului. Acum, stapne, ati aj uns, slava Domnului, cu fericire, mare vizir si snteti acela care..." si urmeaza rugaciuni si fagaduieli de bani si de frumoase daruri, daca-i va napoia domnia, sa u cel putin daca-1 va scoate din Tnpolis. Iar daca nu se va putea avea scapare n f elul acesta", scrie el, atunci sa ne treceti n Turcia europeana, unde sa ni se ara te o locuinta. Ce mai soarta si aceasta a noastra! Vrem sa fim si noi cu locuinta n Europa, asa cum au fost attia Voievozi ai Valahiei pn-acum". Cu atari scrisori catre vizir, chehaia si Sinan Pasa, el nsarcineaza pe omul lui, credinciosul Nicola, un grec care vedea de toate trebie lui si ale Ecaterinei. A vea mare grija de el, sa fie bine ascuns, cnd o sosi n Stambul, pentru ca, daca 1ar afla dusmanii, apoi s-ar zadarnici toate planurile. Pe un alt prieten foarte s us pus, Capidan Pasa, amiralul flotei otomane, l roaga sa ascunda pe acest Nicola n chiar casa lui, spre a nu fi descoperit. Aceste rugaminti, darurile trimise, si n deosebi banii fagaduiti, si facura efectu

l. La nceputul primaverii (april) 1585, Mihnea si recapata domnia. Petre Cercel, nv ins, fuge n Ardeal, iar Doamna Ecaterina, cu fiul, nora si nepotui, se rentorc n Bu curesti. De acolo sene ea, dupa o lunga tacere, surorii Marioara, la Murano: Daca ntrebi de noi, am suferit mult. Ne-a surghiunit la Tripoli si am petrecut acolo un timp nd elungat, iar acum iarasi ne-a dat domnia si sntem bine, cu ajutorul Iui Dumnezeu s i cu rugaciunile catre prea sfnta, care da puteri n nenorociri. Macar pna n fundul p amntului sa fie omul, si Dumnezeu, daca-1 iubeste, l scoate de acolo". Ca Doamna Ecaterina a fost o femeie inteligenta si energica, se vede de acolo ca n a doua domnie a iui Mihnea tot ea ducea trebie tarii, desi fiul ei, major, avea nevasta, metresa si sase copii. Nepotul raguzan Giova-ni de Marino Poli, cel car e tinea pe Estera, fata Lucre-tiei, scria ntr-un rnd matusei Marioara ca Doamna Ecat erina e fara tihna, fiindca tara e mare si alte judecati nu snt, dect ori ea, ori Voda judeca toate, vezi d-ta, daca are de lucru ori nu". Dupa credinta lui N. lo rga, Mihnea judeca la Trgoviste si Ecaterina Ia Bucuresti, un fel de mpartire a do mniei ntre mama si fiu. Dar se pare ca a domni e mai greu chiar dect a sta n surghiun. Lacomia turcilor nu cunostea margini. A te mentine n scaun nsemna a despuia tara pentru a mbogati pe oa menii Stambulului nti, si pe urma, fireste, pe sine. Mihnea si Ecaterina, pentru a rasturna pe Petre Cercel, fagaduisera turcilor sume att de mari, nct fura nevoiti, cnd se ntoarsera la Bucuresti, sa puna noi dari pe tara. n scrisorile Doamnei catr e sora ei, mereu numai jaluiri ntmpinam, ca turcul e lacom, tara saraca, si ca Pet ru Voda a despuiat-o si a nenorocit-o. Pe de alta parte, acest istet Petre Cerce l nu lasa pe Mihnea si pe mama-sa sa-si vada n pace de treaba. Cnd u alungat el din tara, fugise peste munti, unde Voievodul Ardealului l bagase la nchisoare. Dar el gasi chipul sa evadeze, lasndu-se cu o frnghie, noaptea, pe ereastra. Scurt timp d upa aceea, l aflam iar, ba la Curtea mparatului Germaniei, ba la Roma la sfntul sca un, uneltind din nou cu regele Frantei rentoarcerea lui n Bucuresti. Si la fiecare veste rnai alarmanta, Mihnea Voda si Doamna Ecaterina deschideau sacii cu aur si mai trimiteau peschele la Stambul. In luna iunie 1587 se facu n Moldova, la Tecuci, nunta lui Vlad, nepotul lui Petr u Schiopul si varul primar al lui Mihnea. Acest Vlad (fiul lui Milos, mort la St ambul n 1577) lua n casatorie pe fata Alexandrei, fiica ea nsasi a celebrei Chiajna , care, pe vremea aceea, mai traia nca la Constantinopol. Prin aceasta nsotire se punea capat lungilor dusmanii ce fusesera ntre familiile domnitoare acum la noi s i familia Chiajnei. Se facu deci o nunta cu mare alai, adevarata nunta domneasca , la care fura de fata Petru Schiopul al Moldovei, cu sotia si copiii, si Mihnea al Munteniei, cu mama-sa Ecalerina si cu fiii sai, Radu si Vlad. Trei mii de boi eri, de jupnese si de slugi domnesti si boieresti nsotira pe Domnul lor la Tecuci. Pe drum, la ntors, doamna Ecaterina, mbatrn.ita si slabita, se mbolnavi. Un doctor f u chemat n graba din Ardeal, care, prin mestesugurile lui, o lecui. Mai trzu, nsa, D oamna se mbolnavi din nou, subit si att de grav, nct Mihnea Voda, cu familia si ntrea ga lui Curte, veni din Trgoviste la Bucuresti, sa-si vada mama nainte de a-st da d uhul. Se ndrepta si de data aceasta, si, cum se simti mai n puteri, merse la o mnas tire din mprejurimi sa se nchine la o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minun i. De acolo, se pregatea sa plece la Constantinopol pentru a duce ea nsasi tribut ul sultanului si a mai nvrti trebile mpotriva nesuferitului de Petre Cercel, care, din zi n zi, cstiga teren asupra lor. Nu apuca sa faca drumul acesta, caci moartea, ce o pndea, i curma sirul zilelor (1590). O j a lira Bucurestii, care par a o fi iub it, se cerni Domnul si ntreaga t?1!a, si o petrecura la ultimul lacas, n mmastirea Sinta Troita, ctitoria sotului ei (Biserica Radu Voda). n fata istoriei, Doamna Ecaterina sta alaturi de Doamna Ciiajna, cu care a fost mer eu confundata. La fel de ambitioasa si de energica, rnai putin cruda, nsa mai pric eputa n trebile politice, ea a fost mai mult dect o regenta, n galeria Voievozilor nostri, ea poate figura alaturi de ei, nu ca sotie de Domn, ci ca Doamna a tarii . n lupta lui Mihnea cu Petru Cercel, acesta dinti nvinse. Petru, desi favoritul sult

anei HazaJd, totusi fu ntemnitat, apoi cusut ntr-un sac si aruncat, noaptea, n Bosf or, nsa aceasta zbfnda a Iui Mihnea costa atta aur, nct sultanul, care stia ca de scu m nainte nu mai poate astepta nimic de la el, i lua domnia n 1591, un an dupa moart ea maniei sale Ecaterina. Mazilul Domn fu ridicat din Trgoviste, urcat ntr-un car si trimis la Stambul. Acol o, peniru a nu sfrsi ca rivalul sau Petru hrana a pestilor marii, el mbratisa credin ta lui Mahomed, ramnndu-i numele n istorie de Mihnea Turcitul. Din casatoria lui cu Doamna Neaga se nascusera trei fii si doua fete: Radu, Alex andru, Vlad, Irina si Ruxanda Una din fete fu maritata dupa un boier de tara si ramase, dupa turcirea tatalui ei, n Muntenia. Ceilalti copii au murit nevrstnici, cel din urma, Vlad, Ia 22 iulie 1587, o luna de zile dupa nunta de la Tecuci, as a ncft doctorul venind din Ardeal o fi fost chemat si pentru el, nu numai pentru bunica-sa Ecaterina. Mihnea ntretinea nsa de multa vreme legaturi de dragoste cu o f emeie ce purta frumosul nume roma nesc de Visa. Cu ea avu el un fiu, botezat Radu, ca si Hui sau mai mare. Cnd i prinse mazilirea, n 1591, el pare a i fost despartit de Neaga, daca nu prin biserica, n tot cazul de fapt Si e foarte probabil ca atta vreme ct a trait maica-sa, Mihnea n-a ndraznit sa-si a lunge tovarasa care mpartise cu el surghiunul si mizeria de la Rodos si de la Tri poHs nsa Doamna Ecaterina, fiind moarta, fiii lui fiind de asemenea morti si fata maritata, ramase pe Unga el, pe de o parte, o Doamna ndurerata, cernita si plnsa pe de 90 alta parte, o tiitoare cu-n fiu nca copil. Si atunci se hotar sa trimita pe Neaga s a-si plnga singura nenorocul la mosia ei din muntii Buzaului, iar ei opri la Curt e pe Visa si pe fiul ei, Radu. Astfel s-ar talmaci cum, mult dupa plecarea reneg atului Domn, Neaga mai era n tara, de 'unde ne-a mai ramas si o scrisoare de la e a; si-o mai gasim si n Polonia, daruind unei mnastiri din Kiev (Obitel Breskaia) o cruce, pe care stau sapate n limba leseasca aceste vorbe uimitoare: De Dumnezeu ng rijitoarea regina a Tarii Romnesti!". De asemenea o mai aflam n viata prin 1599 1600 daruind o cruce mitropolitului Teofan al Moldovei, traitor pe atunci la muntele A thos. Ct despre Mihnea, silit de-a se turci pentru a-si scapa viata, el lua n Stambul nu mele de Mehmet Bey si, n-surndu-se dupa iegea lor cu o sumedenie de neveste, avu s i o sumedenie de copii turci turci basarabi din care cunoastem numele numai a do ua fete, Ihume Catum si Caise Catum, si a doi fii, Ibrahim si Mustafa bei, pe ca re-i vom mai ntlni la domnia fratelui lor Radu-Mihnea DOAMNELE MARIA S IRINA ALE LUI PETRE SCHIOPUL m aratat, n capitolele precedente, cum s-a crezut multa vreme ca Petre Schiopul e ra fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiaj-na, pe cnd el era de fapt fiul un ui alt Mircea, care era feciorul lui Mihnea cel Rau, nepotul lui Vlad Tepes. Crescuti n Constantinopol din frageda lor copilarie, fiii acestui Mircea Voda si Doamnei (ui Maria, Alexandru, Petru si Milos, s-au nsurat acolo, n Pera, cu fete d e le-vantini influenti. Petru a luat pe Maria Amirali, dintr-o bun? familie de i talieni grecizati, originara din insula Rodos, n tinerete, nici el, nici fratii I ui nu par a fi rvnit domnia, nsa att ambitia familiilor Amirali si Salvares, ct mai a les interesele puternicului Mhail Cantacuztno, facura ca doua din aceste odrasle domnesti sa ajunga Ia rndul lor pe scaunele voievodatelor noastre. Alexandru nlocu i n Muntenia pe Petru cel Tnar, fiul Chiajnei, iar Petru, sase ani mai trziu, ajuns e Domnul Moldovei (1574). Gicutatile ce nmpina pentru a-si cuceri scaunul, luptele lui cu Ion Voda cel Cumplit si mai n urma nea-junsunle ce-i facura fratii acestui Ion Voda, numitii Ion, Alexandru si Constantin Potcoava, nu ncap n cadrul acestor evoca tiu ni de domnite, Doamna Maria neavnd n luptele acestea nici un fel de ame stec. De altfel, Petru Schiopul, care era, cnd se urca n scaun, de vreo patruzeci si cin ci de ani, avea o fire att de blinda, de buna, de dreapta si de miloasa, nct trece azi n ochii nostri drept un om slab", un Domn deci fara nsemnatate. Nu acelasi lucr

u gndeau contemporanii despre el. Ureche spune ca boierilor le era ca un parinte, si la mare cinste l fineau, si din sfaturile lui nu ieseau. Tarii era aparare, pe saraci milostivea, mnastiri miluia, cu vecinii bine vietuia, judecata cu bndete o facea, si nu era a zicere ca nu e harnic de domnie". Iar Azarie, cronicarul lui, scria ca este cu ochii galesi si nfatisarea 92

frumoasa, aratndu-se destoinic de domnie". Toate aceste calitati faceau din el, fireste, un om bun, nsa nu un Domn mare. Necontenitele tulburari launtrice piicinuite de fi atii Potcoava, care-1 scosese ra de doua ori din scaun, silindu-1 sa fuga, cu ntreaga lui familie, la Curtea fr atelui sau Alexandru din Muntenia, facura pe sultan ca, pierzn-du-si rabdarea, sa -1 mazileasca dupa cinci ani de domnie, care de fapt fu pe pacu! boierilor, nu in sa si al taranilor, care nu puteau uita pe iubitul si viteazul lor Ion Voda. n tot timpul acestor cinci ani, nu putem afla de ni-caieri vreo veste despre Doam na Maria. Stim numai despre ea ca-si crestea, cu o deosebita ngrijire, odrasla do mneasca nascuta din aceasta nsotire, pe domnita Maria. A mai avut apoi nca o fata, Despina, si un fiu, V Iad, dar ei au murit copii si nu Ie ntmpinam urmele n document ele timpului, dcct numai mormintelle lor se afla si azi la mnastirea Galata de lnga Iasi. n schimb, n 1579, data mazilirii lui Petru, aflam o veste surprinzatoare. Pornita cu barbatul ei si cu fata la Constantinopol, Doamna Maria ramne acolo, pe cnd sotu l ei ia drumul exilului la Alep, n Asia Mica, Aceasta ^ne dovedeste un lucru, pe care lipsa de documentare ne dadea fara aceasta de banuit, anume ca Doamna lui P etru Schiopul a fost o femeie stearsa, fara nimic deosebit, care s-o faca sa ramna n amintirea posteritatii. "Pe cnd Doamna Chiajna putrezise n mizeria Alcpului, pe cnd cumnata ei, Doamna Ecatenna a lui Alexandru Voievod, fu silita sa mpartaseasca mai trziu exilul fiului ei Mihnea tocmai pe coastele Africii, Doamnei Maria i est e ngaduit sa ramna la Constantinopol, n snul familiei ei, n tot timpul exilului sotul i. Alta explicatie nu este, dect aceea ca aceasta Doamna nu parea turcilor destul de periculoasa, pentru a fi ndepartata din capitala lor, centrul tuturor intrigi lor. Cnd, trei ani mai trziu, Petru Schiopul si recapata domnia gratie unor sume fabuloa se fagaduite. Portii, Doamna Maria se ntoarse linistita n Iasi, alaturi de sotul e i, tot att de stearsa ca mai nainte, fara a face pe nimeni sa vorbeasca de ea, nic i pe cronicarii care o ignoreaza complet, nici pe ambasadorii straini din Stam-b ul, care luasera obiceiul sa raporteze suveranilor lor attea lucruri interesante despre Doamnele noastre romne. 93 n aceasta a doua domnie a lui Petru Schiopul, doua evenimente familiale facura, b anuim, ca Doamna sa iasa putin din apatia ei. Doua nunti domnesti ntmplate n acelas i an, 1587. Despre una din ele am vorbit in capitolul precedent. E marea nunta de Ia Tecuci, nunta de mpacare a familiei iui Mircea Ciobanul cu familia iu* Matei Cor vi n. Se stie ca Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Barn, a avut printre numerosii lui cop ii un fiu Vlad Tepes si un fiu Vlad Calugarul. Cobortorii iui Vlad Tepes, a carui nevasta, Elena Corvin, era vara cu regele Ungariei Matei Cor vi n, si-au spus n u Basarabi, cum erau dupa tata, ci dupa mama lor Corvim. Petru Schiopul s-a ntitu lat ntotdeauna: Din familia regeasca a Corvinilor", iar descendentii fratelui sau Al exandru, anume Mihnea, Radu Mibnea si Alexandru Cuconul, la fe! facura pna prin a nii 1630. Asadar, n iunie 1587, nunta lui Vlad, Hui lui Milos Basarab-Corvin, cu nepoata Ch iajnei adunase la Tecuci toate fetele luminate ale tarilor noastre, printre care , fireste, si pe Doamna Maria, care pare chiar a fi fost nuna mare. A doua nunta fu a nsasi fiicei lui Voda, domnita Maria. Mirele ei era un grec, or iginar din lanina, Zotu Tzgara, despre familia caruia se cunosc multe amanunte. E l fusese om sarac, mbogatit prin munca, boierit n Moldova si ridicat prin straluci ta casatorie ce facea acum. Zestrea do-mnitei era de-o bogatie uimitoare: o padure mare n mprejurimile Starnbu

iului, o casa ia Constan-tinopol n valoare de 10000 de aspri, bani multi, covoare turcesti si persane, o haina de brocart, o rochie rara" de moda poloneza, un cal domnesc, o sabie de argint, cruci cu pietre scumpe, lanturi de margaritare, sal be de galbeni, inele, mnecare, cesti, vase, nastrape, rufarie ne-sfrsita si: Una sc uftia din. Vaachia de perle con cento", Un bocai d'arzento de lavar le mn", Bottord d'oro", Una corona zoillada" si cte si mai cte. Nunta avu loc n decembrie 1587, la Iasi. Domnita Maria cu sotul ei Tzigara ramaser a n tara pe linga parinti, nsa scurta vreme aupa aceea Doamna Maria, mama ei, se s avrsi din viata, fara a se sti exact ziua mortii, nici pricina ei. A fost ngropata la mnastirea Galata, de pe dealul estic al lasilor, o ctitorie de-a iui Petru Sch iopul, iar mormntui ei se mai vede si azi, alaturi de-al copiilor sai Despina si Vlad. 94 Petru Voda, omul cu ochii galesi, se mngia repede, caci el avea, de ctiva ani acum, o tnara tiitoare pe lnga el, la care tinea cu att mai mult, cu ct ea i nascuse un fi u, care nlocuia n inima lui pe cei ce-i murise de mic. Aceasta tiitoare, Irina, pa re a fi fost o femeie de rnd, nu ca suflet, ci ca nastere, poate chiar doica domn estilor copii. Asa nct vaduvitul Domn nu o putea lua de nevasta, caci obiceiul tar ii nu ngaduia Voievozilor sa se casatoreasca cu o femeie n vinele careia nu curge sn ge albastru. Un om nsurat, ajuns Domn, si ducea Doamna cu el, de orice neam ar fi fost ea. nsa n timpu domniei nu putea contracta dect o casatorie care sa fie pe plac ul tarii, cu o fiica de Domn, cu o ruda domneasca, sau cel putin cu o fata de bo ier. Pentru acest cuvnt tinu Petru Voda mai departe pe Irina pe linga el, fara a o lua de nevasta, nsa n 1591 acest om bun, drept si slab, hotar sa se lepede de domnie, caci nu mai putea tine piept necontenitelor cereri de bani ce avea din Stambul. Nu putem spune de el ca n-a stiut ce nseamna ambitia, el, despre care stim c-a rvn it tronul Poloniei, nsa nu avea firea destul de tare pentru a tine piept cuceritor ilor lumii. Dect sa astepte mazilirea, surghiunul sau moartea, i placu mai bine sa plece de buna voie, und calea nordului, care ducea la o viata tihnita, dect calea sudului, n capatul careia i astepta urgia turcului. Ureche, n pitoreasca sa limba arhaica, ne povesteste ntmplarea n felul urmator: Deci s-au sfatuit Petru Voda cu boierii tarii ce vor face, cum vor putea ridica si al te dari care n-au mai fost. Ca nu li era ca n-ar putea birui sa dea aceasta dare tara, ci pentru ca se facea obicei, carele nu-1 vor parasi turcii. Si s-au gati t sa izvodeasca de la altul, iar nu de la el. Si s-au gatit sa se duca din tara. Iar boierii l sfatuiau sa nu-si lase scaunul si tara, ci sa dea acea dare. Si Pet ru Voda nici ntr-un chip n-au vrut sa ia blestemul tarii asupra sa. Si au tocmai lucrurile nainte, lasnd boierii sa pazeasca scaunul tarii. Iar el s-a ridicat cu fr untea boierilor (fratii Movila, fratii Stroici, Andrei Hatmanul si altii) si au trecut prin tara leseasca n tara nemteasca". nsa nainte de a pleca, ceea ce nu spune Ureche, de unde poate nici nu stia, Voda P etru gasi cu cale sa-si reguleze nti situatia fata de Irina, mama iubitului sau fi u Stefan. Noaptea, pe ascuns, facu naintea lui Dumnezeu pe 95 ^MilM Irina Doamna, casatoria fiind oficiala de catre mitropoli tul tarii Gheoighe Mov ila, Ghedeon, episcopul de Radauti,; si Atanasie, egumenul de la ua'ata, iar de fata fiind boierii^ Andrei Hatmanul, paharnicul Vasile Sroci, camarasul Hrisovergh i, precum si altii mai marunti. Ametitor de pitoresc n splendida-i naivitate e actul] de marturie al acestei tain ice cununii: 7099 (adica 1591) Ghenai 17 ziie, duminica seara, trei ceasuri, ne-a m cununat cu mama lui Stefan Voda, anume Irina Botezata. Adevar am zis, pna snt n ta ra sa nu se spuie cuiva, sa fie ascuns, sa nu stie nimeni. Iar cnd voi fi iesit n alta tara, atunci sa stie toti cum ca cununati sntem. Sa stie toti!". Iata ultimul gnd al lui Voda Petru nainte de a si parasi scaunul: legitimarea fiul ui sau Stefan. Acuma, cu nevasta, Doamna postuma, si cu fiul, poate viitor Domn,

Petru Schiopul putea pleca lun J cu sine o scama de boieri care n astfel de mpreju rari si urmau credincios sta-pnul, cteva rude, printre care pe Via d si pe sotia sa , nepoata Chiajnei, pe Alexandra, poate mama acestuia sau poate o sora de-a lui. Petru, fost Voievod, parasi scauniil Moldovei pentru a merge, nu ca naintasii lu i sa-s ntinda gtul gziior din Stambul, ci pentru a petrece n tihna putinele zile ce-o vrea Dumnezeu sa i le mai ngaduiasca. Prin Polonia, unde fu la Cracovia oaspetele regelui, el merse la Viena, la mparat ul Rudolf al II-lea, care-i pnmi n chip prietenos si demn de o personalitate no-bi la". De acolo fu ndreptat prin Innsbruck la Bozen n Tirol, unde i se fixase resedi nta. Ferdinand von Kuehl-bach, Viertelhauptmann (adica administratorul de plasa al Adigelui inferior), fu nsarcinat cu supravegherea Dom-nului pribeag si a micii lui Curti. Li se puse la dispozitie un r aat n Bozen, n care la nceput locuita cu t otii ducnd acolo o viata de Curte Domneasca, de la care nu lipsea nici duhovnicul Domnului, Theodosie Barbovski, nici nebunul, le fou", cocosatul Petre Bolea. Cu nc etul nsa, satu de pribegie, ncepura a pleca unu! cte unul, parasind pe fostul lor Voi evod. Pornira nti, la Venetia, fata sa Maria si ginerele Zotu Tzigara cu copiii lor, apo i n Polonia, Luca Stroici si Ie- t remia Movila. Simian Movila si Andrei Hatmanul par a nu fi urmat pe Domnul lor la Bozen. Printre tovarasii ramasi pe lnga Petru Schiopul era o femeie cu numele de Maria, o circaziana, care juca fata 96 de noua Doamna Irina rolul ce jucase aceasta fata de prima lui Doamna, rolul de tiitoare, obligator, se vede, la Curtile Domnesti'. Pe Irina, dupa cum am aratat , o luase Petru Voda numai pentru a regula o situatie, pentru a-si legitima fiul . Si acum ca datoria era facuta, nu mai ncapea menajare. Tnara circaziana, stapna pe inima ba-trnului, era stapna si n palatul din Bozen. Simtitoare din fire poate duc ea si dorul tarii Doamna Irina a Moldovei se stinse de durere. Ea muri nca foarte tnara, la 3 noiembrie 1592, cam un an dupa sosirea lor n frumosul oras tirolez. A fost ngropata acolo, la Bozen, n cimitirul de Unga biserica franciscanilor. Piatra de mor-mnt, asezata de sotul ei, cuprins poate de trzii remuscari, are urmatoarea inscriptie: Doamna Irina, care si-a urmat barbatul pribeag tocmai din Moldova pen tru legea sa, raposata n al 25-lea an al vietii sale. o Petru Voievod i-am pus acea sta piatra, ca uneia ce i-a fost emeia prea cinstita si prea iubita. A murit n Hri stos si cu credinta ca va si nvia cu dnsul!" Dar, ca i-o fi parut rau ntr-adevar sau numai de ochii lumii, batrnul pribeag nu m ai avu zile destule pentru a se bucura de dragostea interesata a circazienei Mar ia. n vara anului 1594, el se mbolnavi: Nici aerul, nici marile calduri de vara nui priau". Ferdinand von Kuehl-bach, ngrijorat de sanatatea lui, l trimise la o mos ie de-a sa, Zimmerlehen, pe muntele Voels. Acolo, dupa cteva zile, se stinse batrn ul Petru Voda, primind snta cuminecatura de la mitropolitul Gheorghe Movila, dar n emaiputndu-se marturisi din cauza slabiciunii. Kuehl-bach era si el fata si, ducnd u-i nti trupul la bisericuta din Zimmerlehen, l transporta a doua zi Ia Bozen, unde -1 nmormnta lnga Doamna-sa Irina. Pe piatra lui de mor-mnt stau sapate urmatoarele c uvinte: Io Petru Voievod din familie regala Corvin a Valahiei, pentru a pastra n f iul sau Stefan credinta, si-a parasit de buna voie ntinsul principat, si nvrednicit de ocrotirea casei din Austria, a murit n vrsta de peste 60 de ani, la l iulie 15 94". Acest epitaf, alcatuit fara ndoiala de el nsusi, arata lamurit ca cea mai mare gri ja a anilor din urma a fost viitorul fiului sau Stefan. Pentru a nu-i pregati Iu i un nume rau ntr-o tara asuprita de silnice dari, parasise schiopul Voievod scau nul Moldovei. De altfel, testamentul sau, scris cteva zile nainte- de-a muri, nu cuprinde dect nu mai dispozitiuni privitoare la 7 Comanda Jfe 84 97

fiul sau. Snt calde rugaminti adresate boierilor Luca Stroici si Ieremia Movila s a nu-i lase copilul pe drumuri, sa-1 scoata din Austria pentru a-1 urca n scaun. Boierii, credinciosi, au ncercat n tot chipul sa ia pe Stefan Voda pe lnga ei. Au p us chiar pe Sigismund, regele Poloniei, si pe sotia sa, regina Ana, vara primara a mparatului Rudolf al H-lea, sa ceara ei restituirea tna-rului pribeag, nsa mparatu l refuza, caci iezuitii din Tirol sechestrasera pe Stefan, mai putin pentru a-i scapa sufletul de erezia ortodoxa", ct pentru a pune mna pe averile lui, care erau n ca considerabile. El fu bagat n scoala iezuitilor din Innsbruck, unde se facea ma re haz de el ca de un fiu de Domn ce era, unde capata numai laude pentru stiinta Iui la nvatatura, pentru buna lui purtare si pentru nclinarea ce avea (!) de-a tr ece la catolicism, unde, vrt ntr-o congregatiune religioasa (Congr. Mariani a tiner imii studioase), fu numit dupa abia un an Prefect al Congregatiei", unde nsa, opt ani dupa moartea tatalui sau, si dadu si el duhul, murind acolo, printre straini, de oftica, se pare Fireste ca toata averea lui fu sechestrata de popii catolici , care-si ajunsera astfel scopul. Printre comorile lui s-au gasit si tablouri, r e-prezentndu-1 pe el copil, pe el si pe tatal sau, precum si pe Vlad Tepes, strab unicul lor. Aceste toate se afla azi la muzeul Castelului Arnbros n Tirol. Fata lui Petru Voda, Mana Tzigara, retrasa Ia Venetia, pierdu n curnd pe sotul ei si se remarita n urma cu patricianul venetian Polo Mimo. Ea avu copii din amn-doua casatorii: fete din prima, si baieti din a doua. Viata acestei domnite, destul de bine cunoscuta prin publicatiile lui N lorga, petrecndu-se aproape n ntregime n s trainatate, e rnai putin interesanta pentru noi. Interesant e numai ca Ia moartea ei, n 1620, ea lasa ntreaga ei avere fuior ce avusese cu Polo Mimo, iar fetelor d in pnrna casatone, maritate bine de altfel, le lasa uneia un pat si celeilalte o camasa. ULTIMELE DOAMNE DIN VEACUL AL XVI-LEA DOAMNA MARIA LUI ANCU SASU SI IDILA DIN VENETIA I espre larob Erachde, zis Despotul, zis senior de Sarnos si marchiz de Paros, con te palatin (facut de Caroi Quintul) si stranepot de zeu (al lui Hercule), am ara tat mai sus ca se logodise cu domnita lui Mircea Voda Ciobanul si a Doamnei Chiaj na. Apoi, stncn-du-se aceasta logodna, el peti pe principesa Ehsabeta, fiica pute rnicului senior rasaritean Constantin de Ostrog (septembrie 1562), care-i fu refu zata, fiindca avea numai 7 ani. Domnul Moldovei avea vreo 38 si era grabit sa se nsoare. si aminti atunci de frumusetea fetei lui Martin Sborovski, Chrishana, pe care o cunoscase cu 5 ani n urma n Polonia, si scrise tatalui ei pentru a cere mna f etei, care-i fu acordata. Pregatirile nuntii erau destul de naintate, cnd Despot V oda u nevoit sa fuga din Iasi la Suceava, sa se nchida n cetate si sa suporte acolo acel memorabil asediu, la care, prin tradare, si pierdu si viata (l noiembrie 156 3). Logodnica lui se marita un an mai trziu cu Ion Chodkievicz, capitanul Sarnogi tei, iar fratele ei, Christo-for Sborowski, fu logodit mai apoi si el cu o romnca , domnita lui Alexandru Voda Lapusneanu. Nici aceasta casatorie nu avu loc, dupa cum am aratat mai sus. Ion Voda cel Cumplit (1572 74) si zicea hui lui Ste-famta cel Tnar, nepotul lui Bogd an Orbul, stranepotul Iui Stefan cel Mare. Contemporanii lui spuneau despre el c a este armean, altii spuneau ca e polon, si altii ca e rus. Istoriografia modern a admite n genere ca era moldovean, fiul lui Steanita Voda cu o aimeanca, sotia lu i Serbega, armean si el. Neavnd de nicaieri dovada ade-varatei lui origini, noi nr egistram parerile emise si ne multumim a spune despre el ca n scurta lui domnie d e doi ani s-a aratat vrednic de-a fi asezat de noi n galeria Domnilor gloriosi, b a mai mult, l putem chiar nalta pe un piedestal deosebit, alaturi de singurul Domn romn cu care-1 putem compara, Domnul Tudor. 99 Ion Voda cel Cumplit si Tudor Vladimirescu au na tisat, n trecutul nostru de urcios despotism si de aparare a poporului, au reprezentat, zic, ideea democr atismului si a dragostei de cei mici si slabi. Voievodul Haiduc, astfel ar trebui numit Ion n Istoria Romnilor.

Acest prim democrat romn cutreierase Europa nainte de a se urca n scaunul Moldovei: Polonia lui Sigismund, Moscova lui Ivan cel Groaznic, Crimeea hanului tatar, Ge rmania lui Maximilian, n a carui armata slujise, Turcia lui Sohman cel Mare, iar ca pretendent domnesc, fusese n insula Rodos, exil protocolar pentru viitorii Dom ni, n timpul acestor peregrinari, el se nsurase la Moscova cu Mana Rostowska, fata cneazului Rostovului, unul din boierii tarului Ivan Groaznicul. Avu cu ea si un fiu, numit Petru, nsa viata lui aventuroasa si dorinta de-a domni mnndu-1 mai depa rte pe caile destinului sau, el fu nevoit sa-si lacie sotia si fiul n Rusia. Ajun s Voievod al Moldovei, n 1572, trimise la Moscova pe Isaia, episcopul de Radauti, sa-i aduca familia la Iasi. Afla nsa prin acesta ca Mana si Petru murisera amndoi, de ciuma cam de mai multi ani. El se rensura atunci, lund pe-o moldoveanca, Mana, ata unuia din boierii sai Lupea Huru, prcalabul Hoti-nului si a jupnesei sale Armanca. Aceasta nunta avu loc n post ul cel mare al anului 1573. Tarul Ivan Groaznicul, care aflase de vaduvia lui, f ara a sti ca se rensurase acum n Moldova, i trimise n mai 1574 o scrisoare, prin car e-i propunea de sotie pe-o ruda de-a sa, ata cneazului Teodor Mstislawski. nsa acea sta solie moscovita afla, la sosirea ei n Iasi, ca Ion Voda nu mai era n viata. La Cahul, tradat de lerema Golta, viteazul Voievod murise n cele mai groaznice chinu ri, rupt n bucati de cozile a patru camile. n timpul acesta, familia lui, adapostita n cetatea Hotinului, astepta, nfrigurata, rezultatul bataliei. Cnd aflara moartea Voievodului, luara cu totii drumul Ca-rne nitei, n Polonia. Erau, n convoiul acesta de pribegi, Doamna Maria, tatal ei, prcala bul Huru, copiii Lazar si Stefan (probabil fii naturali de-ai Domnului) si sapte boieri moldoveni cu jupnesele lor30. Lupea Huru si ata lui luasera cu dnsii 27 de care ncarcate cu bogatiile lor. Doua sute de calarasi, trimisi de nobilul aslowiec ki, venira ntru ntmpmarea convoiului, chipurile spre a-1 escorta pna la cetatea laslo wiecki. nsa, cum facura, cum dresera, ntreaga avere din cele 27 de care ncapu pe mmile magnatilor poloni. Tn zadar cerura pagubitii banii si sculele napoi, n zadar interveni marele vizir din Stambul, ba pna chiar si sultanul, care, fireste, nu de dragul Doamnei lui Ion V oda cereau aurul acela. Polonii raspunsera ca regele Henric al III-lea, plecnd n F ranta, l luase cu el. Iar familia Iui Ion ce! Cumplit, n cumplita mizerie, ramase sa-si duca zilele pri ntre straini. Doamna Maria, ntoarsa mai trziu n Moldova, se calugari, lund numele de Teofana, iar f iii ei, Lazar si Stefan, cnd se facura mari, cercara sa capete scaunul Moldovei, cersind ajutoare pe Ia Curtile apusului. Dar soarta nu le-a fost prielnica. Au r amas amndoi, pna la moarte, pretendenti domnesti. Din punct de vedere cronologic, ar urma rndul lui lancu Sasu; l lasam mai Ia urma, avnd despre Doamna lui stiri mai multe si mai interesante, care trebuiesc aratate . Despre Aron Voda spuneau contemporanii ca era evreu Solomon Tedeschi, ceea ce, po ate, nseamna ca era fiu natural al vreunuia din Voievozii nostri cu o evreica. Ca pretendent domnesc se nsura la Constantinopol cu una din fetele lui Andronic Can tacuzino. Pe cealalta fata a lui Andronic o tinea tot un Domn romn, Stefan Surdu. Dupa un Domn armean, dupa un Domn sas, dupa un Domn evreu, urmeaza n scaunul Mold ovei un Domn tigan, Razvan Voda. Si el probabil, ca si ceilalti, era fiu natural al vreunui Domn moldovean, a carui mama numai o fi fost tiganca. De altfel, asu pra originei nu mai exista controversa. N. lorga a descoperit o scrisoare de-a l ui Mihai Viteazul, n care eroul nostru, vorbind de Stefan Razvan, l arata ca pe un fost slujitor de-al sau, fiul unei roabe tiganci, caruia, dndu-i 6000 de galbeni pentru a-i duce Ia Stambul, el si i-a nsusit, fugind cu banii n Ungaria. Devenind- omul ui Sigismund Bathory, a intrat n Iasi ca sef al garzii unguresti si , n 1595, detronnd pe Aron Voda cu sprijinul acestei garzi, i lua locul n scaunul Mo do vei. Domnia lui a fost scurta, iar n analele noastre n-a ramas urma numelui vreunei Do amne. Vidra, celebra Vidra, e o poetica si frumoasa plasmuire a lui Bogdan Petri ceicu Hasdeu.

101

II Printre numeroasele aventuri ale lui Petru Rares, una din cele mai cunoscute e l egatura pe care o ntretinea Domnul n Ardeal, unde soarta armelor l facu sa petreaca o buna parte din anii domniei lui. Weiss lorg, curelar n Brasov, avea o nevasta frumoasa, o sasoaica ca si el, Ecater ina. Petru Voda, care se pricepea sa dibuiasca nevestele nostime, puse ochii pe E caterina si, cum era Domn si nvingator de! i-a facut si un copil, lancu, care u nse nat pe corp, dupa cum se nsemnau toti feciorii de Voievozi, pentru a fi cunoscuti mai trzu, ca snt ii de Domni !. Cnd, facndu-se mare, descoperi tnarul sas, care se credea fecior de cizmar, ca e os din osul Domnului Moldovei, si lua ramas bun de fa ai sai si porni la Stambul sasi ncerce norocul, ca attia altii. De acolo fu trimis n exil la Rodos, dovada ca tu rcii i recunoscura calitatea de pretendent legitim", caci numai acei ce aveau sort i de-a izbuti erau exilati n frumoasa insula mediteraneana. pune ntrebarea ce lega tura era ntre Rodos si scaunele din Bucuresti si din Iasi e o zadarnicie. Trebuie acceptat faptul asa cum este. Norocul lui lancu a fost ca alta exilata, vestita Doamna Chiajna, si ducea pe atu nci amartele zile la Alep, oras din Asia Mica, nu departe de Rodos. Chiajna era, dupa cum stim, fata lui Petru Rares. Cu toate necazurile ei, cnd afla ea ca un fr ate, pe care nu-1 cunostea, se afla pribeag n apropiere, se puse pe lucru pentru a-1 cunoaste, pentru a-1 proteja, pentru a-1 nsura, n Rodos traia pe atunci o ramu ra a Paleologilor, cobortori din mparatii Bizantului. Cum lancu era fiu de Domn, s i desigur ca acolo nu putea sti nimeni ca era odrasla nelegitima, cum de la o zi la alta putea ajunge el nsusi Domn, unul din Paleologii aceia i dete n casatorie p e fata lui, Maria. Dupa acest prim succes al Chiajnei, urma al doilea. Ctiva ani mai trziu, dupa cum stim, soarta Mircioaiei se schimbase prin casatoria ce facu f ata ei cu fiul sultanului, Murad, sandgeacul Magneziei. Feciorii ei se turcisera, nemaiavnd astfel putinta de-a rvni la scaunele tarilor dunarene, asa nct neastmparata Chiajna nu avu odihna pna nu smulse de la ginerele ei promisiunea ca, de va ajun ge sultan, va trimite pe fratele ei Isncu Domn n Muntenia sau n Moldova. Si n adeva r, n 1574 Murad ajunse a fi padisahul otomanilor, iar n 1579 lancu, zis 102 Sasul, fu trimis Domn n Moldova. La sfrsitul lui de-cembrie ai acelui an intra i! I asi noua familie domneasca: lancu Voda, Doamna Maria Paleologa, coconul Bogdan s i patru domnite. Un fiu mai mare ramase zalog la Con-stantinopol. Dupa o nensemnata domnie de trei ani, lancu Sasu fu mazilit n urma cererii regelui Poloniei, Stefan Bat-hori, a! carui sol fusese oprit de Domnul Moldovei, si scr isorile ce ducea la Poarta confiscate. Pentru a nu ncapea n mna turcilor, care prea prinsesera obiceiul sa turceasca pe mazili sau sa le taie capetele, lancu Voda n cerca 3a fuga, prin Polonia, n Germania. Averea pe care o adunase era frumusica p entru fiul Caterinei Weiss, curelareasa din Brasov. Convoiul care ducea domneasc a familie pribeaga lancu, Maria, Bogdan si fetele era compus din o suta de care, din care 40 ncarcate cu aur. Fata de cele 27 numai ale vaduvei lui Ion cel Cumpl it, averea acestui Domn nsemna ceva. Dar a iesi din tara cu atari bogatii, era, pe vremurile acelea, un lucru pericul os, si n deosebi a strabate cu ele Polonia, unde iancu era privit ca un tradator. Ajuns Ia Sniatyn (5 septembrie 1582), autoritatile prind de veste si-i dau ordi n sa ramna acolo, pna va fi nstiintat regele despre trecerea iui. Presimtind ce nsea mna o astfel de porunca, ei cauta sa scape prin fuga. Urmarit, dupa multe peripe tii, e prins n creierii muntiior si dus cu de-a sila la Lomberg. Soseste acolo pr izonier strabatnd strazile cu alai domnesc si, n aparenta cel putin, nepasator sau inconstient. Doua sute de calareti moldoveni ntovaraseau careta, n care, mpreuna cu Doamna si copiii, zacea Voda bolnav de podagra, zmbind mereu unei iurni de pe str ada, care-1 gasea orn blnd si cu fata cinstita". n seara nsa a aceleiasi zile, Voda lancu Sasu nu mai zmbea. Despartit ce nevasta si de copii, cu averile con-fiscate, el fu aruncat Ia nchisoare, n citadela de jos a orasului. Cteva zile mai trziu, un preot franciscan intra n carcera Iui, ncercnd sa-

1 converteasca la catolicism. Convins luteran de cnd si deschisese ochii Ia Brasov , lancu Sasu refuza sa se lepede de credinta lui. Mhnit de-a nu fi putut scapa un suflet de chinurile Jadului, popa se retrase, lasnd sa intre n locu-i la lancu Vo da oamenii regelui, care-i fac citirea naltului act de acuzatie: corespondenta pol ona interceptata, attarea turcilor mpotriva Icsilor si cte si mai multe, n capatul c arora venea sentinta moartea! 103 "llllhl Sngele Ecaterinei Weiss fu mai tare dect al lui Stefan cel Mare. ancu se apara, se vaita, cauta a se dezvinovati. Nimic nu ajuta. Fara nici o zabava, el fu ridicat din n-chisoare. Bolnav cum era, pleca spre locul supliciului, sprijnindu-se de do i calugari franciscani, l dusera n piata publica a Lvovului s -l aruncara pe un es afod ce se facuse n fata catedralei, under nnebunit de spaima, bietul olog dadu cu ochii de un gde care tinea n mna o spada ridicata. Cazu n genunchi, rugndu-se sa fie iertat; pna si de gde se ruga. Poporul, adunat acolo, pln-gea. Si deodata, pe neast eptate, pe cnd el nca se ruga, zvup, sabia i reteza capul (28 septembrie 1582). Cor pul, ridicat de popi, u dat doamnei lui, care-1 plnse trei zile" si-n semn de doliu si taie parul, n ziua a 4-a, ridicat de ciocli si nsotit de bocete pe romneste", fu adus n catedrala Lvovului, unde u astrucat. Astazi oasele lui nu se mai afla acolo , caci n 1817 au fost scoase toate cio-lanele mortilor din biserica si aruncate nt r-o groapa co-muna, n afara de oras! n timpul acesta, la Constantinopol, fiul mai mare, care ramase zalog la turci, fu nchis la Edi Cule, si apoi omort si el32. nainte de a lua pe ancu Sasu, Doamna Maria mai fusese maritata n Rodos cu un grec, de la care avusese doi copii, un fiu Filip si o fata Chrysafma. Era deci acum ne voita sa ngrijeasca ri strainatatea aceea de toti copiii ei, doi din prima casnici e si cinci din a doua: Bogdan, Elena, Chiajna, Despina si Voica. Magnetii poloni , dupa ce o despuiara de averile sotului, cereau acum regelui sa ie trimisa cu to ti copiii ei la Stambul, adica Ia o moarte sigura. I s-a facut regelui, nu stiu cum, mila de ea si a tinut-o n Polonia, dndu-i acolo cteva mosii, sa aiba cu ce se hrani, precum si o pensie frumusica, 12 000 zloti pe an. Dar cu sapte copii n spi nare nu era lucru usor, si apoi, pentru mosiile ce i se daruisera, intra n nesfrsi te procese. Doamna Maria, nconjurata de altfel de multi greci de-ai ei, rude si p rieteni (avea o curte compusa din treizeci persoane), se apuca, mpreuna cu acesti a, sa faca comert. Asa si duse ea zilele pna si vazu copiii mari. n 1593, dupa ce is pravi n sfrsit toate procesele si dupa ce-si maritase trei fete, si nca bine (Ponia towski si Ca-tacalo), si lua cei trei copii ce-i ramneau si porni n apus, sa ceara, ca toti pribegii naintea ei, sprijinul vreu-nui rege sau vreunui mparat pentru ca patarea drepturilor legitime la domnia Moldovei" ale fiului ei Bogdan33. 104 --TJT" n

La 21 martie o aflam n Austria, la Neustadt, la arhi-ducele Maximilian, care cu o scrisoare de calda reco-mandatie o trimite la dogele Venetiei, Acolo, Doamna si marita pe una din fete cu un patrician de-al republicii, Giovanni Zne. Cu ajutoru l lui, capata de Ia o banca un mprumut; fagaduieli multe avea din toate partile, n sa un ajutor efectiv de nicaieri nu venea. Se hotaraste atunci sa apuce calea ce a mai sanatoasa, periculoasa uneori, nsa singura care putea duce la domnia Moldov ei, calea Stambulului. Pleca cu fata ei acolo, cea nemaritata, lasnd pe Bogdan la Venetia, pna o netezi ea greutatile la Poarta. Prin legaturile ce avea cu grecii din Constantinopol, ea reusi sa capete sprijinul vizirului Ferhat, asa nct, dupa scurta vreme, trimise la Venetia dupa fiul ei. Ajuns la Constantinopol, Bogdan fu numit Domn al Munteniei, sprijinit de Ferhat, pe cnd Radu Mihnea, venit si el tot din Venetia si sprijinit de Sinan Pasa, fu t rimis n Moldova. Domnisorii nostri crescuti prin strainatati habar n-aveau ca dinc olo de Dunare domnea un om care nu stia de frica nimanui: Mihai Viteazul. Armata de turci, pornita sa-i puie n scaun, fu zdrobita si risipita de ostasii Voievodu

lui Tarii Romnesti. ntors la Stambul, Bogdan trai zile de amara deceptie si n fiece clipa mama lui tre mura din pricina nesigurantei ce avea de a-1 mai putea pastra n viata. Ba unii, ba altii, dusmanii lui cautau sa-1 omoare, sau cel putin sa-1 nsemne si sa-1 exilez e, n sfrsit, marele vizir Ibrahim, sedus de frumusetea lui, l lua sub aripa-i ocroti toare, tinndu-1 n palatul sau de pe Bosfor, ca paj sau nu se stie de ce. Dupa dest ituirea acestui vizir, t-narul Bogdan, pentru a-si salva zilele, se ascunse n casa beiului Venetiei. Ura dusmanilor sai urmarindu-1 nsa si aici, Doamna Maria, care nu mai avea odihna de grija fiu-sau, nchipui o pacaleala demna de urmasa Pa-leol ogilor. Raspndi vestea ca sultanul l condamnase la moarte si, lund trupu unui crimin al spnzurat pe care-I trecu drept Bogdan Musat, l ngropa cu cinste si cu bocete n cu rtea unei biserici grecesti din Constantinopol. Iar pe fiul ei l trimise, n cea ma i mare taina, din nou Ia Venetia, la cumnatul sau, Giovani Zne, pna s-or mai linis ti lucrurile si l-o putea duce din nou ia Stambul pentru a-1 face Domn. Sosit la Venetia, tnarul si frumosul Bogdan avu una din acele aventuri, care pun o raza de soare peste moho-rtele pagini ale istoriei. 105 Patricienii republicii erau obisnuiti, de multi ani acum, cu pribegi de pe Ia no i. De la stralucita receptie ce se facuse lui Petru Cercel, pna la ngaduitoarea pr imire ce i se facuse lui Bogdan, multi Basarabi si Musatini se ratacisera pe malu l Adriaticei, plimbi n du-si urtul n gondolele Venetiei sau urcnd scara de marmora a Palatului Dogilor spre a cere ajutoare. De altfel, de mai multe decenii, venetie nii cunosteau bine pe romni, prin casatoriile ce avusesera loc ntre patricienii lo r si fete din casele noastre domnitoare. Sora Doamnei Ecaterina a lui Alexandru Voda Mircea, Manoara Vallarga, fusese mar itata cu Fabrizio Adorno, din familia dogilor genovezi. Stabiliti la Venetia, ei au trait acolo conform rangului lor, iar cnd ramase vaduva, Marioara Adorno se r etrase la Murano si trai acolo foarte batrna, cunoscuta de toata lumea. Fata lui Petru Schiopul, Maria (vaduva iui Zotu Tzigara), se marita si ea n Venetia cu Pau lo Minio, iar copiii ei tot acolo s-au casatorit. Acum de curnd, fiica Iui lancu Sasu luase pe Giovani Zne, unul din marii patricien i ai republicii. Sngele ve-netienilor amestecndu-se cu cel romnesc al Basarabilor s i al Musatinilor, pribegii nostri Domni sau Domnisori nu se rnai simteau straini printre patricienii republicii. Bogdan, cumnatul lui Zne, sosit pentru a doua oara .a Venetia, n anul 1599, trai a colo viata de lux si de petreceri a acestui oras care era nca pe atunci cel mai st ralucit din Europa. Serbari, baluri, mascarade, se urmau zilnic n timpul carnavalu lui, iar din tineretea de aur a societatii venetiene facea parte si frumosul pri ncipe moldovean. Mergnd ntr-o dimineata Ja slujba din Sn Marco sau din alta biserica , el gasi acolo pe calugaritele mnastirii Corpus Domini. Una din ele, foarte tnara si foc de frumoasa, atrase n deosebi luarea lui aminte. Secolul al XVI-lea era romantic prin excelenta. A merge zanganindu-si spada pe u rmele unei iubite si a cnta mascat din mandolina seara sub balcoane era un lucru pe care un tnar la moda daca nu-I facea, n-avea ce cauta n Venetia. Cu att mai roma ntios, daca iubita e calugarita, nsa ferestrele mnastirii ramneau nchise cnd facea Bo gdan serenade. Tnarui fu nevoit sa-si schimbe tactica. Prin spioni platiti, o pus e n urmarire, aflnd n curnd ca fetita, pe care o chema Elena, era orfana, crescuta d e maici, si nca necalugarita. Bun si att, ba chiar minunat. Pentru a ace fratelui e i pe plac, 106 ^^^^^ signora Despina Zne, intrnd si ea n complot, trimise la stareta mnastirii cu rugamin tea sa se osteneasca pna la dnsa, si sa-i aduca si pe sora Elena, caci are sa le c omunice ceva. n palatul lui Giovanni Zne se ntl-nira peste cteva zile, Bogdan, sora s i cumnatul Iui, maica Honorina si Elena. Tnara Elena si spuse povestea fara fraze, fara pareri de rau. Cnd era copila, traia la parintii ei, ntr-o casa mare pe malu l unei ape. Multe i ramasese n minte din vremurile acele, dar nu-si mai amintea ni ci numele orasului, nici al parintilor. Apoi, dusa o data cu barca la plimbare p

e o mare, care i-ar fi zis Marmara, niste oameni rai, corsari, au rapit-o si au dus-o, asa, n multe locuri, pna au ajuns la Venetia. Aici a fost rascumparata din fondul de binefaceri al republicii, botezata si data n ngrijirea calugaritei Honori na, buna ei marna, pe care o iubeste, dupa Dumnezeu, cel mai mult din toate fiin tele din lume. Romanta se transforma n roman, cu att mai pasio-nant, cu ct Bogdan identifica ndata pe tnara sora Elena. Era Fatme, fiica lui lusuf Bey din Constantinopol, rapita de corsari cu ctiva ani n urma. O recunostea de altfel acum si dupa un portret ce va zuse el n casa Iui lusuf, un medalion pictat de-un mester italian. Si atunci, din vorba n vorba, din amintire n amintire, restabilira tot trecutul fetei, iar cnd pl ecara maica si sora din casa patriciului Zne, nu mai era, se zice, numai inima lu i Bogdan robita. Bogdan scrise pe data maicii sale, Doamna Maria, ca a gasit n Venetia pe fata lui lusuf Bey, ca e frumoasa, ca o iubeste si c-o vrea de nevasta. Doamna Maria nnebu ni de bucurie, ca i se aratau, prin aceasta alianta, noi nadejdi de a-si mplini s copul, dorita domnie a Munteniei pentru fiul ei. Alerga Ia lusuf sa-i dea vestea cea buna. Acesta, un renegat italian, pe care-1 chemase Cia-vatelli, se sfatui c u cumnatul sau Omer Aga, seful seraiului, si hotarra amndoi ca este bine si cu cale sa se faca aceasta casatorie. Scrise deci lusuf lui Bogdan ca-i da binecuvntarea Iui, nsa mai are nevoie si de ncuviintarea dogelui pentru a scoate fata din mnasti re. Lucrul acesta parea lui Bogdan cel mai usor din lume. Avea doar pe cumnatul sau si avea prieteni destui pentru a pune pentru el o vorba buna pe lnga dogele Venet iei, nsa iata, nu a fost usor. Se vede treaba ca frumusetea Elenei mai ncntase si p e alti tineri cu sngele cloco-tindu-Ie n vine. n tot cazul, unul din ei si puse n gnd 107 f p sa nu o lase, n ruptul capului, prada n minile Iui Bog-dan. Si cum pe tnarul acesta l chema Giovanelli Sforza, din familia ducala milaneza, rivalitatea era periculoa sa, n adevar, nu numai prin inffuenta lui, ci prin intrigi, prin pri mincinoase, e l periclita cauza moldoveanului nostru. Se apuca sa raspndeasca zvonul n Venetia c a Bogdan e turc, si ca vrea s-o ia pe Elena numai pentru a rapi un suflet cresti natatii, n catolica .Venetie afacerea facu senzatie. Mai rau dect att, stirea patru nse nlaun-trul zidurilor mnastirii. Maicile, scandalizate, oprira pe sora Elena de a mai iesi din chilia ei, si bietii copii nu se mai putura vedea. n zadar u toata corespondenta care urma ntre Stambul si Venetia, n zadar marturisea Capello, fostul baii al republicii la Constantinopol, ca Bogdan e chiris-tianissi mo", ca-1 tinuse doar doi ani ascuns n casa lui pentru a-1 apara mpotriva turcilor , n zadar scria Gra-denigo, actualul baii, ca de n-ar fi Bogdan crestin, n-ar put ea pretinde Ia tronul Moldovei, n zadar Omer Aga scria el nsusi dogelui, si n zadar se ruga Bogdan sa fie lasata Elena n casa lui Zne, caci nu o va lua de nevasta de ct dupa ce-si va redobndi tronul Moldovei, dovedind prin aceasta ca e crestin adev arat, el clironomis tis Bogdanias". Dogele nu voi sa auda si nu voi sa creada. Drept ras-puns la toate aceste cereri , senatul venetian, n decembrie 1599, constata oficial ca nu mai are mnastirea Corpus Domini nici o fata cu numele de Elena, ci numai o pocaita Deodata (data lui Dumnezeu). La 15 ale ace-leiasi luni, sora Deodata scria tatalui ei lusuf Bey, p entru a-i arata hotarrea ce luase de a se calugari, bles-temndu-1 ca-si renegase cr edinta. Iar lui Bogdan i-ar fi dus o calugarita pe ascuns afirma V. A. Ureche o scrisoare cu urmatorul continut: Uita-ma. Acest par este din acel adus jertfa la altar de Elena ta". Se vede ca Doamna Maria, careia i mergeau toate anapoda, nu voi sa se lase batuta , staruind nca prin baii, prin lusu, prin Omer Aga, sa fie scoasa ata din mnastire, caci la 7 aprilie 1600 consilierii republicii (printre care aflam pe un Thiepolo , pe un Danado, pe un Memmo si pe Mattio Zne) scriau din nou baiului din Constantinopol ca, drept raspuns !a interventia ce-ai facut dupa staruinta lui Omer Aga n favoarea casatoriei nepoatei lui cu Voievodul Bogdam'ei, va spunem ca ne displa ce a nu-i putea satisface dorinta, fiindca fetita s-a calugarit

108 n mnastirea Corpus Domini e non e piu possible chef lei esca di la. Bogdan se ntoarse la mama iui, n Stambul, Ani de-a rndul, pentru a uita poate pe Fa tma-Elena-Deodata, urmareste cu ndaratnicie o domnie pe care n-o poate capata, n C onstantinopol, Doamna Maria l ascunde cum poate, pe la ambasadorii puterilor euro pene, pe la prieteni crestini si turci. Apoi si ia odrasla si porneste din nou n lu me, cutreiernd Europa, n cautarea unui sprijin. O gasim, mpreuna cu Bogdan de doua ori la Londra, la regina Elisabeta (1601) si la regele lacob (1608), la Berlin l a electorul de Brandenburg (1607), la Viena, n Fandra, n Saxonia, apoi din nou la V enetia, n timpul acestor peregrinari, Doamna Maria moare poate la Lemberg, unde p are a se fi ntors. Surorile lui Bogdan, afara de Voica, murisera si ele. Ramas si ngur n viata, el se ntoarse din nou Ia Constantinopol, nsa, dupa trei ani de zbucium zadarnic, vaznd n 1611 prabusindu-se di-nastia Movilestilor, fara ca el sa poata c apata scaunul Moldovei, se hotar, n disperarea lui, sa faca ceea ce Sforza la Venet ia spusese ca facuse demult. Pe cnd, n fruntea alaiului sau, sultanul Ahmed I trecea pe strazile Stambulului pen tru a merge la Eski-Serai, Bogdan se arunca la picioarele padisahului, cernd sa f ie turcit. Numit pasa de Pristma si apoi de Brussa, n Asia Mica, el mai visa nca unirea Moldo vei cu a Munteniei, transformate n pasalc turcesc, sub ocrmuirea lui, fireste. Musulmanul Ahmed, cu snge musatin si paleolog, muri acolo, n legea lui cea noua, c u toate visele lui de dragoste si de marire nabusite sub greutatea turbanului si sub al soartei nenoroc. Mllii^ FAMILIA LUI MIHAI VITEAZUL recum orice francez cunoaste pe de rosi nceputul lui Telemaque al lui Fenelon, fi indca trece drept un model de stil: Calypso ne pouvait se consoler du depart d'Ul ysse. Dans sa douleur elle se trouvait malheureuse d'etre immortelle, etc.", ast fel orice romn ar trebui sa stie pe dinafara nceputul istoriei lui Mihai Viteazul, de Balcescu, fiindca e un model si de limba, si de frumoase simtaminte romnesti: D eschid sfnta carte, unde sta scris gloria Romniei, ca sa pun dinaintea ochilor fii lor ei cteva pagini din viata eroica a parintilor lor. Voi arata acele lupte uria se pentru libertate si unitatea nationala, cu care romnii, sub povata celui mai v estit si mai mare din Voievozii lor, ncheiara veacul al XVI-lea s.c.L". Din nefericire, Doamnele si domnitele romne din acea epoca n-au lasat n amintirea posteritatii dect sterse icoane de femei, care nu s-au nvrednicit sa fie la nal-tim ea glorioasei epopei traita atunci de neamul nostru. Sufletul femeii romne a fost nfatisat pe acele vremuri de jupnesele razboinicilor boieri, nu de domnitele pe c are soarta le asezase pe o treapta, de pe care ar fi avut putinta, de s-ar fi pri ceput, sa straluceasca alaturi de marele Voievod. Vom desprinde totusi din trecut chipurile lor, caci ele au alcatuit elementul fe minin, care a avut, n masura puterilor lui, nrurire asupra celui mai mare erou al ist oriei noastre. Oricum ar fi fost ele, au fost totusi femeile din viata eroului: mama, nevasta, fiica, ibovnicele lui Mihai! S-a spus despre mama lui Mihai Viteazul c-a fost Can-tacuzineasca, sora lui Ion si a lui Mihai Saitanoglu. E o eroare, provenita din faptul ca fratele ei, lane sau Ion fusese ban al Craiovei, cum fusese, cam n acelasi timp, si Ion Cantacuzin o. Istoriografia moderna a dovedit azi ca banul lane e altul dect banul Ion, dupa cum vom arata mai jos. 110 Deocamdata sa ne ntoarcem Ia tatal lui Mihai, Pa-traseu Voda cel Bun, fiu el nsusi ai lui Radu Paisie (mort n exil la Alexandria, n Egipt) si al Doamnei Stana3* Sotia Iui Patrascu singura lui sotie Doamna Voica era probabil fata lui Balea, p aharnicul din Rusi, din neamul boierilor de la Slatioara, nrudita cu boierii Bleni. Singura fata a lui Patrascu si a Doamnei Voica a fost domnita Maria, pe care, n 1557, o maritara cu logofatul Radu din Dragoesti, de vita basaraba si el. Radu B idiviul, unul din eroii cronicilor noastre, a fost, pare-se, fiul lor.

Ceilalti copii ai lui Patrascu, Petru si Mihai Petru zis Cercel, si Mihai supran umit Viteazul erau nelegitimi, si anume: cel dintii avea de mama pe Stana (care par e, aproape cu siguranta, a nu fi fost maritata cu Patrascu}, iar cel de al doilea , o stim cu totii, pe Tudora^ Blndul Domn Patrascu, supranumit cel Bun, care n viata lui n-a facut sa curga o pi catura de snge omenesc, a stiut n schimb sa faca pe nevasta-sa sa verse amare lacr imi din pricina nenumaratelor sale abateri de la datoria conjugala. Pe Tudora, fr umoasa crsmarita, o descoperi abia trziu, nu se stie prin ce ntmplare. nsa cum se apr pie de ea, o lua, pare-se, cu sine la Curte, sub ochii amantei Doamne Voica. Si asadar, am spus-o, Tudora fusese crsmarita, ceea ce, departe de a-1 scadea, l na lta parca pe Mihai si mai mult n ochii nostri. Domnul Ion Filitti a dovedit logic si documentar ca Tudora era sora unuia lane, grec din Pera, care n-avea nimic de mpartit cu Ion Cantacuzino, fratele Saitanogl u-lui (fostul mire pacalit al fetei Doamnei Chiajna), cu care n-a fost confundat dect fiindca amndoi lani fusesera, scurta vreme, bani ai Craiovei. Acest lani, originar din Epir, din orasul Zagori, era un biet negustor sarac, ca re-s facea comertul cnd prin tarile noastre, cnd prin Stambul sau Adrianopol, ducnd p oate pe frumoasa lui sora dupa el, pna ntr-o zi, norocul sau si al tarii vru ca Pa trascu sa ntlneasca pe Tudora, poate chiar n circiuma ei, sa se ndragosteasca de farm ecele fetei si s-o ia tiitoare. Desi documentele nu ne-o spun, e de banuit ca de atunci ncepura si pentru jup-nul lane din Zagori zile mai linistite, nceputul cari erei Iui de boier. Insa scurta vreme dupa aceea, o drama neasteptata rasturna toate planurile grecu lui si ale surorii lui, poto-lindu-le ambitiile, pe-o vreme cel putin. lll

n seara a doua de Craciun a anului 1557, cnd de sfin-tele sarbatori se gatea Curte a sa mearga la biserica, deodata rasuna vestea n palatul Trgovistei ca Voda si da du hul. Toate ngrijirile fura zadarnice; Voievodul Patrascu Basarab muri. Muri otrav it de vornicul Socol, n care si pusese el toata ncrederea, dar care, ticalos, demul t pn-dea momentul de a-si omori binefacatorul, pentru a-i lua locul n scaunul tari i. A treia zi, Patrascu cel Bun fu ngropat, cu alaiul dom-nesc cuvenit, la mnastirea Dealului, ctitoria tatalui sau. (El domnise numai patru ani). Vornicul Socol, de la sine putere, ajutat de ctva oameni de-ai lui, lua coroana care nu i se cuvenea si pe care, de altfel, nici o luna n-a pu-tut-o pastra, caci Mircea Ciobanul ve ni din Stambul cu o oaste turceasca s-1 alunga din scaun. Doamna Voica se retrase la o mosie n munti, poate la Dragoesti, la fata ei Maria. Multi ani mai trziu o n-tlnim nca n viata, ducndu-si cu greu amartele zile de vaduv Iar Tudora, c-o fi fost sau n-o fi fost de fata la moartea iubitului ei, si lua lumea n cap si saracia de coada si porni iar prin tara... Ceea ce nu putem nca sti e daca n seara acee'a Mihai era sau nu nascut, n tot cazul el putea avea abia ctev a luni, sau se nascu cteva saptamni mai trziu, fiind astfel nu numai copil natural, ci si copil postum al otravitului Voievod. Multa vreme nu se mai stiu nimic de aceasta familie de ratacitori, jupnul lane, s ora lui, Tudora, si micutul Mihai, crescut de mama si de unchi n perfecta cunosti nta a obrsiei lui si nadejdea de a face din el cndva Domnul Tarii Romnesti. Ca va f i si al Moldovei si al Ardealului, att de departe n-or fi mers visurile bietei Tu dora. Ziceau contemporanii lui Mihai Viteazul ca n tinerete ar i facut si el negot, mpreu na cu unchiul sau, prin tara pe la noi, prin Moldova si prin Stambul. S-o fi mbog cu des atit lane pe acolo, caci l vedem peste vreo douazeci si cinci de ani n 1582 tula vaza pe lnga cei mari, pentru a veni din Constaia&nopol la Iasi, mpreuna cu Pe tru Schiopul, n a doua domnie a acestuia. Ba chiar ndata e si facut vel vistier si , odata cu aceasta naltare Ia marile boierii, l aflam si pe Miha ajungnd, n Oltenia, rin mijlocirea unchiului sau, ban de Severin (1583). n acelasi an, Mihai, care avea atunci douazeci si sapte de ani, se nsura cu Stanca , nepoata Iui Dobromir, marele ban al Craiovei. Pe urma i vedem mereu naltndu-se n r ang, pe Mihai stolnic, postelnic si chiar mare ban al 112

Craiovei (1592), iar pe lane mare ban si el, si mai trziu capuchihae la Constanti nopol. n aceasta din urma calitate, om foarte influent acuma, batrnul lane facu ce facu si parveni, prin staruintele lui, sa-si trimita nepotul Domn n scaunul stram osilor sai. at-o deci acum pe fosta crsmarita nu numai mama de Dornn, dar ntitulndu-se chiar Doam na", Doamna Tu-dora. nsa n timpul acestei vijelioase domnii, inima ei de mama acce lerat trebuie sa fi batut de frica pericole-lor la care zilnic se expunea eroul nostru national, care pentru ea nu era dect un copil, fiul ei, pe care poate uneor i i-ar ii placut mai bine sa-1 vada nca mic, strns n saracie la sn, dect viteaz ostas , mereu n gura tunului. Ca aceste trebuie sa-i fi fost simtamintele, ca Doamna Tudora nu era framntata di n aluatul acelor femei cu suflete tari care au caracterizat pe jupneseie veacului al XVI-lea, ca n-avea firea cruda a Chiajnei, firea ambitioasa a Ecaterinei, sau firea Simei stolnicesei Buzescu o dovedeste faptul ca ea, scurta vreme dupa urca rea n scaun a fiului ei, se retrase la mnastire, calugarindu-se. -si schimba numele din Doamna Tudora n monaha Teofana, smerita calugarita n mnastirea Cozei, frumoasa ctitorie de pe malul Oltului a lui Mircea Basarab cel Batrn. Ea a fost nainte de t oate femeie si mama." Femeia care a pacatuit, mama care a iubit si calugarita ca re s-a pocait. Aici, la Cozia, va afla ea, n tihna retrasei mnastiri, moartea prem atura a fiului ei... dar n-am ajuns nca acolo. Sa ne ntoarcem la Mihai, urcat pe scaunul Tarii Romnesti n 1593, factnd, prin acest fapt, din jupneasa Stanca o Doamna. Prin mama ei Neacsa, Stanca era nepoata marelu i ban Dobromir al Craiovei si a logofatului Gheorghe din Corbi, nrudit era de alt fel, cu cei rnai mari boieri ai tarii, nsa cu toata osteneala biografilor nu s-a putut stabili cu siguranta pna azi cine anume a fost tatal ei." C-o fi fost Radu, logofatul din Dragoesti, cum spune lonescu Gion si Alexandru Stefulescu, sau co fi fost ea, cum s-a mai spus, Cretuleasca sau Corbeanca, nu putem deslusi36. S i de altfel, ct de interesanta ar fi pentru specialisti, chestiunea n sine nu are o prea mare nsemnatate. Important pentru noi, care vrem sa culegem nota sufleteasca a domnitelor de odinioara, e ca Doamna Stanca a Iui Mihai Viteazul nu poate sa fi fost o femeie fericita. Caci, orict am vrea sa ne transportam n mentalitatea ac elor vremi, orict am dori ca femeile acele sa fi avut suflete de otel 'si inimi mpi etrite de dureri, si caractere mo8 Comanda Jfc 84 113

dulate dupa obiceiul pamntului, nu putem crede ca jup-nesefe si Doamnele romne vede au cu inima buna pe barbatii lor stnd mai mult n lagare dect n iatacuri, si cnd se n ceau acasa, mai mult n iatacurile tiitoarelor dect n ale lor. Iar Mi hai Viteazul a fost n aceasta privinta un sot crud, om care nu sl-a crutat nevasta, care o pune a fata n fata cu ibovnicele lui, carora uneori le dadea pa-sui naintea Doamnei, de spot n viata privata cum era n cea publica, n felul regilor de mai rziu ai Frantei cu multe LavalHere si multe Pompadoure. Una din cele mai cunoscute ibovnice de-ale iui a fost Tudora din Trsor, cu care e l avu o fata, Marula, mari-tata mai apoi cu unul din cei mai mari boieri ai tari i, clucerul Socol Cornateanu. Mar putin cunoscuta astazi, cea mai mare favorita a Domnului si pe care a iubito cel mai mult, a fost Velica, Doamna Vehca, cum si spunea ea, vom vedea de ce. A ceasta femeie era maritata cu un italian, Fabio Genga, favorit de-al lui Bathory , si era fata logofatului Ion din Pitesti si a domnitei Stana, fiica lui Mircea Ciobanul si a Doamnei Chiajna37. Velica era deci prin mama-sa din sngele Domnilor Munteniei si al Moldovei, basaraba si musatina, os din osul lui Vad Tepes si al lui Stefan cel Mare. Tatal ei, logofatul Ion, dupa moartea socrului sau Mrcea Vod a Ciobanul (1559), se retrasese n Ardeal, cu nevasta si cu copiii lui Petre, Zamf ira si Velica; si cumparase acolo mosii si nu se mai ntoarse n tara. n 1580 erau mort i, si eJ, si domnita Stana, nevasta lui, si fiu! lor Petre. Fetele, nca tinere, e rau maritate. Zamfira luase pe un ungur Petru Racz, iar Velica, dupa cum am vazu t, pe italianul Fabio Genga. Ei au trait mereu n Ardeal si e probabil ca la Alba lulia a cunoscut Mihai Viteaz ul pe frumoasa Velica, atunci cnd, dupa batalia de la Calugareni, merse el ntia dat

a acolo fn 595. Sigtsmund Bathory, principele Ardealului, l primi ca pe un rege. C um la Curtea lui Bathory se afla marele lui favorit Genga, e firesc ca si sotia lui sa fi fost pe lnga el si sa fi cucerit atunci inima lui Mihai. Totusi, legatu rile dintre ei nu fura nca date n vileag, ntruct Mihai adusese atunci cu el, la Alba lulia, toata familia lui, pe Doamna Stanca si pe copiii Nicolae si Florica. Mai trziu nsa, cnd pleca sa cucereasca Ardealul, lasa n Trgoviste pe minorul sau fiu Dom n n locul iui si pe Doamna Stanca regenta. Fiind acum n Alba lulia, 114

singur, cuceritor, g brio s, atotputernic, nu se mai sfii a-si ascunde dragostea ; dimpotriva, voi ca toata lumea sa stie ca Velica era a lui un omagiu adus frum usetii e. O aisa, o impunea, cerea sa se nchine lumea ca unei fete de domnita ce er a si ca unei Doamne ce ar i putut i. Iata pentru ce aflam pe fetele lui Ion logofa tul zicndu-si n 1599, acolo n Alba luha, jupnita Zamfira si gospodja Velica. Gospodja seamna Doamna. Iar pe pecetea lor purtau cu mndne vulturul Valahiei. ntors n tara, Mihai, care nu se mai putea desparti de iubita lui, o lua cu sine la Trgoviste, mp reuna cu sotul ei. nsa acest amar ce-i turna el n sufletul Doamnei Stanca, si de c are ea urma sa se razbune, nu era nimic fata de njosirea ce aduse sotului nselat, curtezanul Fabio italianul. La 15 martie 1600 o veste pornita din Muntenia n Germ ania, a unui agent neamt catre mparat, suna astfel: Toate trebile tarii le are n mna o jupneasa romnca, maritata cu Fabio Genga, cu care se tine Voda n stiinta tuturor , pna ntr-att nct a poruncit sotului, sub pedeapsa de moarte, sa n-aba aace cu dnsa Taman ca regii Frantei! Se poate ca Mihai ar fi avut intentia sa se desparta de Stanca si s-o ia pe Vefi ca, daca i-ar fi daruit soarta o viata rnai lunga. Dar soarta a vrut altfel. De la o vreme ncepura sa se ntoarca toate spre rau. Dupa nfrngerea de la Miraslau, e l fu nevoit sa apuce calea Vienei, de unde porni 3a Praga, pentru a se nfatisa mpa ratului Rudolf al II-lea spre a-i cere ajutor, n aceasta calatorie fu ntovarasit d e Florica, fata lui, care, adorn-du-si tatal, nu voise sa-1 paraseasca. Se spune ca mparatul Rudolf al II-lea, ncntat de frumusetea fetei, ar fi vrut s-o ia de nevas ta. Intrigi unguresti 1-ar fi determinat sa renunte ia acest proiect . Pe Doamna si pe fiul sau fu nevoit sa-i trimita zaiogi n Ardeal, la generalul Bas ta. Doamna Stanca, de fapt un fel de prizoniera, sosi acolo ca o regina. Optsprezece cai de-o frumusete rara trageau trei carete poleite si mpodobite. Si odata n fata dusmanului barbatului ei, parasita Doamna i dadu dru-mul amarului. Blestema si p lnse si spuse lui Ungnad ca mai bine I-ar i nghitit pe Mihai pamntul, dupa o viata d e faradelegi, si ca demult, de altfel, i-ar i prezis ea lui peirea. Iar fiul ei, N icolae Patrascu, copil de paisprezece ani, ncepu sa plnga si sa tremure, spunnd nea mtului ca de-o fi avut tata-sau vreo vina, sa-si poarte singur 115 pedeapsa, iar el nu e vinovat cu nimic mparatului si-i este lui plecat! Iata n chestia familiala, care fu rasplata lui Mihai pentru purtarea ce avusese. Parasit de-o lume ntreaga, l blestemau acum si ai lui, nevasta si fiu. Buzestii ei nsisi, credinciosii Iui Buzesti, parca s-ar fi lepadat de el. Nu mai era nimeni m prejurul lui! Nimeni? Era ntr-un colt de tara cineva, care astepta cu nfrigurare vesti de la pro scris, care, n genunchi n fata icoanei, se ruga cu lacrimi fierbinti sa-si ntoarca Dumnezeu iarasi fata catre marele Voievod fugar o biata calugarita batrna, mama l ui Mihai. Dar era scris sa nu fie dupa dorinta ei. ntors cu ajutor din Germania, Mihai si-a avut Goraslaul. nsa Basta, gelos si satul de izbnzile Voievodului romn, f-a atras nt r-o cursa si 1-a omort. Acolo, la Cozia, o ajunse trista veste pe monaha Teofana. Nici n-a avut mngierea sa poata merge la nmormntarea fiului ei. Caci Mihai, decapit at, fu ngropat n doua parti; trupul (a Turda, si capul la mnastirea Dealului, aseza t sub o piatra de biserica de catre Radu Buzescu si jupneasa lui Preda, Si-a stat batrna, lacramnd zile si luni ntregi, si de durerea ei, si de grija nepot ilor, ramasi n Ardeal n mna dusmanului, fara sprijin, fara bani. Abia mai trziu scapara ei de acolo si prima lor grija, cnd se ntoarsera n tara, fu s

a se duca la Cozia sa-si vada soacra si bunica. Aceasta jalnica ntlnire, n vechea mns tire de pe Olt, a fost descrisa de nsasi batrna monaha, cu attea amanunte, si ntr-o r omneasca arhaica att de duioasa, nct a ncerca a o povesti in graiul de azi ar fi o pr ofanare. La 8 noiembrie 1603, monaha Teofana daruieste mnas-tirii Cozia niste mosii, ce-i fusesera date n 1595 de fiul ei Mihai cinstitei si de la inima prea iubitei maicei mele, Doamnei Teodora. fata cum ncepe maica acest act, mai rnult o diata de-ct o danie: Eu, roaba lui lisus, calugarita Teofana, muma raposatului Mihai Voievod din Tara R omneasca, vietuit-am viata acestei lumi desarte si nselatoare si furatoare de sufl ete, si-am petrecut lumeste destul n tot chipul n viata mea, pna ajunsei la neputin ta batrnetelor mele si la slabiciune n sfnta mnastire n Cozia... pentru plngerea pac /or mele. A/ci ma ajunse si vestea de savrsirea zilelor drag fiului meu Mihai Voie vod, si de saracia Dcamna116

sa s a cuconilor Domniei Iui, prin tarile straine. Fui de plngere si de suspine zi ua si noaptea. Dupa aceea cu vremea si cu ajutorul Domnului din cer, si cu rugac iunea cinstitilor parinti, si cu plngerea mea, sfintia lui din naltul cerului au a uzit si s-au milostivit de i-a scos din tarile straine n tara noastra de mostenir e, si mai vrtos i-a adus n snta mnastire n Cozia, pentru batrna si jalnica lor maica i daca se adunara unii cu altii, mare plngere si suspin fu ntre ei de jalea Iui Mi hai Voda si pentru patima lor ce~a patit prin toate tarile straine Doamna Stanca si fiu-sau Ion Niculae Voda si Doamna Forica. Fu dupa aceea ntrebare ntre ei, cine cum au petrecut. Grai Doamna Stanca: Cum am patit noi, maica, sa nu pate nimeni. Dar milostiva ta maica, cum ai petrecut? Maica zise: Cu mult foc de moartea fiu-m eu si de jalea Domniilor voastre. Iar de catre sfnta mnastire am har dragului Domn din cer s multumesu parintilor de aici c-am avut pace, rapaos, si cautare la nev oia mea. Zisera Domniile lor: Multumim si noi parintilor pentru molitva ta, ca ai avut cautare de ei. Zise maica Teofana: Pentru aceea, fetele mele, am fagaduit sfi ntei mnastiri doua sate din Ro-manati, Frasinetul si Studenita, pentru sufletul r aposatului Mihai Voda, si pentru sanatatea fiului sau Nicolae, si pomenirea noast ra si a tot neamului nostru. Dumnealor zisera: Noi bucuroase, cum ti le-a dat rapos atul Mihai Voda, volnica esti sa le dai mai departe s.c.l. Dupa iscalitura tuturor martorilor, urmeaza: Scri-s-am aceasta carte n sfnta mnastir e Cozia, eu, calu-garasul Gavril de la schit, n zilele lui Serban Voda, va-leat 7 111, noiembrie, 8 zile. Dar tragedia nu se ispravi ai(ci. Dupa abia cteva luni de sedere n tara de mostenir e, cum vad ca se spunea pe atunci, Doamna Stanca se mbolnavi de ciuma si, dupa ctev a zile de chin, si dete duhul. Iar trei ani mai trziu, n 1606, se stinse, blnd si cu cernic, si aceasta batrna fosta crciumareasa, ibovnica domneasca, fugara, pribeaga , Doamna si calugarita. Nepotii ei, Nicolae si Forica, i-au facut pe piatra de mo rmnt, care se mai poate vedea si azi n biserica mare din Cozia, cel mai frumos pan egiric ce i se putea face: Aici adihneste calugarita Teofana, muma raposatului Mihai Voievod. O lume de amintiri. Domnita Forica, cea care ar fi putut i mparateasa Germaniei, s-a maritat cu Preda, logofatul din Greci 117

(data casatoriei este absolut necunoscuta). Preda Greceanu e cunoscut n cronicele noastre sub numele de Floriciou, ntruct toata nsemnatatea lui si-a neamului sau a ve it de la sotia lui. Ei au avut numai doua fete, maritate cu boieri de tara. Ct despre fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Patrascu, el s-a nsurat cu Ancuta, fata lui Radu Voda Serban, cel ce a fost ales Domn al Tarii Romnesti dupa moartea ero ului. Despre el vom vorbi ntr-unul din capitolele urmatoare. Sirul povestirilor din vremea lui Mihai Viteazul l vom ncheia cu schitarea vietii unei femei care n-a fost Doamna, dar care a fost o mare boieroaica cu suflet spa rtan, de la care ne-a ramas unul din cele mai pretioase modele ale batrnlui si fru mosului nostru grai romnesc.

Jupneasa Sima Buzeasca era fata logofatului Gheorghe Rudeanu, nepoata de frate a lui Dobromir, banul Craiovei, si-a Neacsa, mama Doamnei Stanca a lui Mihai Viteaz ul, ntmplarea a vrut deci ca ea sa fie vara primara prin alianta cu marele nostru Voievod, ceea ce a contribuit nca fireste la stralucirea numelui ce-si facuse pri ntre contemporani. Maritata de tnara, prin anii 1570, cu Stroe Buzescu, stolnicul din Stanesti, de altfel varul ei de al 3-lea, ea n-a avut copii. Asa nct o grija, un gnd, o singura patima rnare a stapnit-o n viata: dragostea pentru barbatul ei. S nu era putin lucru a fi nevasta unui ostas de-al lui Mihai Viteazul. Fratii acestia Buzesti, Preda, Radu si Stroe, au fost un fel de eroi de roman, u n fel de muschetari, care, strnsi laolalta ca un singur om, au stat totdeauna dea dreapta Voievodului lor, credinciosi, neobositi, scutul Domnului si aparatorii mosiei. nca mult nainte de urcarea lui Mihai n scaun, traiul acestor inimosi, dar neastmpara ti barbati, trebuie sa fi fost un chin pentru jupnesele lor. Cnd statea n scaun un Domn din casa caruia erau ei aceasta nseamna ruda de a lor si vedeau n tihna de bo iile ce li se ncredintase, lui Preda bania, lui Radu cluceria si Iui Stroe stolni cia. nsa cnd se schimba Domnul si venea vreunul din casa dusmana, tustrei fratii pornea u pe data n pribegie, lund cu ei sau lasndu-le acasa pe jupnesele lor. Astfel, 118 ntr-una din aceste bajenii se pare ca Sima s-ar fi dus n Ardeal, mpreuna cu sotul e i. Sub Stefan Surdul si Alexandru cel Rau, Stroe Bu-zescu, nu numai ruda, dar priet enul, acum si omul lui Minai, l ntovarasi pe acesta n pribegia lui la Constanti-nop ol. Sima ramase la tara, la Stanest sau la vreo alta mosie, rugatoare, de zi si d e noapte, la sfintele icoane pentru viata Iui Stroe. barbatul si copilul ei, dupa v echea locutiune a sotiilor fara feciori. ntorsi din Stambui, Mi hai cu tuiurile domnesti, Voievodul a toata Ungro-Vlahia, i ar prietenul Stroe, vel stolnic si omul de ncredere al noului Domn, bucuria Simei nu fu de lunga durata. Zanganit de sabie, fum de snete si zgomot de tun razboi, un necurmat razboi fu aceasta domnie. Nedezlipit de oaste, Stroe e ranit la mna, n 1594, la Bucuresti; e trimis apoi cu fratii sai amndoi fa Huiubesti, mpotriva tatarilor, la Putinei, la Serpanesti, und e e ranit la coasta, ia Giurgiu, unde e ranit la ochi. Pleca apoi n Moldova, sol al Iui Mi hai la Curtea lui Aron Voda. Abia ntors, o noua misiune l desparte iar de sotie, mpreuna cu Radu Calomfirescu pleaca n Austria, la nunta arhiducesei MariaChristina cu Sigismund Bathory, principele Ardealului, n 1598 e peste Dunare lnga Vi din, unde scapa el viata Domnului sau. E inga Mihai la Ca-lugareni, tot lnga el , mina lui dreapta, la Selimberg lnga Sibiu, si mpreuna cu cuceritorul, intra n Alb a lulia n 1599. O mai frumoasa cariera, greu! Iar Sima, desi plnsa si ngrijorata, la fiecare noua izbnda simte totusi ca-i creste inima de bucurie si se arata demna tovarasa de er ou, mndra de biruintele barbatului si de numele ce-i este dat sa poarte. Stroe e nchis ia Muncaci, apoi iese din nchisoare pentru a merge n Moldova sa vada pe frate-sau Preda care se afla Ia Suceava. Mihai cucerise Ardealul si Mol-dova, vestile curgeau din ce n ce mai marete si mai mbu-curatoare, pna dupa Miraslau, cnd deodata vntul soartei ncepe a sufla piezis. Domnul pleca la Praga. Goraslau, un fior de nadejde. Si apoi, ca un trasnet umbla vestea sfoara prin ta ra ca Voda Mihai a fost omorit miseleste, de un cne de dusman, n cmpia Turdei. Nu s e stie daca e adevarat sau daca e numai svon, pna ntr-o zi soseste din Ardeal un s ol de-al lui Stroe Buzescu, cu capul retezat al marelui Voievod. 119 Ce jale cuprinse atunci lumea, e greu astazi de n-chipuit. Cu moartea lui Mihai s e naruiau nadejdile unei generatii, care crezuse n el. Au mers preoti, boieri si oameni de rnd, toata tara, cu Preda si Radu Buzescu n fr unte si cu Sima stolni-ceasa, de-i ngropara capul lnga mormintele tatalui si bunic ului, n ctitoria acestora din mnastirea Dealului linga Trgoviste, sub o lespede din naosul bisericii.

ntoarsa a Stanesti, Sima, jaluind pe marele Voievod, putea totusi crede ca s-a isp ravit de acum cu viata aceasta de zbucium, de nfrigurate asteptari, de zilnice pe ricole. Abia acum nsa ncepea sa sufle pentru ea furtuna cea mare a soartei, care o repezi din culmea nadejdilor n prapastie, n neantul durerii. Fratii lui Stroe, satui de zbucium, si poate nencre-zatori n steaua lui Mihai pe care o vedeau apunnd, se retrasesera pe la mosiile lor, fara a se ame steca totusi, cum au spus unii, n luptele pentru domnie, ce se dadeau n tara ntre Simion Movila si Radu Serban, nca pe timpul cnd traia Mihai. Singur, lnga Domnul lui, neclintit^ ramase stolnicul Stroe. Dupa moartea lui Mi hai, el m" s-a ntors n tara, fara ca sa putem lamuri ce-1 retinu j Ardeal. Dar ca nu s-a ntors e sigur, caci altfel piatn de mormnt al eroului din mnastirea Dealu lui ar fi purtat numele lui si al Simei, iar nu inscriptia care zice: Aceasti pia tra de morrnnt au pus-o jupn Radu Buzescu si jupneasa" lui Preda. Dupa moartea lui M ihai, Preda si Radu Buzescu, iesind din rezerva lor, se detera din partea lui Ra du Serban, muntean, mpotriva lui Simion Movila, moldovean. El, cu ceilalti bo ieri ai tarii, i-au ales pe Radu Domn, de 1-au alungat apoi pe Simion din tara. Iar cnd Simion Voda se ntoarse din nou n Trgoviste, cu ajutorul polon si tatar, alun gind pe alesul Buzesti-lor peste munti, acestia, mpreuna cu Radu Serban si cu tot i boierii din partidul lui, fugira n Ardeal, unde se mpreunara n sfrsit cu fratele St roe, pe care nu-1 mai vazusera de mai bine de un an. La Satu Mare, Radu Serban se nchina armatei im-periale, si acolo, pe loc, hotar sa trimita pe Stroe la mparatul Germaniei spre a-i cere ajutor mpotriva lui Movila, a moldovenilor, a tatarilor si a polonilor lui. Ne-o spune Radu Voda Serban el nsu si, ntr-un hrisov de-al sau din iunie 1604: Si daca am iesit acolo la locul Sact M arin (Satu Mare), Domnia Mea am cautat n toate chipurile cum voi putea cstiga mosi a Domniei Mele, Tara Rom120

neasca, si am cautat cu toti boierii Domniei Mele, pe care sa alegem credincios si destoinic boier ca sa-1 trimitem la cinstitul mparatul nostru crestin, si cu t otii am ales pe cinstitul dregator al Domniei Mele, pe Stroe, fost mare stolnic, si 1-am trimis la mparat si acolo multa straduinta s-au straduit Domnia Mea. Iata cum si de unde a plecat Stroe Buzescu la Viena, credincios noului sau stapn, precum fusese celui vechi. Iar n tot timpul acesta, Sima, care crezuse ca se is-pravise cu necazurile, tnjea n tara, fara sa-si poata vedea sotul. De frica armatelor lui Simion Movila, de groaza hai-ducilor lui Stefan Cercel, d e focul si prjolul ce era n tara, bejanea lumea ntreaga, si cu ea si amarta jup-neasa a lui Stroe, din loc n loc, de la conac la conac, din mnastire n mnastire. Apoi, ntr -o zi de septembrie era n anul 1602 treisprezece luni dupa moartea lui Voda Mihai , afla tara nfrigurata ca Radu Serban, cu Buzestii lui, se ntorsese din Ardeal cu oaste, numeroasa, si ca-n muntii Bratocei se-ncaerau acum armatele sale cu ale lu i Movila. La 13 septembrie, dimineata, dupa o lupta a avant-gardelor, la Ogretin, se ntilni ra ostile la gura Teleajenului, lnga Teisani, si se facu navala mare, care tinu z iua ntreaga si toata noaptea si nca n dimineata d-apoi pna birui Radu Serban, alungnd de pe cmpul de lupta si din tara lui pe nepoftitii musafiri ai lui Simion Voda. C a n vremea cavalerismului medieval, viteazul Stroe Buzescu provocase pe cumnatul hanului tataresc la o lupta voini-ceasca, n doi, corp la corp, si strapungndu-1 cu sa-bia, l lasa mort pe cmput de lupta. Dar, lovit el nsusi la obraz, fu dus n brate pna n-tr-un sat vecin. Un calaret fu ex pediat n graba la Brasov dupa doctor, si un altul n zbor pna la Stanesti, sa nstiinte ze pe stolniceasa Sima ca s-au ntors ostile cu izbnda n tara, dar ca-i zace sotul b olnav ntr-un sat din muntii Buzaului. Cteva zile mai trziu, jupneasa Sima era la cap atiul sotului ei. De aproape doi ani l vedea acum pentru ntia data... si pentru cea d in urma. La 20 octombrie urmator, stolnicul Stroe Buzescu si dadu ultima suflare, murind, ostas viteaz, de-o moarte vitejeasca. S-a ntors Sima stolniceasa cu trupul barbatului ei la Stanesti si-1 ngropa acolo n stramoseasca bisericuta de la curte. Pe piatra lui de mormnt se vede un admira121

bil basorelief, nchipuind pe Stroe calare, njunghiind pe cumnatul hanului tataresc . Iar inscriptia dictata de Sima cuvnt cu cuvnt, voi transcri-o, caci e un monumen t a carui frumusete, din durerile trecutului nostru a fost zamislita: Aceasta piatra pe groapa jupnuJui Stroe Buzescul, ce-a fost stolnic la Minai Voda, si-a fost la toate razboaiele dimpreuna cu Domnul sau ca o sluga credincioasa, si la razboiul dinti dobndi rana la mna stinga de turci, si la razboiul de la Giurg iu, cnd se lovi cu hanul, se rani la ochi de sageata. Si-au slujit Stroe lui Miha i Voda pna pieri n tara ungureasca. Daca se sculara boierii tarii si cu Buzestii, ridicara pe Radu Voda. Iara Simion Moghila, cu turci, tatari, moldoveni, Iesi, m ulti fara seama, venira din tara Moldovei de scoase pe Radu Voda si pe Buzesti: din tara for la (ara ungureasca. Iar atunci merse jupnul Stroe Ia mparatul nemtescj ca sa ceara ajutor, de iesira l a Tara Romneasca cu Radu Voda si nu-i astepta Simion Moghila. Deci, s-au ridicat cu lesii si moldovenii si hanul cu mare oaste de tatari, si iesira de se lovira n gura Teleajenului la Teisani, n luna lui septembrie 14 zile, luni dimineata pna s eara si facura navala marti dimineata de trei ori de toate partile. Iar jupnul St roe, atta nevoie pe crestini vaznd, statu m-potriva tatarilor, de se lovi cu Mrza, c umnatul hanului, si-1 njunghie pe el. Si dintr-acel razboi se rani la obraz si pe ste trei saptamni i se ntmpia moartea, n luna Iui octombrie 2 zile, va leat 7110 (16 02). Si nu fu pe voia ci-nilor de tatari Dumnezeu l ierte! Scris-am eu, jupneasa Si ma a stolnicului Stroe. Daca voi muri, sa ma ngropati lnga dumnealui, aici! Sa tinem socoteala de vorbe ca aceste: a dobndit rana; sau Se sculara boierii tarii cu Buzestii. Pentru Sima, Buzestii nu erau boieri, erau ceva mai mare, ceva cam nt re Voda si boieri, caci atunci cnd e vorba sa spuna c-au ales un Domn tarii, ea i d esparte pe acesti trei voinici de ceilalti boieri, parca ar fi fost trei felurit e clase n tara: voievozi, buzesti, si boieri. Apoi tot tonul acela de mndrie, cu c are stie sa povesteasca posteritatii vitejiile barbatului ei: se rani la obraz, dr ept n fata, ca un viteaz ce era. Batalie mare, Stroe omoara pe cumnatul hanului, mo are el nsusi de rana primita... toate aceste, n viitoarea acestor simtaminte de dr agoste de mosie, pare a le uita Sima. Dupa ce si-a dezvaluit Sima n fata lumii si a posteritatii sufletul ei de romnca, sotia stinghera, fe122

meia, se zgribuleste iar n inima ei nsngerata, mndra pna si n durere spune doar att: a voi muri, sa ma ngropati lnga dumnealui, aici!. Dupa moartea lui Stroe, Sima a mai trait multa vreme, peste treizeci de ani. ntrun zapis dat Govorei, n 1633, ea spune: Din boierii cei batrni, am ramas numai eu! S i-n aceste cuvinte e o lume ntreaga de duioase amintiri. Din boierii batrni ai veac ului al XVl-lea, din vitejii lui Mihai Voda si din jupnesele lor a ramas, sub Mai ei Basarab, numai Sima Stolniceasa Buzeasca. Iar de vaza de care se bucura, n ntre g cuprinsul tarii, acest din urma supravietuitor al vremurilor de eroism, sta sc ris nca azi lamurit n hrisoave. De ctc ori, la judecata Divanului, se certau boierii pentru mosiile lor, nici vechile scrisori, care puteau fi drese, nici martorii, ct de multi, nu erau luati n seama, daca se banuia numai ca Soi-niceasa Sima putea sa stie ceva din acele pricini. Atunci, ncercata de ani si adusa de sale cum era , venea Sima n radvan de la Stanestii din Oltenia tocmai n Trgoviste sau n Bucuresti , si jura. Iar cnd jura Sima, judecata era ispravita. DOAMNA ELISABETA MOVILA c la Stefan cel A-lare si pna la fiul Lapus-neanului. adica mai bine de o suta de ani. Moldova a vazut perindndu-se pe scaunul ei numai fiii si nepotii marelui Vo ievod, o con-tinuitate dinastica, daca nu ntotdeauna legala, n tot cazul de snge, si cum Stefan era el nsusi cobortor din ntemeietorul tarii face ca aceasta continuita te a tinut peste 200 de ani n ultimul patrar al \eacului al XVI-Iea. lucrurile nsa s-au schimbat Slabiciunile ultimilor Musatni, certurile interne si mai ales atot puternicia otomana si cresterea ei n trebile tarilor dunarene au produs o perturba re n principiul continuitatii dinastice, adus aport Moldovei din Ardeal de catre B ogdan ntemeietorul. Astfel am vazut perindndu-se pe scaunul Moldovei, n rastimp de vreo treizeci de ani, numai Domni straini de dinastia noastra nationala, dar str

aini uneori de tara s de credinta, ca de pilda: Basarabi: Petre Schiopul, ie\anti ni protestanti: lacoh FraclinY Despotul, armeni: Ion Voda cel Cumplit, tigani Ra zvan Voda, evrei: Aron Voda Printre ambitiosii acelor \remuri s-au ivit. n ultimi i ani ai secolului, .membrii familiei Movila Povestea Aprodului Purice facut de S tefan cel Mare din Purice Movila, fiindca ntr-o lupta s-ar fi facut el movilita c a sa poata Stefan Voda ncaleca mai repede, este. fireste, o legenda Jil Totusi ne amul e vechi, datnd din secolul al XV-!ea naltarea acestei familii nsa, ai carei me mbri ajunsesera n a doua jumatate a veacului al XVI-lea la primele trepte ale boie rilor, se datoreste casatoriei lui Ion Movila cu Maria, a carei mama era fata lu i Brncovici, despotul sir-bilor, sora cu Doamna Elena a Iui Petru Rares. Ruxanda, Doamna Lapusneanului (fata lui Petru Rares si a Elenei). venea deci vara primar a cu aceasta Maria Movila Se ntelege usor ca copiii lui Ion si ai Mariei, nepoti de veri ai lui Lapusneanul, s-au naltat repede In ranguri mai ales pe vremea unei domnii care secerase vechea boierime pentru a nalta n locu-i una noua124 ^WfflW Ion si Maria Movila au avut trei fii, pe Eremia, ajuns Domn al Moldovei, pe Simon , ajuns trecator n scaunul ambelor tari, cel care a amart ultimele zile ale lui Mi hat Viteazul, si pe Gheorghe, mitropolitul Moldovei. Nevasta lui Eremia, Doamna Elisabeta, numita n-deobste la noi Ehsafta, a fost una din figurile cele mai marcante n galeria Doamnelor romne. Originea ei este discutata Era sau fata lui Toma Czo-mortany, nemes ungur, trecu t n Polonia, unde, n ca-litate de proprietar al mosiei Lozna lnga Lvov, i s-a spus Lozinski sau atunci era fata lui Gneorghe Kataratos, un grec trecut n Moldova, ca ruia de asemenea i s-a spus Lozinski, sau Islozeanu, fiindca era proprietarul mo siei Lozna de linga Dorohoi. Parerea dinti e sustinuta de N. lorga si P. Panaites cu; a doua, de Sever Zotta. Ar fi prea obositor pentru cititori a ne ntinde asupr a acestei dispute genealogice, si pentru a mpaca lucrurile, vom nu mi-o scurt Elisa beta de Lozna, cum i ziceau aproape constant polonii, fara a lamuri daca e din Loz na de lnga Lemberg sau din Lozna de lnga Dorohoi. n tot cazul era catolica, ceea ce cu toata strnsa argumentare a lui Zotta ne face totusi sa banuim ca mai curnd poate sa fi fost fata lui Czomortany din Lozna, din catolici unguri po Ioniza ti, dect din grecii moldovi-zati Kataratos, care aveau un ndoit cuvnt de-a ramne pravoslavnici. Era o femeie mndra, ambitioasa si frumoasa. Chipul ei, pastrat la mnastirea Sucevi ta n Bucovina, e att de fm, ochii ei mari att de frumosi, si gura ei mica si bine d esemnata, att de ispititoare, ncit, din cte chipuri de Doamne cunoastem pna acum, pu tem spune ca, alaturi de Anastasia Duca, Elisabeta a fost cea mai frumoasa Doamn a pe care a avut-o Moldova. A fost si una din cele mai ambitioase, de-au compara t-o istoricii nostri cu Doamna Chiajna. i lipsea nsa agerimea mintii, patrunderea clara a situatiunilor si repeziciunea n hotarri. Nu era inteligenta ei la naltimea ambitiei care o rodea, ceea ce va pricinui de altfel caderea ei si nenorocirea l a care ajunsese la batr-nete. n ipoteza ca era fata lui Czomortany, casatoria ei trebuie sa fi avut loc n Poloni a la sfrsitul anului 1591, cnd eremia Movila, ntors din Tirol, unde ntovarasise pe fo stul sau Voievod Petre Schiopul, se stabili provizoriu acolo. Si, n adevar, un an mai tpziu, n 1592, li se naste primul copil, o fata, Maria, i aflam atunci locuind cu 125 ntreaga familie care era numeroasa surori, cumnati, veri la Usie, mosia duc elui Ion Simon de Sluczk. Aici a stat Movila cu ai )ui mai bine de trei ani. Aici, n 1593, capata diploma d e indigenat polon. Aici afla el moartea scumpului sau Petru Voda si de aici unel ti n tot chipul sa aduca pe lnga el pe fiul acestuia, Stefanita, ncaput pe inimile iezuitilor, ceea ce-i fu mai fata! decft o nchisoare. Iar numai dupa ce vazu ca t oate stradaniile de-a face din acesta un Domn fura zadarnicite, tot de aici, de la mosia U stie, se ntoarce n Moldova pentru a se urca n scaunul tarii din care ple case numai cu boieria lui si cu o pofta de marire pe care nu i-o banuise nimeni.

vnd n vedere natura blajina si nerazboinica a Iui Eremia, sntem n drept a ne ntreba d ca pota aceasta de murire zacea n firea lui, sau poate mai curnd s-ar fi nascut din ndemnul Elisabetei. Faptele cum au curs mai departe, ar sta mai curnd n sprijinul ultimei ipo-teze. Oricum o fi, n vara anului 1595, ctiva nobili poloni si parasira feudele, si cu arm ata proprie, de lefegii si de strnsura, adusera pe Eremia Moghila Domn Tarii Mold ovei. Strain de aceasta fapta nu era nici regefe Po-loniei, care, satul de amest ecul cardinalului Bathory n treburile noastre si simtind si slabiciunea turcilor, se-hotar sa mai ncerce o data norocul politicii lesesti la granita de sud a tari i lui. Odata cu urcarea n scaunul Moldovei a lui Eremia,l se desteapta si ambitia fratel ui sau Sirm'on, care-si pusei de gnd, cu un rar cura], trebuie marturisit, sa ia locul! lui Mihai Viteazul n Muntenia, ntru ntimpinarea aces-l tui vis de marire, Si mion, ca si fraie-sau Eremia, ceru spri-l jinul polonilor, care i-1 dadu. Iata a sadar, pe vremea zbu-ciumarior traite de Tara Romneasca sub Mihai, Mol- dova si P olonia trte si ele n vltoarea marii epopei. Eremia si lasa deocamdata familia n Polonia, cacil asigurarea mult rvnitului scaun moldovenesc nu eraj lucru usor. El avu de luptat si cu Razvan Voda, Domnul tigan,! ocrotit de Mihai, si cu Ahmed Bey din Tighina, nepotul hanului tataresc, care, sprijinit de turci, voia sa pr efaca Moldova n pasalc si sa ia el sandgeacul. nsa Eremia avea n mica, dar viteaza l ui oaste toata floarea razboi-nicilor poloni: pe Stefan Potocki si pe fratii ace stuia, ves-tifli Ion si acob Potocki, pe Stanislas Zolkiewski, castelanul de Lembe rg, si pe nsusi viteazul hatman Zarnoisky, 126 cancelarul Poloniei, sub comanda caruia stateau ostirile lui Movila. Razvan Voda u alungat din Moldova, Ahmed nvins si gonit peste Nistru, ungurii, cu care Razvan se ntoarse sub zidurile Sucevei, nimiciti. Bietul Dornn tigan fu omort n aceeasi localitate, Arenii, si n acelasi chip cum fusese ucis cu 32 de ani naint e si celalalt nenorocit si viteaz aventurier de pe tronul Moldovei, Ion Eraclide Despotul. L-au tras n teapa. Apoi, taindu-i capul, 1-au nfipt n zidurile cetatii Suce vei, sa-1 vada toti cti l iubisera si ct nu-1 iubisera. Domnia lui Eremia era de acum asigurata; mai mult chiar, ntemeiata dinastia Iui, care a costat Moldova multa neliniste si multa varsare de snge. Acum putea veni n fara si familia lui Voda, care as-tepta n Polonia desfasurarea e venimentelor. Doamna Elisabeta sosi Ia Iasi, cu copiii ei, prin ianuarie 1596. Bubuitul tunului ncetase, n tara cel putin, caci peste hotare Mihai si urma epopeea . La Iasi, Doamna, n linistea anilor dinti, avu o grija a ei, care aminteste primele vremuri ale voievodatului Moldovei: latirea catolicismului. Adevarat ca, n aceast a privinta, nu putu ntru nimic influenta pe barbatul ei. Copiii fura crescuti n le gea tarii, iar Voda Eremia ocrotea de zor ortodoxismul, prin danii si prin ctito rii n tara si peste hotare (Sucevita n Bucovina si biserica ortodoxa din Lemberg). Totusi, n cercul influentei ei, Elisabeta lucra. Episcopul catolic Queri-ni se p utea lauda, ntr-o scrisoare trimisa papei, ca, slujind ntr-o zi de sarbatoare (Cor pus Domini), duse dupa el, n alaiul sau, pe Domnul tarii, boierimea si oastea, ba chiar pe nsusi mitropolitul Gheorghe (fratele Domnului) si pe sfintii vladici or todocsi. Evlaviosul Domn se lasa deci nduplecat uneori de-a merge ia slujba catoli ca a lui Querini, s de asemenea pare sigur ca, prin straduintele Doamnei Elisabet a, Eremia a daruit 300 de scuzi pentru mpodobirea bisericii catolice din Suceava. Nu trebuie uitat de asemenea, ca n afara de dacele "Wsznowieski, care era ortodox , ceilalti gineri ai lui Eremia tineau de religia papistasa si iarasi nu trebuie uitat ca din fetele lui maritate dupa poloni numai una a ramas ortodoxa, celelalt e trecnd la catolicism. n afara de grija aceasta pentru legea ei papistasa, Doamna Eisabeta si-o i petrecut primii ani ai domniei, cum se si cuvenea pe acele vremuri unei neveste de Voievo d moldovean, mai mult n iatac, cosind, tesnd si cres127

o h A a n. ti la Cnd la nceputul lui mai 1600, trupele Iui Mihai patrunsera n Moldova, ele prinsera p e Eremia Movila atii de nepregatit si de nestiutor, nct benchetuia la nunta unei r ude pe Trotus. Retras n graba la Suceava, trimise dupa ajutor n Polonia, nsa armata lui Mihai era deprinsa cu razboiul, nu cu banchetele. Pe la Oituz si pe la Bist rita, ea patrunse att de repede n inima tarii, nct Domnul Moldovei trimise n Polonia un al doilea apel disperat, n toiul noptii. Era prea trziu. Ostile formate din mun --e apropiau de Suceava. Eremia si Elisabeta, si cu toata casa, cu boierii si cu o mica ceata sute de ostasi, o luara la goana. Familia si-o trimise Domnul la C amenita, iar el se nchise n puternica cetate care a fost scaparea attor Domni moldo veni. Mihai ,nu-l lasa n pace. Ocupa Suceava, l urmari la Hotin, si ^... j-si copiii. Marele eveniment al acestei epoci u terea celui dintii baiat al l or, mostenitorul dinastiei ce c Voda Eremia a ntemeia n Moldova. i boteza cu numele de Constantin si pe data grij viitorul acestei odrasl e domnesti deveni preocu ipetenie a sotilor Movila. fecioru ntmp lfi ^^ marele logoa . fiind nesigure, vaza si puterea lui Mihai Vi! izul crescnd si dusmania ce le-o purta acesta e" ; ^ Domnul Moldovei si pe sotia lui sa se gndeasc adapost sigur n strainatate, n care h'e ei, lor Constantin, sa se poata adaposti, daca H s c* piarda domnia, si amintira atunci de de-a , sili pe Eremia Movila sa treaca si el -si caute adapost la Camenita, lnga Doamna tinea U stie, unde petrecusera ctiva ani fericiti, -'- T" vederea cumpararii acestei mo sii " 1~-:" "Q Credinciosul lor tratativelor, cumparatura u facuta de ia ^ Constan ocuparea Iasilor de catre Mihai si luarea m stapmire a nnte lui Voda Eremia, ci pe acela ^ . domnesc inj Moldovei) vremelnica ntemeiere a unitatii nat.pnaie, este Sn E deci vadit ca grija de viitorul c aratura. Ehsa- un f t CUnoscut pentru a insista asupra lui. ^ tm' * : Movilesti sa aca aceasta i ^ ^ interesele Pe cnd Doamna Elisabeta si copiii ramasesera nu , Htemia numira si tutori pentru larui regatului{ ;e tje de ce _ la Camenita, Vo da Eremia se retrase la or n Polonia, si anume pe nsusi he mitroi ^.^ cumparata cu atta truda. De acolo, pr in osky, Pe Ulii lUOjJlJVV-ll SV,11I.1U u y. . j 1 .aria si juvaierele, cauta chiar sa-si amaneteze dome"' : -- : ncredinteze sumele de 1011 - -omnulm, ^ " *Andrei Sienienski eg turile ce avea cu aristocra tia Poloniei, unelti fugarul S1 uc Luca ^troici, i , ^^ djn ra teri pentru a.si recapata domnia, si vmd u

nhcancelar de Lvov, a c aria 5 Acestea se ntmplau in 1599. In ace ^ ^ _g ^^ or^ Ardealul; Simion Movila sir" t da n Muntenia ,are avea lui sa pa L M Lvov, administra avere*. . r- ... f-f f\ CI Ardealul; Simion Movna t"" ~ da t Muntenia!1^ a^ ^voie. Ramase" deci, mpreuna cu Luca Stroici, -T\l * **" ' *.-_. f\f y-Sl1 nil Sd L/ti^^V*-*"- , . Afl3Vin(W . ^ , .. * TT r1_^J. l ,- .,-. ^rt ^ ^v T m tn t m^in_ ^^i1 n"P tn^rkti &. ^ * pe Eremia r _. . r _ ca, n Hpsa eroului, sa P- ^ ile lui Miha n castelul sau de la Ustie, aste ptnd curgerea evemmenei nsisi ngni0,ralrpde end sa cucereascjL,^ care se precipitau de altfel cu o i uteala uimitoare. HP Eremia ca acesta are & ascuse acui - Miraslau, Mihai fuga r. Simion Movila J^VUV, ** _ ,-r\f\ T of>P r nnlnnii ei i"?1?1 " & J , ' ro Ap. pna sa uu-^^---i eior, care st ui c ainau uc a^^i *,u - ...^u. . i^iSra pe Eremia ca acesta a^afse nascuse acuiti^ nvins fa Miraslau, Mihai fugar. Simion Movila S Moldova nsa Voda Eremia, ca ia ^ ^{ s. parljuns Domn n Trgoviste. Moldova, evacu ta de munteni, uuo j-funiii ... -..b~..Y . , i'a ocupata acum de trupele polone care ajutasera pe imon sa ocupe scaunul Tarii Romnesti. Aceste trupe pradau tara pentru a se despagubi, chipurile, t iciuinc ra mase neplatite de catre fratele sau Eremia. [opulatia, nspaimntata, parasise satel e si orasele, adapos-idu-se, n toiul iernii, n codrii Carpatilor, unde se lupii cu fiarele si unde Ie mureau copiii de frig (1600 1601). mprejurari Eremia nu se putea nca ntoarce Moldova. El ramase mai departe la Ustie, iar "Doamna n loc de a-si ntovarasi ?n al doilea iiu, Alexandru, P^JJf 5e ju?tuna ce amenint ra oc ata acum de trupele polone care ajutasera pe im "ifilit deloc sa-si dea' ^e\ Mihai, pentru a-*- ^ n nu j pre ""TtiP 1600 soli lui Eremia ' piti e una'din fete pentru Wu ^race^si Ump^nntea tajuce ^ , desi mund Bathory-caorica^ a nentm a-i propune de sWneataaarhiducesa austriaca I?a nsurat cu Maria-Cristma^a du n ei ,-,QctP manopere ei <VU , ^,,1,, rauta af^tliRi?s '^a de maestru; n,e - ric+fna arhiducesa aubin^^. . Aloldova. bl ramase mai aepar ^ana-Cristma ar dusmanil lui, J isabeta cu copiii - la Camenita. Prin , cndu-i sa creada lor. SacTPuiruitorul Ardealului cauta prieten ^ f. ^^ ^ ^ ^^ f 128 Comanda J6 84 129

barbatul n domeniu i lor, e nca nelamurit. Ea pare a f fost prizoniera ducelui de

Zamoiski si a starostelui Came nitei, poate un fel de ostateca pna la regula rea datoiiilo sotului e si pna la plata ostasilor cumnatului Simior Caci, ntr-ade var, pe cnd batrnei Maria, mama Voievo zilor, ct si mitropolitului Gheorghe, fratel e lor, li se nga duira a se ntoarce n Moldova, Elisabeta, copiii si o sor> de-a D oamnei, fura toti tinuti acolo, nchisi n cetate-1 Camenitei, un an de zi le si mai bine. Traiul, ce duse atunci mndra Doamna, fu un chin nemai pomenit, n primavara anului 1601, izbucneste ciuma oras, si curnd dupa aceea, patrunde si n cetate. mpr> jurul familiei lui Voda Eremia se raspndeste groaza mo tii. Cu toate masurile de paza ce se luasera, mor sen, torii Doamnei Eiisabeta, moare nsasi sora ei, acolo, si o chii Doamnei, nnebunita de spaima. La 23 april, logo tul Dan Danovici, solul lui S imion Voda pe lhga cumna lui, scrie o scrisoare disperata, aratnd n ce hal se ai Doa mna Moldovei: Ce necajita, ce bolnava, ce bntui este de frica mortii nainte de timp. Ce viata de chin fi dus atunci biata femeie si pentru pacatele cui, cine n sti e. Iar felul cum ntelegeau polonii sa se poarte cu c dinciosii lor Movilesti, se n vedereaza si prin ntmplai din Hotin, cnd comandantul leah de acolo lovi cu buz< gan ul pe prcalabul Islozeanu, tatal Doamnei Eiisabeta amenintndu-1 ca-i va taia barb a. n sfrsit, n septembrie 1601, izbucneste vestea mortii^ lui Mihai Viteazul. Ca prin minune, toata lumea se linisteste. Poionii si retrag trupele din Moldova, Voda Ere mia, mpreunndu-sc din nou cu familia lui, se ntoarce n scaun a Iasi; singur Simion Mo vila mai lupta n Muntenia cu ostile lui de poioni si de tatari, pentru a-s mentine domnia mpotriva Buzestilor si a lui Radu Voda Serban. Doamna Elisabeta ar i putut avea liniste, o linistt binecuvntata dupa atta zbucium, daca alt necaz n-ar f trasnit ca din senin pe capul ei, un an abia dupa ntoar ce rea ei n Moldova, n septembrie 1602, cumnatul Simion alungat din Muntenia, se ntoar ce,nvins si sarac, Ia rate sau, cerndu- bani sa-si plateasca ostirea. Cum Eremia, plin de datorii el nsusi, nu avu de und plati pe lefegiii lui rate-sau , acestia l amenintara ca vor devasta locuinta din U stie, Exasperata, Doamna Eli s beta pune pe sotul ei sa scrie regelui Poloniei (17 ianuar: 1603) pentru a-1 ru ga sa mpiedice devastarea cas'.elulu care nici macar nu era al lor, ci al fiului Constantin. De 130 isoarea ramase fara raspuns si, n februarie 1603, fosni soldat' ai lui Simion int ra pe mosia lui Eremia, culej veniturile,' vnd griul, mannca vitele s! trimit raspu ns Dom-nuiui'Moldovei sa Ii se plateasca lefurile ramase datoare de Simion Voda, caci altfel nu se mai alege nimic din mosia si din castelul de la Ustie. De atu nci, spune cu dreptate N lorga, trebuie sa fi nceput dusmania ntre cei doi frati. De atunci, ndeosebi, trebuie sa fi nceput ura Elisabetei mpotriva lui Simion, daca nu cumva tinea de mai nainte, din amantele ziie, cnd ramasese ea nchisa ntre ciumati , de dragul, poate, al datoriilor cumnatului ei. Dupa attea necazuri, o cHpa de ragaz si de bucurie. La 25 mai (1603), n cetatea Su cevei, resedinta mai bo-gata si n amintiri si n lux dect aceea din Iasi, si marita E remia Voda pe fata iui Chiajna, cu principele Mihai Wisznowiecki, rutean ortodox , unul din cei mai mari magnati ai regatului Poloniei. Cinstea aceasta, Domnul mi cului voievodat al Moldovei o vestea regelui, rugndu-1 sa nu dispretuiasca sarmana casa a prea umilitului sau slujitor si supus credincios. Acestei noi nrudiri i se datoreste, dosigur, faptul ca regele trimise n sfrsit doi delegati la Ustie spre a cer-ceta pricina de giceava ntre Eremia si lefegiii iui S imion. Acesti delegati, un arhiepiscop si castelanul de Lvov, hota-rsera ca trupe le ce ocupau mosia si castelul sa plece pe data de acolo, dnd un ragaz de sase lu ni iui Eremia Mo-vila pentru achitarea datoriei lui Simion. n noiembrie, trecnd termenul pasuirii, lefegiii ame-ninta din nou. Si iarasi Domnu l Moldovei scrise regelui Poloniei, nsa i se raspunse ca ostasii lefegii fiind pas ari pribege care nu pot fi judecati de lege, datoria trebuieste achitata, fie de Simion, fie de Eremia. Cum (u Simon nci prin gnd nu-i trecea sa plateasca, de unde n ici nu avea cu ce, Eremia, pentru a nu primejdui cu totul mosia si a nu-si vedea castelul darmat, deschise n sfrsit casa de bani, a Iui sau poate a vistieriei Mold ovei, si achita pe creditorii fratelui sau.

Ustie era salvat, nsa ura Elisabetei crestea, n toiul iernii, ea parasi Iasii, tre cu granita si n cea mai mare graba alerga pna la mosia ei pentru a vedea ce-a rama s de pe urma devastarilor soldatilor lui Simion. Se vede treaba ca stricaciunile nu erau att de mari, deoarece Doamna scrise unor calugari catolici din Lemberg c a sa Ie multumeasca de rugaciunile ce facusera n vremea sufe-rintelor noastre. Se v ede lamurit din aceasta epistola 131 data an 13 februarie 1604, ca toata grija Ustiei Doamna purta Ea dorise sa cum pere mosia pentru fiul ei, ea plai t.se pe calugani catolici sa se roage Domnulu i ca turbati] de lefegii sa nu-i darme castelul, ea o fi hotart pe Vodj" sa piteas ca odata blestemata de datorie a fratelui sai pentru a-si salva domeniu!. Ds altiel, de pe atunci, ambitia Doamnei ncepuse lua proportii putin obisnuit e. Ea semneaza aceasta soare catte calugar: Din mila lui Dumnezeu, Doamna Tarii M oldovei, ca si cum Voda Eremia ar i fost numa un sot consort. Dupa ce puse totul n regula, ea lasa pe Luca Strocj sa ngrijeasca de mosie si de ca stel si se ntoarse la Iasi la ai ei, unde petrecu doi-trei ani n cea mai deplina I ii niste. Pna si de urtul de Simion scapase, caci acestui neastmparat batrn i se naz arisera iarasi umuri de domj nie si plecase n Ardeal sa sape la unguri pe Radi Serba n, care-i uzurpase, zicea el, scaunul Tarii Romnestii n anii ce urmara, 1605 1606, grija de capetenie a soi tilor Movila fu nzestrarea sfi ntelor lacasuri. De netulbuj rata urmare a neamului lor n scaunul Moldovei nu mi avea guja demult. Din 1599 primisera ei un privilegii al Portii, n car e sultanul arata lamurit ca, atta vremi ct Eremia i va fi credincios si-i va trimi te regulat tr butul, va ramine pe viata Domn al Moldovei, si dupa moai tea Iul U va urma tiul. Asadar, drept lauda lui Dumnezeu, el mpodobea ml nastuca Siicevitei, ctitori? lui dinainte chiar de domni cu icoane, odoare si carti sfinte, iar mnastirii Zografuli din Sfntui Munte i tacu o nsemnata danie n bani. Ori( prilej aduce muitami re Domnului pentru ca se ndurase linistea batrnetelcr lui. n iarna anului 1606 i s e naset si un al treilea fiu, numit Bogdan, iar n vara aceluia;, an Eremia Voda m uri pe neasteptate, lovit de dambU n caldura lunii lui iunie. ntors fara izbnda din Ardeal, Simion Movila se aflj pe atunci la Iasi. Nu se poate sti, caci toate izvoarele bat cap n cap, cncl e vorba de aceasta chestiune, nu po ate sti daca nainte de a muri, Eremia 1-a rugat pe fn te-sau sa domneasca n locul fiului sau, pina la majori tul acestuia, sau daca, mpotriva / vointei l ui, Sirnu uzurpa tronul lui Constantin. Mai de crezare e faptul ambitiosul bat rn a nlaturat cu sila pe nepotul lui. Cuvinj pentru a banui aceasta avem destule. Mai nti, n sfat boienlor lui Simion Voda nu mai aflam pe prcalabj 132 Jslozeanu, socrul lui Erema. Apoi mormntul deceda-tului Domn, la Sucevita, ramase fara piatra amintitoare (asezat abia mai trziu de catre Miron Voda Barnovski), ce ea ce ar dovedi ca Doamna Elisabeta trebuie sa fi parasit tara de frica si de ura acestui nefericit cumnat, caci altmintrelea evlavioasa Doamna s-ar fi ngrijit de mormntul sotului ei. Exilul Elisabetei nu tinu nsa mult. La 14 septembrie 1607 moare si Simwon Voda, d e batrnete zic unii, iar altii zic ca de otrava. Banuiala cade fireste asupra Eli sabetei, jar cel care o colporta este Miron Costin, usorul la br-feala. C-o fi, c a nu o i, din ziua aceea ncepu lupta pe viata si pe moarte ntre vaduvele raposatilo r Voievozi, Elisabeta lui Eremia si Marghita lui Simion. Aceasta Marghita era o poloneza, probabil fata con-telui Zolkiewski, catolica si ea si ambitioasa ca si cum-nata ei. Din casatoria ei cu Simion Movila se nascur a cinci fii: Minai, Ga vrii, Moise, Petre si Ion. Cel mai mare, Mihai (zis si Mi hailas), se urca n scaunul Moldovei, la moartea tatalui sau, ales fiind de boieri , n 1607, septembrie 23. Mama-sa o fi fost aceea care uneltise alegerea, caci cop ilul ei n-avea mai mult dect 13 14 ani. Mai modesta dect Elisabeta, ea se intitula c um se si cuvenea: Marghita, Doamna raposatului ntru fericire Simion Moghila Voievod. Alegerea aceasta confirma presupunerea ca Doamna Elisabeta, mpreuna cu copiii ei, parasise tara la moartea lui Eremia, caci altfel nu s-ar talmaci cum boierii, c

are slujisera doisprezece ani sub fostul ei sot si numai doua luni sub Simion Vod a, sa se fi dat de partea fiului celui din urma. n tot cazul Elisabeta Doamna, care de voie, de ne-voie suferise epitropia cumnatu lui, nu mai putea suferi uzurparea nepotului. Scaunul Moldovei se cuvenea, dupa nsusi firmanul Portii, fiului ei Constantin. Am bitioasa femeie si-ar fi dat viata pentru a i-1 dobndi. Cumnatii Iui Constantin se pusera deci n miscare. Din diferitele colturi ale Polo niei se rascolira feudele, oamenii se narmara, lefegiii fura angajati si o armata de vreo 30000 de oameni, din care aproape o treime erau numai nobili, se ndrepta asupra Moldovei, avnd n capul lor pe tnarul Constantin, pe Wisznowiecki si pe frat ii Potocki. n octombrie 1607 ei alungara pe Mihailas din Iasi; n noiembrie acesta s e ntoarse; n decembrie fu din nou nvins la Ste-fanesti lnga Prut si armata lui compl et sfarmata se 133 mprastia prin tara si peste hotare, tragnd n fuga dupa Jl dnsa pe Doamna Marghita cu toti fiii ei. n trei luni de zile J fusesera trei schimbari de Domni: Vai de acea tara unde l este Domnul tnar, exclama Miron Costin. i EHsabeta triumfa. Asezata la Iasi, epitroapa a fiului 11 ei minor, se puse pe domnit. 11 Dusmanii ei parasisera tara, Mihailas Voda fugi cu l maica-sa la Trgovisle, unde se logodi cu Anca, fata lui M Radu Voda Serban, fostul nempacat dusman al tatalui l sau si unde de altfel muri foarte curnd, nainte de nunta, ngropat fiind la mnastirea Dealului, alaturi de Minai l Viteazul. Marghita, cu fiii ei Gavril, Moise si Ion, se w refugia n Ardeal, iar Petru trecu Nistrul, cautnd multa jl vreme, prin fel de fel de uneltiri, sa capete scaunul l Moldovei, pna cnd, n 1618, aflnd ca fratele sau Gavril jl capatase domnia Munteniei, l recunoscu ca mostenitor Jl legitim al Movilestilor ramura Simion iar el se ca- jj lugari, devenind mai trziu celebrul mitropolit a! Kie- jl vului, reformatorul bisericii pravoslavnice. H Pentru Moldova, domnia lui Constantin Voda n-a n- l semnat nimic. Pentru Doamna EHsabeta, nsa, nsemna l puterea pe care o detinea n numele iului ei. Nemai- l avnd controlul sotului, ea umplu cu daruri pe calugariii catolici, daruri facute din vistieria statului, precum DoamnJB nsasi o marturiseste. Ambitioasa femeie urmeaza ca sjj mai nainte a se intitula: Doamna Tarii Moldovei", iar pe Voda, cnd ace vreo danie, l pune sa scrie ca estejH facuta cu ajutorul Doamnei mamei mele, Doamna s facatoare de bine". V Zilele de marire ale Elisabetei fura totusi tulburate* de vesnicul neastmp ar al cumnatei Marghita, care, dini undul Ardealului, nu nceta de a unelti pent ru dreptu- rile" iului ei Gavril, Mihail fiind acum mort. Partid aceste ia din urma era destul de puternica n Moldova si trebuia supravegh eata ndeaproape, n doua rndurj boierii ramasi credinciosi Marghitei pornir a la StarnbuB sa ntrebe pe sultan, nici mai mult nici mai putin deda cum pute a suferi el ca Domnul Moldovei sa fie impusi de poloni", nsa EHsabeta prin dea de veste si trimitea] n graba solii ei acolo, cu pungi plin e de galbeni, sal spuna umbrei lui Alah pe pamnt" ca Voda Constantii! Movila este supusul si umilul sau sclav, ntia oara, vizi-] rul Caraman Aga, prieten cu E Hsabeta, puse de-i ciornagl n fata naltei Porti, si apoi i trimise legati sa cugete n nj chisoarea Celor Sapte Turnuri asupra necuviintei razvratiri] 134 j Dupa acest triumf, Doamna Elisabeta era ndreptatita a crede ca dinastia ei este b ine ntemeiata si ca moartea o va afla nfipta n scaunul /viol do vei.

Dupa vreo patru ani de domnie nsa, n toamna anului 16I, un fapt, n aparenta nensemnat pentru ea, o arunca deodata din culmea maririior n surghiun, saracie si durere. Radu Voda Serban, Domnul Munteniei, alungat din tara lui de catre unguri, si caut a adapost n Moldova. Prin ce mijloace nu se stie, el ndupleca pe Doamna Elisabeta s a faca, n numele fiului ei, un act de nchinare catre mparatul Germaniei, protectoru l fugarului Domn. Cum atare lucruri nu ramn multa vreme ascunse, Stam-bulul prins e de veste si hotar pe data scoaterea din domnie a lui Constantin Movila si nlocuir ea lui cu Stefan Tom s a (fiul crudului ucigas al fui Despot Voda). Doamna Elisabeta si fiul ei, fiind surprinsi fara pre-gatire, neavnd deocamdata n ici armata, nici vreme sa trimita n Polonia dupa ajutoare, se retrasera n graba la rljiin nchiznd portile cetatii, gata de a suporta un asediu. Odata cu Doamna si c opiii, se refugiara la Hotin toate rudele si clientela Moviiestiior: sora Doamne i, Mncata a lui Chirita Paleologul si cumnata ei, sora lui Eremia Voda, Ileana Ma u rotii, Simion Stroici (fratele lui Luca, mort fa acea data), vistiernicul Nico ara Prajescu, Dumitru Buhus, Patrascu Ciogolea, Stefan Boier, pisarul ungur din Fagaras si aftii multi, printre care desigur Ni s tor Ureche, tatal cronicarului .40. Garnizoana cetatii forma singura armata a acestei cete de fugari, care astep ta cu nfrigurare un asediu, ce nu avu loc. Stefan Tomsa gasi ca nu face sa atace femeile, copiii si batrnii ce se refugiasera acolo. Dispretuitor, el scrise regel ui Poloniei ca nu are de gnd sa urmareasca pe Constantin un tnar ce nu putuse nvata a domni". Acest tnar, nsa, ndemnat nu numai de mama si de cumnatii lui, ci de nsasi firea iui inimoasa, releva" insulta, pentru a vorbi n stilul nobililor apuseni, ale caror apucaturi le avea. El se retrase cu ai lui de la Hotin la Camenita si odata pe teren polonez ncepura iar framtntarife n vederea adunarii unei ostiri. Razboiul ce purtase regele Sigismund Vasa cu suedezii se ispravise, nct nobili, sleahtici si tarani erau liberi. Cumnatii lui Movila strnsera o oaste destul de frumoasa, pe care o msera sub comanda lui Zofkiewski. Trecnd Nistru! pe a Hotin, ei naintara nspre Iasi pentru a aseza din nou 135

n scaun pe protejatul lor. nsa Tomsa Voda capatase din partea-i ajutor de la turci si de la tatari, o puternica armata pusa sub comanda vestitulu i Hussein Aga, I se trimise raspuns lui Constantin tot cu aceeasi nuanta de di spret sa nu mai caute a mpiedica pasnica stap-nire a lui Tomsa Voda tn Moldova, caci de nu se astm-para vor i nevoiti sa-1 prinda si sa-1 trimita n lan turi la Stambul. Tnarul voievod raspunse frumos si demn ca padisahul trebuie sa se i nselat, astfel n-ar i trimis Domn n Moldova pe un necunoscut, cnd i daduse rnai nti lui firman de domnie pe viata, lui, care si-a pla tit de altfel regulat tributul; ca daca nsa vor razboi, cu ajutorul lui Dum nezeu si va apara dreptul sau si armatele vor hotar a cui va i izbnda. ntartat, Hussein Aga ncepu batalia, acolo unde se ntlnisera ostirile la Cornu l lui Sas, lnga Steanesti, pe Prut. Constantin, viteaz baietas de 1 6 ani, intra n rndul luptatorilor, nsa armata lui Tomsa, superioara c a numar si poate ca comanda, caci avea n rndurile ei pe capitanii iara stapn ai lui Mihai Viteazul, Mrza, Ghetea si Rat, respinsera pe poloni, care n cepura a bate n retragere. Potocki, fiindu-i grija de viata cumnatului, l sfatui sa uga. Drept raspuns, Constantin si strnse oamenii si se arunca cu atta ndrjire as upra dusmanului, nct Hussein Aga mirat si nspaimtntat, porunci lui Tornsa sa-i vie ntr-ajutor cu ai lui 2000 de moldoveni, care nca nu in trasera n lupta. Aceasta noua ceata de proaspeti luptatori aduse desavrsita ni rngere a polonilor, n debandada, oamenii ncepura sa uga, nsa cea mai mn part din ei cazura sub iataganul turcului. O statistica arata ca au murit la batali a de la Cornul lui Sas (iulk 1612) peste 8000 nobili poloni si vreo 10000 de

taranii Ct despre Constantin Voda si cumnatul sau, contell Potocki, se zvoni ca ei cazusera prinsi cel dinti de tatari al doilea de turci. l Doamna EHsabeta, ramasa n Polonia, afla acolo ne norocirea ce se napustise pe capul ei. Retrasa la Ustie adapost pe care se vede acum ca nu de fantezie luptas pentru a si-1 pastra, ea lucra din rasputeri pentru arascumpara tiul si ginerele. Maria, nevasta lui Stea Potocki, se ala si ea pe linga ai ei si-si mpreun sfortarile cu ale Elisabetei pentru a-si redobndi sotu Ele stiau de dnsul ca se afla la Stambul, prizonier nchisoarea Celor Sapte Turnuri. Cnd, asadar, la 8 o 136 tombrie acelasi an, polonii ncheiara" un tratat cu Domnul Moldovei, ei pomenira, pr intre cei care trebuiesc eliberati, pe contele Potocki, care mai trziu se va si nto arce Ia vatra. Insa de la Constantin nu sosi nici o veste pna la Ustie. Totusi, Doamna era plina de nadejde. O clipa nu s-a gndit ea ca I-ar fi pierdut, n septembrie 1612 ea asig ura pe calugarii din Lvov ca le va face o biserica atunci, cnd se va ntoarce fiul m eu de la tatari", n februarie 1613 scrie o scrisoare lui Leon Sapieha, cancelarul Lituaniei si vechi prieten al Movilestilor, rugndu-1 sa lucreze pentru eliberarea lui Constantin Maria sa Domnul, fiul meu iubit, care a cazut n minile pagnilor". Ba staruie chiar sa-i aseze din nou n scaunul Moldovei. Ureche, Stroci, Bucoc snt si e i tovarasi credinciosi ai castelanei din Ustie, fosta lor Doamna, cautnd s-o mngie si sa-i tina treaza nadejdea. n toamna lui 1613, un an si cteva luni dupa batalia de la Cornul lui Sas, soseste n sfrsit o scrisoare a hanului tatarilor catre Efisabeta, prin care-i vesteste moart ea fiului ei Constantin. Doamna era la Varsovia, pentru vreun interes banesc, ntoarsa la Ustie, afla ngrozi toarea stire care-i sfsia inima si-i naruia nadejdile. Curnd dupa aceea, un act judecatoresc polon numeste pe Constantin raposatul"! De-a cum s-a ispravit. Atta grija, atta dragoste, atta zbucium, pentru a ajunge aici! Dar pentru ce si cum murise Constantin! Un tnar ostean, comisul Mihailescu, fusese prins n ziua de 19 iulie 1612, mpreuna c u Voievodul sau, la batalia de Ia Cornul lui Sas. ntors mai trziu n tara, el povesti ca tatarii, cunoscnd ca facusera prizonier pe Domnul Moldovei, i urcasera ntr-o ba rca, sa treaca Niprul, pentru a-1 duce plocon hanului, n fata Oceaco-vului, cetat e tatareasca, s-au scornit vntul si au umplut luntrea cu apa si acolo s-a necat Cons tantin Voda, n Nipru", zice Miron Costin. Vasazica el murise demult, pe cnd mama-s a tot tragea nadejde sa-1 mai strnga n brate. Ca moartea Iui asa s-o fi nttmplat, o atesta si un contemporan, francezul Joppecourt, care a trait vremelnic la noi si a dat Ia iveala o frumoasa istorie a eve-nimentelor de pe atunci, nsa el afirma, ceea ce e mai de crezut, avnd n vedere firea inimoasa a lui Constantin, ca acesta s-a aruncat din barca pentru a-si afla Reapare not, dar ca puterile parasindu-1, 1-au nghitit 137 l valurile rului. Totusi, o scrisoare a sultanului, din V613, spun e deslusit ca fostul Voievod al Moldovei se afla n minile lui (sau aie h anului, ceea ce era totuna), fapt care face pe cronicarul polon Piasecki sa spi -n ca el a trait printre robii de rind ai tatarilor si c-ar" i m urit acolo de suferinta. N-o K fost sultanul el nsusi bine informat, sau poa te o i nascocit Mihailescu povestea necarii cu gndul de a ascunde ndurerate i mame suferintele fiului ei, nu putem sti noi azi, dupa mai bine de trei sute de ani. Scrisoarea hanului, prin care acesta vestea moartea lui Constantin, avea catre srsit un adaos, care puse balsam- pe inima ranita a Elisabetei. Nemultumit cu dom-1 nia lui Tomsa, el oferea fostei Doamne sprijinul calare

tilor sai, pentru asezarea tn scaun a lui Alexandru, al] doilea m al ei. \ Ambitia femeii odata scormonita, durerea mamei, cu ncetul, se potoli. Starui ntele, rugamintile, intrigile nce-pura din nou. Alexandru trebuia sa domneasca, ntru mplinirea acestei dorinte, o aflam timp de vreun an si jumatate , din toamna anului 1613 pna n primavara lui 1615, ba ntr-o parte, ba ntr-alta, ia Ustie, la Lem-berg, Sa Halicz, judecndu-se cu cumnata ei M arghita, de la care cerea 95000 de ughi, datoria lui Simion catre Eremia, apoi p e Nistor Ureche, care n calitate de curator al averii lui Isac Balica41 si al ginerelui sau Donici,1 le-ar i rnncat averea. Cnd ispravi cu aceste pricini, sif chema ginerii si le ncredinta din nou cauza n miniie] lor; sa strn ga oameni pentru a porni razboi mpotrival lut Stefan Tomsa. Razbunarea trecut ului si un nou visi pentru viitor. Se aseza din nou la Ustie si astepta, n cteva luni de zile, armata era gata, o strnsura cam labartata de data aceasta. Poloni, cazaci, francezi, transilvaneni, pe' destri si calari vreo 12 mii dar n sfrsit armata! capul ei, ginerele Wisznowiecki, precum si un nou strai lucit capitan, principele Samuel Corecki, Omul acesta puse n aventura ce avea sa urmeze tot ocul tinereti^ caci de izbnda ei atrna fericirea lui. Gorecki iubea p* Margareta, Margareta zisa si Caterina, fata Doamne Elisabeta. De vor izbuti Movilestii, Margareta i va i dati Si se porni razboiul. Ajunsi la Camenita, ei fura ntmpinati, spre mare lor mirare, de catre doi boieri m oldoveni: Petre, prci labul Hotinului, si Gheorghe Bals, al doilea logofat, cai 138 l le aduceau cheile cetatii de Ia Hotn, pe care le-o predara fara lupta, cu garnizoana, cu tunuri, cu tot. ntre-bndu-i ce nseamna aceasta, boierii le spusera ca tara e nemultumita de domnia lui Stefan Tomsa si ca-1 as-t eapta pe Alexandru sa le fie lor Domn. ntr-adevar, prea o luase Stefan Voda razna. Dupa ce cmorse pe toate iudele Moviles tilor, pe Chirita Pale-ologul, cumnatul Elisabetei, pe Balica batrnul, cumnatul l ui Eremia, pe stolnicul Miron, pe Vasile Stroici, acum, dupa o rascoala facuta d e boieri Ia Cucuteni, se daduse n mahalaua Pacurarilor o adevarata lupta, din car e Tomsa iesind biruitor, se apucase sa-1 taie pe vornicul Barboi si pe fiul sau sa-1 spnzure. Ceilalti boien razvratiti, Beldiman, Sturza si Boul, scapara numai c u fuga peste Milcov, unde si aflara totusi mai trziu moartea. Era deci satula tara de aceasta domnie, de cruzimile acestui betiv, fiu el nsusi de Domn descreierat. Cnd auzira Alexandru si cumnatii lui cum stau tre-burile n Moldova, slobozira cteva lovituri de tun n semn de bucurie, pusera stapmre pe cetatea Hotinului, si de aco lo naintara spre Iasi pentru a se ciocni cu Voievodul pe care nu-1 mai voia nimen i (octombrie 1615). Dupa cteva ncaierari norocoase, batalia avu loc n capatul de rasarit al capitalei, pe dealul Tatarasilor. Armata dusmana, nfrnta, fu pusa pe goana, iar Tomsa si gasi scaparea prin fuga. Goni tocmai pna la Trgo-viste, la vecinul sau Radu Mihnea. Alexandru Movila, noul Domn copil, intra biruitor n asi. Avea 35 16 ani, vrsta la car e se prapadise frate sau Constantin De-a dreapta lui calarea cumnatul Wysznowiec ki si de-a stnga viitorul cumnat, Corecki. n urma lor, naintea tuturor celorlalte t rupe, veneau :ei 60 de cavaleri francezi, n stralucita armura, condusi de capitan ul lor Montespin, care daduse n aceasta lupta mari dovezi, spune Joppecourt, de v irtute si de curaj, (n sunete de flaute, de trmbite si de tobe, alaiul purcese la biserica si de acolo la Curte. Pe-un scaun nalt, acoperit cu catifea rosie, tronul se aseza al doilea fiu al lui Eremia Movila, boierii i se nchinara, apoi urma os patul n sala de alaturi, si iata visul Elisabetei din nou nfaptuit. Ea se afla nsa la Ustie, n asteptarea deznodamn-acestei expeditiuni. Prima grija a fiului ei fu deci -i scrie c-a nvins si c-o asteapta. O mai astepta nca cineva, si cu nerabdare amor

ezatul de Corecki. 139

ntre timp, Alexandru Voda si cumnatii lui mai avura de urca. n doua rnduri orheenii a ttati de Stean Tomsa, se rasculara si de amndoua ori fura nvinsi, pusi pe uga si Toms a din nou alungat n Muntenia. Abia pe la mijlocul lui noiembrie (1615) Corecki se n toarse triumfator la Iasi, si cteva zile mai trziu sosi n srsit din Polonia si EUsabe ta, cu fata ei, cu rudele, cu toata casa. On ne scauroit imagmer", spuse Joppecou rt, combien de com-pliments et de bons accueils se iirent de part et d'autre leur arrivee en la dite cite d'Yas; ce ne urent que festms et rejouyssaces, tant en p ublic qu'en particulier". Marinimoasa, vesela, fericita, Doamna Elisabeta spuse n srsit tinerilor; da! Pregatirile de nunta ncepura. Un doliu le ntrerupse. Un doliu care a nsemnat nenoro cirea Movilestilor, caci e vorba de moartea lui Wisznowiecki, fara sprijinul caru ia era greu pentru ei s-o duca nainte printr-attea primejdii, n ajunul Craciunului al anului 1615, cumnatul domnului, care, dupa curn s-a aratat, era ortodox, rutea n din Rutenia Mare sau Alba (capitala Smolensk), ceru unui preot, dupa spovedani e, snta cuminecatura. Popa, vndut partizanilor lui Tomsa, i puse otrava n anafora si vin. Durerile ncepura ndata, si dupa noapte de ngrozitoare chinuri, n dimineata Cra ciunului, Wisznowiecki si dete duhul. Crima iind descoperita, preotul a fost legat de-un scaun de srma, s-a acut mpre-i jurul lui un foc mare care 1-a nvaluit, 1-a cup rins 1-a ars, asa cu ncetul, de i se mai auzeau nca vaietele dupa douasprezece ore . nsa razbunarea Elisabetei m folosi nimanui. Scaunul ei ramnea cu un sprijin puti n. Trupul mortului a ost mbalsamat si, cu cinste donv neasca, trimis n Polonia, unde v aduva lui, primindu-1 era sa moara la rndul ei de durere, si-si rase parul i semn ca nu se va mai marita niciodata. La Curtea din Iasi jalea a tinut cteva luni. Cnd i sfrsit, n primavara anului 1616, p regatirile pentru nunt Domnitei Margareta ncepura din nou, o alta veste plic tisit oare sosi de la vecinii munteni. Stefan Tomsa si pusese n gnd sa mai ncerce o dati soarta armelor pentru redobnd irea scaunului pierdut} ncapatnatul Domn trecuse Siretul, avnd de data aceasU p e lnga el pe Domnul Munteniei, Radu Mihnea, precui si pe vestitul Schender Pas a nsusi. Armata lor, comj pusa din munteni, tatari si turci, parea puternica. 140 n februarie, la palatul domnesc din Iasi se facu sfat mare, la care doamna chema si pe Corecki pentru a sti daca poate Curtea sa ramna n capitala sau trebuie sa pl ece la Hotin. Parerea tuturor fu sa plece si sa se nchida n cetate, pna se va hotar si soarta acestui razboi. A doua zi chiar, Alexandru, mama-sa si toata Curtea par asira Iasii, mpreuna cu ostirea ce aveau si cu cei 600 de cavaleri francezi, ndrep tndu:se cu totii asupra Ho linului. Ajunsi acolo si auzind ca inamicul i urmareste, Voda trimise o recunoastere de 10 00 de oameni, printre care se afla si Montespin cu ostasii lui. Intlnind ei la St efa-nesti pe tatarii lui Schender-Pasa, se ncinse o lupta, care tinu ntreaga zi, l a sfrsitul careia ramasera 7 poloni si 5 francezi din o mie cti fusesera. Vestea aceasta mhni nsa adnc Curtea din Hotin si ndeosebi pe Elisabeta. O snoava, ad usa proaspat de-un ostas, o nveseli din nou: Cica Radu Mihnea, Voievodul Tarii Romnesti, plecase pe furis, noaptea, la Trgovist e. Si anume pentru cu-vntul ca-si amintise deodata ca un ghicitor italian, unul d in cei care se pricep sa citeasca n stele si n palma, i spusese acum ctiva ani, pe cn d se afla el la Venetia, ca de se va razboi vreodata cu polonii, va muri. Si cum tinea la viata, plecase, sa nu se ncaiere cu lesii. Fireste ca i-a fost rusine s a marturiseasca lucrul acesta lui Tomsa Voda si lui Schender Pasa. A lasat acolo pe spatarul sau, Lecca, sa le spuna lor gogonata minciuna c-ar fi aflat c-au nav alit tatarii n Muntenia si se dusese sa-si apere tara. Stefan Tomsa, care prost n u era, pentru a-si razbuna de aceasta tradare, de aceasta fuga dinaintea pericolu lui, i raspunse la minciuna cu o minciuna. i trimise pe-un om de-a! sau sa-i istor iseasca, cum ca n-apucase bine Radu Voda sa paraseasca Moldova, si ar fi nceput b atalia, un groaznic macel de pe urma caruia n-ar fi ramas samnta de polon n tara.

Toata aceasta gluma se ispravi prost, fireste. Domnul Munteniei, nfuriat ca nu fu sese de fata Ia nfrngerea lesilor, porunci sa i se taie capul lui Lecca, spatarul sau, care si sosise la Trgo-viste. Si astfel, povestea avu si tapul ei ispasitor. Elisabeta, AieXandru si toti boierii de la Hotin au rs de aceasta ntmplare, gasindo foarte pe placul lor. Numai Corecki statea pe gnduri. Voia sa nceapa bata-lia, c aci i trebuia fata. Catre sfrsitul lui martie, armata lui Schender Pasa 141 se apropie de Hoti n, iar oastea lui Alexandru iesi din cetate pentru a o ntrnpina n cmp deschis. Batalia se dadu chiar dinaintea zidurilor, cu orte deopotriva, n mat putin de trei ceasuri pierira la vreo 12000 de turci, tatari si munteni, iar ce i ce rnai ramasera din ei se rn-prastiara, cuprinznd n fuga lor pe Tomsa Voda si pe Schender Pasa. Ceva foarte frumos se ntmpla n ziua aceea. De la Elisabeta Doamna si de la domnita Margareta, pna ia jupnesele boierilor si pna la cea din urma sluga, toate vazura, d e sus din cetate, desfasurarea bata'.iei. Trecerea Nistrului si retragerea la Ca rnenita ar i fost lucru usor pentru ele. Hotinul se nalta doar chiar drept la malu l rului. nsa nici o femeie nu se ndura a parasi cetatea, sub zidurile careia luptau barbatii, fratii si copiii lor. Pilda venea, fireste, de la Doamna, care cu suf letul n dinti urmarea miscarile fiului ei, si pe c^re nimic din lume n-ar fi putu t-o urni din locul acela, de care era legata izbnda sau nfrngerea, viitorul de glor ie sau sfrsitul nadejdilor. Ca nlr-o poveste medievala, cavalerii se batusera sub o chii iubitelor lor. Si ca-n poveste, li se deschisera portile cetatii, primiti f iind nvingatorii, nu numai n sunetele de trmbite si tobe, ci-n mngiere de glasuri de femei, martore ale vitejiilor lor. Si acum rasplala lui Corecki. Plapnda domnita merse la fratiorul ei, si amndoi; mpreuna ia Doamna ma rna Elisabeta. Iar aceasta, fie: ca voia sa mai ncerce pe viitorul ei ginere, fie ca ntr-a-' devar ii placea sa pastreze obiceiurile, raspunse copiilor ca nu se c ade a face nunta n vreme de post. Casatoria va avea loc dupa pasti"! Dar Corecki s e burzului. Asteptase destul, si rabdarea are o margine. El se ndatora a cere dezl egarea mitropolitului, unchiul domnitei, care se afla n cetate cu ei. Elisabeta se nvoi, si mitropolitul dn-du-le binecuvntarea, nunta se facu, acolo n cetatea d e la Ho tin, n duminica de apoi, a unsprezecea zi dupa n-rngerea paginilor de catre crestini. Povestea acestei iubiri e un roman cu lunga urmare si lugubru srsit. Vom urmari-o n capitolul viitor. n fuga lui spre Tara Romneasca, Stefan Voda Torns: nu pierdu prilejul sa comita o rniselie. Trecnd prin Iasi i dcte foc ca si cum aceasta razbunare ar fi stricat al tcuiva dect nsisi moldovenilor iui. De acolo, apuci nd calea Siretulu i n jos, se mpreuna la Buzau cu oastea,j lui Radu Voda Mihnea. 142 Alexandru Movila, ntors n capitala lui, cu mama-sa, cu sora si noul sau cumnat, cu mitropolitul tarii si cu toti boierii, vaznd jalea trgovetilor, ca Ie arsesera 22 000 de case din 23000 cte fusesera de toate, nici nu mai poposi n oras, ci, numai lasndu-si familia acolo, purcese mai departe pe urmele Iui Tomsa. n marginea Buzaului, in lagar, Stefan Voda benche-tuia cu Radu Mihnea, de placere , pesemne, de a se mai simti viu. Masa mare, ntinsa pe-o pajiste, cu miei fripti, ca era n april, dupa pasti, si cu belsug de vinaturi. Si deodata, un taran calar e sosi n goana mare, sa le spuie ca se vad venind de departe ostile moldovenilor si ale iesilor, umbrind vazduhul de-ai lor numar. Radu sari ca fript de pe scaun , ncaleca si o lua la goana, prin munti nspre Trgoviste; iar Tomsa Voda, nseundu-si s ingur calul, o apuca n jos, nspre Dunare. Dupa un ceas, la masa lor se asezara, ne poftiti, Alexandru Voda si Simion Corecki. O ceata de ostasi fu trimisa n goana dupa Stefan Tomsa, nsa nu-I putura prinde. Cnd sosira moldovenii la malul Dunarii, Voievodul fugar trecuse rul la Braila. O alt a solie fu trimisa la Trgoviste sa-i duca lui Radu Voda Mihnea averea si sculele parasite de el n graba' fugii sale, si sa-1 asigure ca Alexandru Movila nu-i voia

nici un rau, caci el stia ca Domnul Munteniei nu luase parte la lupta de la Hot in. II nstiinta ca el venise n Tara Romneasca numai pentru a urmari pe Stefan Tomsa , si, neputndu-1 prinde, se va ntoarce iar n Moldova. Astfel a si facut de altmintrelea, n mai al acestui an, 1616, era ntors la Iasi. T oata familia Iui Eremia, mpreunata din nou si n culmea fericirii dupa attea necazuri, ncepu sa duca vesela viata de curte, la care se parea ca avea si ea dreptul acum . Elisabeta, din nou Doamna a Tarii Moldovei", ndruma pasii tnarului Voievod, judeca pricinile Ia Divan, ajuta pe calugarii catolici, parca ntre diferitele domnii ale copiilor ei vremea nu s-ar fi strecurat. Si din nou se credea ea stapna Moldovei pe viata! nsa acum, mai mult ca oricnd, o pndea ceasul rau. Schender Pasa iesise rusinos din batalia din urma. i trebuia razbunare si o reabilitare fata de Stambul. nte-Iegind u-se cu Ibrahim, puternicul pasa din Silistra, hotar ra amndoi sa curme pentru totd eauna ambitiile Movi-lestilor. Ei trebuiau prinsi si turciti. Acesta le era scop ul. 143

Uneltind la Poarta, pasalele dunarene ajunsera la urmatorul rezultat: Stefan Toms a va fi sters definitiv si el din lista Domnilor. Alexandru Ilies, un pretendent retinut la Stambul, va fi trimis la Trgoviste, Radu Mihnea mutat n Moldova, iar Al exandru Movila cu toti ai lui prinsi, maziliti, surghiuniti, turciti. Pe data se si puse pe lucru. Un ceaus, trimis de vizir, sosi la Braila. Oamenii lui nsacara pe Stefan Toms^, i legara manile si picioarele si-1 trimisera la Consta n -tinopol. Iar Mo vi Iestilor, pentru a pune mai usor mr., pe ei, H se trimise raspuns ca Ibrahim Pasa va sosi n curn'd n Iasi pentru a confirma domnia lui Alexan dra Voda, pe cnd de fapt acesta se si ndreptase cu 20 do mii de oameni asupra Trgov istei, pentru a nmna lui Radu Mihnea firmanul de stramutare la Iasi. Uneltirile tu rcilor fura descoperite de catre poloni, care nu obisnuiau a dormi pe laurii lor. Ei nstiintara pe ESisabcla de pericolul ce-o ameninta, nsa Doamna nu vru sa-i cre ada. Sustinea ca Ibrahim Pasa va sosi n Iasi pentru a confirma domnia fiului ei, nu pentru a-1 alunga din scaun. Armata turcului parasi Trgovistea, sosi la Buzau, trecu Milcovul, boierii moldoveni erau ngrijorati, Corecky, Potocki, Tyszkiewicz sfatuiau retragerea la Hotin; singura Doamna EHsabeta ramnea neclintita n ncapatnata ei credinta ca nu poate i vorba de vreo primejdie.! Cum ca, de apt, ea era adevara ta Doamna a tarii, sej vede din aceea ca, desi era singura de parerea ei, nimeni ] nu parasi Iasii. fn dimineata zilei de 25 iulie, un sol de-al Iui Radul Mihnea sosi la Curte cu o scrisoare catre Voda Alexandru,] prin care-1 nstiinta de numirea iui ca Domn al Moldovei, ndemnnd pe Movila sa plece ct mai nentrziat r Polonia, pentru a nu nc e minile turcilor, care voi sa-1 prinda si sa-1 surghiuneasca. O i fost aceasta multumire pentru felul destoinic n care se purtase Alexandru la Buzau, cnd i trimisese comorile parasite de el, o i ost rica de prezicerile sarlatanului de italian d va muri de sageata leseasca, nu se poate sti. nsa Doamru EHsabeta pr icepu n srsit ca a fost nselata de turci sj ca vreme de taraganeala nu mai este. Sfatul tarii fu adunat din nou pentru a lua o grabnici hotarre, nsa pe cnd era nca n deliberare, avangarda lui Ibrahim si a lui Radu tatarii se aratara n ca patul lasilor. Doamna porunci retragerea, n toata graba] la Hotin si se pusera cu totii la drum. Tatarii, ^ 144 iscare de nvaluire, le taiara retragerea. Cu mica oaste S avea, Tyszkiewicz respi nse atacul si alungara pe dus-mani. Printre sutele de cadavre, ce zaceau mprastia te cmp, se gasi si trupul nensufletit al tnarului conte Gheorghe Potocki, nepotul domn itei Maria. El fu mbalsamat la repezeala, expediat n Polonia si Movilesti! ctl toat a Curtea lor si cu armata dupa ei, purcesera mai departe la Hotin. n Hrlau, creznd pe inamic departe, ramasera n popas, nsa Schender Pasa caci el comanda ostile turce sti sosit la Iasi, aseza pe Radu Mih-nea n scaun si porni pe data mai departe n ur

marirea Movilestilor. La Cotnar, o lupta avu loc ntre avangarda lui si ariergarda polonilor, n care, zice Joppecourt, armata lui Voda Alexandru ar fi facut minuni de vitejie, pierznd totusi numai 250 de oameni, pe cnd turcilor le-ar fi rnurit ap roape 6000. Corecki, ranit de doua sageti n pulpa si-n spinare -t!), fu dus pe tar ga pna la Hrlau, unde domnita Margareta, nnebunita de spaima, se apuca sa-1 ngrijeas ca ea nsasi, spalndu-i ranile si pansndu-1. Urmeaza o ciudata si frumoasa ntmplare, care aminteste moartea eroica a lui Stroe B uzescu, parca ar fi fapte petrecute n alte vremuri si n alte tari. La Curtea Domneasca din Hrlau, se nfatisa a doua zi un turc din partea pasei, cernd sa vorbeasca cu principele Corecki. Culcat n pat, avnd pe tnara Iui nevasta la capa ti, Corecki l primi. Turcul i spuse ca Schender Pasa, uimit de vitejia lui, i trimit e raspuns ca este cel mai viteaz din cti ostasi a vazut el vreodata, si-1 roaga s a primeasca o lupta corp la corp cu unul din capitanii sai, n fata ambelor ostiri , si ca din partea celui ce va nvinge va fi izbnda bataliei. Sngele razboinic al Iu i Corecki clocoti n vinele lui de vechi aristocrat si era gata sa sara din pat, d aca sotia si soacra Iui nu 1-ar fi mpiedicat... poate mai putin lacrimile Margare tei, dect vorbele Doamnei Elisabeta, care-1 ruga sa nu primejduiasca cauza Movile stiior, printr-aceasta lupta ntre un ranit Si un om teafar. Tyszkiewicz, fiind ac olo de fata, ruga pe Voda Alexandru sa-i ngaduie lui cinstea de-a primi provocarea n locul varului sau Corecki. IO A doua zi, pe-o cmpie, n apropiere de Hriau, si-n vederea ostirilor polone si turce sti, care se legasera prin jurarnnt sa nu se amestece n cearta, luptatorii iesira, fiecare din rndurile armatei sale. Turcul se spala pe braz cu apa nenceputa, apoi, cu fata la Mecca, si facu 145 Comanda Jft 84

rugaciunea si, suflecndu-si mnecile pna la coate, n-caleca pe-un strasn ic murg, cu o sea batuta cu nestemate. I se dete apoi iataganul, sulita si un ar c cu tolba de sageti. Tyszkiewicz, dimpotriva, facu o scurta rugaciune si, ncalecnd repede, lua numai o carabina si un arc cu opt sageti. Calaretii se repezira unul asupra altuia. Dupa* o scurta lupta, sagetile fspravindu-se, polo nul si ndrept din nou calul asupra turcului si-i dete o lovitura de ca-i rabina, care-1 rasturna la pmnt. ncercnd sa se ridica si sa scoata iataganul din teaca, Tyszkiewicz trecu ci calul peste el, dndu-i o lovitura cu cutit ul peste mm dreapta. Un geamat. O a doua lovitura drept n inimi si turcui ca zu mort. Atunci principele Tuszkiewicz, des^ calecnd, taie capul adversa rului sau, l nfipse ntr-o1, sulita si, ncalecnd din nou, l duse n taba polona, drept semn de izbnda, plocon lui Alexandru Voda. Srsitul acestui frumos duel medieval fu curat tur-J cesc. Departe de-a privi batalia ca pierduta, musurnanii'i hotarra sa-si arunce toata armata, vreo 25000 de oameni, mpotriva cetei de fugari 6000 n total s-o distruga si sa prinda pe capetenii, pe Voda si pe femei. Temndu-se de ajutorul unguresc pe care-1 fagaduise Movlestilor Radu Serban (pribeagul Domn al Munteniei), Schender Pasa notari sa nu mai ntrzie un singur ceas. Lund pe Radu Mihnea cu el, goni nspre Hrlau. nsa Movilesti!, banuind reaua credinta a turcilor, se si pornisera mai departe, nadajduind ca vor putea sosi n Hotin nainte de-a fi ajunsi din urma. Pe drumul dintre Hrlau si Botosani, n apropierea lacului Dracsani, s-a ntmplat traged ia aceea, care a OSL una din cele mai pasionate din istoria noastra. Cum mergea mica ceata de moldoveni si de poloni, gata sa intre n Botosa ni, se pomeni deodata cu drumul taiat. Vreo 2000 de tatari (sub conducerea vorni cului Bu-cioc, fost orn de-al Movilestilor, pe care-i tradase) facuse o miscare de nvaluire si le iesise nainte, n acelasi ti m; se aratara la flancul drept munte nii si ardelenii lui Rad Mihnea, iar din spate i goneau turcii. Numai partea stin g a drumului ramasese sloboda, nsa brazdata fiind de padure ntinsa si stufo

asa, nu-i u ngaduit armatei poloi. sa poata efectua retragerea prin desisul acela, n culme,, disperarii, capitanii hotarra sa faca din carele de muni-tiuni si caru tele de bagaje un zid de aparare n fata padurii. Prinsi ca ntr-un cleste, din trei parti, nu le mai ram-nea dect sa se apere... sa se apere pna la unul. De-acum1 era lupta pe viata si pe moarte. 146 n mijlocul acestei mici cete de luptatori, umblau Doamna Eiisabeta si domnita ei, m barbatnd pe ostasi. Turcii, cu tunurile lor, ar fi putut dobor ntr-un sfert! <je ceas toata ceata acee a de disperati luptatori, nsa lor je trebuiau prizonieri, nu morti. Trimise deci pasa ras-i puns soldatilor, ca, daca le dau pe capeteniile lor si pe Movilesti, sini slobozi de-a pleca fara a i vatamati. Strn-sura do lefegii ce apara pe Voda A lexandru raspunse frumos ca moartea i se parea mai demna dect lasitatea. Iar Tyszi dewicz, pentru a dovedi ca viu nu va ncape n mna pagnului, lua cu sine 500 din cei m ai \iteji calareti ai lui, razbatu printre rndurile dusmanilor, i rasturna la pamnt si-si croi drum printre ei. Corecki ncerca sa faca acelasi lucru, nsa ranile nu-i ngaduira a ncaleca. Deznadajduit, mbraca o haina de simplu soldat, pentru a nu fi r ecunoscut n caz c-ar i prins, rugind pe nevasta lui, pe soacra si pe cumnati, sa s e travesteasca si ei cum or putea mai bine. Doamna Eiisabeta nu vru sa-i asculte satui. Si nici pe fiii ei nu-i lasa sa se schimonoseasca n oameni de rnd. De-o i sa moara, sa moara domneste. Astfel se strecura aproape toata ziua, n asteptarea nfrigurata a catastrofei, n sfrs it, catre seara, ncepu atacul. Turcii si tatarii se repezira deodata peste ntari-t uriie de care din marginea codrului. Primul rnd de aparare cazu, apoi al doilea si al treilea. Vazndu-se pierduti, soldatii depusera armele. Era n seara de 23 august 1616. Noaptea se lasa peste tabara. Turci, tatari, munteni, ardeleni se repezira dupa prada, n adncul codrului, n ntunericul acela, se petrecura multe grozavii. Si n ziua de apoi, cnd rasarea soarele de dupa apele lacului Dracsani, un car trec ea pe drum, ducnd prizonieri spre Stambu pe Doamna Eiisabeta a lui Eremia Movila s i fiii ei, Alexandru Voda si Bogdan cel mic. Pe marginea drumului stateau nsirati boierii moldoveni, care nn-si parasisera Doamna pna n clipa"din urma si care, pri nsi, fusesera acum opriti de Radu Voda Mihnea. Cnd i zari, nnebunita Doamna le racni, lacramnd, acele grozave cuvinte, care ne tiui e nca si azi n urechi ca un blestem ai oropsitului nostru neam; Boieri, boieri, rus inatu-m-au pagnul!" Poruncind carutasului sa opreasca, Doamna ceru niste foarfece, si, taindu-si par ul, acolo pe drum, n vazul tutu-1 rr, l dete unuia din boieri, cu rugamintea sa-1 a seze 147 ' la mnastirea Sucevitei, pe lespedea de mormnt a sotului ei Eremia Voda. ntr-o frumoasa cutie de argint, n forma de mar, spn-zurata de bolta bisericii, se m ai poate vedea si azi bogata cosita de par castaniu a Doamnei Elisabeta Movila, taiata de rninile ei, n cea mai crncena deznadejde, acum trei sute si mai multi ani . Corecki si nevasta lui au fost prinsi de asemenea, el de turci, ea de tatari, si povestea for va forma subiectul capitolului viitor. Iar sfrsitul sfrsitulu, iata-1: Doamna Elisabeta fu turcita cu sila si bagata n haremul sultanului Mustaa Han I, la seraiul cel din Stambui, cu ferestrele zabreiate ce dau pe Cornul de Aur. Dar n ici acolo nu s-a bucurat ea de linistea sufleteasca, de care ar fi avut att de mu lt nevoie. Alexandru Voda, turcit si el, muri infectat n urma operatiei circumciz iunii. Doi fii rnorti, o fata prizoniera la tatari, celelalte fete n Polonia} des partita de toti si de toate pentru totdeauna, Elisabetz nu mai avea pe lnga ea de ct pe fiul ei cel mai mi< Bogdan, ajuns, el, fecior de Domni moldoveni, Capidai P asa al mparatiei otomane. Mndra catolica de odinioan muri n legea lui Mahomet, sing ura, parasita, uitata. Adevaratul ei mormnt nu este cel necunoscut dii vr-un cimitir cu negri chiparosi

din preajma Stambulu*. lui adevaratul mormnt este Sucevita, unde parul et castani u e astazi nca martorul sufletescului zlucium frumoasei, rnndre, ambitioasei, inter esantei Elisabeta Lozna, nevasta lui Eremia Movila, si-n doua rinduri sln gura Doamna a Trii Moldovei. DOMNITELE MOV1LESTLOR PRINCIPESA CATRINA CORECKI rama Movilestlor nu se ispravise cu prinderea si turcirea Doamnei Elisabeta si a f iilor ei. Ea urmareste, interesanta prin amanuntele ce cunoastem, pe fiica aceste ia, domnita Ecaterina-Margareta, si pe sotul ei, principele Samuel Corecki. Am ar atat n capitolul precedent dragostea ce unea pe acesti tineri, ncsrsitele piedici l a casatoria lor, nunta din, cetatea Hotinufui n mijlocul ostirii, plecarea la Ias i, urmarirea armatelor polone si moldovenesti de catre turci, fuga la Hrlau, ranir ea lui Corecki, si n sfrsit lupta, drama, deznodamntul de la Dracsani. Travestiti, el n ostas de rnd, ea n taranca, pentru a nu i recunoscuti de dusmani, p lanul lor reusi deocamdata. Corecki, prins de turci, fu trimis cu ntreg convoiul d e prizonieri la Constantinopol, iar pe domnita o prinsera tatarii, care o luara c u ei n Buceagul lor, la Cetatea Alba. Domnita Ecaterina Movila, principesa de Corecki, ta-ranca de ocazie, si zgriase fa ta cu unghiile pentru a se sluti si siretenia ei prinse att de bine, nct tatarul ca re o robise, creznd ca este o femeie de rnd, o puse acasa la el sa curete bucatari a, sa spele vasele si sa mature curtea. Mndria ei nu suferi, fiindca, n atare mprej urari, omul de isprava se schimba, de nu se mai cunoaste singur, nsa grija de sot , de mama si de frati o chinuia grozav, si apoi... domnita sclava astepta un cop il. Munca la care o punea tatarul era att de istovitoare, mai ales pentru ea, neo bisnuita cu greul, mncarea ce i se dadea att de nen-destulatoare, nct biata femeie er a sigura ca nu va ajunge niciodata sa poata fi mama. Totusi, dupa 6 luni de capt ivitate, pe la sfrsitul lui februarie 1617, ea nascu un fiu sanatos, pe care-1 ala pta. Din clipa aceea, ncepu sa se gndeasca cum ar face si ar drege pentru a scapa de sclavie. Odata cu ea, tatarul mai facuse un prizonier, pe care-1 tinea rob, n casa lui, la Cetatea Alba. 149 Baret, care publica n 1620, la Paris, memoriile lui Charles de Joppecourt, din ca re extragem toata ntm-piarea aceasta, spune ca prizonierul tatarului era un polon, numit lacob (Jacques). Noi banuim nsa ca acest prizonier trebuie sa fi fost Jopp ecourt el nsusi, caci altfel n-ar fi desfasurat el un atare lux de amanunte asupr a ntmpla-rlor din prizonieratul altuia, n-ar fi scris o carte despre Istoria tulbura rilor din urma ale Moldovei", pentru a vorbi de fapt mai mult despre Corecki si nevasta lui, despre Cetatea Alba si Constaninopol, n-ar fi povestit ce i s-a ntmpla t lui lacob", cnd a scapat de robie, si mai ales lacob acesta, de era polon, n-ar fi tras n capi-tala Turciei, la ambasada regelui Frantei, cum se va vedea mai n ur ma. Charles de Joppecourt era, dupa cum singur marturiseste, un genti 1-homme lor rian, qui portait Ies armes durnd ces troubles suite des princes polonois", adica un nobil din Lorena care, la batalia de la Drac-sani, ncapu prizonier n mina tata rului de la Cetatea Alba. n momentul aparitiei cartii, redactata de Baret, membru al parlamentului din Paris, dupa istorisirea orala a lui Joppecourt, acesta se afla secretar de ambasada pe lnga Ducele d'Angouieme. O fi cerut el lui Baret sa nl ocuiasca numele sau cu acel al polonului lacob. E clar nsa, ca tot ce istoriseste Joppecourt e trait si vazut de el. Slab n consideratiuni generale, cnd vorbeste d e fapte, intra n amanunte lipsite uneori de interes. Persoana Iul lacob nu-1 pute a interesa pe autor ait de mult, nct! sa vorbeasca mereu de ei. E deci nvederat ca r obul tatarului era Charies de Joppecourt. Domnita Ecaterina, care-1 cunostea ca om devotat sotului ei, trebuie sa fi avut mn gierea de a-1 sti linga ea, si n el si puse nadejdea soartei. Povestea care urmeaza este foarte ciudata, dar vom cauta sa-i dam la urma o talm acire, care ar putea-o face acceptabila. Margareta chema ntr-o zi pe tovarasul ei de robie si-i spuse ca, daca jura sa fac a ntocmai cum l va nvata, va putea scapa din minile tatarului, avnd putinta de a o ra scumpara si pe ea. Omul jura si afla atunci ca tatarul aceSa avea un frate, care,

n urma unei boli, orbise si mutise. Nici un avea un inel cu o piatra scumpa, dat de sotul t inel l ascunsese n parul ei bogat, pentru era nu numai o duioasa amintire, nsa piatra 150

doftor nu-i putu fi de folos. Ea nsa ei pe vremea cnd erau logoditi. Aces ca sa nu i-1 gaseasca tatarul, fiindca lui era medi-

cinala", ea vindeca de orice boala. Fara ea, u purta copiiul pna la termen si n-ar fi putut na' putut de usor zicea ea. Deci, cu piatra aceasta sa vintifcq el ochii si urechile tatarului, iar acesta, drept multumire, i va res titui libertatea. Odata scapat de robie, va pleca n Poionia pentru a ala stiri d e la Corecki si a ncerca rascumpararea ei. nsa trebui sa-i jure nca o data ca, n ainte de-a pleca, i va restitui piatra, caci fara ea n-ar putea-o duce mai depart e n sclavie. Frantuzul jura, scoase piatra din inel si se puse pe lucru. Astepta cteva zile pna auzi pe tatar tnguindu-se fata de el, ca nu 'este chip sa se lecuiasca frate-sau de pacostea ce-i cazuse pe cap. Spuse atunci stapnului sau ca-1 va vindeca el, d aca-i fagaduieste libertatea, l puse sa jure, fata de bolnav chiar, pe Coran, pe Mahomed si pe Caaba de la Mecca, ca nu-i va cere medicamentul, "ca-1 va dezrobi si ca-i va da si pasaport de libera trecere nlauntrul raialelor turcesti. Tatarul l acu jurammtul, faga-duindu-i pe deasupra un cal bun si bani ndeajuns. Dupa o saptamna caci trebuira sa astepte luna plina n care timp Margareta pregatis e suc de viorele si de alte flori de primavara, improvizatul medic se nfatisa la b olnav si-1 unse pe-un ochi cu sucul acela. Apoi puse piatra peste pleoapa, lega ochiu cu o batista si astepta. Dupa sapte ceasuri, cnd scoase batista, tatarul vede a. Mai minunat dect tatarul si chiar dect cititorii acestei povestiri parea Joppec ourt ei nsusi. A doua zi l vindeca de celalt ochi, a treia de-o ureche si a patra de cealalta. A cincea era calare cu 50 de galbeni n punga, cu pasaportul n buzunar si cu scrisori de Ia domnita catre sotul ei si catre rudele din Polonia. Piatra i-o daduse napoi, facndu-i juramnt ca va gasi principele Corecki n orice parte a lu mii o fi. Si porni la drum. ntr-un codru de prin Moldova se-ntlni cu trei haiduci, care-1 dezbracara, i luara c alul si banii, si-1 nchisera ntr-o casa parasita- din mijlocul padurii, ntrebndu-1 c e meserie are, bietul drumet marturisi cinstit ca este sol-dat. Haiducii l satujra atunci sa le fie tovaras, mpar-tind mpreuna greutatile vietii haiducesti, dar si banii furati. Polonul lacob dupa credinta noastra nobilu! Joppecourt se mpotrivi cu indignare si dispret, ceea ce nu-i aduse alt folos dect a fi ncarcerat sub stra snice zavoare, ntr-una din odaile acelei case. Abia dupa doua luni de zile, ajuns e prizonierul, printr-o iscusita manopera, sa scape de paza haiducilor, furndu-Ie la rndu-i bani si un cal, mai frumos si mai ager dect cel daruit de tatar. Pe drumul lui mai departe, se ntlni, dintr-o ntm-plare cu un soldat polon, fost priz onier la Constantinopol, de unde, evadnd, se ntorcea acum n tara lui. Afa de la el t ot ce voia sa stie, adica turcirea Doamnei Elisabeta si a fiilor ei, precum si nc arcerarea principelui Corecki n nchisoarea celor Sapte Turnuri. Joppecourt ncredint a polonului scrisorile trimise de domnita surorilor sale, iar el si ntoarse calea de Ia nord la sud, apucind drumul Stam-bulului, caci tinta lui era sa gaseasca p e Corecki. La nceputul iui mai abia sosi el n capitala otomanilor si acolo, mergnd de-a dreptul la ambasada Frantei, n Pera, afla ca ambasadorul, domnul de Sancy, luase sub pro tectia lui pe prizonierul din cele Sapte Turnuri, trimi-tndu-i deseori de mncare s i de baut. Afla de asemenea ca sultanul ceruse turcirea lui Corecki, odata cu a Moviles-tilor, ca nsa, credinciosului print i se parea orice soarta mai buna dect aceasta renegare. Ct despre rascumparare nu putea fi vorba, fiindca turcilor le e ra frica de vitejia Iui Corecki. Era deci amenintat, daca nu se turcea, sa m-batrn easca si sa moara n Edi-Cule. Strecurndu-se cu servitorii ambasadorului pna ia usa nchisorii, Joppecourt trecu dr ept om de serviciu al lui Sancy, intra nauntru si se nfatisa fostului sau comandan t, care zacea n camera cea mai de sus a turnului dintre marea de Marmara si Poart a de Aur. Tovaras de temnita al lui Corecki era capitanul Riguad, unul din caval

erii francezi din compania lui Montespin. Joppecourt adusese cu el un cos cu merinde, n fundul caruia ascunsese scrisoarea domnitei. Corecki darui bucatele paznicilor turci, rugrndu-i sa-1 lase singur cu noul venit. Apoi, afnd ca Ecaterina-Margareta traieste si ca a nascut un fiu, mult umi lui Dumnezeu, mbratisa pe crainic si-1 ruga sa faca tot chipul a se mai ntoarc e la el, pentru a capata raspunsul ce va scrie nevestei lui. Dupa cteva zile, n adevar, Joppecourt veni din nou la nchisoare cu mncaruri mai ales e si mai numeroase, pentru a tine pe paznici mai multa vreme afara. Avu timp atu nci sa povesteasca bietului prizonier toate amanuntele vietii de robie a domnite i, primind de Ia el o scrisoare catre ea si una catre frate-sau, principele Caro l Corybut Corecki, prin care-1 ruga sa se mprumute, sa vnda, sa faca orice jertfa pentru a capata bani ndestul n vederea rascumpararii nevestei Iui. Iar ei i scrie, nt re altele, 152

daca o fi adevarat, ca Joppecourt a copiat epistola, ca multumea lui Dumnezeu, fi indca n-ai facut, slava Domnului, ca principii fratii tai si ca principesa mama ta , care au lepadat cu lasitate crestinismul pentru a mbratisa legea cea mincinoasa a lui Mahomed, de teama sa nu fie nchisi cu mine n nchisorile negre, sau n nadejdea vreunui bun trecator, de care noi nu avem nevoie, ca unii ce nu nadajduim dect n v ecinicie. Cu aceasta scrisoare, Joppecourt se grabi a porni din nou spre Cetatea Alba, pen tru a linisti sufletul amartei domnite. Corespondenta pentru Polonia o ncredinta u nui nobil de acolo, rascumparat de curnd, care pleca la Varsovia. Prin iulie 1617 trebuie sa i cazut ntoarcerea lui Jop-pecourt la Cetatea Alba. Tat arul era la vnatoare, cu toti oamenii lui, la o mosie din apropierea Cetatii. Aca sa nu gasi dect o servitoare bolnava n pat si pe domnita Eca-terina. i dadu deci sc risoarea sotului ei, povestindu-i tot ce-a facut si a vazut n Constantinopol. Zic e el, n memoriile lui, ca domnita si-ar i blestemat mama si fratii cnd auzi ca se l epadasera de legea lui lisus, dar daca a facut-o n adevar, sau numai a nascocit-o sufletul bigot al frantuzului, aceasta nu o poate sti nimeni. Margareta, aflnd ca barbatul ei nu poate i rascumparat si ca este amenintat sa-i putrezeasca ciolane le n turnul de pe Marmara, lesina, cu copilul n bratele ei, cu care prilej 1-ar si i nabusit, daca nu-1 scotea rantuzul de sub ea. Urmeaza o scena pitoreasca. Joppecourt, sleit de foame din cauza drumului, se as eza la masa, ndopndu-se acum cu mncarile tatarului, n timp ce domnita, servndu-1, l i torisea toate ntmplarile petrecute n lipsa lui, anume cum copilul, ndata dupa naster e, fusese apucat de un fel de duca-se-pc-pustiu, apoi avu pojar, pe urma era sa1 mannce serpii, si n srsit laptele mamei secase, nsa toate se ispravira cu bine, cac i avea doar domnita inelul cu piatra medicinala. Pna si pe serpi i-a omort cu acea sta piatra nsa marturiseste singura ca nu stie de n-o fi fost cumva curata nchipui re. Si trebuie spus ca viata aceasta de cine, ce ducea rasfatata ata a lui Voda Er cmia, putea sa-i fi naruit nervii ndeajuns pentru a face din ea o halucinata. O t rimisese doar tatarul sa doarma n grajd cu vitele de frica pojarului. Acolo si pet recuse domnita vara, pe-un culcus de fn, ntre boi si ntre vaci. Cnd se ntoarse tatarul de la vnatoare si-si gasi prietenul n casa, fu cuprins-de-o bu curie cu att mai mare, 153 cu ct astepta de la el pretul rascumpararii Ecaterinei-Margareta. Aflind insa ca venise fara bani, i se mai potoli bucuria si-1 sfatui sa plece din nou si sa se n toarca cu 6000 de galbeni. Joppecourt se trgui ca la piata. Chema n ajutorul lui s i pe fratele tatarului, cel vindecat de el, si cu ajutorul acestuia obtinu ca pr etul sa fie taiat pe jumatate: 3000 de galbeni. Cumnatul Ecaterinei, fiind nstiint at de ncheierea trgului, trimise banii n toata graba, si astfei, pe la srsitul toamne i 1617, Joppecourt putea ntovarasi pe scumpa lui stapna pna n Polonia, ia rudele ei. Acolo, fireste ca prima grija a domnitei fu sa ncerce rascumpararea sotului ei. Dar sultanul lamase neclintit n hotarrea lui. Banii, ce i-ar capata, nu ar putea c ompensa neajunsurile pe care viteazul acesta i pricinuia cnd era n fruntea ostirii. Corccki va trebui sa se lepede de legea crestineasca sau sa piara n nchisoare.

Nu facu nici una, nici alta. A scapat din nchisoare, s chiar, minune, fara interve ntia pietrei medicinale. Si, fiindca e vorba de aceasta piatra si arn fagaduit s a dau o talmacire, iat-o: Ct de ciudat ar parea toate minunile facute de acest ta lisman, si de exagerate ar fi fost ele, vindecarea tatarului ar putea fi privita ca o realitate, daca, potrivit stiintei moderne, am spune ca juvaeru domnitei era o frntura de radium. De ce nu? La ambasada din Pera se afla un tnar secretar, Martin Parisien, cu cald snge franc ez clocotind n vinele lui. Amorezat de fata unui nobil polonez, roaba mpreuna cu m ama-sa la Constantinopol, el le rascumparase destul de scump, cu conditia, ca, od ata libere, fata sa-i fie data n casatorie. Imprudentul francez, ncrezator n cu-vntu l Doamnei Ludovica, mama fetei, le lasase sa plece n Polonia, nsa primi n curnd vest e ca babaca nu consimtea la maritisul fetei, pe cuvnt ca domnului Martin Parisien nu-i curge n vine snge albastru. Domnisoara luha (17 ani), amorezata de Martin, nu de snge te lui, i trimise o scrisoare, implorndu-1 sa caute un mijloc de a ndupleca pe tatal ei sa revina asupra hotarrii ce luase. Parisien, stiind ca Corecki este unul din marii magnati al Poloniei, alearga Ia el, la nchisoarea de la Edi-Cule, sa-i ceara sfat si ajutor. Ce poate face, n atare mpre-jurari, un deznadajduit pr izonier, dect sa tagaduiasca marea si sarea, daca o scapa din nchisoare. Iata-1 de ci pe frantuz combinnd un plan de evadare. Fereastra camerei n care se afla Corecki n-avea gratii, fiindca odaia era tocmai n vrful turnului, nspre mare. 154 Secretarul de ambasada i trimise deci, ca de obicei, de-ale mlncarh", ascunzind ntr-o placinta o legatura de soara, cu care Corecki pescui, no aptea, o scara de frnghie, pe care i-o adusese un popa, care astepta jos ntr-o bar ca, la picioarele turnului. Prizonierul se catara pe scara, se cobor n barca popii si fu ascuns la marginea orasului, ntr-o odaie scobita n stnci. A doua zi, parinte le, omul iui Parsien, i adase o haina preoteasca, pe care mbra-cnd-o, evadatul intra travestit n Stambul, zma n amiaza mare. Paznicii nchisorii au fost unul tras n teapa, cela-lalt n piulita, n care macina ore zul, de-a iesit numai faina din ei. Martin Parisien avusese grija s-o zbugheasca cu-o zi nainte, nsa ambasadorul de Sancy a fost arestat, si servitorii lai tortur ati. Puterile straine, Anglia, Germania sj Olanda, amenintara pe Mustata al II-le a cu retragerea ambasadorilor lor n caz ca de Sancy n-ar fi eliberat... dar de toat e acestea principele Samuel Corecki nu-si baiu capul. Era liber acum si singura lui grija fu sa-si asigure fuga din Constantinopol, fuga lor, caci erau doi, cap itanul Rigaud evadnd din nchisoare odata cu Corecki. Doua luni de zile au stat fugarii ascunsi n casa popii. Parintele grec capata n sfr sit de la patriarhia din Alex-andria nvoirea de-a pleca n Egipt, cu doi frati de-a i lui, pentru a se face sihastri n pustiul Saharei, ca Sfntul Anton. Odata cu nvoir ea sosira si pasapoartele, nct, mbracati n calugari greci, popa, Corecki si Rigaud s e mbarcara cu destinatia Alexandria. Pe drum, cei doi din urma schimbara ntr-un po rt vasul, urcndu-se ntt-o corabie oiandeza, care mergea la Messina. Ajunsi acolo, Rigaud se duse n Franta si Corecki la Neapole, unde Ducele de Osson, viceregele, i dadu o recomandatie catre Papa. Plin Roma, la marele pontif, prin Viena, la mpara tul Germaniei, ajunse n sfrsit n Polonia cam prin vara anbiu 1618. Povestirea aceasta are, ca-n adevaratele romane, un sfrsit. Bucuria revederii ncer catilor soti fu scurta. Un an cel mult, timpul de-a se rnai naste o fata. Apoi E ca-terina-Margarcta, istovita de viata de roaba, ce dusese la tatarul din Cetate a Alba, se mbolnavi, si toate minunile trecute ale pietrei medicinale se aratara de minciuna fata de adevarata boala care o duse Ia mormnt, n cursul 1639. Nemngiatul Corecki nu s-a mai nsurat. Fiul nascut 155 n attea necazuri si crescut cu atta dragoste muri tnar si el, iar fata, Ana, se mari ta mai trziu cu Andrei Leszcynski, Voievod de Belz, cu care, neavnd copii, semintia Ecaterinei Movila-Corecki se sterse de pe fata pamntuiui. CONTESA MARIA POTOCK1

Maria, nascuta n Polonia n anul 1592, lua de barbat pe unul din vlastarii marii ari stocratii de acolo, pe contele Stefan Potocki, fratele lui Ion, cunoscutul razboi nic. Mereu ngrijorata de soarta barbatului ei, care mai mult n tabara si ducea zilele de ct acasa, mai mult n Moldova luptnd pentru cauza Movilestilor mpreuna cu fratii lui, Maria a avut totusi fericirea de a-1 vedea, timp de vreo 20 de ani, ntorcndu-se nt otdeauna la vatra, fara vreo rana mai grea. n 1611, deci dupa 19 ani de convietuir e, ea afla, din Polonia unde era, despre nfrngerea si dezastrul de la Cornul lui S as, unde tatarii prinsera pe fratele ei Constantin, si turcii pe sotul ei, Stefa n. Ea nu avu odihna pna nu si-1 rascumpara. Mai norocoasa dect Doamna Elisabeta, c are dupa doi ani de necurmata nadejde trebui sa auda ca fiul ei se necase cteva zi le dupa ce fu prins, Maria afla, dimpotriva, ca barbatul ei este n viata, nchis n t urnul din Stambul, vestitul Edi-Cule, Regele, el nsusi, interveni, prin tratate o ficiale chiar, pentru eliberarea vasalului sau, care, dupa ctiva ani de prizonier at, se ntoarse n sfrsit acasa. n lipsa sotului ei din Polonia, Maria, n afara de durerea de a fi despartita de el, mai avu un necaz mpestritat cu attea peripetii, nct Sinkievicz ar fi putut broda cu el un ntreg roman, nainte de a pleca Stefan Potocki n Moldova cu cumnatul sau Const antin Movila, el se adresa nepotului sau Stanislav Golsky, care tinea n casatorie pe Ana (fiica fratelui sau Andrei Potocki), cu rugamintea sa-i pastreze n propriet atea acestuia, cetatea Pod-haice, banii si odoarele nevestei lui, domnita Maria. Golsky primi depozitul, evaluat la sase milioane coroane de aur, din care 2 mil ioane de coroane n numerar, iar restul n scule si pietre scumpe. Aceasta era zestrea ce daduse Eremia Voda fetei lui. Este enorm de interesant de a cunoaste din ce constau bogatiile acelor vremuri: 10 lanturi groase de aur ca re spnzurau pna la pamnt, salbe de diamante, safire si rubine, siraguri de perle, 2 2 cutii de argintarie de masa, 156

(O cutii cu linguri de argint, 22 farfurii si cesti de argint, 2 coroane de aur presarate cu diamante, rubine sl safire, 3 cutii cu pietre scumpe, pahare, cupe, lighiane, ibrice etc. etc. Garderoba: 200 saluri turcesti, nesfrsite bSanuri, o camasa mparateasca cusuta cu perle, si cizme la fel, etc. Iar printre nenumarate odoare bisericesti se afla un aer pretuit 30000 de galbeni. Matusa Contesei, sora lui Voda Eremia, logofeteasa Ileana Mauroti, care, vaduva, pare a fi trait ntotdeauna cu nepoata ei, depune si ea zestrea ce a.vea, evaluata a 4 milioane coroane. Scurt timp nsa dupa aceea, Stanislav Golsky muri, si castelul Podhaice ramase mos tenire fratelui sau, Ion Golsky, nsurat cu Sofia Zamiekowa. Ion, un fel de bur-gr av, care jefuia pe boierii si negustorii ce treceau pe mosiile lui, intra n pivnit ele castelului, sparse lacatele lazilor si fura tot continutul lor. Aflnd aceasta fapta, Maria l dadu n judecata pentru restituirea depozitului (1613). Tocmai atunci nsa se ntimpla sa moara Ion Golsky. Vaduva lui, Sofia, ramase mosten itoarea si raspunzatoarea datoriei. Energica si lipsita le scrupule, Sofia nu vo i sa stie nimic si refuza restituirea depozitului furat de sotul ei. Cnd aprozii tribunalului venira sa-i nmneze citatia, ea i alunga, nchise portile cetatii si-i go ni apoi cu haiducii ei, ptna se facura nevazuti. Cnd totusi procesul se judeca n li psa, ea nvinui tribunalul de partialitate si lucrurile se taraganara astfel iara nici un rezultat, pna cnd, n 1615, se ntoarse n sfrsit Stefan Potocki din captivitat Alatusa Ileana remaritndu-se n acelasi an cu Gh. Dedjinski, paharnic de Hahcz, ace sti .barbati putura rencepe procesul cu mai multa energie'dect nevestele lor. Vaznd ntorsatura lucrurilor, Sofia din ncapatnata devine sireata. Ea propune sa le d ea niste cufere gasite, chipurile, n pivnitele ei, nsa cu conditia ca ele sa nu fi e cercetate nainte de a fi ridicate, n urrna acestei rusi-noase batai de joc, trib unalul o pune sub infamie. Asa infama cum era, ea pleca n 1618 la Dublin, pentru niste treburi de-ale ei. Profitnd de aceasta lipsa a Sofiei din tara, Potocki caz u pe neasteptate, cu 600 de oameni, asupra Holhocei, o alta proprietate de-a Sof iei, asediind-o si si-Iind-o sa capituleze, nainta apoi asupra Podhaicei, mpre-surn

d castelul, ntoarsa din Dublin, Sofia nu mai putu intra la ea acasa. Atunci abia, cednd fortei, ea propune o tranzactie, propunnd n schimbul depozitului ce i se cer e si pe care poate nici nu-1 mai avea trei orase, 157 '' mmlmmjmi^lqitlj^ffl

doua mosii si 23 sate, obligndu-se n acelasi timp sa plateasca si darile mosiilor, plus 20 000 de zloti n juvait si argint. Potocki si Dedjinski intrara n stapmrea or ase-lor, satelor si mosiilor, nsa procesul era departe de a fi terminat, fiindca, fireste, Sofia nu plati nici bani, nici darile mosiilor. Maritata acum a 3-a oa ra cu Tyszkiewicz, Voievod de Trock, Sofis e pusa a doua oara sub infamie, ceea ce pare a o fi lasat destul de rece. ntre timp moare si Stefan Potocki (1631). Ma ria si fiii ei (Ion si Pavel) rencep procesul, pna cnd, n 1635, moare n sfrsit si Sof a, nsa ca moare n castelul ei de la Podhaice, multumita ca nici tribunalul si nici o putere armata nu i-i putuse lua. Sase ani mai trziu, n 1641 abia, Maria si fiii ei intrara n fine n stapnirea mosiei si cetatii att de rnult rvnite, Podhaice. Stefan Potccki murind n 1631, vaduva lui, femeie de vreo 55 de ani, se marita dm nou cu Nicolae Fnle\, Voievod de Sandomir. Portretul Manei Mohylanka Firleowa W.S. (voievodeasa de Sandomir) ne-o nfatiseaza nu frumoasa, dar cu trasaturi regulate, cu ochi negri, mbracata, ntr-o bogata rochie de matase cu flori, guierul si mne-cil e de blana si o podoaba de margaritare n par. Ctiva ani dupa recasatorirea ei, la 2 februarie 1638, si marita abia ultima fata din prima casatorie, pe Catrina Poto cki, cu Janus Radziwil, palatinul Lituaniei. Dupa cinci ani nsa, Caterina muri (10 februarie 1643), nmorrnntata fiind la catedrala din Wiina, unde i se nsemna pe mor mnt ca era fata Mariei Movila si nepoata lui Eremia Voda. Acest'Janus Radziwil, dupa doi ani de vaduvie, pla-cndu-i probabil femeile moldove ne si ndemnat poate si de mitropolitul Petre Movila al Kievului, se nsura a doua o ara cu Maria, fata lui Vasile Lupu. Ct despre Maria Firlev, o aflam nca n viata n 1644, dupa moartea fetei, fagaduind mna siirii Aron Voda din Iasi (biserica Aroneanu de azi) un dar de 100 lei anual, dr ept dovada ca o viata ntreaga, traita printre straini, n-a putut face pe domnita noastra moldoveana sa-si uite amintirile din tinerete si tara n care se nascuse. Prin aceasta domnita s-a raspndit sngele moldove-nesc al Movilestlor n ntreaga mare a ristocratie euro-peana. Din fata ei, Ana Kazanowski, s-a nascut Maria, principes a Stanislas lablonowska, a carei fata Ana Lesz-czinska a fost mama regelui Stani slas Leszczinsld; fata acestuia, Maria, a fost sotia lui Ludovic al XVI-lea. Ceal alta fata a Mariei, Ecaterina Radziwil, a fost mama Mariei-Ana, maritata si ea cu -n Radziwiil (Bohuslav), 158 a caror fata Maria-Charlotte se marita nti cu Ludovic, palatinul de Brandenburg, s i apoi cu Carol, elector de Pfaltz-Neubuig Din aceasta din urma se coboara mparatu l Franz-Iosef, precum de altfel si mparatul Fran-cisc I al Austriei (mort 1-835) si regii Bavariei si regii Saxoniei, si Otto al Greciei, si Leopold al Belgiei, si Jo-sefina Suediei... ce de-a mar Movilesti! DUCESA REGINA W1SZNOWIESK1 O alia fata a lui Eremia a osi Chiajna, care, dupa casatoria ei, si schimba numele n Regina. La 25 mai 1603 ea se marita, dupa cum am aratat, cu ducele Minai Wisznoviecki, u nul din capeteniile Poloniei, ortodox rutean cu snge moldovenesc n vine, caci buni ca lui era fata lui Stefan cel Mare. Nunta avu Ioc la Suceava, n vechea cetate bogata si plina de amintiri istorice, s lujba bisericeasca fiind oficiata de mitropolitul Gheorghe Movila, fratele Domnu lui. Ca si sora Maria, ea si petrecu viata n Polonia, me-reu despartita de barbatul ei, care se razboia cu Moldo-va si care fu sprijinul de capetenie al Movilestior. Mo artea lui, de otrava, a [ost aratata n capitolul precedent, pre-cum s disperarea R eginei cnd primi corpul mbalsamat al barbatului ei. Ea si taie parul, ca si maica-s a cteva luni mai trziu, vrnd sa arate aceasta ca nu se va mai marita niciodata. Si, n adevar, se tinu de hotarrea luata, desi nu putea avea atunci dect 25 sau 30 d

e ani. Fiul ei, numit Eremia dupa bunicu-sau, a fost tatal lui Mihai Corybut Wisznowiec ki, rege al Poloniei de la 1869 la 1673. Astfel aceasta fata a lui Eremia si a E lsa-betei Movila ajunsese si ea bunica de rege. Maria Movila, bunica Reginei (mama lui Eremia si Simion, Voievozii), si-a petrec ut batrnetile la aceasta nepoata de-a ei, la Wisznowiecki, unde o mai aflam n viata n anul 1614. Nu stim daca a supravietuit si la catastrofa nurorii si a nepotilor ei. CONTESA ANA POTOCKI LJin punct de vedere istoric, odrasla cea mai de seama a lui Eremia Voievod cu D oamna Elisabeta a fost Ana. O femeie cu temperament, care a avut patru barbati, toti din nalta aristocratie polona, si anume pe Maximilian Pszerebsk, Voievod de Lencici, pe cneazul Ion Szedziwoy Czernowski, pe Vlad Mykow ski, Voievod al Cracoviei, si n srsit pe hatmanul Sanislas Potocki. Ana a fost o figura istorica n Polonia, firea mamei ei, pasionata si energica. Am estecata n el de fel de intrigi politice, luptnd cu patima alaturi de barbatul ei, aceasta femeie a lasat din pricina amestecului ei n razboiul con-dean o amintire ne placuta n analele polone. Cu firea ce avea de a suci si rasuci lucrurile, si puse n gnd, n timpui domniei lui Vasile Lupu, de a scoate pe albanez din scaun, pentru a restitui tronul Moldovei Movilestilor. Aceasta trebuie sa se i petrecut pe vreme a cnd Bogdan Hmelnitki vroia sa dea Moldova fiului sau, vremea cnd Stanislas Potock i, barbatul ei, lupta n Ucraina pentru a o aduce din nou la ascultare si supunere catre coroana Poloniei. Gasind momentul prielnic, Ana se gndi Ia fratele ei Bogd an, care traia de vreo 30 de ani n Stambul, unde, turcit, fusese si capitan-pasa al flotei otomane. Ea l aduse n cea mai mare taina linga dnsa, n Polonia, l crestina din nou, si-1 pregati pentru domnie.Nu se cunosc mprejurarile n care acest pian a e suat, nici nu se stie ce s-a facut n urma cu Bogdan Movila. nsa, nvinuirea mare ce i s-a adus si ura concetatenilor a capatat-o din pricina ame stecului ei n razboiul la succesiunea tronului Poloniei. La moartea regeiui Sigismund Wasa, n 1632 (agelon dupa mama), i urma n scaun fiul sa u mai mare, Lads-las al IV-lea. Acesta se nsura nti cu arhiducesa austriaca Cecilia-R enata, pe care mersera s-o aduca din Viena ia Varsovia tocmai fetele Iui Eremia Movila (Maria, maritata atunci cu Firiev, si Ana, care traia nca cu primul ei barb at Pszerezski), drept dovada de vaza de care se bucurau moldovencele noastre n re gatul polon. Prin aceasta casatorie, casa de Austria viza coroana Poloniei, iar politica rege lui fu cu totul nchinata monarhiei vecine. Cecilia Renata muri nsa dupa vreo zece a ni si regele Ladisias se nsura a doua oara cu o franceza, Marie Luise de Gonzague . Franta, cu acest prilej, ncepu a capata influenta n Polonia, influenta care cres cu si mai mult la moartea lui Ladisias (1648), cnd noul rege, Ion Cazimr, fratele decedatului, se nsura cu cumnata lui. Timp de 14 ani, politica lui Mazarin prinse att de bine n Polonia, nct regele, care n-avea copii, cum ri-avu-sese nici frate-sa u, era gata sa declare ca mostenitor al tronultfi pe ducele d'Enghien, fiul mare lui Conde. Lupta 160 dintre Bourboni si Habsburgi era pe punctul sa se ter-mine n favoarea celor dinti. Atunci se pricepu Austria sa asmute simtamntul patriotic al Sleahtei, care ceru ca mostenitorul tronului sa nu fie nici francez, nici austriac, ci polon. Razboi ul civil, razboiul ce purta numele de con-dean de la Conde, izbucni O nversunata lu pta se ncinse, care tinu mai multi ani si care se termina prin izbnda Sleahtei, con dusa "de Ludomirski, mpotriva armatelor regale de sub conducerea lui Stanislas Pot ocki. Desi foarte batrna pe atunci, Ana Potocki nu se daduso ndarat de la nici o o boseala pentru a sprijini cauza re-gelui. Ea pare a fi fost prietena intima a re ginei Maria-Luisa, si n aceasta calitate statu ntotdeauna de-a dreapta sotului e, a smutind si intrignd n favoarea mostenitorului francez. Se pare chiar ca ea fu aceea care hotar pe sotul ei sa ia armele mpotriva Sleahtei. Muri n chiar anul cnd regele Ion Cazimr fu nevoit, prin conventia de la Legonica (1666), sa renunte solemn la gndul de-a desemna el pe mostenitorul tronului. Iar barbatul ei, Stanislas Potock

i, muri n acelasi an. nvingatorii ei conceta-ieni i facura urmatorul epitaf-panegir ic, pe latineste: Aici zac oasele Anei Movileanca, de nastere mol-doveanca, de religie si obiceiuri greaca, dupa casatorie polona, muiere a trei barbati, stapna celui de-al patru-l ea, instigatoarea nedreptei alegeri condeene; sprijinitoa-rea apasarii fara de l ege a libertatii polone, aprinznd focul ntre cetateni, sporind dihaniile iadului, n-a dat ct a trait sfaturi bune barbatului ei, iar dupa moarte nu i-a lasat nimic , dect arta de-a face rau tarii, si a murit n anul de la Christos 1666, anul mntuir ii Poloniei. Fii, patrie, fericita! Ct de usor si bine ai rasufla, daca atare dih anii mai des ar crapa! Trebuie marturisit ca astfel de panegiricuri nu se gaseau n toate zilele. Doi ani si jumatate dupa moartea ei, Ion Cazimir abdica, mergnd sa moara n Franta, iar polonii si alesera rege ironie a soartei pe stranepotul de sora a Anei Movilea nca Potocki, pe Minai Wisznoviecki. Fiii lui Eremia st Simion Movila sau au murit tineri, fara Doamne, sau, daca au avut, ele n-au lasat urme care sa destepte luarea noastra aminte. Astfel, despre fiii lui Voda Eremia, am vazut ca cei doi dinti, Constantin si Alexandru, au dom nit fiind copii si murind foarte tineri, n-au avut neveste; iar celui mai mic, B ogdan, dupa ce s-a turcit la Stambul si s-a desturcit fa Cracovia, i se pierd ur mele, fara a sti daca a fost nsurat. H Comanda Ns M 161

Despre fiii K'i Simion Voda avem urmatoarele stiri:; Gavril a tinut, dupa ce a f ost Domn (1618 20), pe-o arde- leanca, Elisabeta Zalyoni. El era refugiat ca' rnama -sa m Ardeal, traind la Alba lulia, de unde poftea pe bistritenij la nunta sa, c are urma sa aiba loc dupa ritul catolic.] Elisabeta Zalyoni de Albes era, de 11 ani, vaduva unui! mare magnat ungur. Mihai mrefy de Szerdahely. Casa-j toria s-a c elebrat la 7 august 1622. Mihai, logodit cu Anca, fata lui Radu Voda SerbanJ a murit nainte de nunta; Moise Voda a fost rioiirat cui Ecaterina, fiica lui Radu Mihnea Voievod, pe a carei so ra o tinea nepotul sau Miron Voda Barnovski; Ion tineai pe-o Theodora, fata lui Ene Postelnicul si a Irinei. Dom-i nita lor Elena a fost nevasta lui Miron Costi n (cron-l carul); sl n sfrsit, Petru, calugarindu-se, a devenit mai] apoi cunoscutu l mitropolit al Kievului. Despre Miron Barnowski stim c-a fost nsurat nti! cu Artemia Variic (fata lui Gavril Vartic si a Grapineij Gnsca). Trziu el a mai fost nsurat cu o polona, fata1 castel anului de Camenic. Cum N. iorga arata ca el a ti-( nut si pe una din fetele lui Radu Mihnea, atunci aceasta! n-a fost nici prirna, nici ultima lui nevasta, ci a doua.' Vom mai aminti ca Stefan Totnsa, marele dusman al Movilestilor, fiul lui Tom sa Voda (ucigasul lui Despot) si al sotiei sale Axintia, a fost probabil nsur at de doua ori. n zbuciumata lui tinerete el cutreirase apusul si avusese onoarea de-a i si soldatul lui Henric al IV-lea, regelej Frantei, luptnd n Pi rinei, mpotriva armatelor spaniole! ale lui Filip al H-lea. Din acele meleaguri a pusene adusese1 el pe nia lui sotie, Ginevra, iar mai apoi l aflam nsurat cu o moldo eanca, Doamna Elena. Fiul sau, Leon Vo-1 da, avea o Doamna Victoria, desigur str aina si ea. n sfrsit, italianul Gaspar Voda Grazziani nu si-a adus sotiei n M oldova, n 1619, fiind nca nensurat, el ceru n casatorie pe fiica dragonului venetian din Constantinopol, Marc-Antonio-Borisio. Dar domnia lui Grazziani clatinndu-s e,' Borisio, cunoscator al intrigilor din Stambul, i refuza fata,! si cu dreptate , n august 1620 veneticul strain si pierdu scaunul si n curnd si viata. Am numa/al astfel pe toti Domnii din primele trei decenii ale veacului al XVI-lea , ramnnd a vorbi numai dej singurii ce prezinta vreun interes: Radu Serban, Alexan dru1 Iiies, Radu Mihnea si fiul sau, Alexandru Coconul, care, toti si-au avut Do amnele lor, despre care, de bine, de rau,1 se poate spune cte ceva. 162 DOAMNELE S! DOMNITELE LUI RADU VODA SERBAN lorioasa epopee a lui Mihai Viteazul scuturase pe romani din amorteala n care zacus era aproape o suta de ani. Ea desteptase n sufletul lor vechea vitejie a primelor

vremuri si le aprinsese n inima o flacara de ambitie, o dorinta de-a trai liberi , de-a scapa de ngrijoratoarea vedenie a cotropirii turcesti. Ei voiau ceva. Nu un itatea nationala, a carei notiune nu o posedau; nsa un surplus de energie avea ne voie sa fie cheltuit. El fu ndreptat n apararea dreptului de-a trai slobozi pe pamnt ul mostenit din strabuni. Din aceasta stare de spirit se nascusera luptele mpo-triva strainului moldovean S imion Movila, ocrotit de poloni, si mpotriva romnului grecizat Radu Mihnea, ocrotit de turci. Sub Radu Serbau, romanii au trait o urmare a glorioaselor zile de sub Mihai, glorie faurita de ei nsisi, mai mult dect Domnul lor. Caci, nu numai ca erau n genere sufletele nflacarate, dar ramasesera mai ales din armata eroului mort bu ni soldati si viteji capitani, care, obisnuiti cu viata ostaseasca, simteau nevo ia unui trai de miscare, de iupta, de fapte mari. Au reusit sa si-I faca. n augus t 1601 afla Tara Romaneasca ca-i murise Voievodul n Ardeal, suprimat miseleste de o mna tradatoare. Departe de a se nchina lui Simion Movila, care, desi, alungat oda ta peste hotare, detinea totusi din nou puterea n Trgoviste, ea si alese Domn dupa voia ei. Multi din lefegiii lui Mihai se razletisera, nsa ostile conduse de capete niile romane se coborra din Ardeal n Muntenia, pe la Cineni, pentru a hotar, pe pamnt ul lor, cine le va fi Domn. La Crstinesti, pe Topolog, n sus de Curtea de Arges, e le poposira, trimitnd de stire boierilor sa vina acolo, pentru ca, mpreuna cu toti i, sa-si aleaga un Voievod. Cu Buzestii n frunte venira boierii tarii de pretutin deni si ridicara Domn pe Radu, vel paharnicul din Coeni, care si-a zis apoi Radu Voda Serban. 163 vusest oastea lui Mihai viteji mai mari dect Radu, dar n afara ca paharnicul din Co eni, om matur, trecea drept priceput n arta razboiului, el mai avea ntietatea asupr a celorlalti boieri, prin faptul ca n vinele lui curgea sngele Voievozilor Basarab i. Daca ajunsesera boierii si ostirea sa-si aleaga din nou ei singuri Voievodul, apoi atunci, pastrnd traditia, l alesesera sa fie de vita dom-neasca. nrudirea lui Radu Serban cu Basarabii era, de altfel, prin stirpe iemeiasca si ca m ndepartata. Tatal sau, vel armasul Nica, luase n casatorie pe Maria din Coeni, c are se tragea prin maica-sa Anca, prin bunica-sa Maria, prin razbunicul Radu Pos telnicul, din marele boier craiovean Neagoi, care 1a rndul lui se tragea probabil din cei din-ti Basarabi ai Tarii Romanesti. Sotia noului Domn, Elena, era si ea de vita domneasca, ata lui Udriste, postelnic ul din Margineni, nepoata ba-trnului Udriste si a Domnitei Ancai, iata lui Radu V oda. Radu Serban nu era att de bogat prin tatal sau, ct era bogat prin mama Sui, Maria, care facuse trei mosteniri de-a rndul. Cu aceasta avere, mai rnult n perspectiva, cu stropul de snge basarab ce-i curgea n vine, prin casatoria ce facuse, prin apro piata lui nrudire cu Burestii, cei mai puternici boieri din tara, si prin renumel e ce^si cstigase de ostas viteaz si de capitan priceput, e lesne de nteles de ce 1 -a ales Domn pe el si nu pe altul, Cnd se urca pe scaun, familia lui Radu era compusa din mama-sa, Maria di n Coeni, din nevasta-sa, Doamna Elena, si dintr-o fetita de vreo G ani, domnita Ancuta. Pe vremurile acelea de razboi si de bejenie, resedinta lor fusese n Ardeal, la Be ius, si la Satu-Mare, unde ramasesera femeile si dupa alegerea lui Radu n domnia t arii, fiindca el stia ca de la a fi ales Domn si pna la a domni mai era o treaba de f acut, anurne, de-a se aseza pe scaun fie prin confirmarea Portii, fie prin puterea armelor. Nevoind a-1 recunoaste, turcii cautau sa-si impuna n scaun pe candidatul lor, Rad u Mihnea, iar poloni sprijineau pe Simion Movila, n atare mprejurari, Radu Serban ce ru sprijinul nemtilor, asa nct avea tara acum trei candidati a trei diferite tari. Un an i-a trebuit lui Radu sa lupte cu rivalii sai, cnd alungind pe unul peste. Dunare si azvrlind pe celalalt n Moldova, cnd refugiindu-se el nsusi din nou n Ardeal . Abia n septembrie 1602, dupa ce varul sau Stroe Bu-zescu mersese la Praga sa cear a sprijinul mparatului, 164

putu el, ajutat de armata Iui Basta, sa dea mpotriva moldovenilor, polonilor si t atarilor Iui Movila acele me-morabile lupte de pe valea Teleajenului, n care arma ta dusmana fu zdrobita, si scaunul sau, n sfrsit, asigurat. Atunci abia si aduse Voievodul familia din Ardeal. Batrna Maria si-a luat din nou resedinta n Coeni, pe drumul Giurgiului, n sus de mnastirea Comana. Ruinele acelei locuinte se mai vad si azi, att de impunatoare prin marimea si grosimea zidurilor , ct ti desteapta n minte icoana unui vechi castel medieval, casa de locuit si cetat e de aparare. S-o fi dus batrna la Coeni, iar Doamna Elena si domnita Ancuta venira la Trgoviste. nsa liniste nu avura acele femei n anii dinti ai maririi lor. n afara de vesnicele h artuieli cu turcii lui Radu Mihnea, ba la Silistra, ba la Braila, noul Domn fu n evoit sa treaca din nou muntii pentru a da ajutor e! acum lui Bathory, mpotriva Iu i Mose Szekely, care rvnea coroana Ardealului, Bathory stapnea Transilvania n numele mparatului Germaniei (Rudolf al II-lea), iar Szekely, asmutit si ajutat de turci , nainta cu o armata puternica mpotriva Iui pentru a elibera tara de nemti. Cum Rad u Serban si datora domnia ajutorului ce-i daduse mparatul, venise rndul iui acum sa -si plateasca polita. n vara anului 1603 pribegia femeilor ncepu din nou. Ele nu puteau fi lasate la Trgo viste, unde n lipsa Domnului puteau navali tatarii, sau putea scaunul lui sa fie o cupat de vesnicii Iui dusmani, Movila sau Radu Mihnea. Cu ctiva boieri credinciosi si cu averea, mult, putina, ce putuse ridica la plecare, Domnul si trimise deci din nou familia la Beius pna vor hotar armele despre viitor. Iar el o apuca nspre B rasov pentru a-si masura puterile cu ale lui Szekely, care spusese, rznd de el, ca -1 va dobor pe romanul cel gros. Se ntlnira n preajma Brasovului, n luna lui iulie 1603, si dupa o foarte ndrjita lupt , n santuri, piept la piept, oastea dusmana fu sfarmata. Bectes Pasa, co-mandantul turc, o lua la sanatoasa, iar Szekely sari peste ntarjturi, fugind nspre Fagaras, nsa fu recunoscut de Gheorghe Rat, vestitul capitan al lui Mihai Viteazul, intrat n slujba Radului Voda. Urmarndu-I pe Szekely care se apara de altfel voiniceste, cu bta si cu hangerul, l prinse si-i reteza capul, pe care M duse lui Radu Serban, care, la rndul lui, l trimise lui Basta. Romanul cel gros deveni dintr-o data un mare viteaz. Basta, care-1 chemase n ajutor, se ngriji de aceasta 165

repede si stralucita izbnda. Umbra lui Mihai i se arata prin vis. I se parea ca r enviase eroul omort de el. Din Dej, la 29 iulie, italianul trimise scrisoare lui R adu Voda; Am stiinta c-ai nvins pe Moi se Szekely si i-ai luat-capul, ti poruncesc sa te ntorci n tara ta. n Ardeal o sa ispravesc eu cu dusmanul, caci am osti destule. H-avea de ce i ngrijorat. Mihai Viteazul murise de-a binelea, iar noul nvingator nu se gndea la cucerirea Ardealului. El lasa acolo pe Gheorghe Rat cu 2000 de oamen i, si lua din nou nevasta si copila si se ntoarse, multumit, la Trgoviste. mparatul Germaniei, mai marinimos dect generalul sau, si mai n nota realitatii, aco rda Domnului Munteniei o recompensa de 120000 de taleri pe an si-i recunoscu dre ptul de stapnire n Tara Romaneasca, i trimise si un steag, pe care i-1 aduse la Trgo vlst-'1, n martie 1604, contele Camillo Cavriolo. Ceremonia nmnarii acestui steag a fost descrisa de-un martor ocular si este ct se p oate de instructiva pentru cunoasterea obiceiurilor si a vietii noastre sociale de atunci. Vom arata numai, ca n piata Trgovistei, Domnul tarii si solul mparatului si strnsera mna, amanunt interesant, ntruct se credea ca pe atunci strngerea minil a, la noi, un obicei necunoscut. Steagul a fost luat n primire de marele logofat, dupa ce, de altfel, l sarutase Domnul, descalecnd de pe cal. Opt zile a stat Cavr iolo n Trgoviste; petrecerile s-au tinut lant, vnatori, mese, jocuri, iar ziua a op ta cheful a tinut de la 3 dupa amiaza pna la 3 dimineata, dupa care, pe-un cal ar abesc daruit de Voda, cu sea de aur si de argint, contele Cavriolo porni de la C urtea Basarabilor napoi la a Habsburgilor. Cteva zile mai trziu, Domnul ntoarse vizita la Brasov, unde fu primit de nsusi Basta, devenit, din porunca mparateasca, prietenul nostru. Acclo avura loc mari serbari, cari tulbura mintea lui Radu Serban. Constantin Capitanul, cronicarul vremii, s e vaita amar ca Multumita lui Dumnezeu au trecut 5 6 ani n pace. Dar Serban Voda, vazn

d atta pace si biruind si pe vrajmasul sau ungurul, i s-au naltat mintea si s-au s emetit, s-au mn-drit si nu mai cauta trebile domniei, ci numai mncarile, bauturile , plimbarile si alte necuratii, aceie le cauta bine. Printre toate petrecerile acele, fu si o mare logodna !a curte. Ancuta, fata lui Voda, u fagaduita lui Mihailas Movila, fostul Domn de citeva luni al Moldovei. A re soarta 166 astfel de ciudatenii. Dupa ce, ani de-a rndul, Simion Movila fusese cel mai aprig dusman al lui Radu Serban, acum, ca el murise, deodata familia acestui urgisit moldovean, alungata din tara ei, si gasi adapost tocmai la Trgoviste, la curtea lui Voda Serban. Ca prin minune, totul se schimba. Doamna Marghita, vaduva lui Simi on, si fiul ei Mihai fura primiti acolo cu bratele deschise. De altfel, poate ca la o definitiva mpacare lucrase altceva de-ct marinimia Domnului Munteniei. Mihai las Voda avea vreo douazeci de ani, Ancuta vreo paisprezece de! dragostea, se zice ca este mai puternica dect ura. Se logodira copin Dar scurta vreme dupa aceea, tn arul Voievod muri Singura mngiere, care se putu da vaduvei Marghita, fu sa-si vada fiul ngropat la mnastirea Dealului, alaturi de alt mare dusman de-al lor, nsa ajun s de pe atunci eroul neamului, Mihai Viteazul. Dupa aceasta trista ntmplare, care curmase pe-o vreme veselia curtii irgovistene, c u ncetul cheiurile se ncinsera din nou, pna ntr-o buna zi un neprevazut eveniment le curma cu desavrsire. Generalul Basta parasise Ardealul, fiind nlocuit cu Stefan Bocskay, cu care Radu Serban ntretinuse cele mai prietenoase legaturi. Turcii nsa, care nu puteau lasa s a se ntinda influenta germana n Ardeal, trimisera acolo pe-un om de-af lor, pe Gav ril Bathory, nepotul de fiu al lui Stefan, fostul rege al Poloniei, i facura deod ata principe al Ardealului, pe acest Gavril, omul cel mai frumos din vremea lui, cel mai senzual, cel mai bogat, cel mai activ, cel mai ambitios. Aceasta numire datnd din martie 1608, Radu Serban ar fi avut vreme sa culeaga informatii asupra noului Domn al Ardealului, daca nu i-ar Fi placut mai bine sa benchetuiasca n Trgo viste. ntr-o zi de ianuarie 1611, un crainic de-al lui Mihai Veiss, prietenul brasovean al lui Serban Voda, sosi n goana calului sa-l vesteasca cum ca Gavril Bathory navaleste n tara spre a-i scoate domnia. Ambitia Domnului Ardealului era sa fie rege al Poloniei. Mihai Viteazul amplificat. Nepregatit de lupta, Radu Voda Serban avu tocmai timp sa-si ncarce bogatiile n rad vane si mpreuna cu Doamna Elena, cu fata lui Ancuta si cu mama-sa Maria, sa apuce n toata graba drumul pribegiei... spre Moldova. La 26 ianuarie, Gavril Bathory se si ntitula, din Trgo-viste: Voievod al Ardealului si al Tarii Romnesti, pe cnd convoiul fugarilor nu ajunsese nici la hotarele tarii . 167

O nenorocita ntmplare dovedeste ca oamenii snt aceiasi, n toate vremurile. Domnul Ra du Serban si tri-mise nainte carele ncarcate cu avutiile lui, caci e vaca si purcel ul mai mult dect nevasta si copilul. Apoi urma radvanul poleit, purtnd n el simandi coasele fete domnesti ale lui Voda, a Doamnei si a domnitei. Tocmai n coada de tot venea, schiopa-schiopa, caruta care tragea pe batrna din Coeni, mama Voievodului . Oamenii lui Bathory o ajunsera din urma si facnd-o prizoniera, o ntoarsei^ in Trg oviste Nu spune povestea ce s-a ntm plat atunci cu dnsa, nsa batrna cum era, ea muri curnd, fara a-si rnai revedea pe iubitul si ingratul ei fiu. n goana cailor de posta, alaiul fugarilor ajunsese n Roman unde familia Domnului s e si stabili. De aici pleca Domnul la Iasi pentru a hotar pe Doamna Elisa-beta Mo vila sa semneze faimosul act de nchinare catre mparatul Germaniei, care o costa pe biata femeie, ctiva ani mai trziu, tronul, cinstea, credinta si libertatea, ntors a poi din nou la Roman, Radu Serban nu-si pierdu vremea. Zilele drujbei trecusera, sunase ceasul slujbei, El si njgheba oaste de poloni si de moldoveni, cu care, 6 luni mai trziu, trecu muntii pe la Oituz, si mpreunn-du-se cu muntenii veniti n ajut orul lui pe la Bran, se nfatisa deodata naintea Brasovului, mai pe neasteptate dect s e nfatisase Bathory dinaintea Trgovistei.

La 7 iulie 1611, trupele de acoperire erau n fata orasului. A urmat, ca n timpul lu i Szekey, o lupta nversunata, din care Domnul Munteniei iesi din nou nvingator. Fusso n a ki futhat strigau ungurii lui Bathory (sauve qui peut, sau tuga cine poate) Cap itanul Elek si Oi dog fura prinsi din fuga si decapitati n piata orasului. Bathor y el nsusi era sa fie prins si omort, daca n clipa cnd, urmarit de un ofiter polon (S iftla), acesta n-ar fi fost deodata culcat la pamnt de un glonte unguresc. Aruncnd u-si arma si coiful lui cu pene de vultur ntr-un sant, trufasul Gavril Bathory o lua la sanatoasa pe jos, pna cnd, gasind un cal ratacit, ncaleca pe el, si goni pna la Sibiu. Radu Voda Serban, vaznd mormanul de trupuri moarte, gramadite unele peste altele, n tr-acelasi loc de altfel unde, cu 7 ani nainte, murise Szekey, a ridicat din ele o macabra movila, poruncind si-o slujba de vesnica pomenire. Snt prea putin ca sa fi putut face aceasta. Dumnezeu din ceruri a facut-o cu mna lui atotputernica. Pentru a doua oara Serban Voda ar fi putut, n clipa aceea, cuceri Ardealul Tarani i romni si secui l priveau 168 ca pe-un al doilea Mihai Viteazul, nsa /vlihai Viteazul este unul n veacuri, iar n oul nvingator era numai Radu Serban, prea putin ca sa fi putut face ce trebuia. E l umplu Brasovul de muzici, de petreceri, de necuratii, n vreme ce Bathory si aduna n Sibiu ostile razletite, caznd pe neasteptate peste chefliu Domn, l zdrobi si-1 al unga din nou n Moldova din care venise. Epopeea Iui Mihai se ncheia definitiv n acea zi de mai 3611. La Roman, Serban Voda nu-si mai gasi familia. Ea se mutase n cetatea Sucevei, mai mare, mai domneasca. Acolo avu placerea sa gaseasca pe linga sotie si fata, o mngi ere poate peste durerea nfrngerii,- o noua odrasla domneasca, nascuta n lipsa iui, o fetita de-o luna, pe care o botezara Elena, n cetatea Sucevei rasunara iar muzici le si vinul curse din belsug cu prilejul botezului acestei fete, celebrat de Atan asie Crima, mitropolitul Tarii Moldovei. Radu Serban, lundu-si familia astfel marita, pleca n Polonia si de acolo la Viena, la protectorul sau, mparatul Germaniei.Din Austria, din Ungaria, din Ardeal, pribeagul Domn nu nceta sa unelteasca, ani de zile, pentru a-si recapata scaunul. La nceput, mparatul Matei, urmasul lui Rudo lf, l sprijini din rasputeri. Din rasputeri nseamna att ct trebuie pentru a nu intra din nou n conflict cu turcii, n ianuarie 1612, el scrie personal boierilor si capit anilor ostirilor muntene, ca sa-i vesteasca cum ca n curnd le va trimite Domn pe R adu Voda Serban, care se afla la Viena, lnga dnsul. n mai acelasi an, el trimite su ltanului o scrisoare prin care staruie ca Radu Serban sa fie adus din nou n scaun ul Munteniei. Iar boierii din partidul fostului Domn, nnebuniti de spaima ce le-o pricinuia nou l Voievod Radu Mihnea, cereau cu rugaminti si cu amenintari ntoarcerea protectoru lui lor. La 12 septembrie 1612, ei i scriau: Vino n tara cu ajutorul mparatului, ca de treisprezece luni de cnd ai parasit tara, acest Domn a ucis o suma de boieri. D oi ani mai trziu, la 29 aprilie 1614, aflam o alta scrisoare: Prea milostive Doamn e, sa fii d-ta sanatos. De ce pna acum nici un lucru adevarat nu ne trimiti, ce n umai nadejde? Ca nti n tara noastra acum striga hogea, ca-si tine acest Domn fratii si surorile n casa cu el si snt turci. Acum ntelegem ca are turcul gnd sa puna n tara noastra Pasa, si cuconii nostri sa-i faca ieniceri si fetele noastre sa Ie 169 ia turcii lor muieri. Deci noi din zilele lui Mihai Voda, de cnd ne-am supus si n e-am jurat crestinilor, pentru aceia ne-am supus mparatului, ca sa nu cadem noi l a un lucru ca acesta. Ce mult ne miram au dumneata nu faci stire mparatului de ne voile noastre? ce de este vina din dumneata, Dumnezeu ti va fi platnic, cum te-au jurat cu noi, caci inima noastra nu se poate suferi cu paginii..." Aceasta frumoasa scrisoare ramase, ca attea altele, fara raspuns. Vina nu era a D omnului. Turcii nu-1 mai voiau, iar nemtilor, aflati n preajma razboiului de 30 d e am, nu le mai trebuiau ncurcaturi cu Poarta pentru tre-bile Ardealului si ale M unteniei. De altfel, traiul ce ducea pribeagul Domn n Viena nu era chiar de plns. S-a spus c

a traia n saracie, fiindca ntinsele lui mosii din tara ncapusera n mini straine, si d eci n-avea venituri. Avea nsa aurul ce luase cu el ndeajuns pentru a-i ngadui sa ti na n Viena o Curte Domneasca. Traiau n preajma lui, n afara de Doamna si de domnite , n afara de foarte numerosi servitori, o sumedenie de boieri cu jupneseie lor, pr intre care erau trei logofeti; apoi duhovnicul Domnului, care era nsusi Dionisie Paleologul, fostul mitropolit al Moldovei. Si mai era un medic al Curtii, der Lei barzt seiner Durchiaucht", doctor austriac. Mai era un ghidus cocosat, der Honarr" , le fou de son Altesse". O ntreaga curte, dupa curn se vede, care cerea cheltuial a. Faptul ca pribeagul Domn tinea pe lnga el un nebun, precum tinuse si Petre Schiop ul, cu un sfert de veac nainte, la Bozen n Tirol, pe ghidusul pitic Petre Bolea, do vedeste ca viata curtilor noastre era mult mai occidentala dect ne-o nchipuim noi a zi. Despre Doamna stim numai ca-si petrecea vremea dnd fetelor ei o ngrijita crestere, care facu mai trzu din domnita Elena, traita de copila n rafinata capitala a Austr iei, una din cele dinti boieroaice ale Munteniei, din pricina numelui ce purta, a casatoriei ce ncheiase si a educatiei ce primise. Ct despre domnita Ancuta, fata mare acum, care avusese si nenorocul sa-i moara log odnicul, toata grija parintilor fu sa-i gaseasca un sot demn de ea. Fata de Domn, tatal ei dorea sa o marite, daca nu cu un Voievod, cel putin cu un fecior de Vo ievod. Si cum, dupa moartea lui Mihailas Voda Movila, nu se mai aratase nimeni s -o.ceara, batrnu ei tata se gndi la un om de vita basaraba si el, fost Domn ca si e l si el pribeag: Nicolae Ptrascu, feciorul lui Mihai Viteazul. 170 Pe icolae Patrascu, dupa cum stim, ! lasase Mihai n locul lui Ia Trgoviste, cnd plec ase n 1600 Ia Alba lulia, asa nct, de alunei, fiul marelui Voievod se intitula $i e l Domn. Ne amnfim cum l duse n urma mama Iui n Ardeal, la Ungnad, omul lui Basta, pe cnd Mihai Voda se afla la Praga, si cum jurase copilul ca este credincios mparatul ui, iar daca tata! sau are vreo vina sa si-o poarte singur Nicolae Patrascu avea pe atunci cel nuilt 14 ani. Cariera lui a fost obscura. Dupa moartea lui Mihai Viteazul, el se ntoarse n tara cu mama Iui, Doamna Stanca, si cu sora mai mare, Fi orica Greceanu. Am vazut mai sus duioasa lor revedere (n 1603) cu ba-trna bunica, calugarita din mnastirea Coziei. Mama lui muri n curnd de ciuma, bunica de batrnete, iar el se ntoarse n Ardeal, unde unelti ctva timp pentru a recapata scaunul domnesc din Trgoviste. Tabarnd odata n fara cu o mica oaste improvizata de el, fu nvins, fa cut prizonier si adus lui Voda Radu Serban, care, pentru a-i taia pofta de a dom ni, l nsemna la nas. ntors iar n Ardeal, i se sterg urmele timp de vreo zece ani, cnd ! aflam din nou, de data aceasta n strnse legaturi cu acelasi Radu Serban care-i t aiase nasul. Anii lui de pribegie nu i-a trait Radu Serban numai la Viena. Deseori i dam de ur ma n Ungaria, mai ales Ia Smbata Mare (Tyrnau). Acolo s-o fi gasit el cu Ni colae Patrascu, s-o fi mpacat cu el si o fi pus casatoria la cale. l aduse la Viena si-i arata pe Ancuta. Domnita placu lut Nicolae, caci era. zice-se, frumusica: iar d aca Nicolae placu Ancutei, nu se stie, mai ales ca trebuie sa fi fost si crn. Dar casatoria fu hotarta si logodna avu loc. ntre timp, Maria, mama lui Serban Voda, murise n tara si lasase prin diata ei fiul ui si nepoatelor toata averea ramasa de la batrnii din Coeni. Radu Serban, la rndul lui, facu un testament, datat din Viena la 28 fe-bruarie 1620, prin care lasa t oate mosiile sale fetelor sale Anca si Elena, care n vreme de batrnete ne-au daruit Dumnezeu din cununie dreapta, ca sa fie amndoua surori, nsa cu aceasta tocmeala, ca pna unde va fi Doamna mea Elena vie, sa le stapneasca ea, si sa se hraneasca di n aceste mosii, iar dupa moartea Doamnei mele sa fie cum a lasat mama, Dumnezeu s-o ierte, si cum am lasat eu". n februarie 1620, Radu Serban se simtea mistuit de boala, ceea ce-1 ndeamna a face diata de mai sus Nici o luna mai trziu muri, ngropat fiind n catedrala Vienei. 171 Astrucarea aceasta n cea mai mndra biserica a Vienei, Stephanskirche, arata deoseb ita consideratiune de care trebuie sa se fi bucurat el pe Unga mparatul MathJas.

Nunta domnitei Anca se facu deci abia dupa moartea tatalui ei, prin toamna acelu iasi an 1620. Li se nascu din aceasta nsotire un fiu, Gavril, mort foarte curnd (1 622), un alt liu numit Mihai, dupa marele sau bunic, si o fata Elena. Pribegii acestia au trait nca multi ani n Viena, fara a putea capata de Ia mparat nv oirea de a se ntoarce n tara lor. Doamna Elena, vaduva lui Radu Serban, cu fata ei mai mica, Ilinca, au pornit-o s pre tara n primii ani ai domniei lui Matei Basarab, prin 1633 sau 35. Nou! Domn a l Tarii Romnesti era nrudit cu Doamna Eiena, si o fi facut e! demersurile trebuinc ioase pentru a o aduce n tara. Abia sosit, el si marita pe nepoata Ilinca, fata ca m de vreo 22 de ani, cu favoritul sau, postelnicul Constantin Cantacuzino. Pagin ile istoriei noastre snt pline de numele acestei domnite, care a fost mama lui Se rban Voda Can-tacuzino si cu care cititorul se va mai ntlni deseori. Cl despre domnita Ancuta, viata ei n-a iost fericita In anul 1627 ii moare sotul, Nicoiae Voda Patrascu, acolo n Austria, ngropat fiind n -biserica srbeasca din Raab . Nelcncita vaduva trai mai departe dintr-o donatie de bunuri ce se facuse sotul ui ei n 1622, dintr-un ajutor de 50 de fiorini pe luna, dat de mparat, si, zice un document, din chiar munca ei, cusutul si broda tul. Cnd prin 1633, mama si sora ei parasesc n sfrsit Viena si se ntorc n tara, ea este to tusi oprita cu copiii ei, n Austria. Pentru a ocoli neajunsurile pe care am-bitii le fiilor de Domni Ie pricinuiau ntotdeauna mprejurul lor, mparatul nu voi sa ngadui e ca nora si nepotul lui Mihai Viteazul sa se ntoarca n tara lor. Abia cnd, n 1640, Matei Basarab, care n-avea copii, hotar ca mostenitorul lui va fi Mihai, fiul lui Patrascu, abia atunci capata biata Doamna Ancuta nvoirea de a pleca la Bucuresti. Fetita ei Elena porni cu dnsa, iar Mihai, baiat de 15 ani, fu oprit Ia Viena pna l a noi dispozitii. Ancuta facu un lucru cuviincios. Ceru voie de la mparat sa ridice oasele tatalui e i din catedrala Vienei si acele ale barbatului din biserica din Raab, pentru a l e duce n tara. Lucrul fiindu-i ngaduit, la 18 noiembnt 1640 aflam pe Doamna Anca s i pe fata ei Elena sosind n Brasov cu carele mortuare. Logofatul lui Matei Basara b, 172 mpreuna cu alti 16 boieri, venira ntru ntmpinarea lor, si alaiul ntreg se porni spre tara n ziua de 23 noiembrie, n Bucuresti fu ntimpinat de nsusi Voievodul Matei, n fru ntea ntregii Curti, si de toate rudele domnesti, printre care, fireste, n primul rnd domnita Elena Cantacu-zino, fata si cumnata mortilor ce urmau sa fie din nou ngr opati n pamntul tarii lor. Lipsea numai Doamna Elena, vaduva lui Radu Serban, care la acea data pare a fi fost moarta s ea. Convoiul porni mai departe, prin Coeni, la mnastirea Comana, ctitoria acestor Basarabj, unde fostii Voievozi fura astruc ati. Mormntul lor se mai vede si azi. Doamna Anca si fata ei si gasira un adapost la Fi-lipesti, n Prahova, mosia si ase zarea postelnicului Can-tacuzino. Acolo traira ele, ia sora Eiena, vreo doi sau trei ani, pna si putura recapata mosiile si plati datoriile facute n lunga lor prib egie. De acolo, din Filipesti, trimitea Ancuta regulat scrisori la Viena, Fiului ei Mihai, ba chiar, ca n 1643, alte lucruri mai trebuincioase pentru trai dect slov a mamei, anume oi, boi, cai si altele ca acestea". Acest fiu rasfatat al Ancutei, care se zice ca semana la fire mai mult cu bunicu l sau Mihai Viteazul dect cu tata! sau Nicolae Patrascu, muri tnar, nainte ca noroc ul s'-i fi ngaduit a se nalta n scaunul strabunilor sai. Astfel bietul baiat nici nu cunoscu macar tara parintilor sai. l vom mai ntlni de altfel n paginile care urmeaz a Tot acolo, la Filipesti, si marita Doamna Ancuta pe tnara ei domnita Elena cu Eust atie Golescu, fiul vesti-tului Stroe Leordeanul, despre cane va fi deseori vorba mai jos. Iata cum s-a scurs zbuciumata viata a nevestei si a fetelor lui Radu Voda Serban . Cu nevasta unui popa din Bucuresti, Elena, Domnul acesta a avut un copil, un fiu , numit Constantin. Nascut nainte de domnia tatalui sau si n afara de legitima casa torie, nu-1 aflam de la nceput n legatura cu familia lui. Mai trziu, prin de sine p utere, el va ajunge Domn al Tarii Romnesti.

FAMILIA VOIEVODULUI RADU MIHNEA n preajma domniilor lui Matei Basarab si a Iui Vasile Lupu, aflam n scaunele tari i noastre pe cei doi din urma cobortori directi din Basarabii si Musatinii descal ecarii. Sirul Voievozilor, din tata n fiu Domni ai acestor tari timp de peste 250 de ani, se ispraveste cu Radu si cu Alexandru, si toate din pricina lor54. Ei erau fii de Domni turciti (Mihnea si Ilies), amndoi ocrotitorii grecilor, pe c are i-au adus cu duiumul de pe malul Bosforului pe al Dmbovitei si al Bahluiului, pre-cursori astfel ai epocii fanariote, amndoi mndri si cheltuitori, tinnd curtea r egeasca, nu domneasca. Ei au fost batjocoriti de unii si laudati de altii cei ca re au ncheiat o epoca a istoriei noastre si au deschis calea unei alteia. Doamnele si domnitele lor, chipuri sterse, au trecut si ele pe aici, fara a lasa urme adinei n amintirea oamenilor de atunci. Dar doua ntmplari, una de dragoste, al ta de ura, destepta-vor luarea noastra aminte. Am aratat mai sus ascendenta lui Mihnea Voda, domnia lui, mazilirea n 1591 si turc irea lui sub numele de Ma ho med Bey. Pe Doamna Neaga o parasise de buna voie si demult. Iar pe ibovnica Voica (despre care unii spun ca i-a fost Doamna, dar nu pare a-i i fost), precum si pe fiul sa u Radu i luase deocamdata cu el la Constantinopol, cnd fu silit sa se turceasca. Num pasa la Nicopoh. l aflam n curind acolo, avnd nca pe lnga e! pe Voica si pe Radu nsa biata mama Voica, att de ngrijorata de viitorul fiului ei, prin ce mijloace nu se stie, l trimise n ascuns la muntele Athos, pentru a fi tainuit acolo de calugar ii greci. La mnastirea Ivirului ramase el vreo doi ani, n-vatnd carte greceasca si deprinzndu-se a iubi pe cobo-rtorii Bizantului, pe care-i va ocroti toata viata, c hiar mpotriva celor de-un neam cu el. 174 Atunci abia, despartit de fiul sau, se hotaraste Ma-homed Bey sa-si faca, potriv it Coranului, un harem cu multe femei, care i-au daruit o seama de copii, din ca re cunoastem numai doi baieti, pe Ibrahim si pe Mu s ta f a Bey, si doua fete pe Ihume Catum si Caise Ca tu m Iar pe Voica, ramasa crestina, o trimise sau pleca ea de buna voie nu se stie unde. Ctiva ani mai trziu (1595), Voica reapare, scotndu-si fiul de la calugarii Athosulu i si ducndu-1 tocmai n Italia, Ia Venetia, unde ramase el alti doi ani, nvatind itali eneste, latineste si cam tot ce se putea nvata pe vremea aceea acolo, nrudit prin bunica-sa Ecaterina Salvarezi si prin matusa-sa Maria Mimo cu familiile de seama ale Venetiei, el traia acolo viata occidentala a bogatilor si rafinatilor patri cieni ai republicii. Secolul al XVI-lea daduse Venetiei pe Sansovlno, care transformase piata Sn Marco ntr-un adevarat muzeu de arhitectura; el adunase acolo pe Titzian, pe Veronese, pe Palma Vecchio, pe Michelangeb chiar. Arta, stiinta, teatrul, splendoarea serb arilor, eleganta vietii, bogatia costumelor faceau pe contemporani sa spuna ca Ve netia tine n ea toata Italia", ca este lumina lumii". Trait n-; tr-un astfel de med iu, si poate ntr-acel mai putin stralucit, dar mai adnc savant, al Padovei, se ntele ge usor ce patimi si ce ambitii au fost rascolite n sufletul tna-rului vlastar de Domni Basarabi,-crescut nti pe maluf Dmbovitei cu apa dulce, dar saraca, si apoi p e stncile Athosului frumoase, dar austere. Vremea trece, trecutul nu se uita. Mihnea Voievod,. 2is Mehmed Bey, bun musulman , care tinea n Stambul harem cu multe neveste si-o casa de copii, purta dorul fiu lui sau Radu, plecat printre straini. Starui deci pe linga puternicii prieteni t urci sa-i fie ngaduit a-si aduce feciorul lnga el. Voia sa-si mai vada odrasla iubi ta si sa ncerce pentru dnsa ceea ce nu mai putea face pentru el nsusi: sa-i dea dom nia Tarii Romnesti, nvoirea fi-iridu-i data, Radu pleca din Venetia la Constantino pol si-si revazu, dupa o ndelungata despartire, pe batrnul sau tata, facnd acum si cunostinta cu mamele lui vitrege si cu rnici mahomedani, fratii si surorile Iui. Aceasta se ntmpla n 1597. Peste Dunare, lucrurile erau tulburi, Minai Viteazul se r azboia cu turcii. Polonii se amestecau n trebile Moldovei. Germanii voiau Ardealul . Momentul era prielnic ca Mehmed Bey sa lucreze la trimiterea fiului sau n Munte nia, ca om devotat al _ , 175

turcilor Devenit candidatul Portii, Radu porni cu o oaste turceasca la Rusciuc, de unde urma sa treaca la Giurgiu si la Bucuresti Norocul nu ! ajuta Timp de 14 am, toti candidatii i-au trecut, pe rnd, nainte ntors la Constantmopol, cu cresterea greceasca si italieneasca ce avea, nconjurat de turci, viata ce duse pe malul Bosforului n-a putut li prielnica simtammtelor romnesti de care Domnii nostri ar i avut nevoie pentru a ocrmui tarile, ale caror d estine le erau ncredintate De altfel, n acest rastimp, Radu Mihnea a fost n-totdeauna cu ochii atintiti asupr a Tarii Romnesti, cnd la Stambul, cnd pe malul Dunarii, expunndu-si uneori viata pen tru realizarea visului sau Abia n 1611, cnd Gavnl Bathory alunga pe Radu Serban di n Trgoviste pentru a-i lua locul, turcii, nemultumiti de ambitia acestui Voievod a l Ardealului, l scoasera din nou pe Radu candidatul lor, de dupa perdea, si-1 exp ediara n graba n Muntenia. Bathory, om energic, l alunga repede napoi peste Dunare, unde Domnul ramase n Rusciuc, pna dupa batalia de la Brasov si chiar pna dupa fuga lui Radu Serban n Polonia si apoi la Vwena Abia n octombrie 1611 se aseza Radu definitiv n scaunul domnesc dm Trgoviste, lund nu mele de Radu Voda Mihnea. El pare a i adus atunci la Trgoviste si pe Doamna fui Arghira, despre care nu stim nici de ce neam era, nici cnd, nici unde se maritase cu Radu Mihnea Desigur era greaca, probabil din Constantmopol, iar casnicia trebuie sa fi fost proaspata, d eoarece toti copm lor s-au nascut n preajma acelor ani n 1611, fiul lor Alexandru era copil, tnc de vreo patru sau cinci ani, iar una din fete, buclucasa de mai trz iu, sa fi avut vreo trei anisori Ceilalti copii s-au nascut mai apoi A mai adus Radu cu el din Constantmopol pe fratii si surorile lui dupa tata-sau Mihnea Turcitul4*, si a mai adus o seama de greci, prieteni din lunga-i pribegie , precum si ctiva italieni, frnci" cum li se spunea Ihume si Caise Catum, surorile l ui, locuiau ntr-o casa cu el, se nchinau lui Mahomed, cu fata la Mecca si pusera s a h se faca geamie, de pe mmaietul careia muezinul cnta rugaciunea de dimineata, rugaciunea de la amiaza si rugaciunea de seara, spre groaza romnilor din capitala, care credeau c-au sosit zilele apocalipsului si srsitul neamului lor Grecilor le dadu boierii, italienilor voie vegheata, iar banii albi ai vistieriei ncepura a c ircula n176 tre Trgoviste si Venetia, unde ramneau depozitati la o banca, n vederea negrelor zi le cnd Radu Voda nu va mai fi Domn Tara nu-1 putu suferi Stolnicul Barcan Mensan dete semnalul rascoalei nsa aceasta ridicare ce a fost sa se ridice, n au fost pre alt, ci numai mmdria si rautatea grecilor", zice cronsca Totusi Voda prinse de veste la \reme si-1 taie pe Barcan , mpreuna cu alti 13 boieri, ceea ce linisti ca prin minune spiritul rascoalei Ra mnea bietilor romani amanti nadejdea n rentoarcerea din Viena a lui Radu Serbau, car uia i trimiteau scrisoare dupa scrisoare, dupa cum am vazut mai sus, pentru a l i mplora sa vie cu mai cuind n tara, rugmdu-1 nsa sa fie cu taina acest lucru ca de s ar ntelege, toti ne am pierde capetele". Ar apare ciudat acest macel de boieri de un Domn crescut n civilizatia Venetiei, daca nu ne am gin di ca, Iara el, Radu Mihnea n-ar fi putut stirpi spiritul rasc oalei, si ar fi pierdut desigur domnia si poate si viata Si ntr-adevar, vedem ca m urma acestor cruzimi, nu numai ca lucrurile se linistesc, dar nsasi purtarea Do mnului se schimba cu desavrsire Boierii, care nu erau de partea lestului Voievod, snt multumiti de cel nou, caci el cauta a-i maguli, spunndu-le ca de mare folos si cinste este domniei si tari! boierul nteiept si avut", iar pe cine vrea sa-1 siu jeasca cu credinta, l umplea de bani, fiindca daca are Domnul 5 6 boieri avuti, nici de-o nevoie a tarii nu se teme" Pentru a-i face sa uite ca muezinul cinta pe mi naretul geamiei pentru suronie lui, el s-apuca sa ridice din temelie biserica Sli ntei Troite din Bucuresti, c l a dita de bunicul sau Alexandru Voda si distrusa de Si-nan Pasa n zilele lui Mihai Viteazul Curtea si o tinea in Trgoviste si-n Buc uresti si splendoarea desfasurata de el orbise pe bietii boieri, care uitau ca t oata bogatia aceasta venea de la grelele biruri ce apasau pe locuitorii tarii Cinci am a tinut aceasta domnie

Am aratat, cnd am vorbit de Movilesti, cum a tost amestecat Radu Mihnea n razboaie le Moldovei si cum a fost mutat n acea taia Mnarea lui nu fu mica, cnd auzi ca tre buie sa si schimbe resedinta din Trgoviste cu cea din Iasi nsa poiunca turcului nu se comenta, se e*ecuta Nevasta vizirului o sultana voia scaunul Munteniei pentru protejatul ei Alexandru Ilias Radu Voda avu delicatetea sa nstiinteze pe Movila ca soseste '2 Comanda M 84 177 sa-i ia locul oh! ara voia lui si c-ar face bine sa fuga ct mai repede din Iasi, c aci Schender Pasa voia sa-1 prinda pe el, pe mama-sa, pe frate-sau si pe cumnati i, vii sau morti. Ce-a urmat se stie din capitolele trecute. Batalia de la Dracs ani, prinderea si turcirea Movilestilor boieri, boieri, rusinatu-m-au pagnul!" si urcarea n scaunul Moldovei a lui Radu Voda Mihnca Basarab. Trimise pe data n Trgoviste sa i se aduca n Iasi nevasta si copiii, si ncepu o noua d omnie, mai uimitoare dect cea trecuta prin stralucirea fara pereche a Curtii lui Domnesti. Prietenul sau, un grec, Papa, care avusese vistieria n Muntenia, mnuind banii tari i in folosul lui Voda, fu mutat ca vistiernic n Moldova, cu aceeasi nsarcinare. Un nceput de rascoala a boierilor fu repede nabusita, nsa turcii, carora le placea sa aiba iiniste n provinciile lor, se burzuluira. Radu Mihnea, pentru a-si asigura domnia, fu nevoit sa-si puna familia zaloaga. Doamna Arghira, coconul Alexandru si cele trei fete ce aveau ei acum fura trimis e la Constantinopol, unde ramasera n tot timpul domniei acestuia^ adica trei ani. E de presupus ca si surorile turcoaice plecara n tara lor mpreuna cu Doamna si co piii. Viata ce duse Radu Voda n Moldova fu mparatie, nu domnie sarnanatoare". mbracamintea siugilor dom-nesti, a copiilor de casa, a vatafilor de Divan, o schimba cu desa vrsire, dndu-e haine bogate, blanuri de vulpe, cabanite de jder. ar boierilor, pentr u a- ademeni cum ademenise pe cei din Muntenia, ie spunea vorbe ca aceste Pre un o m daca-1 boiereste Domnul, nu ncape sa-I su-duiasca. Ce, de nu se poarta cumsecad e un boier, sa-1 scoata si sa puie altul n locul lui; iar a-1 sudul, cu cale nu i se cade". Ajunsera boierii sa-1 cheme Radu Voda cel Mare", nsa elul cum si atrase b una lor vointa, ne-o spune Miron Costin nsusi: Hiecarele cnd judeca pe-un boier cu un curtean, ochii Domnului sa fie spie boier; iar cnd se pareste un curtean cu un taran, mai de cinste sa hie curteanul si la cuvnt si ia cautarea Domnului". Astf el de judecata, halal! Radu Basarab deprinsese bine n Italia nvataturile lui Machi avel. De mirare e numai ca un om ca Miron Costin, pe care noi cei de azi ne-am d eprins a-1 cinsti, sa fi spus de Radu Voda ca era om deplin la toate si ntreg la h ire, cuvntul ce graia ca o pravila era tuturor, judecatile cu mare direptate si n i-manui cu voie vegheata (favoritism)". Sa na uitam nsa, 178 ca era vremea n toiul ei, cnd boierii luau cu hapca mosiile razesilor, de-i duceau ia sapa de lemn si la serbie, asa nct omul a carui judecata le dadea ntotdeauna dre ptate nu putea fi n ochii lor decit un Domn ntreg la hire Radu Voda cel Mare! Acest om nsa era bolnavicios, mai putin ntreg la trup dect la fire. Suferea de podag ra si de heragra", la mini si ia picioare, ceea ce n vocabularul de azi ar n-semna reumatism si artritism, boli contractate probabil n lagunele Venetiei. n 1619, trei ani dupa sosirea lui ia Iasi, el se mbol-navi si de ochi. Pe punctul de a-si pierde vederea, fu nevoit sa-si lepede domnia si sa plece la Constantinop ol sa se caute. Fu nlocuit cu Gaspar Giazziani, un italian care umbla de ani de z ile dupa pleasca tronului Moldovei. n Stambul, n curtea doftorilor straini aflatori acolo, ngrijit de Doamna Arghira si de domnita lui, Radu Mih-nea se ndrepta curind si, abia vindecat, se apuca sa umb le din nou dupa domnia ce abia lepadase. Cheltui mult avea si de unde si i se facu pe voie. n 1620, nici un an dupa sosirea lui la Constantinopol, e numit din nou Domn n Muntenia. Cu Doamna, cu domnitele, cu fiul sau Alexandru si cu grecii lui, porni mndrul Dom

n din nou la Trgoviste. Si iarasi ncepu bogata viata de Curte, petreceri costisitoa re, lux desfrnat. n Bucuresti ispraveste biserica Sfintei Troite, pe care o nchina, cu toate bogatiile ei, mnas-tirii Ivirului din Sfntul Munte, o polita platita calu garilor greci ce-1 crescusera. Biserica lua numele de Radu Voda" si ramase n veacur i, alaturi de-a iui Mihai Voda, cea mai bogata si mai frumoasa din capitala. Ast azi nca, desi att de jalnic reparata de Gheorghe Voda Bibescu, este monumentul de capetenie al vechilor Bucuresti. Iar galbenii vistieriei si urmau trista pribegie la banca din Venetia. Urmeaza un moment de spaima! Alexandru Ihes l sapa pe Radu n ascuns la Poarta. Gal benii schimbara itinerarul, pornind, cu duiumul, spre Stambul. Vizirul ncasa 3000 0 de scuzi si Radu Mihnea ramase Domn n Tara Romneasca. O nemarginita ambitie cuprinse sufletul Voievodului. Voia sa domneasca n amndoua t arile. Mihai nfaptuise lucrul acesta prin puterea armata, el ncearca sa-1 faca pri n magia aurului. Cu legaturile ce avea n Stambul, legaturi de snge si de prietenie , cu ajutorul vistieriilor 179 tarilor pe care le storsese, si mplini visul. Nu ajunse Domnul nominal al Muntenie i si al Moldovei, nsa Domn efectiv, da. Si iata cum: n vara 1623 fu mutat din nou, dupa staruinta lui, de la Trgoviste la Iasi, iar fiu l sau Alexandru fu numit Domn al Munteniei. Acesta fiind nca un copii che tnolto e giovane", scria Cantarini catre dogele Venetiei fu pus sub epitropia mamei sale Arghira si a ctorva boieri credinciosi, asa nct, de fapt, Radu Voda Mihnea ducea, din Iasi, trebile ambelor tari. Doamna Arghira, despre care avem att de putine stiri, ramne deci n Trgoviste, epitro pa, regenta. Fireste ca trimitea cit mai des barbatului ei vesti despre purtarea fiului si despre trebile tarii, iar Ia rndul ei primea de Ia Jasi ndrumari si por unci. Alexandru, supranumit Coconul, mult giovanele, avea vreo 17 ani. Tatal sau se gnd i sa-1 nsoare. Nu att fi-indca-i venise vrsta, ct pentru ca avea Radu Voda nevoie sasi consolideze amndoua domniile. De cel mai mare ajutor ntru mplinirea visului de m arire ce avusese, i fusese un grec bogat din Constantinopol, Scarlat Be-glitzi, z is Saigiul, sau scurt Scarlatos, furnizorul curtii imperiaie, un ei de factotum, cam ce fusese mai nainte vreme Mihai Cantacuzino Saitanoglu. ntre Radu Mihnea si el era o strnsa prietenie, si de fapt numai multumita influentei acestuia pe lnga put ernicii Stambulului ajunsese Radu Voda sa vada nfaptuirea ambelor domnii. Scarlat Saigiul era nsa prieten si cu Alexandru Ilies, fiul, natural probabil, al lui Ilias Voda Turcitul. Acesta, crescut n Stambul si el, nconjurat de greci si d e turci, protejatul unei sultane (nevasta de vizir), era un vesnic rvnitor al dom niilor dunarene. De la 1616 la 18 nlocuise pe Radu Mihnea n scaunul Munteniei, de la 1620 la 21 domnise n Moldova, si acum pndea iar momentul favorabil pentru a capa ta din nou una din domnii. Era deci un rivai periculos, si nu putea sti Radu Mih nea ct timp va tine bunavointa ce i-o arata Scarlat. Pentru a si-o asigura, el se gndi sa se ncuscreasca cu bogatul si influentul grec constantinopolitan. Ceru Sai giului mna fetei sale, Ruxanda, pentru fiul sau Alexandru. Tnarul Domn al Munteniei fu multumit de alegerea ce facuse tata! sau, caci Ruxand a, pe Jnga bogata ei zestre, mai poseda, se zice, o desavirsita frumusete. Vanita tea grecului de-a avea un ginere Domn si un socrii la fel, fiind si ea satisfacut a, nunta fu hotarta pentru vara anului 1624. 180 Calare pe eticheta caci stia Voda din Venetia ce nseamna eticheta el chibzui ca cun unia nu putea avea loc in Trgovfste, deoarece el, capul lamihei, era Domn al Mold ovei, dar nici n Iasi nu putea avea loc, caci mirele era Domnul Munteniei. Hotar de ci ca nunta sa se faca, ca si eticheta, calare, si anume pe hotarul tarilor, la Movileni, pe Siret, n apropierea Tecuciului. Facu pregatiri cum stia Radu Voda sa le faca: Di va nuri, case, cerdace, facute anume de acea treaba, cu lucratori de ambe parti ale Siretului". Toti boierii Moldovei si ai Munteniei fura poftiti la nunta, tot clerul ambelor tari, nemesi, unguri si magnati poloni. n timpul acesta, tnara Ruxanda porni din Stambul cu-n nemaipomenit alai si cu care

le ncarcate cu bogatiile zestrei ei. Pe drum se mbolnavi. O zi, doua, nu se stiu c e este. Convoiul se opri, poposind ntr-un sat n Bul-garia, apoi deodata, grozava v este izbucni printre nso-titori. Frumoasa Ruxanda suferea de varsatul negru, cel care sluteste, care desfigureaza. Dupa cteva sapta-mni de boala convoiul porni mai departe, ducnd cu el o mireasa ciupita la fata si cu albeata la ochi. Ruxanda po runci oamenilor sai ca nimeni sa nu scoata o vorba despre cele ntmplate, iar ea si a coperi capul si fata cu-n val des, pe care nu-1 mai scoase pna n ziua nuntii. Sosi ta n Trgoviste, Doamna Arghira, mama soacra, o zorea mereu sa-si scoata broboada, c aci la noi n tara nu sta n obiceiul fetelor sa-si acopere fata. Ea, nimic. Spunea ca asa a nvatat-o mama-sa, ca pna n seara dupa cununie sa n-o vada nimeni. Alexandr u Voda, care stia din auzite cit e de frumoasa mireasa, nu banui nimic, creznd ca este asa felul fetei de-a fi rusinoasa. Astepta deci, resemnat, ziua nuntii. Pornira n sfrsit cu totii nspre Siret, mirele si mi-reasa, Doamna Arghira, domnitel e, boierii cu jupnesele lor, mitropolitul, armata, preotimea si prostimea. Iar de la nord la sud venea Radu Voda cu acelasi alai. Se mpreunara Ia Movileni, unde so sira si crainicii straini cu darurile lor, si erau, zice Miron Costin: scaunele b oierilor de Moldova din dreapta Domnului de Moldova si din stnga Domnului Muntenie i boierii muntenesti tineau vorba". Si asa se facu nunta de s-au taraganit pna a d oua saptamna, cu mare petreceri si belsuguri". nsa pe cnd boierii si jupneseie petreceau pe malul Siretului, n iatacul domnesc fu p rapad n noaptea nuntii. Daca Alexandru Coconul nu- si-a trimis pe data nevasta 181 napoi la tatal si Ia mama ei, dupa cum de altfel sustin istoricii posteriori, ci d upa marturia vechilor cronicari, a pastrat-o o vreme pe linga el, apoi desigur ca facut dupa rugamintea tatalui sau. Albeata aceasta de pe ochi si fata ciupita a Doamnei Ruxanda rasturnau toate planurile de marire ale lui Voda. Ca sa faca p e voia parintelui sau, Alexandru si-a pastrat nevasta, nsa viata linistita n-? av ut Ruxanda cu el. Ce zile triste i-o fi facut bietei femei si ce rusinari, nu se stie anume, nsa aflam de Ja ion fveculce ca a trimis Scarla! firman mparatesc de si -a luat fata de dupa Alexandru Voda". Si-a pornit Ruxanda, cu zestre cu tot, si cu amarul siuteniei ei, napoi la Consta ntinopol. Greci din Fanar s-o ceara s-au gasit destui, nsa fosta Doamna era mndra si nu-si vindea slutenia, nici zestrea mai ales, pe un barbat hraparet. Ar i ramas vaduva, daca ntr-o buna zi nu intra n palatul ei de pe malul Bosforului un tnar vnz ator de matasuri, sarac ca un soarec si frumos ca un zeu. Azi asa, mine asa, o ma tase albastra si una pembe, fata lui Scariat Saigiui prinse dragoste de frumosul necunoscut, ntrebnd despre neamul fui, afla ca este un nobil din insula Chios. Nob ii era, n ostrovunle arhipelagului, orice om care avea o vie si o casa cu un turn ", spune cu rautate Dimitrie Cantemir. l chema Ni-colo Mavrocordat, saracise, nu se stie din ce cauza, si cauta sa-si tie zilele cu negotul sau de matasuri. Frumusetea Iu! Nicolo, mai mult decrt via, turnul si matasurile, ziceau oamenii, au facut pe Ruxanda sa-1 ia de barbat. Din aceasta casatorie se nascu unul din cei mai de seama diplomati ai Europei din secolul al XVII-lea, Alexandru Exapori tul, care fu tatal lui Nicolae Voda si bunicul lui Constantin si din care se tra g toti Mavro-cordatii. Ruxanda a fost o femeie exceptionala, care a jucat n societatea greceasca din Con stantinopol un roi nsemnat. Fosta Doamna a Munteniei si-a pastrat toata viata titl ul de Doamna", Principesa" si era nconjurata de mare respect si admiratie de contem poranii ei. Ea vorbea bine mai multe limbi, nvatase filozofia, citea mult si trec ea drept o femeie pe care strainii, cnd veneau n treacat la Sta-mbui, nu puteau sa n-o viziteze. Unu din ei -au dedicat si carti. Cnd, dupa asediul Vienei, Alexandru Mavrocordat cazu vremelnic n dizgratia sultanului, batrna Ruxanda fu dusa la nchis oare mpreuna cu fiul si nora ei, Sultana (15 martie 1684) Dupa cteva luni fu 182 pusa din iipir n libertate, nsa, foarte ncarcata de ani cum era, acest tratament i s leise cu totul puterile, du-cnd-o curnd n mormnt. Ea muri la 29 august a ace-luiasi an, 1684<5 Sa ne ntoarcem n tara ia noi.

Din ziua cnd si-a luat Scarlat fata napoi, a nceput sa le mearga rau tuturor Nu num ai ura, care fatal tre-buia sa izbucneasca n urma acestei rupturi, dar parca si u n blestem de-al iui Dumnezeu. Radu Voda si Doamna Arghira aveau trei fete. Cunoastem numele a celei mijlocii, C aterina. Ea si fata mai mica pare a fi stat sub ocrotirea mamei lor, la Trgoviste . Fata mai mare locuia n Moldova, la tatal ei, cnd la Iasi, cnd la Hrlau. Caci de cnd arsese-- curtea din Iasi si Radu Voda se mutase pe-o vreme la Hrlau, de atunci p rinsese crlig de coltisorul ate Ia de tara si petreceau verile acoo, n PalatuKDomne sc, recladit dupa gustul sau rafinat, de nu mai cunosteau moldovenii vechile curt i ale lui Petru Rares si ale Lapusneanului. Fiind singura de capul ei, adica departe de ochii ocrotitori ai mamei, domnita se ndragosti. E ntiiul roman de dragoste pe care-1 cunoastem n istoria noastra, de dr agoste nelegiuita. Omu! e om, n orice vremuri si-n orice rang al societatii. Barb atul, pe care-I iubea domnita Iui Radu Voda, nu era nici cocon, nici fecior de bo ier macar... o biata sluga acolo, o sluga domneasca. Noaptea, iesind pe-o fereast ra din Curtile Domnesti din cetatea Hrlaului, s-a ascuns n codru", spuse ion Necul ce. P re cum se da cu navodul n apa a prinde peste, facu Radu Voda navod de oamen i n codrul Hrlaului, si Ia fntna Cerbului, lnga podul de lut, a prins pe ndragostitii fugari. Domnita, nnebunita de spaima si de durere, vazu caznd la picioarele ei capu l nsngerat al celui pe care-1 iubea. Iar pe dnsa, zice cronica, a dat-o la calugarie si a calugarit-o". Dupa aceasta ntmplare, Domnul se mbolnavi din nou. Ochii ncepura sa-1 doara si podag ra nu-1 mai parasi. I se umflau minile si picioarele si urla de durere, n ianuarie 1626 si dcte obstescul sfrsit n cetatea Hrlaului, plns de boierii lui, laudat de post eritate, iar talpa tarii ce-o fi spus, cronica nu glasuieste. Fiul sau, Alexandru Voda, sosi n Moldova cu ma-ma-sa, vaduva Arghira, cu surorile Iui si cu boierii munteni, si, ridicnd trupul mortului Voievod, l dusera Ia Bucure sti de-1 ngropara n ctitoria lui, rnnastirea Ra183 dulu Voda Frumosul lui cosciug de marmora plba ! mai poate vedea oricine azi, n prle a dreapta a bisericii, iar deasupra, pe zid, sta pictat, n marime de om, chipul l ui, prefacut poate mai trziu, dar totusi unul din cele mai frumoase tablouri de V oievod ce avem n tara. n Moldova i urma n scaun Miron Barnowski, ales de boieri dupa ndemnul mortului Voiev od; iar n Mun-tenia mai domni Alexandru un an de zile, tot sub epi-tropia mamei l ui. n 1627, Scarlat Saigiul izbuti sa-i scoata domnia, pentru a o da lui Alexandr u Ilies, care, de altfel, nu si-a putut o mentine dect un an. ntors la Stambul mpreuna cu mama si cu surorile lui, Alexandru Coconul (avea acum 20 de ani) cheltui at-tea pungi de galbeni, nct, doi ani mai trziu, reusi sa fie num it din nou Domn, de data aceasta al Moldovei. Baiul Sebastian Venier scrie dogel ui, Ia l septembrie 1629, ca nainte de a pleca n Moldova, Alexandru Voda veni sa-1 vada si, nestiind italieneste, si arata multumirea lui catre republica prin gest urile cele mai umilitoare con giest humilessirni". nsa el ramase domn n Moldova numa i un an, asa nct, ntors la Stambul n 1630, creditorii nepiatiti se napustira asupra l ui cu o nemaipomenita furie. Mazilul Domn fu nevoit sa se mai umileasca o data n fata baiului, pentru a-1 ruga sa garanteze republica datoriile sale. Venier, cun oscnd depozitele Radului Voda la bancile din Venetia, se oferi a mijloci aceasta cerere de garantie. nsa curnd dupa aceea Alexandru nceteaza din viata, lasnd mostenitori ai ntregii lui a veri pe mama si pe surorile sale, dupa plata datoriilor, fireste. Caterina se marita cu Mose Movila, cel care luase locul fratelui ei n scaunul Moldo vei. Un an mai trziu, 1631, el era mazil n Constantinopol. Acolo o fi cunoscut pe Caterina Basarab si s-o fi nsurat cu ea. Iar n 1633 el capata din nou scaunul Mold ovei, pe care-1 pastreaza tot numai un an, dnd totusi, prin aceasta, ocazie Eca-t erinei sa se poata intitula si ea Doamna". Cealalta fata a lui Radu Voda, cea mai mica, se ma-rita si ea tot c-un Domn, cu Miron Voda Barnowski, ruda Movilestilor. Ea avu durerea sa-si piarda sotul dupa foarte scurta vreme, l decapitara turcii n Stambul, iar Doamna lui ramase traitoa re, mpreuna cu soacra-sa Elena, n Polonia, la U stie, vechea mosie a Movilestilor,

ncaputa acum n mimle rudelor lui Barnowski. 184 Pentru banii depusi de Radu Voda la Venetia, a urmat, dupa moartea lui Alexandru Coconu, un proces ntre Doamna Ecaterina Movila si sora ei, vaduva lui Barnow-ski , pe de o parte, iar pe alta parte, creditorii italieni ai Iul Alexandru, n care proces mai fu amestecata si o ruda de-a lor, Bartholomeu Minetti, precum si copi lul unei tiganei, care se pretindea fiul iui Radu Voda. Din nepre-vederea tuturo r si spre a lor nenorocire, procesul s-a judecat la Constantinopol, asa nct, fires te, cadiii s-au mbogatit, iar partile au saracit. Astfel s-a spulberat sementia Radului Voda, caci fi-Hatiunea lui Mihnea Radu, ca re a domnit n Muntenia n 1658, este contestata de mai toti Istoricii Astfel s-a st ins semintia Basarabilor, cobortori prin barbati din Mircea cel Batrn, din Vlaicu Voda, din Basarab cel Mare. Alexandru Ilies, care a domnit n acest rastimp de doua ori n Moldova si de doua or i n Muntenia, era n-surat cu Doamna Elena, o greaca din Constantinopol. Aceasta Doamna n-a lasat n istorie nici o urma. Se stie despre ea ca era n radvan, cu sotul si copiii ei, cnd fugira cu totii din Iasi, n huiduielile poporului, car e-i alungase, dupa ce omorse pe grecii adusi de ei la noi ca sa jupuasca tara. Boi erii, care-i ocroteau, le-au facut escorta pna la Galati, si de-acolo s au dus pe mare, la Stambul, unde li se pierdura urmele. Fiul lor, Ihes Alexandru, reapare Domn n Moldova, intre 1666 si 68, apoi dispare din nou, ncheind astfel si el, pentru totdeauna, sirul domniilor musatme. DOAMNA ELENA A LUI MATEI BASARAB u urcarea lui Matei Basarab si a Iui Vasile Lupu n scaunele tarilor noastre se nch eie definitiv si istoria catolicismului n Romnia Domnii acestia au stapnit tarile ti mp de 20 de ani, au nlocuit n slujba religioasa limba siava cu cea romaneasca; niintn d tipografii n tara, au raspndit carti bisericesti n limba stramoseasca Sfortarile papistasilor de-a ne converti la credinta lor ncetasera de alte! demult, nsa, dupa c um am vazut, se mai facusera totusi atare razlete ncercari de cte ori se urcasera n scaunele unora din voievodate Doamne catolice, ca de pilda chiar la nceputul veac ului al XVII-lea, cnd ocupa Elisabeta Movila, alaturi de sotul ci, scaunul Moldov ei. Nici atunci ca nici mai nainte, uneltirile acestea nu prin-sera. Si cum nu pr insese catolicismul, astfel nu putura prinde nici ncercarile facute n ultimul veac , de-a nlocui ia, noi religia ortodoxa cu noua credinta a lui Luther sau lui Calv in, care att de repede se raspndise n Ardeal. Tulburarile religioase, care n secoiul al XVI-lea au n-singerat apusul, si intr-al XVil lea tot centrul Europei timp de 30 de ani, nu s-au raspndit n partile noastre, n afara de Ardeal, pentru un motiv de ordin politic social, n raport cu starea de lucruri n Moldova si n Muntenia pe v remea aceea. nriurirea greceasca, amenintatoare pentru viitorul politic al acestor tari, a fost pentru biserica binefacatoare. Dupa epoca acelor Movilesti, cu neveste catolice si cu nclinari nspre Polonia, s-au perindat pe scaunele noastre Domni romani greci zati, cu Doamne la fel, cnd nu erau chiar grecoaice. Dupa ei au urmat Domni basti nasi, cu sirntamntul legaturii pamntuui, iar din punct de vedere al credintei, cu p rivirile ndreptate nspre patriarhia Constantinopolei. Pe urma, epoca fanariotilor a facut din biserica noastra un fel de anexa a acestei patriarhii. O atare nrunre f acu ca dogmele straine de credinta 185

ortodoxa sa piarda cu totul terenul n tarile noastre. Din punct de vedere politic, acest amestec al grecilor n trebile noastre nu anunt a nimic bun. Boierii bastinasi pierzndu-si, din pricina favoritismului ce aratau Domnii boierilor ^reci, avutiile si influenta, sociala ce avusesera, se rascuiar a. Precum veacul al XV-lea si pna la un punct chiar al XVI-lea au nsemnat o nversun ata lupta a romnismului mpotriva cotropim turcesti, astfel prima jumatate a veacului a! XVII-Iea a nsemnat o ndrjita aparare mpotriva noului pericol de desnationalizare , peiicolul grecesc. Dupa numeroase, sngetoase, dar infructuoase rascoale, nfaptui te n primele decenii ale veacului, urmara, att n Moldova, ct si n Muntenia, lupteie c

nduse cu succes de altfel efemer de Vasile Lupu si Matei Basarab. Matei aga, din Brncoveni (Oltenia, jud. Romana ti), era fiul iui Danciu vornicul si al Stancai, nepot al Iui Valsan ot Brncoveni, stranepotul lui Mircea vel poste lnic si al Margai, fata lui Prvu vel vornic, deci sora cu Voda Neagoe Basarab (15 21). Stralucita genealogie, care l facu pe Matei sa-si nlocuiasca numele sau patri monial de Brncoveanul cu acel mai vestit al Basarabilor Nu nsa gloria mosilor lui de pe-o strabunica l aduse n scaunul de la Trgoviste. Tara l voia Domn, fiindca, boi er de vita veche si viteaz soldat, el se pusese n fruntea miscarii romanesti mpotr iva grecilor, veniti de pe Bosfor sa colonizeze salbaticul pustiu al stepelor val ahe. Si, salbatici sau nu, oamenii tin la pamntuf pe care s-au nascut si-1 vor al lor, nu a! strainilor. Cnd asadar aga Matei46 se pune n fruntea miscarii national e, o parte din boierii tarii, si-n deosebi oltenii, l urmara n cruciada ntreprinsa de inimosul aga mpotriva grecilor Retrasi nti n Ardeal, unde Matei Basarab se nchina craiului Ardealului Gheorghe Raco czi I, cu care lega o prietenie pe viata, ei coborra, prin pasurile Carpatilor, ns pre Trgoviste, unde, mpreuna cu seimenii si dara-banii lor, se lovira cu armele lu i Leon Voda (fiul lui Tomsa Voda al II-lea). Fura nsa nvinsi si respinsi. Goniti d e armata domneasca, ei trecura Oitul si se nchisera n mnastirea ntarita a Tismanei, unde tinura piept unui asediu ndelungat. Pe punctul de-a lamne fara provizii, Mate i fugi, noaptea, din mnastire, trecu muntii si se re-lugie din nou ia prietenul s au Racoczi. De acolo, din surghiun, ncepura tratativele cu pasa din Silistra pentr u a obtine domnia tarn". Acest pasa, numit Abaza, un cau187

caztan care altadata, n muntii lui, fusese un razvratit mpotriva padisahului, care mai trziu devenise genera-lism ai armatelor imperiale si repurtase o stralucita iz-bnda mpotriva polonilor (1629), era un om destept, cu largi vederi politice, po sednd o ndrjita vointa, care I mpingea ca nici acum sa nu asculte de ordinele venite din Stambul, cnd i se pareau nepotrivite intereselor imperiului. Desi Poarta mazii ise pe Leon Tomsa din scaun si-1 nlocuise cu Radu Voda, totusi Abaza Pasa, cu de la sine putere, numi Domn n Trgoviste pe aga Matei din Bnncoveni Numirea aceasta e ra necesara planurilor ce nutrea desteptul turc din Silistra n vederea unei polit ici de organizatie militara n principate, menita sa tina n respect pe Voievodul Ar dealului si pe regele Poloniei. Poarta trimise un avertisment pasalei, care se s inchisi de el att de putin, nct trimise raspuns iui Matei s'a plece pe data nspre Trg oviste pentru a se mpotrivi ostirii lui Radu Voda, care venea din Moldova sa ocup e scaunul Munteniei. Matei intra n iara si Impieunndu-se cu boierii si seimenii lui , porni ntru ntmpinarea alesului sultanului. Se ntlnira lnga Bucuresti, pe apa Coient nei, lnga mna-stirea Marcutei, n ziua de 25 octombrie 1632. O nversunata lupta avu lo c ntre seimenii lui Matei de o parte si moldovenii si tatarii lui Radu Voda pe de alta. Cum lupta se dadea n preajma orasului, bucurestenii si copiii din mahalale se catarara pe garduri sa priveasca la desfasurarea el Nu avura satisfactia sa v ada a cui e izbnda, caci ea nu fu n ziua aceea a nimanui. A doua zi, nsa, batalia nce pu din nou, mai drza, si tinu pna n seara, cnd, n sfr-sit, armata lui Radu Voda dete ir cu fugitii Matei, cu boierii lui si cu toata oastea de seimeni, intra n capitala, escortat fi ind si de mahalagiii coborti de pe garduri, care primira bucurosi sa le fie Domn un roman neaos de-al lor, care fusese n tinerete ostas de-al lui Mihai Viteazul s i acum viteaz biruitor el nsusi. Astfel urca n scaunul Trii Romanesti aga Matei. Pentru a-si mentine o situatie att de stralucit dobn dita, Matei Voda avea nevoie de confirmarea Portii. Aba-za Pasa ei nsusi l sfatui sa plece fara ntrziere la Stambu l, asigurndu-1 ca, desi lucrase mpotriva vointei padisahului, daca ar lua cu el sa ci de aur multi, domnia i-ar fi asigurata Om de 53 de ani, noul Voievod se porni la drum, lasnd n capitala, sa vada de trebile tarii, pe sotia lui. Doamna Elena D in clipa aceasta, Elena Intra n viata publica a tarii si n istorie. Ea avea 35 de ani. Era fata postelnicului Radu Nas 188 turei ot Fieresti si Despinei (Calea), poate fata lui Radu Calomfirescu, si n iot

cazul o ruda de-a lui Mihai Viteazul din Casa Domneasca a lui Mihai Voda, ceea ce n seamna ca Despma era ruda, vara sau nepoata a marelui Voievod. Era deci Elena, du pa mama-sa, o basaraba, ceea ce nlesni casatoria ei cu Matei din Brncoveni, care a vea si el, dupa cum am vazut, snge basarabesc n vine. De altfel, familia boierilor din Fieresti era si ea foarte veche. Genealogia ei se uica pna la Stan ot Fiercsti, traitor prin 1500. Fiul acestuia, Vrajoghie logof at, avu un fiu Cazan, portar, care fu tatal lui Radu, facut logofat mare tocmai din pricina nrudirii lui, prin ne vasta-sa, cu Mihai Viteazul. Fierestii, mosie situata n Ilfov, Intre apete Dmbovitei si ale Argesului, s-au mai zis n vechea limba si Hieresti, de unde postelnicul s-a numit ftadu Nasturei o Hi eresi, sau Nasturel Herescu, ca/e a ramas la urmasi nume pa-trimonial pna la gener alul mort n 1874, cei din urma din neamul sau (cel care a nfiintat premiul literar al Academiei Romane). Din casatoria lui Radu cu Despina s-au nascut trei fii si o fata: Scrban, Cazan, Udnstc si Elena. Toti, dar ndeosebi cei doi din urma, au primit o foarte ngrijita crestere. Udriste si Elena stiau greceste si slavoneste, iubeau literatura, istor ia, arta. Erau la noi toti autorii ne-o spun printie cele mai culte persoane ale veacului. Nascuta ia 1598, Eiena si petrecu copilaria n Hieresti, unde tatal ei ciadise o ca sa de tara care nu mai era o casa, ci palat. Sirianul Paul de Alep, care ntovaras ea pe patriarhul Macarie n calatoria lui n tarile noastre prin 1645, ne spune ca pa latul acesta avea trei rndun (cum n adevar nici azi nu mai snt case la tara) si exc lama cu o sincera admiratie si o orientala exageratie, ca era fara pereche n lume , oect doar n Franta. Traita ntr-un astfel de mediu luxos sl capatnd o att de aleasa crestere, ntelegem ca parintii ei cautar sa-i dea de sot un om demn de ea. n 1612, la vrsta de 14 ani, o si mantara cu aga Matei, boierul din Brncoveni, n vinele caru ia curgea sngeie lui Neagoe Basarab. Cu toate ca ntre noii casatoriti era o deosebi re de 19 ani, ei se ntelesera si se iubira. Au dus n boierie un trai de oameni ntel egatori a tot ce e romnesc ei, patriot, luptator mpotriva cotropitorilor straini, e a, linistita culegatoare de datini, ocrotitoarea bisericii, a liteiaturii si a ar tei. Pe deosebite tarmuri cu substrat comun, sufletele lor s-au ntlnit si pna ntr-att s-au armonizat, nct, dupa ce 189 a ajuns Domn, Matei Voda s-a facut ocrotitorul bisericii, al literaturii si al a rtei, iar Doamna Elena a capatat o luminata dragoste de mosie. Cnd, n 1632, sotul ei pleca la Constantinopoi sa ceara de Ia Poarta confirmarea do mniei, iar ea ramase singura n Bucuresti sa duca trebile tarii, regenta se dezval ui deodata o buna pohticiana. Printre ncurcaturile delicate, situatie a unei domni i neconfirmate, a stiut sa se strecoare cu dibacie, n Bucuresti, turcii lui Aba za faceau lege, iar din Ardeal Racoczi nu contenea de a-si cere banii mprumutati lu i Matei n timpul pribegiei acestuia. Doamna cerca sa nfrneze pe cei dintii si sa ins ufle rabdare celui de-al doilea. Ravase de-ale ei catre Racoczi, scrise pe roman ele, ne-au fost pastrate; Ca o fala a Mariei Tale, Doamna Elena ti scrie, zice ea. Si-1 roaga sa fie bun si ngaduitor cum fusese pna atunci, caci, de se va ntoarce so tul ei din Stambul cu tuurile domniei, i se va plati datoria. Ea nsa, fiind singura si fara sprijin, n-are de unde plati, caci... un ban ce vine de undeva, ei l iau, cum va spune Mariei Tale si omul Mariei Tale, jupnul Miha Diacul, ce nu rugam Mar iei Tale ca parintelui nostru, sa ne poti fi Maria Ta ngaduitor si sa ma crezi ca pna va darui milostivul Dumnezeu de va veni si Domnul meu din cea cale, banii vo r li platiti pna la unul. n timpul acesta, n Stambul, Matei era ct pe ce sa-si piarda capul. Sultanul, supara t de nesupunerea lui, ! baga la nchisoare, plecnd urechea la pingeriie ce veneau de la nvinsul Radu Voda, care trimisese la Poarta boieri credinciosi iui sa prasca pe Maiei ca n lupta de Ja Co-lentina omor se oameni care nu erau ostasi. Prietenul l ui Radu Voda, puternicul grec Curt Celibi, facu chiar o nscenare demna de-o opere ta. Aduna dimineata la poarta vizirului cteva sute de femei, grecoaice s turcoaice , care strigau si se vaitau ca aga Matei Se omorse barbatii, fratii si feciorii. E Se cereau razbunare si moartea ucigasului, nsa Matei poseda un argument mai puter

nic dect toate celelalte, argumentul care nvrle lumea ndeobste si pe turci ndeosebi: aurul. Astupa cu el gurile grecilor si urechile turcilor, si la nceputul lui marti e 1633 a intrat Matei Voda n serai pentru a saruta poala padisahului. n april era n Bucuresti. Doamna lui, reintrata n viata privata, i stete alaturi n tot timpul acestei ndelungate domnii. Ce lacuse ca jupneasa,-facea si ca Doamna, nsa cu mai mult spor. La Fieresti si la Negoesti, cladi doua frumoase biserici, din ca re cea din urma se mai vede 190

si azi. Tesea, mpletea, broda si, pentru a culege cele mai alese modele, scria si prin vecini, ca de pilda n 1649, cnd trimise un ravas jupnesei Caterina, judiceasa din Brasov, pentru a-i cere izvoade mpletite si mai mari si mai mici si de citi sl de tot felul, i cerea si seminte de Hori de lot elul. nsa partea cea mai interesanta a activitatii ei a Fost sprijinul ce-a dat literaturii romnesti, care nu numai ca era n fasa, dar se poate spune ca n acea epoca s-a nascut. Se siie ca Matei Basar ab si Vasile Lupu au introdus, cei dinti, tiparul n tarile noastre. Odata cu el au introdus Lmba romneasca n biserica si au facut legi scrise pe romneste, pravilele A ceasta renastere a romnismului avea nevoie de oameni ntelegatori, pentru a o sustin e, pentru a putea, prin munca si talent, raspndi prin scris limba graita de popor . Unul din cei mai de seama scriiiori si traducatori ai epocii a fost Udriste Na sturei Herescu, fratele mai mic al Doamnei Elena. El a tiparit pravila mica de l a Govora; predoslavia (precuvntarea) cititorului din Evanghelia de Ia Govora a fo st facuta de el, precum si Vietile Sfintilor Varlaam si losif. s A facut traduceri din limbi straine prc limba roma neasca si a compus si versuri tihuri care nu ne-au ramas, dar despre care contemporanii vorbeau cu admi-ratie, ceea ce nu ne rnira, caci cunoastem versurile facute n veacul ai XVII-lea, care, si ca forma si ca simtamnt, snt deasupra multor nerozii din civilizatul nostru se col al XX-lea. De pilda, celebrele stihuri atribuite lui Stefan cel Mare, dar ca re dateaza probabil de pe vremea lui Mi-ha Viteazul sau a lui Radu Serban. Hai, frati, hai, frati, la navala dati, La navala dati, tara u-aparati*' Ei bine, colaboratorul cel mai srguitor al iui Udriste {Urii, Oreste). Nasturel a fost sora lui, Doamna Elena. Ea l aluia ia traduceri, cheltuia pentru tiparirea cartilor (Triodul slavon a fost facut ntreg pe cheltuiala ei, n 1649} si a colabor at de asemenea la traducerea cartii Imitatia lui Hristos, tiparita de ea la 15 apr ilie 1647 si Sa redactarea predoslaviei lui Udriste, ea care stia sa scrie "tntr -o atit de frumoasa romneasca, ca banii vor fi p/atiji pna la unul, daca va darui M ilostivul Dumnezeu de va veni Si Domnul meu din cea cale. nteleapta Doamna Elena a fost o mama fara noroc. Singurul ei copii, un iu, Matei, muri tnav de tot. Fratele Udriste, nsurndu-se cu Maria, fata vornicului Vintila 191 \i\\V Corbeanu (1625), avusese un fecior, pe care Doamna Elena l boteaza, dndu-i, n amintirea fiului ei, numele de Mateias. Curnd dupa nasterea copilul ui, Mana Nasturel ' Herescu muri, cumnata si nie atunci nepotul, caci ' ramasese sarac de maica-sa numai de doua saptamni. l crescu ca pe copilul ei. Cnd Elena ajunse Doamna, Mateias fu privit ca un cocon domnesc si menit a capata mostenirea lui Matei Basarab. Moartea l rapi si pe el din bratel e mamei sale adoptive, cnd avea abia 17 ani (la 1643). Matei Voda fu el n susi foarte mhnit de aceasta * moarte. Cu 'ocazia nuntii Christianei Beth ien, el trimite In Ardeal pe boierul sau loan Negoita cu o scrisoare ctre tata l fetei, pe care, dupa urari de fericire si aratarea sentimentelor sale de pri etenie, o ncheie astfel: ...Pe noi, zau, mare suparare ne-a ajuns. Am luat de s uflet si 1-am crescut pna acum o saptamna dupa nastere. Si acum, cnd credeam ca ne va sprijini si ne va fi reazim la batrnete, Dumnezeu 1-a chemat ia sine din aceasta lume pacatoasa. Moartea Iui ne-a pricinuit o mare durere, dar fii ndca e voia lui Dumnezeu, ne linistim ntristarea cu crestineasca mngicre. Udnste, rensurat cu Despina, mai avu un fiu, Radu-Toma, pe care l boteaza de aseme

ni Doamna Elena, fara a-1 mai nfia, caci Matei Voda avea acum alte vederi asupra mostenirii scaunului tarii. Vrnd sa dea mai multa stralucire numelui sau, el se gn di ca cel mai demn urmas nu i-ar putea fi dect acel Mihai, feciorul lui Nicolae V oda Patrascu, fiu el nsusi al lui Minai Viteazul, l privea ca pe un nepot si scris e deci mparatului la Viena sa i-1 trimita n Trgoviste, caci voia sa-1 faca urmasul sau n scaunul Trii Romnesti, mparatul i trimise nsa numai pe mama acestuia, Doamna An uta, si pe fata ei, caci de tnarul Mihai avea nevoie la Viena pentru a-1 pastra c a sperietoare mpotriva ambitiosului Domn ai Ardealului, Gheorghe Racoczi I. Vaznd Matei Voda ca din partea aceasta nu izbuteste si simtindu-se ajuns la slabi ciunile batrnetei, el se hotar sa faca Domn dupa el pe cumnatul aceluiasi Mihai Ba sarab, pe strati Golescu (fiul Iui Stroe Leordeanul si al Visei din Golesti), care se casatorise acum de curnd cu Ancuta Basarab, sora lui Mihai si fata lui Nicola e Voda Patrascu. Boierii nsa nu-1 vrura, l prra lui Voda c-ar fi facut un complot mpo triva lui o nascocire de altfel asa nct Istrate Golescu fu nevoit sa fuga la Con-st antinopol pentru a nu-si pierde viata. 192

Mostenitor prezumtiv al tronului deveni de data aceasu o ruda directa de-a lui M atei Basarab, un nepot de vara piobabil, Dncul Buicescu Om matur prin 1650 si ta ta a doi iecion mari, Preda si Papa, Diicul era un boier bogat, proprietar a mul te mosii, din care cea mai mare era Ihiicesin, linga Brncoveni, ramasa de Ia mama -sa Maria din averea boierilor craioveni. nrudirile lui erau din cele mai straluc ite si mndria lui fara margine. Trait n ultimii ani ai iui Matei Voda n marire si ci nste, ca un viitor Domn ce era menit sa fie, el ducea de pe atunci o fastuoasa vi ata de Voievod. Cnd venea la curte, zice Paul din Alep, ii vedeam ntovarasit de 50 60 oameni, tot asa si la plecare. nsa boierii nu-I iubeau pe Diicul pentru usurinta mintit iui. Ei, si cam toata tara de altfel, ar fi poftit Domn dupa Matei pe serdarul Constantin, copil din flori ai iui Voda Radu Serban, a carui amintire ramasese buna printre batrni. Acest Constantin avea de mama pe o femeie numita Elena, nevasta unui popa Consta ntin din Bucuresti, cu care Radu Voda intrase n dragoste n timpul domniei lui. O nz estrase apoi cu mosule Dobreni si Tntava linga Bucuresti, si o marita cu Neagoe, logofatul din Trgoviste. Elena trai pna n 1642. nsa odrasla nascuta din aceasta conv ietuire nu fu recunoscuta de Radu Voda, ceea ce nu mpiedica pe tnarul Constantin, care prin sora Ancuta era cumnatul lui Nicolae Voda Patrascu si prin cealalta so ra, Elena, cumnata marelui si influentului postelnic Constantin Cantacuzmo, sa a junga nu numai boier, dar nca, constient de originea lui, un boier dintr-acei cu multe ilose si o nemarginita ambitie. Desi nsemnat la nas pentru a nu pistea domni, iocmaj aceasta era dorinta iui cons tanta, sa domneasca. Eacut serdar de Matei Voda, el luptase vitejeste n Ardeal, a la-turi de Racoczi, mpotriva armatelor celebrului Homonnay. ntors n tara, s-a bucurat o vreme de o mare favoare pe lnga Matei Basarab si a nada jduit ca batrnul Voievod ! va numi pe ci mostenitorul tronului. Favoarea lui Voda n torcndu-se nsa curnd de Ia el pentru a li data nepo-tuiui Diicu Buicescu, Constantin fu att de suparat, nct, cnd ntlnea pe acesta la Curte, nici nu-si scotea caciula din cap e!, odrasla de Domn, cu toate ca era numai serdar, iar Diicul spatar. O atare n ecuviincioasa purtare si li pe Voda sa-i scoata comanda si sa-l alunge de la Cur te. Constantin Basarab pleca la tara, nu numai mhnit, 193 dar cu ura n suflet si cu dorinta unei grabnice razbun n timpul acesta, Matei Voda fu nevoit sa duca rr triva Domnului Moldovei acele ult ime lupte, de pe u1 carora Vasile Lupu si pierdu domnia. La Finta, pe lomita', desi era om de aproape 70 de ani, Matei Basr se Supta cu avntul acelor tinereti ce avusese pe vre lui Mihai Viteazul. Un glonte i rani coapsa si calul ucis sub el . Fara a cata rana lui, se urca pe alt cal si arunca din nou n nvalmasala luptei, m biind prin cuvj si exemplu ostirile sale la mpotrivire.'18 VasiSe Lupu ginerele sau , cazacul Timus* fura pusi pe fuga, iar Ma1 Voda se ntoarse glorios la Trgoviste, n sa cu rana din a si cu o alta n picior, care-1 silira sa se aseze n pat si trimita

dupa doftori. La vrsta lui, ranile se nchid greu, iar n tara doftc iscusiti nu erau. ncaput pe mna arbierului domnesc apoi pe aceea a barbierului lacob din Fagaras, Matei Voi n loc sa se ndrepte mergea din ce n ce rnai rau. Doami Elena, ngrijorata la culme, trimi se dupa medicul polc al lui Racoczi hirurgus care nici el nu u mai iscu dect barbie rii munteni si ardeleni. Foarte interesanta este aceasta scrisoare a Doami catre Racoczi att prin stilul e i, mpestritat de latinisi si chiar de ntregi fraze latinesti, ct si prin faptul scr isoarea fiind scrisa cnd batalia nu era nca terminai Doamna, refugiata atunci la R ucar (nord de Cmpulunj ascunse principelui Ardealului ranile capatate de barl tul ei. Helena, Dei gratia Principesa Valachiae Transalpini etc. din prietenia si voia ce a buna care avem catre di vecinii nostri cei buni si credinciosi, n-am pu tut zabc a nu face si pe dv. partasi acestei vesti bune si vest care mi se aduse astazi miercuri dupa-amiaza, 18 zi de rnaiu, aici n satul nostru n Ruc ar, de la Maria Sa prt luminat Domnul meu, cum era marti, sa fi avut razbc foart e greu cu pizmasul nostru Vasile Voda si cu gner sau cazacul, si ostiile Domnu-me u i-au nconjurat n to; partile si asa avem nadejdea n mila lui Dumnezeu sa surpe se metia vrajmasilor nostri... (cteva fraze latine! de lauda lui Dumnezeu)... Pent ru ca, n iutimea razboiul) ctiva din boierii nostri cei de frunte s-au ranit, de v a n cetatea dv. vreun hirurgus bun, care sa poata i folos, dvs. sa nu-1 opri ti sa vie fara zabava cu acea; sluga a noastra, ca aici la noi snt oameni prosti , nu mesteri cum ar trebui. Noi, drept aceia, foarte vom194 har d-voastre. I n ten m, Divina tutela, Vestres amplitudinea Vehementer Commend amus. Datum Rucarum die 18 mensis mai, anno mundi creationi 7161. Vestras Amplis -sjrnarum Dominationum Vicina Benevola. H e ie na- Voda urmnd a lncezi n pat, serdarul Constantin gaseste n sfrsit prilejul sa se razbun e pe el si sa-si pregateasca domnia. El este acel care strni printre seimenii si d arabanii lui Matei Basarab spiritul rascoalei. Le spuse ca vistieria e plina de bani, dar ca lor lefi le nu li se platesc, fiindca, Voda fiind batrn si bolnav, b oierii care-1 nconjoara fura tara n folosul !or. Si atunci se rasculara acei ostasi care urcasera pe Matei n scaun si care nvinsesera acum n urma la Finta pe Vasiie Lu pu al Moldovei si, zice cronicarul, strigau prin Curtea Domneasca ca sa le dea le fi, ca ei au batut razboiul cu Vasiie Voda, ca nu le mai trebuie sa le fie Matei Domn, ci sa se duca sa se calugareasca, batrn fiind si bolnav, si att se ndrjira . nebunii, ct i-au luat tunurile si ierburile si le-au scos i afara din trg, si au i ntrat n casa Ia Matei Voda unde zacea, si cereau sa le dea le f i Ie sau vor spar ge camarile sa si Ie ieie singuri. Iar Matei Voda, neputincios, privea la 'fiarel e acestea si nu se putea urni. Doamna Elena si pierdu cumpatul s nu mai stiu ce sa faca, sa-si ngrijeasca sau sa caute a potoli pe nebuni, nsa acestia, odata pornit i, nu se mai oprira. Le intrase n cap ca Ghinea vistierul si Radu Ar ma sui nu la sau pe Voda sa li se dea le f i le. Si pe cnd Domnul statea pironit n pat, ei ncepu ra a cerceta toata casa pna-i gasira ascunsi ntr-o camera si-i adusera n brnci pna n ata lui Voda. Apoi i-au scos din palat, batndu-i pna au iesit din trg, unde era strn sa toata oastea, si, acolo i-au sfarmat cu sabiile. nnebunita de spaima, Doamna Elena se mbolnavi si ea. Cteva zile mai trziu muri, de i nima probabil, iar bietul Voda nici nu o putu ntovarasi la ultimu-i lacas. Pe piatra ei de mormnt, n biserica domneasca a Tirgo-vistei, a pus doar sa i se sa pe nduiosatoarele cuvinte, ca au trait mpreuna de doua ori douazeci de ani. Matei Basarab nu mai trai mult nici ei. Cteva luni abia dupa moartea Doamnei, n to amna, se putu scula n sfrsit din pat si, poruncind sa i se puna caii la radvan, ie si din oras afara sa faca o plimbare. Cnd voi nsa sa se ntoarca la Curte, gasi pe se imenii si darabanii Iui nfipti 'n fata portii, strigndu-i sa plece la mnastire sa s e calugareasca. Trei zile I-au tinut afara, n frigul toamnei, 195 sl numai dupa ce tura rascumparati, lasara sa intrt n casa, mai bolna

v dect nainte. Matei Voievod si puse atunci n gnd sa-si desfiintezi .garda, care prin apucaturile ei prea ajunsese sa calc^ pe urma ienicerilor din Stambul, facatori si desfacato ri de domnii. Voia sa ceara ajutorul lui Racoczi, care sa-trimita o armata destu l de puternica pentru a putea gruma pe toti seimenii si pe toti darabanii, cei c are-1 nalta sera n scaun si acum l voiau calugar. De altfel, acestia, asmutiti mereu de Constantin serdarul, erau gata n pri-mavara urmatoare sa faca o a treia rasco ala, din care Matei Voievod s-ar fi ales desigur cu capul retezat, daca DumneJ zeu nu i-ar i luat viata nainte sa i-o rapeasca soldatii lui La 9 aprilie 1654, Ma tei Basarab Voievod se stinse n paj latul sau din Trgoviste, Ia vrsta cam de vreo 6 8 de ani] Constantin serdarul, care se afla la mosia lui Dobrej nu, linga Bucuresti, alerg a ntr-un suflet pna la TrgovisJ te, pentru a sosi acolo nainte de Diicu Buicescu, ca re se afla tocmai n Oltenia, lnga fiul sau bolnav, nainte chia ca mortul Voievod s a fie ngropat, pe cnd i zacea trupu ntre faclii n camera domneasca, seimenii s i darabanii] armati, l alesera Domn pe Constantin Serban Basarab, carui domnie s e va vedea mai departe. Pe viteazul, bunul nteleptul Matei Voievod l ngroj para apoi n biserica domneasca, ln ga Doamna Elenai Peste ctiva ani nsa, trecnd turcii prin Trgoviste, arsen orasul, cu rtea si biserica, iar boierii, care-i fusesera credinciosi, i luara ciolanele de a colo si le ngropara din noi n ctitoria lui din judetul Vlcei, tocmai sus pe-un vrf d e munte, la mnastirea Arnota.49 Cnd merg excursionisti la Bistrita, li se ntmpla unora sa se osteneasca a urca si pn a pe culmea acelui munte. Ei vad atunci o frumoasa lespede de piatra, pe care ac umi 300 de ani o mna evlavioasa a sapat duioase cuvinte n] amintirea marelui V oievod: Aici zace Matei Basarab,\ cu mila lui Dumnezeu odinioara stapn si Domn al Tanii Romnesti, barbat ntelept, ndurator si milostiv, ntemeietor si noito a multor biserici si mnastiri, niciodata biruit, ci biruitor, dusmanil or nfricosat, prietenilor de folos,i mbogatitor al tarii safe, cel ce n plina p ace a domnit' 21 de ani. A adormit ntru Domnul la cinstite batrncte, n anul 1654 .

DOAMNELE TUDOSCA SI ECATERNA ALE LUI VASILE LUPU n istoria culturala si n istoria anecdotica a Moldovei, una din cele mai interesa nte perioade este aceea a domniei lui Vasife Lupu. l se zicea albanezul. Ion Neculce l numea chiar Domn strain. Dar Vasile era romn. Ven se, copil, dintr-un sat de pe rul Trnovei50 si era familia Iui din Thesalia. Romn m acedonean. Mama lui, Irina, era romnca si ea, poate chiar de prin partile noastre . Ca vorbea stricat romneste, se poate; dar e mai probabil ca vorbea corect, nsa cu a ccent. Nu putea pronunta pe t si pe z. Spunea ceara n loc de teara si a sloboj n I slobozi. Limba macedo-romnilor, influentata, n pronuntare nai ales, de cea greceasca, este u n dialect, nu o limba stricata, precum nu este stricata nici moldoveneasca, nici ardeleneasca. Dialectul este un fel de a se exprima localnic, dar obstesc, si ca atare corect. Asadar, departe de-a fi train, Vasile Lupu aduce dimpotriva o inter esanta nota de etnologie romneasca n cronologia Domnilor nostri. Tatal sau, Nicola e, a venit din meleagurile macedonene n Muntenia noastra cam pe la sfirsitul domni ei lui Vlihai Viteazul, l afam mai trziu vel aga, ceea ce nsemna oe atunci capitan d e osti. Iar pe fiul sau Lupu l vedem kind cu el ia Iasi ntreaga Iui familie, pe mam a-sa Irina, ;>e fratii Gheorghe si Gavril si pe surorile Mancuta si Marga!51 Ca Irina o fi fost de prin partile noastre, o dovedeste nrudirea lui Vasile Lupu cu atti boieri moldoveni; caci ie ar fi fost si mama-sa din Macedonia, cum ar fi fost el 1 ar primar cu lorga postelnicul, cu Stica pivmcerul si u surorile !ui S tamatie Hadmbul, marele postelnic? ^)imitrie Cantemir zice ca neamul lui Vasile Al banitul era nai mult la numar dect toate celelalte. 197 //^ La aceste nrudiri si mai adauga ei pe-ale nevestei, Tudosca, fata vornicului Coste

a Bucioc si a Candachiei Soldan, pe care o lua n casatorie n timpul domniei lui Ga spar Gratiani (1619 1620), nun mare iindu-i nsumi Voda. Bucioc era unui din marii si bogatii boieri ai tarii. una din fete, Catrina, o m aritase cu lordachi Cantacuzi fratele vestitului postelnic din Tara Romneasca, si pe ce lalta, Alexandrina, cu vel comisul Malai. Pentru a si-1 ale deci pe Lupu c a al treilea ginere, mai ales ca n 1619 ace* era abia logofat al doilea, nseamna ca vornicul Buci pipaise ce fel de stofa zacea n viitorul Domn al Moldov Si, n a devar, att cronicile tarii, chiar acele dusmane li',, cit si autorii si ambasador ii straini l arata ca un om ntreg la trup si la minte, destept, cu carte, cunoscnd mai mul'e1 limbi si cunoscndu-le bine, vioi, ndraznet, viteaz si ambitios, mai cu s eama ambitios. Din casatoria lui cu Tudosca Bucioc s-au nascut tr i copii, un fiu Ion si doua fete, Maria si Ruxanda. A tre a fata ce-a avut Vasile Voda a ramas, astazi, nca nu bir e Jndentificata. ' Despre toate aceste va fi vorba n capitolul urmator.' Cit despre Tudosca, desi fata de boier bogat ajun: a/ Doamna unui mare Voievod, ea a ramas n istorie o !'-' gura stearsa. Nu e vorba c-a si fost o necajita femeie -i) foarte fara noroc. < Necajita a fost din pricina slabiciunii ce avea sotul .i1, pentru sexul frumos, de nu mai punea nici un fru ci.J pornea pe povrnisul patimii. Miron Costin spune ca si ' casele boierilor, lundu-le fetele, peste voia parintii ia s tiitorie; iara oamenii de casa lui, nepotii lui Vasile Vo< mai mare sila faceau i urmeaza o fraza care, ast-convenientele sociale nu mai ngaduiesc s-o repetam. Dar nu era numai att. Aceasta activitate extracasn ar fi facut-o pe Tudosca sa su fere si sa rabde, dar ea r avea si alte cuvinte de vesnica grija. Mereu agitat s i de o nemarginita ambitie, Vasile Lupu s-a expus la to pericolele posibile n ved erea reusitei planului ce urmai domnia tarii. Si ajuns Domn, a urmat a se expune s: razboaie si-n politica la pericole si mai mari pentru o mai mare ambitie: ntrunirea ambelor domnii, a Mol vei cu a Munteniei, iar daca s-ar fi putut, de ce nu, tro Bizantului, n vederea acestui din urma vis, ndenr poate si de fratii Cantacuzino, el si-a adaugat n domniei ud numele iui de Lupu si pe acel de Vasile, care amintea pej 198 autocratii Bizantului, si a introdus pravilele rafinate ale disparutului imperiu ntr-o tarisoara care pna atunci se crmuise doar cu obiceiul pamntului. Chinuita viata a Tu do scai ncepu ndata dupa nunta. Ta-tal si barbatul ei, desi er au oamenii lui Voda, nu se puteau mpaca cu potilica acestui Domn strain, care, du pa attea te-menele facute turcilor, abia ajuns n scaunul Moldovei, se dadu din par tea polonilor. Gaspar Grazziani, simtind pe acesti boieri potrivnici politicii s ale, hotar sa-i suprime. Lui Vasile Lupu i gasi pricina ca nu da bine seama de che ltuielile vistieriei02 si-1 baga n temnita, supunndu-l la chinuri. Iar pe Bucloc, fi ind cel dmtj boier al tarii, nu ndrazni sa-1 nchida, ci socoti mai cu cale sa scape de el prin viclenie. Oprindu-1 ntr-o zi la masa, spune Miron Costin, nchinnd la Buci oc cu veselie, au pus de i-au dat otrava. n loc s-a simtit Bucioc otravit si s-a sculat de la masa si s-a dus la gazda, avnd ierburi mpotriva otravci, date de la u n doftor prieten, ca astepta una ca asta de la Gaspar Voda. ndata ct a luat ierbur ile, a si nceput varsa otrava, cu mare cumpana de viata. A doua zi s-a facut rasc olit, si Gaspar Voda, dnd vina stolnicilor, a zis ca au facut bucatele coclite. Aflnd de legaturile cu polonii, turcii mazilira pe acest Domn strain, italian sau srb, ce-o fi fost, originar din Gratz, si ajuns Voievod al Moldovei. Cu un curaj pe care nu-l avusese nici un alt Domn nainte, Gaspar Voda porunci garzii lui sa o moare pe capugiul mparatesc si pe turcii ce-1 ntovaraseau, si apoi se retrase n cet atea Ho-tinului Acolo, nsa, el fu asasinat de boierii Septeiici si Goia, care cre deau ca vor fi astfel pe placul noului Domn numit de Poarta, Alexandru Ilies. Ac esta, nsa, caruia nu-i placeau tradatorii, puse sa li se taie capetele, iar trupur ile lor le aruncara n esitoare (W.C.), ceea ce inspira iui Miron Costin cugetarea c a dupa spurcata fapta, scrnava moarte vine.

Intrnd n tara s nestiind ca vornicul Bucioc fusese potrivnic planurilor tradatoare ale lui Grazziani, crezndu-1 dimpotriva nteles si el cu polonii, turcii l cautara p entru a-1 ornor. Bietul om fugi la Braniste, mosia finului sau Teodor Bramstenu, c are, n Ioc sa-i gazduiasca si sa-1 ascunda, cum's-ar fi cuvenit, l duse a doua zi, legat, plocon Iui Skender Pasa. O! sa-1 bata Dumnezeu hin ca acela, exclama inimosul cronicar. Si daca 1-a dus la Ske nder Pasa, ndata a apucat de 1-a ntepat pre Bucioc, saracul, cela ce puj rurea sfa tuia pe Gaspar Voda spre bine. lata deci cum, abia un an dupa nunta, si pierdu Tu-dosca parintele. Iar de acum na inte o va duce ntr-o necurmata grija pentru zilele barbatului ei. Sub toate domniil e urmatoare, Vasile Lupu si va pregati pe-a lui. n J633, crezu, n sfrsit, ca i-a batut ceasul. Boierii si tot poporul se rasculasera mpotriva lui Alexandru Ilies, fiind nemultumiti la culme de favoritismul ce arat a acest Domn grecilor, si n deosebi lui Batiste Veleli. n capul lor se afla sotul Tudoscai, ajuns acum vornic, nsa des-frnata prostime, cum i zice cronicarul poporulu i rasculat, odata pornita nu mai stiu sa se opreasca. Ea se ntoarse acum chiar mpo triva aceluia care-o pusese n fierbere, anume ca este si el unul din greci, zise cr onica. Si i-av zvrlit un taran cu un os, de 1-a lovit n cap, de care lovitura a fos t ranit multa vreme Vasile vornicul. Alexandru Ilies, dnd pe" Batiste Veleli53 pe mna ras-culatilor, care-1 omorra, para si tara, ntovarasit fiind pna la Galati de boierii care-1 escortau pentru a-1 pazi mpotriva prostimei. ntorsi la Iasi, boierii se sfatuira pe cine sa aleaga domn. nsa, daca multi din ei strigau Sa ne fie Domn Lupu vornicul, altii l cereau pe Barnovski, de domnia carui a fusese tara foarte multumita. Lupu, siret, se dadu din partea celor din urma s i sfatui el nsusi pe boieri sa trimita n Polonia sa-1 cheme pe Barnovski, care tra ia retras la vechea mosie Ustie a Movilestilor, ncaputa n minile lui. Pe de alta pa rte, nsa, el staruia din rasputeri, prin oamenii lui, trimisi la Abaz Pasa din Sil istra si la Kislar Aga din Stambul, sa i se dea lui domnia. Miron Barnovski, cei care zicea ca dulce este domnia din Moldova, sosi ndata la Ias i, de unde o si porni fara zabava, prin Bucuresti, fa Stambul, pentru a cere con firmarea Portii. Printre boierii care-1 ntovaraseau era si Vasile Lupu. nsa ajuns Ia hotarul Tarii Romnesti, el se prefacu bolnav si se ntoarse la Iasi, iindu-i frica de Matei Basarab , care, ajuns de curnd Domn si cunoscndu-i planurile si uneltirile, le-ar fi putut dezvalui lui Barnovski. Ceea ce se si ntmpla. De pe vremea cnd erau tineri amndoi s i locuia Vasile Lupu nca n Trgoviste, oamenii acestia s-au' urt, fara ca sa se stie b ine de ce, iar cnd au ajuns Domni, au platit romnii cu sngele lor, n razboaie fratri cide, dusmania acestor Voievozi. Cum afla deci Matei Basarab de plecarea vornicului Lupu, el repezi o ceata de ca lareti sa-J ntoarca, nsa iute de picior, vornicul scapa. 200 ntre timp, Miron Barnovski ajunse n Starnbul, unde, n loc de domnia Moldovei, i se dadu silnica gazduire n nchisoarea Celor Sapte Turnuri. Vasile Lupu, prin oamenii lui, prin daruri, prin fagaduieli, lucrase'att de bine, nct bietul Miron Voda, care fusese un Domn bun si un om foarte de treaba, si pierdu n curnd capul, care-i fu r etezat chiar sub ochii sultanului. Acum, Vasile Arnautul, din Iasi unde se afla, nu se mai ndoi de izbnda. nsa domnia fu data lui Moise Movila, care se afla la Constantinopol si care, dupa ce saruta p oala padisahului, o si porni pe data spre Moldova. Vasile Lupu, vazndu-si uneltirile zadarnicite, ngalbeni de mnie. Presimtin'd ce-1 as teapta si c-ar putea fi nvinuit de moartea lui Barnovski, el fugi din Iasi nainte d e sosirea lui Voda Moise. Tupilat nti prin paduri, rataci o vreme prin Moldova, pna putu, travestit n negustor, sa treaca Tara Romneasca si de acolo la Cons-tantinopo l. Pe Tudosca, pe copii, pe mama sa Irina, pe frati si pe surori i lasase n Iasi, cee a ce este de mirare, caci ndeobste familiile boierilor haini nu o duceau bine la s chim-barile de domnie. Mai de mirare este nsa faptui ca Moise Movila nu le-a facu

t nimic. Ba, dimpotriva, Tudosca si copiii ei fura cinstiti de noul Voievod si aj utati la nevoi, ceea ce este cu att mai ciudat, cu cit Moise Voda stia bine ca vo rnicul Lupu nu se dusese la Constantinopol n plimbare, ci pentru a umbla sa-i sco ata domnia. Dar era Movila probabil fire crestineasca, cum zic letopisetii, care-i aduc laude la fiece pas. Nici Vasile Lupu nu se lasa mai prejos. Cnd ajunse n sfrsit, n primavara anului 1634 , sa-si alunge rivalul din scaun, mai nainte de a sosi n Moldova i scrise o lunga s crisoare din Stambul, multumindu-i pentru felul cum se purtase el cu familia lui , dndu-i voie sa plece din tara unde o vrea, fara a fi suparat de nimeni, sfatuin du-1 sa nu vie la Poarta, caci turcii n-au gnd bun cu el, si rugn-du-i sa nu se su pere ca i-a suflat scaunul Moldovei, asa fiind aceste lucruri, ales al Domnilor, sub ornduiala lui Dumnezeu, fara care nu este domnie. Moise porni n Polonia, unde mai trai ctiva ani, linistit si cinstit de toti, iar V asile Voda se ntoarse la Iasi, unde-1 astepta o viata zbuciumata, dar o glorioa's a domnie. Fata vornicului Bucioc, ajunsa Doamna Tudosca, se muta din casa lor boiereasca l a Curtea Domneasca, nsa acolo pare a nu-si fi schimbat ntru nimic obiceiurile viet ii 201 sale tihnite. N-o aflam amestecata nici n politica, nici n operele de binefacere, nici la zidirea bisericilor sau aju-torarea mna stiri tor, si nici macar, ca veci na Doamna Elena a lui Matei Basarab, n miscarea culturala, care marcheaza att de s tralucit epoca acestor domnii pamntene. Ea avea nsa desigur o grija, pe care ne-o n chipuim foarte activa: cresterea copiilor, care a fost att de aleasa, nct chipul Do amnei Tudosca, sters n viata publica, apare luminos n viata privata. Pentru a face din fetele ei, vestit de frumoase, niste domnite att de cautate de toti rnarii ar istocrati vecini, nseamna ca Tudosca era ea nsasi o priceputa educatoare si o harni ca gospodina. Primii ani de marire i-o fi petrecut linistita, precum linistita a fost si domni a sotului ei. Turcii, ocupati cu razboiul din Persia, lasasera pe poloni n pace, s i Moldova putu sa rasufle. Vasile Voda ceruse voie de la Poarta sa nu plateasca tributul timp de trei ani, pentru a putea restabili finantele tarii, fagaduind ca apoi toata suma va fi varsata dintr-o data n anul al patrulea. Asa nct, ntre 1634 s i 1637, moldovenii au avut n sfrsit un trai linistit, iar Voievodul lor a putut sa vada n tihna de treburile tarii. Rivahznd cu vecinul si marele sau dusman Matei Basarab, Vasile Lupu nzestra si el tara cu institutiun fo-lositoare, introducnd limba moldoveneasca n biserica si n can celaria statului, facnd legi luate dupa codicele bizantin, precum si tipografii, tiparituri si o scoala n care nvata latineste, slavoneste, greceste si romneste. Biserica Gol ie L, re i n noi ta in i niregime de ei, si Trei leiarh i, unui dm cele mai trumoase monumente din Ro mnia, smt martori bunului gu st al acestui Domn bogat, cultivat si ntelept. Cu apucaturile Iui de despot oriental si nemarginita ambitie ce-1 rodea, Vasile Voda stiu sa dea Curtii lui din Iasi o stralucire pe care n-o mai cunoscuse nici macar n fastuoasele timpuri ale lui Radu Mihnea. Strainii veniti n treacat pe la noi ramneau uimiti de luxul desfasurat de acest Voievod si de eticheta acestei mi ci Curti, care amintea pe acea din Stambul, sau mai curnd chiar pe acea din Bizan t. Ca si la serai, pentru a patrunde la Curte, trebuia sa treci nti printr-o prima mpr ejmuire, pazita de 500 de puscasi, apoi, pe o a doua poarta, intrai n alta ograda , pazita de 100 de pedcstri, si de acolo abia n ograda a treia, ui -fateau de stra ja 250 de purtatori de steaguri. Cnd 202 intrai n sfrsit n palat, 50 de paznici la usa si o armata de boieri si de boiernasi , foind prin coridoare si prin anti-camere, duceau pe straini la marele logofat care-i introducea la Voda. De altfel, curtenii locuiau ndeobste la Curte, ca la Ve rsailles. Zece capitani de serviciu dormeau Ia usa lui Voda si zilnic era Curtea pina de lume. Bandini spune ca peste doua sute de invitati se perindau la palat,

de Ia rasaritul la apusul soarelui, ba n audiente, ba la dejun, Ia masa, la cafe le sau la dulceata. Mesele aceste erau de o bogatie nemaipomenita. Talgerele si farfuriile erau numai de argint si de aur; la fel cupele, cutitele si linguritel e la ocazii mari se ntrebuintau chiar si furculite, ceea ce este de mirare, ntruct este stiut ca nici Ludovic al XlV-lea nu ntrebuinta nca aceasta unealta, astazi in dispensabila. Domnul statea n capul mesei ntr-un ji!t de catifea, spatarul lnga el i tinea cuca, spada si sceptrul, paharnicul i turna de baut, vin si bere (un pahar de bere dupa 2 3 de vin). Bucatele se aduceau acoperite cu servete pentru a nu se raci si nainte de a fi date lui Voda erau gustate de marele paharnic. Ce nu- place a stapnului era pus sub masa pentru cini. Iar n timpul acesta, usierii, tinnd n mna iegc cu minere de argint, pazeau ordinea n sala, pe cnd ntr-un colt ziceau lautarii tigani cntece batrnesti, iar dintr-at colt, cnd nceta taraful, cntau dascalii biser sti sub icoane aprinse. Voda, care stia multe, vorbea de nevoile tarii, de polit ica, de poezie, de legile bizantine si de autorii eleni. Vorbea romneste, dupa cu m am vazut, cu accentul tinutului sau, nsa turceasca o poseda bine, iar greceasca la cea mai mare perfectie. La mesele obisnuite, femeile nu veneau. Ele mncau, cu un ceremonial cam la fel, n camara Doamnei Tudosca. nsa la ospete mari, Anul nou, la nunti mai ales, Domnul, Doamna, domnitele, boierii si jupnesele, musafirii straini mncau toti laolalta, n l egatura directa cu odaile Domnului si ale Doamnei odai mpodobite cu covoare n fir d e aur era biserica Sf. Neculai, biserica domneasca. Slujba asculta Vasile Voda de pe scaunul din dreapta naosului. Pe fiul sau, most enitorul tronului, l tinea linga el, de-a stinga, iar de-a dreapta statea vornicu l cel mare. Ct despre Doamna, o tinea la ctva pasi, n urma, nconjurata de domnite si e jupneseie boierilor si mbracata n scumpe rochii de matase, peste care aruncau alb astre saluri de Alep. Ele erau mpodobite cu lanturi de aur si bratare batute n nes temate. Pentru a da o idee de luxul acestei mbracaminte, vom arata ca numai nastu rii hainei 203 lui Voda costau 100000 galbeni, iar mbracamintea Doamnei se ridica la peste 400000 . Ceremoniile mari erau uimitoare. Mai nti, cnd Voda ^trecea dintr-o odaie n alta, ost asii faceau gard de-o parte si de alta, si n fata lor faceau gard boierii. Usieri i mer-^geau nainte cu toiagurile de argint, un spatar purta sccp- trul, un altul spada si un al treilea sulita. Toata lumea ise pleca n fata Voievodului cu minile la piept. Ma rog, parca ar fi fost Vasile Lupu Arnautul autocrat al Imperiului B izantin. De Anul nou, de Boboteaza, de Pasti, se desfasura un ;:fast care umplea de admir atie nu numai pe misionarul ^italian Bandmi si pe sirianul Paul din Alep, dar ch iar P pe superbii nobili poloni, obisnuiti cu luxul si cu maririle, t Cnd pleca s a cerceteze tara, n carete captusite cu ;matase aurita, Vasile Lupu avea cu el un alai de 3000 de t'calareti, 2000 de pedestri si 100 de ieniceri, iar pajii lui ,Voda erau mbracati n purpura. .; Taberele erau mpartite n strazi de corturi, printre iele foiau negustorii, care , cam la o mie, ntovaraseau ^aceste alaiuri. Ca acest Voievod tinea pe linga sine sase secretari pentru corespondenta n diferit e limbi, ca nu numai cronl- ci!e noastre, dar si strainii l arata ca pe un om extr aor-1 dinar de nzestrat di caractere rizoluto e di spirito franco, l capace di reai izzare grandi impressi", n-ar fi poate o do> vada ndestulatoare a firii alese a acestui Voievod, pe ' $ care unii autori (Tanoviceanu) l trateaza de Domn rau e si de tradator", cu o nev rednica purtare". Ca n lunga " lui domnie au fost oameni care nu 1-au iubit, este firesc, . si c-a omor t n douazeci de ani 40 000 de oameni toti > hoti este iarasi adevarat, nsa c-a fost un mare Voievod, iubitor al dreptatii, o dovedeste felul cum si tinea Diva nul, n fiecare zi, si uneori de doua ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza. Dinaintea lui se nfatisau nti cei mici si slabi, si pe urma cei mari si puternici alta dreptate

decit cea mpartita de Radu Mihnea! Oricine se poate tngui mpotriva oricui, chiar mpotriva fratilor lui Voda. Gheorghe si Gavril, fratii lui dupa mama, au stat trei zile Ia nchisoare pentru o vina dovedita din pra unui strain, caci zicea Vasile Voda: Nu-mi pasa de frate, de fiu sau de fiica, ci dreptatea este una si singura pentru toti. Eu nu socot omul, ci dreptatea, nu lucrul, ci legea (cea introdusa de el, de altfel}. Daca ar fi ca jumatate din Moldova sa fie rea, sa piara, numai sa ramie cea buna". 204 Nenorocirea a fost ca acest mare Voievod a avut doua cusururi care 1-au dus la p ierderea domniei. Unul, ura lui mpotriva lui Matei Basarab; al doilea, o nepotoli ta ambitie, care fara mijloace de realizare nu poate niciodata duce la bun sfrsit . Dupa abia trei ani de acea pasnica domnie aratata mai sus, Vasile Voda ncepu sa s e agite, n 1638, fiul sau Ion avea vreo 16 17 ani, vrsta, socotea el, buna de domnie . Pe de alta parte, la vechile resentimente mpotriva lui Voda Matei (dusmania din tinerete si tradarea planurilor (sale fata de Miron Barnovsky) se adaogise unul nou. Pe cnd era el n Constantinopol, umblnd dupa domnie, cheltuise multe pungi de bani pentru a curma zilele lui Curt Celibi, sprijinitorul grecilor si dusmanul n empacat att al lui Vasiie Lupu, ct si ai lui Matei Basarab. Dupa ce ajunse Domn, el ceruse vecinului sau restituirea jumatatii acestor sume, dar Matei refuzase, sub cuvnt ca nu el ndemnase pe Vasile la acest omor de care se lepada si, ca Pilat din Pont, se spala pe mini. Toate aceste resentimente ntrunite si hranite n ascuns izbu cnira ntr-o buna zi n sufletul Domnului Moldovei cu o violenta nemaipomenita. El nce pu sa lucreze pentru a scoate domnia Tarii Romnesti lui Matei Basarab si a o da m inorului sau fiu, Ion. Acest slab si deznodat si de mini si de picioare", cum zice cronicarul, era nca una din marile griji ale Doamnei Tudoscai. Pe fetele ei, frumoase si vrednice, le-o fi iubit cum se iubesc copiii de viitorul carora nu-ti este grija. Dar pe acest singur baiat slabanog si infirm l ras-fatase maic-sa cu o deosebita dragoste, si nu i-ar fi placut sa-1 vada obosindu-se a fi Domn. Noua ambitie a lui Voda o pus e n toate halurile. Dar Vasile Lupu nu cerea fatur, el poruncea. Pregatindu-si nti t erenul politic ?i adunndu-si apoi ostile, porni asupra Domnului Munteniei, ncercare a lui nu izbuti, dupa cum este cunoscut. Ctiva alti ani de noi pregatiri, de uneltiri, de nivelari de teren, de pungi de g albeni aruncate cu nemiluita, pna ntr-o zi, toate pareau att de bine pregatite, nct V asile Lupu si trimise fiul la pasa din Silistra pentru a fi ntronat de acesta n scau nul tarii vecine. Matei Voda nsa, n Trgovistea lui, nu dormise. Cunoscnd toate misca rile aprigului sau dusman, uneltise la rndul Iui si-si secase tezaurul pentru a h otar Poarta sa nu dea ascultare intrigilor Voievodului Moldovei. Pasa din Siiistra primi porunca de la vizir sa puna mina pe Ion, fiul lui Vasile 205 Lupu, si sa-I trimita legat la Stambul. Din fericire, trimisul lui Voda, posteln icul lenache Catargi, sosise Ia pasa nainte de fiul stapnului sau si prinse de ves te despre cele ce se puneau la cale. El trimise pe data raspuns boierilor care s e aflau ntr-un sat lnga Durostor sa opreasca pe fiul lui Vasle Lupu de-a veni la Si listra si ndata s-au ntors Ion Voda, cam cu uga, de grija pasei", zice Miron Costin, care mai adaoga: si asa au iesit si a doua ispita pentru domnia tarii muntenesti" . Vasle Voda si musca pumnii de necaz, dar nu era om sa se lase nvins. Pe de o parte mai unse, foarte gras, toate rotile carului Stambuluiui, iar pe de alta strnse os ti numeroase, pedestrime si artilerie, si porni cu razboi mpotriva lui Matei Voda . n Iasi, puse Domn pe fiul sau Ion Voda n scaunul tarii, cu boieri, cu ispravnici, cu domnie deplina", zic letopisetii, iar n Muntenia se opri la Ojogeni (Prahova) , unde astepta sa pipaie fortele si intentiile Domnului Munteniei. Nu ntrzie a Ie cunoaste, caci acesta i sosi n graba ntru nCmpinare, si din lupta care avu ioc se ale se Vasile Lupu cu o bataie care-i puse toata armata pe fuga. Foarte pitoresc zic

aceleasi letopiseti, scrise doar de-un moldovean, ca ostile lui Vasile Voda mai multa gatire la fuga au statut, dect fa razboi". Bietul Domn, necajit, fugi la Br aila, unde nadajduia sa-s4 strnga ostile risipite, nsa, a fiind acolo, prin nepotu l sau Stamatie Hadmbul, ca a trimis pasa sa-1 prinda, de la masa cum statea s-a s culat si, sarind peste gardul gradinii, s-a ascuns la un vecin pna i s-a adus calu l, cu care o lua apoi n goana pna la Galati. Sosit n tara, gasi pe fiul sau Ion lepada de domnie. El si strnsese baterii si le s pusese ca slaba lui sanatate hu-i ngaduie a fi Domn. De altfel, avusese dreptate, dupa curn vom vedea. Vasile Lupu, dupa mai multe hartuieli si nesfrsite uneltiri, facu n sfrsit pace cu Matei Basarab, abia n 1645, si, n semn de crestineasca nfratire, zidi o biserica la Trgoviste (biserica Stelea), iar Matei Basarab zidi alta n Moldova, la Soveja. Pe Fiul sau, de cum se ntoarse n Iasi, l trimise la Brussa n Asia Mica, unde erau nist e bai, pentru a-i ngriji sanatatea, nsa bietul Ion, slab si deznodat", muri pe drum , spre Stambul si Brussa. Avea abia 18 ani. Gndul lui Voda fusese, daca nu se vin deca nici acolo, mai ales de un brat care i se uscase, sa-1 trimita n Italia, la Padova. Dar nu mai fu nevoie, caci avu grija Dumnezeu de bietul baiat, mai mult dect tata-sau. Trupul 206 lui Ion fu adus ia Iasi si ngropat n biserica Trei Ierarhi, iar mama-sa, buna Doam na Tudosca, de multa jale si inima rea, muri curnd si dnsa, ntr-acelasi an (1639). Pe morrnnt, i s-a asternut acea minunata tesatura n fire de matase si aur. care-i arata chipul si bogata-i mbracaminte, tesatura tare a facut ocolul Europei, admirat a fiind de toti iubitorii de frumoase lucruri. Vasile Voda nu pare a fi jelit peste masura, deoarece aflam ca n acelasi an trimi se n Caucaz sa i 3e aduca o nevasta. Acum, trebuie cercetat pentru ce nu si-a ales el vreo fata din tara sau din veci ni, si i-a trebuit tocmai o cau-caziana, ca s-o faca Doamna n locul Tudosca. Femeile din Caucaz, circaziene si georgiene, erau vestite n tot Orientul pentru fr umusetea lor. Ele formau con-tingentul de capetenie al sclavelor vndute pe piata Stam-bulului. Cadnele imperiale erau n buna parte caucaziene, si nu o data au fost ele mame de sultani. De altfel, de mici copile erau supuse la torturi pentru a capata o talie frumoasa si picioruse mici, iar fetele urte erau n tara lor servitoa re, de orict de bun neam or fi fost ele, caci numai frumusetea dadea dreptul unei femei la bogatii, la rang social, la barbati bogati. Vasile Lupu se simtea prea mare Voievod pentru a mai avea nevoie de o casatorie stralucita. Pe de alta pare, Doamna Tudosca nu pare a fi fost frumoasa. Ce voia e l acum era deci o femeie frumoasa, care sa-i mngie anii unei maturitati nvecinata c u batrnetea. nsarcina pe acelasi lenachi Catargi, caruia i ncredintase pe fiul sau, cnd l trimise la Silistra, sa cutreiere muntii Caucazului n lung si-n lat si pe car e o va afla mai minunata, sa i-o aduca. Credincios stapnului sau, postelnicul Catargi cutreiera tara dintre Marea Neagra s i Caspica, pna puse mna pe un margaritar, care i se paru cel mai de soi din cte geo rgiene si din cte circaziene vazuse el n acea tara a paradisului femeiesc. N-o fur a, cum era obiceiul turcilor, ci, nu numai c-o ceru parintilor, dar mai capata s i nvoirea hanului tatarilor, sub a carui stapnre zacea tara cerchezilor. De altfel, verbul a cere" era sinonim n astfel de m-prejurari cu a cumpara". Tatal f etei capata 1000 de galbeni, mama 500 si hanul iarasi o mie. Acest din urma trg c u hanul tatarilor se facu n chiar capitala acestuia. Baccesarai, n Crimeea. Si acur n, sigur de el, lenachi 207 Catargi porni spre Moldova, sa duca lui Vasile Voda pe frumoasa Ecaterina, care era nsotita de micul ei frate si de o numeroasa escorta de moldoveni si de cerche zi. Acoio, n Baccesarai, se ntlnira ei cu calugarul italian Nicolo Barsi, care se na poia dintr-o calatorie de prin partile locului si care, ntors n Italia, si publica amin-tirile, din care extragem cele ce urmeaza54. Nicolo Barsi da Lucea, caruia i trebuia o tovarasie pentru a strabate acele nesigu re tinuturi", ceruse voie lui Catargi sa intre n convoiul lui, si astfel, la 19 a

ugust 1639, pornira cu totii spre Orkapu, unde ajunsera dupa trei zile, iar de a colo, de-a lungul Marii Negre, timp de 4 saptmni, prin tinutul tatarilor nohai, cu inima purice de frica cazacilor, sosira n sfrsit pe malul Niprului. Trecnd rul, ajut ati de un vnt prielnic, ei sosira la cetatea Oceacovu-lui (aceea n fata careia se n ecase feciorul Elisabetei Movila), n care se gasea vremelnic, pentru motive politi ce, marele pasa din Silistra. Petrecusera cu totii cteva ceasuri acolo ca sa mai odih-neasca caii si apoi, fara incident, pornira iar Ia drum. nsa, dupa ce strabatura abia trei mile, numai ce se po-menira ajunsi din urma de-un om de-al pasei, care, n numele stapnului sau, i cerea imperativ pe Ecaterina. Se vede treaba ca, n trecere, o fi vazut-o vreun tu rc si, minunat de frumusetea ei, o fi semnalat-o pasalei. Att lenachi, cit si sol ul hanului se mpotrivira de-a preda pe logodnica Domnului Moldovei, raspunznd ca s e vor n-fatisa ei dinaintea marelui pasa pentru a-i da cuvenitele talmaciri. Formn d din convoi un fel de lagar ntarit pentru a apara pe Ecaterina de vreo rapire pr in surprin-dere, ei, ntovarasiti de ctiva oameni, se napoiara Ia Oceacov, si, adusi n fata pasalei, si spusera pasul, ca nu pot preda acea fata, pentru ca le era ncre dintata de hanul tatarilor pentru a fi dusa Domnului Moldovei. Turcul raspunse ca n-arc nimic de spus, doar ca un ghiaur nu poate lua o musulmana de sotie. Catar gi, ploconindu-se adine, arata ca n-are nici el nimic de spus, doar ca circazian a era crestina, nu musulmana. Conversatia se termina prin n-temnitarea solilor si prin trimiterea unui caiaret sa ridice cu forta pe frumoasa circaziana. Ascunsa ntr-un carucior cu doua roate, printre carele cu merinde, si mbrobodita la fata, ea fu totusi descoperita si mpreuna cu fratiorul ei ridicata cu de-a sila si trim isa la Oceacov. Frumusetea Ecaterinei era, pare-se, uimitoare. Desi cnd fu nfatisata rapitorului e ra rosie la fata de atta 20S

piins, totusi marele pasa din Si'iistra ngalbeni cnd o vazu. Avea ochii negri, minile subtiri, dar pline, mijlocul mladios, gura mica, pielea zice Ni-coo Barsi, pareva che la grazie nela di tei persona hauess att de alba, nct la loro rezidenza collocala" (parea ca toate far-mecele si asezasera resedinta n persoana ei). Netrebnicul de pasa (tot expresia Iui Barsi) se ndragosti ca un neb un, si pierdu odihna si pofta de mncare si nu-si mai gasea locul. Cu orice pret vr u sa ajunga stapinul acestei comori. Fu nsa nevoit sa astepte raspunsul hanului, care, puternic si prieten cu sultanul, i-ar fi putut dauna, de i-ar fi calci peste voie. ntre timp, Catargi trimise de olac ia Vasile Lupu veste despre cele ntmplate, iar a cesta repezi un curier ia Stam-bul sa ceara dreptate. Ecaterina fu nchisa n cetate, mpreuna cu fratiorul ei si cu o circaziana. Ea fu dat a n grija unei hogea, care avea nsarcinarea s-o converteasca ia credinta lui Ma-ho med, pentru a putea mpiedica astfel nsotirea ei cu Domnul Moldovei. Biata fata, cu toata nenorocirea ei, si permise luxul de a-si bate joc de hogea. De cle ori vene a el la sedinta convertirii", o gasea asezata la masa mricin d carne de porc. La ve derea acestei necuratenii, turcul o lua la goana, si astfel scapa circaziana din cursa diavolului.n sfrsit, dupa doua saptamni abia, n care timp pasa traia n nadejdea unei vesti bune venita de la han, sosi si raspunsul acestuia: sa iasc pe Ecaterina sa porneasca n pace. Pasa nu se supuse. Dar dupa opt zile sosi trimisul lui Vasile Lupu cu un dar de 3000 de galbeni si cu rugamintea sa- napoieze logodnica. ncepu turcul sa sovaiasca, fiindca daca dragostea e de la Dumnezeu, apoi banul e darul dracului. Si pe cnd, pus n alternativa, nu stia omul ce sa faca, iata sosi s i ceausul sultanului cu porunca, sub pedeapsa de moarte, sa sloboada pe Ecaterin a, ca fiind logodnica vasalului sau, Domnul Moldovei. Nu mai era de sovait, nsa, pentru a mai cstiga timp, pasa trimise la Iasi sa mai ceara 200 de galbeni, si an ume nu numai de lacomie, ci, zice Barsi, pentru a se mai putea bucura, ct de puti n nca, de vederea fetei, n sfrsit, sosi si aceasta suma. Ecaterina fu eliberata si c onvoiul se puse din nou la drum, dupa o ntrerupere de mai bine de~o luna. Prin multe alte primejdii, drumul fiind plin de cazaci, sosira n sfrsit la Nistru, pe care-1 trecura n lotci, si de

14

Comanda Ws 84

209

acolo prin Ciubarciu, ajunsera la Bender. Italianul iug drumul Mohilovului, pent ru ca, prin Polonia, sa se napoieze n tara Iui, iar lenachi Catargi si duse viitoare a Doamna, peste Prut, la Iasi, dnd-o n primire nerabdatorului ei mire. Nunta, despre care nu avem stiri, trebuie sa fi avut ioc la nceputul anului 1640. Ca si calatoria ei din muntii Caucazului, n sesunle Moldovei, viata acesteia de-a doua Doamna a lui Vasiie Lupu fu plina de peripetii. Ecaterina era buna, pe ct era de frumoasa. A fost pentru fetele ei vitrege, Maria si Ruxanda, o att de buna mama, nct a nlocuit lesne n inima lor pe biata Tudosca. Cn s-a maritat Ruxanda cu Timus si a fost sa paia-seasca casa parinteasca, se spnzu ra de gtul Ecaterinei si-o saruta plngnd de n-o mai putea desparti tatal oi de ea. Pna n 1652, cnd ncepura iarasi nentelegerile ntre Vasile Lupu si Matei Basarab, traiu Doamnei Ecaterina a fost linistit, se pare chiar fericit. Un an dupa nunia, n 16 41, i se nascu un fiu, botezat Stefan, care, caznd greu bolnav, fu dus de mama-sa la icoana Maicii Domnului din biserica Goliei si pe loc se nsanatosi copilul, zic e Paul din Alep, Drept recunostinta, Doamna mbraca icoans facatoare de minuni n au r curat si o mpodobi cu pietre scumpe si margaritare. Acest Paul din Alep, nsotitorul patriarhului Maca n calatoria lui prin tarile noa stre, a vazut si el pe Doam Ecaierina, n chiar apartamentul ei din Palatul Domn e din Iasi palat prefacut n ntregime de Vasile Lupu mpodobit cu grajduri de piatra si cu toate acaret* trebuincioase. Introdusi de catre jupnese ie Doamnei odaia ei de receptie, Macarie si nsotitorul Iui o gasi asezata ntr-un jilt, avnd capul acoperit cu un calp de catifea rosie (precum e nfatisata si pe peretele bi5 ncii Trei Ierarhi) si mbracata ntr-o haina blanita samur. Cnd intra patriarhul, ea se scula n picioare, a! tndu-se foarte multumita de venirea lui, iar la pleca l umplu de daruri, precum l umpluse si Voda ce ce de altfel era scopul ndelungatei vizite ce facea nal prelat asiatic n tarile ortodoxe europene, n schimb bogatelor daruri ce i se f aceau, el mpartea iconite de hin, si n cel rnai bun caz dulceata din Alep si semin te de fio rea soarelui. n ann de liniste care urmara, Vasile Voda si mari.' 210 V\\\\W fetele, pe Maria cu printul Radziwill, si pe Ruxanda cu Tirnus Hmienitki. Evenime ntele acestea vor fi tratate pe larg n capitolul care urmeaza, asa incit trecem d eocamdata asupra lor. Toata exasperata rezistenta ce puse Domnul Moldovei de a-s da pe iubita lui fata Ruxanda dupa fiul hatmanului cazacesc nu izbuti fata de ndrjirea acestuia de a se nc uscri cu de-a sila cu ei. n septembrie 1652, nunta avu ioc fa Iasi si Timus, lundu -si nevasta, trecu Nistrul cu ea, dincolo. Iar dincoace ramasesera Vasile Lupu s i Doamna Ecaterna sa-si astepte destinul mai departe. El se mplini n curnd. Cteva luni dupa nunta Ru-xandei, Matei Basarab, Domnul Munteni ei, rnbolnavm-du-se, Vasile Lupu ncepu din nou sa-i rvneasca scaunul. Se apuca iar sa trimita bogate daruri la Stambul, cernd domnia din Trgoviste n caz de moarte a l ui Matei si adao-gnd ca pentru a cuceri acea domnie nici n-avea nevoie de armata turceasca, caci avea pe cea cazaccasca a ginerelui sau. nsa tocmai aceste ncuscriri ale lui Vasile cu polonii si cazacii displaceau turcilor, care erau gata sa-1 sc oata din domnia Moldovei, necum sa i-o mai dea si pe a Munteniei. Tembeli cum era u turcii, si guvernati atunci de-o femeie (sultanul fiind un copil), ei taragana ra raspunsul, n care timp Matei Basarab se nsanatosi. Satul de ves-nicile pofte ai e moldoveanului, el se ntelese cu principele Ardealului, Gheorghe Racoczi, marele sau prieten, sa scoata ei de data aceasta domnia Iui Vasile Lupu si sa scape as tfel de un prea neastmparat vecin. La Iasi, ei se pusera n legatura cu un mare amb itios, poftitor de marin, Gheorghe Stefan, logofatul lui Vasile, si-i fagaduira scaunul Domnului sau, daca va voi sa intre n complot. Logofatul att doar astepta. n aprilie 1653, armatele muntenesti si ardelenesti pa-trunsera n Moldova, pe Milco v si pe la Oituz, naintind spre Roman, unde, unmdu-sc, urmau sa calce capitala Mo ldovei. Gheorghe Stefan, cu o zi nainte, parasise Iasii pentru a alerga ntru ntmpinar

ea ostirilor dusmane, iar bietul Vasile Lupu, aflnd prea trziu despre , avu doar timpul sa trimita pe nepotul Stefanita paharnicul sa-i aduca n cetatea Neamtului, si apoi, cu Doamna Ecaerina, cu copilul Stefan, epotii, rudele si toata casa Iui, se dusera la Camenita. Prima lui grija fu sa ceara ajutor de la ginerele sau, n care timp, de matele aliate intrara n Iasi si impusera ungerea ca Domn al Moldovei a he 211 ">* SR -9 -* -l -l

toate aceste odoarele cu fratii, n altfel, ar lui Gheorg

Stefan Ceaurul, n lunea patimilor a anului 1653. Bucu-ria acestuia nu fu de lunga durata. Timus, n fruntea ca-zacilor, sosi n ajutorul socrului sau, goni pe noul D omn din scaun, cu muntenii si cu ardelenii lui, si-si chema familia la Iasi. Dar si ce pati bietul Vasile Voda cu nebu-nul sau de ginere n capitala lui, numai Mi ron Costin o poate povesti. EI alese acest prilej al sosirii sale la Iasi ca sal vator al socrului sau, pentru a-i razbuna pe toti acei pe care-i banuia a fi fos t potrivnici casatoriei lui cu Ru-xanda. si stabilise lagarul la Galata, de unde s i repe-zea oamenii sa prinda pe toti nchipuitii lui dusmani. Astfel pierira, ntre altii, pisarul lesesc al Domnului, Cotnariski, si astfel erau sa piara fratii To ma si Gheorghe Cantacuzino, din care unul era fostul cumnat al Domnului si cei m ai vechi sfetnic al lui. Ce umblau ei cu zilele n mina, si s-au cerut la Vasile Vo da sa-i lase sa mearga la tara. Ci Voda nu-i lasa; si a poruncit la ginerele sau , ca mai bine mort sa fie el, dect sa fie boierii, pe care-i are el la inima sa c u toata credinta. Deci, 1-au mai mutat de la gndul lui; nsa acesti boieri tot cu f ereala umblau si tot pe ascuns, noaptea, pe poarta dinspre casele Doamnei veneau la Curte, de care Vasile Voda de greu suspina si-si framnta- minile de ginere ca acesta". Bine, rau, cum o fi stat Vasile Lupu, daca ar fi rugat pe ginere-sau sa plece nap oi n Ucraina, ar i ramas el singur si linistit n Iasi. Dar acestui om neastmparat i t rebuia acum sa se razbune pe Matei Basarab si pe Gheor-ghe Stefan, si strnse ostil e, dnd stire tarii sa ncalece tot omul, iertnd pe toti de toate greselile si mpreuna cu cazacii lui Timus porni spre Tara Romneasca, ntl-nindu-se cu armata lui Matei la Finta, el fu batut si pus pe fuga, dupa cum am vazut n capitolul precedent. De d ata aceasta Timus, caruia de altfel se datori n mare parte dezastrul de la Finta, si retrase ostirea lui peste Nistru, iar Vasile Lupu se ntoarse amart la Iasi. Nic i una din ntlnirile lui cu Matei Basarab nu fusese norocoasa. Iar de acum nainte, n orocul l parasi cu totul. Abia stabilit n capitala lui, el afla ca Gheorghe Stefan trecuse muntii cu noi ajutoare de la Racoczi si ca se ndrepta asupra Iasilor pen tru a-1 scoate din nou din domnie. Trimise pe nepotul sau Stefanita ntru ntmpinarea acestuia cu o ceata de orheiem, nsa Ia Valea Seaca (aproape de Fa-raoani n Bacau) izbnda fu din nou de partea dusmanului. O ultima disperata aparare la Srca, lnga I asi, si Vasile Voda fu nevoit sa fuga si el peste Nistru, la Rscov, re212 sedinta fetei lui Ruxanda si a ginerelui Tirnus. n aceasta goana, urmariti de ina mic, fratele lui Voda, Gheorghe Hatmanul, caznd de pe pod la un pogors, fu facut p rizonier. Doamna Ecaterina cu minorul ei fiu Stcfanita, lund cu ea o parte din comorile Voi evodului si ctiva oameni de casa, printre care si pe hatrnul Toma Cantacuzino, se retrase la Suceava, unde se nchise n vechea cetate a lui Stefan cel Mare, asteptnd acolo desfasurarea eve-nimentelor. Paul de Alep, care se afla cu patriarhul Macarie la asi n timpul acestor ntmpari, scr ie ca aceasta catas-trofa finala a Domnului Moldovei a fost vestita prin semne re le". Noptile din urma erau tunete si fulgere, prie de ploaie si de piatra; trasnetu l cazu pe cupola bisericii din mnastirea Sfnta Paraschiva si arunca jos vrful cu cr ucea, nfignd-o adnc n pa mint; un alt trasnet cazu pe grajdurile Curbii Domnesti; mul te case fura arse, fulgerele fiacarau ca sabiile, iar pe cer se vedeau nouri car e nchipuiau bataliile...!"

De la Rscov, Vasile Lupu merse la Volodjin, sa ceara sprijinul lui Bogdan Hrnieln itki, care-si trimite din nou fiul n Moldova cu cteva mii de cazaci si de tatari. La Soroca, pe Nistru, acesta nvinse armata lui Gheorghe Stefan si-1 respinse, din biruinta n biruinta, pn n fata Sucevei. Acolo nsa, Gheorghe Stefan capata ajutor si de la Ion Cazimir, regeie Poloniei, nct Timus Hmiclnitki fu nevoit sa intre n cetate si sa nchida portile dupa el. Doamna Ecaterina si Stefanita Voda, copil de doisp rezece ani, si cu ceilalti boieri ai ei, erau nca acolo, asteptnd cu ne-rabdare, v itejie si ncredere, napoierea Voievodului iz-gonit. Asediul ncepu, anuntndu-se lung, fiindca merinde erau ndeajuns si oastea lui Timus "era viteaza. Dar viteji erau si polonii, care luptau acolo sub comanda castelan ului de Cracovia, printul Dimitrie Wisznowiecki, ace! care, cu trei ani nainte, ce ruse mna Domnitei Ruxanda. Si o ceruse fiindca o iubea. Asa nct, asediul acesta lua romantica nfatisare a unei razbunari, de la barbat la barbat, pentru chipul unei f emei. Dupa trei luni si jumatate ncepura asediatii sa simta lipsa de mncare, iar asedian tii nu pareau deloc dispusi a pleca. Dimpotriva, lor li se vestise sosirea a 600 0 de unguri comandati de Kemeny lanos si 600 de nemti cu cinci tunuri, sub coman da lui Dinoff; iar Tirnus nu putea b 213

astepta nimic, fiindca tatal sau era din nou n razboi cu polonii si avea nevoie d e toate fortele sale contra lui Ion Cazimir, care pornise cu 40000 de oameni mpot riva-i. Cnd venira lui Gheorghe Stefan ajutoarele anuntate, el parasi Scheia, unde fusese stabilit pna atunci, si-si nfipse lagarul chiar n fata cetatii, ncepu a o bate cu c ele 10 tunuri, insa zidurile erau tari si cazacii viteji. Miron Costin spune ca se bateau ca leii, desi ajunsesera a frige, pentru a Ie rnnca, piei de cai morti, opinci si radacini. Iar cnd prea i rodea foamea, faceau navala afara, tocmai pe a colo unde bateau tunurile mai tare, caci asa este firea lor nenfricata si nenspaimnt ata". Tn sfrsit, caci toate au un srsit sosi si tragicul ceas al deznodamntuiu. n noaptea de 16 decembrie (1653) trei prizonieri poloni scapara din cetate si, al ergnd n lagarul lui Wisznowiecki, i aratara locul anume n care obisnuia Timus sa se tina. ntr-o clipa, toate tunurile fura ndreptate ntr-acolo. Nici n-avu timp bietul Timus sa se desmeticcasca; niste schije de obuz, ranindu-1 la cap si la picior, l trntira la pamnt. Ridicat si dus nlauntrul palatului, la Doamna Ecaterma, aceasta se apuca sa-i spele, sa-1 ngrijeasca, sa-I doftoriceasca. A patra zi, Timus Hmiel nitki si dete duhul n dureri, departe de Ruxanda lui, care, la Rscov pe Nistru, l as tepta fara griji, purtnd n snu-i odiasla dragostei lor. Caci ei s-au iubit, dupa cu rn, cine are rab-dare, va vedea n capitolul viitor. Si acum, urmeaza o scena demna de-o tragedie de Schiller. Doamna Ecaterina ascunse ostasilor moartea lui Ti mus, cel putin deocamdata, nsa peste cteva zile veste^ izbucni printre soldati, si atunci, fara nconjur, ei decla -rara ca vor depune armele si vor deschide portile cetati caci, cazaci fund, lup tasera pentru fiul hatmanului lor dar pentru straini n-aveau de ce sa mai lupte. ntr-o rochie cernita, cu fata plnsa, aparu n mijloci'' lor frumoasa Doamna Ecaterma. Le aminti ca ei snt o, tasi, care si-au dat cuvntul sa apere cetatea, ca nu-i cred. n stare sa paraseasca biata femeie fara sprijin, ca ei Ecaterma, e mama celei care poarta la sn un mostenite. cu numele de Hmielnitki, ca peste cteva zile va veni Bogdan ntru ajutor si-i va rasplati Dumnezeu de viteji t si buna lor credinta. ' Cazacii, care se scalda n snge dar au suflete de copii, o vazura pe aceasta femeie murind de foame alaturi de 214 A\\\V

ei, o vazura spalnd ranile lui Timus si le [u mila de ea. Ca un singur om ridicar a mna dreapta, jurnd s-o apere pna la ultima lor suflare. Nici foamea, nici setea, nici zilnicele asalturi ale dus-manului nu-i facura sasi caice cuvntul. nsa, cnd afla Doamna ca Bogdan Hmielnitki e n-curcat n razboiul lui cu polonii si nu le mai vine n ajutor, chema la ea pe Fedoresko, seful garnizoanei, sj-1 sfatui ea nsasi sa capituleze. Ca ntotdeauna cnd se amesteca nenorocul n trebu rile noastre, capitularea Sucevei a vu loc cteva zile prea devreme. Bogdan Hmielmtki, lasnd un general de al sau n Ucra ina, se ndrepta nspre Moldova pentru a veni n ajutorul fiului sau. Nu departe de gr anita, se n* tlni, nsa, cu convoiul care ducea trupul lui Timus. Slava Domnului", zi se el, ca n-a ncaput pe mina dusmanului". Porunci apoi sa fie dus sicriul la Cehin , pna dupa terminarea razboiului pentru a fi ngropat mai trziu, iar el si facu calea toarsa, sa se ntlneasca si sa se mai masoare cu regele polonilor. Doamna Ecaterina si fiul ei cazura n minile asedian-tlor. Parasind cetatea odata cu cazacii, ea la dusa pe data n lagarul lui Gheorghe Stefan. Spun letopisctii ca pe cnd era acesta logofat, Vasile Voda, om muieratic, i-ar fi necinstit casa. Se spune chiar ca marea ura ce purta logofatul Domnului sau, de acolo se tragea. Asa nct, drept razbunare, cum puse e mna pe nevasta lui Vasile Lup u, vru sa-si bata joc de ea ceea ce, de a H/e i, nu era numai o bataie de joc, c aci aceasta frumoasa circazana nu putea sa aiba pe atunci mai mult de treizeci-tr eizeci si doi de ani. nsa nu degeaba era ea Doamna mndrului Vasile Lupu, nu degeab a rezistase pasei de Siiistra, nu traise luni de zile, singura femeie printre mii de ostasi, pentru ca la urma sa cada n ghia-rele unui Gheorghe Stefan. Dulau fara obraz", i racni ea, cum nu te temi de Dumnezeu, ca ti-a fost Domnul meu stapn si i ai mncat pita". Si asa, zice fon Neculcc, i-a dat pace, dar pe hui ci Stefanita a nsemnat putin Ia nas, ca sa nu mai poata domni". Apoi pe toti, d ti i-a gasit la Suceava, i-a trimjs Gheorghe Stefan la mosia sa B uciulesti, pe malul Bistritei, sub strasnica paza. n afara de Doamna Ecaterina si de Stefanita Voda, mai erau acolo, din boieri de vaza, nepotii de 215 frate ai lui Vasilc Lupu Stefan, Alexandru si ienache, pe care fara mila de tine retele lor, porunci sa-i omoare n cele mai ngrozitoare chinuri. Iar pe Toma vornicul Cantacuzino nti -a mbunat, cum zice cronica, pentru a-1 hotar sa heme pe frate-sau lorclache din Polonia, jurndu-le ca nu ie ace nimic si ca la rna re cinste i va avea. Iar cnd sosi lordache din tara n care fugise de frica noului D omn, fu nchis ndat cu ceilalti la Buciulesti, n chiar curtile lui Gheorghe Stefan, si dupa ce-i lua toata averea lui si lui frate-sau sate, haine, odoare, bucate s i bani gata 90 de mii de galbeni unguresti" apoi si mai batu joc de ei, facndu-i sa creada, la fiece moment, ca vor fi omorti. Placerea noului Domn era sa-i urce pe toti ntr-o luntre, pe Doamna Ecaterina, pe Steanita si fratii Cantacuzino, si, pli mbndu-i noaptea pe apa Bistritei, sa-i sperie ca-j va neca. Dupa attea spaime, sosi n sfrsit porunca sa fie omorti. nsa noul Domn al Munteniei, Constantin Serban, care luase scaunul Iul Matei Basarab, mort de curnd, fiind cumnat cu postelnicul Cons tantin, fratele acestor Cantacuzino, interveni la vreme si le scapa viata. Ei fu ra pusi n libertate, nsa nevasta si fiul lui Vasile Lupu ramasera nchisi acolo, n Buc iulesti. n timpul acesta, Vasile Lupu, ramas la cuscrul sau Bogdan Hmielnitki, starui sa c apete o armata de cazaci pentru a-si redobndi tronul, nsa Hmielnitki, caruia i muri se fiul, nu mai avea ce sa se amestece n trebile Moldovei. El trata acum cu Tara Moscovei nchinarea Ucrainei, pentru a-si elibera poporul de sub jugul polonilor, s i soarta lui Vasile Lupu nu-1 interesa ctusi de putin. La tnguirile fostului Domn al Moldovei, hatmanul zapo-rojilor raspundea: Lasa, frate! ca sa-Ji treaca necazu l, fa ca mine, bea!" Amart, Vasiie Lupu l parasi. Se duse n Crimeea, la prietenul sau Islam Gherei, hanu l tatarilor, care-i dadu un iaga sa-1 ntovaraseasca pna la Constantinopol si sa pu na acolo o vorba buna la Poarta pentru nenorocitul Domn.

Sosit n Stambul, chiar a doua zi, Vasile Lupu fu primit n audienta de sultan,55 car e-f trimise apoi la Edi Cuie la opreala", nu la nchisoare. I se puse la dispozitie un frumos apartament, cu camere spatioase si luminoase, cu o droaie de servitori si cu secretari sa-i tie corespondenta. Nu putea iesi, nsa primea pe oricine, pri eteni turci si crestini, ambasadori straini; dadea chiar 216

si ospete. Cinci ani pare sa fi ramas acolo, pna fu nu-mit Kiupruliu vizir, care, 2icndu-si ruda Iui de snge"56, se pune luntre si punte pe linga sultan, nu numai p entru a-i reda libertatea deplina, dar pentru a-i restitui si domnia Moldovei, ns a, fie ca acum, n 1658, Vasile Lupu se gasea prea batrn, fie ca-i era n adevar sana tatea zdruncinata, el nu mai primi a fi Domn, rugndu-sc de vizir ca scaunul Moldo vei sa fie dat fiului sau Stefanita. Iesirea de la Edi Cule a lui Vasile Lupu coincide cu scoaterea din domnie a lui Gheorghe Stefan, care fu nlocuit cu capuchihaia acestuia la Poarta, batrnul Gheorgh e Ghica. Cnd, mai mult fara voia lui, fu trimis acesta n Moldova, se zice ca Kiupr uliu 1-ar fi ntrebat: Unde snt Doamna si fiul lui Vasile Lupu?" n Moldova", raspunse Ghica. Pe data sa mi-i trimiti aici", porunci vizirul. Astfel scapa si Ecaterina din nchisoarea ei de la Bu-ciulesti. Sosind la Constant inopol, ea avu mngierea sa-si gaseasca sotul nu numai n viata, dar n voia vegheata a turcilor. Nu-1 mai vazuse de cnd plecase din Iasi, ea nspre Suceava si el peste Ni stru, l lasase cu barba carunta, si-I regasi cu barba neagra... caci Vasile si-o canea, pentru ca, se vede, firea lui de berbant ramasese nevatamata de anii care curg. Cnd un an mai trziu ((659) Stefanita s-a nfatisat vi-zirului, care spuse: Mndru fecio r are Vasile Voda" si apoi l trimise Domn n Moldova n locul lui Ghica, ea, Doamna Ec aterina, care acum nu era departe de patruzeci de ani, ramase lnga sotul ei, la C onstantnopoi. Stefanita avea abia vreo saptesprezece ani. Domnia lui nesigura fu tulburata si de Domnul Munteniei, Constantin Serban, si de tatari, si de Mustafa Pasa din Sili s-tra. Mai veni si o foamete urmata de o ciuma, nct bietul copil, frumos ca o icoan a si inimos ca un viteaz, ramase n istorie cu urta porecla de Papura Voda", fiindca n vremea lui mncau oamenii, sleiti de foame, radacini, frunze si papura. Vasile Lupu, care din Constantinopol veghea asupra fiului sau, se facu capuchiha ia iui Stefanita Voda. Singurul exemplu n Istoria Romnilor", zice A, D. Xenopol, al u nui agent la Poarta devotat Domnului pe care-1 slujea", nsa un an dupa aceea, n 166 0, Vasile Lupu muri de pe urma acelei boii contactate n bejeniile lui. Doamna Eca terina i duse trupul la Iasi, unde, cu domnesc alai si 217 multa jaie, l astruca n biserica Trei Ierarhi, alaturi de sotia lui cea dintii, Do amna Tudosca. Ecaterina ramase la Iasi, pe linga fiul ei, pe care avu durerea a-I pierde, un a n mai trziu, pe cnd se afla el pe Nistru, lucrnd la ntarirea unor cetati. Cu chipul c iumei era boala, zice Miron Costin, ca i-a iesit o bolfa la mna, dar nu era ciuma , ci dreapta lingoare, careia i zic doftorii maligna, si ct a trecut Nistrul la Ti ghina, a treia zi a statut mort". L-au adus boierii la Iasi, de I-au ngropat alat uri de Vasile Voda, n cripta Trei Ierarhi-lor. De atunci se pierd si urmele Ecate rinei. Femeile acestea apar n istorie alaturi de sotii lor si dispar odata cu ei. La pat ruzeci de ani viata frumoasei circaziene era poate abia Ia jumatate. Poate a mai trait alti patruzeci de ani, bogata sau saraca, n Moldova sau n Caucaz, Fericita sau nenorocita, nimic nu stim. Sufletele de femei pe care le urmaresti o vreme, si apoi bate vntul uitarii peste ele, cnd ti-ar fi poate mai drag sa cobori n adncimil e lor! .A\\\\\\\\ DOMNITELE LUI VASILE LUPU DOMNITA FARA NUME esi cronicile noastre nu cunosc dect doua fete de-ale lui Vasile Lupu, pe Maria s

i pe Ruxanda, totusi ele au fost trei. Existenta acestei de a treia domnite este confirmata de pictura murala din biserica Goiiei. Paul din Alep, care a trait l a curtea acestui Voievod, spune, vorbind, despre picturi: Linga ei (Domnul, Doamn a si domnitele Maria si Kuxanda) este Stefan Voda cu o a treia sora, ambii n hain e frumoase si foarte asemanatori. Deci, nu numai c-a existat, dar Paul din Aiep a si cunoscut-o. De altfel, rapoartele bailor venetieni catre doge vorbesc de ea n numeroase rnduri, nct sntem chiar n masura a arata o parte din viata acestei domnite , nedreptatita pna acum de istorie si al carei nume a ramas pna azi necunoscut. Ia rasi nu ncape ndoiala ca aceasta domnita a fost cea mai mare dintre fetele Domnulu i, fiindca pe dnsa a cautat nti s-o marite Vasile Voda, iar pe vremea aceea fetele s e maritau la rnd, dupa vrsta. Ca baiul Trevisanio o numeste, ntr-unul din rapoartel e sale, una figliola seconda genita nu nseamna, cum spune Papadopol-Cali-mach, ca er a a doua fata, ci mai curnd al doilea copil al lui Vasile Lupu cu Doamna Tudosca, deo arece copilul cel dinti fusese un fiu, Ion. n anul 1641 aceasta domnita trebuie sa fi avut vreo 18 19 ani, cam de-o vrsta cu mar na ei vitrega, circa-ziana Ecaterina, sosita de curnd din Caucazul ci. Cum se nsur ase a doua oara, Vasile Lupu si puse de gnd sa-si marite fata mai mare. si vaznd in teresele lui nainte de toate, o propuse lui Antonio Grillo, dragomanul baiului ven etian la Constantinopol, pentru fiul acestuia, Am-brosio. ncuscrirea Domnului Mol dovei cu dragomanul venetian prezenta doua avantagii: acel de-a se lega mai de a proape cu un om care avea mare influenta la Poarta, si al doilea de-a se alia cu o familie de vechi patricieni ge219 no vezi, ceea ce ar fi dat neamului Albanezului o stralucire, care nu-i putea fi dect de folos, mai ales la Stambul si printre vecini, n adevar, familia Grillo, c are data din secolul al XlII-lea, numarase un ambasador genovez pe Unga hanul ta tarilor (1308), un savant calugar benedictin, fondatorul Academiei Umoristilor d in Roma (Angelo Grillo, cea... 1600) si acum pe Antonio, influentul dragoman vene tian de la Poarta. Asadar, n acel an, 1641, Vasile Lupu cerceta printre agentii lui la Stambul posib ilitatea acestei casatorii, care, catre toamna, fu hotarta. n martie 1642, el trim ise la Poarta pe nepotul medicului sau italian Scocardi, pentru a pune toate la cale n vederea casatoriei si a hotar ziua nuntii, n august acelasi an, soseau n Stam bul boierii lui Voda pentru a conduce pe Ambrosio Grillo ia Iasi. Nunta domnitei trebuie deci sa fi avut loc n toamna anului 1642. De Ia nceput vedem pe ginerele Domnului devenindu-i un fel de consilier intim, ca re face legatura ntre socru-sau, Voievodul, si tatal sau, dragomanul. Aceasta asi dua legatura avea un scop; de-a lucra pe Matei Basarab Ia Poarta pentru a-i scoa te domnia, vesnica dorinta a ne-astmparatului Domn al Moldovei. Dusmania aceasta a Domnilor romni st sforile ce se trageau acolo erau periculoase pentru actorii pr incipali ai tragi-comcdiei ce se juca. n chiar primavara anului 1643, abia 6 luni dupa nunta domnitiei, baiul venetian scria dogelui ca Antonio Grillo se caia de nrudirea lui cu Domnul Moldovei si ca-i era frica pentru viata fiului sau. Doi a ni mai trziu, n 1645, nora lui Grilio, fata lui Vasile Lupu, sosea ea nsasi la Cons tantinopol pentru afacerile si complicatiu-nile politice ale tatalui sau. De mirar e este ca o femeie att de energica si singura dintre fetele noastre de Domni, pe care o ntlnim amestecndu-se n politica, sa nu fi fost pomenita de cronicari si sa nu -i cunoastem nici macar numele. Afara daca baiul venetian n-o fi confundat, n rapo rtul sau, pe nora lui Grillo cu cealalta domnita a Iui Vasile Lupu, Ruxanda, car e la aceeasi epoca fu trimisa de tatal ei zaiog ia Constantinopol. Nu numai n politica, dar mai ales n situatia acestei familii italiene fata de Poar ta, afacerile erau n adevar foarte complicate. Caci n 1645 se declarase razboiul ntre republica Venetiei si Imperiul Otoman pentru posesiunea insulei Creta; iar un an mai trziu, n 1646, Venetia si papa proiectasera un fel de cruciada a Europei Cent rale si Orientale mpotriva semilunei, n fruntea careia se pla220 XTOSBBBHT ,v\\\N

"itiia a se pune pe unul din cei trei Voievozi do la noi: al Transilvaniei, al M unteniei sau al Moldovei. Ambitios cum era, vazndu-se n nchipuire mparat al Bizantul ui, Vasile Lupu nu se ndoia ca lui i se va da conducerea cruciadei, n ianuarie 164 6, el scria lui Antonio Grilo despre aceste planuri politice, iar n iunie aceluasi an l vestea ca la toamna se vor vedea lucruri mari. Tn atare conditiuni, Antonio Grilo devenise de doua ori suspectat de Poarta, nti ca dragoman al republicii Ve-netiei si al doilea ca cuscru al Domnului Moldovei. O nechibzuita afacere cu un secretar turc al lui Vasile Lupu ngroasa lucrurile pna la producerea unei catastrofe. Lund cunostinta de planurile politice ale Voievodul ui pe care-1 servea, acest secretar, revoltat, ncepu sa strige sus si tare ca va denunta Portii tainicele legaturi ale lui Voda cu dusmanii sultanului, precum si pe complicii acestuia, ginerele si cuscrul Domnului. Inimos, dar ne-dibaci, tur cul acesta se repezi ntr-o zi, n chiar Curtea Domneasca din Iasi, cu pumnalul ridi cat asupra lui Am-brosio Grilo. Vasile Lupu l alunga ndata din tara si, ciudata ntmpl are, pe drum ntre Iasi si Stambul, turcul muri. Nevasta acestuia, ce-i trecu prin cap, ca Vasile Voda i-a omort barbatul. Si se apuca sa faca o plngcre catre vizir , aratnd pricina acestui asasinat, legaturile Domnului Moldovei cu strainii si am estecul familiei Grilo n aceasa chestiune de nalta tradare. Un lucru nu i se poate imputa lui Vasile Lupu, c-ar i fost prost, sau ca nu se pr icepea n a trage sforile politice. Mai cu vorbe, mai cu aur, el astupa gura vaduv ei turcului, Jar pe potentatii Portii i facu sa creada ca daca Moldova se narmase, apoi e ca trebuia aparat sultanul mpotriva regelui Poloniei. Si iarasi nu se poa te imputa turcilor ca erau oameni destepti, sau ca nu erau lacomi la bani. L-au crezut pe Voievodul Moldovei si au ramas suparati pe dragomanul Venetiei. nsa Vasile Lupu, pentru a iesi din orice prepus fata de Poarta, hotar sa se desfac a de aceasta ncuscrire, care devenea nu numai suparatoare, dar si primejdioasa. n chiar vara anului 1646 se vorbea ca Domnul Mol-dovei vrea sa-si izgoneasca gine rele, iar n mai 1648 l si baga la nchisoare. Un an mai trziu, n aprilie 1649, lucruri le se rezolvara de la sine. Razboiul turco-venetian, fiind mai aprins ca oricnd, baiul fu nfundat n nchisoarea de la Hrsari cu toti oamenii lui, iar dragomanul Antoni o Grilo sugrumat. 221 n urma acestei catastrofe familiale, fata lui Vasile Lupu pleca cu barbatul ei la Constantinopol pentru a asista la nmormntarca socrului, nsa ajunsa acolo, de grija poate de ce i s-ar ntmpla, Vasile Lupu puse, prin prietenii lui, toate staruintel e pentru a o hotar sa se desparta de sotul ei. Apoi, cu mari greutati, caci turci i voiau sa retina fata !a Stambul ca o chezasie a credintei Voievodului, ei reus i totusi sa si-o aduca din nou la Iasi, maritnd-o a doua oara cu un nobil polonez , Koniespolcki. De atunci pierdem si urmele acestei domnite. Stim numai de acest al doilea sot a l ei ca era unul dm marii boieri ai Poloniei, ofiter tnar, inimos si nepriceput, pe care Bogdan Hmielnitki l numea pustiu! si care, de cte ori mergea la razboi, se p urta ca un viteaz, dar pierdea batalia. PRINCIPESA MARIA RADZIWILL Domnita Maria era a doua fata a lui Vasile Lupu si a Doamnei Tudosca. Sa fi avut ea fu cer , in 1645, vreo 20 de ani. Frumoasa, desteapta si cu o crestere aleasa uta n casatorie de printul lanus Radziwill, palatinul Lituaniei. Acest cneaz polo n mai fusese nsurat cu o femeie care avea snge moldovenesc n vine, Ecaterina Potock i, a carei mama, Maria, era fata lui Ieremia Voda Movila. Murise tnara de tot, n 1 643, la Wilna, unde fu ngropata, iar Radziwifl, caruia se vede ca-i placeau moldo vencele, sfatuit fiind si de Petre Movila, mitropolitul Kievului, dupa doi ani d e vaduvie ceru n casatorie pe frumoasa domnita a lui Vasile Lupu. Ca era frumoasa ne-o spun si marturiile timpului si nsusi portretul el, a carui c opie se afla la Academie si care ne-o nfatiseaza nu numai cu trasaturi alese, dar fina si distinsa. Cum despre sora ei mai mica, Ruxanda, se spune ca era una din cele mai desavrsite frumuseti din cte s-au vazut, iar pe mama lor vitrega circazi ana Ecaterina, am aratat mai sus cum o descriau contempo-ranii; curtea aceea a l ui Vasile Lupu trebuie sa fi uimit lumea prin galeria stralucita a femeilor sale .

Vom arata n rndurile ce urmeaza luxul, bogatia si bunui gust ce se desfasura la o nunta domneasca sub domnia acestui vanitos, dar foarte occidental Voievod ce f-a m avut. Proiectul de casatorie dintre domnita Maria si printul Radziwill, care era luter an, strni n snul Divanului Mol-

dovei o adevarata furtuna. Miron Costin zice: de mirat au ramas veacurilor, cum d e au putut suferi inima lui Vasile Voda sa se faca acea cununie. Fratii Cantucuzi no, Toma si lordache, snt acei care s-au mpotrivit cel mai mult la aceasta nsotire, ca adevarati frati crestini orto-docsi, ce erau si despre care tot Miron Costin zice: capete ca acelea abia a avut tara cndva, sau de va mai avea. nsa parerea vorn icului Grigore Ureche, potrivindu-se cu a lui Voda, fu cea care prevala. De altf el, se vorbea ca tarul Moscovei ar fi avut de gnd sa ceara si el n casatorie pe dom nita Maria, ceea ce ar fi ngreuiat planurile lui Radziwill. nsa aceasta cerere par e a nu fi avut loc. Dupa ce pe !a sfrsitul anului 644, Ion Radzwiil se asigura n fine de consmtamntul par ntilor, el trimise Ia Iasi doi nobili polonezi, Mirsky si Mierzinsky, sa duca do mnitei inelul de logodna. Darurile ce mpartira solii cu aceasta ocazie fura cu ad evarat princiare. Domnita Maria primi lazi ntregi de scule, de manufacturi, de pi etre, de tacmuri de argint, de oglinzi. Lui Vasle Lupu i se dadu o sabie de aur, o minunata pusca si diferite capodopere ale ceasornicariei. De asemeni primira frum oase daruri Doamna Ecaterina, domnita Ruxanda si chiar Stefanita, copil de trei ani, n schimb, solii primira consimtarnntul cerut si se napoiara lund cu ei portretu l logodnicei, Curnd dupa aceea plecara si trimisii lui Vasile Lupu n Polonia, anum e vistiernicul Catargi (acelasi care adusese pe Doamna Ecaterina din Caucaz) si spatarul Ivanovici. Ei duceau cu dnsii inelul de logodna si scumpe daruri de la V oda. La 10 ianuarie 1645, Radziwill parasi Lituania, stra-batnd toata Polonia, pentru a veni n Moldova. Era n-tovarasii de 60 de curteni, nobili, din care fiecare avea cel putin 10 slugi, precum si vreo 100 de soldati si 400 ostasi nemti (muschetar i si husari), n total deci 1200 de oameni. La Cracovia, castelanul orasului, Koni espolki (poate cel care mai trziu i deveni cumnat), l nstiinta ca, avnd de strabatut lagarul tatarilor, el i nlesnise aceasta trecere, adunnd la granita Moldovei toata populatia din partea locului. Astfel ajunse JRadziwiil, fara a fi tulburat de ni meni, pe pamntul Moldovei, n ziua de 28 ianuarie, dupa aproape 3 saptamni de drum. Pe malul Nistrului, la Hotin, fu ntmpinat de marii boieri ai tarii, n frunte cu vor nicul Toma Cantacuzino, si de o ceata de ostasi romni, patru companii pedestre si sase calari; iar nainte de a intra n Iasi, i iesi Voda nainte 223 **** ****', *iJ-S*I *J**I ,***J ,K40I fcat*-* f^ff^f^ ori cu 12000 oameni de diferite neamuri. Vasie Lupu desca-leca, sarutindu-si ginerele , apoi i darui calul pe care venise, si pornira cu totii nspre oras, primiti fund de populatia care, n chiote de veselie, se ndesa pe strazi pentru a vedea trecnd al aiul. Cnd dara sa intre n curte, tunurile ncepura sa bubuie si o ghiulea rau tintita ples ni linga alaiul domnesc, omo-rnd pe unul din servitorii poloni ai printului, care umbla pe jos inga caul stapnului sau, ceea ce de altfel u privit ca un semn bun, d eoarece mirele scapase teafar. Nunta avu loc abia sase zile mai trziu, nlruct se mai asteptau alti nalti oaspeti st

raini. Venira rnd pe rnd solii lui Matei Basarab, anume spatarul Diicul Bui-cescu, nepotul Domnului, Radu Logofatul si mitropolitul Stefan; apoi solii lui Gheorgh e Racoczi, principele Tran-silvaniei, anume lanos Kemeny, Acatiu Barcsai si Stefa n Marias, ntovarasiti de boieri si de 100 de ostasi mbracati n piei de lup. Printre ungurii acestia se aflau doi magnati, care purtau nume ce se mai gasesc si azi n tara Szekely si Gherghel. Ct despre Kemeny, el este ace! care a lasat cunoscutel e memorii, ntrebuintate cu folos de Gheorghe Sincai n Cronica Romnilor. Venira apoi l a Iasi solii patriarhului de Constantinopol, ai pala-tinului da Brandenburg si s olii din Curlanda. Erau care de care mai frumos mbracati, nsa, zice Kemeny el nsusi, la drept vorbind, pe curtenii lui Vasilc Voda nu-i ntrecea nici unul cu frumusete a si scumpetea vestmintelor, cu hainele lor cele captusite cu soboli, cu samur, c u rsi, ct cele de ursinic si de matase era numai de rnd. n sfrsit, la 5 februarie, nunta avu loc n biserica Sfntului Nicolae Domnesc, n care i ntrai de-a dreptul din apartarnenul lui Voda, precum ia Bizant se intra de-a drep tul printr-o galerie speciala, din palatul impe-rial la hipodrom. Domnita Maria era mbracata n alb, cu un val roz, care o acoperea toata, prins de p arul ei cu doua sageti de aur. Slujba a fost oficiata de mitropolitul Kievului, Petre Movila, venit nadins din Ucraina lui pentru a cu-nuna pe fata lui Vasie Lupu . Desi Radziwill era luteran, totusi, pentru a nu strica cheful Domnului Moldovei, el se nsura dupa ritul orto-dox. Slujba era aceeasi atunci ca si azi. Mirele si mireasa stateau n picioare n fata altarului, mitropolitul le citea evanghelia, le schimba verighetele, le punea cununi n cap si, plimbndu-i pe la icoane, i nvrtca mpre urul 224 ^X\\^W Mrcea cel Batrn si Doamna Mara Alexandru cel Bun si Doamna Marina (Epitrafir de la muzeul Sf. Al. Neuski, Petro grad

Pisania de Ja mnastirea Bistritei Portretul brodat al Mariei de Mangop (Mnastirea Putna, jud. Suceava) Stefan cel Mare (Dupa Evanghelia de la Voronet) Domnita Elena, iica lui Slefan cel Mare Mormntul lui Stefan cel Mare Ia Putna Radu cel Mare si Doamna Catalina (Dupa pictura murala de la biserica minstirii Govora)

VI ad Tepes (Dupa un tablou n ulei de ia castelul Ambros In Trol) Bogdan Voda, Dorinul Moldovei, nul lui Stefan cei Mare Doamna Milita Despma si fiul ei Teodosie (Icoana de la Curtea de Arges) Piatra de mormnt a lui Radu Voda de Ia Afumati Petru Rares Doamna Elena, Ihe, Steian si Ruxanda Doamna Ruxanda Lapusneanul (Fresca din mnastirea Dochiariu de la Muntele Afhos) Scaunul domnesc al lui Petru Rares Mircea Ciobanul Petru Voda cel Tnar, Mircea si Radu, fiii lui Mircea Ciobanul si ai Doamnei Chajna Alexandru Voievod Doamna Maria Amirali s domnita Maria Tzigara (Pictura murala de la tnnastirea Calata, Iasi) Stefanita, fiul Iui Petru Schiopul (Dupa un tablou, n ulei de la Castelul Atnbros n Tirol) Petru Schiopul si fiul sau Stefanita (Stampa din vremea lui} Mihai Viteazul Ion Voda cel Cumplit (Stampa veche} Mnastirea Cozia (Dupa o stampa de la Academia Romna) Sima Stolniceasa Buzeasca Doamna Elisabeta Movila (Pictura murala la mlnastirea Sticeuita) Ieremia Movila (Broderie de pe mormintul sau de la mnastirea Sucevita) Domnifee u Ieremia Voda Movili (Pictura murala la minstirea Sueevita)

Matei Basarab Biserica Radu Voda (Bucuresti) Doamna Elena a lui Matei Basarab (Miniatura dintr-o Evanghelie) Matei Basarab si Doamna Elena (Miniatura dintr-o Evanghelie) O ca O iii 3 a. P -J Bogdan Hmelniski Principesa Maria Radziwit, fiica Iui Vasile Lupu Gheorghe- Stefan Voievod Cetatea Neamtului

Postelnicul Constantin Cantacuzino (Data de pe portret e gresita) Principele Mihai Apafi Istratie Dabija Voievod (Portretul nu este bine identificat. S-ar putea sa fie t ot Voievodul Gheorghe Stefan). Gheorghe Duca, Doamna Anastasia si domnitele lor (Pictura murala la biserica Cetatula, Iasi) Serban Voda Cantacuzino Jt '/~*'< Familia lui Antonie Voda Rosett (De la stnga la dreapta: Elena, Gheorghe, Ion, Alexandru, Doamna, Zoe, Antonie Voda). Pictura murala

Voievozii Constantin si An ti oh Cantemir Constantin Brncoveanu Voievod (Portret de la Muntele Sinai) Constantin Voda Brncoveanu si fiii sai Doamna Maria Brncoveanu Doua din fetele lui Constantin Brncoveanu Candela de la mormntul lui Constantin Brncoveanu (Biserica Sf. Gheorghe, Bucuresti) Principesa Smaragda Catrma Gahtzm, nca Sui Dimitrie Cantemir (Dupa o gravura) Stolnicul Constantin Cantacuzmo, tatal lui Stefan Voievod (Dupa o stampa de la Academia Romna) Dimitne Canfemir C/n timpul domniei sale in Moldova) Dimilne Cantemir (In timpul sederii lui la Constantinopol)

Doamna romnca din 1715. Dupa de Ferriol (Probabil e Doamna Ana Racovita)

,nesei, cntndu-le Isaia dantuieste. n timpul acesta se aruncau n biserica galbeni, pe care calcau mirele si Cireasa, aratnd astfel ca nu cer de la Dumnezeu dect dragost e si cinste, iar cealalta bogatie si nsumetare a lumii acesteia pre toata trebuia s-o lepede, zice frumos pimiirie Cantemir, vorbind de nuntile din Tara Moldovei. Vasile Voda si Doamna Ecaterina nu erau n biserica, fiindca obiceiul nu ngaduia sa fie parintii fata la cununie. n schimb, dupa ceremonie, se despartira mirele d e mi-reasa. Domnita Maria merse n apartamentul Doamnei, unde o astepta prnzul, la care luara parte numai fernei, iar mirele intra n sufrageria Domnului, asezndu-se la o masa ntinsa pentru aproape 200 de barbati, E greu sa ne nchipuim astazi ce era o atare masa domneasca. Am aratat n capitolul trecut cum si ce fe! se mnca si se bea, cum se slujea, ce muzici erau, ce toasturi se tineau. Despre prnzul acesta la nunta dom-nitei Maria; ne spune Kemeny anos, ma rtor ocular, ca bucatele de pe toate mesele erau gatite dupa gustul iesesc (delic ata atentie din partea lui Voda pentru ginerele si oaspetii lui) si pretutindeni erau de toate cu prisosinta. Blidele, ulcioarele, lingurile si cutitele de pe mese le cele lungi, toate erau de argint de cel curat. Iar alt martor ocular, Heppeli

us, trimisul electorului de Brandenburg, spune ca masa de nunta ce se ntinsese fu m ai mult dect regeasca (mehr dann koniglich angestellet), in asa fel ca nici un mo narh n-ar fi avut sa se roseasca de ea. La locul de cinste statea solul regeiui P oloniei, ia dreapta acestuia Vasile Lupu, si la stinga solului principele Radziwi ll. Dupa Voda urmau, de-a dreapta lui, toti nobilii poloni, iar dupa mire, de-a stnga, mitropolitul Petre Movila, pe urma anos Kemeny, solul lui Racoczi si apoi c eilalti soli straini, clerul, boierii moldoveni. Pro-tocolul era att de bine pazi t, nct Kemeny, care vorbeste n amanunt de el, n-avu de ce se plnge. Ba spune chiar c a Vasile Lupu 1-ar i chemat la o parte pentru a-1 ruga sa nu se supere ca-i trece mitropolitul nainte, nsa ca dupa obicieul nostru se da cinste nanasului si cel ce cununa se tine n mare cinste, asa ca va sedea la masa Moghila dinaintea dumtale. Toate erau. att de bine facute, nct si prin casele particulare fiecare oaspete gase a tot ce-ar putea dori. Chiar si cetei din urma slugi i se dadea n belsug mn-care, bautura si bani. Heppelius ramne uimit de tot ce vede, si doar venea din Berlin, nu din fundul Asiei, ca

15 Comanda Jfi 84 225

Paul din Alep, care, ctiva ani mai trziu, se va si el de aceasta stralucita Cu rte a Domnului Dupa masa, n care timp nu s-a baut prea mult pentti a nu se mbata lumea, au nceput femeile sa joace j curte. Erau vreo suta de jupnese, fete si femei, ca^ jucau dan suri de-ale noastre nationale. Prinzndu-sc 4 mna, acus rotogol, acus de-a lungul, a n ntins dantj romnesc, la care numai s-au uitat barbatii, nu s-^ amestecat ntre ele , si naintea lor un stolnic batrn <j cumanac pe cap si cu baston n mna, sarea ct pute a^ Mai pitoresc parca dect nunta Zamfirei a lui Cosbu't Dupa dansul femeilor, urmara jocurile scamatoribi care nu lipseau de la nici o p etrecere. Dar se vede treab, ca Vasile Lupu se ntrecu de data aceasta, aducnd comj dianti de prn toate unghiurile lumii. Erau acolo urj luptndu-se cu lei si cu ele fanti, oameni carora li se s f! rmau cu ciocanul pietre pe burta; pe urma, firest e, j t catori pe srma, saltimbanci, ghidusi. Se facura n curl si jocuri de lupta: cetati de carton, care apoi erau luat cu asalt si arse, corabii si lupte navale. Dupa fiecare jot comediantul venea la Voda, sarutndu-i poala, iar vistier nicul, care statea lnga el, l rasplatea n bani si-n bani de aur si haine de matasa. Desfatarile aceste au tinut 12 zile, n care timp s-mncat -si s-a baut bine de s-au si mbatat nalj oaspeti iar apoi s-au mprastiat cu totii, care de unc venisera, si pr intul lanos Radziwill si lua nevasta, por nind cu ea n tara leseasca. O duse ntli la Varsovia, ca s-o prezinte regelu si apoi se apucara sa cutreiere o vreme apusul Europe Prima calatorie de nunta a unei domnite romne n apus zice d. lo rga. Dupa un an de zile, Maria Radziwill si revazu ta n si anume n urmatoarele mprejurar i: Venetia, dupa cui am aratat mai sus, fiind ncurcata n razboiul Cretei c Imperiu l Otoman, pentru a-i da acestuia o lovitura c moarte, se ntelesese cu papa n veder ea ntreprindcr unei cruciade, n care trebuiau sa intre, ca factori prin cipali, Au stria, Ungaria si Polonia, iar ca factori auxiliar Moldova si Muntenia. Pentru a nu atita gelozia ntr statele mai mari, se hotar ca conducerea suprema i actiunii sa fie data lui Gheorghe Racoczi, sau lui Mate Basarab, sau lui Vasile Lupu. n vederea reusitei acestui plan grandios regele Polo niei trimise pe Ion Radziwil ! n apus, pentru a se puni 226 . contact cu mparatul, cu principii germani, cu Venetia '. cu papa. Acesta era ro stul calatoriei lui n Europa, ?lj,jata dupa nunta, ntors n Polonia si raportnd regel

ui 'e e puse la cale de el, fu trimis pe data n tarile noastre entru a pregati ac tiunea mai departe, ncepu, fireste, LII Moldova, si-si lua nevasta cu el, pretextn d ca o duce tatalui ei ca s-o vada. ntlnirea avu loc la Suceava. Cnd auzi Vasile Lupu ce se planuia si c-ar putea el co manda o ntreaga ostire jg apuseni, l apuca ameteala. Se si vedea rege, mparat al Bi zantului. Porunci pe data ca tributul catre Poarta sa nu mai fie platit, si pe a ga turc venit sa-l ncaseze l trimise cu minile goale napoi la Stambul. Dar un boier din sfatul domnesc, vornicul Petriceico, cel care ajunse mai trziu si Domn, dar d espre care se spunea pe atunci ca c cam prostatic, spuse doar att: Eu as zice sa nu oprim noi birul pna nu vom vedea ca trec lesii Dunarea! Si acel cuvnt, zice cronica , a intrat ndata n gndul lui Vasite Voda si au repezit dupa aga de 1-a oprit fa Gal ati pna a gatit birul, si 1-a ncarcat, si 1-a pornit. Radziwill, care credea isprava terminata, intra ntr-o furie nebuna, auzind cele p etrecute, si se apuca sa se certe atU de rau cu socrul sau, nct acesta, de necaz, s i chema fata !a o parte si-i spuse ca numaidect sa se desparta de barbatul iei. D ar domnita Maria i raspunse: Sa fi socotit dumneata nti lucrul, nu mai pe urma! si nu vru,sa-si lase barbatul. Dupa cum stim, trei ani mai trziu, domnita mai mare a Voievodului fu mai slaba de nger si mai ascultatoare fiica. Radziwill si trimise ndata nevasta napoi, prin Snia-tm, in Lituania, iar el porni m ai departe n misiunea lui, la Gheorghe Racoczi, spernd sa aiba mai mult succes n Tr ansilvania, dect avusese n Moldova. ntrevederea de la Suceava tinu trei saptamni. De atunci Vasile Lupu pare a nu-si m ai fi vazut fata. Venetia nu reusi n actiunea ce voise sa ntreprinda, Si Radziwill se ntoarse fara su cces, napoi la nevasta, n Lituania. Viata mai departe a acestei domnite n-a putut fi fericita, caci sotul ei si-a petrecut aproape tot timpul pe cmpul de lupta. Ra dziwill a luptat ani de-a rndul mpotriva lui Bogdan Hmeilnitki, hatmanul cazacilor , si vom vedea mai jos, cum, ntlnindu-se cu acesta la Biela-Cerkow pentru a pune b azele unui tratat de pace, el se supara att de rau pe Hmielnitki, cnd acesta i spus e ca 227

drept d Vasite Lupu este un tradator, nct s-a vorbit c-ar vrut sa-1 otraveasca ovada ca printul Radziwil avea o fire iertatoare si se mpacase cu socrul sau. Domnita Maria muri relativ tnar, n 1661, n acelat an in care a murit si tatal ei. DOMNITA RUXANDA Fata mai mica a lui Vasile Lupu, Domnita Ruxanda, este una din cele mai cunoscut e figuri ale istoriei noastre, Nenorocirile ei, precum si o apreciata nuvela a lui Nici Gane, au popularizat-o si au facut-o sa patrunda n inim; larga a romn ului, gata ntotdeauna sa ia partea celui] nenorocit sau nedreptatit. Multe amanunte ce se cunosc din viata ei ar da ma-terial ndeajuns pentru alcatuir ea unei vieti romantate, aceasta pretentioasa indiscretie a literaturii moderne. D ar; la urma urmei, toata cartea de fata nefiind altceva dect o vasta indiscretie, sa lunecam mai departe pe povrni-sui pornit si sa vedem cum s-a scurs n adevar vi ata acestei frumoase femei printre femeile frumoase. Nascuta trziu din casatoria lui Vasile Lupu cu Tudosca, cam prin anul 1630, Ruxan da era un copil de vreo zece ani, cnd i muri mama. Bazele educatiei i fura deci pus e de adevarata ei mama, care mai crescuse si pe celelalte doua fiice ale ei ntr-u n fel care a atras laudele tuturor celor care le-au cunoscut. Un un si jumatate mai trziu, Ruxanda ncapu pe minile celei de-a doua neveste a tatalui ei, Doamna Eca terina circaziana, care, desi tnara ea nsasi, trebui sa se ngrijeasca mai departe d e cresterea acestui copil. Buna si blinda, Ecaterina se pricepu sa cs-tige inimil e fetelor ei vitrege si sa-si apropie ndeosebi sufletul nca maleabil a celei din u rma nascute. Ruxanda iubi pe Ecaterina ca pe-o mama, ca pe-o sora, ca pe-o priet ena. Educatia, care-i fu data de aceasta femeie, fu mai mult o educatie a inimii , caci alta crestere nu putea sa aiba circaziana venita din salbaticii munti ai Caucazului, dect numai aceea de-a fi frumoasa si buna. Cum nsa toti cti au cunoscut

-o pe Ruxanda, au spus de ea ca era pe att de desteapta si de cultivata, pe ct era de frumoasa, banuim ca Vasile Lupu el nsusi u acel care avu grija de cresterea ei intelecluala. Si, n adevar, domnita Ruxanda era copilul cel mai drag, cel mai ras fatat, celj cu care se lauda mai nult mndrul Domn al Moldovei.' O i avut deci o dc oseb i grija de ea, pe care o menea sa fie nevasta de rege sau de mparat. Ambitii le acestui] 228 Voievod nu mai aveau margini, cnd se gndea la viitorul copilului pe care-1 adora. E si de nenchipuit cti petitori a avut fata aceasta. paca numai noi cunoastem cinc i din ei, ramasi n istorie, apoi multi trebuie sa mai i fost, care au suspinat dup a ea si Pe care nu~' Stim. Soarta Ruxandei ncepu a se pecetlui ndata dupa nunta surorii sale Maria, n primavar a anului 1645. Noua nrudire a lui Vasile Lupu cu unul din cei mai mari nobili ai Poloniei displacu Portii otomane. Pentru a nu cadea n prepus de hai ni re fata de turci, el se simti obligat sa Ie trimita n chezasie pe unul din copiii lui. Cum n sa fiul mai mare murise, fiul al doilea, Stefan, avea doi sau trei ani, iar fete le celelalte erau maritate, raminea numai Ruxanda, pe care, cu toata durerea, da r neavnd ncotro, o trimise la Constantinppol. Acolo, ea ramase n haremul mparatului, sub paza sultanei mame, celebra Kiosem, car e a condus de fapt ticbiic Imperiului Otoman sub patru padisahi (barbatul, doi f ii si un nepot de-al ei). Fiind aceasta o femeie desteapta, energica si foarte c ultivata, domnita Ruxanda n-a-putut dect profita de nalta ei tovarasie si de noua directiune ce i se dadea. n 1648, domnita era de trei ani acolo, cnd la noi se petreceau urmatoarele fapte, care o priveau, fara ca ea sa aiba cunostinta de ele. Gheorghe Racoczi, principe le Transilvaniei, primi ntr-o zi la el, la Cluj, pe un sol dc-al Iui Vasile Lupu logofatul Gheorghe Stefan, care cinci ani mai trziu ajunse si Domn venit sa-i spu ie di n partea Voievodului sau ca, avnd a-i comunica ceva att de tainic nct nici log ofatului nu i-o putea ncredinta, ruga pe Domnul Transilvaniei sa-i trimita n Iasi pe sfetnicul si prietenul sau lanos Kemeny, caruia i va destainui cele ce are de s pus. Cu aceeasi ocazie, si ca n treacat, Gheorghe Stefan mai era nsarcinat sa sond eze dispozitiile principelui si al principesei cu privire la o eventuala casator ie a domnitei Ruxanda cu Sigismund, al doilea fiu al Voievodului Transilvaniei. Racoczi era candidat la tronul Poloniei, devenit de scurta vreme vacant prin moar tea lui Vladisiav al IV-Iea. Fiul sau mai mare Gheorghe Racoczi II, fiind nsurat, Vasile Lupu si puse ochii pe Sigismund pentru a si-1 face ginere, nadajduind astf el sa se ncuscreasca cu cel care avea multe sanse de-a deveni regele Poloniei. n privinta casatoriei, Racoczi n-avea nimic de obiec229

tat. Dimpotriva, nsarcina pe Kemeny sa trateze aace, trimitind si daruri, att lui V asile^ Lupu, ct si Doamne! Ecaterina, din partea nevestei lui. nsa de taina cea md rt i era grija lui Racoczi. Trimitndu-si sfetnicul acolo j zise: Iata meigi, dar eu rna supar pentru mergerea ta, pentru ca ma tem de omul acela viclean, nestiind p entru ce te cheama. Nu trebuie uitat, fireste, ca Gheorght Racoczi era ce! mai bu n prieten al lui Matei Bassiab, asa nct frica lui de omul viclean era oarecum r drept ati ta. ianos Kemeny porni spre Iasi, nsa, stiindu-si stapni foarte bolnav si fiindu-i t eama ca acesta sa moara d; fa o zi la alta, el porunci la toate granitele sa nu las! pe nimeni sa patrunda n Moldova, dect pe oamenii trj. misi de-a dreptul lui. Evita, prin chipul acesta, ca Vasil; Voda sa afle de eventula moarte a iui Racoc zi, naini: ca misiunea lui sa fie terminata. Kemenv intra n tara prin valea Trotusului, primii fiind la Trgul Ocnei de-o delega tie de boieri moldoveni care-1 dusera pna la Iasi. n apropierea orasului i iesi ntru ntmpinare Voda ei nsusi, n cel mai frumos rafi-nti ce avea si-1 duse la gazda !a sal as, n casa unui b ,<er bogat, care casa, printre alte frumuseti, era mpodobita cu ar

mariuri, adica cu steme, cu herbul familiei, drept dovada ca obiceiul acesta occi dental nu este un impo nou n tara noastra. A doua zi, Kemeny merse la curte, unde, dupa stralucit ospat, Vasile Voda l chema n odaia lui si nchise cu el poruncind sa nu intre nimeni acolo, nit! macar un tal maci, asa nct bietul ungur zice cum arri stiut romneste, asa am vorbit, drept dovada iarasi ci Itmba noastra romneasca era, pe vremea acelor stra lucite domnii, raspnd '.ta printre vecini. Iar marele secret ce avea Domnul Moldovei de destai nuit principelui Transilvani ei, era ca tronul Poloniei e vacant si c-ar fi bine sa candideze Racoczi la el a ceasta ntr-o vreme cnd solii acestuia se si aflau Ia dieta diri Varsovia n vederea alegerii. Ce s-o i gndit Kemeny de aceasta naiva destainuire, nu ne spune, nsa iara si mi trebuie crezut ca Vasile Lupu omul viclean nu stia cfj face. Toata aceasta ns cenare n-avea alt scop dect de a pregati mai cu succes nunta fetei lui cu fiul ce lui pe care-] si vedea rege al Poloniei. Pentru aceasta el spuse lui Kemeny ca g ranitele Moldovei erau deschise lui Racoczij daca ar vrea sa treaca pe aici pent ru a merge n Polonia, 230 asemeni ca l-ar putea ajuta si cu bani si cu ostirea destul de puternica de care dispunea. Dupa ce hotarra toate, semnnd Kemeny si un fel de tratat pe masa lui Vas ile Voda, cu condeiul lui si pe hrtia Iui, spune cro-njcarul ungur n memoriile sale , abia atunci si tot numai ca un lucru de mai putina nsemnatate, ncepu vorba Despr e nunta domnitei Ruxanda cu Sigismund Racoczi. Consimtamntul fiind dat din ambele parti, nu mai ram'nea, zice Kemeny el nsusi, nim ic alta, fara numai Sa se vada tinerii laolalta. Vorbele acestea snt foarte semnif icative. Vasazica, obiceiul batrnesc ce cunoastem, ca fetele sa fi fost maritate dupa voia parintilor, fara sa-si aiba ele cuvntul de spus, era mai putin vechi de ct se credea. El a fost introdus probabil la noi odata cu fanariotii, care au adu s dincoace de Dunare moravurile orientale de pe malurile Bosforului, nsa nainte de ei, starea sociala a femeii, rnai libera si rnai demna, nu ngaduia parintilor sa dispuie de viitorul fetelor, fara prealabilul consimtamnt al acestora. Asadar, tinerii trebuind sa se vada, Vasile Lupu trimise fara ntrziere la Constant inopol sa ceara pe Ruxanda napoi. Poarta nu voi sa i-o restituie, fiindca nu-si po tolise prepusul de^cnd si maritase pe fata lui mai mare dupa Radziwill. nsa cum la S tambul politica n-a luptat niciodata cu banul, Vasile Voda cu mari cheltuieli si adu se totusi fiica napoi. ntre timp, Kerneny Ianos porni la Iasi, si pe drum spre Ardeal afla, printr-un cu rier special, moartea prin-cipelui sau. Pna nu trecu granita, el nu trimise aceas ta veste lui Vasile Lupu. Sosit la Cluj, scrise Lupului Voda ccie ntmplate, rugndu1 ca toate cte le vorbisera mpreuna sa le tina cu fiii mortului Voievod, Gheorghe a l II-lca si Sigismund Racoczi. nsa Domnul Moldovei i raspunse ca murind printul, ngr oapa-se toate cte au fost asezate. Vasile Lupu, sigur de alegerea lui Racoczi-tatal ca Tege al^Poloniei, nu mai ave a aceeasi ncredere n soarta jiului n consecinta, ncuscrirea proiectata nu-1 mai inter esa. Pe Sigismund Racoczi l interesa dimpotriva foarte "Jiuit aceasta casatorie c u o domnita att de bogata, de desteapta, de cultivata si de frumoasa. Fara ndoiala , Pnmise si el portretul Ruxandei, cum l primise Radziwill pe al Mariei nainte de nunta. Tineau, si el si ma ma-sa, ca aceasta casatorie sa se faca si, nendraznind sa mearga in persoana la Iasi, si trimise trei soli, prieteni, sa roage 23! S *x**pe Domnul Moldovei sa-si tie cuvntul dat. nsa Vasile Lupu fu neclintit n refuzul sa u. Mai nti, zicea el, cari) trzlu de altfel, ma opresc popii sa-mi dau fata dupa un om de alta lege; iar apoi nici ea nu mai vrea, fiindca, desi nu si-a vazut logodn icul, dar cunoscndu-i acum prie-tenii, si-a rnutat gndul de la aceasta casatorie, caci prea se purtasera rau oamenii acestia ntr-o rafinata curte ca aceea a tatalu i ei. Kemeny lanos, care batjocoreste, ct ce se poate pe Domnul Moldovei pentru aceasta

nestatornicie a lui, le-a dat totusi dreptate, lui si Ruxandei, cnd fu vorba de frica ce-ar fi putut prinde ei de Sigismund Racoczi, daca ar fi stat sa-1 judece dupa oamenii ce trimisese la Iasi. Caci, zice Kemeny, cel mai de frunte trimis a fost Ion Boros (Bors), care era crescut din romn prost si era betiv, curvar si o m rau; al doilea, Nicolae Sebes, nu era mai bun dect cel dinti si al treilea, Gheo rghe Horvat, omul cel mai credincios al lui Sigismund Racoczi, nca era trufas, mnd ru si om rau... Iata cum se ispravi acest prim roman al domnitei. Ruxanda, care avea pe atunci vreo 18 ani. j ndata dupa aceea, noi cereri n casatorie venira din) Polonia, de la contele Potock i si de la printul Wiszno-, wiecki. Familiile acestor nobili poloni erau ncuscrit e cu! Movilestii, dupa cum am vazut n capitolul care trata despre domnitele lui I eremia Voda. Despre Potocki nu stim altceva dect ca a cerut pe Ruxanda, fara sa stirn pentru c e cuvnt a fost respins. Ct despre Dumitru Wisznowiecki, care apartinea uneia din cele mai mari familii di n Polonia, cu ntinse latifundii tn Ucraina si Volhynia, el facu un lucru romantic si frumos, care merita a fi raportat. Auzind de frumusetea Ruxandei, dar nevoin d s-o ceara n casatorie pna n-o vcdea-o, el sosi n Iasi cu un nume fals, ca un om a proape de rnd, spre a fi sigur ca, daca ar place domnitei, sa placa pentru el nsus i, nu pentru titlul de print ce purta si pentru imensa lui bogatie. Jocul era pe riculos. Wisznowiecki vazu pe Ruxanda, o iubi ca un nebun, nsa nu fu iubit de ea. Toate stradaniile lui fura zadarnice. Dom-nita nu vru sa auda de dragostea acest dupa multa vreme ui necunoscut, care nu-i placea. Cnd destainui n srsit cine era prea trziu, fie ca Ruxanda era prea mtndra pentru a se marita cu un print, pe car e-1 dispre-tuise nainte de a sti cine este, fie ca ncurcatura n care se afla ea din pricina lui Timus Hmielnitki, nu-i mai 232

fu

dadea ragaz sa se gndeasca la vreo casatorie, nainte de-a vedea sfrsitul dramei car e se pregatea. Caci, n adevar, din primavara anului 1650, ne aflam n plina drama. O scurta privire se impune nsa nti asupra eve-nimentelor din vecini pentru a ntelege cele ce urmeaza. Cazacii, poporul care locuia Ucraina de trei veacuri, erau supusii regelui Polon iei, nsa fusesera la nceput oameni liberi, condusi de-un hatman ales de ei. Regele Stefan Bathory i atrase ntr-o cursa, trimitnd hatma-nului un steag si o pecete, in signele mariior demnitari ai coroanei si recunoscindu-le dreptul de-a avea 6000 de oameni narmati, care sa fie nregistrati si care luara numele de armata zaporoga ( de unde cazacii zaporojeni). Ei primira bucurosi aceasta mila regeasca, fara a-s i da seama ca ea nu nsemna altceva dect dreptul ce~si lua regele de-a numi el pe h atmanul armatei cazace, des-fiintnd astfel vechiul drept al alegerii libere. Oric e cazac nenregistrat devenea, prin faptul acesta, sclav, taran supus corvezii nob ililor poloni, care, invadnd Ucraina, luara n stapnire pamnturile ei. Cum, pe linga aceasta, ei mai ncercau sa converteasca pe acest popor ortodox la catolicism, che stiunea, lund un ndoit aspect, social si religios, ajunse a fi una din nenumaratel e slabiciuni politice ale regatului polon n declin. Nemultumirile crescura an cu a n, pna la mijlocul veacului al XVII-lea, cnd ele luara o forma att de amenintatoare , nct o rascoala era de asteptat, daca s-ar fi ivit omul care s-o faca. Se ivi n persoana lui Bogdan Hmielnitki. Fiul unui hatman zaporog, Bogdan, nzestrat cu o deo-sebita energie, avu o tineret e furtunoasa. Om de casa de-al lui Potocki, era sa-si piarda viata dintr-o gluma , caci, la un chef, stapnul sau, vrnd sa arate oaspetilor sai ce iscusit este n art a de a taia capetele, alese pe al lui Bogdan drept tinta. Acesta o lua la fuga, ascunzndu-se n sietsa zaporogilor, unde facu o ndelungata practica militara. Mai trziu, nsurndu-se si mostenind de la tatal sau o ferma n Ucraina, un dusman de-a l lui, polonul Cia-plinski, ceru voie de la starostele locului sa ia pamntul lui Bogdan n stapnire. Capatnd nvoirea, el nu se multumi sa-1 deposedeze, i arse si casa, omor copilul si-i rapi nevasta. Bogdan Hmielnitki se tngui starostelui, care-1 tr imise n fata tribunanului, care-1 trimise n fata dietei, care-1 trimise n fata rege lui nsa dreptate nu afla nicaieri. Astfel se furiseaza vrajba n suflete, pierznd

233

pe unii si naltimi pe altii. Bogdan era din acei ndrjiti care, cn.d nu afla dreptate a la cei n masura a o mparti, si-o fac singuri. De altfel, dupa curn am aratat, scnteia era usor de aprins, n mai putin de doi ani , de la 1646 la 48, toata Ucraina narmata era n picioare, avnd n capul ei pe Bogdan Hmielnitki, ales hatman al zaporogilor. Polonii se narmara si ei pentru a pedepsi pe sclavii rasculati si razboiul ncepu, crncen, lung si dureros pentru mndrii stapni ai cazacilor. Dupa Korsun, unde acelasi Potocki, care voise sa se joace cu capul lui Bogdan, f u facut, n calitate de co-mandant de armata, prizonierul fostului sau serb ur-mar a victoriile de ia Pi la va, de la Zbaraz, de la Zborow. Armatele poloneze fura zdrobite pe rnd, generalii nvinsi, omorti, regele el nsusi pe punctul, de mai multe ori, de a fi prins de cazacii lui Bogdan, uniti cu tatarii hanului Crimeei, Isla m Gherei. Hmielnitki deveni un erou, un fel de rege al Ucrainei. Re nu mele lui trecu gran itele. Primea acum ambasadori, nu numai de ia Vasile Lupu, de la Matei Basarab s i de la Ghcorghe Rakoczi, ci chiar de Ia tarul Moscovei, ba de la nsusi sultanul otomanilor. Se faceau tratate, se ncheiau aliante. Mndru, dar betiv, Bogdan Hmieln itki primea pe toata lumea la cartierul sau general din Pe-reislavl, silindu-si oaspetii sa bea votca din cupe mari de aui. De altfel, curtea lui era foarte pat riarhala. Nevas-ta-sa, pe care, fireste, o luase demult de la bietul Cia-phnski, care cine stie ce-o mai fi patit umbla de ici-colo printre mo sa firi, aducea ca fea si dulceata, turna de baut, aprindea ciubucele. Ofiterii cazaci, ametiti de vin, bagau n speneti pe solii straini, iar Bogdan, netinnd socoteala de nimic, lac nea la Kissel, care venise din partea regelui Poloniei sa propuie pace: Minei Asta zi snt beat! Daca o h pace, pace sa fie, iar daca nu, domnilor poloni, la picioar ele mele o sa va ngenunchez, si apoi va vnd turcilor. Gata! Noapte buna! Astfel stateau lucrurile, cnd, n primavara 1650, i trecu prin cap lui Hmielnitki o noua nazbue, care nnebuni de spaima Curtea Domneasca din Iasi. El ceru n casatorie, pentru fiul sau Timus (Timotei), pe fata lui Vasile Lupu, do mnita Ruxanda. Ce voia Hmielnitki, nu se stie precis. Era o simpla vanitate din partea Iui, sa devie el, fostul rob, cuscrul bogatului si stralucitului Domn al Moldovei? Sau e ra 234 un pian politic, care tindea, fie la o alianta, fie chiar ja scaunul Moldovei pentru fiul sau? Dar ceea ce se stie este exasperarea bietului Vasile Lupu, cnd primi pe solii hat manului Bogdan, cerndu-i fata pentru fiul sau. EI, care visase pentru ea regi si m parati, sa si-o dea acum unui cazac? Cu toata grija ce avea de viitorul linistei tui, Vasile Lupu trimise pe solii lu i Hmielnitki napoi, n Ucraina, cu un raspuns negativ. Nu-si putea da fata, zise el , unui om care nu este print, si apoi, nici turcii nu ar ngadui o atare casatorie . Nadejdea Iui o punea n Poarta, care nu ar suferi, credea el, ca Bogdan Hmielnit ki, devenit cuscrul Domnului Moldovei, sa aiba o portita deschisa pentru a se am esteca apoi n trebile Imperiului Otoman. Hmielnitki Hmil, cum l numesc constant le topi-setii era un om de actiune, zgrcit la vorba, dar cu mult duh. EI trimise ra spuns lui Vasile Lupu ca-i pare rau de refuzul sau, dar ca totusi Timus va veni n Mol-doVa, cu o suta de mii de nuntasi sa-si ridice mireasa. Si se tinu de cuvint. n septembrie 1650, intrara nti tatarii n Moldova si, scurt dupa aceea, veni si arma ta cazacilor. Curtea Domneasca, zapacita, se razleti. Doamna Ecaterina, domnita Ruxanda, fiul si fratii Voievodului fugira de se nchisera n cetatea Neamtului, iar Vasile Lupu el nsusi s-a mutat din Iasi n niste poieni, n codrul Capotestilor, si s-a asezat acolo cu Curtea, lasnd n Iasi putintei darabani de aparare. Acestia, dac a au vazut multimea de tatari din ceas n ceas adaugndu-se, si cu cazaci amestecati , au lasat noaptea Curtea pustie si au plecat si ei. Si au ars atunci tot orasul

, Curtea Domneasca, casele boieresti, tot orasul ntr-un nimic de ceas de cenusa s -a facut.''7 Sultanul58, aflnd despre cele ntmplate, trimise un mr-zac Ia Vasile Voda, sa- ntrebe e ce a fugit din scaun. Iar Miron Costin, indignat, spune: De saga este o n-trebar e ca aceasta, la o vreme ca aceea. Dar, saga sau nu, trebuia facut pe voia nuntasilor Iui Hmielnitki. Vasile Lupu tri mise la Timus pe spatarul sau, Ciogolea. Drept multumire ca i s-a pustiit tara s i i s-a ars capitala, Voda trimitea lui Hmil bogate daruri si promisiuni de a-i d a fata n casatorie. Armatele fura retrase, Tirnus pleca din tara, Curtea se rentoarse la Iasi, iar Vasile Lupu nu se tinu de cuvnt. Asezat din nou n scaun, singurul lui gnd fu curn sa faca si sa dreaga pentru a scapa din ncurcatura. Poarta, 235 o vazuse prea bine prin saga ce facuse, era de partea hatmanului cazacilor. Nu-i m ai ramnea deci decit o ntelegere cu dusmanii acestuia, polonii. Gata sa rupa pacea de la Sborow, acestia se narmasera din nou, iar generalul Poto cki si stabilise lagarul chiar lnga granita Moldovei, la Carnenita. Vasile Voda se ntelesese cu el sa-i nlesneasca, prin ce mijloace o crede, izbnda, caci o desavrsita nfrngere a lui Bogdan Hmiel-nitki era singura scapare a domnitei Ruxanda de perico lul ce statea atrnat deasupra capului ei ca sabia lui Darnocles. Hatmanul cazacilor, om de buna credinta, conside-rndu-se acum aliatul viitorului sau cuscru, i destainui planul sau de lupta, pe care Vasile Lupu se grabi sa-1 co munice iui Potocki, Rezultatul fu dezastrul armatei czacesti n cmpia de la Berestec zko. nvins, umilit, fara armata si fara curaj, Hmielnitki se retrase n sietsa za-p o rogi Io r, iar Vasile Lupu, triumfator, credea ca si-a scapat n sfrsit fata de pe ricolul care o ameninta. nsa polonii, care cunosteau acum destul de bine pe nversunatul lor dusman, desi nvi ngatori, propusera ei nsisi pacea, n cursul primaverii 1652 avu loc acea ntlnire des pre care am vorbit mai sus, ntre Radziwill si Hmiel-nitki, la Belaia-Ciarcov, cnd acesta din urma, exasperat pe Vasile Lupu, l tratase fata de ginere-sau de infam t radator, pe care-1 va pedepsi cum se cuvine. Ss-n adevar, pacea odata semnata, ha tmanul cazacilor si strnse din nou zaporogii si se pregati sa porneasca mpotriva Mo ldovei. El trimise raspuns lui Vasile Lupu sa-si dea fata dupa fiul sau, caci de nu i va taia n attea bucati, de nu le va mai putea lipi nimeni la loc. si cu drept cuvnt Vasile Voda acu un calduros si desasperat apel la Kalino Speriat vski, care-si avea nca ostile adunate la granita Moldovei. Fara a mai n-treba pe r egele sau, daca e bine sau nu sa redeschida' ostilitatile, generalul polon porni nspre Batow cu peste-30000 de oameni, pentru a mpiedica pe cazaci sa patrunda n Mol dova. Acestia, vreo 12 000, erau condusi de Timus, ajutat fiind si de vreo 5000 de tatari sub ordinele sultanului Nureddin, care mergea la Iasi, n calitate de nun mare, zicea el. Bogdan Hmielnitki, cu o foarte puternica armata, urma, rnai de departe, pe acest i nuntasi. Figura acestui hatman cazacesc e irezistibl de simpatica. El trimise lu i Kali-novski o scrisoare, datata din Cehrin, ca si cum s-ar 236 fi deplasat din capitala sa, n care-i spunea urmatoarele: Hmielnitki lui Kalinovski, hatmanul russian hatmanului polon, salut! Fiul meu, bai at ncapatnat, ntovarasit de cteva mii de prieteni, s-a pornit sa-si ia de nevasta pe fata Voievodului Moldovei. Aflu, spre mirarea mea, ca o numeroasa armata polona vrea sa-i curme calea. Rog pe excelenta voastra, pentru binele patriei, sa-si r etraga trupele, cu att mai mult cu ct ele se afla ntr-o proasta pozitie militara. M a tem ca tinerii nuntasi, din prostie poate, sa nu s-apuce sa se certe cu oameni i dumneavoastra. Lnga Batow, batalia avu totusi loc. Bogdan Hmielnitki interveni, evident, la vrem e, si polonii pierira pna la unul, de la Kalinovski, generalisimul, pna Ia cel din Lirma soldat. Revansa de la Beretsteczko, mai stralucita, mai grozava, mai crnce na, mai cruda. Iar dupa ce, doua zile si doua nopti, au curs ruri de snge, dupa ce

cazacii au cumparat de la tatari dreptul de-a macelari si pe prizonierii lor, hat manul Bogdan trimise o umila scrisoare regelui Ion Cazimir: Fiul meu mergea la nunta, cnd deodata Kalinovski i-a taiat drumul, pe care Dumneze u l Iasa slobod pe pamnt pentru cei buni ca si pentru cei rai. Eu sfatuisem pe dom nul hatman al d-voastra sa stea binisor, dar n-a vrut sa ma asculte. Rog pe maje statea voastra sa ierte pe cazacii mei. S-au cam prea ntrecut cu gluma! Ion Cazimir, nghitind hapul, si pregati o noua ostire. Dar Vasile Lupu, ce era sa mai faca? Trimise de zor soli peste soli lui Timus sa-i spuie ca-i da fata, si c a-1 pofteste cit mai curnd la nunta la Iasi, nsa l roaga, mult si frumos, sa-si las e nuntasii dincolo de Nistru. Hmielnitki raspunse ca va veni singur, daca i se v or trimite ostateci, caci ncredere nu mai avea n Domnul Moldovei. Niculai Buhus si Ion Prajescu fura trimisi za-logi la Cehrin, dar hatmanului nu-i ajunsera acest i boieri moldoveni. El cerea pe nepotii lui Voda, Feciorii hatmanului Gavrila si ai logofatului Gheorghe, care pornira deci sj ei n Ucraina, pna s-o ispravi nunta aici. Se zice ca Vasile Lupu ncepu sa se mpace cu gndul sa aiba de ginere pe fiul unui os tas att de vestit, care, la ocazie, i-ar putea fi de folos, nsa, fireste ca domnit a Ruxanda era o sacrificata. Atta truda cu cresterea ei, atti straluciti petitori respinsi, pentru a ajunge nevasta unui cazac abia iesit din taranie, cum spunea Mi ron Costin, si care mai avea si reputatia de a fi crud si trasnit. 237 Circula prin Iasi un zvon, care de altfel corespundea adevarului adevarat: ca Ti mus omorse pe mama-sa vit-rega. Am aratat mai sus ca razboiul dintre cazaci si poioni pornise din nemultumirea c elor dnti, fireste dar din punct de vedere al faptelor, din revolta sufleteasca a l ui Bogdan Hmielnitki cnd vazu ca nu poate capata nicaieri dreptate mpotriva acelui Ciaplinski care-i omorse fiul si-i luase napoi sotia, care era numai mama vitrega a lut Timus. Or, ntr-o zi, pe cnd Bogdan se afla n fruntea armatei, n Polonia, Timus spnzura pe sotia Iui tata-sau de grinda usei casei lor din Cehrin. Imediat dupa aceea, Bogdan se nsura a treia oara cu Ana Zolotarenko, sora unuia din coloneii s ai, asa nct, de fapt, nu se stie daca Timus n-o fi lucrat cumva din ordin, n tot cazu l zvonurile aceste nu erau facute pentru a da ncredere Ruxande n viitorul fericirii ei, si mult ngrijorata trebuie sa fi fost biata domnita n asteptarea celui de care urma sa-si lege viata. Si, n sfrsit, sosi. Era n vara anului 1652. Prin Soroca si Sculeni, ntovarasit de 30 00 de cazaci, aparu, vineri, 26 august, n fata lasilor, unde-i iesi ntru ntmpinare V asile Voda, urmat de 8000 de ostasi si de toata Curtea. Vazmi acea multime de oam eni, Timus ngheta, temn-du-se mereu de-o cursa. Cnd socrul descaleca, sarutn-du-1 pe amndoi obrajii, el de-abia putu sa faca sfortarea de a-l strnge moale la piept. La vorbele, multe si repezite, de bun sosit ce i Ie spunea Voda, el ramnea mut, s ugndu-si buzele. Wyshow-ski, n locul Iui, raspunse cteva cuvinte de multumire, si a poi, ncalecnd din nou cu totii, intrara n oras, n-dreptndu-se spre Curtea Domneasca. Zaporogii lui Timus erau slabi, dar foarte frumos mbracati n haine polone luate de la mortii din razboi, iar caii lor erau nseuati n stofe scumpe, brodate cu margari tare. Tovarasi avea, printre oamenii mai de seama, pe Fetera si pe Wyshowski, ge neralii tatalui sau. Ct despre et nsusi, doi martori oculari ni-1 descriu ntr-un fel putin magulitor. Miron Costin spune ca avea numai singur chip de cm, iar toata fi rea de heara!, iar un neamt, care era la nunta (poate Adersbach), zice ca este un flacau tnar, stricat de varsat, nu tocmai mic, destul de voinic si grosolan (ein junger pockennarbichter Kerdel, nicht gar klein, sondern ziemlich stark unndt gr ob). Purta o haina caramizie si pe deasupra o mantie rosie captusita 238 cu samur, nsa de ia o posta se vedea ca mbracamintea aceasta nu era facuta pe trup ul lui, Alaiul care-1 ntovarasea era caracteristic, n afara de generalii tatalui sau si de cei 3000 de zaporogi, mai erau cteva radvane mbcsite cu druste, femei cazace care se spuneau rudele mirelui, precum si 40 de care ncarcate cu sare, caci fiul hatmanul ui cazacesc ntelegea sa profite de nunta pentru a face comert n Moldova.

Astfel sosi alaiul la Curte. La fereastra, de dupa perdea, irebuie sa fi stat la pnda domnita. Muzicile cntau, tunurile bubuiau, socrul si mirele descalecara si, u rcnd scara palatului, intrara amndoi n apartamentele lui Voda, care erau mobilate s i mpodobite foarte luxos. Vasile Lupu i prezinta pe fiul sau Stefanita, copil de zece ani, apoi, rugndu-1 sa stea, i dadea zor mereu de bucuria ce are de a-1 avea ginere, de una, de alta, d e Moldova si de Ucraina. Dar nimic; Timus ramnea mut, de-ai fi crezut ca-i este l imba legata. Enervat, Voievodul se scula n picioare, rugind pe ginere-sau sa trea ca n apartamentul ce-i rezervase, pentru a se odihni putin si a se curata de praf ul drumului. Timus se retrase. Dupa ce se ferchezui, intra n anticamera lui, unde-I asteptau ge neralii cazaci si mari boieri ai Moldovei, care se uitau la dnsul ca la un lup din stufis (alss wie ein Wolff im Gestrauch). Fara alta ceremonie, el le ntoarse spate le, si, scotndu-si briceagul, ncepu sa-s taie unghiile n fata unor oameni att de subt ri ca boierii moldoveni, spune, indignat, neamtul, care pare a fi fost de fata. La banchetul de seara nu fu nici o veselie, fiindca Timus urmnd a nu scoate o vor ba, Vasile Voda, dupa mai multe ncercari de a-1 dezgheta, foarte suparat tacu si el, asa nct nimeni nu mai ndrazni sa vorbeasca. Parea mai eurnd un praznic de nmorrnn are, decft unul de nunta. Nu se stie n care anume moment al zilei se ntlnira n srsit logodnicii. Dar se stie cu toata siguranta un lucru extraordinar. Ca atunci cnd se ntlnira, Timus piacu Ruxand ei, si de la nceput, mpotriva oricarei asteptari, ea l iubi. Omul acesta, ciupit de varsat, necioplit, avea probabil o nfatisare barbateasca si o mutra simpatica, car e placea femeilor. Caci nu numai domnita Ru-xanda, dar si Doamna Ecaterina l gasi pe gustui ei. O sorginte polona ne-o asigura si trebuie sa-i dam crezare, fiind ca nu vad de ce polonii, dusmani de moarte ai caza239 cilor, ar fi spus-o daca n-ar fi fost si fiindca viitorul, asa cum s a scurs, sta martor colea ca asa a fost. Asadar, la urma urmei, iata ca aceasta temuta tra-gedie se ispravea cu bine. A doua zi, smbata, sub pretext ca se gateste de nunta, Timus nu veni ia masa si n ici nu iesi din odaia lui. De' acolo, de la o fereastra, privi el n curte la hore le ntinse de jupnesele si fetele boierilor, care-1 vedeau stnd singur la geam, bnd s i fumnd, ceea ce era n ochii lor o nemaipomenita necuviinta, n pitoreasca germana ar haica a secolului al XVII-lea, neamtul, care era de fata, ne descrie lucrurile a stfel: Ale Bojaennnen undi Frau.enzim.mer, sehr kosttich und praechtig geschmueck et, tanzten tm Schloss undi Herr Timoschek soff im (am) Ferester, fuer (vor) all en Leuteti. Rauchtaback, unde salie den vala-chischen Getaenze zu. n sfrsit, duminica l septembrie, avu loc nunta. Ca si la cea precedenta a Iui Radz iwill, mirele si mireasa mcrsera ia biserica Sfntului Nicolae (Domnul si Doamna n efiind de fata}, ngenunchiara pe covor, primind bine-cuvntarea preoteasca, dantuir a mprejurul mesei, saru-tara icoanele, calcara galbenii, si apoi, barbat si nevas ta, se ntoarsera ia palat unde Timus, conform obiceiului, si saruta pentru ntia data sotia, n fata tuturor. Domnita Ruxanda Hmielnitki izbucni n plnsete. Dar nu era cu m au crezut-o toti cti erau de fata, din cauza ca se vedea acum prizoniera acelui om, ci era mai curnd o destindere de nervi si un plnset de multumire ca s-a ispra vit cu necontenitele ndoieli ale celor doi ani din urma. Dupa aceasta ceremonie a sarutului si a plnsuiui, sotii se despartira iarasi pent ru a merge la masa: el n apartamentele lui Voda, ea ntr-ale Doamnei. La ospat, dascalii se rugau, muzicile cntau, tunurile bubuiau, se bau foarte mult si Timus, nveselit, n sfrsit, deschise gura. Se apleca catre Cotnarisld, pisarul D omnului, si-i spuse ncetisor, n limba polona, cteva cuvinte menite a fi traduse lui Voda: Multumesc foarte mult Mariei Tale. Totul e din belsug, ce-mi mai trebuie? S a ascultam binecuvntarea Dumnezeiasca. Sa cnte muzica turceasca; sa bem n sanatatea l ui Hmielnitki si pentru unirea caselor noastre; n semn de bucurie, sa dea drumul t unurilor. Acum, nveselindu-se de-a binelea, el porunci sa vie muzica lui, si zaporo gii ntinsera niste cazacesti, care avura darul sa nu placa neamtului. Cheful, cu betie mare, tinu pna la unu din noapte. 240

Dincolo, n camarile Doamnei, lucrurile nu se petreceau mult mai decent. Ea fu nev oita, fireste, sa cheme la masa pe rudele mirelui, artistele. Cnd nsa pornira logo fetii Doamnei dupa ele la gazda ca sa le aduca la Curte, nu le gasira acasa, ncep ura a le cauta prin tot orasul si, dupa multa bataie de cap, de gasira unde s-ar fi asteptat mai putin: la circiuma, bnd rachiu. Cherchelite cum erau, au fost ad use la masa domneasca. Se purtara obraznic. Una din ele, cea mai de frunte, Hasc a Crpita, grasa si beata, spuse rnjind Doamnei Ecaterina; Am venit aici dupa prada. Veti i voi rnai subtiri dect noi, dar nu asa ca v-ati dat domnita dupa un cazac? Cn d fu sa plece, Hasca, ncurcnd cararile, se rostogoli din susul scarii pna jos, trea pta cu treapta, si fu urcata, ranita, n radvan. Ce-lelalte cica se mai tineau pe picioare, si asa, bete cum erau, fura duse la gazda lor napoi. Pe la unu dupa mie zul noptii Timus se scula deodata repede de la masa, merse sa se schimbe, si apo i se duse sa-si ia nevasta. Se pare ca apartamentele ce li se rezervasera tineri lor casatoriti nu erau la Curte, ci la mnastirea Frumoasa. Acolo ramasera ei nchis i trei zile, fara a mai iesi din casa dec doar miercuri, ziua a treia, pentru o sc urta plimbare prin mprejurimi. Apoi joi, a patra zi, mersera la Curte sa ia masa n familie. Nu erau la dejunul acela dect Timus, Ruxanda, Vasile, Doamna Ecaterina, f ratii, surorile, nepotii si verii mai aproape ai lui Voda. ncolo, nimeni nu intra n sufrageria domneasca, fiindca, conform ceremonialului, mirele si mireasa erau serviti la masa de nsisi Domnul si Doamna, care, dupa felul nti, se asezara si ei, urmnd celelalte rude a servi cu rndul. Dupa masa, Timus si Ruxanda dansara mpreuna, si pe urma usile fura deschise tuturor pentru mpartirea darurilor. Vineri, 6 septembrie, plecarea. Au mers cu totii, Voie-vodul, Doamna, toata Curt ea, pna la locul unde fusese ntmpinat Timus la sosire. Acolo, barbatii au descaleca t, femeile s-au dat jos din radvan, s, pe cnd Vasile Voda dadea ginerelui sau cele din urma sfaturi, domnita Ru-xanda tinea mbratisata pe mama-sa vitrega, si plngea pe nfundatele. n sfrsit, ultimele saruturi, ultimul ramas bun si nsurateii plecara, iar Vasile Lupu a stat cu capul descoperit multa vreme, uitndu-se dupa fata lui, c um se duce cu altul, aiurea, departe, cine stie nspre ce destine. Ce scurta a fost fericirea acelei femei! O duse sotul 16 Comanda Ni *icji~ -F --j*^*'' ei n Ucraina, unde, nu departe de Nistru, se fntlnira amindoi cu hatmanul Bogdan H mielnitki, pornind apoi cu totii nspre Cehrin, capitala lor. Acolo petrecu xanda toamna, iarna si nceputul primaverii, n april 1533 Timus fu nevoit sa-si paraseasc a nevasta. Plecat cu o mna de cazaci ntr-ajutorul socrului sau, care fusese alunga t din scaun de catre logofatul Gheorghe Stefan, el nu se mai ntoarse n Ucraina dect trecator, n luna iunie, dupa batalia de la Finta. Abia daca avu vreme s-o mai mbr atiseze o data pe Ruxanda, si Vasile Lupu, alungat a doua oara din scaun, l chema din nou cit mai grabnic. Intrat n Moldova, el gasi, dupa cum am aratat n capitolu l precedent, pe Vasile Lupu fugar, iar pe Doamna Ecaterina, cu fiul, cu rudele, cu boierii cei veliti, nchisi n cetatea Sucevei. Ajutorul pe care ncerca sa i-1 dea i fu nefast. Omort de schija unui obuz din artileria condusa de rivalul sau Dumit ru Wlsznowiecki, care nu-i putea ierta ca-i rapise pe Ruxanda trupul lui fu mbals amat, acolo n cetate, si pastrat pna dupa capitulare. Trecem asupra acestor evenim ente, fiindca au mai fost expuse. Doamna Ecaterina, Stefanita, nepotii Iui Voda si Can-tacuzinii fura prinsi de Gh eorghe Stefan si bagati n nchisoare, iar cazacii zaporojeni se ntoarsera n Ucraina, ducnd cu ei trupul mortului lor capitan. Pe drum, con-voiul se ntlni cu Bogdan Hmie lnitki, care, cu o puternica armata, venea, dar prea trziu, n ajutorul fiului sau. Se zice ca, ntlnind acest lugubru convoi, viteazul hatman cazacesc, muscnd din buz e, ar fi spus doar att: Mul-tumesc tie, Doamne, ca nu 1-ai lasat sa cada n mna dusma nului. Apoi, ntorcndu-si din nou armele mpotriva polonilor, el porunci ca trupul fiu lui sau sa fie dus la Cehrin si pastrat acoio n catedrala, pna s-o ntoarce el acasa dupa ncetarea razboiului, cnd se va proceda la nmormntare. ntre timp, domnita Ruxanda dadu nastere la doi ge-meni de a caror soarta, de altf el, nu s-a mai putut afla niciodata nimic... Era lehuza cnd, la 22 octombrie 1653

, sosi n Cehrin corpul barbatului ei. Prin urmare, un an abia dupa casatorie, domnita Ru-xanda era vaduva. Si nu putea avea mai mult de 23 sau 24 de ani. Atta grija cu cresterea ei, atta zducium nainte de nunta, pentru a-i da poate 6 luni de fericire, 6 alte luni de ndoiala, si apo i n floarea tineretii, s-o iz-beasca deodata soarta att de crud, nct nu-i mai putea lasa nici iluzia macar a unei fericiri viitoare. 242

Si-n adevar, domnita Ruxanda ramase o nemngaiata vaduva. Socrul ei, Bogdan Hmieln itki, i darui cetatea Rscovului, pe ma Iul Nistrului, unde si petrecu zilele arnarte , privind de la o fereastra ia stepele Ucrainei si de la alta la cmpiile Moldovei copilaria ei de o parte si fericirea naruita de alta. Petitorii nu lipsira nici acum, cnd era o femeie parasita, avnd pe mama-sa n nchisoar e si pe tata-sau n exil. Se pare ca frumusetea si inteligenta ei tot mai ade-nien eau curtezanii. Wisznowiecki o ceru iarasi, staruitor. Dar l respinsese ea nainte, si cum era sa-I ia acum, dupa ce aflase ca-i omorse barbatul? Un alt pribeag prin strainatati, ajuns n Ucraina, o vazu, se amoreza de ea si-o c eru n casatorie. Era nepo-tul lui Mihai Viteazul, fiul Iui Nicolae Patrascu si al domnitei Ancuta a lui Radu Serban. Acel tnar, numit Mihai dupa bunicul sau, era inimos si viteaz, dar si el fara noroc. Nascut si crescut la Viena, la curtea ha bsburgilor, se apuca mai trziu sa colinde tarile straine pentru a capata tronul Ta rii Romnesti, pe care nici n-o cunostea. Interesele lui l dusera la Bogdan Hmielni tki unde, vazndu-i nora, o ceru n casatorie. Dar Ruxanda l respinse si pe el, caci era hotarta sa ramie vaduva, n amintirea celui pe care se vede acum lamurit ca 1-a iubit. Ba mai mult chiar, pentru a ramnea ct mai credin-cioasa memoriei lui Timus, ea nu mai voi sa paraseasca Ucraina. Cnd, n 1658, Gheorghe Stefan fu alungat din Moldova si Doamna Ecaterina iesi din nchisoare, plecnd cu Stefanita la sotul ei, la Const antmopol, Vasile Lupu murind, Doamna Ecaterina se muta din Stambul la Iasi, la C urtea fiului ei. Staruira amndoi, si mama vitrega si fratele, sa se ntoarca Ruxand a n tara. nsa ea refuza din nou, cu ndrjire, sa paraseasca tara ei adoptiva. Se n-tmp a atunci un lucru ciudai si aproape unic n analele istoriei. Stefanita Voda, baia t tnar, inimos si asa se pare cam ntr-o ureche, si strnse cteva mii de ostasi si [ i sa-si ridice sora cu de-a sila. Cum ea locuia la Rscov, pe malul Nistrului, i fu usor sa treaca rul, fara a prinde cazacii de veste, sa nconjoare cetatea si s-o a sedieze. Dar Rscovul avea ziduri puternice si aprovizionare din belsug. O zi, doua , o saptamna, portile ram-neau nchise si asediul devenea ridicol. Un frate mpre-surnd pe sora-sa pentru a o scoate dintr-o cetate din care nu voia sa iasa. Stefanita pleca, si Ruxanda ramase. Ramase multa vreme, n 1662 Stefanita Voda muri, 243 M iar Doamnei Ecaterina, dupa cum am aratat, i se pier-dura urmele. Poate merse ea atunci la fata ei n Ucraina si n tot cazul, timp de ctiva ani, nu mai stim nimic d e ele. Att doar ca, socru! Ruxandei fiind mort demult (1657), ea ramase n bune leg aturi de prietenie cu sotia hatmanului, Ana Zolotarenko, precum si cu fiul ei, l urie, care dupa moartea lui Bogdan fu ales hatman al zaporo-gilor. Abia trziu, du pa moartea cumnatului ei lurie, se hotar n sfrsit domnita Ruxanda sa paraseasca Ucr aina, deci abia atunci cnd nici o legatura n-o mai tinea strnsa de tara aceea pe c are altadata o iubise. Atunci se ntoarse n Moldova, stabilindu-se la o mosie ce o avea n dar det la tatal ei, Deleni, n judetul Botosani mosie care n-, capu mai trziu pe minile Cantacuzinilor, si mai apoi n-tr-ale familiei Ghi'ca. De altfel, toata viata domnitei Ruxanda, de cnd a ramas vaduva si pna a murit, e nv aluita ntr-o taina, care nu ne-a fost nca dezvaluita. S-ar putea ca acolo, n cetate a de pe malul Nistrului, sa se fi desfasurat o lunga s misterioasa drama, al care i deznodamnt s-a nfaptuit abia peste vreo treizeci si cinci de ani, ntr-o alta cetat e, a Neamtului. S-ar putea ca fata lui Vasiie Lupu sa fi ramas la Rscov nu de bun a voie, ci silita, ca prizoniera a cuiva, si ca atare fratele ei Stefanita sa fi venit la cererea ei s-o scape din nchisoarea n care o tinea un barbat cu de-a sil a. Astfel s-ar talmaci mai usor asediul ntreprins si neizbutit al cetatii Rscov de

catre Stefan Voda. Dar cine o fi fost acel barbat, care o teroriza pe fru-moasa Ruxanda? S-ar fi pu tut banui ca era lurie, fratele lui Timus, si poate ca, n adevar, o fi fost chiar el, cel putin la nceput. Dar mai n urma, s-a ivit n viata Ruxandei un alt om, care a jucat un rol nsemnat, cel mai nsemnat din toate,- deoarece a ajuns a i ucigasul e i. l cheama Vasiie Krupenski si era, dupa bunicu-sau, polon, poate cu legaturi de pamnt n Ucraina. Iar n Moldova era proprietarul mosiei Feredeni din tinutul Botosani lor, nvecinata cu Delem'i. El a fost mai trziu, de altfel, mare postelnic sub Duca Voda si sub Cantemir, si era fiul camarasului Andronic Kjupenski. Pomelnicul Feredenilor ni-1 arata nsurat cu domnita Ruxanda, fata lui Vasiie Voda, iar despre fiul sau Sandu, pomelnicul glasuieste astfel: fecior postelnicului Vas i-lica Krupertski si al domnitei Ruxanda, fiica Iui Vasiie Voievod albanitul. Cum acest pomelnic da ntreaga spita 244

a neamului Krupenski riguros exacta dupa acte si docu-nicnte, casatoria aceasta de a doua a domnitei Ruxanda ar parea posibila, de n-ar fi alte argumente mpotriv a ei. Domnita se ntoarce n Moldova trziu, carn douazeci de ani dupa nunta ei cu Timus, si se stabileste la mosia ei Deleni. Despre viata petrecuta de ea acolo vreo 14 an i nu stim nimic. Stim nsa ca n anul 1687, cnd regele Poloniei, Ion Sobieski, care se afla n razboi cu turcii, intra n Moldova devastnd si arznd tot ce ntlni n cale-i, d ita Ruxanda, cuprinsa de groaza, fugi din Deieni, cu cteva slugi, cu bucate, cu s cule, cu aurul ce de bine de rau putu strnge n graba nainte de plecare. Ea se ascun se n Cetatea Neamtului, care n vremea aceea era mnastire si fusese chiar nfiintata d e tatal ei, Vasile Lupu. Acolo, zice Ion Neculce, cronicarul, o gasi o ceata razl eata de cazaci si cu multe munci au muncit-o pentru avutie, iar pe urma i-au tai at capul pe prag cu toporul. Spun cum sa fi gasit la dnsa 19000 de galbeni. nsa amanuntele acestui omor le aflam din dosarul unui proces din chiar anul urmat or, 1688, cnd lordachi Can-tacuzino, mostenitorul domnitei Ruxanda, ntors din pribe gia sa din Muntenia, cerea lui Vasile Krupenski averea furata de el de la fata l ui Vasile Lupu. ntreaga afacere este nespus de interesanta. Constantin Voda Cantemir parasise Iasii n graba si se coborse la vale, cu boierii lui, cu slujbasii, cu armata toata, nspre Husi nti, de unde apoi trecu Prutul n Bu-c eag. Ca ntotdeauna nsa, o sama de boieri ramase n Iasi, dndu-se de partea nvingatorul ui, ba facnd nca haz pe socoteala bietului Voievod fugar si cntnd n batjocura cntece espre el. Printre acesti boieri era si postelnicul Vasile Krupenski. El ntovarasi pe Sobieski In urmarirea acestuia mpotriva lui Cantemir pna la Husi, iar la n-toar cerea lor spre Iasi ceru regelui o ceata de cazaci pentru a merge sa asedieze ce tatea Neamtului. Pentru a convinge mai usor pe Sobieski, i spuse ca fata lui Vasi le Lupu sta ascunsa acolo, ca ea are bogatii fara numar si ca va merge el sa i l e aduca pe toate. Regele Poloniei i dadu deci o mna de cazaci, care merse la cetat ea Neamtului nu n ceata rezleata, ci un scop bine definit sub conducerea postelnicu lui Krupenski. Ajunsi acolo, ei ncepura asediul cetatii, care, desi era rnnastire, avea totusi o mica garnizoana, si chiar pare-se destul de viteaza, caci ea rezis ta mult pna fu nevoita, poate din pricina foamei, sa deschida portile cetatii. Si atunci se ntmpla acea 245

_____ -^.-.-ini-enjl, lUItll! 3VenJ frti si apoi omorul domnitei, pe pragul usii, cu topori, Acum se naste ntrebarea, de ce a facut eiuirea __ .,uvtv, i j m e ua rea, de ce a facut Krupensi_t nelegiuirea aceasta? Caci, n tot cazul, dupa pradareg unei femei batrne si ramasa fara aparare, omorul pare nu numai odios, dar si inutil. Asa nct singurul raspuns acceptabil, e ca Vasiie Krup enski postelnicul a savrsit fapta lui din razbunare. Dar razbunarea de ce, mpotriv a caror fapte? Ca domnita Ruxanda sa fi fost nevasta ui, pare pu-tin probabil, cu toate asertiun

ile pomelnicului din Fere-deni. Mai nti, un inef de-al ei din anul 1680 purta nca i nitialele R. T. (Ruxanda Timus), si al doilea, daca ar fj fost ea maritata cu Va siie Knipenschi si ar fi avut cu el un fecior legitim, pe Sandu, averea ei ar fi ramas fiului, nu nepotului lordachi Cantacuzino. Atunci ce s-a ntmplat? De ce a cautat Krupenski, vecinul de mosie, sa afle ascunza toarea domnitei, de ce a descoperit acea ascunzatoare lui Sobieski prin trada-re, cum zic actele procesului sus pomenit, si de ce s-a dus s-o asedieze, de ce a om ort-o? Acolo, n castelul de pe Nistru, o fi fost ea timp de 20 de ani prizoniera unui om pe care nu-1 voia? -o fi facut un copil, pe Sandu? O fi chemat pe fratele ei s-o despresoare? O fi fugit n sfrsit n Moldova? Si dupa alti 14 ani, fiind tara toata n bejanie, i-o fi cazut acum lui Krupenski prada n mna, de s-a dus sa-sj razbune, s -o jefuiasca si s-o omoare? Ce taina pluteste n jurul acestor ntmplri de demult, si cine le va deslusi v reodata? DOAMNA SAFTA A LUI GHEORGHE STEFAN SI PRINCIPESA MSHAILOWA ata, n sfrsit, o casatorie romantica, facuta mpotriva oricarei reguli stabilite, fara petire, fara foaia de zestre, fara cheful de trei zile si trei nopti, obligator n casele boieresti. _ Sa dam cuvntul batrnului cronicar Ion Neculce, cel ce stie sa povesteasca cu atla farmec toate nimicurile vietii, n imicuri care, atunci cnd traiesti n ele, snt de fapt esentiale. Gheorghe Stefan Voda, cnd era boier, murindu-i ju-pneasa, a ramas va du voi; si ntlni nd o jupneasa saraca, frumoasa, tnara, anume Safta de neamul Boesti-lor, au ntmpinat -o pe drum mergnd cu radvanul la Iasi si a oprit radvanul cu sila, si s-a suit fa ra de voie nlauntru, si a ntors radvanul napoi la casa lui. Si pe urma a primit si ea si s-a cununat cu dnsul, care a ajuns dc-a fost si Doamna. Gheorghe Stefan era fiul logofatului Dumiirascu Cea-urul din Buciulesti pe Bistr ita si al jupnesei sale Zituca Mogilde de la care mosteni, mpreuna cu fratii lui, Vasiie si Grigore, o foarte mare avere, ntreaga vale a Siretului, dinspre munte, era a lor, de la Buciulesti pna dincolo de Trous: Racaciun, Valea Rea, Bogdana, Cas in, cte si mai multe. Ridicat la rangul de mare logofat, cel dinti boier al tarii, el era n acelasi timp si cel mai bogat din toti, afara poate de vestitul Ursachi , despre care se zice ca nu-si mai putea numara mosiile. Nu se stie cine a fost ntia lui nevasta, cu care n-a avut copii, precum n-a avut n Safta, furata din rad va n, era fiica vistiernicului Toade ici cu a doua. Aceasta r Bou si a Agafiei Prajescu59. n timpul boieriei sotului ei, nu se stie de fapt nimic despre ea, dect felul cum a fost furata, la drumul mare, si nvoirea silita ce-a dat-o pe urma la casatoria e i cu ra-pitorul. 247 Gheorghe Stefan, naltat mereu n ranguri, ajunse logofatul lui Vasile Lupu si omul l ui de ncredere. Pe el l trimitea Voievodul prin tarile vecine de cte ori avea ceva de comunisat lui Matei Basarab sau lui Gheorghe Racoczi. Se zice ca, profitnd de desele lipse din tara ale logofatului sau, Vasile Voda, care era foarte muierati c, s-ar fi legat de jupneasa Safta. Si c-o fi sau nu adevarat, n tot cazul Gheorgh e Stefan raspndi el nsusi zvonul acesta. Pundu-si de gnd sa rastoarne pe Vasile Lupu din domnie, el atrase o parte din boieri n conspiratie, ndeosebi pe fratii Ciogol ea si pe serdarul Stefan, spunn-du-le, ntre altele, ca Voda i-a necinstit casa, fa pt care nu suferea sa rarnna nerazbunat. Profitnd n acelasi timp si de rennoitele lu i solii la Bucuresti si la Cluj, el se ntelese cu Voievozii Munteniei si Transilva niei, nempacatii dusmani ai lui Vasile Lupu, pentru a capata sprijinul lor. Planul era prin urmare bine chibzuit, nlauntrul tarii el trasese din parte-i pe S tefan serdarul, comandantul efectiv al ostilor, iar n afara se asigurase de sprij inul Voievozilor vecini, care trebuiau sa-i trimita doua corpuri de armata, ce u rmau sa intre n Moldova, unul de la Focsani si celalalt pe la Oituz. La Iasi, n af ara de conspiratori, nimeni nu banuia nimic, nici macar fratii Canta-cuzino, care

de altfel au stat totdeauna cu ochii n patru pentru a apara domnia Voievodului l or. Unul din ei, marele vistiernic lordachi, vaznd ntr-o zi pe Gheorghe Stefan stnd n Divan cu toiagul la gura, l ntreba n gluma: Ce zici n fluier, dumneata, logofete? Ia el, att era de sigur de taina Iui, nci si permise sa raspunda: Zic n fluier sa mi boare caprele de la munte, si nu mai vin. El a raspuns n pilda, spune Ion Neculce, si altii nu s-au priceput ca asteapta ostile unguresti sa vie de peste munte. n sfrsit, n preajma Pastilor, joia nainte de Duminica Floriilor, i veni vestea ca au pasrt strainii n tara. Dis-de-dimineata, pe cnd se pregatea Voda sa mearga la bise rica, logofatul se si nfatisa la curte, rugndu-1 sa-1 lase sa plece ndata la mosie, caci i zace acolo jupneasa bol-nava de moarte. Si nvoirea fiindu-i data, Gheorghe Stefan, a carui nevasta era sanatoasa tun, porni n toata graba n josul tarii sa ntmpi ne armatele ardelene. A doua zi, spatarul Costea Ciogolea, cuprins de o trzie remuscare, urca dealul mna stirii Aroneanului si, lund la o parte pe egumenul losif, i ncredinta o scrisoare c atre Voda, facndu-1 nti sa jure ca niciodata nu va destainui cine i-a dat ravasul. Acest egumen era duhovnicul lui Voda si al tuturor boieril or. El porni ndata la curte si de te plicul Domnului, care, nebanuind nimic, si po ate nchipui oricine cu ce mirare citi rndurile urmatoare, ce ne-au fost pastrate nt ocmai: Milostive Doamne, eu, unul din slujitorii Mariei Tale, mncnd plinea si sarea Mariei Tale de attia ani, ferindu-ma de osnda sa nu vie asupra-mi, ti fac stire Ma riei Tale pentru Stefan Gheorghe logofatul cel mare, ca-ti este adevarat viclean , si s-au ajuns cu Racoczi si cu Domnul muntenesc, s snt gata ostile sa vie asupra Mariei Tale, de care lucru adevarat sa crezi Maria Ta ca nu este ntr-alt chip. Abia atunci ntelese bietul Vasile Lupu ce nsemna boala jupnesei Safta, a carei grij a te pomenesti c-o si purtase. Toata osteneala ce-si dadu, toate amenintarile ce ntrebuinta pentru a afla cine a ncredintat lui losif scrisoarea, fura zadarnice, caci egumenul jurase ca va pastra taina. Voda trimise atunci dupa mitropolitul V arlaam, care dezlega pe egumen de juramnt ca pentru un lucru care se atinge de dom nie si de attea case. Abia atunci se ndupleca popa sa destainuiasca numele celui ca re-i daduse scrisoarea. Vasile Voda si repezi oamenii acasa la Ciogolea si-1 duse legat la Curte, precum si pe frate-sau si pe serdarul Stefan. Ti baga apoi la nc hisoare, pna va pune mna si pe Gheorghe Stefan, pe urma caruia trimise n graba pe v atafii de aprozi Sculi si lacomi, ntre timp nsa, Gheorghe Stefan se mpreunase cu os tile unguresti si muntenesti, care, ntl-nindu-se cu vatafii lui Voda la Roman, des chisera focul asupra lor. lacomi fu mpuscat, iar Sculi, scapnd cu fuga, se ntoarse n tr-un suflet la Iasi, pentru a istorisi acolo cele vazute si ntmplate. Pricepnd astfel Voda ca cele destainuite n scrisoare snt adevarate, el porunci seim enilor sai sa omoare pe Qogolesti si pe Stefan serdarul, chiar atunci, n noaptea aceea, dinaintea jitnitei domnesti din curte. lordachi Cantacuzino, cumnatul Iui Voda, staruise din rasputeri ca boierii acest ia sa nu- fie omorti, ntruct lor Ie datora Vasile Lupu descoperirea complotului. Cnd asa-dar, la miezul noptii, fu trezit din somn, aducndu-i-se vestea ca Domnul omo rse pe fostii conspiratori, vistiernicul lordachi, suspinnd din greu, zise: Au pieri t boierii? Ah! ce s-a facut! Aceste snt amanunte care pot parea fara interes. Dar is toria noastra duce lipsa de micile amanunte ale vietii zilnice, cefe care dau co lorit si relief 249 disparutului trecut. E bine sa se stie vorbee mortilor de demult, pentru a cunoas te felul cum graiau si simtamintele de care erau stapniti. Prin vorbele aceste, r ostite n spaima noptii: Au pierit boierii? Ah! ce s-a facui! cunoastem noi sufletul acestor att de laudati boieri cantacuzini, mai bine dect din toate tamierile ce le -au facut cronicarii. Ce-a urmat pe urma, cunoastem din capitolele precedente. Fuga lui Vasiie Lupu, nsc aunarea noului Voievod, alungarea lui din domnie de catre Timus Hmielnitki, victo ria de la Finta, a doua fuga a lui Vasiie Voda si n sfrsit grozavul asediu de la S uceava, n care doi oameni din afara pndeau pe doi oameni dinlauntru pentru niste a mbitii, niste razbunari personale: Wisnowiecki pe Timus din pricina Ruxandei, si Gheorghe Voda Stefan pe Doamna Ecaterina din cauza Saftei.

Am aratat de asemenea cum a nteles, lipsit de orice marinimie, sa se razbune noul Voievod, vrnd nti sa-si bata joc de Doamna lui Vasiie Lupu, care-1 sudui, spune cron ca, tratndu-1 de dulau fara obraz, cum o nchise apoi mpreuna cu fiul ei si cu Cantacu inestii la Buciulestii lui de pe Bistrita, amenintnd-o c-o s-o nece n apele rului, s i tinnd-o apoi acolo la opreala n tot timpul domniei lui. Aceasta domnie n-a fost nici stralucita, nici macar ntru nimic nsemnata. Daca figu ra acestui Voievod intereseaza astazi, ea ne atrage mai mult prin nenorocirea lu i dupa ce n-a mai fost Domn, dect prin faptele ce-a facut pe cnd era. A domnit vre o patru ani si jumatate, din 1653 la 1658, n care timp nici despre Doamna Safta n u putem afla nimic. O coalitie a Suediei, a Prusiei, a Transilvaniei, a Munteniei si a Moldovei mpotri va Poloniei primul plan de mpartire a Poloniei ce s-a nascut n mintea vecinilor ei a facut pe Gheorghe Voda Stefan sa ia armele mpotriva regelui Ion Cazimir. Razboi ul, nenorocos, a ntors pe festecare de unde venise, iar Voievozilor nostri ie-a so sit destituirea din Stambul, caci Poarta nu voia sa aiba aerul de-a fi sprijinit aceasta nechibzuita actiune.Domn ai Moldovei fu numit batrnul Gheorghe Ghica, ca re era capuchihae la Poarta nsa Gheorghe Stefan nu se supuse poruncii padisahufui . .El trecu n Transilvania, de unde, lund ajutor de la Racoczi, se ntoarse n tara cu o armata de unguri, nsa fu batut la Strunga de catre Grigore Ghica, fiul Voievod ului, care, n amintirea acelei izbnzi, ridica o movila, ce se mai vede si astazi n fata stabilimentului bailor. 25(X Gheorghe Stefan se retrase la Casin, mosia lui, hind pe Doamna Safta cu el, precu m si pe frate-sau Vasile hatmanul, n curtea acelei mnastiri cu ziduri puternice ave a un palat domnesc, cladit de el, ale carui ruine astazi nici nu se mai vad. Fii nd urmarit, nu putu zabovi mult acolo. O lua mai departe prin munti, nspre granit a Ardealului. Sus, pe Clabuc, se opri cu ai lui sa ia masa pe-o stnca mare, patrat a, ce se afla acolo, si, ridicndu~si cupa cu vin ntr-un ultim adio Moldovei, porni apoi fugar prin strainatati si nu se mai ntoarse. Noi toti citi am facut razboiu l prin meleagurile acelea am trecut pe la stnca Cla-bucului pe care au bombardato nemtii n 1916, trei sapta-mni de-a rndul. Dar masa lui Voda Gheorghita a ramas ntr eaga, nebiruita nici de vreme, nici de ghiulelele neamtului. Satenii din partea l ocului mai vorbesc astazi nca, dupa 300 de ani, de Masa lui Voda si de pribegia un ui batrn moldovean al carui nume nu-1 mai stiu. La curtea Iui Racoczi, fugarul Voievod nu ramase mult. Principele Transilvaniei, nvins de poloni, simtea acum clatinndu-i-se tronul sub picioare. Avea destula gri ja pentru el nsusi, ca sa se mai ncurce cu necazurile altuia, Gheorghe Stefan porni deci mai departe, ducndu-si cu el cala-balcul: nevasta, fratele si o ntreaga curte . Pribegiile acestea, care au tinut zece ani, snt extrem de interesante, nsa nu intr a n cadrul studiului nostru. Le vom arata numai, pe scurt, ntruct ele snt atinga-toa re de vreun amanunt ce-am putea culege despre Doamna Safta si despre o rivala de -a ei, ce se ivi deodata n zbuciumul acelei vieti petrecute n tari straine. Ion Neculce, n O seama de cuvinte, spune ca Gheorghe Voda Stefan prinse a ur pe Doamn a Safta si o alunga de la sine. Informatia cronicarului este gresita. El si-a iu bit nevasta pna la urma, iar daca s-au despartit, vina nu a fost a lui, dupa cum voi arata mai jos. Peregrinarile acestea ale fostilor Voievozi nu erau simple calatorii. Erau depla sari n bloc ale unui ntreg aparat de Curte: boieri, secretari, medicul, duhovnicul , servitorii, bucatarii, grajdarii, un ghidus, ca piticul Bolea al lui Petru Sch iopul sau cocosa tu l lui Radu Serban. Mai veneau rudele: frati, surori sau veri ; si apoi Doamna, care-si avea si ea Curtea ei. Din tovarasii lui Gheorghe Stefan cunoastem mai nti pe frate-sau Vasile Ceaurul, f ost hatman, pe cumnatul sau Alexandru luliu Torquato, baron de Frangipani, pe Co nstantin Nacu, care-si zicea colonelul Nacotowitz, pe ~~~~- 25 boierul Gaspar Hidi, pe ieromonahul Antonie din Moldo-vita, duhovnic si secretar pentru limba romneasca, si pe lacob Harsany (din Hrsani, Fagaras), secretar pentr

u limba germana si latineasca, ar dintre tovarasele Doamne, Safta, cunoastem pe S tefana Mihailowa, o tnara crcazian, care-i servea, sa zicem asa, de doamna de onoare, n anul 1662, aflam ntreaga aceasta Curte cohndnd Germania, la printul Wcnzel von Lo bkowitz, fa contele de Rothal (n Moravia, Ia mosia Belesow), apoi la Viena, unde Va si le Ceaurul pare a fi parasit pe frate-sau, caci nu-i dam de urma n celelalt e peregrinari. Unga Viena, convoiul exilatilor c pradat de hoti, iar n Viena Gheo rghe Stefan ncape n minile unui camatar lacob Frankl, cu care pe urma, pentru un ju vaier amanetat, se ciorava-ieste ani de zile. n sfrsit, la nceputul anului 1663, fo stul Domn se hotaraste a pleca la Moscova, spre a cere ajutorul tarului pentru a -si recapata domnia. Cum el nu putea trece prin Polonia, unde era privit ca un t radator., ocoleste acest regat, ndreptndu-se prin Prusia n tarile baltice. La Berlin, cu cteva luni mai nainte, vazuse pe electorul de Brandenburg kurfurstul Friederich -Wilhelm, care, n amintirea serviciilor ce-i prestase Domnul Moldovei n timpul raz boiului mpotriva Poloniei, l primise ca pe un prieten, ajutndu-1 si cu bani de drum . ntre timp, saracia ncepuse a se face simtita. Boierii si servitorii l paraseau, c aci cereau lefurile lor n fiecare luna, si bietul om nu le putea mplini. Ajuns n ta rile baltice, la Dorpat, n golful Riga, se dezlantui si drama familiala. Doamna S afta, satula de atta du-te-vi no, hotar sa-si paraseasca barbatul. Voia sa se ntoar ca n Moldova, sa caute acolo odihna pentru batrnetile ei. Poate nu putem sti legatu ra dintre sotul ei si Stefana Mihailowa ncepuse. Poate era geloasa, poate numai t rudita. Dar n tot cazul, este sigur ca nu a plecat alungata de sotul ei. Dimpotri va, acesta o ruga cu staruinta sa ramie, dupa cum se vede dintr-o scrisoare de-a lui, n care se plnge amar ca Saf-ta I-a parasit. Tnara, ea se lasase furata de radv an, nsa batrna a fugit dnsa, lasndu-si culcusul slobod pentru cine o vrea sa-1 ia. I 1-a luat Stefana circaziana, de nu cumva i l-o i suflat de mai nainte. Iar de atu nci ncolo, aceasta ibovnica ramase credincioasa si neclintita pe lnga pribeagul Do mn, de-a ajuns mai trziu sa-si zica si Doamna, fiind printre straini ntotdeauna pr ivita ca atare. Doamna Safta, n schimb, se ntoarse n Moldova, unde trai, dupa dorinta ei, singura l a tara. n timpul pribegiei 252 ie fiul lai Vasile Lupu, Stefanita Voda, ajunsese Domn A\ Moldovei. Una din prim ele lui griji fusese, fireste, "' ' si razbune toate neajunsurile suferite de el si de ma-ma-sa de Ia Gheorghe Voda Stefan, Confisca deci toate mosiile acestuia, pr intre care si Racaciunii (Bacau), sub c'uvnt ca fostul Voievod datora, de pe cnd e ra boier, 200 000 de taleri lui Vasile Lupu. Racaciunii fu apoi vndut lui Istrati Dabija (viitorul Domn), care dadu mosia n /cstre fiicei sale Maria, casatoria cu postelnicul lordache Ruset. Aceasta Maria Ruset, care muri de altfel mai trziu n facere, era fina Doamnei Saft a, si poate din aceasta pricina putu batrna Doamna, ntoarsa din pribegie, sa capet e napoi o mosie care trecuse ntre timp prin diferite mini. Tn tot cazul, aflam pe S afta stabilita acolo, la vechea asezare a sotului ei, traindu-si batrnetile, linis tita si nestingherita de nimeni pna n 1675, cnd, urcndu-se Antonie Ruset n scaunul Mo ldovei, mosia fu revendicata din nou, si anume de chiar lordachi Ruset, fostul ba rbat al Mariei Dabija. Se naste un proces lung si galagios, pe care-I cstiga, fire ste, nepotul noului Voievod. Biata Safta, alungata de pe mosia ei, ceru sa i se plateasca cel putin cei 2000 de taleri ce i-ar fi datorat Dabija Voda, si n tot c azul sa i se restituie lucrurile ce daduse ea, cnd plecase n pribegie, n pastrarea rudei si prietenei sale, Doamnei Dainei (nevasta lui Dabija). Aceste lucruri erau : o careta, care a fost oprita la Curtea Domneasca, si o pe-reche de ceprage cu margaritari. nsa careta se dovedeste a fi fost daruita, nu mprumutata, iar ceprage le, pretindea lordachi Ruset ca nu-i cum zice ea, numai ca fiind fiica Doamnei Da fna, Mana, botezata de dnsa, fostu-i-le-au daruite nca de cnd a venit din pribegie, ca pe-o fina a sa. Safta, exasperata, e gata sa jure ca nu este adevarat, si atun ci lordachi Ruset vaznd cum este ea bucuroasa a merge sa jure fara nici o cale si sa-si puie sufletul pentru nemica, datu-i-au cepragele napoi la mna ei, ca sa nu a iba ce mai zice alta. Unde a mai trait Doamna Safta pe urma, nu stim. nsa, douazeci de ani dupa moartea

sotului ei, o mai aflam n viata, iscalind nca Doamna a Tarii Moldovei si pu-nnd pe s crisorile ei pecetea domneasca cu stema {arii. nsa n 1699, batrna de peste 80 de an i, ea pare a mai fi fost n viata. Pe cnd Doamna Safta si ducea de-acum n tara un trai mai mult amart, pribegiile lui G heorghe Stefan urmau 253 multe, variate, grele, n Rusia nici un noroc. Tarul primi cu deosebite onoruri pe acest Voievod detronat care, tre-cind pe strazile Moscovei cu 75 de persoane ce -1 ntovaraseau, venea nu pentru a cere pine, ci pentru a fi de folos crestinitatii, p ropunind din partea mparatului Leo-pold, zicea ei, o cruciada mpotriva turcilor, ns a propunerea sa, ascultata politicos si rece, fu respinsa. ntors n Germania, Gheorghe Stefan se stabili, ca sa zicem asa, definitiv la Sczecz in pe marea Baltica, traind nfi luxos n frumosul castel de acolo, din mila kurfurstuui Friederich-Wilhelm. O corespondenta de ctiva ani ntre fostul Domn al Moldovei si palatinul din Brandenburg ne arata oarecari amanunte din viata de pustnic ce d ucea exilatul n acele ndepartate meleaguri, i placea bautura moldoveanului nostru. V reau vin bun, potrivit temperamentului meu, scria el ntr-un rnd. Dar n genere predom inau cererile de bani. N-as vrea sa fiu la vrsta mea batjocura oamenilor. Kurfiirst ul i facea ntotdeauna pe plac, afara de-un lucru care nu statea n puterea lui, anum e restituirea scaunului Moldovei, n vederea acestei ambitii, Gheorghe Stefan plec a si la Stockholm, la regele Suediei (1655), unde ramase 6 luni, tot fara nici u n rezultat practic, ntors prin Danemarca, iarna, factnd si o bucata de drum cu sani a, se stabileste din nou Ia Sczeczin, de unde ncepe o corespondenta cu regele Ang liei si cu regele Frantei. La Londra, la Curtea lui Carol al II-lea, trimite pe c olonelul Nacu, iar la Paris, sau mai curnd la Versaiiles, la Ludovic al XVI-lea pu tratorul scrisorilor sale era spatarul Mi le se u, cel ce fu mai trziu nvatatorul lui Petru cel Mare al Rusiei, cel ce calatori n Mongolia si n China, mncnd la masa c u mparatul de la Soare Rasare, cel ce deveni unul din marii geografi ai Europei c u reputatie mondiala. Din toti monarhii pe care-i implora bietul Gheorghe Stefan, cel mai binevoitor i fu Ludovic al XlV-Iea, care n diferite rnduri si cu staruinta interveni pentru el Ia Poarta. E ciudata aceasta corespondenta, din care rezulta ca marele rege al F rantei, unul din cei mai puternici monarhi ai lumii, Le %oi Solei l, considera pe acest pauvre pnncc, cum l numea De la Haye60, ca un suveran decazut, dar totusi ca un suveran, deci un egal de-al lui, un var. Iata una din scrisorile sale din iul ie 1667: Mon cousin, J'ay recu par Ies mains du Baron Spata-nus61, cy-devant vostre genera l, la lettre que vous m'avez escritte, et aussitost J'ai expedie l'orde au Seign eur de 254 t la Hye, mon ambassadeur la Porte Ottomane, afin qu'il employe efficacement mon no m et mes ofices pour votre restabissement de Ia maniere qu'il jugera plus pro-pre pour vous estre utile. J'ay beaucoup d'estime ei d'affection pour vostre per-sonne. Je souhaiteros bien d'estre en estat de pouvoir vous souiager dans vos malheurs que je prie Dieu de faire bientost cesser et de vous prendre, monsieur mon Cousin, en sa sainte et d igne garde. Louis. Interventiile lui Ludovic al XIV-!ea nu fura eficace. De altfel, ambasadorul sau puse putina rvna n execu-tarea ordinelor regale. Pe de alta parte, banii trimisi din Berlin la Sczeczin se mputinau din an n an, si sanatatea lui Gheorghe Voda Ste fan se mputina si ea. Suferea de podagra, si, poate, si de batrnete. Ar fi vrut sa plece iar n Rusia, unde-1 poftea acum tarul sa locuiasca pna la sfrsitul zilelor sa le, pentru a nu mai trai printre oameni de alta credinta. Boala l mpiedica nsa sa ntr eprinda aceasta noua calatorie. La 28 ianuarie 1668, presimtin-du-si sfrsitui, fo stul Voievod al Moldovei scrie palatinului din Brandenburg o duioasa scrisoare d e multumire si de ramas bun, si cteva z!e mai trziu si dete acolo, n castelul de pe m alul Balticei, obstescul sfrsit, n bratele credincioasei lui tovarase a ultimilor a

ni, Stefana Mihailowa. Cteva scrisori anterioare acestui eveniment, ne-o arata pe Stefana ntr-o lumina fa vorabila, femeie desteapta, harnica si curajoasa. A ndurat scaderile iubitului ei, boala acestuia si saracia, cu resemnare, ns deznodamntul fatal o zdrobi, iundu-i to ate puterile. Un apel desperat catre Kurfurstu! Friederich-Wilhelm ne-o nfatiseaz a zapacita de durere si de grija viitorului ei: ...Va rog sa ma iertati si sa ma g asiti demna de compatimirea, ajutorul si sprijinul Vostru, lasnd sa straluceasca m ila si marinimia Voastra si asupra-mi, sclava Voastra prea supusa, acum de toti p arasita, i cere mai departe nvoirea de-a transporta trupul sotului ei n Moldova, sub lta-i protectie, solicitnd bilete de libera trecere, pentru a fi sigura de facator ii de rau. Si iscaleste (pe latineste) a sereriittii voastre serva prea obligata, Stefana Mihailowa, rarnssa vaduva si principesa a preanaltatului Domn ai Moldovei. Dar vaduva de toti parasita devine tinta invidiei si a rautatii omenesti. Gn'gore Ghica, cel pe care 1-am aratat mai sus nvingnd pe Gheorghe Stefan la Strunga, dupa ce ajunsese el nsusi Domn al Munteniei, era acum 255

'ma zi l ia Viena. De acolo ncepe o campanie de nesfrsite uneltiri pentru a pune mn a, pe ce bruma de scule si juvaiere ar mai fi ramas de pe urma defunctului Voiev od. Prntr-un prieten al sau, care se afla la Curtea din Berlin (Koln am Spree, cu m se spunea pe atunci), el ntra in legatura cu marele kurfursi, cautnd a-i dovedi ca averea lui Gheorghe Stefan i se cuvine iui, ntruct el tine de sotie pe Maria St urza, nepoata lui Gheorghe Stefan. Iar ct despre pretinsa principesa Stefana Miha ilowa, arata curat ca ea pretinde a fi sotia principelui, precum nu poate fi n nic i ntr-un chip, ntruct cea dinti sotie este nca n viata, n a carei casa se aia Stefa sclava, iar n urma fu rascumparata. n timp ce Doamna Safla traia la o mosie n Moldova, ar hatmanul Vasile Ceaurul la Ia si, nestiutori de celevce se petreceau n strainatate, Grigore Voda Ghica reusi sa despoaie pe biata Stefana de ultimele lucruri, de pret sau fara valoare, ramase mostenire de ia cel pe care-1 iubise si caruia i ramasese credincioasa pna la moa rte. Electorul n-o putu ajuta dect cu ceva bani de cheltuiala si cu pasapoarte, si vadu va Stefana porni cu cosciu-gui, aproape singura, prin Germania, prin Austria, pr in Ungaria, pna la granita Moldovei, intrnd n tara pe la Ghimes si mergnd sa-s ngroap sotul la mnastirea ctitorita de el, Casinui. Prin proasta ngrijire a calugarilor d e acolo, mormntul acestui batrn Voievod a disparut -fara urme. Stefana ramase putina vreme n Moldova. Folosindu-se de nvoirea ce se daduse sotulu i ei de-a pleca n Rusia, merse ia Kiev nti si pe urma la Moscova (1669). Tnara si fr umoasa, ea placu tarului Aiexei Mihailovici, care, vaduv de curnd, se gnd s-o ia de nevasta si ar fi putut fi astfel oropsita Stefana nu numai Doamna, cum i placea sasi spuie, dar nca tarina Rusiei. Proiectul nu se realizeaza, nct nenorocoasa femeie se retrase a marita ntr-o mnastire din Moscova, pentru a-si ispravi pacatele lume sti caci e de banuit ca precum nu fusese Doamna lui Gheorghe Stefan, astfel n-a fo st numai logodnica tarului. DOAMNA MARIA GHICA roina unuia din cele mai apreciate romane de ale iui Mauriciu Jokai, Doamna Mari a Grigore Ghica este, prin faptul acesta, mai cunoscuta si mai populara n Ungaria dect ia noi n tara. Ba, as putea spune .ca la noi, n afara de specialisti, nimeni nu mai stie cine a fost aceasta zbuciumata Doamna, fru-moasa poate, vanitoasa desig ur, a carei viata i-a fost dat s-o traiasca n salturi cind n mariri si avutie, cnd n scaderi si saracie. Istoria vietii ei nu poate fi tratata independent de iurtunoasele evenimente pet recute n tanle noastre n a doua jumatate a veacului al XVII-lea, n caie a jucat ea n sasi un rol, daca nu preponderent, n tot cazui ho-:artor pentru nceputul acelei lup te ce-a tinut n Mun-.enla vreo 20 de ani, lupta dintre GhicuIesti si Cantacu-zini , care a luat caracterul nu numai al unei certe de familie, ci a capatat un mai a

dnc nteles istoric si national. Pentru a ntelege mai bine cele ce vor urma, va treb ui sa luam firul povestirii de unde-1 lasasem, de ia moartea lui Matei Basarab. Am aratat n ce mprejurari, la moartea lui Matei Voda, urmata dupa o grea boala, Co nstantin Serban, zis Crnul, nlaturnd pe prezumtivul moslenilor Diicul Bui-cescu, ne potul Domnuiui, lua, cu ajutorul neastmparatei garzi domnesti (seimenii si daraba nii), puterea n mina, ncoronndu-se pe ndata Domn al Tarii Romnesti, acolo ia Trgovst si sarbatorind cu pompa mare nscaunarea lui n fata cadavrului nca nengropat al batrnu lui Voievod. Diicul Buicescu, care se aila la mosia lui din Romanati, la capatiul fiului sau b olnav, fu dus la Trgoviste, nsemnat la nas pentru a nu mai putea domni, si apoi, dnd u-i-se drumul, el fugi cu familia lui n Ardeal, la Gheorghe r^ ' fj 17 257 Kacoczi II. Scurta vreme dupa aceea, fata lui se manta Comanda Jvs 84 cu Draghici Cantacuzino, fiul mai mare al vestitului po? tclnic al Tarii Romnesti . Astfel ajunse Buicescu cuscrul postelnicului, pe cin, noul Domn Constantin Serba n era cumnatul sau, fiind ira tcle Ilinca Cantacuzino, copii amndoi de-ai lui Radu Vod< Scrban. Dar postelnicul, care n 1653 avea vreo saizec, de ani, n-a luat nic iodata parte nici pentru cumnatul, nici pentru cuscrul, caci viata publica l dezg ustase si nu ma'i avea alta dorinta dect sa traiasca departe de zbuciuma-rile lum ii, n tihna frumosului sau conac de la Fiiipesti, Prahova. Familia Cantacuzino, care se trage din mparatii Bi-zantuiui, a intrat n tara bunicu la noi la nceputul secolului al XVII-lea. Satui de binele turcului l lor Minai Saintanoglu fiind sugrumat din porunca padisahuiui s i tatai lor Andronic omort dintr-un capriciu al vizirului patru frati Cantacu zinesti, fiii lui Andronic, fugira dir locurile unde altadata stapniser a strabunii lor, gasindu-sj adapost, unul n Crimeea (Dumitru) si trei din ei n iar iie noastre. Un al cincilea frate, Mihai, ramase singur ; Consanti nopol. Ct despre cei veniti fa noi, Toma si Io ciache, se stabilira n Moidova s i a fost deseori vorba de e cnd am vorbit de domniile lui Vasile Lu pu si a lui Gheorghe Stefan. Al treilea, Constantin, si par-se cel mai mare din toti, se stabili n Muntenia, unde sosi prin anii 1615, la vrst a de vreo douazeci si cinci de ani. nj tat repede la rangul de boierie, el ajunse vei postelnic ,-r Matei Basarab, care facu din el omul sau de ncredere si-1 nsura, dupa cum am vazui, cu Elena Basarab. Aceasta domnita, a carei viata am urmarit-o cnd am vorbit de domnia tatalui ei, s e nascuse n pribegie, n cetatea Sucevei, la anul 1611, fu dusa de mica la ^ ie-na, unde Fu crescuta cu o deosebita grija de mama-ss Doamna Elena, si dusa apoi, du pa moartea tatalui ci\ n Tara Romneasca, n primii ani ai domniei lui Mata! Basarab. Ea avea deci pe atunci vreo douazeci si doi de ani si nu-si cunostea nca tara. M atei Voda, care era \af cu mama-sa, o marita ndata cu favoritul sau, postelnicii! Constantin. Sotii acestia Cantacuzino au ramas n istoria noastra luminate chipuri de oameni d e treaba, suflete curate si cinstite. Din casatoria lor, se nascura sase fii si cinci fete. Toti unsprezece copii se casatorira numai cu membri din familiile ce le mai mn si mai bogate din tara, astfel nci neamul lor ajunse a i primus inter pare s. Urcndu-se acum 258 fratele Ilincai n scaunul MunteRiei, era firesc ca vaza /-antacuzinesti!or sa cre asca si mai mult. nsa, dupa cum ani aratat, btrnul postelnic, nteiept si prudent, nu ceru ^e g cumnatul sau nimic, dect sa fie lasat sa traiasca n tihna. Noul Domn era un om ambitios, energic chiar, nsa lipsit de o anumita finete, fara

care in politica nu o poti Jucc departe. Domnia lui se ilustra prin multe nedib acii. Ajuns in scaun cu ajutorul rasculatilor seimeni, prima lui grij^ !'u odata confirmat de Poarta, sa desfiinteze acest corp de ostasi, ceea ce-i p ricin ui nenumarate ncurcaturi care, punndu-1 rau si cu armata, si cu boierii, si cu Racoczi , era sa-i coste domnia. n sfrsit, cnd Voievodul Ardealului mpreuna cu Domnul Moldovei ntreprinse acea nechibz ita actiune mpo-triva Poloniei, despre care am vorbit n capitolele precedente, el s e mpreuna cu ei, plccnd sa scoata din scaun pe regele Ion Cazimir. Dar grozava nfrng ere ce suferira acesti trei Voievozi de la sud costa scaunul a doi din-tr-nsii. P oarta, pentru a nu fi banuita de poloni c-ar fi sprijinit acest razboi purtat de niste Domni vasali ei, trimise ndata firman de mazilire, att lui Ghcorghe Stefan, ct si lui Constantin Serban. Pe Racoczi nu-I putea mazili, pentru ca de ani de zi le se luptau cu el si nu-l puteau nfrnge. Asadar, la nceputul anului 1658, Constantin Voda Serban si parasi scaunul din Trgov istc, refugiindu-sc n Transilvania. Constantin Serban fu nlocuit n Muntenia cu un ciudat personaj, despre care se spune c-ar fi fost si mahomedan, Mihnea, care iscalea Mihai si se pretindea fiul lui R adu Voda Mihnea. Ar fi fost deci Basarab, dar con-temporanii i negau aceasta ilus tra fihatiune, zicnd c-ar fi feciorul unui camatar grec din Consta n ti no pol, I a ni Surdui, si ca naltarea lui s-ar fi datorat unui anumit fel putin demn de-a s e purta n viata privata, caci fiind el frumusel, zice cronica, spun unii sa fi fost giuvan lui Chinan Pasa, iar mai vrtos Validei (mama sultanului) a slujit, ca zic unii sa-i fi cautat de treaba cteodata. Miron Costin l numeste un tiran fantastic, a dica biguitor n gnduri. Ct despre el nsusi, se intitula: Io Mihai Radu, "u mila lui nezeu Domn al Ungrovlahiei si al partilor megiese arhiduce, De altfel, titlul de arhiduce al Fagarasului si al Alma-?ului l ceruse e! formal, de Ia Poarta, care nu i-1 acon 259 dasc, ceea ce nu 1-a mpiedicat sa-1 poarte. Si n toi cazai, bigmior n gndun sau nu, s i batjocorit cum a fost si do contemporani si de posteritate, Mihnea Radu avea o marcata personalitate, care 1-a facut sa-si piarda tronul dupav abia un an de do mnie. Se entuziasma deodata de actiunea\ comuna ntreprinsa mpotriva turcilor de ce i trei principA. proscrisi1 Racoczi, Gheorghc Stefan si Constantin Serban/ si se uni, el, Domn n scaun numit de Poarta, cu cei ce' fusesera alungati din scaunele lor. Cnd scraskirul turcesc sosi cu o puternica armata n Trgovistc, n drumul lui spr e Tiansilvania, unde mergea sa zdrobeasca coalitia fostilor Domni, Mihnea Voda pr opuse boierilor s d omoare pe turc. La vorba aceasta nebuna, boierii, nspai-mntati , o rupsera la uga, iar Domnul, de frica ca nu cumva ei sa-1 prasca turcului, se a puca sa-i taie, unul dupa altul, pe cei mai mari boieri ai tarii, printre caie s i pe Preda Brncovcanu, bunicul viitorului Domn Pe libta neagra se afla si posteln icul Cantacuzino cu fiii sai, nsa ei prinsera de \este la vreme, si fugira cu tot ii la Brasov, de unde apoi se adapostira n Moldova, !a Gheorghe Ghica Voda, carei primi, dupa cum se va vedea mai jos. Mihnea Voda, descotorosit de boierii lui, si dadu pe fata, la vreme oportuna fireste, planurile sale, nsa coalitia aceasta de mici Voievozi mpotiiva unui imperiu, cu care lupta n zadar Europa de trei sute de ani, fu zdrobita, asa nct Mihnea Voda fu nevoit sa treaca si el muntii, adaugna la numarul fugarilor Domni nca unul. Tocmai n nordul Ardealului, la Satu Mare, aco lo unde se mai vorbeste asta/i nca o romneasca att de latineasca62, fu primit, gazd uit si ospatat de Constantin Serban. Dar fostii Voievozi mncara si baura cu att de putina masura, nct k unul din aceste ospete (cam pe la 5 aprilie 1660, zice Gheorg he Sincai) Mihnea Voda muri deodata, de apo plexie. Cu dnsul se afla si o femeie, pe care voia s-o ia de nevasta, o Irumoasa circaziana, care n meleagurile noastr e a puitat numele de Domnica, dar pe care o chema de fapt Nedelca. Era poate sor a lui Mehmed Ghcrai, hanul tatarilor, si ca era tatara sau cercheza, n tot cazul avea inima larga, caci abia l ngropa pe Mihnea Voda Radu, ca si se logodi cu Const antin Serban. Trecu usor de la unul la altul, si n scurta vreme deveni Doamna (po stuma) a fugarului Basarab. Acesta si mai ncerca norocul n Moldova, ajutat fiind de 4 0 000 de cazaci, dar, fiind respins, si lua tnara nevasta si pleca cu ea n Polonia. Au trait foarte batrni. n 1675 l aflam, mpreuna cu alt

Domn fugar, Petriceicu Voda al Moldovei, la Rscov pe [xjistru, n Ucraina, unde par e a se fi stabilit definitiv, n 1681, cu Doamna mea Nedeica daruieste lemn din cruc ea lui Iisus unei m na stiri ucrainene. Moare, probabil, abia pnn 1684 sau 1685. Acestia fura, dupa moartea lui Matei Basarab, Domnii care s-au perindat n scaunul din Trgoviste, pna n zilele cnd ncepe povestirea ce avem de gnd sa facem. n timpul acesta, n Moldova au Fost cele trei domnii ale iui Gheorghe Stefan, Gheor ghe Ghica si Stefanita, fiul lui Vasile Lupu, din care cunoastem doua, din capito -lele precedente, Batrnul fost vornic Gheorghe Ghica, care nlocui pe Gheorghita Voda n scaunul Moldov ei, a avut, de la nceput, o viata ca din povesti. Ei era albanez. Nu romn maccdonian ca Vasile Lupu, sau grec macedoman cum a fost Duca Voda. Albanez curat, arnaut din cobortorii vechilor iiineni. Era originar din satul Kiupru, de unde, lundu-si saracia de coada, porni ntr-o zi, copil, sa-si ca ute un rost n lume. Tovaras de drum avea pe un pui de turc, care mergea si el n lu me lumea, pentru ei era Stambulul! Pe drum, cum mergeau amndoi, crestinul spuse t urcului: Tu esti mahomedan, poti sa ajungi om mare, si ce ma faci pe mine atunci?. Iar celalalt i raspunse: De ma voi face mare, te fac si pe tine om, bre! Ajunsi la Stambul, copiii se despartira. Turcul a nimerit la un aga, si slujind, asa, din stapn n stapn, a ajuns pasa, si apoi vizir, marele Vizir Kjupruhu, unui di n cei mai vestiti din istoria Imperiului Otoman. Cu tot resentimentul ce, noi, romnii, mai putem astazi pastra mpotriva turcilor pe ntru trecutul de durere pe care ni l-au pricinuit, nu ne putem lepada de un sent iment de admiratie fata de acest popor, n firea caruia zace o dreptate si un panas pentru care, indiferent de nafionalitate si religie, ca oameni, trebuie sa le fim recunoscatori. Una din trasaturile cele mai caracteristice a firii lor c democra tismul. La ei meritul personal a tiecut naintea oricarui considerent de avere, de pozitie sociala, de nrudire Un hamal ajung-ea vizir si un ma te Io t amiral, daca aveau n ei stofa din care trebuiesc croite aceste mariri. Si de asemeni femeile e rau recrutate din orice stare sociala, daca erau numai frumoase Si sanatoase- ce ea ce, de altfel, a mprospatat mereu sngele lor, ba chiar pe al sultanilor, care e rau din vita lui 261

Osman, dar fiii oricaror femei, foste sclave ndeosebi sclave trace sau crcaziene. S astfel, micul nostru turc ajunse vizir. Iar micul crestin si-a urmat pe de alta pare drumul lui, mai asternut cu spini dect cu trandafiri, intrat sluga la capuchi haia Moldovei, el parasi n curnd Constantinopolul pentru a veni la Iasi, unde se a puca de negot. Sub Vasile Lupu, care cu orice prilej si ajuta compatriotii, tnarul albanez fu adus la curte, boierit, nsurat, naitat n grad pna !n vornicic, deci spre mariri. Mai trziu, catre sfrsitul domniei lui era si Ghic,:, acum om de vreo cincizeci de ani Vasiic Voda l trimise la Poarta, capuchihaie a lui, ajungnd acum cei HUM mare aco lo unde fusese cel mai mic. Ramase acolo si sub Gheorghe Stefan Voda, care, apre ciindu-i meriiele, l p;, s-tra n aceeasi functiune. Aflndu-se deci ci ntr-o zi ta di vanul vizirului, pentru niste treburi ale tarii, acesta, i -trebnd de numele lui, recunoscu n batrnul capuchihaie pe fostul sau tovaras de drum. Deci, chemnd pe hazn a t-r, i zise n taina: Vezi cel batrn boier moldovean, sj-i a d: i ci la rnine ca-mi trebuieste. Ridicat de hazna t,".r, Gheorghe Ghica intra la mare grija, caci nu s tia povestea ce este, nsa ridicndu-se divanul fu dus la vizi,, care-1 cerceta, cine este, de unde vine, ce-a facut pna acum. Apoi, vaznd ca nu se nselase, l ntreba: Ma c nosti tu pe mine, au ba?! Iar Ghica raspunse ca slie doar numai ca este rnareie v izir si mai mult nimic. Kupru-liu i spuse: Tii minte ce-am vorbit, cnd veneam amin-d oi pe cale? De-ai uitat Iu, dar eu n-am uitat. Si iata te voi face Domn n Moldova. Ghica, om foarte de treaba si fara pofta de nemarginite mariri, saruta mna vizir ului si-I ruga pentru stapnul sau sa-I lase sa fie Dornn, sa. nu-I mazileasca. !a r vizirul a raspuns: Acum deodata lj las sa fie, iar mai pe urma cu v n tu l meu jo s nu-1 voii lasa, ci te voi face pre tine! Si i-a facut pre el. L-a facut atunci cnd, dupa dezastrul din Polonia al Voievozil

or nostri coalizati, Poarta mazili pe Constantin Serban si pe Gheorghe Stefan. D ar s-ar fi asteptat moldovenii ia orice alt Domn, afara de batrnul vornic, pe car e de altfel l primira bucurosi, ca bun romn ce se facuse albanezul n scurgerea anil or. Aceasta era n 1658. ntors n Moldova cu titlurile domnesti, Ghica Voda, care era sa devie tuipina unui numeros neam de Domni romni, si asocie la domnie pe tina ru l sa u fiu Grgore. Era nsurat cu Ecaterina, probabil o 262 p-reaca din neamul Vlasto. Dar aceasta traia mai mult la Constantinopol. Acum fe ciorul lor, Grigore, era el un tnar nsuratel, a carui nevasta putea, neavnd soacra n tara sl fjindu-i sotul coasociat ia domnie, sa-si zica Doamna, Doamna Maria Ghi ca. Casatoria aceasta, care dadu multa vaza Mariei, deoarece facu dintr-nsa o Doamna, fusese totusi la nceput mai mult n avantajul lui Grigore dect al Mariei, fiindca ei era fiul unui vrednic strain, fara legaturi cu boierii tarii, iar ca era dintr-u n vechi neam moldovenesc, nrudita si prin mama-sa cu toata floarea boierimii. Tatal ei era vei vistiernicul Mateias Sturza, fiul lui Dumitru, marc vistier si ci. Iar marna ei era sora iui Gheorghe Stefan Voda, o Ceaureasca, sau poate sora Doamnei Safta, o Bouleasca. In iot cazu! Gheorghe Stefan si Doamna Safta, neavnd copii, si luara nepoata la ci, pe Maria Sturza, o crescura n casa lor, ^ tinura pe urma la Curtea Domneasca si prin anii 1656 sau 57 o maritara cu Grigore Ghica, fiul batrnului capuchihaic de la Poarta. Crd deci, n aprilie 1658, cu o saptamna nainte de Pasti, sosi noul Voievod la Iasi, Doamna Maria avu desigur bucuria de a-si vedea socrul Domn, nsa avu durerea de a v edea pe unchiul care o crescuse apucnd calea pribegiei. Pusa cum era ntre ciocan si nicovala, ea avu, n curnd, o si mai mare neplacere, care trebuie sa o fi tulburat mult. Gheorghe Stefan navali n tara pentru a scoate din domnie pe Ghca, iar acesta trimise mpotriva-i pe fiul sau Grigore, care era deci silit acum sa lupte n contra unchiului si binefacatorului nevestei Iui. nvins la Strunga, batrnui Voda Gheorgh ita fugi din tara, apu-cndu-se sa colinde strainatatile, pna tirziu, cnd, in saracie , si detc duhul tocmai pe malul Marii Baitice ia Sczeczin. Am vazut n capitolul pr ecedent, cum n clipa aceea Grigore si Maria Ghica, care se aflau la Viena, si amin tira deodata ca erau nepotii mortului principe, re-ciarnnd cu insistenta sculele ra mase pe urma nenorocitului Domn. Domnia lui Gheorghe Ghica n Moidova tinu abia un an. nsa, pentru povestirea ce va urma, se ntmpia n acest scurt rastimp un eveniment foarte important, anume refugiu! n Moldova al familiei postelnicului Cantacuzino Am aratat mai sus cauzele acestei pribegii. Constantin Cantacuzino venise la Ias i mpreuna cu sotia lui, jup-neasa Ilinca, cu toti fiii sai, precum si cu unele din fete si gineri n capitala Moldovei traiau nca pe atunci fratii 263 postelnicului Toma si lordachi, carora ci ti v a an mai nainte fratele lor mai mar e le scapase viata. Drept multumire, ci nu numai ca-si primira familia cu bucurie , dar o introdusera la Curte, facnd pe Ghica Voda si pe fiul sau s-o cinsteasca c um i se cuvenea. Cu ncetul, legaturile dintre Ghicuiesti si Cantacuz'mi se transf ormara n cordiale si prietenoase, batrnul Voievod pn'nznd o deosebita stima pentru ba trnul postelnic, iar fiul sau Grigore legndu-se cu Draghici de-o prietenie, care p area ca nimic n lume n-ar mai putea-o dezlega. Spre confirmaiea acestor simtamint e ce purta Gngoie Ghica iui Draghici Cantacuzino, ei crezu de datoria lui s-i dea si un zapis la mna, nu stim daca din pricina ca nu avea el nsusi ncredere n statorn icia sentimentelor sale, sau poate fiindca ar fi fost obicieul pe atunci ca prie teniiie sa se lege prin zapisc. n (ot cazul, iata cc-i sena el; Noi, Grigore Ghica Voda, fiul lui Gheorghe Voda, dat-am aceasta a noastra carte credinciosului dum nealui spatarul Draghici Cantacuzino, caruia ntmplndu-se de a pribegit si pentru sc aparea (ui a venit n tara... am poftit a-J trage la noi, adeverindu-i prin aceast a scrisoare ca sa fiu si eu cu inima curata, si de se va ntmpla vremea de a ne des parti cu trupul, iar cu sufletul si cu credinta sa fim nedespartiti unul de altul. Aceasta ar fi, ca sa zicem asa, actul nti din drama ce va urma.

Prile lui Mihnea Voda, Domnul Munteniei, mpo-triva boierilor fugari , pe care de necaz ca nu-i putuse omor i tot ponegrea la Poarta, facura c a aceasta ntr-o zi sa trimita doi capugn la Iasi pentru a ridica pe Cantacuzino si a-1 duce la mparatie sa se dezvinovateasca Acolo l asteptau boierii lui Mi hnea cu minciuna n gura si cu pungile de aur, care fac de obicei din minciuna adevar; nsa, spune N IOT ga: Postelnicul Constantin era el nsu si prea bogat si prea mester prin istetimea -si lunga iui experienta d e douazeci de ani sub Matei Voda ca sa poata fi nvins. El birui Ia j udecata vizirului ntre timp, de altfel, prilc lui Mihnea Voda se adeverira., cu att mai neadevarate, cu ct el pasi hotart si pe fata mpotriva Portii, dndu-se de partea Iui JRacoczi. Fuga lui n Ardeal lasa scaunul Munteniei neocupat, ia r vizirul,l din ndemnul postelnicului cu care se mprietenise acum, l dadu lui Gh eorghe Ghica, care timp de cteva luni a-fost deci Domnul ambelor principat e, n vara anului 1660,. Stefanita, fiul lui Vasiie Lupu, fu numit Domn al Mol264 iar Gheorghe Ghica ramase n Muntenia, unde se ntoarse n sfrsit si Cantacuzmo cu toat a familia lui. Precipitarea tuturor acestor evenimente si necontenitele tulburari din tarile noa stre pareau a fi luat n chipul acesta sfr>i. Insa era numai o parere. Marele vizir Kiu-pruliu63 socoti ca singurul mijloc de a pune capat nencetatei fierberi din mel eagurile noastre si marcatei nclinari a Domnilor romni catre mparatiile crestine era tiansformarca Moldovei si a Munteniei n pasalcuri. Cum pe de alta parte Tara Romne asca era bntuita de foamete si de ciuma, Kiupruiiu gasi acest prilej nimerit si, prelextnd ca populatia este nemultumita de Domnul ei, trimise pe Musafa Pasa din S ilistra sa ridice pe Ghica Voda din scaun si sa-1 duca n fiare la Constanti-nopol . Astfel se ispravea, dupa vreo jumatate de veac, prietenia puiului de turc cu p uiul de crestin. Postelnicul Cantacuzino parasi si el Trgovistea, n-tovarasind pe Domnul sau la Sta mbul, caci i purta de grija, pare-se. Ct despre Grigore Ghica, el se afla cu Doamn a Maria la Adnanopol, unde ia ta-sau l trimisese capuchihaic al lui la mparatie, mp artasind soarta lui tata-sau, care fu aruncat la nchisoare, el fu retinut daca nu nchis, n tot cazul zalog, la Odrii (Adnanopol). Om energic si istet, departe de a se nfricosa, Gn'gore Ghica facea dimpotriva planuri de domnie. Tatal sau fund ma zilit, de ce n-ar ajunge el Domn? Si se apuca sa scrie o foarte lunga scrisoare postelnicului Constantin, nenea cum i zicea, stundu-1 pe acesta acum n gratiile mare lui vizir, ntr-un fel subtire, pentru a nu-1 jigni, i aminti gazduirea ce i-o dadu se Ja Iasi, banii pe care i mprumutase (si pe care, n parte, i ierta), prietenia car e-1 ega cu fiul acestuia, Draghici si respectul pe care-I purta lui nsusi, terminnd toata aceasta poioioghie cu rugamintea sa se puie postelnicul n patru pentru a o btine domnia Trii Romnesti pentru el lata un crmpei din aceasta scrisoare: Dumneata postelnice, mult mi era dor de dumneata sa te vad, si nu lasa Dumnezeu sa fi venit ca sa vorbim doua-trei cuvinte mpreuna. Ce voi face? De cnd te-ai dus du mneata de la mine am ramas surd si mut si far' de om .. Eu din cuvntul dumitaic n u voi iesi, nici de la mine sa astepti nvatatura, ca eu las asupra dumitaie toate lucrurile, cum vei socoti, asa sa faci. Numai scoate-ma din gura neprietenilor. Foarte sa-ti pui poalele n bru si sa te nevoiesti pentru mine si pentru dumneata, ca noi amndoi una sntem. 265 Iar postelnicul foarte si puse poalele n bru si se nevoi pentru tnarul Grigore, de-i capata domnia Ta r u Romnesti. Acestui batrn ntelept am datorit noi, romnii, faptul ca, acum vreo trei sute de ani , n au facut turcii din tarile noastre pasalcuri S-a caznit Constantin, cu toata elocventa lui, pentru a convinge pe vizir ca mai rau de-o suta de ori ar fi, pent ru turci, nu pentru noi, daca ar face din tarile noastre raiale, n loc de-a tine pe romni, aici la Dunare, ca un tampon ntre semiluna si cruce. Convins de argument ele postelnicului, Kiupruliu renunta la planul sau, si ntreba scurt pe postelnic: Pe cine sa pun Dornn n Trgovistc? Iar raspunsul ce-ar fi dat oricare altul, si pe ca

re desigur ii astepta si vizirul, ar fi fost: Pe mine! nsa batrnul ntelept raspunse: e Grigore, feciorul lui Ghica Voda! Astfel ajunse Grigore Ghica Domn si sotia lui, Mana, Doamna. n schimb, Cantacuzino ceru de la noul sau stapn o singura fa\oare, pe care o mai c eruse cu sapte ani mai nainte de Ia cumnatul sau Constantin Voda Ser-ban, anume a ceea de a fi lasat n pace. Nu boierie, nu treaba, nu nimic odihna pentru batrnetei c saic. Iar Grigore Voda Gligorascu, cum se numea el nsusi fi dete o carte Ia mna, prin care-i fagaduia: Sa nu am a amesteca pe dumneata la luatul banilor, si nici la chezasii... Si nici o bntuiala sa nu aiba de la domnia mea, ci sa aiba a se ra poza Ia casa iui, ca o sluga batrna a noastra si a tarii... si nici sa cred cuvin tele cuivasi, de ar pr ce-ar pri, ca Domnia Mea ma odihnesc n credinta lui. Iar de m a voi lepada si voi calca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu si pe mine sa ma ie pede si sa ma calce ntr-aceasta lume si n lumea ce va sa fie. Si pentru credinta am ntarit cu iscalitura si cu pecetea mea Anul 1660. n octombrie 1660, erau cu totii n tara, Grigorascu Voda si Doamna Mana, instalati n vechea Curte Dom-neasca din Bucuresti, iar postelnicul Cantacuzino si ba-trna iu i domnita Ilinca la Filipestii Prahovei, n frumoasa lor casa care minunase cndva pe Paul din Alep si din care au ramas astazi abia cteva bolti de pivnita. Trei ani se trecura, mai mult sau mai putin linistiti. Pace din toate partile si belsug n tara. Legaturile dintre Ghiculesti si Canacuzini ramasera cordiale, fiii mai mari ai postelnicului si ndeplineau boieriile la Curte, Draghici fiind pe atu nci (1660 1665) mare paharnic si Serban lo266 gofat ai doilea. Grigorascu Voda, a! carui lata fusese slobozit din nchisoare, nsa ramasese la Stambul, urma sa arate postelnicului aceeasi dragoste de fiu, aceeas i supunere si ascultare a sfaturilor sale, Iar Doamna Maria, care-i spunea jupnese i Ihnca mama, petrecea deseori, cu saptamnilc, la Filipestii de Padure. De fapt, ba trnul postelnic, care nu se amesteca n nici o treaba a Divanului, era totusi cel ca re, n linii generale, ducea politica tarii, deoarece sfatul lui era precumpanitor . n vara anuiui 1663, aceasta viata de patriarhal dolce arniente se schimba brusc ia nf atisare. Pricina erau tulburarile din Ardeal, care de la moartea lui Racoczi (16 60) era framntat de ambitiile a doi potrivnici pre-tendenti: Kemeny sustinut de n emti si Apa fi omul turcilor. Lupta dintre mparat sl sultan pentru cucerirea acestu i Ardcai tinea de mai bine de o suta de ani. Voievodului numit de turci i se opunea regulat printul sustinut de germani. Adunnd oaste puternica, vizirul si-o pornise mpotriva lui Kemeny pentru a sfrsi odata cu necontenitele hartuieli dintre cei doi rivali. Gii:;ore Gh!c?, Domnul Munteniei, si Istrati Dabija al Moldovei primira porunca sa-si strnga si ei ce bruma de arm ata o fi avnd si sa porneasca n Transilvanie, unde urma sa se uneasca cu armatele imperiale otomane. Pornind la razboi, Grigorascu Voda lasa pe Doamna Maria sa vada de trebile tarii nlocuitoarea Ini, re-genta. Sfetnici pe linga ea, caimacani, numi pe doi oa-meni de ncredere de-ai lui, pe vistiernicul Stroe Leor-deanui si pe camarasui Dumitra scu Cantacuzino, nepo-tul poscinicului. De ce, cum, din care anume necunoscute ale ecuatiei vietii a urmat ce a urmat, n ici astazi nu s-a lamurit. Stroe si Dumitrascu si ntinsera mna pentru a pierde pe postelnicul Cantacuzino. Urzira un complot, in care atrascr numai ambitiosi, pe Gheorghe Baleanu, pe Const antin Varzaru (fiul ar-masuiui Radu de sub Matei Basarab), pe altii care ra-mase sera n Bucuresti, precum si pe unii care erau cu Voda la oaste, ca pe Prvu Vladcsc u, caci aveau si acolo nevoie de atmosfera ce trebuia creata. Iar complotul n-ar f i putut avea sorti de izbnda, cita vreme Doamna Maria regenta s-ar fi mpotrivit. A ci s-a aratat iscusimea lui Stroe Leordeanul, capul complotului, si aici zace ta ina ntregii afaceri, cum de-a putut aceasta femeie, care cunostea firea postelnic ului mai bine dect267 oricare altul, care zicea Iiincai mama si fiilor ei frati, cum s putut ea, si de ce,

sa se dea de partea ponegrilo-riior mpotriva celui ponegrit. Vreo daravera de roc hii sau de cercei, zice N. lorga. Nu se omoara un om pentru o pereche de cercei cn d esti Doamna Banuiala noastra se ndreapta spre cu totul alt simta-mnt, care zace mai adnc n firea omului dect vanitatea podoabei, dragostea. Vreun simtamnt de iubire jignita pentr u unul din fiii postelnicului cerea razbunare sau poate vreo legatura cu unul di n conspiratori, impusa celei din fire mai slaba vointa celui mai tare. Fireste, aceste snt simple banuieli, dar trebuiesc formulate pentru a talmaci fapta Doamne i Maria. Tot att de neexplicabila este purtarea lui Dumitrascu Cantacuzino, fiul acelui Mi hai, care a trait si a murit n Stambul. Adus de tnar de catre unchiul sau n Munteni a, Dumitrascu a fost crescut, hranit, boierit de batrnul postelnic. Ce Ia mpins sa -si razbune de aceste binefaceri? Mai usor de nteles e purtarea celui care a nascocit toata draceasca conspiratie, vistiernicul Stroe Lcordea-nu. Omul acesta, din Lcordenii Argesului, se nsurase cu Visa din Golesti si dadu nastere neamului Golescu. Unul din fiii sai, Istrati, se nsura cu Elena, fata lui Nicolae Voda Patrascu si a domnitei Ancuta, sora Iiin cai Cantacuzino. Istrati Golescu venea deci var primar, prin nevasta-sa, cu fiii postelnicului, n curnd o noua n-cuscrire l ieg'a si mai strns pe vistiernicul Lcorde anul de postelnicul Cantacuzino. Fata Iui, Maria, se marita cu al doilea fiu al acestuia, Serban, cel care mai trz iu va fi Domn. n 1663 casatoria aceasta era desfacuta, Serban rensurndu-se cu o alt a Marie, fata boierului de origine bulgareasca (din Ni-copole) Ghencca Rustea.6* Aici trebuie cautata originea dusmaniei lui Stroe mpotriva Cantacuzinilor, o raz bu-nare pentru fata parasita. E cea mai fireasca si mai omeneasca din toate talma cirile ce s-au dat asupra acestei nempacate uri a batrnului vistiernic. La aceasta mai trebuieste adaugata si cauza aratata de Xenopo~l si "de N. lorga, cauza atr ibuita n comun Iui Stroe ^Leordeanul si camarasului Dumitrascu, poate si celorlal ti conspiratori, anume aceea ca n lipsa Domnului din tara, boierii ramasi s-o crmui asca ar li fost mpiedicati de postelnic s-o jefuiasca. Fireste, o atare fapta est e si ca susceptibila de-a destepta ura. Desi tustrei fiii mai mari ai postelnicului, Dra ghici, 268

Serban si Constantin, se aflau la oaste pe Jnga Domnul lor n Ardea!, totusi, Prvu V ladescu, prietenul lui Leor-deanul, nu se sili, n Fata lor, sa prasca pe batrnul ta ta al acestora, ca umbla, n lipsa lui Voda din tara, sa-i sufle domnia. Aceasta c alomnie fu confirmata lui Ghica prin scrisori sosite din Bucuresti, de la caimac amii lui. jar daca Grigorascu Voda ar mai fi putut, poate, sa se ndoiasca de spusele acestea nebune, apoi ce mai putea el zice, cnd nsasi Doamna lui i scrisese ca postelnicul aduna pri mpotriva-i, ca oprea tara de-a plati darile si ca ea nsasi nu este tinuta n seama ca este batjocorita de acest trufas supus!. La toate aceste, ar fi putut totusi Grigore Voda n-tmpina ceva. Anume ca postelnic ul, cu trei ani mai nainte, putea lua pentru el domnia pe care i-o daduse lui, si era deci putin probabil sa se fi razgndit acum. Si ar mai fi putut ntmpina ca el, G rigore Voda, cu mna lui scrisese postelnicului vorbele acestea: nici voi crede cuvi ntele cuivasi, de-ar pr ce-ar pr, caci Domnia Mea ma odihnesc n credinta dumitale. Dar Grigorascu Voda pe toaie le uita, si vorbele aces-iea, si recunostinta ce-i datora, si repetatele juraminte, si prietenia cu Draghici, ticluita prin zapis. Fiindca, mai nti, nimic nu se furiseaza mai usor n sufletul omului dect ndoiala nascu ta din brfeli. Ai doilea, fiindca Voda Grigore Ghica era un om (spune N. lorga) ca re nfatisa n figura lui chinuita de pareri de rau, n ochii lui tulburi de gnduri si d e fapte rele, ca si n sufletu-i de necredinta, pentru care a trada, a minti, a nse la, era o trebuinta. Si, n sfrsit, al treilea precumpanitor motiv dupa parerea mea iindca turcii fiind nvinsi n Ardeal, Grigore Voda se ntoarse n iarna la Bucuresti cu frica n spinare, ca nu cumva aceasta neizbnda sa fie pusa de vizir pe socoteala D omnilor romni, si, drept razbunare, sa urmeze mazilirea, daca nu chiar moartea.63 Aflndu-se ntr-o atare stare sufleteasca, vorbele de brfeala mai usor patrunsera n in ima. Cnd l vazu nti pe batrnul postelnic, venit la Craiova ntru ntmpinarea lui, Vod gore i-au aratat un chip foarte posomorit, vorbindu-i cam alaturea cu calea, nvinui

ndu-i fiii ca snt rai si vicleni. Att deocamdata, nsa a doua zi, attat poate si de sfetnicii Iui, i racni n obraz: Oh! atrn de cine, ce-ai facut mpotriva mea?. Vorbe auzite de un ungur ce era de fata, pe care le transcrise n cronica lui, pe romneste. 269 Postelnicul, care avea cugetul curat, i raspunse li-nistit ca nu facuse nimic, ca , de s-ar spune ce s-ar spune, toate numai vorbe snt si Domnul sa nu se ncieada n e le. Atunci chema Voda pe iii postelnicului, care, sub paza vatafului de aprozi, fuses era adusi de ia oaste n f are, poruncind sa vie si boierii acei, care, acolo n Ai deal, prse pe Cantacuzini. Si se ncepu un simulacru de ju-decata. Unul din prtori, Al exandru, feciorul Gheoimii Banul, spuse: Asa, Doamne, ne-au zis, sa merge:n sa te prm la vizir, si sa puie pe Serban logofatul Domn! Iar Ma re s Bajcscu, care rnai trziu se ncuscri cu Dra-ghici Cantacuzino, fiind mai obraznic si mni ndraznet, raspun de: Doamne, acest Alexandru, n zilele Mihnei Voda, prc gura lui multa boieiime s-a omort, nefund vinovat nimic, ci de-1 vei asculta Maria Ta, fa din noi ce vei vre a si vei da seama naintea lui Dumnezeu, iar noi nu sntem vinovati1. Aceasta sumara judecata se ispravi prin nsemnarea la nas a lui Serban Cantacuzino , pentru a-1 pune n ne-putinta de-a domni, copilaresc procedeu, care na m-J piedic a t niciodata pe nici un nsemnat sa domneasca nici pe Serban, a carui pofta dc-a domni se nascu de altfel mult mai trziu. A doua zi dupa aceasta ntmplarc, toata lumea parasi Craiova. Domnul si Curtea Iui se ntoarsera n scaun Ia Bucuresti, iar postelnicul Cantacuzino, lundu-si fui, porni la mosia Sui, Filipcsti, fara ca sa banuiasca macar ca toata aceasta pricina ar mai putea avea vreo urmare El ar fi putut fugi, evident, in Moldova sau n Ardeal . nsa era prea tare de nevinovatia iui pentru a lua calea pribegiei. Cel mult dac a, dupa taierea nasului lui Serban, s-ar mai fi asteptat sa fie nevoit sa-si desc hida camara cu bani, pentru a rascumpara o vina ce n-avea. Dar lucrurile fura altfel. n Bucuresti, Stroe Leordcanu! statu de capul Dom- nului sa ia masuri mai energi ce. Chiar daca, zicea c!, ar fi postelnicul nevinovat, desi e dovedit ca este, od ata ca s-a pornit Maria Ta sa-i zica dine batrn n fata tuturor boierilor, apoi, repe de, trebuie sa-i curme si viata, altfel o s-o curme el pe-a Manei Tale Si aici, din nou, intern ne enigmatica purtare a Doamnei Mana care macar atunci a r fi putut racni sotului ei n fata ca nimic nu c adevarat din cte se pusesera ia c ale. Dar ca, sau I-a nvinuit din nou, sau, n cazul cel mai bun, a pastrat o vinova ta tacere. Si atunci, ce era scris sa fie, fu 270 n noaptea de vineri spre smbata, 20 decembrie, de Sf. Ignat, iarna grea, zapada, g er sosira la Fli-pestii Prahovei darabanii lui Ghica si ridicara din as-ternut pe postelnicul Constantin, care si-o fi nchipuit, batrnul, ca-i cheama Voda ia Curte pentru vreo dezvi-novatire, nsa pe la jumatate de cale ntre Ploiesti si Bucuresti , rad vanul ntoarse la stinga, n mijloc de codru, pe un drum aproape ncbatut, si u n sfert de ceas mai tr-ziu se opri la malul baltii Snagovului, n fata Ostrovului n care zacea n noapte batrna mnastire a lui Vlad Voda Basarab. Amintiiea multor grozavii, a multor crime si neis-pasite pacate apasa pe acel la cas pe care cu altfel de gnduri, mai cucernice, l-o fi ridicat acoo Vlad Dracul"", IILI! lui Mircea cel Batrn, cu doua veacuri si jumatate mai nainte. Astazi, n-a r amas din acea mnastire dect biserica ruinata din mijlocul insulei, clopotnita si ct cva santuri, care arata locul unde erau chiliile si zidurile dimprejur. Astazi, S nagovu! a devenit un Ioc de petrecere a! bucurestenilor, cu strand, cu barci cu mo tor, cu restaurante si muzici. Dar altadata (a fost acum o suta de ani si nchisoar e), altadata era o tacuta mnastire. Oprit la mal, fostul mare postelnic fu dat jos din rad-van, urcat n barca si dus la mnastire. Se crapa de zi. n biserica, calugarii aprindeau luminarile, preotul si punea odajdule slujba ncepu, n genunchi n fata icoanelor, Constantin Cantacuzino a sculta evanghelia. Si n aceasta reculegere nu s-o fi gndit el numai la Dumnezeu, so Ii gndit la oameni, la ce nseamna prietenia si binefacerea si recunostinta si in

gratitudinea, s-o fi gndit ca, turc sau crestin, omul e om, si ca n zadar parasise el malurile Bosforului pentru a veni n plaiurile Carpatilor, unde si nchinase viata lui curata dreptatii si bunatatii, caci din nepatrunsele taine ale vesniciei er a scris ca trebuia el, ca tata-sau, ca bunicu-sau, sa moara asasinat de mna nepri etenilor. Batrn cum era, saptezeci de ani, nu-i era de viata, ci de murdaria ci. La ora cinci dupa prnz fu dus n fata trapezei mnas-tiriib7, legat de un stlp si sugr umat. Danganitul de clopote trecu peste apele lacului si se pierdu n frunzisul codrului Vlasiei. De la Bucuresti la Snagov snt, daca e calul bun, doua cea sun de drum Pe la sapte seara stia deci capitala ca vel postelnicul Constantin Cantacuzino fusese omort din porunca Iui Gngoras Voda Ghica. 271 La Cui tea Domneasca, zarva mare. Boierii fura chemati la Divan si mitropolitul t arii adus n toata graba n camara Domnului. Se desteptase, deodala, Voda, din betia parca n care cazuse, s-n fata boierilor si a tarii ncepu sa se vaiete ca Iara stirea lui a fost omort postelnicul. Apoi, trecnd in iatac, ngenunchie n fata icoanelor si, spovedindu-sc mitropolitului Stefan, la mare cainta cazu pentru moartea postelnicului, caci cunoscu pe vnzatorii aceia ca nu pentru alta fu a lor vnzare, fara numai ca sa poata jacui tara si pre dnsul a-1 fura. Porunci atunci ca trupul lui Cantacuzino sa fie predat familiei, care l ridica di n Snagov si-I duse la mosia ju-pnesei Ilinca, Margineni, linga Filipcsti, unde fu ngropat cu mare cinste, jurnd fiii pe cosciugul tatalui ior, ca omoiul acesta nu va rarnne nerazbunat. Caci, spunea nsusi mitropolitul: Sfnta Scriptura zice ca sngeie nevinovat nencetat striga naintea lui Dumnezeu! Dar, cu trei ani mai nainte scrisese doar Grigorascu Voda lui nenea: de ma voi lepad a si de voi calca aceasta ce scriu, Dumnezeu si pe mine sa ma lepede si s a ma calce. n primavara anului urmator (1664), se redeschise focul n Ardeal pentru vechea pric ina dintre nemti si turci. Domnul Moldovei si Domnul Munteniei pornira, ca n vara dinainte, sa lupte pentru semiluna mpotriva crucii; iar Ghica Voda se dete din n ou de partea nemtilor, dar att de fatis, pricinuind turcilor prin fapta aceasta o nfnngorc att de mare (la Leva), nct, dupa terminarea razboiului, el nici nu mai ndra zni sa dea ochii cu vizirul. Fugi, peste granita Moldovei, n Polonia, dnd de stire nevestei lui sa bajeneasca si ea, ct mai n pripa, n Transilvania, unde va fi primit a si gazduita de principele Apafi, prietenul lor. Si acum ncepea dar si pentru Doamna rasplata ne- l legiuirii sale. Dinai ntea istorici Doamna Maria n-a fost martira, cum ne-a nfatisat-o Jokai; a fost o pacatoasa. Mai nti, n octombrie al aceluiasi an, i muri baiatul, singurul copil ce avusese pna a tunci. Si cum murise, mi-titelul, n chinurile unei epilepsii, sarea si necheza ca un cal zicea poporul ca e mnia lui Dumnezeu, care razbuna moartea postelnicului. Iar curnd dupa aceea, abia si ngropase odrasla n biserica lui Mi hai Voda, ca iata i vine stire de la sotul ei sa fuga cit mai grabnic din tara pentru a nu ncapea n mna turcilor. 272 La 2 noiembrie 1664, Doamna Maria cu oamenii casei saje trecea prin strmtoarea Bran ului, n Ardeal, ram-ntnd la Zarnesti, n tara Brsei, oaspetele lui Apafi, care-i trim ise si ctiva soldati s-o pazeasca. Putina vreme mai trziu, ea u ridicata de acolo s i dusa la Racosul de Jos, unde, dndu-se drumul ostasilor, ramase Doamna singura c u cteva femei ntr-o frumoasa locuinta. La srsitul lui noiembrie, ea nascu acolo, la Racos, un n'u, caruia i dete numele de Matei. La auzul acestei vesti, Grigore Voda, din Polonia unde se afla, u apucat de mare neastmpar, facnd tot ce-i sta n putinta pentru a merge sa-si vada sotia si copilul, nsa lucrul acesta nu-i fu ngaduit. Apai nu putea sa-1 lase sa patrunda n Ar dea!, fiindca, conorm tratatului de pace ncheiat de curnd ntre mparat si sultan, ar f i trebuit n cazul acesta sa puie imediat mna pe el si sa-1 trimita, legat, la Stam

bul. Grigore Voda vru sa ncerce sa se strecoare nevazut, prin marginile tarii, pna la Racos, nsa chiar oamenii lui l sfatuira sa nu faca lucrul acesta, caci era Tra nsilvania nca plina de turci. De altfel, Apafi i trimise a doua oara raspuns ca era n interesul sau sa nu cugete macar a veni la sotia lui, caci abia pe aceasta dac a o putea tine n tara, ea iind reclamata cu insistenta de catre Poarta. n adevar, n preajma Craciunului exact un an dupa omorul lui Cantacuzino veni la Apai porunca de Ia Poarta sa predea unui capugiu pe Doamna Maria, mpreuna cu comorile ei, trimitnd-o fara ragaz la Stambul. Marele vizir asigura de altfel pe Voievodul Transilvaniei ca nu i se va face Doamnei nici un rau, ca va fi data n grija socru lui sau Gheorghe Ghica, care mai traia, batrn, la Constantinopol, si ca singurul lucru care voiau turcii de la ea, era sa ale cta avere au scos din tara Voda Grigo re si boierii pribegi. Ba mai mult dect att, vizirul felicita pe Apai pentru omenia sa de-a i primit n tara o sarmana femeie fara sprijin. nsa nici Apafi, nici Doamna nu se ncrezura n vor-bele turcilor. Ea arata, jurind cu suflet curat n fata episcopului romn si a solului turc, ca venise n Ardeal cu 4000 d e poli imperiali, din care jumatate se cheltuise cu traiul ei de toate zilele. D e altfel, Doamna fiind le-huza si alaptndu-si copilul, Apafi, cu mii de scuze, re fuza s-o predea. Capugiul se ntoarse singur la Stambul, nsa n ianuarie 1665 era din nou n Ardeal, cu ordin sa fie trimisa Doamna la Belgrad. 18 Comanda Hi 84 273 274

Dar cu atare platonica corespondenta nu se putea multumi Grigore Voda. nir-o buna zi, n martie 1665, el parasi pe prietenul sau Lubomirski si sosi pe neasteptate j a Viena, ramnnd incognito ntr-o mahala afara din Oras, cu treizeci de oameni care-i compuneau casa. A doua zi, ceru audienta la mparat, nsa nu fu primit. gcpcind cereri Jc de mai multe ori, ntotdeauna n zadar, el ncepu sa urmareasca, cu o rara energie, pe mparat n deplasarile sale si izbuti n sfrsit, pe cnd acesta se afla Ia Luxemburg, sa se prezinte n fata 'marelui Leopold, pentru a-i multumi de ngrijirea gratioasa ce-i aratase (dupa cum, cam ironic de altfel, se exprima ambasadorul Venetiei Co rnaro nlr-una din scrisorile sale) n tot cazul ntrevederea aceasta avu un rezultat favorabil, mparatul nvomd pe Grigore Ghica sa rarnna n tara lui, ornduindu-i gazduire a la Budweis n Moravi a si dndu-i si o renta anuala, hrana pentru oameni si nutret pentru cai. Grigorascu Voda cauta de fapt sa-si recapete domnia, dar se multumi deocamdata s i cu att. Abia sosit la Budweis, scrie Iui Apaii cu rugamintea sa-i trimita n grab a sotia, caci capatase nvoire de la Leopold sa poata veni si ea n Germania. Asadar , pe la mijlocul Iui mai, Doamna Maria parasi n sfrsit Racosul de Jos, unde suferis e mai bine de sase luni, si, lundu-si mica odrasla n brate, porni cu femeile ei n c arete trase de 66 de cai, prin Sighisoara, Bistrita, Lcmberg si Cracovia, Ia Bud weis n Moravia, unde se ntlnira n sfrsit, dupa un an de despartire, mult ncercatii so i. De aici ncolo, ncepe viata de pribegie, care tinu nca aproape 7 ani. Renta ce o dad ea mparatul scadea mereu, sau sosea cu att de mari ntrzieri, nct oamenii lui Voda, pe tru a se putea ntretine, erau nevoiti sa gaina-reasca prin oras, ceea ce pricinui necontenite plngeri ale cetatenilor. Grigore Ghica fu mutat de la Budweis fa Oir rmetz, apoi din nou n Moravia ia Neustadt, de foarte numeroase ori ei mersese si Ia Viena (Beciu, cum spuneau romnii pe atunci) si sfrsi la urma prin a se stabili din nou n Ungaria la Loecse, unde ramasese multa vreme cu sotia si copilul lui. A colo, n Loecse, nascu Doamna Maria pe al doiea copil al lor, domnita Maria, care f u botezata de Episcopul de Oradea Mare, Gheorghe Barsony (iunie 1669). ntre timp, Grigorascu Voda nu nceta a unelti fie pentru a-si recapata domnia, fie pentru a-si mbunatati 275

iul l ea, H soarta. Vaznd ca nadejdile ce-si pusese n mparatul Germaniei erau zadarnice, el si nt oarse privirile aiurea, la regele Frantei, Ludovic al XlV-lea, la dogele Venetiei , la papa. La Viena se mprieteni cu Cornaro, ambasadorul Venetiei, si propuse aces tuia trecerea lui la catolicism, n caz ca republica ar fi dispusa sa-1 ajute n planu rile sale de recapatare a domniei. La 10 aprilie 1667, n ziua ntia a Pastilor, el s emna chiar actul de trecere la confesiunea catolica, act care se afla azi n bibli oteca Academiei Romne, nsa pentru o greseala de forma, acest act a fost anulat, as a nct Grigorascu Ghica pare a fi ramas ortodox. Doua lucruri mai importante se petrecura n timpul acestei pribegii, care fac sa f ie relevate. Una este goana dupa averea, nchipuita de altfel, ce-ar fi ramas de p e urma mortii, Ia Sczecziu, a Voievodului Moldovei Gheor-gbe Stefan, unchiul si poate chiar tatal adoptiv al Doamnei Maria. Cealalta este urmarirea pribeagului D omn de catre fratii Cantacuzino, pentru a capata de Ia el scrisorile de pra ale lu i Stroe Leordcanul mpotriva tatalui lor. Constantin Cantacuzino, al treilea fm al postelnicu-lui, cel pe care J-am, vazut n J663 ia oaste n Ardeal alaturi de Gngorascu Voda, se afla acum n Italia, la Pado va, pentru completarea studiilor sale1"5. De acolo urmari el pe Grigore Ghica, luni si luni de zile, prin emisari trimisi Ia Viena, pentru a obtine scri-sorile Leordeanului, de care aveau Cantacuzinii n evoie pentru a da apoi n judecata pe cel ce fusese de fapt instigatorul omorului tatalui lor. Strns cu usa de attca nevoi banesti, Grigore Voda se hotar sa vlnd acel si astfel comise dupa miselia omorului, nevrednicia tradarii, n posesiun e scrisori ea acestor pretioase documente, stolnicul Constantin Cantacuzino se ntoarse Ia Bu curesti, iar felul cum s-a folosit de ele, l vom vedea mai jos. Toate neizbutitele ncercari ale lui Gngorascu Voda printre straini l adusera n sfrsi t la simtul realitatii, anume acel de-a ncerca o mpacare cu Poarta, singurul mijlo c eficace de-a recapata domnia Tarii Romnesti. Toti Domnii pribegi, de mai bine d e 150 de ani, au urmat aceeasi caie, dar le-a trebuit la toti experienta nti pentru a-si da seama ca mparatii si regii Europei nu se amestecau n trebile dinlauntru al e turcului nu n mod eficace n tot cazul si sigura posibilitate de-a ajunge Domn n 276 T*" tarile noastre era sa fie cineva tare la Poarta. Asadar/ Gngore Voda ncepu sa luc reze n aceasta directie, si cnd primi raspuns ca sultanui c gata sa-1 ierte, fara a mai sovai, se puse la drum. Pentru a nu atrage luarea-aminte a celor ce nu-1 a jutase, dar nici nu voiau sa-1 iase sa plece, el pretexta o calatorie la Roma pe ntru a vedea pe papa. Lundu-si nevasta, copiii sl casa, printre care se afla si c umnatul sau Toader Sturza, porni n iulie 1671 din Viena n Italia. Sosit la Padova, merse sa se nchine sfntului Anton, cel care te face sa-ti regasesti obiectele pie rdute, cerndu-i napoierea tronului Munteniei iar de la Padova, n loc de-a merge sa sarute papacul papei, se duse la Venetia, unde avea o treaba mai urgenta dect cea din Roma, anume sa-si gateasca o corabie pentru a trece n Turcia. Cele cteva saptamni petiecute n Venetia fura pentru el si pentru Doamna Maria o ncnta re, o compensatie pentru anii de suferinta din Germania. Bine primiti si sarbatori ti de catre doge, senat si aristocratia venetiana, ei se desatara n acel oras al t uturor minunilor pna a uita aproape pentru ce venisera. Doamna, de altfel, ramase acolo cu copiii pna s-o alege n Stambul soarta sotului ei. Iar el, mbarcndu-se, aju nge dupa cteva zile la Durazzo, iar de acolo, la srsitul lui noiembrie, la Constantinopol. Sultanul, aindu-se la Adrianopol, la 3 decembrie l aflam si pe Ghica acolo, tratnd c u vizirul, obtinnd audienta la padisah si capatnd de la amndoi fagaduiala ca-si va r ecapata scaunul domnesc. Se ntoarse dar la Constan-tinopol asteptnd ziua cea mare, care, dupa cum vom vedea, nu ntrzie mult. nainte nsa de-a pasi mai departe, cteva vorbe se impun despre evenimentele petrecut e n tara n timpul acestei pribegii a lui Grigore Ghica, care tinu de la 1664 la 16 72. Fiindca sngele nevinovat nencetat striga naintea lui Dumnezeu, jurasera fiii postelni

cului pe cosciugul tatalui lor ca- vor razbuna moartea. Si s-au tinut de juramnt. n locul lui Grigore Ghica trimisese Poarta Domn n Muntenia pe Radu Leon, zis Tridi a, fiindca ar fi fost n Stambul vnzator de stridii. Desi drept moldovean, fiu, nep ot si stranepot de Domni (Leon Tomsa, Stefan Tomsa II si Stefan Tomsa I), el, na scut si crescut pe malurile Bosforului, se grecizase ntru atta, nct, las ca abia vorb ea romneste, dar veni n tara cu o droaie de grecotei 277

dupa el, lacomi de bani si gata la jupuiala. Pentru Can-tacuzim, nici o scofala. Lor le trebuia un om cinstit, cu dragoste de tara si de dreptate, care sa Ie pr iceapa pasurile si setea lor de razbunare. Lui Radu Leon, dimpotriva, i trebuia oa meni care sa-I ajute a se mbogati, si pe cine putea gasi mai nimerit dect pe acela si Stroe Leordeanul, care-si aratase iscusinta n timpul domniei lui Ghica Voda. M ai lua pe linga el doi mesteri n arta socotelilor, doj greci, un rumeliot si un t arigradean, Sofialaul si Bala-sache. Cu acesti trei boieri si cu Voda n frunte, m ergea tara de rpa, de-i plngeai de mila. Dar nemultumirile mocnesc n tacere si rasc oalele sufletesti la umbrei nfloresc. Pe cnd Voda benchetuia, pe cnd la logodna fiului sau Stefan cu domnita Catrna, fata lui Duca Voda a! Mol-dovei, se risipeau banii n nesfrsite petreceri, Cantacu-zini i lucrau. Ei obtinura de ia obsteasca adunare o marturie ca parintele lor fusese nevinovat, cernd de la Leordeanul sa o iscaleasca si el, ceea ce vistiernicul nu p utea refuza fara a-si dezvalui vina. Mersera apoi la Voda si-i cerura darea n jud ecata a iubitului sau sfetnic. Radu Leon Ie fagadui dreptate, daca vor starui ei la Poarta sa i se prelungeasca domnia pe nca trei ani, ceea ce Can-tacuzinii, pr ieteni cu vizirul, obtinura usor. nsa, odata domnia reconfirmata, Radu Voda, dupa foarte mari sovaieli, nu gasi alta cale de-a scapa de ncurcatura, dect dnd o carte la mina Cantacuziniior (1668), prin care recunoaste nevinovatia tatalui lor si vi na Leordeanului, fara nsa a se hotar sa dea pe acesta n judecata. Nemultumiti, fiii postelnicului ncepura atunci o propaganda, n boierime si n popor, mpotriva nstrainatu lui Domn si a grecilor lui. Si astfel ncepu lupta aceea ntre romni si greci, care mai tinu 11 ani de acum nainte si care a prezentat aceasta ciudata anomalie ca n capul romnilor a stat o familie de greci, Cantacuzinii, iar n fruntea grecilor stateau romnii neaosi, ca Stroe Leo rdeanul si Radu Voda Leon Lupta se nteti pna ntr-att, nct boierii cerura alun garea grecilor din iara, iar Cant cuzinii personal attau poporul la neplata haraciului. Exasperat, ntr-o dimineata d e iarna, miercuri 3 decembrie (1668), Radu Leon convoca n graba Divanul si, odata boierii adunati la Curte, puse sa se nchida portile, poruncind garzii, ca-n vreme a lui Lapusneanul, sa macelareasca pe toti potrivnicii lui. Dar boierii prevazus era lovitura. Ei venisera la Curte 278 armati, iar poporul de afara, din strada, sparse portile, patrunse n palat si sca pa boierii din ghearele mortii. Apoi cu totii mpreuna mersera la mnastirea Radului Voda, tragnd toate clopotele a p rimejdie, de se aduna ntr-un ceas toti bucurestenii laolalta. Razmerita! Cuprins <je groaza, Voda ceru sprijinul mitropolitului, alerga mpreuna cu el la mnastire si jura boierilor pe evanghelie ca va izgoni pe toti grecii di n tara, dar mai vrtos pe acel Necula Sofilau ce-a fost clucer si pe Balasache ce-a fost paharnic. Toate se linistira, lumea merse estecare la casa lui, dar Voda, fireste, nu facu n imic din cte fagaduise. Grecii ramasera n tara. Sofiiaul, Balasache, Leordeanul tr iumfau. Cantacuzinii din partea lor nu se dadura nvinsi. O deputatie de treizeci de boier i merse la Larissa, unde se afla mparatia, si se jaluira sultanului de cele ce se petreceau n tara, cernd extradarea grecilor si un Domn pe placul lor, un Domn romn, un boier de-al lor. Jalba aceasta fu ascultata, Radu Leon cu oamenii lui alunga ti din tara, si batrnul Anton din Popesti numit Voievod al Tarii Romnesti (1669). din boierii craio-vesti, feciorul lui Mihai ot Trsor, Anton Voda era de vita veche si nrudit cu Canta-cuzinii. Cum se urca n scaun, una din primele lui griji fu sa cheme pe Leordeanul n fata judecatii Divanului domnesc. Acesta tagadui, fireste,

sa fi ndemnat el pe Grigorascu Ghica la omorul postelnicului. Dar Cantacuzinii sco asera scrisorile lui de pra, cele pe care, la Viena, le vnduse Ghica Voda stolnicu lui Constantin, si i le vrra sub nas. Nici el nu mai avu ce sa zica, nici Divanul nu se mai putu ndoi. Fu osndit la moarte, snge pentru snge, snge nevinovat pentru sng nevinovat. Dar n taina acestei lumi, pe care nca nici o minte omeneasca n-a patruns-o, este u n lucru care este, si care se cheama norocul. Postelniceasa Ilinca, cu o marinim ie care apare aproape din poxesti, fu cuprinsa de mila acestui ucigas al barbatul ui ei si starui pe lnga Voda sa-i daruiasca viata. Pedeapsa fu deci ndulcita si St roe condamnat a fi calugarit, n Huiduielile poporului, fostul mare vistiernic n pic ioare, ntr-un car, aproape dezbracat, cu scrisorile de pra spnzurate de gt, fu plimb at prin fata Curtii Domnesti, pe dinaintea mitropoliei, pe drumul Ploiestilor nain te, pna la mnastirea Snagovului, unde-1 as279 i

teptau fratii lui ntru Cjinstos, pcntrua-l nvata ce n-seamna pocainta. Dar cnd i se puse scufia n cap, el se apuca sa strige: Fara voia mea este! Iar cnd aceiasi caluga ri, care cu sase ani nainte vazusera sugrumndu-se n fata lor pe postelnicul Constan tin, i spuneau ucigasului: Pociesie-e, Silvestre, ei le racni n fata: Dect Silvest bine Mahomcd! Rau facu j u pnea sa Urnea sa ceara iertare pentru un om ca acesta. Un an mai trzi u el scapa, noaptea, din mnastire si fugi n Ardeal, de unde intrigile lui se transf ormara ntr-o vesnica amenintare plutind deasupra capului bietilor Cantacuzini, n atare conditiuni ne pare parca aproape bine sa citim n cronica Filipescului, ca Sofifaui fu spnzurat in ocna, ca Bafasache Filpescu vazu: cu ochii mei, zice, cnd l s cotea din camara si-1 ducea n palme, care de dese si de multe nu mai aveau numar. Urma n timpul domniei Iui Antonie Voda o lupta cnd pe fata, cnd mai pe ascuns, ntre romnii Cantacuzmilor si grecii Leordeanului. Sfetnicii Domnului erau acum Ser-ban Cantacuzino vel spatar, logofatul Radu C retii le seu si banu! Mares Bajescu. ar dusmanii lor de moarte erau Ghcorghe Baleanu, vornicul, ginere-sau, Hristea Car idi si Radu Stirbei {un grec si doi romni). Toate intrigile acestora dm urma nu pu tura nsa clinti credinta batnnului Voievod n rudele si prietenii sai Cantacuzini, asa nct, n anii domniei lui, fiii postelnicului putura trai n pace, vazndu-sj de mosi ile si de trebile lor. Cnd nsa se mplinira cei trei ani, deveniti acum regle-mentari pentru o domnie la no i, Antonie Voda trebui sa plece la Adrianopol69 pentru a capata rennoirea, n taia n cepu de pe atunci sa se sopteasca cum ca Grigore Ghica, ntors din pribegia lui di n Germania, se afla n Turcia, din nou n gratiile sultanului. Fratii Cantacuzini ce i mai mici (M/ha/, Ala tei si Gheorghe) se si pornira la Con-stantinopol pentru a afla ce-o fi adevarat din zvonurile aceste. Pe cnd se ntorceau napoi, se ntinira n rum, la Dunare chiar, cu Antonie Voda, cu fratele Serbau si cu toti boierii din partida lor, si le detera atunci vestea cea proasta ca ntr-adevar Ghica era la Po arta si ca foarte s-ar putea sa le vie iar Domn. Serban, cel mai iute din fire d in toti fiii postelnicului, se aprinse grozav la auzul acestei vesti si racni ac olo, n fata tuturor: De-o fi sa* fac pod de pungi de la seraiul romnesc pna la al vi zi-] 280 r riilui, totusi mi va fi dupa voie. Sa mergem numai si vom vedea! nsa, odata ajuns Ia Adrianopol, cel mai prudent fu tocmai el. Pe cnd Antonie Voda merse la Divanul vizirului sa mbrace caftanul, ntovarasit de toti credinciosii lui, Serban se opri la Caragaci, un sat din apropiere, si, facn-du-se ca-i este rau, zacea lnga foc, trimitnd numai pe erernia comisul sa vada ce vor sa faca ia Poarta Domnui si boierii. E inutil, credem, sa mai adaugam ca alergasera la Adrianopol s i toti prietenii Ghicai Voda, n frunte cu fostul calugar Silvestru, Stroe Lcordca nul. Ieremia comisul se ntoarse n graba la Caragaci sa nstiinteze pe stapnu-sau vel spata rul Serban ca Antonie Voda a fost mazilit, boierii lui nchisi, si Grigorascu Ghic

a numit Domn ai Munteniei (20 martie 1672). Trimis la Constantinopol, Antonie Voda muri n curnd de batrnete si de inima rea; Se rban Cantacuzino fugi n Moldova, iar Grigorascu Voda porni triumfator sa-si ocupe din nou scaunul dupa care suspinase opt ani de-a rnduf. n Bucuresti, toate lucrurile se rasturnara din nou Stroe Leordeanul cu ai lui era u iar mari si tari. Din prima noapte, la lumina facliilor, ca nu-i mai rabda ini ma sa astepte, chemara pe fiii postelnicului sa le ceara bani. Apoi i nchisera n tu rnul de la poarta Curtii, pe tustrei ntr-o singura odaie, de la fereastra careia ei putura vedea cum au fost omorti, din porunca lui Voda, doi capitani, prieteni de-ai lor. Toti ceilalti boieri, socrii, veri, prieteni de-ai Canta-cuzinilor fura nchisi si jupuiti de bani, dar Grigorascu Voda nu ndrazni sa-i omoare, caci prea erau mult i si prea puternica partida lor. Numai pe Serban care era de fapt capul tuturor tocmai pe el nu putea pune mna, caci i scapase printre degete. Trimise, ce e drept , n toata graba si cu mari staruinti la Duca Voda Ia Iasi, sa-I ceara, nsa Dornnui Moldovei raspunse ca n-are stiinta sa fi pribegit spatarul n tara Iui. Stiinta av ea, fireste, Domnul, dar si tinea prietenul ascuns la mnastirea Hangului si nu voi a sa-1 dea pe mna lui Ghica. Iar ce-a iesit mai trziu si din aceasta prietenie, se va vedea. Acum, ct de haina o fi firea omului si de rea, ca acest Ghica Voda a ajuns de-a op rit si convoiul mortuar al unui boier, a scos mortul din sicriu si 1-a spnzurat, t ot este ceva care zace ascuns n fundul sufletului, de te-ntebi de unde mai iese s i cte o floare din atta buruiana. 281 ///1. Grigoras Ghica si iubea nevasta si copiii. Prima l tu grija cnd capata domnia, fii nd nca la Adrianopol, fu sa trimita pe cumnatul sau Toader Sturza la Venetia sa-i aduca familia. Doamna Mana, din nou nsarcinata, astepta cu nfrigurare vesti de ia barbatul ei. Prin april (1672) stia acum ca el a fost numit Domn si ca fratele ei va veni s-o ia. La 24 mai Sturza era ia Venetia. Ospitalierii vene-fieni l pri mira frumos, ca un cumnat de Domn ce era. L-au plimbat cu gondola, i-au aratat A rsenalul, i-au oferit un banchet. La 3 iulie Doamna Maria, cu copiii, cu fratele , cu femeile casei parasira perla Adriaticei si Ia 6 ale lunii era la Spalato, und e fu gazduita in frumosul palat de pe malul marii. De acolo se pornira, cu caret ele, prin muntii Macedoniei, pna la Giurgiu, unde venira ntru ntrnpinarea ei jupnesel e bucuresiene nu ale Cnta-cuzinilor, desigur care mult se minunara vaznd-o m-bracata n scumpe haine occidentale, cum nu mai vazu-sera ee pe nimeni nicaieri. Purtata p rin Ungaria, Austria si Italia, Doamna Maria adoptase portul statelor civili-zat e, caci nu era sa umble la Viena si la Venetia cu na-frama n cap. Dar rochiile ac ele cu corsete, cu crinoline, cu horbotane de sus pna jos, pe perucile buclate a la Madame de Sevigne nu le-a putut purta Doamna lui Ghica n capitala noastra, und e nu era ngaduit pe atunci sa-ti bati joc de datinele tarii. Ajunsa la Bucuresti, Maria Ghica se mbraca iar romneste, ceea ce nsemna, n veacul al XVII-lea, a purta u n fel de haina bizantino-tur-ceasca, foarte asemanatoare cu a barbatilor: o roch ie lunga de matase, ncinsa cu-n colan ncheiat cu o fru-moasa pafta, si deasupra o alta rochie de atlas sau brocart, care e;a n forma de manta, cu sau fara mneci, da r ntot-deauna garnisita cu blana, de vulpe sau de urs, dupa punga fiecaruia. Pe c ap purtau femeile o broboada (na-frama, val), care le acoperea o parte din spate si umerii, nsa, n ultimii ani, ncepura, Doamnele mai ales, a purta caciulita mpodob ita cu pene. Juvaierele erau iarasi dupa punga fiecaruia: lanturi de aur, inele, paftale, bratari. n Bucuresti, Doamna nu-si gasi sotul, care plecase la razboi, caci era ca un facu t ca de cte ori intra el n scaun sa aiba turcii bucluc cu vreun vecin. De data ace asta se razboiau cu polonii din pricina Ucrainei, si Grigore Voda trebuise sa pl ece, mpreuna cu Duca al Moldovei, tocmai ia Camenita. n locul iui lasase caimacami n tara pe Leor-deanul si pe Baleanu, asa nct si nchipuie oricine ce avura de patimit fiii postelnicului. Scosi din nchisoare, 282

fura dusi n beciuri si batuti la talpa, ca hotii de drumul mare, iar care nu mai putea umbla, era tras cu funiile. Constantin Stolnicul, al treilea fiu al postel nicului, cuprins de mila fratiorului Gheorghe, cel mai mic din toti si copilul ra sfatat al jupnesei Ilinca, se ruga de calai sa i se dea lui lovituri ndoite pentru frate-sau. Acordndu-i-se acest hatr, el suferi bataia fara a crcni cosa stu-penda n arrata mi da personc degni di fide che vi si tro-vanno presene, spune Del Chiaro, care, douazeci de ani mai trziu, ala aceste la Curtea Brncoveanului. Ce-o fi zicnd Doamna Maria de toate aceste, ea care avusese timp sa se obisnuiasc a acum cu alt fel de moravuri n strainatatile ce colindase, ce i-o fi soptit const iinta, ei, care purta o att de grea raspundere n ura aceasta dintre Stroe si Canta cuzinti ei, care Intre timp patimise destul pentru a putea pricepe n srsit ce nseamn a nedreptatea omeneasca? Cronicarii tac. Singur Constantin Filipescu, ornul Ghicu lestilor, nseamna laconic, ca n-torcndu-se Voda de la oaste, au gasit pe Doamna-sa s i coconii si s-au bucurat; si asa, domni cu pace si cu liniste. Doamna Maria nascu n curnd o fata, al treilea copil. O botezara Crstina, care fu ma i trziu nevasta lui Gheorghe Rosetti, fiul lui Anton Voda Ruset. Ct despre pace si linistea de care vorbeste cronica-rul iat-o: Serban Cantacuzino fugise de la Hangu, atunci cnd intrase Ghica n Moldova pentru a merge le Camenita, ncsimtindu-se n siguranta pe acelasi pamint pe care trecea si nempacatul sau dusman. Prin creierii muntilor trecu n Ardeal, si apoi prin Banat s i Macedonia merse la Adranopoi, unde ncepu sa lucreze, cu vorba si cu punga, pentr u a scoate pe fratii sai din nchisoare. Kara-Mus-taa, caimacamul, de fapt ntotdeaun a binevoitor fata de fiii postelnicului, trimise un capugiu la Bucuresti cu poru nca catre Ghica Voda sa sloboada din temnita pe Cantacuzin. Jupneasa Ilinca merse, se zice, noaptea !a Curte sa arate turcului turnul si odaia din turn in care za ceau fiii ei. Necajita femeie mai fu si fata aceasta de Domn, menita sa ispaseas ca n lunga si chinuita ei viata pacatele nu stiu cui. Nici acum nu se putu bucura ea de odihna, caci capugiul primise ordin s-o duca, frnpieuna cu fui ei, la Sta mbul. Totusi, stimdu-1 pe Serban acolo, se putea mngia batrna ca copiii ei au scapa t de nchi283

soare si de bataie si vor putea duce, acolo, printre (urci un trai mai omenesc d ect n tara lor. Batrna jupi nea sa, cu feciorii ci mai mici, cu fetele sj ginerii, ramase o vreme mai ndelungata Ia Constantinopo], nsa Serban, Constantin si cumnatul lor Cretules la Crit, cum se spunea pe atunci. Surghiunu cu, fura trimisi n cxi! n insula Creta l acesta nu se poate talmaci n alt chip, dect ca vizirul, nencrezndu-se n Ghica Voda, dar nici voind a-i destepta banuielile, pastra pe Cantacuzini n raialele otomane pentru a se servi de ei la nevoie, nsa i trimise de forma ntr-un exil pentru a lin isti grija Ia care cazuse Grigoras Voda, cnd vazu ca-i sileste Poarta sa sloboade pe dusmanii Iui din nchisoare. De altfel, o grija bine ntemeiata, caci cteva !uni mai trziu, el primi porunca sa-si trimita nevasta si copiii zaiogi la Constan-tin opol, ntruct campania din Polonia rencepuse si Poarta cerea o chezasie a credintei lui. Grigore Voda ncerca n toate chipurile sa-si re(ie nevasia n Bucuresti. Nu fu c hip. Pe cnd lua el, n fruntea micii lui ostiri, drumul Moldovei, Doamna Maria cu f etitele ei si cu micul Matei, pusti de nici zece ani, plecara spre Stambul. Nu s tia mult ncercata Doamna, ca parasea pentru totdeauna pamntu] tarii ei. Banuielile Portii asupra relei credinte a Domnului Mun-teniei erau bine ntemeiate . La Ho ti n, 11 noiembrie 1674, Sobieski, care pe atunci nu era nca regele Polon iei, nvinse pe furci, omornd o buna parte din ostirea lor, iar cealalta parte acnd-o sa fuga rusinos, n neornduiala, pna n inima Tarii Moldovei. Iar pricina acestei nfrng ri fu iarasi tradarea Ghicai Voda. El, cu cei cinci mii de ostasi ai lui, se las a prins de poloni, care-1 primira n tabara lor cu cinste si alai. Dar Doamna Maria si plozii erau n mna turcului. Grigore Voda fugi din lagarul Iui Sobieski si aparu, deodata, cnd era cel mai putin asteptat, n fata viziru-lui, ncep u el deci sa nvinuiasca pe comandantul turc, Husscin Pasa, ca de-ar fi ascultat s faturile sale sa fi facut asa si pe dincolo, victoria ar fi fost a lor. Se vede treaba ca Grigore Ghica era bun de gura, caci vizirul i dete crezamnt si porunci s

a i se taie capul Jui Hussein. Ba mai mult, Doamna Maria u scoasa din nchisoarea n care zacea, restituita sotului ei, care primi fagaduinta de a fi trimis din nou Domn n Muntenia. Din nefericire pentru el, peste putin sosira la Adrianopol soldat ii scapati din macelul de la Hotin. Ei restabilira faptele asa cum 284

fusesera, nvinirind pe Ghica de tradare, si cerndu-1 vizi-rului pentru a-1 ssia. Prin bani, probabil, scapa nenorocitul de aceasta groaz-nica moarte. Si mai avea nca nadejde c-o sa-si recapete tronul, nsa sultanul numi Domn n Moldova pe Dumi-tr ascu Cantacuzino, acel nepot al postelnicului, care fusese amestecat n omorul lui , si n Muntenia numi pe Gheorghe Duca, despre care va fi vorba n volumul viitor, n care vom fi siliti sa vorbim mai pe larg despre aceste ultime evenimente. Atunci abia, pierznd orice nadejde, Grigo-rascu Voda ceru nvoire de la mparat, care se af la la Adrianopol, sa se retraga Ia Constantinopol, n casa lui, ntr-o scrisoare catre un prieten spune: M-am lasat de domnie, caci sunt bolnav Dar nici o boala din Sum e, zice cu dreptate N. lorga, nu 1-ar fi facut sa lase de buna voie puterea. Totusi, Grigore Voda Ghica era n adevar bolnav, n campania din 1672 racise ai.it d e rau, incit credea ca va muri acolo n lagar. A doua campanie si toate emotiile c e-au urmat nu erau facute sa-1 ndrepte. El muri n curnd, la Constantinopol, n casa lu i. Ramasa vaduva cu trei copii mici n crca, Doamna Maria, care n 1674 nu putea avea rn ai mult de 35 40 de ani, ramase Ia Constantinopol, unde pare a-si i petrecut restul vietii. Asa s-ar explica si casatoriile copiilor ei numai cu greci (Matei cu Ru xanda Mavrocordat, fata Exapori<u(ui, si Cristma cu Gheorghe Rosetfi, nul ui Chir ita Dracu). Ct despre Cantacuzini, i vom ntlni din nou n pagi-nile ce urmeaza, cnd vom urmari lup a dintre ei si greci, care nu lua sfrsit dect abia cu urcarea n scaunul tarii a lui Serban Voda. DOAMNA DAFINA DABIJA n timp ce Doamna Maria Ghica, femeie slaba, era n Bucuresti unealta razbunarii Iu i Leordeanul, si n Transilvania obiectul milei Iui Apaffi, pe tronul Moldovei sta tea o Doamna energica, minte agera si buna sfatuitoare: Dafina-Ecaterma, nevasta lui Istrati Voda Da-bja. Era fata j Ui lonascu Jora, boier moldovean. Paul din Aiep, care a cunoscut-o bi ne, spune n amintirile sale ca vorbea greceste, fiind o cobortoare din Maria Amiral i, Doamna Iui Petru Voda Schiopul, de unde s-a tras concluzia ca familia Jora ar fi de origine greceasca. Dar toate rudele Jorestilor fiind romni neaosi, presu-p unerea aceasta nu ni se pare justificata. Fratele Dafi-nei era Gavril Jora si so ra ei, Alexandra, nevasta arma-suiui Grumeaza din Lozna. n timpul domniei lui Vasile Lupu, ntre anii 1630 si 1640, Dafina fu maritata cu Du mitru Buhus, mare vistiernic. Din aceasta nsotire se nascu o fata, Anastasia, care , maritndu-se mai apoi cu Gheorghe Duca, ajunse si ea Doamna. Anevoioasele studii genealogice de la noi ne-au nfatisat-o pe Dafina ca mama unor foarte numerosi co pii, toti BuhLisestii aceia, cu vestitul hatman Alexandru n cap, despre care s-a dovedit mai trziu ca snt copiii Iui Dumitru Buhus cu o prima nevasta, Ileana Bucio c, o vara de-a Doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu. Asa nct Dafina era de fapt marna vitrega a tuturor Buhusestiior, nsa o buna mama vitrega, care ntotdeauna le-a pur tat de grija. Murind Buhus fn 1674, Dafina se marita din nou cu serdarul Stefan, cu care a tra it scurta vreme, fiindca sotul ei, intrnd n conspiratia fratilor Giogolea mpot-riva Iul Vasife Lupu, si pierdu capul n aceasta aven-tura. Ramasa vaduva pentru a doua oara, Dafina, femeie cu 286 PjS^* ^'"""' i r77mrn^^M^ l ^^ B Uliii!///.

r temperament, cum va fi si fiica-sa Anastasia, se remarita n curnd cu vornicul Istr ati Dabija, cu care mai avu o fata, Maria, despre care vom vorbi mai departe. Istrati Dabija era fiul lui Sava Cirstc Dabija, popa ot Cruce, de bun neam de bo ieri moldoveni. Era iubit de concetatenii Iui, fiindca era un om cu bun stnt, dre pt, si care cam se dadea la sngele Domnului, ceea ce romnului nu i-a displacut nic iodata, dovada expresia ce-o are si care nu se mai gaseste n nici o alta limba: d arui betiei... Dabija nu bea dect din oala de pamnt, chiar Domn fiind, caci el gas ea ca paharul de sticla sau de cristal strica gustul vinului. Cnd, n 1661, rnuri pe neasteptate Stefanita Voda, fiul lui Vasile Lupu, boierii mo ldoveni pornira la poarta sa ceara un Domn parmntean. Vizirul Kiuprulu, btrn si bol nav,- tragea de moarte, spuse fiului sau hmed Pasa sa faca Domn pre voia tarii. Si boi erii adunati n sat alesera si propusera pe betivul lor vornic, care ajunse astfel Istrati Voda Dabija. Alegerea aceasta nsa nu fu fara voia lui Dabija, cum fusese cu trei ani mai nainte numirea n domn;a Mol-dovei a lui Ghica batrnul. Istrati vornicu! si aranjase trebi le mai dinajnte prm mijlocirea unor puterncii boieri tarigradeni, Rosetestu. De origine bizantina, acestia au intrat n tarile noastre n secolul al XVII-lea, ca si Cantacuzinii cu care erau nruditi, si ca si ei au ajuns, de la nceput, la prim ele ranguri boieresti, jucnd n istoria Moldovei un rol de capetenie. Se spunea des pre neamul lor ca se tragea din Genova si ca, venit n Bizant n veacul al XIII-lea, membrii iui se razletira dupa luarea Constantinopolului, pentru a se ntoarce mai trziu sub dominatia turca, for-mnd n Fanar elita coloniei grecesti, n tot cazul, pr in 1600, aflam acolo pe marele logofat al patriarhului Las-caris Rosseto, casato rit cu Bella Cantacuzmo, frica lui Mi ha i Saiianoglu si sora lui Andronic. Fiii acestuia, Cons-tantin si Anton Rosseto (Rosetti, Ruset), veneau deci veri prima ri cu fiii (ui Andronic Canacuzmo, anume celebrul postelnic Constantin din Tara R omneasca, si cu nu mai putin cunoscutii lui frati din Moldova, Toma si lordachi. Anton Ruset se aseza de tnar n Moldova, u ti de fu poreclit, nu se stie de ce, Chi rita Dracu, iar frate-sau Constantin, care a fost numai trecator pe la noi, obti nnd rangul de cupar, se stabili din nou la Constantinopol, unde 287

ajunse unul din grecii cei mai de vaza acolo, prieten cu vizirul Kiupruliu. Prin mijlocirea acestora deci, a Cantacuznilor si a Rosetestilor, obtina Dabija o domnie pe care, de fapt, pare a o i dorit mai mult Dafina dect l nsusi. Nici pungil e de galbeni, fireste, n-au lipsit. Peste 200 000 lei fura mprumutati de la samsar i fanarioti si varsati n munili pasalclor. n noiembrie 1661 Dabija iu mbracat cu ca fta si n decembrie sosi la Iasi cu tui uri le domnesti. Tara a fost multumita de domnia lui, ceea ce nseamna ca mult trebuie sa fi fost chinuita de Voievozi rai st lacomi, pentru a se mpaca cu unul ca Dabija, care-s petrecea noptile gustnd din ast Cotnar si din cel O dobesti pna sredelusi din oalele de lut i furau mintile cu totul si-1 aduceau n nesim tire. Vesela Curte a mai fost acea a lui Voda Istrati, cnd se ncingea cheful de la chindie si tinea pna n zori, cnd n completa stare de inconstienta, Voda se supara p e boierii lui si poruncea armasuui cu o domneasca autoritate: Sa spnzuri p e vornic; sa tai capul hatmanului... iar a doua zi, cnd se trezea din somn, nu mai stia nimic. Veneau vornicul si hatmanul sa se nchine iui, si Dabija i pri mea cu un zmbet binevoitor, fara a banui macar ca scurta vreme nainte i con damnase la moarte. Istrati Dabija a nfiintat vadrritul, impozitul pe pod-gorii, ceea ce pune n mare ncu rcatura pe Xenopol, care se ntreaba, cum un Domn, care pretuia att de mult bautura, nu admitea ca si altuia putea sa-i fie de nevoie. Dar ni se pare ca, dimpotriva, fiindca era el nsusi podgorean si betiv, si-a dat seama mai bine ca oricare altul, ca acest izvor de venituri putea i, spre binele obstesc, usor i

mpozabil. De altfel, batrnul betiv a fost n adevar un Domn bun. El tinea Divan de d oua ori pe zi, pentru a nu lasa pricinile nejudecate si ajunsese chiar ca la Divanul de seara, nemaiiind cauze urgente, trebuiau sa umble us-tasii domnesti prin trg sa strnga pe mpricinati. Batu si moneda cea din ur ma moneda romneasca ce cunoastem. n timpul acestei domnii, Doamna Daina se puse pe capatuiala copiilor ei vitregi. P e Anastasia, fata ei cu Dumitru Buhus, o maritase mai demult cu Gheorghe Duca, u n grec ambitios ridicat de Vasile Lupu si care va ajunge si Domn. Pe fata ei Mar ia, facuta cu Dabija, o va marita abia mai trziu cu lordachi Ruset, pentru a avea sprijinul acestui puternic neam, precum l avea si 288 pe al Cantacuzinestilor, de cnd, Doamna fiind, si nsuiase pe iasirul ei Lupascu (Lup u) cu fata vei vistiernicului lordachi. Constantin Buhus lua pe Maria Sturza, Ni culai pe Anita Furtuna, Irina pe Manolache Ceauiul70. Iar vesti-iul hatman Alexa ndru Buhus unul din ultimii eroi ai Moldovei luase n casatorie pe Alexandra Urech e, ata lui Nicolae si a Elisabetei, care NicoSae era fiul lui Vasile, frate cu ce lebrul boier si cronicar Grigore Ureche. Tot numai neamurile cele mai mari si ma i bogate si alesese ambitioasa Doamna pentru copiii ei, crendu-si astfel un putern ic partid, care ar putea-o ajuta la nevoie, cnd va f vaduva pentru a treia oara. Ca era Doamna aceasta ambitioasa si energica, se vede si dupa felul cum se price pea sa-si tie corespondenta Ea dadea porunci n calitate de Doamna, cum nu cunoastem pilde dect doar de la femei ca Doamna Ehsabeta Movila, Chiajna sau Ecaterina si n ca acestea erau regente. Fireste ca poruncile acestea le dadea nu catre dregator i, ci catre jupnesele lor, totusi porunci domnesti erau, si nu altceva. .Doamna Dafina-Ecaterina a Dumisale lui Io Evstrati Dabija Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, scriem Domnia Noastra la dumneaei la paharni-ceasa cea mare, sanatate. Mai nti facem stire dumitale sa certi fecior ii si sa le dai grija sa nu umble banind vinul armenilor sau jidovilor,ci oarte sa le dai nvatatura sa umble cu isprava, ca acum nu iese ca an vin mult, ci acum este vin prea putin. Deci sa-ti fie si dumitale aminte si sa dai certare feciorilor sa nu se ispiteasca sa baneasca vinul, ca daca vom ntelege c a s-au cheltuit nescai vin, \inul omului aceluia l vom face vin domnesc, si pe feciori vom pune la nchisoare, pna a veni Maria Sa Voda. .ceasta-ti facem stire dumitale, si nime sa nu nceapa culege pna va veni omul nostru ac olo. Doamna a voit. In Iasi, anul 1663, septembrie 20. Asadar, nu numai energice porunci, dar ce soliciiu-Lne pentru vitiul barbatului ei! 289 n razboaiele turcilor cu germanii, Dabija fu nevoii, ca [ Ghica al Munteniei, sa ajute pe sultan cu ce bruma de ?ste mai putea el strnge n tara (3 4000 de oameni) u sau fara voie, el trecu de doua ori muntii pentru a i, n Ardeal, alatu ri de scraschirul otoman mpotriva cstinilor. Cnd nsa dupa dezastrul de la Leva (1663), zirul poruflci ambilor Domni sa se nfatiseze naintea lui, oievodul Munte niei apuca, dupa cum am aratat mai sas. ' Comanda Ni> 84

calea pribegiei, pe cnd Dabija, n mare ncurcatura, ni) stia ce sa Taca. Fiindca a fugi nseamna a ntari banuialg ca e! c vinovat, ceea ce nu era, iar a se nfatisa vizirul^ nsemna, poate, a-si pierde capul. Atunci interveni vorba cumpaa'ta a Doamnei Da fina, care-si sfatui sotul ca t ruptul capului sa nu urmeze pilda lui Ghica, ci hotar t, ca omul ce nu are nimic pe suflet, sa mea i ga n fata vi zirului sa se dezvinovateasca. Istraii urma sfatui Doamnei si nu avu a se cai de ei. Reconfirmat n domnie, ci st ntoarse la Iasi, unde urma batrnul sa tie ziua Divanuri sj' noaptea sa traga la masea... pna ntr-o zi o artera mai

subtire plesnind, Istrati Dabija Voievod pasi n lumea celor drepti, > La 11 septembrie 1666 el fu ngropat n mnastiret Barnowski, cea nceputa d e Miron Voda si ispravita de e Doamna Da fina, c-o fi varsat sau nu vreo lacrim n-avu n tot cazu l ragaz sa stea sa gogeasca pe mormnt sotului ei. Ginerele Gheorghe Duca trebui a facut Dom Lund o scrisoare de la Tom a Cantacuzino catre batrn cu pa r Constan tin Ruset, care mai ajutase si pe sotul la capatarea domniei, ea porni, mpre una cu fata, ginere si ctiva boieri moldoveni, de-a dreptul la Stambui. Acol cupa rul si un alt grec influent, Culoglu, se pusera luntri si punte spre a-i fi Doamnei Dafinei pe plac, obtinn pentru Duca domnia Moldovei. Se ntoars era deci cu tot triumfatori la Iasi, iarna catre sfrsitul anului 1666 (sa ianua rie 1667). Sotia iui Duca, Doamna Anastasia, va forma subiect capitolului urmator. Totusi, n truct de acum nainte via Doamnei Dafina va ramne amestecata, nedespartita aceea a fetei si a ginerelui ei, vom arata pe scurt acesta, Gh eorghe Duca, a domnit de trei ori n Moldo si o data n Muntenia, n total vreo 15 ani , ceea ce nsemn pe vremea aceea, o domnie lunga. O aflam pe Dafin' urmndu-si fata n pribegiile ei la Constantinopol, de c ori era Duca mazilit, o afl am la Bucuresti, cnd fu el Dom al Tarii Romnesti, o aflam la Divanul sultanulu i, cn nepoata ei Ecaterina, fata Doamnei Anastasia, cerea jud caiorilor sa se strice logodna ei cu Stefan Tomsa, fi lui Radu Le o n Voda cel ce mbo lnavindu-se, si lipsi din minti, zice cronica,'si o aflam mai ales ntotdeaun stnd cu marc grija pentru fata ci Anastasia, care, dndu-n dragoste cu Serban Ca ntacuzino al Munteniei, er mereu expusa la nenumarate pericole. Caci dragoste. aceasta a Doamnei Anastasia era patimasa si deci far

si necalculata, n Constantinopol, Serban Voda, fund urmarit de turci pentru a fi exilat n insula Creta, fu gasit n podul casei ei. fn Bucuresti, viind Duca sa si o moare rivalul, el i facu semn n mijlocul unui banchet, n vazul tuturor, sa fuga, ca ci ii este viata n pericol. Se ntelege ca-n atare conditiuni, mama-sa, Doamna Dafi na, nu putea fi linistita >i meieu i era ei grija de izbucnirea unui scanda!, dac a nu do mai rau. Totusi nu se ntmpla nimic, caci Duca ^i ni bea nevasta si lui i era necazul mare pe Voda Serbai:, nu pe sotia iui. Ba chiar dragostea de so[ a biru it pna la urma pe aceea a amantului. n 1675, Doamna Dafina, care se afia atunci Ia Curtea ginerelui ei la Bucuresti, si marita a doua fata, pe Maria, avuta cu Dabija Voda, dupa lordachi Rusct, fiul l ui Constantin Cuparul. Aceasta era o copila de 14 ani, care 9 luni mai lrzu muri n d urerile facerii. Niciodata nu s-a mai putut mfngia biata Doamna Dafina de durerea ce-i pri-cinui aceasa moarte timpurie. O mai aflam, n a treia domnie a lui Duca, n Moldova, mergnd de ici-colo, la Iasi, la mosiile ei, Prajesti n judetul Neamt, Ra cacium n Bacau, trndu-si durerea dupa ca si ngrijind cu o dragoste renascnda de mama, pe unica ei nepotica, a carei nastere pricinuise moartea fetei ei. S-a stins, batrna prin 1683, fasnd dupa ea un nume cin-stit, ceea ce nu vom putea spune despre lata ei, Doamna Ducai Vodd, a crei rusinoasa batrnetc o vom arata-o n capitolul viitor

^V 290 w/, fjl

^^^g^fl^^l

DOAMNA ANASTASIA DUCA arlcra lui Gheorghe Duca fusese ciudata. Albanez, ca si Vasile Lupu, ca si Ghica batrnul, nsa de neam grec curai, venise de copil la Iasi sa-si caute st el norocu l

__ . Neavnd nici un sprijin, fu nevoit sa intre baia! de pravalie. Ramase multi ani dupa tejghea, masurru1 postavuri, cu putina nadejde de mbogatire, cind, ntr-zi, o ntmplare fericita l mpinse deodata n te. Anun* un foc care izbucnise n preajma Curtii Domnesti trt zise pe Voda din somn, si dnd el alarma, nu raspuns* nimeni la chemarea lui. Vas ile Lupu intra n odaia aprc zilor, pe care o gasi goala, caci toti erau plecati n OTE ou dorul. Voievodul se nfurie, porunci alungarea tuturo de la Curte si nlocu irea lor cu tineri de orice conditi dar chipesi la vedere. Printre acesti noi veniti cazu norocii si pe Gheorghe Duca, tejghetarul. Un tnar, zice D Chi aro, de toata frumusetea, inteligent si iscusit, l astfel, fiind acu m n apropierea lui Voda, care ntotdeaui s-a ajutat compatriotii, el se tot nalta in rang, c u m p rnd mosii si adunnd averi, pna ajunse sa ia de neva^ pe fata Doam nei Dafina, intrnd astfel n legatura < nrudire cu toata boierimea Moldo vei. Dabija l facu ma vistiernic si Dabijoaia Voievod. C-o fi fost Duca de toata frumusetea, nu se cunoas dupa chipul ce ne-a ramas de la el. n schimb, ins sotia lui, Anastasia Buhus, pare a fi fost o femeie nc ' tatoare. nalta, mladioasa, ochi negri focosi sub nis sprncene n cerc, nasul subtire si gura mica faceau di Anastasia o aratare d upa care multe inimi s-or fi prap1 dit. Era desteapta, energica si plina de t emperament, mama-sa. nsa, cu mai putin amor propriu dect Doanv Dafina, Anastasia n -a stiut, pna la urma, sa-si tie denii tatea si rangul. A fost mai mu lt femeie dect a fo Doamna. 292 Duca Voda si Doamna lui fura primiti in Iasi cu urie de niste boieri, care consi derau pe noul lor Voievod, crescut printre ci, mai romn dect acei moldoveni care l e veneau din Stambul cu tulurile domnesti, fara a cunoaste nici obiceiurile, nic i lirnba tarii. Si, n adevar. Duca s-a aratat n aceasta domnie dintii, care a tinu t cinci luni, cunoscator al intereselor sale, purtndu-se blnd cu fis-tecare. nsa o nentelegere l facu sa-si piarda n curnd domnia. Vizirul Ahmed (fiul celebiului Kiupruliu), avnd ncre-dere n Duca, l nsarcina sa desco pere daca o fi adevarat zvonul ca Gherai, hanul tatarilor, umbla sa se haineasca , trecnd din pariea rusilor. Pentru a putea pune mina pe un raspuns al hanului, D uca i scrise ca ar avea si el de gnd sa se lepede de turci, nsa aceasta scrisoare a junse n mina pasci din Silistra, care, necunoscnd ntelegerea dintre Domnul Moldovei si vizir, o trimise la Poarta. Ahmed Kiupruliu se afla, din nenorocire, n Creta, si, nestiind cele ntmplate, nu putu dezvinovati pe Duca, care-si pierdu scaunul. Ma zi I, el porni la Stambul, mpreuna cu Doamnele Anastasia si Dafina si ramase a colo, prizonier, pna ia ntoarcerea vizirului din Creta. Lucrurile lamurindu se abi a atunci, Duca Voda si recapata domnia, dupa ce, fireste, mai varsa multe pungi d e bani n mnile celor n drept a le lua. n vara anului 1669, dupa doi ani de lipsa, Duc a era din nou n Moldova. n timpul acesta scaunul din Iasi fusese ocupat de Iles Voda, fiul lui Alexandru Il ies, nepotul lui Ilie Turcitul, stranepot al lui Petru Voda Rares. Musatin deci p rin sngele cc-i curgea n vine, Iiies VoieVod, crescut n Stam-bul, nici romneste nu s tia si trebuia, n tara Iui, sa se nteleaga cu talmaci. Totusi, poporul pare a fi f ost multumit de el, caci n vremea lui a fost pace si belsug n tara. Cnd, scos din scaun de Gheorghe Duca, el porni din nou spre Stambulul lui, o mina neprietena i puse otrava n bautura si astfel se prapadi ultimul vlastar din osul lui Stefan cel Mare, nstrainatul musatin cobortor din descalecatorul Moldovei. Min a neprietena, zicea lumea ca era a unui om de-al lui Duca Voda. Cu aceasta nvinuire napasta sau nu ncep toate celelalte nemultumiri ale moldovenil or mpotriva acestei de-a doua domnii a lui Duca Voda. Cac, cu datorii n Stambul si lacom de avutii, el ncepu un sistem de jupuire 293 ca-n vremurile rele dinainte de Vasiie Lupu, Poporul/ ncmaiputndu-I suferi, se ra scuia, cu Mihalache H n cap si cu serdarul Durac. E cunoscuta rascoala a La-pusnen ilor si a Orheicnilor, asupra careia n-avem a nej ntinde aici. Duca Voda, cu toat a casa lui, Doamna, soacral si copiii, parasi Cartea Domneasca, care u devastata,

sei retrase pe helesteul Bahluiului n jos si, vaznd ca ras-j coala ia proportii d in ce n ce mai mari, fugi n Muntenia.! n aceasta pribegie u ntovarasit de toti grecii adusi el din Constantinopol si mpotriva carora se rasculascrai n specia! Hncu si D urac. Grecii acestia erau mai cui seama Rosettestii, toti fiii lui Anton si toti fiii Cuparului,, care ele atunci se stabilira mai cu temei n tara de n-oj mai pa rasira apoi niciodata. n Bucuresti trebuie sa fi cunoscut Duca ntia da la j pe Cantacuzini, cu care se mpri eteni cu at mai usor,] cu ct cumnatul sau Lupascu Buhus tinea n casatorie,! dupa cum am aratat, pe o vara primara de-a lor, pe Saftaj Cantacuzino, fiica lui Toma. P rietenia aceasta duse la mare bucluc, caci Doamna Anastasia si Serban Cantacuzino se placura, nsa, pe atunci, e probabil ca n-au avut vreme sa se apropie mai mult ; au ramas nurnaj cu-n dor n suflet, pe care viitorul va avea grija sa-1 atite. nd eajuns pentru a pricinui amndorora placerile si neplacerile ce remorca dragostea d upa sine. Capatnd un puternic ajutor de ia turci, dupa doua luni de zabava, n martie 1672, D uca se ntoarse n Moldova cu AH Pasa si cu hatmanul Buhus n fruntea ostirii, sfarma ce teie si pilcurile iui Hncu si ae lui Durac si arunca pe capii lor dincolo de Nistr u, la cazaci. ntors n Iasi cu familia si cu grecii lui, ca si cum! nimic nu s-ar fi ntmplat, el nce pu din nou sistemul) sau de despoiala, pe care nu avu vreme sa-1 duca n anuli ace la la capat, ntruct turcii, declarnd razboi polonilor,; ii poruncira sa pregateasca ostile si proviziile. n timpul acesta, Ghica Voda recapatase domnia Mu n-1 teniei si rencepuse prigonire a Cantacuziniior, pe care am] aratat-o n capitolul precedent. Toti fratii fura b agati la nchisoare, batuti si storsi de bani. Singur Serban, dupa curn am vazut , scapa prin fuga, refugiindu-se n Moldova, unde Duca Voda l ascunse la mnastirea H angului, tiimi-tnd raspuns lui Ghica cum ca nu are stiinta sa fi pribegit vreunul din fratii Cantacuzini n tara lui Totusi, cnd Grigore Ghica fu nevoit sa mearga si el n Polonia

pe urma armatei turcesti, trecind prm Moldova, trimise pilcuri din oamenii lui s [oarte probabil prin a-1 caute pretutindeni pe Serban. Acesta, prinznd de veste, bine-voitoarea ngrijire a domnitei Anastasia trecu n graba muntii (Hangu fiind inga granita Transilvaniei) si fugi, prin tot Ardealul, tocmai la Stambul. ntre timp, sultanul n persoana se ndiepta cu oastea lui asupra Camemtei. Trecu prin Iasi prima vizita a unui padisah n capitala Moldovei. Domnul i iesi nainte cu daru ri scumpe, cai arabi, lighean si ibric de argint. Pe ulite se ntinsera bucati de atlas, n care calul umbrei lui Allah pe pmnt binevoi sa-si nfunde copitele. Mari cli traira Iasii atunci! Insa la ntoarcerea de la asediul cetatii Camenita, care n-a putut fi luata, sultanul se opri din nou la Iasi, ntr-o dispozitie de spirit puti n favorabila moldovenilor. Din turnul bisericii Sfntului Neculai Domnesc el puse pe muezin sa cheme pe drept-crcdinciosi la ruga lui Allah, iar la Duca Voda, car e dupa parerea lui nu-i aprovizionase destul de bine armata, trimise un capugiu sa-i puie crpa neagra pe umar si s-i zica rastit fatala vorba: mazl! Din nou, ntreaga familie domneasca lua drumul Stam-bulului. nsa de data aceasta pa disahul hotar moartea Iui Duca, caci i trebuia un tap ispasitor pentru rezistenta lui Sobieski la Camenita. O blana de vulpe de Mosc, neagra, prea buna si scumpa, s capa pe Gheorghe Duca din ncurcatura. Padisahul o gasi att de frumoasa, nct darui Vo ievodului Moldovei viata. Iesind din nchisoare, Duca se stabili n casa lui din marginea Eyubului, n asteptare a unor zile mai bune. Acolo, n Constantinopol, se afla ntreaga familie a Cantacuzinestilor din Tara Romne asca, sosita, dupa cum am vazut, n urma staruintelor fugarului Serban, care, mprie tenindu-se cu Kara-Mustafa, obtinu o porunca a acestuia catre Ghica Voda sa elib ereze din nchisoare pe toti fiii postelnicului Constantin si sa- trimita Ia Stambu i Pentru a doua oara Duculestii si Cantacuzinii se aflau laolalta, rennoind prieten ia din Bucuresti si petrecnd m-preuna linistite zile, n asteptarea a ceea ce mai er a soarta sa le harazeasca. nsa n linistea aceea patriarhala, patimile se rascolira din nou n sufletele lui Ser

ban si al Anastasiei. Farmecul noptilor Bosforului biruind, fosta Doamna a Moldo vei si viitorul Domn al Munteniei se iubira. Cum e si firesc, 295 numai doua persoane n-avur habar rie aceasta intriga amoroasa: Maria Cantacuzmo, femeia lui Serban, si Gheorghe Duca, sotul Anastasiei. n Bucuresti, Grigore Voda Ghica n-avea liniste si somn, stiind pe t ott dusmanii lui mpreuna acolo, n centrul unde se fierbea oala Domnilor di n tarile noastre El trimise lei peste lei si galbeni peste galbeni pentru a obtine exilul Cantacuzinilor ntr-un loc departat, Asia sau Africa. Izbuti, nsa, nu mai pe jumatate. Jupneasa Ilinca, vaduva postelnicului, si cei trei fii mai mici, Minai, Mai, si lordachi, ramasera la Constantinopol. De asemenr Prvu , fiul lui Draghici (care murise din anul 1668), pr^ cum si nurorile, nepo tii, fiicele si cumnatul lor, Rt' > Cretulescu, fura meniti a lua drumu l exilului. Si nca e, un fel de forma, caci i se harazise drept loc de surgii1 . i nsula Creta, cea de curnd cucerita de venetieni, unr Cantacuzinii avea u rude bogate si influente, familia Ra1 veri dc-ai doilea cu ei. Deocamd-ata Serban nu stia bine ce-1 astepta. Prudei el nu se mai arata nicaieri, n ziua cnd prinderea surghiunul iui fura definitiv ho tr te, ncepura ceau sa-l caute pretutindeni si nu-1 putura gasi. Casa lui c Curu-C isme, pe Bosfor, fu scotocita de sus pna jos, si asemenea n celalalt capat al oras ului, nspre Eyub, ca Iui Duca Voda de linga Poarta Maritima, situata nti ulici oara care dadea n strada Fanarului. Totul fu n zadn Serban nu era nicaieri. De pe urma unei indiscretii poa sau din iscusinta vreunui turc mai dezghet at, ascun/ toarca lui fu n sirsii descoperita: podul casei Doam Anastasia, n locuinta dintre Fanar si Eyub, care ni i fusese cercetata. Afacerea facu mare vlva, ramnnd consemnata n cronica si n rapoartele ambasadorilor st raini. Nestiutorul sot pare a fi prins de atunci oarecari banuieli. Totusi, poate neiind nca sigur, poate din pricina ca mai avea nevoie de sprijinul puternicilor Cantacuzini, Duca nchise ochii. Iar cnd, n noiembrie (1674), Sobiesk di struse la Hotin ntreg aliotmanul, toata armata turca nvmuind ntr-un glas pe Ghica de tradare si atribuin-du-i lui singur grozavul dezastru, Gheorghe Duca se ridica d eodata cu pretentie asupra tronului vacant al Munteniei, pe care-1 obtinu prin s prijinul acelorasi familii aliate si coalizate, care devenisera o putere- Cantac uzinii si Rose-testii. 296

n decembrie urmator Duca era n Bucuresti cu Doamna si copiii, cu toti fiii Cuparului si ai Iui Chirita Dracu, cu neamul Cantacuzinesc n par, afara de Serban si Constan tin, dupa care trimise n graba la Crit (Creta) sa- scoata din surghiun. * n schimb, Stroe Leordeanul si oamenii lui trecura n graba muntii, caci asa era scr is de zeci de ani acum, sa fje Tara Romneasca prada acestei lupte de familii penjru ispasirea nevinovatei morti a postelnicului Constantin. Evident ca toti fiii acestuia se credeau acum nu numai n sfrsit n afara de orice pe ricol, dar n masura chiar sa se razbune din nou mpotriva omorioruiui tatalui lor. ns a ei nu socotisera doua lucruri: iacomia lui Duca, n sprijinul careia Leordeanul de! v era mai indicat dect Canta-cuzini, care ramasesera oameni de treaba, si apoi echile banuieli, care nu erau facute sa omoare pe Voda de dragostea amantului ne vestei Iui. Asa nct Duca trimise n Ardeal sa cheme pe fugari napoi, jurndu-le nu numai ca n-o sa le faca nimic, dar c-o sa-i aiba la mare cinste, ntruct Prvu Cantacuzno, fiul lui Dr aghici, merse n persoana sa dea lui Stroc aceasta veste buna 'ce ntlnire o mai fi fo st ntre cine si lup! Stroe se ncrezu n vorbele Prvului si se ntoarse cu ai lui la B sti. Duca, tinndu-se de vorba, ncepu sa mparta slujbele statului ntre membrii celor doua partide dusmane, printre care, fireste, mai strecura pe toti Rbsetistii lui. Dar Serban Cantacuzino^ Crezuse ca aducerea lui Stroe n tara era din partea lui D uca numai o stratagema. Cnd vazu el ca ucigasul se nfige de-a binelea n cascaval si

ca Voda nu zice nimic, ticlui la repezeala o nscenare de tradare, al carei rezul tat fu arderea cu fierul ros pe pieptul gol, al lui Radu Dudescu, ginerele lui B aleanu (si bunul prieten al lui Leordeanul). Executorul acestei orori fu armasul cel mare, Nic Gradisteanu. Dar pra adeverindu-se de scornitura, boierii fura ier tati, si nvrajbirea ntre cele doua partide nu putu dect sa creasca si mereu tot sa c reasca. n 1676, Duca fiind nevoit sa plece din nou la razboi n contra polonilor, Leordcanu ! ticluieste el de data aceasta un complot de tradare a Cantacuzinilor mpotriva f ui Voda. Batrnul vistiernic, obisnuit cu atare ndeletniciri, l ticluieste insa n asa fel, nct la ntoarcerea lui Voda n tara, vorbele nselatoare prind. 297 S :

Serban logofatul si Constantin stolnicul fura prinsi, nchisi si amenintati cu moa rtea. Gheorghe Voda Duca ncepea deci sa-si dea arama pe fata. nsa ceilalti trei fr ati ai lui Serban izbutind sa fuga n Ardeal, Domnul, j care stia ce pot oamenii a cestia cnd stau cu prietenii lor turci de vorba la Stambul, se facu a uita toate vina era de altfel nchipuita scoase pe Serban si pe Mihai din nchisoare si trimise 'dupa ceilalti frati n Ardea] sa-i aduca n tara. De altfel, aceasta mila domneasc a o datorira ei mai mult legaturilor de familie ce uneau pe Cantacuzini de Ducul esti. Stolnicul Constantin, al treilea fiu al postelnicului, luase acum n casator ie pe-o Buhu-seasca, Safta, ceea ce-i asigura sprijinul soacrei lui Duca, Doamna Dafma. Cit despre Serban el nsusi, avea doar cine sa-i poate grija, caci e ndeobs te cunoscut ca ntre barbat si amant, femeia nu sta sa aleaga. Cronicarul Constant in Filipescu, dusmanul Cantacuznilor, e cel care colporteaza micile intrigi menit e sa discrediteze. El e cel care ne asigura ca asa se auzea, ca vrea Voda sa-i om oare, dar Dabijoaia, soacra Ducai Voda, si Doamna-sa Anastasia au statut tare pe ntru dnsii si i-au slobozit. Lucrurile ramasesera cleci ntr-un el de statu quo armat, si anul 1677 se petrecu fa ra incident, stnd a Divan mpreuna cu Leordenii, Balenii, Rosatestii si Cantacuznii, aratndu-si doar coltii, fara a se musca, nsa Serban n-telese ca alta cale de-a trai odata linistit n tara lui nu era, dect de-a capata el nsusi domnia. Prin prietenii lui la Stambul, ncepi! sa lucreze efectiv n sensul dorit. n 1678, Duca Voda porni iar cu armata vizirului Ia mpiesurarea cetatii Cehnnului ( Ucraina), pe care cazacii o nchinase Moscovei, iar sultanul o voia a lui. Caimaca mi n Bucuresti ramasera Serban Cantacuzino, Hrizea (ginerele Baleanului) si lordac hi Ruset, iarasi un compromis, o mixtura de doi dusmani si un neutru71. Cu Voda la armata plecasera stolnicul Constantin si spatarul Mihai Cantacuzino, banul Cor beanu, cumnatul lor, si doi nepoti, Prvu Cretuiescu si Constantin Brncoveanu. Cchrinul fiind n srsit luat n anul acela, vizirul Kara-Mustafa se ntoarce nvingator s n bune dispozitii, iar n urma lui, Ghcorghe Duca Voda, multumit si el. nsa n Iasi l napadisera vestile tulburatoare sosite proaspete din Muntenia. Caci iata ce se ntmplase: Pe ia nceputul lui septembrie sosise n Bucuresti un ciohodar turc cu o scrisoare c atre Serban Cantacuzino din 298 partea unui bun prieten de-ai sau, meghistanul Portii, pctal, prin care-i ndemna s a vie repede la Stambul, caci toate fiind pregatite, acum i este vremea sa-I faca Domn. La Curtea Domneasca ciohodarul dete nti cu ochii de vistiernicul Hrizea Pop escu, care-I ntreba din partea cui yine si cu cine vrea sa vorbeasca. Raspunzndu-i turcul ca vine din Constanlinopol la logofatul Serban pentru o {reaba, Hrizea i raspunse: Eu snt Cantacuzino, Destepti cum snt deseori turcii, ciohodarul i lua la o parte, dndu-i scrisoarea si mai zicndu-i si din gura pricina, cum ] nvatase Fetfat m aghisianul. Vistiernicul, inultumindu-i, ! umplu de daruri si-1 trimise de olac l ui Duca Voda la lasi, sa se bucure si el de credinta supusilor sai. Hrizea, sa n u uitam, era ginerele Baeanului. BJeiu) Serban habar n-avea de nimic, n calitate de nti caimacam, el supraveghea nis te lucrari de refacere ale Curelor Domnesti. Pe la chindie, logofatul Doamnei i

se nfatisa, rugndu-1 din partea ei sa pofteasca n graba, fiindca avea n seara aceea un ospat mare, si musafirii asteptau, neputndu-se -aseza la masa fara el. Fara sa -si mai schimbe contesui si anteriul si fara sa-si mai frece barba cu mirodenii, Serban, care presimtise ca graba aceasta prevestea ceva neobisnuit, se urca n sa la ospatului, ntrebnd doar din ochi pe Doamna daca s-a ntmplat ceva. Povestea nu ne spune ce mijloc ntrebuinta Anastasia pentru a-l nstiinta ca-i este viata n pericol; vreun semn, vreo vorba n soapta, vreo scrisoare furisata? Oricum o fi fost, Serb an ntelese, si, pretextnd ca mai arc o porunca de dat, iesi din sala ospatului, fu risndu se nevazut de la Curte, merse drept acasa la el si, ncalecnd un bun cal arabe sc, o lua la goana peste Dmbovita n padurea Cotrocenilor72. Vaznd Hrizea ca nu se mai ntoarce logofatul la masa, banui ca-i fusesera planurile descoperite, si trimise n graba gonaci dupa el. Dar pe alunei Cotrocenii nu erau nici macar mnastire, necum palat, gradina sau padure. Era un codru, parte din co drul Vlasiei. Gaseste-1 pe Serban n ntunecimea acelor desisuri! Trei zile J-au cau tat oamenji fara a putea da de urmele lui. n ziua a patra, aflnd ca gonacii au ple cat, o lua pe poieci, noaptea, HI spre in na stirea Coma na, n apropierea careia, pe mosia Coeni, se afia maica-sa cu fratii lui mai mici, Matei si Ghcorghe. mbra tisari, sfaturi si juramnt ca na se va mai ntoarce n tara dect Domn. ncaleca apoi din nou si, trecnd Dunarea pe la Giurgiu, o ntinse drept la Stambul. 299 Cumnatul sau, Radu Cretulescu, o apucase pe de alta parte peste munti, n Transilv ania. Vestea fugii lui Cretulescu sosi cea dinti la Iasi. Fiul sau, Prvu, care se afla p e lnga Domn, de frica celor ce s-ar putea ntmpla, o lua si el la goana peste munti, mpreunndu-se cu tata-sau, n Ardeal. Constantin Brn-coveanu si spatarul Mihai i urmar a pilda. Duca, exasperat, chema pe singurul Cantacuzino care mai ramasese pe lnga el, pe stolnicul Constantin, si-i spuse ca-i va ierta pe toti, chiar pe Serban, a carui dovada de tradare o tines n mna, daca poate stolnicul sa hotarasca pe toti fugarii a se ntoarce napoi. Constantin, fireste, asigura pe Voda cu mari juramint e ca-i va aduce pe toti, n par, la Bucuresti, ncaleca n toata graba, dar nu se mai nt oarse nici el n tara ct tinu domnia Ducai Voda. Acesta, amart, se ntoarse n Bucuresti, si e pacat ca de nicaieri nu putem afla cum s-a ntmplat ntlnirea ntre el sl Doamna-sa. Fiindca, oricum, trebuie sa fi aflat el de spre scena banchetului, nsa, desi e foarte sigur acum ca legaturile dintre Anasta sia si Serban i erau cunoscute, totusi Gheorghe Duca a urmat constant a-si tine D oamna pe linga el, a-i purta mereu de grija si, dupa cum se va constata din cele ce urmeaza, a o iubi fiindca, n astfel de materie, amorul propriu nu ntotdeauna p oate nvinge patima sufletului. Ahmed Pasa, vizirul, ntors la Constantinopol, fu asediat de prietenii lui Serban, n frunte cu influentul ma-ghistan Fetfat, nct de hatrul lor ca si de-al numeroaselor pungi bine garnisite, trimise pe logofatul Cantacuzino la Bucuresti cu tuiurile domnesti, Voievod al Tarii Roma-*] nesti. Pe de alta parte, nsa, neavnd nici un mo tiv de-a mazili pe Gheorghe Duca, l muta frumos din nou n Moldova, al carei scaun devenise vacant. Toate se asezara dupa placul fiecaruia, caci Duca era el nsusi de fapt mai multum it de-a domni n Iasi, unde' crescuse, boierise si mai domnise de doua ori, dect n B ucurestii cei turburatori, de-a caror rosturi el era strain. ntre cele doua domnii din urma ale lui Duca n scaunul Moldovei se strecurasera trei Voievozi: Stefan PeIlie Sturza (1672 74); Dumitrascu -75), acel nepot al postelnicului, care. triccicu, socrul lui Cantacuzino (1674mprcuna cu Leordeanul, fusese partas la omorul lui, si Antonie Ruset (1675 78), zis Chirita Dracu, care din boier influent ajunse si el Domn, pentru pacatele lui, dupa cum1: vom arata n capitolul viitor. 300 A treia domnie a Iui Duca n Iasi fu mai nesuferita nit) l do veni Io r dect cele d

oua dintii. Petrecnd din doi-sprezece ani zece n scaun, l apucase si pe el nebunia maririlor. Dorinta lui ar fi fost sa fie principe al Transilvaniei, scaunul Moldo vei sa-1 dea fiului sau Constantin, al Munteniei fiului Matei, iar pe viitorul s au ginere sa-1 faca hatmanul Ucrainei. Daca mai adaugam ia aceasta cheltuielile facute cu ridicarea bisericii Cetatuia si a palatului din curtea acelei mnastiri, zugravirea Sntu-lui Nicolac Domnesc, precum si recladirea din temelie a mai multo r biserici si edificii, ntelegem ca Voda avea nevoie de bani multi, ca puse deci grele dari nu numai asupra oamenilor de rnd, dar chiar asupra boierilor, si ca pr in aceasta si atrase ura tuturor. Un complot, care tindea sa rascoale din nou pe lapusneni si orheeni, pentru a rasturna pe acest nesuferit Voievod, fu descoperi t de iscusitul cumnat al Domnului, hatmanul Alexandru Buhus, si costa viata a tre i boieri: Gheorghita Bogdan, jicniccrul, Vasile Gheuca, marele vistiernic, si sl ugerul Lupu. Lucrurile se potolira, dar n ascuns ura mocnea. Si apoi, daca ar i numai att. La cursul anilor 1788, zice Nicolae Costin, iara de la Cristos 1680, n luna lui decembrie 10 zile, ivitu-s-au pe cer o stea cu coada, ca reia i zic latinii cometa, adica matura73. Si lunga era de cuprindea jumatate de c er, ncepndu-se nti de jos ntr-o stea, despre partea Trei Unguresti, ntre amiaza-zi s re apus. Apoi, de zi ce trecea, tot se urca pe cer catre miaza-noapte n sus si di ndarat se scurta, si asa a trait sapte saptamni si patru zile, pna la ntia a lui feb ruarie; de aici s-au stins si au pierit. De care multi astronomi strngndu-se prin a lte tari au facut pronostic ce se va ntmpla dupa aceea n lume; care lucru curnd acee a vrajba mare n osti au fost, iar mai vrtos ntre mparatia turcului si mparatia neamtu lui. Iar mai departe: ntr-acest an, n luna Iui august 9 zile, marti de noapte, 3 ceasuri catre zi, au fost cutremurul mare de pamnt, nct au cazut icoanele jos de prin biser ici si vase si polite de prin casele oamenilor. Spuneau batnnii cum n-au apucat cutremur mai strasnic ca acela, si huetul venea despre miazanoapte. Iar dupa ace ea sa vezi rautati n tara, si prazi si robii de osti pagne, si varsare de snge. n 1926, cnd a ars palatul regal din Bucuresti, spuneau doar cetatenii secolului al XX-lea, ca e semn rau, si n adevar ca a ajuns mai apoi tara la pragul falimentului , 301 ct ce sa te miri daca batrnii stiau ca relele de sub Duca Voda de la cutremure veneau si de la steaua cea; cu coada! Visele de marire ale lui Duca Voda nu se nfaptuira ntocmai, nsa n buna parte da: Cac i sultanul; hotar sa-i dea hatmania czaceasca, facndu-i astfel Domn al Moldovei si a l Ucrainei, lucru nemaipomenit pna atunci si nici de atunci ncoace. n vederea acestei nscaunari, Duca fu chemat la ConstantinopoL El lua cu sine pe fi ica-sa Catnna, pe sotia lui si pe soacra Dafina, care mai traia, gata ca mai nain te la sfaturi cuminti. Un mare bucluc familial reclama prezenta tuturor la Stambul, Ecaterina era logodita cu Stefan, fiul lui Radu Leon Voda, fostul Domn al Munten iei. O logodna din acelea facuta pe nevazute mariaj de convenienta o domnita cu-n fiu de Voievod, fagaduiti unul altuia de cnd erau amndoi mici. nsa cnd se facura mar i si se cunoscura> cam n ajunul nuntii, domnita Catrina refuza hotart sa ia pe Ste fan de barbat. Fiindca, mai nti, era urt, si fiindca, al doilea, era nebun. Nicolae Costin spune despre el: Feciorul Radului Voda bolnavindu-se, din acea boala lips ise si din minti, iar mai pe urma se ndreptase; iar tot sa zic ca era pe deplin c uminte nu pot, ca umbletul lui nu-1 arata a fi deplin ntelept. Toate staruintele rudelor si prietenilor fura zadarnice, hotarrea domnitei de a n u lua de barbat pe omul acesta fu nestramutata. De altfel, nu numai faptul ca St efan Tomsa era cam ntr-o ureche ndemna pe tnara domnita sa nii-1 vrea de barbat; ma i era la mijloc o mica chestie sentimentala. In timpul lungii perioade de logodn a, Catrina, care se facuse acum maricica, cunoscuse un tnar grec, pe lordachi Muse lim, de neam bun, chipes la vedere si bogat. Tinerii s-au amorezat unul de altul, si parintii fetei, ca si bunica ci Dafina, vedeau cu ochi buni ncuscrirea neamul ui lor cu acel al MuseJirnilor, familie apartinnd unei ramuri a Ramadan-Paeologilo r. Toate aceste considerente nu priveau nsa pe dezamagitul logodnic, care se hotar ntr-

o zi sa cheme toala familia domnitoare a Moldovei n judecata Divanului mparatesc, l a Stambul, pentru a-i sili sa'-si tina angajamentul. Domnii nostri, numarndu-se pr intre cei mai nalti demnitari ai imperiului, nu puteau fi judecati dect de sultan. Mergnd asadar Duca Voda sa capete hatmania Ucrai302 tiei, se nfatisa la acel Divan cu siguranta ca va nvinge, cu att mai mult cu ct avea , n afara de vaza de care se va bucura acum la Poarta, doua alte sanse de cstig, a nume aurul vistieriei Moldovei si frumusetea fetei sale! Cnd patrunse Ecaterina n sala judecatii din serai, cu ochii plnsj si frumoasa ca o aratare, mulie inimi, zice-se, s-au frnt de mila ei. Dar nimic nu folosi, nici cele o mie de pungi, nici ochii domnitei. Sultanul hot ar ca Duca se va ntoarce n Moldova cu tuiuriie, cu buzduganul si cu titlul neobisnu it de: Gospodar Zemli Molavskoi i zemli Ucrainskoi, nsa ca va remorca n urma-i pe S tefan beizadea, fiul Radului Voda, si ca, abia sosit n Iasi, va face mare nunta d omneasca, cum se si cuvenea luminatei fete a cobortorului din Stefan Tomsa, asasin ul lui Despot. Asa se si facu. Duca Voda trimise, din Iasi, soli prin vecini sa pofteasca nunta si din Polonia, Transilvania, Tara Romneasca si Ucraina cte doi din fiecare tara s i cnd se adunara cu totii n capitala Moldovei, la 4 noiembrie 1681, se ncepu o nunta ca-n vremea lui Vasile Lupu. Si s-au veselit doua saptamni cu feluri de feluri de muzici si de giocuri si cu pehlivani si cu puste. Si un vornic mare purta un ca p de dant si alt vornic mare purta alt cap de dant, mbracati cu sarvanele domnest i. Numai mirele si mireasa, fiind feciori de Domni, nu giuca n danturi pe afara, c i numai n casa; iar afara giuca boierii, cit nu era nunta, si era minune (Ion, Nec ulce). Numai celor din tara, zice Nicolae Costin, nu le era foarte veselie ca acea c heltuiala era tot din spinarea tarii. Duca nu ntelegea ca dupa ce cheltuise attea p ungi pentru a strica aceasta logodna, sa cheltuiasca acurn altele pentru a face nunta. Deci, cine sa plateasca veselia grecilor? Romnul! Dar atunci pna la ultima para, sa nu-1 coste pe Voda nici de-o pine macar. Si asa s-a ntrnplat ca: mergnd vorn icii la trg, Ciocrian si Fonici, la Duca Voda de-au cerut de cheltuaia, ca sa cumpe re numai ce-ar trebui din trg pentru cuhne, i-a batut cu buzduganul pna la moarte, ci mai ales pe Nicolae Ciocrian. Ct ]-au dus oamenii lui pna acasa, a si murit; ni ci un ceas dupa bataie n-a putut trai. Nunta facuta mpotriva vointei miresei costase, deci, si viata unui om. Iar de aic i ncolo, lacomia si rautatea Ducai Voda nu mai cunoscusera margini. Impozite pest e impozite, noi scornituri de tot felul de dari, pe care trebuiau sa ie plateasca si boierii, nu numai oamenu de rin d. 303 nsa acestia erau obisnuiti cu privilegiile lor, ca doar de asta erau boieri si se deosebeau de prostime. Ei nu voira sa plateasca, iar altii nici nu putura, caci Duca nu se uita la ct are omul, ci ia ct are el trebuinta. Si ncepura atunci o ser ie de batai si de cazne, cum nu mai vazuse Moldova de aproape o suta de ani. Toa ta boierimea trecu prin mna calaului: Spatarul Tudosie Dubau (cronicarul), Toader Paladi, vel vornic de Tara de Sus, Chiriac Sturza, biv vel spatar, si altii erau toti nchisi la seimeni si pusi n fiare. Pe Ursachi, ce a fost vistiernic mare, cei vestit de bogat, 1-au dezbracat cu pielea si i-au legat la stlp la ger, iind iarn a, de la care, tinndu-1 un an n temnita si batndu-1 la talpi, i-au luat 250 de pung i de bani. Pe Isar vistiernicul si pe Andrei Sipoteanu, vornicul de poarta, dezbr acndu-i cu pielea goala si ungndu-i cu miere, vara, i-au legat la stlp, de-i mncau m ustele si albinele (Costin). Si nu fu numai att. Chiar pe femei Ie chinuia, cnd, fiind vaduve, nu mai puteau ra spunde barbatii lor biru. Astfel pe jupnesele lui Stefan Braescu si a lui Bucium s i a lui Sandu Stamati comisul le-a legat de turnuri si le nchise n odaile seimenil or. Aceasta din urma era vara de-a doua cu Doamna Anastasia. Nici o consideratie de situatie sociala sau de nrudire nu lua Duca Voda, cnd era vorba de bani. Dar se aflau pe atunci si oameni de treaba. Frumoase snt vorbele lui lane Hadmbul ce ie grai Ducai Voda pentru jupnese si pe care Costin ni le transcrie ntocmai: Doa mne, ma rog sa am la Maria Ta pas, sa graiesc Mariei Tale doua, trei cuvinte. Eu

, Doamne, muiere n-am, copii n-am, sa ma tem de osnda lor. n trecute zile te-a mtni at Maria Ta pe mine si ai trimis un armas sa ma nece n Bahlui. El, bata-1 Dumnezeu armasul, n-au pazit sa ma nece si m-a ngaduit pna te-ai dezmmat. Si acum ndraznesc s graiesc Mariei Tale pentru cele trei jupnese sarace ce stau legate la pusti, ca vad ca nimeni nu-(r ndrazneste a grai, si eu ndraznesc: una, ca-s bucuros cu-n cea s mai nainte sa mor, a doua ca nu s-a auzit nici Jntr-o fara, nici affu scris n is torie, sa se nchida si sa se lege la pusti femeile boierilor rnorti. (Atunci sa f i zis Duca Voda: sa-i bata Dumnezeu, paginii. Si ndata au poruncit de le-au slobo zit). Iar pe boieri nevoind sa-i ierte, a fugit Dubau din nchisoare si dupa el s-a u dus n pribegie n Polonia Ga vrii Neniul, Ile Motoc, Varlam logofatul si frae-sau S bierea si multi altii, de-a ramas 304 ,\loldova saraca de boieri. Nicolae Costin, dndu-si seama ^ j poate nici nu l-o cre de lumea de toate cte le spune, cauta sa convinga posteiitatea dar nu era nevoie spunnd: Multi din cetitorii acestui letopiset poate nici sa nu creada vreo unii, c etind si vaznd attca tiranii ce-au [acut Duca Voda, socotind cineva ca doar a fost vreun pizmas acestui Domn acel ce-a scris, nsa eu, acela scriitor, pun martor pe Dumnezeu si ma las pe marturia a toata /Vlodova, de la mare pna la mic, ca ei tot i marturisesc Ca altfel n-a fost. ntre timp, nsa, Duca petrecea. Luind pe Doamna Anas-tasia cu el, pe domnita Catrin a si pe ginerele sau Stefan, se duse n Ucraina sa ia tara n stapnire. Primit Ia Nem trova de toata cazacimea cu alai domnesc, ci numi loctiitor al lui acolo pe-un g rec care vorbea ruseste, Eni Credinevici, porunci sa se faca Curti Domnesti dupa gustul fliofdovenesc, si, fntorctndu-se apoi n tara, mai ridica ia Ticanovka a! doilea rnd de Curti, dupa care se ntoarse la IasiAnul 1682 \ petrecu Voda numai n chefuri, vnatori, plimbari. Avnd Curti la Prajesti, n tinutul Neamtului, care erau de altfel ale Doamnei Dafina (ea Ie detinea de la Buhus, ntiul ei barbat, a carui mama fusese o Prajeasca), el merse cu toata casa I ui, nevasta, fete, fii si gjjiere si cu toata boierimea din Jasi si-au zabovit ac olo vreo doua-trei saptamni, umblnd pe Ia vnaturi. De la Prajesti merse toata Curtea la Sa liste, mosia batrnului postelnic Constantin Ciobanu (Canano), de f-au cinst it doua zile, si asa iarasi s-au ntors ia Iasi la scaun. Poate ca atunci, cu prilejul acestei gazduiri, sa se fi hotar t casatoria Sa f te i, fata Ciobanului, cu Nicoiae Buhus, nepot de frate al Doamnei Anastasia. nsa toate astea au un sfrsit. Din pricina stelei aceleia cu coada, voiau turcii sa se razboiasca cu nemtii. Si nici mai mult nici mai putin, le trebuia Vicna, pen tru ca, lovind mparatia n inima ci, sa puna n sfrsit siapnire pe tot centrul Europei si sa lateasca hotarele semilunci pina la Baltica si Marca Nordului, pna la Rin. In 1683 cucerirea Viene fu hotarta, si, ca ntotdeauna, Domnii tarilor noastre trebu iau sa aprovizioneze armata sultanului si s-o urmeze apoi pna la zidurile capital ei imperiului german, unde urmau deci sa se ntilneasca Serban Cantacuzino, Domnul Munteniei, cu Gheorghe Duca a^ Moldovei. 20 Comanda J6 84 305 Snt luci un de ?celea pasionante, despre care istoria nu vorbeste, dar care ne no i, epigonii, care vrem sa des-coase m putin sufletul omenesc, ne intereseaza rna i mult decit nsasi so?rta popoaielor ce se razboiesc Cum fu acea ntiaire sub ziduri le Vienei, intre mndiul Voievod Serban, care pui fa pe steaua Iui armele Bizantul ui sj vulturul Germaniei (era conte al Sfntului Imperiu) si rivalul sau Duca Voda , fostul prieten, care n doua' rndun a vrut sa-1 omoare? Cu ce ochi s au privit ei ? Cu ce mima si au strns mmile^ Cu ce vorbe s-au ntm-pi na P Att doar stim, ca in pri vinta felului cum urma sa lupte ei mpotriva crestiniioi, s-au nteles de la nceput, de la Buda, unde se ntilmra nti Numai ca Serban intrase n legatura cu nemtii ntr-un c hip aproape imprudent, pe cind Duca Voda se tinu mai rezervat, ca un grec siret c e era, asteptnd sa vada de partea cui va fi izbnda Cnd, n sfrsit, dupa doua luni de a sediu, Viena era sd capituleze, se zicea la noi ca Serban Voda fu acela caie sfa tui pe vizir sa nu dea nca lovitura hotar-toare, avnd el stiinta n ascuns ca Sobiesk i urma sa soseasca de la o zi la alta Si-n adevar, la 22 septembrie 1683, regele Poloniei era dinaintea Vienei cu cei 85 000 de noi luptatori, care, repezindu-se

asupra armatei ui Cara Mustaa, o nimici n cteva ceasuri, gonind pe fugari peste hot arele Ungariei si salvnd astfel onoarea Europei si a crestinatatii De fapt, de atunci h s-au taiat vkga turcilor, de la asediul Vienei Iar de la pa cea de Ia Karlowitz (1699) a nceput declinul Imperiului Otoman Plouat, Kara-Musta fa se ntoarse la Belgrad cu att de putin curaj, nct mei nu avu puterea sa faca ce s a facut ntotdeauna n atare mprejurari, sa mazileasca pe ambii Domni ai tarilor noas tre carora se datora, n parte, dezastrul. Serban ino se ntoarse linistit la Bucure sti, iar Duca Voda, n drumul Iui spre Moldova, se opri nti n Transilvania la principe le Apaffi, caci, dupa atta viata de lagar, i ardea iar de banchete si de viata mai vesela Acolo, n mijlocul unui ospat, i se aduse vestea ca Moldova e rasculata si c-au intrat lesu si cazacii n tara Sciban Caniacuzmo, nainte de-a se desparti de Duci i spusese cu marinimie, sau poate cu siretenie. lat n Tara /Moldovei se aude c-au iesit Iesi! Vin o a mme ca ti este Doamna Ia Braila, si i sta ctava vreme acolo} si te vei rij i de conace pna vom vedea cum o mai ii nsa Gneorghe Duca multumi frumos, nu primi gaz306

oferita de fostul ibovnic al nevestei lui, si pornind, precum am aratat, de Ia M thai Apaffi, se ncredinta ca n adevar erau n Moldova trcbile cam tulbun Totusi, des i Apaffi l sfatui si ei sa mai astepte putin si-i fagadui chiar ca-i va da 1000 d e puscasi pentru a linisti Moldova, Duca Voda nu pnmi nici aceasta propunere, ca i se parea jui ca vtstiic venite din tara erau exageiate Sfatul boierilor care l nconjurau pe Voda, cei ce se ntorceau cu ei de a Vie na, se dezbina si el n deose bite pareri Vornicul Gavnl Costaciu zise Eu, Doamne, sfatuiesc asa, sd iesim prin Tara Munteneasca Doamna Manei Taie este la Btaila, si de la Braila, de va sU ci neva mpotriva Mariei Taie, atunci vei lua oaste de la turc: si de la tatari si ve i merge Ia scaun nsa Miron Cosim logofatul (cronicarul), Constantin Postelnicul (Ci obanul) si Sandu Buhus (cumnatul Domnului) raspunseia ntr-un glas .Dacd n-am mers n Tara Munteneasca cnd ne mbla Serban Voda, iar de aci ce sa cautam^ Mai bine este sa mei gem drept prin Oituz, si daca vom vedea ca n-orn putea merge Ia Iasi de r aul lesilor, vom lua pe Tiotus n jos si om merge ia Focsani. Gavnl Costachi, scos din fire, lua de piept pe Cnstea, vataful de aprozi, ce, fund nepot de vara pnma ia al iui Voda, ndraznise sa se amestece n sfatul boienloi celor mari, si-i racni' Fatu-meu Cnstea, eu snt batrn, iar tu esti tina r Vreau sa stiu cine duce pe Mana S a Voda prin Oituz sa l dea neprietenilor^ Iar postelnicul Constantin, lund aparare a tnarului, raspunse Eu l duc, si pe sfatul meu merge Sa- rni fie mai tu ne Dumnezeu ca eu nu-l sfatuiesc, zise potolit batrnul vornic Gavnhta .Si mea ga Mana Sa sanatos , ca eu nu voi merge Si asa, s a dus vornicul Gavrilita, mpreuna cu Ion Racovita, marele paharnic, si cu Gheorghita, al treilea logofat, la Serban Voda n Taia Munteneasca, iar Duca Vo da, cu cumnatul sau Buhus, cu Miron Costm si cu pos-telnicul Ciobanul, o apuca s pre Oi tu z, iesind n Trotus, si dincolo mersera cu totii la Domnesti, mosia Doam nei Dahnei, sa Iaca sarbatorile Craciunului si sa apuce a vedea ce este de facut pentiu a potoli iucrunle .n Moldova nsa m Moidova lucrurile nu se ma1 puteau potoli, ca era prea tiziu lata anume ce s e ntmplasc La plecaiea Iui din tara, Duca numise trei caimacami sa i vada de grija n timpul lipsei lui, spatarul Toader Paladi, cel pe care-1 nchisese si muncise, pe mareJe logo307 WM/ fat Nicolae Racovita si pe Toader lordachi, vistiernicul Stolnicul Ghcorghita Ci udin, omul lui de ncredere, avea un fel de drept de supraveghere oculta asupra ac estora. Cnd nsa auzira ci de \ictona lui Sobieski la Viena, intrara ndata n ntelegere, chiar Ciudin e) nsusi, cti Petriceicu Voda, fostul lor Domn, care traia retras n Polonia , scnindu-i sa ceara ajutorul marelui rege pentru a se ntoarce n Moldova, caci era jara satula de domnia tiranica a Ducai Voda. Sobieski dadu lui Petriceicu cu at

it mai usor sprijinul cerut, cn ct el nu u se se multumii de ndoielnicele servicii aduse de Duca cauzei crestinatatii. Pe de alta parte, cazacii, proitnd de dezastr ul turcilor, se rasculara, alungind pe omul lui Duca din tara lor si nchinndu-se s i ei eroului zilei, Sobieski. n noiembrie 1683, Moldova Iu deci invadata la nord de Petnccicu Voda cu oaste polona, la est de cazaci si la vest de ta tai i, care , ntorcndu-se de Ia Viena n tara lor, nu pierdeau fireste ocazia sa prade Moldova. Pasa de la Ben-der ncerca o opunere cu mica garnizoana ce avea la n-demna, nsa soroc enii, orheenii si lapusnenii, vesnic gata la harta, unindu-se cu armata Iui Petr iceicu si cu aceea a cazacilor, nvinsera pe iurci si naintara asupra Iasilor, unde -i asteptau boierii moldoveni cu bratele deschise. De aceasta ntmplare toata lumea fu multumita, afara de Doamna Anastasia, care, lulndu-si familia (doi baieti, s ase fete si ginerele Stefan), fugi n graba Ia Focsani, unde, nesimtindu-se n sigur anta, pasi granita si se adaposti la Braila. Astfci stateau lucrurile cnd sosi Ghcorghe Duca Ia Domnesti. Prima lui grija u sa trimita la Braila dupa Doamna-sa, caci orice i-ar fi facut ea, lui i era draga ca ochii din cap. Si era usor de nteles. Caci de ia tme-retele lui, cnd fusese, dupa spusele lui Del Chiaro, un tnar foarte frumos, trecusera multi ani, si Voda Duca se facuse acum, zice Ncculce, gros, burduhos si batrn; numai si cernea barba, pe a tt se cunostea ca nu avea a catare minte sau frica lui Dumnezeu. Doamna si porni din Braila, sosind n Focsani, nsa pna sa ajunga la Domnesti, trupel e polone si moldovenesti i-o luara nainte. Dupa ce ele, mpreuna cu oastea caza-cea sca si avnc de capetenie pe Stefan Cerchez pahar-nicul, curatasera tara de tatari, acum naintau asupra Domnestilor pentru a prinde pe Duca Voda, viu sau rnort. Pes te Iesi si cazaci era mai mare Demidctki, iar peste moldoveni armasul Varlam. n a junul Craciunului ca

daduse tocmai atunci ninsoare si ger ei ajunsera pe valea Tr otusului, si n ziua de 25 decembrie, ntr-o ti, erau n fala Domnestilor nconjurnd Curtea. Voda C.Q afla tocmai la masa cu Miron Costin, cu postelnicul Ciobanul si alti boieri cu juplnesele ior, toate gatite si mpodobite cu juvaieruri, cum se cade la o zi ca aceea. Avura doar timp sa nchid a poarta si sa se pregateasca de -u n asediu, ca erau zidurile groase si puterni ce. Oastea lui Voda, cu care se ntoarse din Ardeal, era numai de 140 de oameni, d in care 80 lipcani si 60 seimeni, nsa lipcanii fusesera trimisi n ajun la Racaciun i, sa ntm-pine podgheazurile lesesti de-ar veni, si, ntmpmndu-Ie n adevar, fura taiat cu totii, scapnd unul singur din 80. Acesta, facnd ocoluri si ascunzndu-se prin du mbravi, merse la Domnesti sa nstiinteze pe Duca de cele n-tmplate, nsa, cnd sosi n fa a Curtii, gasi podgheazul acolo dnd tocmai navala n poarta, pe care, cu mare greu, ajunsera seimenii s-o nchida. Voda, cu cei 60 de seimeni ce-i ramasesera, cu boi ernasii de curte si cu slugile domnesti, vreo suta de oameni cu totul, avnd si pr ovizii destule si stiind ca zidurile snt bune, avea mai putina grija dect cumnatul sau, hatmanul Buhus, care dintr-o ntmplare nu se afla n acea zi de Craciun la masa domneasca, ci era mai jos, n sat, la o asezare a lui. Cum afla ca e Curtea nconju rata si Voda in pericol, ncaleca n graba, si numai cu Dediul Serdaru si cu vreo 5 6 lipcani alerga ntr-acolo, nsa, vaznd multimea lesior, vreo 500, dadu pinteni caSulu i si, mapoindu-se acasa, si lua jupncasa (Alexandra, fata lui Ureche) si ugira amin doi n lunca cu sania, pna la Focsani, unde stiau ca se afla Doamna Anastasia. Aceasta se gatea tocmai sa vie, cu toti copiii ei, la Domnesti, caci nu stia cel e ce se ntmplasera. Aflnd de la fratele ei cum stau lucrurile, Doamna ramase ne-dum erita, nesiitnd ce este de facut. Sandu Buhus o sfatui sa nu mai stea mult pe gnd uri si sa-i dea bani sa strnga oaste sa mearga sa scoata pe Maria sa Voda din mna n eprietenilor, nsa Doamna raspunse: Mearga ntii sa-1 scoata si apoi voi da. Raspunsul acesta ne da masura dragostei ce purta Anastasia sotului ei si ne dezvh iieste ntreaga ei fire lipsita de bunatate si de marinimie, asa precum ne-o descr iu cronicarii. Nicolae Costin spune de ea ca pe cnd Duca Voda era si Domn, si vist iernic mare, si ne-gutator, si vames, Doamna-sa precupea toate cte erau 309 n casa, circiuma rea buca ie ie, pinea, bautura si plocoa-ncle ce Ic venea ia beci ; nca facea boi de negot si mnca iarna fnetcie oamenilor saraci. Ceea ce nseamna ca p

e fjc-o parte moldovenii aprovizionau Curtea Domneasca pe graf f s, iar pe alta cumparau apoi ei ceea cei daruisera. Cu o asifel de fire de circiuma rea sa, e u sor de nteles ca nici ca sa scape pe barbatul ei din ghearele dusmanului nu ntelege a frumoasa Doamna a Moldovei sa-si deschida punga cu bani. Alearga nti s-i scoala, si apoi voi da. nsa nimeni nu merse sa-I scoata. Dimpotriva, dupa abia doua zi'e de moale mpotrivi re, seimenii dinlauntru! Curtii de la Domnesti deschisera ei nsisi poarta pod-ghe azuhii de Iesi si de moldoveni, care, navalind n casa si pnnznd pe Voda de grumaz, viu-nevatamat, l urcara nr-o sanie si-j facura vnt n Polonia74. Cum l duceau pe drum, n sania aceea cu doi c], unul alb si altul murg, si cu hamuri de tei, dc-a lungul drumului, numai ocn si sudlmi i auzira urechile, zice cronica. Linga Suceava., el ceru ntr-un sat unei femei pii^n lapte sa bea, iar aceasta i ra spunse, fara sa-1 cunoasca, fireste; N-avem lapte sa-ti dam, c-a mncat Duca Voda v acile din (ara, mnca-1-ar si pe el viermii iadului cei neadormiti. Iara Duca Voda, daca a auzit asa, a nceput a suspina si plngo cu amar, ca el se tinea si se ispite a sa fie Crai n Tara Ungureasca, si-si tinea lucrai prea sut,*\ Ajuns n Polonia, fu gazduit la Lemberg de prietenul sau BaJaban, albanez ca si ej , aceiasi Balahan pe care l chemase cu ctiva -ani n urma n Moldova pentru a pi pe bog 'atul boier Ursachi, nscennd mpotriva acestui nabab un proces de pe urma caruia i lu ase 500 pungi, toata averea h, l'sndu-l, din pricina nchisorilor si batailor la talpi , olog pna la moarte. De acolo, din Lemberg, slobod fiind, nu rob cum s-< zis, ncepu o corespondenta ntr e el sl Doamna lui, i vederea leahzani unei cit mai mari sume de bani, pen-; tra a putea parasi Polonia si a recapata scaunul Moldovei. Dupa nenorocirea de la Domnesti, Doamna Anastasii pare a se fi recules si a se f i pus n adevar pe Ireabi pentru a stringe banii trcbuinciosi. Cu toti copiii 'ei, care dupa cum am a rata-t, erau 8 la numar (doi fii, Constanti) si Matei, si sa se fete), parasi Focsanii, mergnd nt fa Bucuresti, unde dupa atia ani se nilni cu fo l e 3iO Serban Cantacuzino. nsa inima acestuia se racise, tie ca Anastasia mbatrnise, fie c a, Domn mndni ce era e! acum, nu mai socoti cu caie sa nceapa o intnga amoroasa cu o Doamna saraca si fara scaun. De altfel, grija lui cea mare era ca nu cumva Duc a Voda sa intre din nou n Moldova si sa-1 sminteasca pe ei din scaun Pentru a evita o atare ntmplare, el supraveghe nu numai n Polonia pe fostul Voievod, dar n Bucures ti chiar pe Doamna Anastasia, mcrgnd chiar pna acolo, incit i spiona corespondenta. Lungul roman de dragoste al Anastasiei se sfii sea trist. De trei ori scapase ea viata lui Serban n Moldova, ia Constantinopol si la Bucuresti, reputatia si-o comp romisese, ar rasplata era acum nepasare si spionaj. Amaria, Doamna si lua copiii si casa si pleca la Stam-bul. Nenorocul o urmari mai departe. Sotul ei, prin oamenii iui de ncredere, Anastasie vistiernicul si Crste vataful, i trimise o scrisoare prin care o ruga sa se mprumu te de unde o sti cu 180 pungi, pentru a-i nlesni iesirea din Polonia si recapatar ea scaunului Moldovei. Serban, aflnd aceasta misiune, taie, n Muntenia, calea purt atorilor scrisorii. El trimise slujitori pe ia toate drumurile si potecile pentr u a prinde pe Anastasie si pe Crstea. Lnga Buzau, unde se afla si Serban, care mer gea la Ca mc ni ta sa se mpreuneze cu armata turceasca, vistiernicul fu prins. De spre acesta zice cronica frumos ca: mergnd intr-o lunca, ntre doua rnduri de saragel e, el s-a facut a merge din drum n padure pentru treaba lui, si acolo, aninnd o tr aista ntr-un copac, facu semn lui Spandoni, un orn de ncredere, si ndata au purces din nou dupa saragele. Spandoni, ntelegnd smecheria, lua traista din copac, n care f ireste se afla scrisoarea Ducai Voda, si zbughind-o prin padure, drept la Dunare ajunse, iar de acolo la Constantinopol, nmnnd Doamnei Anastasia epistola sotului e i. Serban Voda, spurnegnd de necaz, porni ia Camenita, nvrtmd n mintea lui gnduri de raz bunare. Dincolo, ia Stambul, prin vechile legaturi si prietenii ce avea, Anastasia strnse n curnd cele 180 de pungi cerute de sotul ei. Cusu banii, tot numai gaibeni de au r pnn anteriele oamenilor, si ncredinta acest convoi purtator de viitoare mariri n

epotului Crstea si vistiernicului Anastasie, care intre timp venise si el din Buc uresti la Constantinopol, Prin Turcia, prin Muntenia si Transil311 vana, ei ajunsera cu bine pna la Bistrita, unde vamesul Apor Islvan descoperi bani i si i popri. El opri acolo pe vistiernic, trimitnd la Lemberg pe vataful Crstea s a spuie Ducai Voda ca au sosit banii de Ia nevasta lui, dar ca nu-i poate eliber a, dect daca vine el nsusi n per-soana sa s-i ridice. Cu alte cuvinte, o cursa ntinsa de Serban Voda, pentru a pune mna pe Duca si a-i ta ia pofta de domnie. Ceea ce arata sinceritatea legaturilor rennoite sub zidurile Vienei si mai arata ce bine facuse Domnul Moldovei, cnd nu primise propunerea riv alului sau de-a veni la Bucuresti n octombrie 1683. Cursa, Duca o ntelese. Dar cum era si bolnav, el nu suporta lovitura. Cum i-a dat Cfrstea cartile vamesului de le-a citit, numai a cazut pe lavita si a nceput a s e vaita; iar limba i pierise si minile nu putea sa ie miste. Deci I-au ridicat si 1-au pus n pat. Era ntr-o marti seara spre miercuri, la 24 martie a anului J685. S -a mai zvrcolit el o saptamna n chinurile acelei damblale, si-n martea d-apoi, 31 m artie, seara, si dete n fine duhul fostul tejghetar albanez, ajuns Domn al Moldove i, hatman al Ucrainei si rvnitor al tronului Ungariei. Spin-tecndu-i doftorii dupa ce-a murit, s-a gasit n herea Iui 27 de pietre rosii si doua alte mari n rarunchi, iar pla-mnele cele albe au fost arse de sete. Alexie Balaban, negustorul cel mare , hamsera cu Duca Voda l ngropa aeolo, la Lemberg, n biserica iui. Trista s-a scurs mai departe viata Anastasiei. Gal-benii de aur n-au mai ncaput n minile Doamnei, si, cum ei erau mprumutati si trebuiau napoiati, au nceput datornici i n Stambul s-o urmareasca unii dc-o parte, altii de alta, si a o ngrozi, si a o nch ide, si a o jacui, care cum puteau. Iar dupa ce scapa n sfrsit de datornici, intra a poi ntr-alt bucluc si mai mare. Ion Neculce ne povesteste astfel trista barnete a D oamnei Anastasia: Pe urma a venit si Ia mai mare osnda si ocara, c-a amagit-o un grec de s-a maritat dupa dnsul. Avnd ea attia copii, n-a socotit cinstea ei, ca era mai mult batrna dect tnara. Si dupa ce a mers dupa acel grec, a amagit-o de i-a luat bani si odoare cf e a mai avut, de le-a dat turcilor sa-1 puie bei la Mania, si-a mai sezut vreo s aptamna cu dnsa, pna si-a facut cheful, si s-a dus apoi Ia Mania, zicnd c-o va aduce si pe dnsa. Si asa, vreo doi-trei ani a sezut acolo si n-a mai trimis Ia dnsa s-o ia, pna s a hainit si el de Ia turci. Iara ea, Ia batrnete, 312 Q ramas si saraca si ocarita, de voroava oamenilor si cu 0 casa plina do copii! Pe grecul acela l chema Liberiu Gheralkari mai ^pnoscut sub numele de Liberakis. EI era mamot (Jacede-nionian) si fusese n tinertc pirat. Prins de turci, fu Conda mnat la 7 ani de galere, pe care le si facu. Cnd si ispasi pedeapsa, merse la Cons tantinopol, unde dadu furcilor sa nteleaga, ca, daca 1-ar numi pe dnsul sef al ina iiiotilor, el ar elibera Moreea (Peloponezui) de sub jugul vcnctienilor. Turcii erau gata sa-1 numeasca bei de Moreea, nsa fara bani nu se facea nimic la Stambul . Atunci cunoscu el pe Doamna Anastasia si intra cu ea n legaturi de dragoste, pe ntru a-i sustrage sumele de care avea nevoie. Se vede nsa treaba ca Anastasia, ca re dupa cum stiam era zgrcita, nu se nvoi a-i avansa aurul ce-i trebuia. El o ceru atunci n casatorie, nsa mndra Doamna nu se nvoi, raspunznd grecului ca nu se cuvine c a o princesa sa ia pe un puscarias. Furios, Li bc raid s ceru vizirului sa porun ceasca fostei Doamne a Moldovei sa-1 ia de barbat. Anastasia alerga la patriarhu l Constanti-nopolului, cerndu-i ajutor si ocrotire, nsa n fata acestui scandal, nalt ul prelat o sfatui sa nghita hapul si sa se marite. De unde rezulta clar ca grecu l Liberakis era amantul Anastasiei, n calitate de fost pirat si de fost puscarias , el ncerca acum un santaj, n fata caruia pa-fjiarhul el nsusi dadu ndarat. Nenoroci ta Doamna se pregati de nunta si pofti n casa ei toata nalta societate greaca si r omneasca din Constaniinopol, spuse musafirilor ei ca cugctnd serios asupra lucrului, modestia ei nu-i ngaduie sa se nfatiseze naintea vizirului, si s-a hotart deci a lu a de barbat pe oricine, dect a se expune la o atare rusine. La auzul acestor vorbe , toata lumea parasi casa, iar popa, care era n odaia de alaturi, intra n salon, o ficiind casatoria fostei Doamne cu fostul puscarias! Urrna saptamna de miere, de c

are vorbeste Ion NecLilce, si noul bei de Mania porni n Peloponez pentru a nu se mai ntoarce. Totusi, Anastasia nu muri printre turci, n anul 1693, urcindu-se n scaunul Moldove i fiul ei mai mare Constantin, ea veni la Iasi mpreuna cu el si cu toate fetele ei nca nemaritate. Lipsise zece ani din tara. Dar nici ba-trnetea, nici saracia, nic i rusinea casatoriei ei nu fura n stare sa-i schimbe firea lacoma de precupeata. Cum sosi, mama de Voievod ncepu un proces iung si samavolnic mpotriva boierului Ili e Catargi, barbatul Mariei, 33

nepoata ei de sora,, lundu-i toate mosule, sub ca ele constituie zestrea ei de (a mama-sa,. Doamna Datina' Catargi socrul sau lordachi Ruset fiind fugit de rauj Ducai Voda n Polonia n-avu cu ce dovedi ca Doamna Anastasia si luase zestrea demul t si ca mosiile reclamate erau zestrea surorii ei Maria EI ramase astfel despuia t de averea lui. Doi ani dupa sosirea Anastasiei n Moldova, o afiam la Bucuresti, unde merse sa nto varaseasca pe nora-sa, Doamna Maria a lui Constantin Duca, pe care o apucase dor ul sa-si vada parintii (Constantin Voda Brncoveanu si Doamna lui). Stai si te mir i ce mai cauta ca, batrna, sa-si duca nora n Bucurestii aceia, n care, tnara, iubise , suferise si fusese njosita. Dupa mazilirea fiului ei, o aflam din nou la Constantine pol, judecndu-se acum cu bistritenii pentru aurul cc-t oprisera ei cu 12 ani nainte. Apoi, (a a doua domni e a fiului ei, e iarasi m Iasi, de la 1700 la 1703, anul n care, foarte batrna acu m, si da obstescul sfrsit. O ngropa fiul ei sau ia Brnova, sau la Cetatuia nsa mor-m acestei Doamne, cu o viata att de zdruncinata, n-a fost descoperit pna azi. r DOAMNA S* CANTACUZINO EI I LINCA

caunele noastre ajungnd a fi scoase la mezat, pe de-o parte lacomia turcului avea de luptat cu marinimia celui mai hun ofertant, iar pe de alta parte o prudenta p olitica ndemna Poarta sa schimbe mereu niste Domni dusmanosi intereselor otomane n -chnarea romnului catre politica statelor crestine exasperase Poarta ntru att, nct, ai multe rndun, ca hotar sa prefaca tarile noastre n pasalcuri turcesti. Un rest de bun simt al imperiului n decadere, care-si dete seama ca nfaptuirea unei asemenea dorinti ar fi pricinuit la noi nencetate si grave turburar, l facu sa renunte la pl anul acesta. Dar o solutie se impunea. Ea fu gasita abia la nceputul secolului ur mator prin introducerea domniilor fanariote, care n-au nsemnat dect deghizata tran sformare a tarilor noastre n raiale o Soma ne. Deocamdata, nsa, sultanul se lupta cu Voievozii n majoritate nca romni care, dupa ce umpleau haznalele mparatesti cu aur romnesc pentru a obtine o efemera domnie, si f aceau apoi un punct de onoare national de-a trada interesele Portii n folosul cau zei crestinatatii. nvimseala de scurte domnii precipitate caracteri-zeaza acest sfrsit de veac. n capitolele trecute ani vazut pe acesti meteo n, ve-nind si plecnd, guvernnd sau n umai petrecnd, si n-totdeauna mbogtindu-se. Alaturi de ei femei, care, ames-tccndu-se n viata publica, faceau ru tarii, ca Doamna Ghicai Voda, sau dadeau bune sfaturi, ca Dafina Dabija, sau si ajutau numai sotii la strngerea comorilor, cum a fost Do amna Anastasia. Si altele, n sfrsit, de caie nu s-a vorbit decit prea putin, sau d eloc, de sntem azi n ndoiala despre unu Voievozi, daca au avut Doamne sau nu. Dar Ra du Leon, fiul Tomsei, care n timpul domniei 'ui n Bucuresti si logodi feciorul cu f ata Ducai Voda, 315 cc c cu Doamna lui? Nimeni nu ne vorbeste de ea. Totusi logodnicul acela Stefa n Tomsa al II-lea, fiind pe atunci nca un plod mititel, ma ma-sa trebuie sa

fi trait. Unde> Cine era? Nu se stie. Cit despre Antonie Voda din Popesti stim ca, ajungnd la domnie om bairn, el nu mai avea Doamna. De foarte bun neam, fiul lui Minai ot Trsor, cel care n 1608 a fost si pretendent domnesc (fratele Tudorii, tiitoarea !ui Mihai Viteazul), Antonie s e nsurase de tnar cu llinca, fata paharnicului Mavrodin din Manesu si a Manei din Bucov. Din aceasta casatorie avu pe Nea goi postelnicul din Vai-de-ei, care a fo st tatal Doamnei Maria Brnco-veanu. Dupa moartea Ilincai, Antonie se rensura cu Da ncca, dintr-un neam ce nu ne este nca cunoscut, nsa aceasta murise si ea cnd apuca Antonie Popesti domnia tarii, asa nct nici llinca, nici Dancea nu avura norocul sa fie Doamne. Ramne Serban Cantacuzino, nsurat si el de doua ori, si a carui sotie de-a doua aju nse Doamna. Prima sotie a lui Serban fu Maria din Golesti, fata lui Stroe Leor-d canui. Necunoscute motive facura pe Serban s-o paraseasca, ceea ce pricinui, ntre altele, ura vistiernicului mpotriva fostilor sai gineri si cuscru, ura care duse Ia acele nesfrsite lupte dintre Golesti si Cantacuzini, descrise n capitolele dinai nte. Serban se rensura cu o fata care purta si ea numele tot de Maria, fiica unui bufgar din Ni copoii, clucerul Ghetea. Acesta, stabilit si boierit n Muntenia, deveni cuscrul marelui postelnic Constant in Cantacuzino, ceea ce-1 facu sa joace un rol politic, iar dupa moartea acestui a, mereu l vedem amestecat n lupta ce se dadea ntre greci s/ romni, tinnd, fireste, c a socru al lui Serban, partea acestora din urma. n toata aceasta lunga poveste, nu mele fiicei lui abia apare de doua sau de trei ori. Dar ca ca ca femeie, mai sim titoare deci si mai banuitoare dcct un barbat, o fi aflat mai naintea Ducai Voda d espre legaturile dintre sotul ei si Doamna Anastasia, nu ncape ndoiala. Cnd la Const antinopoi, ascuns n podul casei Anastasiei, Serban fu ridicat de ceausii turci pe ntru a fi trimis n exil ia Crit, si cnd Ia Bucuresti Doamna Ducai Voda i facu semn n mijlocul unui banchet sa fuga, caci i este viata n pericol, reste ca Maria Cantacuz ino trebuie sa fi fost multumita ca are sotul ei un sprijin att de puternic si un att de pretios auxiliar, nsa inima ei ranita trebuie sa fi sngerat, si n tacere mul te lacrimi 315

s-or i raspndit prin camarile frumoaselor asezari cnta-cuzmcsti din Bucuresti si di n Dragasani. Alta durere, mai mare dect cea casnica, pndea pe biata Doamna Maria. Cnd dupa atta z bucium si attca persecutii, Serba n ajunse n sfrsit Domn al Tarii Ro-mnesti, era fir esc ca primu (ui gnd sa fie acela ai razbunarii. Nici blinda lui mama, jupneasa Ili nca, nu-i putu potoli furia. Cu statura-i uriasa, cu ochii lui negri ce-i ardeau ca carbunii, cu glasu-i de tigru (astfel ni-1 descrie Del Chiaro, care 1-a cuno scut), el care nspimnla si pe turci, de-1 iacu chiar pe unul, racnind !a el, sa-si scape de spaima ceasca de caca, arzndu-si degetele si mna un astfel de om nu era fa cut pentru mila si ndurare, si ncepu deci domnia, taind si spnzurnd pe cine a putut p inde din dusmanii lui, si-n primul rnd pe ginerele lui Gheorghe Baleanu, Hrizea v istierul, caruia viata i-a curmat si toata casa i-a pustiit. Apoi pe Drosu, cel ca re din porunca Ducai Voda l arestase n 1676, pe care de asemenea 1-a omorit, pe ci si pe fiul sau, si i-a pustiit casa, de-a trebuit jupneasa si fetele lui sa fuga peste Dunare la turci. Dar, nr-un trziu, dupa ce-si potoli mnia, si din ce n ce l st pnira mai mult gn-dunle lui politice care-au fost mari, el hotar sa se mpace cu fost ii sai dusmani, avnd nevoie de armonie nlauntrul tarii, pentru a putea lucra cu att mai bine n afara, la dezrobirea tarii de sub jugul turcesc si nchinarea ci catre m paratul Germaniei, n vederea acestei noi politici de mpacare, el trimise n Ardeal d upa Grigore Baleanu, nepot de frate al banului Gheorghe si var deci prin alianta cu Hrizea vistiernicul, cel omorit de el, pentru a-i propune n casatorie pe fata lui, Smaranda. Zice FiUpcscu n cronica sa pe dnsul l trimisera sol n Ardeal ca era i domnita frumoasa si cuminte, si era si Baleanu frumos si ntelept, asa nct a fost o rechere pe placul tuturor, si a familiilor care se mpacau, si a tarii care era mu ltumita de pacea ce li se prevestea. Facut-au nunta mare n Bucuresti, cu so!i din Moldova si din Transilvania si cu cele opt zile de necurmate chefuri, nsa cinci luni mai trziu Domnita Smaranda cazu la grea boala si ntr-o zi de mai (1688), luni dimineata da-m-si-a sufletul n mna ngerului lui Dumnezeu. Iara parintii ei, Sei ban

Voda cu Doamna-sa Mana, mpreuna cu Grigorascu ginerele, au ramas la mare jale, c u multe lacrimi si cu muite suspine de la inima, dar nimica n-a folosit, ca moar tea n-are fatarie si este la tot omul de obstie ntocmai 317

Dupa aceasta durere a Doamnei Maria, urma alta n curnd, pricinuita de moartea sotu lui ei Serbari Voda otravit, zice-se, de fratii sai, Constantin si Mihai, carora politica de nchinare a tarii catre mparat nu le era pe piac (1688). Alte motive d e ordin pecuniar or fi tras <jj ele n cumpana acestui mare omor, caci de ia moart ea jupnesei I linca armonia ncetase n familie, dind loc, pentru meschine interese b anesti, unei nvrajbiri cu tragic sfrst. n momentul acesta, Doamna Maria iese n sfrsit din anonimatul istoriei, nfatsndu-se no a ca o vred-nica mama, care lupta peniru legi ii mele drepturi de mos-tenire ale fiului ci Gheorghe la coroana tarii, nsa cumnatii ei nu-si omonsera fratele pent ru a Sasa apoi domnia fiului sau. Lor le trebuia Domn credincios lor si potrivni c politicii germane. Pusera deci pe boieri si tara sa-1 aleaga pe nepotul ior de sora, Constantin Brncovcanu. Trzia energie a Doamnei Maria fu nvinsa. Ea fu nevoita sa paraseasca, cu toti copiii ei, capitala, retragndu-se la mosia lor Draganesti . Acolo astepta, nca nu resemnata deloc, stiri de la ginerele ei Constantin Balac eanu, care-si pusese de gnd sa rastoarne pe Brncoveanu, restituind coroana cumnatu lui sau Gheorghe Cantacuzino. Aga Balaceanu, fiul lui Badea zis Usurelul, a fost, alaturi de hatmanul Buhus al Moldovei, ultimul erou pe care 1-a avut tara, ero u de teapa vitejilor lui Mihai. Era din firea lui razboinic si-i placeau ave nturile si gloria. Cronica spune de el ca-si ntindea mintea dupa pareri nebu ne, si credea n vitejii si-n cai si-n arme. Credincios fostului sau Domn si socru , era bagat pna-n gt n po-litica germana. Curn Serba n, nainte de a muri, era pe punctul de-a se nchina mparatului Leopold I, pentru care scop tr imisese la Viena pe fratele sau lordache si pe ginere-sau Balaceanu, acesta, socrului sau si de alegerea Brncovcanuiui ca aflnd acolo de moartea Domn al Munteniei, se ntelese cu nemtii pentru a-i aduce fara ntrzere n tara, dnd domnia cumnatului sau, care s va nchina lor. Acesta era ns inor. Urma, dupa panul Balaceanului caci n splendidu-i avnt crestinesc si patriotic si bagase, fireste, si ambitia coada ca Doamna Maria sa fie numita regenta si el, ginerele si cumnatul,' sa fie primul sfetnic al tarii. ntors deci din Viena, unde se ntelese personal cu mparatul, Balaceanu, numit colone l n armata austriaca, se ntlni n Brasov cu printul de Baden si cu generalul 318 Haissler si intrara tustrei n Oltenia cu un numeros corp de armata. Domnul, care se afla la Brtncoveni (Olt), le trimise pe Serban Grcceanu si Barbu Briloi pentru a parlamenta, nsa aceste parlamentari ale Brncoveanului le cunosteau nemtii. La o rice cerere a lor, Voda raspundea: Da, cu vremea!, dc-a ramas la noi aceasta expre sie de ta r a ga nea ia cu nu mc ie de vorba hrnco venea sca: da, cu vremea! Arma tele imperiale trecura Oltul, Voda retra-gndu-se de la Brncoven la Serbanesti, de l a Serba-nesti la Potlogi, de ia Potlogi Ia Buzau, de unde trimise n graba la Poar ta sa ceara ajutor, ntre timp, printul de Baden pleca la Sibiu, iar armatele de o cupatie, sub conducerea lui Haissler si a Iui Blaceanu, naintara parte asupra Trgov istei, parte asupra Dragancstilor, pentru a proclama pe minorul Gheorghe Cantacuz ino Voievod al Tarii Romnesti. Acolo astepta nfrigurata Doamna plina de fumuri n cap pentru aceste mariri, nsa, dupa porunca Portii, tatarii intrasera n tara, iar suitanul el nsusi nainta nspr e Dunare. Fata de aceasta ntorsatura a lucrurilor, Brncoveanu, Haissler si Balacea nu se ntlnra chiar n Draganesti, mosia Doamnei Maria, si acolo, dupa fierbintilc ruga minti ale Domnului, HaissieT hotar retragerea trupelor sae spre a evita ciocnirea a rmatelor germane si turce pe teritoriul tarii. Brncoveanu scapase de pericol. Se ntoarse trium-fator n Bucuresti, anuntnd sultanulu i ca ci alungase pe nemti si ca n urma armatei imperiale n retragere mergea Doamna /viaria, cu fiul si fratele ei, sa-si caute un re-fugiu n Ardeal. Ceea ce era ad evarat.

Doamna se stabili la Sibiu nconjurata de onorurile autoritatilor, dupa porunca mpa ratului, care voia sa fie tratata ca vaduva fostului sau aliat si ca mama unui m inor napastui, caruia i se cuvine de dsept scaunul Ta i ii Romnesti si coroana Biz antului, mparatul, mparateasa, ministrii (Principele de Baden si contele Strat-rnan n) i scriau epistole autografe, care au fost publicate n ntregime in genealogia ban ului Mihai Cantacuzino: Luminata printesa si a noastra iubita, i scrie Leo-pold I. Am aflat cu deosebita ntri stare a sufletului nostru, si mpreuna patimim la ntristarea Luminatiei Tale, si ca sa te usuram si sa te parigorisim (traducerea e din secolul al XVII-lea), ca sa a rat catre tine a noastra mhnire si .parinteasca dragoste, am poruncit la al nostr u general Haissler ca sa aiba purtarea de grija si sa te trimita 39

la Curtea noastra, mpreuna cu familia si cu familia Ba-laceanului, ca sa te putem ngriji mai cu temei si sa-ti aratam toate acele semne mparatesti ale milostivirii noastre, s. c. 1... S-au dat n orasul Viena, mai anul 1690. Leopold. Cu toata aceasta mparateasca invitatie, Doamna Maria nu s-a dus la Viena, caci av ea nevoie sa fie cu fiul ei la granita tarii, pentru a ajunge ct mai repede n Bucu resti, cnd, prin vitejiile ginerelui ei, nadajduiau ca va fi nvins odata uzurpator ul de Brncoveanu. nsa n curnd armatele imperiale si otomane se ntlnra din nou n mu ansilvaniei si-n marea batalie de la Zarnesti (11 august 1690), aga Constantin B alaceanu cazu glorios pe cmpul de lupta, dovedind astfel ca nu era din par-te-i g luma cnd crezuse nebuneste n vitejii, si-n cai, si-n arme. Dar Doamna Maria ramase fara sprijin. Mai primi, nu e vorba, scrisori de la mpara tul si de (a mparateasa, cu multe vorbe frumoase de condoleanta si compatimire, ns a la Viena nu mai fu poftita. Ea ramase n Sibiu, \ ngrijind de educatia tnarului Gh eorghe si de capatuiala fetelor ei nemaritate. Pe Casandra o dadu n 1699 dupa Dimitrie Cantemr, fostul si viitorul Domn al Moldov dupa Grigore Vlasto. Maria Bai ei, pe Ilinca dupa Istrati Urdareanu si pe Balasa aceanu trai, nenorocita, pe Unga mama-sa, iar Gheorghe se nsura mai trziu cu Ruxan da Rosetti (fata lui lor-dachi al lui Antonie Voda), din care se trage ramura zisa Serban Voda. n tot timpul lungii domnii a lui Brncoveanu, Doamna Maria si fiul ramasesera n Sibi u. Abia n 1714, ei se ntoarsera n tara, unde Gheorghe Cantacuzino capata bania Crai ovei, iar batrna lui maica se calugari la m-nastirea Dintr-un Lemn, n judetul Vlcii. Acolo mai trai, mpreuna cu fiica-sa Balasa, nca 9 ani, pna ce, foarte batrna, se st inse n anul 1723. Bucurestii pastreaza amintirea ei prin strada care-i poarta numele, strada Doamn ei, pe care nici o adminis-tratie comunala nu s-a nvrednicit s-o numeasca cum ar fi trebuit: strada Doamnei Maria Cantacuzino. Ba, dimpotriva, prin 1924 o mutase pe biata Doamna Maria tocmai n Parcul Bonoparte. Din fericire, nsa, un nou primar, la un sntu Dumitru, a mutat-o la loc. Strada poarta numele acesta dupa biserica Doamnei, acea foarte solid construita biserica, ce se aia nabusita in curtea unor mari cladiri moderne, ntre calea Victoriei si strada Doamnei. Nevas ta Iui Serban Voda o facu cu cheltuiala ei, n anul 1683, drept multumire pentru i z-bnda crestinilor sub zidurile Vienei. n curtea bisericii era o casa mare, in car e locuiau copiii ei, Gheorghe si Tetele, careia i s-a zis multa vreme Casa beiza delelor, iar peste drum era casa lui Voda Serban si a Doamnei Maria, zidita de S erban Cantacuzino el nsusi pe locul mostenit de ia batrnul postelnic. Casa aceasta ncapatoare si luxoasa a fost Palatul Domnesc al lui Voda Serban, care nu voia sa' locuiasca n Curtea Veche, poate din priina neplacutelor amintiri de pe vremea lui Gheorghe Duca. Cnd, dupa moartea lui Serban, nepotul sau Constan tin Brncoveanu, ajuns Domn , avu nevoie de-un drurn drept si scurt ntre Casa beizadelelor sale

si mosia sa, Vlogosoaia, el taie tot ce-i sta n cale pentru a croi Podul Mogosoa ia, ajuns artera principala a capitalei, Calea Victoriei. Din fundul Sibiului ci, Doamna Maria protesta, clar fireste zadarnic, ca i s-a taiat locul n doua si c-a ramas curtea ei pe de o parte a strazii si Casa beizade le 'or pe cealalta parte. nainte de-a ncheia sirul povestirilor acestor vieti le Doamne si domnite nmntene d e la sfrsitul secolulut l XVII-lea, se impune a se arata cum a fost sfrsitul acelei emci, despre care n-am putea face un capitol deosebit, Iar care prin personalit atea si prin sufletul ei ar merita j carte ntreaga, scrisa de-o pana iscusita. E vorba de iomnita Ilinca, fata lui Radu Voda Serban, jupneasa .larelui postelnic C onstantin Canfacuzino si mama Voie-odului Serban. n paginile acestei carti am ntlnit-o de la nastere, ., 1611, n cetatea Sucevei, am urmarit-o la Viena, unde n mi de . Ia maica-sa, n preajma curtii Habsburgilor, i crestere cu totul deosebita, am vazut-o apoi venind 4 Bucuresti sub domnia rudei sale Matei Basarab, care i marita cu postelnicul Cantacuzino, am vazut-o cum, otie devotata si mama iubitoare a 12 copii, si petrecu 1 viata de patriarhala jupneasa, gospodarind cu harnicie jiumeroasele lor mosii, am vazut-o la mormntul sugrujtiatului ei sot, asistnd ia juramntul fiilor ca vor razbuna 321 l Comanda ttt 84

sngelc i,e\iiioVfi ai tatalui or, am aratat-o amestecata n lunga Eupta ce-a urmat ntr e Cantacuzini cu Golcsti si cu Balenii, staruind pentru a se darui viata ceiui ce -i omorse barbatul (Stroe Leordeanul), gnjindu-si fiii, cnrj erau la nchisoare, une ltind scaparea lor din ghearele dusmanilor, mergnd cu ei la Constantinopol, ntomnd u-se iar cnd se ntorceau, si n sfrsit, cnd izbucni tmimfu] cau-zei cantacuzinest prin 'naltarea fiului ei Serban n scaunul tarii, am vazut-o ncercnd sa potoleasca furiile razbunatoare aie acestuia. De la moartea postelnicului, toti un lui au traii uniti, strnsi ca un singur om, caci numai astfel au putut lupta pentru triumful cauzei lor. D ra ghici era, ca si ta fa-sa u, bun si fara ambitii. Lupta mpotriva iui Ghica si a Iui Stroe s-a d ai Ia nceput numai n vederea unei razbunari, a pedepsim vinovatului dreptul talion ului. Dar dupa moaitea Jui Draghici (de boala, .la Constaniinopo!, 1667), ramnnd S erban capul familiei, -el .si baga de pe atunci n gnd sa fie Domn. Lucra tncei, cu perseverenta, cu energic, cu uid, fratii lui poate nici nu bagara de seama, dcct, n afara de Stroe Leordeanui, Gheorghe Baieanu si Duca Voda, care-i patrunsera gnd uJ, mai era si ba-trna lui maica, care-si cunostea feciorul ale carui am-bifii nu fura peniru ea o taina. Ea suferi mult de lucrul acesta si o spuse, n spovedanie, duhovnicului ei fiindc a pe de o parte stia de ia raposatul ci sot, care refuzase coroana tarii, ca ma1 bine e sa traiesti gospodarind la mosii dect sa u:ubl du>pa maririle ce trag dupa sine attea neajunsuri; si apoi fiindca fi rea aprinsa si lacoma a lui Serban o facea s? banuiasca ca, de-ar aju nge Domn, ar nedreptati pe frati Iui n mparteala averii imensa a Canta cuzinilor Gndui acesta nu iasa ba t rinei ragaz de odihna. In ma multe rindun si refacu diata testamentul, mpartind fiecare petec de pamnt ntre cei 4 feciori mai m ic; ai ei, caci cei doi n mai mari, zicea ea, si luasera t'cmu it partea, la nsuratoarea fiecaruia, nca de pe vremea cnd trasa postelnicul. Mereu repeta ea aceeasi vorba, ca n-au ei a se a mesteca n averea frajilor mai mici. n sfrsit, dupa naltarea Iui Serban n scaun, postei-niceasa JJinca, ajunsa Ja mari ba trnete, 71 de ani, se ho tari se sa faca pentru mntuirea sufletului ei o calatorie la Ierusalim, Ia Sfntul Mormnt. ntruct s-ar fi putui sa se prapadeasca pe drum, si tot cu grija la ce s-a r nfmpia dupa moarte, se hotaraste sa trai faca o ultima 322 .//i

m hotrtoare diata, prin care se mai mpart o data feciorilor ei att averile, ct si cum ntile sfaturi ale unei mame batrne, ntelepte si bune. Scrisoarea aceea, datata din i septembrie 1682, e una din cele mai extraordinare din cte se pot citi n prafuit ele arhive ale corespondentelor batrnilor nostri. Reiese din ca, nu numai sufletul ales si cugetul nalt al domnitei Ilmca, dar si o patrundere a lucrurilor, o chibz uiala si o finete, care contrasteaza' cu moravurule unor vremi, pe care ni le nch ipuim barbare. Adevarat este, pe de alta parte, ca din pricina lipsei de respect pentru viata a proapelui, ce caracterizeaza acea epoca, precum si din faptul ca nu o cunoastem n ca n-deajuns, noi ne-o nchipuim mai salbatica dect era. Si la urma urmcr, salbatic si barbar snt doua notiuni diferite, n veacul al XVI-ea moravurile erau la noi nca de stul' de barbare, nsa felul traiului era civilizat. Luxul ce se desfasura la Curt e, frumusetea caselor particulare ce minuna pe toti strainii care treceau prin t arile noastre, bunul gust si bogatia de mbracaminte, la masa, fa banchete75, Ia pl imbari n carete pe Ia mnastiri si pe ia feredec, nvatatura multor fii de boieri car e vorbeau curent mai multe limbi vii si deseori latineste, ca de pilda stolnicul Constantin Cantacuzino el nsusi, cilibiul, mult nvatatul, precum si Miron Costin si fui lui amndoi si fiii hai'rnanului Buhus'G si cii altii pe care rru-i stim toa te acestea dovedesc o civilizatie naintata, care ne ar fi putut da si poeti, de-a r fi fost limba putin mai cioplita prin mnuirea ei mai de timpuriu n cancelariile domnesti si judecatoresti. n atare conditiuni nu trebuie sa ne mire finetea jupnesei Ilmca, crescuta la Viena si ca re-si trimise fiul spre nvatatura la Roma si Ia Padova, ci trebuie numai s a admiram desicptacmnea, patrunderea ei si naltut suflet curat. Ajungnd la vrsta batrnetilor, zice ea, ecugetat-am n inima catre prea hunul Dumnezeu a sa calatoresc catre Ierusalim, sa ma nchin acolo sfintuiui loc, unde a fost ngro pat preacuratul trup ai sfintiei sale si sa plng multimea pacatelor mele. Drep>t aceea fiind eu gata asupra purcesului, am chemat pe toti cei de la inima ai mei iubiti coconi: Constantin i Mi hai i Matei i lordachi, dndu-le porunca si nvatatur a precum se cade tuturor celor ce iubesc fiu lor, poruncndu-le a pazi toate cte 323 snt sciise aici mai jos: nti, fiii mei, sa va mbracdli cu frica lui Dumnezeu si lui sa slujiti si lui sa va nchinati. Sa va iubiti unul pe altul, lacuind ntru o drago ste frateasca dupa cum este zis unde vor i frati adunati n numele meu, acolo snt Eu p rin mijocul lor Drept aceea, fiii mei, sa locuiti toti mpreuna, ca cum a {i ii ntr-u n suflet, sa nu se desparta unul de altul nicict, ci sa cinsteasca cel mai mic pe cel mai mare, cum se cade, asijderea si cel mai marc sa iubeasca pre cel mai mi c, dupa cum este zis. Dupa aceea, dragii mei fii, iata ca aleg din mijlocul vostru pe fiul meu Constan tin, supuindu-1 a fi n locul meu ispravnic, adica sa aiba el voie a cauta casa me a, si de toate satele, si mosii si tiganii mei... Urmeaza diata, n care mai lamureste o data ca fiii mai mari, Draghic si Scrban, si -au luat partea lor, pe cnd traia nca postelnicul, unul Magurenii si celalalt Drag anestii, dar cu toate acestea i mai lasa Iui Serban Voda o seama de mosii pentru a-si nzestra fetele. Si, n sfrsit, ncheie cu aceste vorbe, care te fac sa te gndcsti Ia maruntele drame familiale, ale caror taine nu au patruns pna la noi, dar care m ult or fi facut sa sngereze inima batrinei postelnieese: Fetii mei, va mai adaug o nvatatura din cele ce stiu ca v-a nvatat tatal vostru si v-a legat cu blestem; acum dar si eu aici urmez sa leg cu blestemul lui Dumnezeu si sub blestemul meu cel parintesc, ca sa nu va plecati urechile voastre sub as cultarea cuvintelor jupneselor voastre, de cele proaste si vrajbitoare, care fac fratilor neviata; nici sa se amestece ele n vorba voastra ce veti avea ntre voi sa u pentru mosii sau pentru alte trebi. Iara de veti avea cumva ceva banuiala, ca niste oameni, voi singuri n taina sa va tocmiti si sa va mpacati, precum stiti ca s i noi v-am pazit si v-am tinut pe toti la un loc ricosebiti, asa si voi sa ngadui ti unul altuia, ca nu care cumva sa va stricati numele cel bun al neamului vostr u. Dar ei 1-au stricat. Abia pleca batrna n pelerinaj Ia Sfntu Mormnt, Scrban Voda ceru de la fratii lui catastiful mosiilor si diata mamei lor pentru a ie cerceta. Nu l

e putu avea, spunnd Cantacuzinii ca nu stiu unde snt. Doi ani mai trziu, In 1648, jupncasa Ilinca se n-torcea de la Ierusalim, curata de pacate si nca sana-toasa si plina de energie. Fiul ei, Domnul tarii, i ura bun sos it si-i ceru catastiful si diata Mama-sa refuza 324 sa i Ic dea. Serban si rostogoli ochii de cai buni si-si slobozi glasu-i de tigru. I li nea ramase neclintita, Voda trimise la ea pe lacob, patiiarhul Constantino poiei, pentru a o ndupleca, posteiniceasa nimic, i trimise pe Dosoftci, patriarh al Ierusalimului si a toata Palestina, dar batrina ramase stlnca de piatra. Dosoft ei marturiseste el nsusi cum de doua ori 1-a chemat Voda si calcnd fatis ngrijirea si hotarrca jupnesei Ilmca, ca unul ce stapnea si era puternic, ne-a trimis ndarat la dnsa ca sa cerem si sa luam catastifele si toate hrtiile mpartelii, de atunci, ca s a le aiba el spre ntemeierea si statornicirea acelei mparteli. Iar ea, daca am veni t noi si am spus o astfel de po runca, a raspuns ca nu da nici catastifele; nici scrisorile n fata acestei ho la'r te vointe. Voda se nchina, as-ieptnd de acum ceasul cnd ma masa va nchide ochii ceea ce se ntmpla abia 3 ani mai ttrziu. La 2 martie 1687, jupneasa Ilinca Cantacuzino muri n casa ei din capul podului Cil ibiului, Ia virsta de 76 de ani. mprejurul patului ei de suferinte se afla tot ne amul ei, feciori si nurori, nepoti si nepoate, si patriarhul Ierusalimului si ie romanahul Stefan, duhovnicul muri-bundei. Singur Serban Voda, chemat cu trebile domniei aiurea, nu era de fata. nainte de-a nchide ochii pentiu totdeauna, batrna, f iind n toata firea, cu limba nescnn-tita, n mintile cele mai bune care le-a avut d in tinerete pna la batrnete, a chemat din nou pe mitropolitul Theodosie si n fata tu turor rudelor adunate a lasat cu limba de moarte sa nu se schimbe nimic din test amentul ei din 1682, care a fost si ramne vointa ei cea din urma. Dar abia cobor trupul ei nensufletit n bolnita bi-sericii din Margineni, alaturi dc -al postelnicului Con-stantin, ca vrajba dintre frati ncepu. Fiind Serban Voda om minios si silnic, poftea sa fie toate dupa parerea lui. Pentru care a cerut de l a mitropolit si i-a si dat scrisoarea (testamentul) si si-a luat-o precum i-a fo st voia. Mai mult dect att. Pentru a avea si dupa lege dreptatea din partea iui, el siii pe duhovnicul mamei sale, care era duhovnicul iui, ieromonahul Siefan, sa ticluiasca o scrisoare plina de neadevaruri, prin care marturisea ca fericita Doamn a Iiinca posteiniceasa, fund aproape de moarte si slaba de tot, m-a chemat pe mi ne de-am scris o carte pentru niste sate... care am scris eu cu mna mea, si acea carte o tiu fratii Mariei Tale, si marturie pui pe Dumnezeu cum ca Doamna cu gur a ei m-a nvatat sa scriu. Iara nca aproape n-am fost ca sa 325 m

mteieg ce zice, iara numai dumnealui Constantin Spatarul Brncoveanul (nepot de fii ca, viitorul Domn) vorbea GU domnia ei si pe urma venea la mine si-mi zicea: Zic e Doamna sa scrii cutare si cutare, si eu, ca un prost, scriam ce-mi zicea dumne alui. Iara pentru pecete, nu putea Doamna sa pecetluiasca, ci dumnealui spatarul au uat-o s au pecetluit. De--acum, cu o atare scrisoare n minile sale, Serban Voda strica diata maica-si, s i, iacnd el mparteala averii dupa placul lui, si lua, ireste, partea leului. Optspre zece luni mai trziu, el muri subit n Palatul Domnesc din Bucuresti, si daca zvonul care umbla prin tara, ca el a ost otravit de fratii sai Constantin si Mi nai, era adevarat, apoi se vede acum lamurit ca nu numai politica lui de nchinare catre Germania ar i fost cauza acestui omor. Dupa nmormntarea Voiev odului si urcarea n scaun a nepotului sau Brruxweami, ieromonahul Stean rasufla de palatul ce-1 nabusea si s-apuca sa faca o noua scrisoare, aratnd cum se ntmpla se cu adevarat moartea postelnicesei care usese n toate mintile ei, nsa curn de

functul Voievod l chemase la dinsul, silindu-1 sa ticluiasca acea mincinoasa scris oare aratata mai sus. Si avnd Serban Voda si pe duhovnicia mea rnnie si rea pizma, caci m-a m aflat martor la amndoua diatele, laudndu-se ca daca nu-i voi ace scrisoarea dupa izvodul ce-mi va trimite ca sa ie acele diate intru n imic, nu va cauta ca i-am ost duhovnic si domniei lui, ci tocmai cu ocna rna va pedepsi. Deci, temndu-ma de urgie si de ura napraz-nca, i-am facut scrisoar ea precum a vrut si a potit; care scrisoare a mea, cnd s-ar ivi vreodat a la unu de-ai lui Serban Voda, ca sa-si faca cu dnsa vreo ndreptare, acea scriso are sa nu se tic n seama, ca de mare nevoie si de groaza am facut-o. Asemenea scusori au mai dat .si ambii patriarhi, mar-turisind cu autoritatea lor ca postelniceasa Hinca usese, si cnd si acuse diatele s cnd murise, in toata irea s n mintile ei cele bune, iar ca scrisoarea popei Stefan duhovnicul "u fusese smul sa cu sila de samavolnicul Serban Voda, Si asa si-au luat i atii Cantacuzinesti mosiile napoi;, dar si pacatul unui fratricid si-1 luara n sulet, stricm astel, mpotriva vointei postelnicesei, bunul nume a^ neamului lor. Si cum zice-se apta rea nepedepsita nu ramne, \om vedea mai trziu cum si ispasi stolnicii! Constantin pa catul acestui omor. DOAMNE MOLDOVENE l> SFIRSITUL VEACULUI AL XVII-LLA n Moldova, a doua jumatate a veacului al XVII-lea nu ne-a dat dect doua Doamne mai de seama, pe Daina Dabija si pe iica-sa Anastasia Duca, pe care le cunoastem din capitolele trecute. Celelalte s-au perindat prin lal& SBSIS lJ tara, aproape nebagate n seama. llies Alexandru (1667 69), fiul lui Alexandru Ihes, nepot lui Ilie Turcitul si stranepot al lui Petru Rarcs, a fost ultimul mu sa ti n care a domnit la noi. Prin ei sau mai curnd prin fiul sau Radu care n-a domnit se stinge pentru totde auna dinastia vechilor Voievozi moldoveni, cobortori din Bogdan Vod a si din Stefan cel Mare. llies Alexandru traise toata viata lui la Constantmo-pol, asa nct nici nu stia vor bi romneste, si, sosit Domn la Iasi, are nevoie de tlmaci pentru a se ntelege cu su pusii sai, ceea ce nu-! mpiedica pe batrnu! cronicar Neculce sa scrie despre e! ca : Domn asa de ndurator si milostiv ca acesta n-a mai venit altul la Moldova.. Era bun si milostiv, el si Doamna lui. Doamna aceasta trebuia sa i fost batrna ca si el, caci el s-a urcat n scaun 40 de a ni batuti dupa ultima domnie a tatalui sau. Ea era din neamul Cantacuzsno, dupa cum se vede gravat pe-o anaorita din biserica Trei Ierarhi din lasi: Cu mila lui D umnezeu llies Voievod a toata Moldo-Vlahia cu prea evlavioasa Doamna Cantacuzino ( Inscriptia, ireste, greceasca): Mai mult nu sum despre aceasta Doamna. Stean Petriceicu Voda77 (1672 74), socrul acelui Chiri ac Sturza, care refuzase coro ana tarii oferita de boieri, spunndu-le ca daca l vor face Domn, ntt pe cei ce l-au ales i va taia Stefan Petriceicu, ales n locul ginerelui sau, avea de sotie pe Mar ia Catargi, care, ba-trna, ajunse si Doamna. Izgoniti din scaun de Dumi-trascu Ca ntacuzino, ei se reugiara amndoi la prietenii 327 .. v.i, ui jKodof/a. Acolo muri Doamna Marja, un an mas trziu (1675), fard a mai prind e deci a doua domnie, scurta si plina de peri pe f u, a sotului ei, Despic Dnmitrascu Canfacuzino (1674 75 si 1684 85) sinn ca a fost nsurat cu o Ruxanda , proba b/J o greaca din Consta nlinopol Chemat, cnd era flacau, de catre unchiul sau Constantin postelnicul, la Bucuresti, el urzi cu Stroe Leordeanul acel comp lot care costa viata bine-facdtoi ului sau si. lamase apoi n Bucuresti numai ct fi nii domnia nti a lui Gngore Ghica. n 1665 pleca din nou Ia Consfaniinopol, unde se n sura, devenind apoi ca-puchibai-a lui Petriceicu Voda la Poarta. Fire de om ne-t iebnic, precum uneltise moartea Iui unchiu-sau, astfel lua acum locul Domnului c are-si pusese ncrederea n ei, n Moldova sosi fara Doamna lui, pe care o lasa acasa h ei pe Bosfor, ntruct era nsusi nesigur de durata unei domnii capatie fara bani ba

mai mult, fi/nd sarac, i platisera turcii cheltuiala drumului. Domni un an, o depl orabila domnie, fu mazilit, trimis Ia Sfambul si retrimis apoi, abia zece am mai trziu, din nou Domn al Moldovei, unde tot numai un an i ngaduira boierii sa Ie rami ie Domn. Despre ispravile acestui Domn ne povestesc letopisefii un amanunt picant: Doamna Iui statea n Tarigrad. Iar el aici si luase o fata a unei raclnerife de pe P odul Vechi78, anume Arhi-poaia, pe care o chema Anifa si era fiitoarea Iui Dumitrascu Voda, si o purta n vedere ntre toata boierimea, sj o finea n brate de-o saru ta, si o purta cu salb de galbeni si cu haine de sahmarand, si cu slic de sobol, si cu multe odoare mpodobita, si era tnara si frumoasa, dar plina de suliman ca o fata de rachierifa. O trimitea din Curtea Domneasca cu seimeni, si cu vornici, s i cu comisi, ziua amiaza mare, pe ulita, Ia feredeu si pe la mfnsfjri si pe la vi i h p (im ba re; si facea pe boieri de-si trimiteau jup'nesele cu dnsa, si dupa ce venea acasa, trimitea jup-neselor daruri ca i-au facut cinstea de-au mers cu dnsa Ia plimbare. Daca era Anifa Arhi'poaia tnara si frumoasa, n schimb era Dumitrascu Voda om btrn si urt Zice cronica ca-si scotea seara dintii dm gura si-i punea pe ma sa, iar dimineata i lua de pe masa si- punea n gura. n timpul acesta, Doamna Ruxanda, care statea Ia Tarigrad, si marita fetele cu grec i de-ai lor, pe Elena cu doctorul Duchi si pe Casandra cu Nicolae Mavrocor-dat, fiul E.xaporitului, viitorul Domn. Cu un fiu, mort 336 r holtei n 1713, se stinse n ramura bai bateasca neamul urciosului Domn Dumitru Canfa cimno, moti n Constan-tmopol dupa mazilirea lui. Antome Ruse t Voievod, fostul Cbirifa Diacu, se uica si el n scaunul Moldovei, pe care-J ocupa trei am, de ia 1675 Ia J678. Boier influent prin cJ nsusi, prin fra te-sau Constantin Cu paru si prin verii lui Cantacuzmu, ob inu scaunul tarii iar a greutate, nsa spre marea lui paguba. Moldovenii au fost multumiti de domnia lui , nsa nu si de fui si. Cel mai ma ie, Alexandru, care se afla Ja Curtea Ducai Voda la Bucuresti, ncepu sa plnga de bucurie, cnd auzi ca tata-sau se facuse Domn. Apoi nsa se semeti, zice cronica, si venind in lasi se apuca mpreuna cu fratii sai de ma i multe nazbfii, batjocorind fetele oamenilor, fara a cauta de erau farance, (rgov ete sau jupnese de boieri. Altfel erau baieti buni si cavaleri, de li se nfmpla, n c hefurile lor nocturne, vreun neajuns, cearta, bataie sau de ai de astea, ei nu pr au Domnului pe nimeni. Totusi, cnd dupa trei am si pjerdu Antonie Voda domnia si p leca, supus, Ia Constantinopol, Duca Voda i pr, pe el si pe fui sai, ca au jefuit ( ara, nct turcii ) supuseia Ja cele mai grozave chinuri: i nfigeau cuje sub unghii sii dadeau sa nghita tulpane, pe care apoi le trageau ndarat, scofndu-i matele afara pe gura. El muri n cuind de pe urma acestor cazne, ramnnd familia lui Ja mare saraci e. Din jurnalul de ca la tone a solului polon Ion GninsJd, caie a trecut prin Moldov a n 1677, aflam ca, ajungind soJuJ n Iasi, n iunie al acelui an, dupa ce fm iui Mir on Costm si ai hatmanului Buhus ] finura discursuri pe la-tineste, spre marea lui surprindere si muitumiie, fu in-vitat Ja curte n audienta ia Voda, care-i dadu s i un stralucit ospat. Drept recunostinta, solul lui Sobiesld trimise domnului un vas cu bauturi alese, iar pentru Doamna o caseta mare de argint, frumoasa. Pe aceasta Doamna a Iui Antonie Ruset o chema Zoe, nsa, pn-acum cel putin, nu stim altceva despre ea. Ajungem n sfrsit la Voievodul Constantin Canternir, despre a carui origina tatarea sca vom vorbi la domnia fiului sau Dimitne. El era un boier mazil din Silisfeni, n tinutul Faldului, fiul Iui Toader Cantemr s al Ma-riei, moarta cnd avea el sase J uni. Nascut n 1612, si petrecuse tineretea n Polonia, unde nvatase carte, pu-;ina, s i mnuirea armelor bine. Trecea drept ostas viteaz ii capitan priceput, ntors de Ia Iesi cu-n astfel de re329 ' i

nume, mira nti n slujba lui Va si le Lupu si apoi trecu n Muntenia sub Grigore Ghica , unde ramase pna la mazilirea acestuia. Stabilit apoi din nou n Moldova, na-inta r epede rr ranguri, pna ajunse si Domn. ntia lui sotie fu Anastasia, o nepoata de-a iui Ghica Voda, dupa cum ne-o spune fi ul sau Dinii t ne. n 1646, fiind n vrsta de 34 de ani, silit de Voda, ia pe cea ntia ui sotie, Anastasia, nepoata de vara dupa iata a domnului nsusi, nsa dupa 6 saptamin i de casnicie Anastasia moare de ciuma la&nd n 1646 un Cnte mi r nca tina r si plin d e avnt razboinic. Framntat de neastmpar, si ntoarce privirile spre locul lui de bastina Falciul si-s ege o mireasa cunoscuta poate din copilarie, pe Ruxanda G ane, ex nobil ganestioru m familia, spune Dimitrie Ca n te mi r n cartea iui despre viata parintelui sau. Ruxanda era orfana, cnd s-a maritat, ara parinti si fara frati si surori, dar n sch imb bogata, stapmtoare a multe mosii si a unui nsemnat numar de robi. Din aceasta casnicie se nascu o fata primogenita nu-mita Ruxanda, sau mai elegant Roxana, cum i ce pe latineste savantul ei frate. Aceasta se marita mai trziu cu marele hatman Lupu Bogdan, taiat de Duca Voda. Nunta se facu n 1683, la Tutcan, un sat de-al lui Canlcmir. A tinut 7 zile s 7 nopt i, si au chefuit nuntasii sub paza statului si a multor siugi boieresti, caci Du ca Voda daduse porunca sa fie Cantemir prins si ntemnitat. Cu o nevasta tnara si bogata, cu un copil pe care, dupa elul cum si-a iubit ci gin erele, se vede cum trebuie1 sa-si fi iubit si fata, cu ncrederea Domnilor, care-1 tot miluiau cu boierii crescnde, Constantin Cantemir se putea bizui n steaua lai c ea buna. nsa nici de data aceasta nu-l ndragi norocul pe deplin, caci, dupa abia t rei am de casnicie, biata Ruxanda si dadu si ea duhul. Lasa, ia rndul ei, un Cante mir bogat de banii fetei lui, tot nca tinerel si tot neastmparat. Viteazul boier si lua o fi treia nevasta, pe Ana Ban-tas, dintr-un vechi neam de tara (1669). Ea fu mama a trei copii: Elisabeta, maritata cu Minai Voda Racovita , si doi baieti care au ajuns Domni, Antioh si Dimitrie Can-temir. nsa Ana n-avu nici ea parte sa se vada Doamna. Cantemir batrnu a fost un tei de cioclu. A ngropat -o si pe aceasta (1680). Mereu naltat la ranguri, capitan, vel armas, mare hatman , cnd boierul acesta ajunge, la 330

!685, Domn n Tara Moldovei, el este vaduv a treia oara S-a spus despre el c-ar fi avut si a patra nevasta, care ar fi purtat ciudatul nume de Cobia, si ar fi fost fata hatmanului Mihu. Dar lucrul acesta nu pare dovedit st n iot cazui c sigur c a Constantin Voda era vaduv, tind ajunse Domn. Despre lipsa unei Doamne n scaunul Moldovei n tim pul lui, ne povesteste fiul sau o placuta anecdota So-bieski, regele Poloniei, dupa ce scapase Vie na de turci, se semetise rau. Ei cuprinse Moldova, pe care voia -s-o anexeze regatului polon De doua ori, sub Duca si sub" Canternir, ocupa Moidova de Sus. n 1688 era la Iasi , iar Ca n temi r fugar prin sudul tarii. Sobieski rupea putin romneste, caci mai trecuse ca flacau prin Moldova, si apoi mai fusese n tinerete capitanul unui pol c de moldoveni, de la care trebuie sa fi deprins limba. Fiind acum la Iasi, si lua resedinta la Curtea Domneasca si, cind era bine dispus, \orbea cu boierii moldo veneste, ntr-o seara, la un chef dupa masa, eJ chema pe tiganii lautari, po-lunci ndu-le sa-i cnte un cntec compus de ei ta ii m ba tarii, n hohotele de rs ale boieril r, lautarii ncepura cnecul lui Sobieski: Constandine Fuge bine. Nici ai casa, N t ci ai masa, "Viei di a ga jupineasaf Cu ajutorul tatarilor, Ca n te mi r se ntoarce insa n cuind la Iasi, alungind pe nepoftitul cntaret peste granija. ' Murind de moarte buna, n capitala lui, n 1693, fiul sau mai mic, Dimitrie, i urma n scaun, acs fund de cumnatul Lupu Bogdan, de cuparul lordachi Rusei si de toi sfal ul boierilor, nsa turcii neconisrmnd aceasta domnie, t-naiul Voievod de 20 de am pl eca la Constanlinopoi, unde se puse pe carte greceasca si latineasca, de-a deven

it n ui ma un savant cu renume european. Vom trata ntr-un capitol special domnia l ui de-a doua, foarte scurta si ea, precum si vietile Doamnelor s; domnitelor sal e. E! fu nlocuit n scaun de Constantin Duca, fiul lui Gheorghc Voda Duca si al Doamne i Anastasia Brnco-veanu, care iucrase la Starnbul n vederea acestei numiri. Cind al a ca ca este pe cale de-a i eectuala, ii Uimise 33! o delegatie de boieri pentru a-i propune n casatorie pe fiica lui, Maria. Se nt elege ca propunerea fu primita cu entuziasm, caci domnita Maria era o pa rtida buna, nu, nuitiai fiindca era fata de Voievod ntelept si puternic, dar fiindca mai ducea cu ea o zestre frumusica, care, ia saracia la care ajunsesera Duculestii, nu putea fi dect bine venita. Logodna fu celebrata acolo n Constantin opol, si pe 'data noul Domn porni sa-si ia scaunul n primire, luni" cu el pe viito area lui sotie (pe care o lasa la Bucuresti la parinti), pe batnna lui mama, si toata droaia de surioare din care cele mar multe erau nca nemaritate. Abia sosit n capitala Moldovei, pe care o gasi saraca, cum era toata tara, pustii ta si robita de Iesi, de cazaci si de tatari, el si logodi pe sora-sa, domnita Il eana, cu hatmanul Nicolae Costin, cronicarul, feciorul lui Miron Costin. Se facu n Iasi nunta mare si- costisitoare. n toamna, sarbatorile ncepura din nou, caci Voda facea nunta lui acum. Sosira cu m ireasa, din Bucuresti, mama-sa, Doamna Maria Brncoveanu, unchiul, stolnicul Const antin Cantacuzino si multime de boieri, de jupnese si de servitori. Mireasa trase n gazda n casele vornicului Vasile Cos-tachi, fiindca i era si ruda s i era si casa una din cele mai frumoase si ncapatoare din Iasi. Acolo facea nunta mireasa, iar Domnul n Curtile Domnes-ti, zice Neculce, ceea ce nseamna ca serbarile dinainte de cununie cu podoabe, cu muzici si cu pehlivani de mirare n trg n Iasi le d adea domnita Maria la gazda ei, n casa vornicului, iar Duca Voda, fireste, n patat ul domnesc, n ziua cununiei veni Voda calare la logodnica lui s-o duca n biserica. El ncaleca ca un mire mpodobit, cu surguciu n cap, si cu mare alai au mers la gazda , au mers la m na sti re la Golia, si acolo fiind un patriarh de Tarigrad mazil, anume lacov, i cununa acolo n Golia. Si de acolo au purces cu mare alai n mijlocul trgului de sus si prin trgul de jos pna la Curtile Domnesti. Atunci, pe acea vreme, si eu Ion Neculce vel vornic eram tnar postelnic, si mergeam cu alti postelnici m preuna, cu toiage n mna, pe jos naintea Domnului. La attea datorii facute cu capatarea domniei, cu nuntile lui si a sora-sii, tnarul Domn, lipsit de experienta, nu mai stiu cum sa faca. Cta vreme mama-sa, Doamna An astasia, ntoarsa trufasa n Moldova si fara rusine de patania ei cu grecul Lambrikis, se apuca de scandaloase procese, punnd stapnire pe mosiile defunctei ei surori 332 boierii se puteau jalui, dar tara tacu. Cnd nsa Voda, pentru a-si umplea golurile vistieriei, trnti, ca un trasnet pe capul bietului romn darea vacantului, nemultum irea se lati peste toata tara. Si ea se ntinse pna la Stam-bul, cnd, pentru a cerca sa scape de plata tributului, Duca nscena o rascoala care costa viata turcului v enit sa-1 ncaseze. Socru-sau, Brncovcanu, veghea nsa din Bucurestii lui asupra aces tei nestatornice domnii, si ba cu sfaturi, ba cu bani, izbuti, pna la o vreme, sa scoata pe Duca din ncurcaturi. Legaturile dintre ambii Voievozi erau foarte cordiale, n primavara anului 1695, f acndu-i-se Doamnei Maria dor de parintii ei, Duca Voda o si porni la Bucuresti, dn du-i tovarasi de drum pe maica-sa Anastasia si pe boierii Va-sile Cantacuzino si Vasilc Costachi cu jupnesele lor. Brncoveanu si Doamna lui cu mare cinste au prim it-o despre o parte ca pe o iica, despre alta parte ca pe o Doamna a unei tari, d e la hotar, pna a venit aicea la Bucuresti, trimis-a Maria Sa Constantin Voda p re Doamna Mariei Sale, mpreuna cu toti coconii sai si cu multa boierime si jupnese cu toate slujitorimea, de le-au iesit ntru ntmpinare la Colentina, de s-au mpreunat si le-au adus cinste si cu mare pompa pna la Curtea Domneasca. Si mpreunndu-se cu par intele sau, cu Maria Sa Constantin Voda, avut--au bucurie mare si o parte si alt a... Dupa aceea, nu multa vreme trecnd, si Doamna Maria seznd la parintii ei, iaras i cu aceeasi cinste o au trimis-o, de s-au dus la Moldova 3a Domnul sau (Radu Gre

ceanu). Despre firea acestei Doamne n-au cronicile cuvinte de lauda. n nemarginita ei mndrie dc-a fi fata Brncoveanutui si Doamna a Moldovei, ea, nu num ai ca nesocotea pe boieri, dar le batjocorea jupnesele. ntr-o zi de Pasti, venind 0 jupneasa cu slic, dupa cum le este obiceiul muierile boieresti a purta n cap, la Doamna Maria, aceasta i-a luat islicul din cap si 1-au bagat n foc, zicnd ca numai Doamnelor se cade a purta islic, iar nu jupneselor. Sase luni dupa calatoria ei la Bucuresti, Duca Voda fu scos din domnie, prin deo sebita grija ce-i purta An-tiob Cantemir, acel ce era sa-i fie si cumnat. Firmanul de mazilire i sosi tocmai pe cnd se afla el la un mare ospat, dat pentru a sarbatori o victorie ce repurtase hatmanul Antioh Jora mpotriva vestitului Turc ulet, omul lui Sobicski. Cnd auzi Doamna Maria ca 1 s-a mazilit sotul, ncepu sa plnga si a boci n gura mare, 333 l IA raunteneste, de zicea: aoleo, aoieo, ca va pune taica punga de punga dm Bucuresti pna-n Stambul si zau nu ne va lasa asa, si iar ne vom ntoarce cu domnia ndarat! (Io n Neculce). Plecara iarasi cu totii Ia Consiantinopol, n nadejdea realizarii acestui vis, dea vedea pe taica facnd pod de aur ntre Iasi si Stambul nsa pe cnd Duca Voda si chiar ma ma-sa Anastasia, patru ani mai rziu, se vor ntoarce n adevar la Iasi, ea, Doamna Maria, va lamne acolo pen-tru totdeauna. Un scurt raport al baiului venetian dm august 1697 glasuieste: Zilele acestea a rnunt de ciuma principesa, fiica princip elui Valahiei, care a fost sotia principelui Duca. Moarta de ciuma, biata mndra Doamna! Antioh Cantemir, iul mai mare al batrnului Voievod Constantin si fratele fostului efemer Domn Dimitrie, fusese logodit de mic copil cu domnita Maria Duca, fata lu i Voda Duca si a Doamnei Anastasia (deci sora lui Voda Constantin). Dupa obiceiu l timpului, n casele domnitoare mai cu seama, se logodeau copiii de cnd se nasteau si as-teptau apoi vrsta pubertatii, 14 15 ani pentru fete si 18 20 pentru baieti. An tioh Cantemir, om fara carte, ca si tata-sau, de la care mostenise doar firea lu i dreapta si o pasiune pentru vnatoare, dar nici macar 'ndernnarea batrnului n arta r azboiului, crescuse o vreme la Cons-tantinopol, trimis ostatec de tata-sau, locu ind chiar la Bogdan Serai, palatul oficial al Domnilor Moldovei la Stambul. Cnd m uri batrnul Voda Cantemir, Antioh era deci la Constantinopol si astfel se ntelege pentru ce boierii alesesera Domn pe frate-sau mai mic, Dimitrie, care se afla la Iasi. Familia Ducai Voda, adica Doamna Anastasia si copiii ei, se aflau, dupa cu m stim, tot n Constantinopol. Asa nct acolo se cunoscura Antioh si Maria, fosti mic i logodnici, care acum crescusera. E de presupus ca s-au placut, si daca pna n 169 3, anul mortii lui Cantemir Voda SL al urcarii n scaun a lui Constantin Duca, ei nu s-au -luat, motivul e ca domnita Maria era tot nca prea tinerica, nsa, vreo doi ani mai trziu, Antioh Cantemir trimise la Iasi sa spuna lui Duca Voda ca vrea sa vina n Moldova, caci a venit vremea sa faca nunta. Domnul i trimise napoia trista veste ca sora-sa murise. Foarte amant, Antioh gasi totusi ca, deoarece Constanti n Duca nu-i va mai i cum-nat, l poate deci, fara banat, goni din scaun. Se puse pe lucru si n scurta vreme i scoase domnia (1696). Venind Antioh Voda la scaunul domnesc din Iasi, 334 era om tnar, ca de 20 ani, mare la trup, cinstit, chipct la minte asezat, judecat or drept, nu prea carturar, numai nici prea prost (Neculce) . Voinic si chipes, i tr ebuia muiere. Trimise deci la Bucuresti pe cumnatul sau, hatmanul Lupu Bogdan, sa ceara lui Brncoveanu mina uneia din fetele lui. Domnul Munteniei i trimise raspun s ca-si da cu placere pe una din domnite, cu o singura mica conditie: sa omoare Antioh Voda pe vistiernicul lordachi Rosetti, dusmanul lui de moarte. Dusmani de moarte ai Brncovea-nului mai erau si Cantemirestii toti, si aceasta cerere n casa torie fusese tocmai o ncercare de mpacare din partea lui Voda Antioh. Cu toate ca

sprijinul Domnului Munteniei i-ar fi fost foarte pretios, si dusmania lui dimpotri va daunatoare, Antioh Cantemir, fire de cavaler, nu primi sa se lepede de prietes ugul lui. Totusi, trebuia sa se nsoare. Satul de logodnice princiare, ca una i murise si alta l voi sperjur, el si ntoarse privirile spre o fata de boier din tara, si-si alese n evasta pe Catrina, ata vel logofatului Dumitrascu Cea-urul. Si asa ntr-acea iarna ( 1696), catre cslegile Craciunului, cu mare veselie au nuntit o saptamna si i a cunu nat parintele chir lacov, patriarhul de Targrad, ace lasi care, cu trei ani nainte, mai celebrase o alta casatorie domneasca, pe-a lui Constantin Duca Voda cu domni ta Maria Brncoyeanu. Patriarhul lacob, exilat din Cons-tantinopol, venise la Iasi sub domnia lui Cantemir batri-nul si se stinse sub a fiului sau Antioh, n mnastir ea Golie, unde era gazduit. Mare jale si parere de rau avu Antioh Voda n curnd de moartea surorii sale, domnita Safta, nevasta spatarului Miha Racovita, cel care, peste putin, va ajunge si el D omn. n schimb, o nunta foarte mare l va nveseli din nou, anume nunta fratelui sau D imitrie cu domnita Casandra, fiica mortului Serban Voda Canta-cuzino, nunta desp re care vom vorbi n alta parte. Despre viata Doamnei Catrina Cantemir avem putine relatii. Stim ca n 1700, luna m artie, trecnd prin Moldova Raphael Lesczynski, solul regelui Poloniei, pentru a m erge la Constantinopol, se opri la Iasi, unde fu primit cu mari onoruri de catre Antioh Voda, cu care ocazie, dupa un stralucit banchet, el trimise Domnului n da r un vas de argint si Doamnei o caseta de chihlimbar cu o lingura si o furculita de asemenea de chihlimbar foarte frumos lucrate, n schimb, raporteaza solul Domnulu i sau, n-arn fost rasplatit dupa cuviinta, caci ei s-au purtat dupa ve 335 chiul obicei, dndu-mi prin chchaie din pariea Domnului un cal tataresc foarte pro st, iar din partea Doamnei o naframa. Raphaei Leszczynki era tatal lui Stanislas, viitorul rege al Poloniei, cei care a fost socrul lui Ludovic aii XV-lea, regele Frantei. El mergea la Stambul pentr u ratificarea pacii de la Karlowitz si pentru a grabi eva-cuarea Camenitei. Petr ecerea lui n Sasi fu plina de in-: teresante peripetii, descrise att de el nsusi, c it si de cronica moldoveneasca, si asupra careia de altfel vom reveni ia domnia lui Dimitrie Cantemir Voievod. Sase luni mai trziu, Antioh Voda era mazilit prin simpla interventie a ambasadoru lui Germaniei la Stam-bul, contele Olingen, care, mprietenmdu-se cu Constantin Du ca, ceru sultanului scaunul Moldovei pentru acesia. Cu ocazia mazilirii, aflam d in nou ceva despre Doamna Ecaterina. Anume ca boierii Lupu Bogdan, cumnatul Domnului, si lordachi Rosetti, prietenul lui, fiindu-ie frica de sosirea dusmanului comun Duca Voda, fura ascunsi de Doamna n apartamentele ei, pentru a nu fi prins i de ca-pugibasa. El nu cuteza, zic letopisetii, sa intre n casa la Doamna sa-i ia d e grumaz, asa nct, travestiti, se putura strecura mai apoi prin curte afara si merse ra pe urma amndoi n Polonia. Aceste vremuii, n care viata omului atrna de capri-ciul primului venit, cnd acest p rim venit avea puterea n mna, vor trebui descrise odata n toate amanuntele de pana iscusita a unui om care se va ndupleca a face o istorie a romnilor romantata, n ie I u l istoriei Frantei a lui Jules Michelet. Antioh Cantemir a mai domnit n Moldova ntre anii 3705 1707. Nu avem nsa n aceasta peri oada nici o stire despre Doamna Ecaterina. Stim numai de ea ca a avut patru copi i, din care doi fii, pe Constantin si pe Dimitrie, care au trait si au murit n Ru sia, si doua fete, pe Ana Pa la di si pe Maria Dudescu, sotia lui Constantin Du' descu. TRAGEDIA BRNCOVENILOR tiu eu bine, zice Dimitrie Cantemir, ca este o carte ntreaga si foarte voluminoasa, in care se cuprinde viata si genealogia lui Constantin Brncoveanu, scrisa din por unca Iui de unii nvatati pe care-i tinea la Curte cu mari lefuri; dar nu stiu dac a aceasta carte se mai afla undeva, sau daca au distrus-o turcii dimpreuna cu ce lelalte lucruri ale lui. Pentru aceea as fi nedrept cu cititorii mei, daca as as cunde ceea ce, ca vecin, am avut prilejul sa cunosc despre oiiginea Iui Brncovean

u. Si apoi lasa-l pe Cantemir sa-si aranjeze vecinul! Spune de el ca nu i se urca gen ealogia mai departe de strabunul lui David, care nu era Brncovean, dar nsurase pe fiul sau Preda cu o Brncoveanca, nepoata de sora a lui Matei Basarab, care el nsus i nu era Basarab dect dupa o strabuna de-a sa (ceea ce este exact), si ca, prin u rmare, Domnul Munteniei nu era de fapt nici Brncoveanu, nici Basarab, si cu att mai putin Cantacuzino, dupa cum i placea sa-si zica80. Apoi ne povesteste Cantemir o anecdota, care poate fi adevarata si care n tot cazul e frumoasa. Anume ca mparatu l Germaniei ntre-bncl pe ordachi Cantacuzino: .Cine este acest nou Domn ai Tarii Romn esti ce-ti poarta numele?, acesta raspunde ca rau acel principe si atribuie un nume ce nu are, caci el numai dupa mama-sa se trage din aceasta familie. Apoi, indigna t, se apuca ordachi sa scrie fratelui sau, stolnicul Constantin, la Bucuresti, ca ce rusine i-a pricinuit la Curtea din Viena noul principe Domnitor. Fratele Iui or dachi alearga Ia nepotul sau, Voda, si, ara-tndu-i scrisoarea, i istorisi o fabula turceasca: un ca-tr, odata, a fost ntrebat, ca cine a fost tata-sau. Iar el a rasp uns, ca mama-sa a fost iapa. Zice Cantemir ca foarte s-a rusinat Brncoveanu de aceasta pilda, nsa nu po ate fi adevarat, deoarece n timpul 22 Comanda J* 84 337 ntregii lui domnii de 25 de ani a fost ntoideauna nurnit printre vecini: Constanti n Brncovean de Basarab, sj adeseori chiar Basarab-Brncovean-Cantacuzino, cu toate ca nici unul din aceste trei nume nu era al lui, dupa cum, cu multa dreptate, ar ata Cantemir. Basarab era el printr-o stramoasa n a sasea spita ascendenta, Brncovean prin rasbu nica-sa, prin bunica Greceanu si prin mama Cantacuzino. Se tragea, fireste, sj d in A da m si Eva. Asadar, noul Voievod, care nlocuia n scaun pe unchiul sau Serban Voda, era fiul Iu i Papa (Matei), zis Brnco-veanu, si al Stancai Cantacuzino. Bogat prin parintii I ui, el era de asemenea bogat si prin nevasta-sa Maria, nepoata de fiu a Voievodu lui Anton din Popesti, despre care se zice ca era sarac, fiindca s-a confundat s aracia cu zgrce-nia. Voda Antonie avusese o Curte saracacioasa, fara umbra de lux . La masa lui se mnca n vreme de post numai fasole, si n vreme de frupt carne sarat a, conserve. Bautura obisnuita era apa, iar vinul aparea la masa domneasca numai cnd fiul lui Voda i spunea iui tata-sau ca ramasese o cantitate nevnduta din podgor iile lor. Dar calicia aceasta nu era saracie, caci Anton Voda era din boierii ot Trsor, Negoesii si Popesti, iar nevasta-sa I linca din boierii ot Ma nes ti si Bucov. Fiul lor Nea goi, cu pitorescul titlu de postelnic ot Vai-de-ei (alta mosie), era sotul Neacsei oi Bucsani si Merisani. Ce saracie o mai fi si aceasta, cu opt mosii, numarate asa, numai la repezeala, bez toate ntinsele locuri ce posedau n Bucuresti? Nu, Doamna Maria nu era saraca, desi si mpartise averea parinteasca cu cei sase fr ati ai ei: Constantin, Neagu, Duca, Udrea, Cristea si Pana. Si n iot cazul, foart e bogat era sotul ei Constantin Brncovean, cu care se marita cam prin anii 1675 167 6. Desi miluiti de Dumnezeu cu II copii, sotii acestia duceau o viata foarte luxoasa nca de pe vremea domniei lui Serban Voda. Alaiul lui Cons tantin, cnd venea la Curie, era aproape domnesc, com pus nu numai din slujitori, dar si din boieri si boierinasi, care l urmau facndu-i cortej. Fireste nsa, ca imensele bogatii aflate la moartea lui erau facute n timpul dom niei. Ei a trecut si n ochii contemporanilor, si ntr-ai turcilor ceea ce i-a pricinuit piei rea s ntr-ai posteri tatii, drept cel mai bogat Domn ce a avut vreodata Tara Romneasca. Totusi, Brncoveanu jupuia tara, fara sa o faca sa tipe, spure de el Del Chiaro, un italian trait la Curtea lui. 338

Am vazut ma sus, cum la moartea lui Serban Voda Cantacuzino, otravit sau nu de fr atii sai Constantin si jvlihai, acestia au impus tarii Domn pe nepotul lor de so ra Constantin Brncoveanu. Am aratat mpotrivirea pusa de nemti la aceasta alegere, ocuparea tarii de catre ostasii Iui Haissler, retragerea lor n fata puterilor uni te ale turcilor si ale tatarilor, cart navalira n tara, luptele urmate n Ardeal, nfrn gerea imperialilor la Zarnesti si definitiva izbnda a lui Brncoveanu, care, ntre 16 89 si 691, nu era nca sigur de viitorul domniei lui. De la 1691 ncolo, el e stapnul fara tagada al tarii. Politica [ui, sovaitoare, dar foarte dibace, a facut dintr -nsul un Domn mare. S-a dat cnd cu nemtii si cnd cu turcii, dupa cum ntr-acel sfrsit de veac sufla, n razboaie, vntul norocului nspre unii sau nspre altii. Asezata cum e ra tara ntre doua focuri, trebuia multa pricepere si mult tact pentru a tine echi librul si a pastra nestirbita ncrederea ce puneau n el ambii mparati. Trebuiau de a semenea enorm de multi bani si un pic de noroc. Dupa victoria sultanului la Lugo j (1695), Brncoveanu, la Ca'lafat, descaleca dinaintea lui, ngenunchind cu fata pl ecata pna-n praful drumului. Dupa izbnda mparatului la Zenta (1697), Brncoveanu, nte d stingerea paginilor, facu slujba bisericeasca, dnd slava lui Dumnezeu. Iar n timpu l acesta ntre Bucuresti si Stambul curgeau carele ncarcate cu aur. nsa, dupa pacea de la KarlowiU (1699), Domnul Munteniei se dadu cu totul de partea nemtilor. El se credea att de tare, nct, ntr-o zi, ndrazni sa refuze de-a da bani, 50 de pungi, mu ftiului Fiez Efendi, care i le cerea pentru a-s marita fata. Chemat la Constantino pol caci l lucrase muftiul, capul religiei mahomedane, cele 50 de pungi refuzate l costara alte 250, plus sporirea tributului, nsa, spre necazul dusmanilor sai, el s e ntoarse la Bucuresti cu domnia confirmata pe viata si netarmurita ncredere a sul tanului (1703). De acum nainte Brncoveanu nu mai avea grija de n,.neni si de nimic, si-si duse nes tingherit mai departe politica de duplicitate, pn cnd cearta dintre Carol al Xll-le a si Petru cel Mare, mutndu-si deodata cmpul de lupta la granita tarii lui, i dezva lui un pericol pe care nu-1 banuise nici el, nici nimeni de altfel, de pe urma c aruia trebuia sa-si piarda tronul si viata. n timpul acestor ani de belsug, de pace, de marire, viata Doamnei Maria s-a scurs destul de obscura, si daca 339 numele ei" a ramas vestit n istorie, apoi e din pricina celor patimite de ea dupa ce a ncetat de-a mai fi Doamna, Cnd urca treptele tronului Munteniei, aceasta vred-nica femeie n-avea alt renume dect acela de-a fi o mama buna, o sotie credincioasa si o fiinta foarte evlavioas a. Mostenise de la tatal ei, Neagoe postelnicul, cel care de fapt a fost adevaratu l Domn al tarii n timpul lui Antonie Voda mostenise, mpreuna cu unul din fratii ei , Pana Negoescu, un loc care se afla astazi n centrul Capitalei. Pe acest loc con strui ea, ntr-un capat, Biserica dintr-o zi, numita astfel fiind trnosita n ziua cnd i se puse temelia (1703), iar n ceJalaJt capat, si pe aceeasi axa, ridica mai trz iu (1724) fratele ei, Pana logofatul, biserica Sfntului Niculai. Cea dnti, numita as tazi Biserica Albaneza (de pe strada Academiei) si pe care multi bucuresteni chi ar o cred a fi biserica Enei, nu a pastrat nici o amintire despre stralucita si nenorocita ei ctitorea sa. A doua, devenita biserica Enei cea adevarata, si-a sch imbat numele, prin 1790, n biserica Enei, din pricina unei noi ctitoresc, Enea Ba rcaneasa. Alta biserica, facuta nu de Doamna Maria, dar de catre sotul ei, dupa ndemnul dfn sei desigur, e Sfntul Gheorghe, cea nceputa de bunicul Doamnei, Antonie Voda, si r amasa neispravita. Brncoveanu a cladit mprejurul ei chiliile si boltile (pravaliil e) si a facut dintr-nsa una din fru-moasele mnastiri ale capitalei. De altfel, domnia acestui Voievod e pentru artele fru-moase una din cele mai vre dnice. Curtea Domneasca, zisa Curtea Veche, de care mai avusese grija Ghica si D uca, fu foarte nfrumusetata de el, care nu numai ca zidi acolo un palat nou, cu t rei etaje, cu o impunatoare scara de marmora si cu o baie tot de marmora, dar re para tot ce ncepea a se darapana, naltnd turnurile de la porti, nzestrnd pe unul din ele cu-n ceas urias, facnd o frumoasa gradina n gust italian, n mijlocul careia mai construi un foisor ^una bella loggia, spune Del Chiaro n care obisnuia a mnca si a odihni n timpul verii, n mijlocul florilor, care, n spalier, erau rnduite acolo de g

radinarul sau, francez din Constantine pol. Gradina aceasta se cobora pna-n Dmbovi ta, peste care era un pod care o lega de alta gradina, deosebita iui proprietate , in mijlocul careia se nalta palatul Brncovenilor, facut cu totul de el, bogat si luxos. Dincolo de acest palat, venea drept n fata dealul Mitropoliei, asa nct Voda , pentru a merge de la biserica la Curte, numai prin gradini mbalsamate trecea... 340

Bogatia acestei Curti Domnesti, n care se dadeau stra-lucite ospete n vesela de au r si de argint, n care primise Brncoveanu mparateste pe lordul Pagett, ambasadorul Marii Britanii, si pe Alexandru Mavrocordat, marele dragoman a! Portii, n care fo rfoteau secretari, dascali si medici straini, n care marele gradinar era un levan tin, seful bucatariei un francez, Gireau, capul sufragiilor, un neamt, Mathei, f acu ca poporul minunat sa ticluiasca stihuri, pe care le cntau lautarii la chefuri le saracilor: La oras n Bucuresti, La casele mari domnesti, Masa mare se-ntindea, Mari boieri s e-nueselea, Toata tara-trd chiuia. Optzeci de ani mai trziu, aceasta stralucire disparuse demult sub ocrmuirea fanari otica. Curtile Domnesti erau parasite ruine, si poporul, care cnta mereu, si cnd i este viata usoara si cnd i este grea, zicea: Vai de mine Nu-i la mine! Ci-i la Voda n Bucuresti Sus in casete domnesti, Unde oua ratele, Unde fata vacile! Mai la vale de curtile brncovenesti, pe malul sting al Dmbovitei deci, tot locul d e-a lungul apei era numai al sau pna-n izvor. Una din fetele lui nalta acolo o frum oasa ^serica, ce-i poarta si azi numele: Domnita Ba-lasa, dincolo de care cladis e Brncoveanu Casele cuconilor Domniei Mele, n fata careia, dincoace de Dmbovita, pent u a-si croi un drum drept de la acele case la mosia lui Mogosoaia, darma tot ce-i fara a plati, fireste, pret de expropriere si astfel se nascu Podu statea n cale l Mogosoaie, devenit Calea Victoriei, care-s datoreste deci existenta lui Voda Con stantin Brncoveanu. n afara de Bucuresti, el refacu Curtile Domnesti din Trgoviste unde-si avea resedi nta lui de primavara si de toamna, n ultimii ani ai domniei mai ales, si apoi, ndeo sebi, prefacu sau zidi din temelii toate acele palate ale lut, ramase vestite, p e numeroasele sale mosii, unde-si petrecea lunile de vara: palatul de la Mogosoa ia un juvaier arhitectonic cel de la Potlogi, cel de la viile lui de linga Pites ti si toate vechile asezari brncovenesti 341 de dincolo de Olt, la Brncoveni, la Serbanesti s. c. 1. Foarte bun gospodar, nu numai al averii publice, ci ndeosebi al celei personale, Brncoveanu gasi un sprijin pretios n Doamna lui, Maria, care stia rostui anume al fiecarei mosii, a! fiecarei case si _al tuturor sumelor de bani trimise de ei sp re pastrare si fructificare la bancile din Viena, din Venetia si din Amsterdam. Cnd ai 11 copii, baieti de capatuit si fete de nzestrat plus o domnie de pastrat t rebuie, fireste, sa te pricepi a-ti administra averea, mpartind-o progeniturii, c it trebuie anume fiecaruia, pentru ca sa-ti mai ramna si tie. Fiii lor, Constantin, Stefan, Radu si Matei, erau parte nsurati si parte nca holte i atunci cnd, n 1714, se napusti catastrofa asupra casei Brncovenesti. Constantin lu ase pe Anita Bals, fata marelui vornic lonita din Moldova, iar Stefan pe Baasa Can tacuzino, o ruda de-a lui. Radu, logodit cu fata lui Antioh Voda Cantemr, dupa cu m vom vedea mai jos, n-apuca sa se nsoare, iar Matei era nca aproape un copil. n schimb, n timpul acestei lungi domnii, Constantin Voda si Doamna Maria avura vre me sa-si marite pe toate cele 7 fete ce aveau. Cea mai mare, Stanca, fu data dup a Radu beizade, ultimul Musatin, fiul iui Voda tie Ale-xandru. Despre aceasta ca satorie, care a avut ioc la l noiembrie 1692, stie cronicarul sa ne povesteasca frumos ca avnd odihna Domnul Brncoveanu si avnd si o fiica nti nascuta anume Stanca, e vrsta, si voind s-o marite, a auzit de feciorul Iui lies Voda ca este frumos si

de treaba, si a si trimis de !-au adus din Tarigrad n tara si i-a dat pe fiica-sa . Sarac era ginerele, dar socru-sau Voda 1-a mbogatit, carele dinti se arata b!nd, vin nu bea, si tuturor le parea ca va fi ntelept. Si pe urma mbogatin-du-se si nvafn du-se sa bea vin, s-a facut foarte ru si crud si tiran, att ct nsusi cu minele sale pe multi oameni i-a omorit, pentru care Dumnezeu i-a scurtat viata si s-au mi n tui t muih de nevoi. Domnita Stanca, cea care primise o att de bogata zes-tre, n mosii, juvaiere si scu le (printre care linguri, cutite si furculite de argint), ramase deci n curnd vadu va fara copii iar despre sfirsitui ei vom citi mai la vale. Obiceiul ce avea sotu l ei de-a se mbata era destul de ras-pndit. Aflam din corespondenta lui Brncoveanu, ca se bea mult cotnar att n Muntenia, ct si n Ardeal. Maria, a doua fata, a fost maritata cu Constantin Duca, Voievodul Moldovei (1693 ). Am aratat n capito342

(ui trecut amanuntele ce cunoastem despre aceasta Doamna, logodna ei la Constanti nopol, nunta de la Iasi, la care merse si Doamna Maria, mama-sa, vizita n Bucures ti, mndria acestei femei care arunca calpacele jupneselor rnoldovence n foc, vaiete le sale cnd afla mazilirea sotului ei: Aoleo, aoleo ca va pune taica punga da pung a din Stambul pn la Iasi, si tot ne vom ntoarce, si n sfrsit, moartea ei de ciuma, n oarea tineretii, la Constantinopol. Constantin Brncoveanu se afla la Cer-neti, li nga Calafat, pentru a prinde niste hoti, cnd i sosi vestea acelei nenorociri ce-1 lovea. Si pe cnd facea la biserica uu parastas n amintirea fiicei lui, i sosi veste a nfrngerii turcilor la Zenta, asa nct slujba se prefacu din jalnica n triumfala. El n-avea dreptul sa (ie numai tata, era Domnul unei tari crestine. Cea mai dibace lovitura o dadu Brncoveanu cnd si marita fata Elenca cu Scarlat Mavr ocordat, fiul Exaporitu-lui (1698). si asigura astfel prietenia marelui dragoman al Portii, care-i fusese un foarte nversunat dusman, n unire cu muftiul lui Mahome t era odata sa-i scoata domnia si viata, de n-ar i avut Domnul Munteniei puternic a lui arma de lupta: aurul! Celelalte patru fete fura maritate cu boieri de tara sau cu greci din Fanar: Saf ta lua pe Radu Cretulescu (1700), Stnamnda pe Bleanu (1712), Ancuta pe Niculai Ro setti, fiul lui lordache Ruset din Moldova (1704), si Batasa pe Manolachi Lamori no, fiul lui Andronic, dintr-o ramura a familiei tarigradene Rangabe (1708). Ace asta din urma e ctitoarea uneia din cele mai frumoase biserici din capitala, Domn ita Balasa. Vom citi mai jos pateniile ei la Constantinopol, cnd, plecata pentru a aduce pe logodnica fratelui ei la Bucuresti, ramase sa asiste acolo la groaznica tragedie a neamului ei. Despre serbarile date de Brncoveanu cu prilejul nuntilor copiilor lui avem oarecar e amanunte, care nsa difera prea putin de cele aratate cu alte ocazii. Datinele s i obiceiurile, ceremonialul erau aceleasi n 1700 ca si pe vremea lui Vasile Lupu s i Matei Basarab. Nimic nou nu ne desteapta curiozitatea si credem zadarnic a rnai reveni asupra unor lucruri cunoscute. De altfel, cercetatorii datinilor noastre batrnesti cunosc cu totii Descrierea Moldovei a lui Canternir si Revolutiile Val afuei a lui ,Del Chiaro, n care nuntile strabunilor nostri snt descrise, de ia pri mul act al petirei pna la ultimul chef ai serbarii, cnd n zorii zilei se aducea pe masa un cocos fript, ntreg, cu 343 penele pe el, iar una din rudele mirilor se ascundea sub masa, cntnd un puternic cu curigu, care vestea sosirea diminetii si spargerea chefului, dupa ce, fireste, co mesenii vor fi nghitit cocosul si vor goli ultima balerca de vin. Dar n viafa nu snt numai nunti, veselie si chef dupa cum cititorii acestei ca r [i se vor fi convins din primele ei pagini. Iar din multa-i amaraciune, este una m ai fara leac dcct toate: moartea. N-am aratat pna acum felul cum o priveau batrnii altminteri dect noi nici obiceiurile lor la nmormntari. Ei credeau ca n viata aceast a snt numai musafiri, iar viata cea vesnica si ade-varata abia n ceea lume ncepe. Nui mpiedica sa fie n musafiricul acestei lumi pacatosi cit ce puteau, nsa clipa morti i o nfruntau cu multa barbatie, fiindca crestinismul lor se marginea n a crede n fru musetea altei vieti, n care, prin nemarginita bunatate a lui Dumnezeu, Ii se vor

ierta toate pacatele. Ct despre obiceiurile la ngropari, ele nu se deosebeau aproape deloc de acefe de a zi. Sub Brncoveanu avura loc doua mari nmormntari domnesti (n afara de a Doamnei Mar ia Duca, care se facu a Constantinopol); aceea a lui lordach Cantacuzino, unchiul Domnului, care, abia ntors din Viena, muri n Bucuresti (1691), si acea a jupnesei S tanca Brncoveanu, mama lui Voda (1699). Despre cea de-a doua, spune cronicarul Rad u Greccanu, ca s-a stins la vrsta de 62 de ani, din pricina batrnetefor, dar mai mu lt de grelele boale s-au prisiavjt, lasnd cu a dumneaei gura ca s-o puie lnga boie rul sau jupnu) Pana Brncoveanu, la mnastirea Brncoveni, unde se afla ngropat. Deci Ma ria Sa Constantin Voda, fiul dumneaei, asa au si facut, ca au rnduit multi boieri, toate rude de-a le Mariei Sale nti n curie la dumneaei, facndu-se pogrebanie cu sob or mare, cu toti arhiereii cti aici se aflau n orasul acesta (Bucuresti), si cu to ata boierimea si slujitorimea. Si asa ispravindu-se slujba, cu mare cinste ridic ind-o ntr-o careta, ramase Maria Sa mpreuna cu toata casa Mariei Sale si cu toate rudele la amara n-trist'ciune si mhnire, si s-au ntors Maria Sa Ia scaun, iara oasel e s-au dus de s-au asezat unde au lasat cu sufletul dumisale, toti cu un glas ru gind pe Dumnezeu ca s-o odihneasca n corturile dreptilor Ia Vesnica mparatie. Dupa cum se vede, Voda Brncoveanu nu se nvrednici sa ntovaraseasca trupul mort al m aica-sii pna !a ulti-mu-i lacas si-am fi preferat sa nu ne-o mai spuna Gre344

ccanu pentru a n-o mai sti. n schimb, snt amanunte pe care cronicarul nu gaseste c u cale a le da, fiindca pe vremea lui le stia toata lumea, noi nsa nu, si sntem rec unoscatori lui Del Chiaro ca ni le spune el. Aflam anume de Ia acesta ca sicriele se captuseau cu atlas rosu {influenta turceasca) si ca erau purtate pe umeri de marii boieri ai tarii, atunci fireste cnd mortul era o ruda domneasca. Mai aflam ca rad va ne e defunctei urmau corte-giul funebru, trase de cai albi, bocitoarele, cu broboade O ' ' ' negre, erau fete din casa moartei, si foarte caracte-ristic amanunt ca rudele mort ului, fie servitori sau chiar boieri, nu obisnuiau a lua parte la nmormntarea ca n alte tari, n haine negre anume facute pentru acest prilej, ci si vopseau n negru ha inele purtate. n afara de aceste, obiceiurile erau la fel ca mai trziu. Dupa nmormntare aveau loc p raznice, la care se mpar-teau saracilor pomeni, care se repetau a 3-a, a 9-a, a 4 Oa zi, precum si a treia, a sasea, a noua si a douasprezecea luna dupa moarte. P omenile erau si n bani, si n natura, luminari de ceara, covrigi si colive, pe care lundu-le, taranii spuneau: Dumnezeu sa-i' ierte sufletul. La parastasul de 40 de zil e, numit sarindar (greceste, saranda 40, se mparteau daruri mai importante: basma le de pret, n care se legau monede, dupa punga fiecaruia: Domnii galbeni, boierii arginti si saracii gologani. Printre multe greutati, dar mereu cu izbnda, duse Brncoveanu carul statului pna n 17 09, cnd se ivi de-odata la orizontul politic neasteptatul eveniment, care-1 puse n cea mai mare ncurcatura. Regele Suediei, Carol al Xll-lca, fusese nvins de Petru cel Mare la Poltava si acum armatele imperiale ruse naintau, pentru nth'a data n is torie, pe teritoriul Moldovei, pentru a-si face drum spre Bizant, care trebuia s muls din minile turcilor. Precum nainte se daduse Brncoveanu de partea nemtilor, cnd se ncrezuse n steaua lor, astfe hotar acum sa se dea din partea rusior nvingatori. Sc ise lui Petru cel Mare o scrisoare de felicitare si de quasi-nchmare, faga-duindu -i ca-i va aproviziona armata, si primi n schimb de la mparat multumirile sale si 300 de pungi pentru pregatirea aprovizionarii. Pe de alta parte, lucra la Poarta din rasputeri prin bani mai ales, fireste, pentru ca turcii sa nu afe nimic despre uneltirile lui. nsa neprieteni erau destui, care sa descopere sultanului manoperel e Brncoveanului. Poarta trimise atunci Domn n Moldova pe Dimitrie Cantemir, dusmanu l de totdeauna al 345

Domnului Munteniei, cu nsarcinarea de-a supraveghea purtarea acestuia si de a rap orta Divanului. Dar nu nime. risera turcii n cine sa-si puie ncrederea, caci prima grija a fui Cantemir fu sa se nteleaga si el cu tarul, asa nct, pentru ntia data n v

ata, se facu prietenul luj Brncoveanu. Totusi, Cantemir se daduse de la nceput pre a pe fata cu rusii, ceea ce nu placu prudentului Voda Constantin. El si aduna ost ile n lagar la Urlati (Prahova), pentru a fi linga granita Moldovei si a se uni c u rusii n caz c-ar intra ei n Muntenia, iar daca nu, va sti sa gaseasca fata de tu rci un mijloc de dezvinovatire, cu att mai mult cu ct aprovizionarea zahareaua era nca n mnile sale si menita a fi data cui va pune nti mina pe ea. Un eveniment neprevazut i strica toate planurile. Anume, uga boierilor sai n lagaru l tarului, n fruntea carora era varul sau, generalul armatei, spatarul Toma Canta cuzmo (fiul lui Matei), mparatul l primeste cu bratele deschise si i da un ajutor d e 12 000 de oameni, cu care spatarul, mpreuna cu generalul Reni, cucereste si pra da Braila (cetate turceasca). Furios, Brncoveanu trimite lui Petru cel Mare cele 300 de pungi napoi, zahareaua strnsa pentru rusi o ndreapta n lagarul turcesc si, spu e Voltaire, ii rentra dans son devoir mais un pcu tard, ar fi adaogat Lafontane. Lip a de aprovizionare aduse dezastrul tarului ia Prut, care ncheie cu Mehmed Baltazt , marele vizir, o pace rusinoasa (1711). Iuda cei de Brncoveanu m-a vndut, zise ei, de-am patit aceasta. Situatia Iui Brincoveanu era definitiv compromisa. Pe de-o parte, ura nempacata a tarului Rusiei, pe de alta, retragerea ncrederii sultanului. Caci niciodata n-au vrut sa creada turcii ca fuga lui Toma spatarul si a boierilor sai avusese loc a ra stirea lui Bnncoveanu. Pierea lui fu hotar ta de pe atunci, din anul 1711, si d aca s-au taraganat lucrurile nca trei ani, pricina fu ca Poarta, care pregatea o a tt de groaznica razbunare, voia sa aiba nti n mina toate dovezile nenumaratelor trad ari ale acelui Domn, care prea se ncrezuse n prostia lor si care continua sa se ncre ada. Fiindca dupa ncheierea pacii toate reintrnd, n aparenta cel putin, n ordinea no rmala. Constantin Bnncoveanu nu banui o clipa ca mprejurul lui, aproape, departe. .. n tara, n strainatate, se urzea un complot, care nu trebuia sa mai aiba odihna pna nu l-o rapune. 346

Sntem ca roata cnd da dcvale si nu se poate opri, la chiar Curtea Brncoveanului, Anti m Ivireanu ntr-una din prediceie sale. Contele Ponatowski, omul tui Carol al XII-I ea, Talaba, ageniul iui Racoczi, Desal-leurs, ambasadorul lui Ludovic a\ XlV-tea , Mihai Racovita, care-1 ura, Nicoae Mavrocordat, care-i rvnea tronul (Ex-aporitul murise), toti stateau de capul sultanului si de-al vizirului s-o ispraveasca od ata cu bogatul, cu ngmatul, cu tradatorul de Brncoveanu. Totusi, catastrofa poate nu s-ar i ntmpat, daca com-plotul nu sj-ar i ntins ramificat ile n preajma, n intimitatea nebanuitorului Domn, Toate rudele lui, Cantacuzinii, s e ntoarsera mpotriva-i. Armonia dintre Constantin Voda si ei fusese desavrsita, cac i lor le datora doar tronul, nsa cnd crescusera viastarii din generatia a doua cantacuzineasca, ncepusera ntre ei si in iui Voda nentelegeri, frecaturi, ambitii, vanit ati, Acesfe nimicuri, repetate zilnic, duc Ia un lucru mare: ura! n ntuneric, ncepu ra a lucra toti membrii familiei mpotriva Voievodului lor. Si cei mai ndrjit u acel stolnic Constantin, cilibiul, mult nvatatul, scriitorul, despre care se mai ndoies c unii si azi c-ar ii otravit pe frate-sau Serban Voda, dar nu se ndoieste nimeni c-a fost pricina mortii nepotului sau Brncoveanu. Omul acesta a ost, din cauza-nva taturii iui n adevar superioara, sfatuitorul ambilor Domni, frate si nepot, secre tarul lor, fata de care ei n-au avui nici o taina si care pastra copii de pe ntre aga corespondenta domneasca. Numai hotul cei batrn, Constantin Stolnicul, zice Radu Popescu, care-1 iubea pe Brncoveanu, numai el, stiind toate tainele nepotu-sau Con stantin Voda, pentru ca i le spunea toate, avndu-1 ca pe un unchi si ca pe un tat a, au stiut si cartile de la nemti si de la muscali, care tacuse acei mparati hri soave sa fie ei si feciorii lui printipi, cneji, si lundu-le de unde-au fost, leau dat turcului! Constantin daduse nsa numai copii de pe acea cores-pondenta, juvnd pe capul lui ca va arata si originalele, de-o veni capugiul la Bucuresti cu firmanul de mazilir e. Brncoveanu continua sa nu banuiasca nimic, ntre-tinea corespondenta cu Poarta Otom ana, discutnd asu-pra noului titlu ce voia sa-si dea sultanul de mparat al romnilor ( !) si se ndeletnicea ndeosebi cu pregatirile de nunta pentru fiul sau Radu. mbatrnis e Voda!

Mireasa, ata lui Antioh Voda Cantemir, era la Con-stantinopol. Brncoveanu scrise v izirului pentru a-i cere 347

voie ca fiul sau sa ia de nevasta pe nepoata acelui Di-mitrie Cantemir, hranit d e muscali, de care fapt nu ora ntru nimic vinovata. Totusi, credinta lui fata de padisah, scria el, l ace sa aiba teama ca proiectata nsotire sa nu fie rau privita de Poarta, n care caz e gata sa anuleze contractul de casatorie. Odata cu scrisoa rea, marele vizir primi 4000 de galbeni si o blana de samur. Nu stiu ce sa cred de Voievodul Valahiei, zise AU Pasa, vizirul, catre un prieten de-al sau, sa-1 apreciez ca pe-un om bun deoarece~tni trimite daruri sau, vaznd to ate prelq adunate mpotriva lui, sa cred ca e om rau. Va trebui supravegheat, pentr u a lua masurile cuvenite. AH Pasa pregatea o noua mare lovitura mpotriva Germaniei (n care razboi si pierdu v iata, la Petervara-din, 1716). i trebuiau deci oameni de care sa ie sigur, o noua defectiune a lui Brncoveanu putind deveni fa-tala pentru Poarta, dupa cum usese fa tala pentru Petru cel Mare netrimiterea aprovizionarii n Moldova. Asadar, dupa ma tura chibzuiala, vizirul hotar ca Altn Bey este om rau si trebuieste scos din domnie nainte de nceperea ostilitatilor. Altn Bey nsemna printul aurului, astfel i se spun la Stambul lui Brncoveanu. Fantezia orientala, pe care o destepta denumirea aceas ta n mintea sultanului Ahmed, trase si ea greu n cumpana hotarrii marelui sau vizir . nsa trebuia procedat cu siretenie pentru a fi sigur de izbnda. O nedibacie ar fi p utut face pe Brncoveanu sa treaca granita Germaniei, cu toate bogatiile lui, si a tunci scapa Poarta poate de-un perfid, dar scapa si pa-disahul chilipirul. La sc risoarea Domnului Munteniei, raspunse deci AH Pasa n termenii urmatori: Sa trimit a Voda cu mare pompa dupa mireasa fiului sau pentru a o duce din Constantinopol la Bucuresti, caci n-are Poarta nimic mpotriva acestei casatorii. Sa celebreze nu nta cu fastul si veselia cuvenita, caci este padisahul, prin mila lui Ailah, n pa ce cu toti vecinii, si n-are deci nici beiul Valahiei a se teme de nimic. Sa se bucure n liniste! De data aceasta prostise turcul pe romn. Foarte vesel de primirea acestei scrisori, Brncoveanu puse toate la cale pentru a face nunta cea de mpacare ntre neamul lui si al CanternirestiSor, si trimise la S tambul, dupa mireasa, un bogat convoi, condus de nsasi fiica-sa, domnita Balasa, s i de sotul ei, Manoil Lambrino. Ne aflam pe la sfrsitul iernii 1714. n Stambulul acela forfotind de straini, era un medic J48 levantin, Antonio Corea, care studiase medicina la Roma si petrecuse apoi ctiva a ni la Curtea Brncoveanului, n Bucuresti. Chemat ntr-o zi n casa unui turc bolnav, pe cnd se ala nca acolo, sosi n vizita un prieten de-al acestuia, secretar al vizirulu i, ncepu vorba de una de alta, de sanatatea turcului ntii, si apoi de noutatile zi lei-. Secretarul destainui bolnavului, ntre altele, ca Vlachbe-iul a fost declarat rebel si ca, dupa ce se vor confisca averile, va i adus la Stambul cu toata amilia sa. Doctorul Antonio, care se facea ca nu ntelege turceste, mes-tecnd ntr-o piulita niste doftorii, tragea cu urechea ct putea. Iesit din casa bolnavului, alerga la un prieten de-al lui, un grec, pe care-1 stia bine cu Brncoveanu, si, destainuin du-i tot ce auzise, l ruga sa nstiinteze pe Domnul Munteniei de soarta care-1 aste apta, nsa fara a-i descoperi numele sau. Zis si facuti Cnd primi Brncoveanu scrisoarea grecului, ramase foarte nedumerit. O citi n gura ma re, la Divanul Dom-nesc, tuturor sfetnicilor sai. Unul din ei spuse: Maria Ta, Pa stele e aproape. I-o i trebuind grecului bani de sarbatori, si a ntrebuintat mijlo cul acesta pentru a stoarce galbeni. Voda rupse scrisoarea si o arunca, mnios: Duca-se dracului cobitor de vesti rele, z ise el. Dar Doamna Maria, judecnd cu instinctul ei femeiesc, se ruga de sotul ei sa plece din nou la Trgoviste, de unde abia sosise de citeva saptamni, caci mai n siguranta se simtea ea lnga granita Ardealului dect n apropierea celei Uncc-jti l'uale barbatu

l ei ar fi ascultat-o desi nu daduse acestei vesti nici umbra unei crezari daca nu s-ar i mbolnavit tocmai atunci fata lor Stanca, vaduva lui beizadea Radu Ilies. Ramasera s-o caute. Dar boala o lua razna nainte si-n cteva zile domnita Stanca e ra n agonie, n fierbinteala mortii ncepu sa aiureze, si chema mama si surorile si le arata, halucinata, pe peretele din fata patului, o ceata de turci, lund pe tatal ei de grumaz si ducndu-1 n lanturi la Stambul. nnebunita de spaima si de durere, Do amna Maria ncearca sa-si linisteasca fata care nu-si mai putu ala odihna dect dupa cteva ceasuri, cnd si dete duhul. O ngroapa la Mitropolie. Dupa ce trupul bietei domnite fu cobort n mormnt, alaiul domnesc porni ncet spre Cur te. n fata dealului Mitropoliei era o cruce mare de pia-tra, lnga baracile pietei de l egume. Pe vremea aceea, pe 349

locul unde c azi piata se ridicau casele brncovenesti, iar crucea venea n dreptul portii de intrare a palatului. O ridicase, de lemn nti, Preda Brncoveanu, n amintirea mortii fiului sau Papa, sugrumat lnga gardul tatalui sau de seimenii razvratiti ai Iui Voda Constantin Serban (1655). Darmndu-se, o nlocuise de cteva luni abia beizade a Constantin, fiul mai mare al lui Brinco-veanu, cu alta de piatra, sapnd pe ea o inscriptie amintitoare a asasinatului bunicului sau. Cnd deci, ntorcndu-se de la nmormntare, jalnicul convoi dadu sa intre pe poarta palat ului, o gaina speriata ncepu sa bata din aripi, si drept n fata acestei cruci zbur a n bratele lui Voda. Acest semn u atribuit unei iminente nenorociri, zise superstitiosul italian Del Chi aro caci ntmplarile cele mai nensemnate snt tainicile urmari ale soartei. Dar parca adormise omul acesta, care 25 de ani de-a rndul fusese cu ochii n patru pentru a-si pastra domnia. n saptamna patimilor, marti, la vreme de chindie, crestinii care mergeau la denii aflara cu mirare c-au venit niste turci n Bucuresti, multi, calari. Ce-o fi iar? razboi? domnie noua? Vestea merse din gura n gura, pna ajunse ia Curte. Voda si tri mise oamenii sa culeaga stiri. Nu era nimic. Venise doar Mustafa Aga, unul din cei mai vechi prieteni de-ai lui Brncoveanu. Domnul i trimise ctiva boieri pentru a-i ura bun sosit, a ngriji de cear avea nevoie, si a-1 ntreba daca poate trimite ndata careta pentru a-i aduce Sa Curte. Turcul raspunse ca este obosit si ar dori sa se odihneasca. N-are nimic d e spus iui Voda, fiind numai n trecere prin Bucuresti, pentru a merge Ia Hotin. V a veni deci abia a doua zi dimineata sa-si vada prietenul. Miercuri dimineata, alaiul domnesc duse pe Mustafa Aga la Curte, unde-1 astepta Brncoveanu, n spataria cea mare. Cnd sosi turcul, se ridica Voda de pe tron si, ntim pinndu-1 pna la jumatatea odaii, i ura bun venit si-l pofti sa se aseze. Capugiul M ustafa era capugiu i raspunse ca nu este timp de sezut. Lund o nfatisare mhnita, i s use ca-i pare rau, ca vechi prieten ce-i este, sa-i aduca o stire rea, dar ca fi ind vointa padisahului, si deci a lui Allah, beiul trebuie sa se supuie, si, ui-t indu-se n ochii lui, i repeta: nu asa ca te supui? Speriat, Brncoveanu sopti un da, p e care mai mult l 350

ghici turcul dect l auzi... si deodata, fara sa stie cura, se pomeni Domnul cu naf rama de matase neagra pe umar: Mazl! Zapacit, Brncoveanu nca nu putu sa nteleaga. Voi sa se aseze pe tron. Capugiul l mbrn i, spunndu-i ca locul lui nu mai este acolo. Atunci abia se dezmetici Domnul si, sarind la fereastia, ncepu sa strige: Sluji-tori, slujitori, unde snteti? Nu ma las ati! Tacere mormntala. Nici un slujitor, nicaieri. Portile Curtii, usile spatariei, to ate erau pazite -de turci. De*l Chiaro, secretarul italian al iui Voda, vru sa i ntre acolo, dar fu oprit de soldatii capugului. Umil din ei fu .trimis n oras sa c heme Ia Curte pe boierii divaniti si pe mitropolitul tarii. Sosind n curnd cu totii, nfricosati, fura introdusi n spatarie, si usile se nchisera

din nou. Capugiul le citi atunci firmanul mparatesc, n virtutea caruia Voievodul Co nstantin Brncoveanu-Basarab era declarat hain si mazilit. Un al doilea firman, ad resat boierilor, le porunci, ca prin semnaturi cu sigiliile lor sa raspunda ei, c u averea si viata, de paza Brncoveanumi iar pentru si mai rnare siguranta, Mustaf a Aga trimise dupa bresla negustorilor, careia i porunci sa se constituie garanta pentru boieri. Abia atunci capugiul parasi spataria, mer-gnd cu oamenii lui sa s igileze tezaurul tarii vistieria, si tezaurul Domnului camara. Pazit din toate partile de turci, de boieri, de negustori, bietul prizonier, fos t rnare Voievod, se retrase n odaile sale, cugetnd cu amaraciune ia scrisoarea gre cului din Stambul, la halucinatia fiicei lui si la gaina ce-1 deochase. Era, spun e Del Chiaro, rarantat de triste gnduri: ndoiala, frica, speranta! Apoi, deodata, sosira la Curte Doamna Maria si fetele ei, venind de la tara, de la Mogosoaia. Gasind portile pazite si aflnd cele ntmplate, ramasesera nti mute de sp aima. Apoi, zice Nicolae Mustea, bocete si tipete n fete!e si nurorile Domnului. Ia r Del Chiaro adaoga: Pln-gcaa de compatimire persoanele ce intrau n odaile lor n Bucuresti, mare fierbere. Circulau fel de fel de zvonuri: c-a ncercat Brncoveanu s a fuga, ca vine o armata de turci cu mbrohorul ei sa aseze Domn nou n scaunul tari i. Zvonuri exagerate, dar, ca de obicei, cu fondul lor de adevar. Familia domnit oare fiind ntreaga prizoniera, beizadea Stefan ar i vrut sa fuga. TataJ sau M mpied ica, 351

spunndu-i ca nu numai portile palatului, dar granitele tarii fiind pazite de turc i, o atare ncercare le-ar pricinui mai mult ru. Ct despre turcii care naintau asupra Capitalei, nu erau chiar 12000, cum i se paru populatiei nfierbntate si cum i veni stirea lui Ncolae Mustea tocmai n Iasi, nsa erau cteva sute de soldati, care-si ntov seau imbrohorul, pornit din Giurgiu spre Bucuresti. A doua zi dupa arestarea lui Voda, joi dimineata joia mare, boierii iesira calari ntru ntmpinarea turcului si-1 du sera sa conaceasca n casa vornicului Serban Canta-cuzino, fiul demult raposatului Draghci, nepotul stolnicului Constantin. Imbrohorul multumi boierilor de primirea cuviincioasa ce-i facura si le porunci ca, doua ceasuri mai trziu, la ora prnzulu i, sa se nfatiseze din nou cu totii acolo, pei.tru a pune la cale mpreuna alegeiea noului Domn! Cnd se adunara boierii din nou n casa vornicului, imbrohorul vizirului le puse scu rt ntrebarea daca vor ei sau nu vor sa aiba Domn pe Mihai Racovita, fostul Voievo d al Moldovei. Stia el bine ca raspunsul va fi nu, nsa i se datora lui Racovita cel putin aceasta atentie de a-1 propune tarii, pe ei care, n vederea acestei domnii, jucase un rol att de activ n mazilirea Brncoveanului. Boierii raspunsera ntr-un gla s ca vor Domn parnntean (Moldova fiind pe atunci o tara straina). Imbrohorul si ro ti ochii mprejur, si, fara a mai sovai, ntreba: Care e marele spatar Stefan Cantacu zino? Acesta, fiul stolnicului Constantin, iesi din rnduri, iar turcul, punndu-i mna pe umar, i zise; Esti bei! Apoi, neavnd caftanul de domnitor la ndemna, si scoase pe sau si i-1 puse pe umeri, poruncind boierilor sa ncalece si sa-si duca Voievodul pe data la mitropolie, pentru a-1 unge Domn. Del Chiaro, om destept, adaoga: Au nceput unii a banui ca totul fusese pus la cale , n tara, de Cantacuzin, si nfaptuit apoi la Constantinopol. Dupa ungerea noului Domn, alaiul se ntoarse la Curte, unde Stcan Voda, n spataria c ea mare, se aseza pe tronul cel acoperit cu catifea rosie de pe care, cu o zi nainte, fusese mbrncit Brncoveanu. Turcul i citi firmanul de nt.irire si boierii, n ul tunurilor, ncepura ceremonie sarutului mnii. Multe se mai petrecusera ntre zidurile acelei Curti Domnesti, de aproape trei sut e de ani de cnd batrnii Voievozi naltasera cetatea Dmbovitei pe malul stng al apei. D e la Stefan cel Mare, care dupa ce nvinse pe Radu 352 el Frumos, cu el la , careia a t; de la juca prin aluogndu-I din tara, veni aici sa se vese-r-asca trei zile, lund apoi Suceava pe Doamna vlaria si pe fata ei Voichita; de Ia Doamna Chiajna un banchet i se nfatisa, pe-o tava de argint, capul lui dumitru Despo Doamna Ecaterina, care se uita u nduiosare la nepotelul ei, cum se ncaperile ntunecoase ale Curtii, punnd putina veselie n mohortul i trai;

de la Mihai Viteazul a Matei Basarab, de la Gri-^ore Ghica, care n iatacul sau ngen unchea n fata icoanelor, cernd iertare lui Dumnezeu de omorul postelnicului Cantacuz ino, pna ia Doamna Anastasia, care nu de-mult facea semn ibovnicului ei Serban sa fuga, caci i nste viata n pericol multe se mai petrecusera, dar liciodata nu se ntmplase un fapt att de extraordinar sa acel de-acum, din joia asta mare a anului 1714, cnd ,ub acelasi acoperis stateau doi Domni, unul mazilit si celalal t abia catanit, doua familii, nrudite ntre ele, una n plnsete si cu spaima n suflet, ealalta vesela, fericita si plina de nadejdea unei ndelungate mariri. Stefan Voda i era lui Brncoveanu var primar, nsa an var cu mult mai tnar. El crezu d eci de datoria lui, dupa ce se ispravi ceremonia nscaunarii, sa treaca n apartamen tele fostului Domn, pentru a-i spune cteva vorbe de mngiere si a-1 asigura ca fara voia lui a fost toata ntmplarea aceasta. Letopisetul moldovenesc spune ca Brncovean u, vaznd pe varul sau intrnd n odaie, ncepu sa plnga si sa-1 blesteme. Dupa ct cunoastem despre caracterul acestui Voievod, a-am fi putut crede o atare purtare, chiar de n-o gaseam dezmintita nicaieri, ata nsa, ca un martor ocular, De l Chiaro, care se afla acolo n odaia Brncoveanului, ne povesteste aceasta ntlnire cu totul n alt chip: n timpul acestei ntrevederi, zice el, am remarcat ca Cantacuzino st tea n picioare, iar Brncoveanu, care sedea, avnd cuca n cap, i raspunse cu obisnuitai politeta, ca e mai bine ca Domina i-a fost ncredintata lui, dect unui strain. De altfel, bietul Voievod mazil se reculese si i se furisase iar n suflet nadejdea ca avutiile lui l vor scapa si de data aceasta de primejdie. Cnd, a doua zi, vineri, i se spuse ca nu i s-a aprobat rugamintea de-a ramne n Bucuresti sa faca nvierea pr intre crestini si ca sa se gateasca de drum, caci va trebui sa plece ndata, el si strnse familia si o ruga sa fie linistita si demna, pentru a nu da vrajmasilor spe ctacolul unei descurajate mhniri, care n-ar putea sa-i bucure. Iar cnd, seara, la ceasul 9, se porni tot 23 Comanda N 84 353 convoiul domnesc, si Voda Steian Cantacuzino scoborind scara de marmora a palatu lui si ntovarasi varul, cu capul gol, pna la careta, Brncoveanu, foarte linistit, i s puse: Finuk Stefan, daca aceste nenorociri snt de la Dumnezeu pentru pacatele mele , faca~se voia lui. nsa daca snt fructul rautatii omenesti, Dumnezeu sa ierte pd; dusmanii mei, dar pazeasca-se ei de mna razbunatoare a dreptatii ceresti. Si pornira caretele n noapte, sub paza lui Aga Mus-tata, ducnd cu el doisprezece p rizonieri, pe Brncoveanu, pe Doamna Maria, cei patru fii, patru gineri si una din nurori, pe Anica a lui Constantin, cu fiul ei, un plod de 7 ani. A doua zi dimi neata erau cu totii la Rusciuc, de unde fostul Domn trimise o scrisoare lui Stef an VodaJ pentru a-1 ruga mai bine zis a-i porunci sa aib grija de averea lui. Nou l Voievod al Tarii Romnesti gasi totusi ca varul sau exagereaza. El se plnse patri arhului de Ierusalim de tonul acestei scrisori: Mi-a ^cris, zice el] sa-i pazesc mo siile neschimbate, casele ui necalcatej vitele iui neatinse, 'grnele pamntuiui nemi csorate, vinurile acestui an sa se vnda ca si mai nainte la oborurj si trguri, liicr urile de tesut ale casei sa se puna la ui loc, brodaturile sa nu se piarda... Si ne-am suparat! n Constantinopol, vestea arestarii lui Brncoveanu sosj marti, 29 martie. Pentru a duce vizirului o veste att dt placuta, facuse deci curierul numai 5 zile de drum. Domnita Balasa si sotui ei Manolachi Lambrino aflau, dupa cum stirn, n c apitala Turciei, pentru a pregal nunta fratelui ei Radu cu fata iui Antioh Cante mir. Ha bai n-avca nimeni acolo de ceea ce se petrecuse n Bucuresti; n ziua aceea de Pasti, merse domnita ia biserica Patriar-1 hiei sa asculte liturghia si cnd, ia ora prnzului, se n-j toarse acasa, gasi odaile ei pline de turci ce-i luara toa ti averea, obiecte, bijuterii, bani, ridicnd-o la urma si pe e; pentru a o nchide la Ceaus Emini, temnita femeilor. Pe sotul ei l dusera la Basbachi Culi, nchisoare a debitorilor sultanului. Dintr-un raport al lui Feischmann catre consiliul de razbo i austriac aflam ca biata domnita Balass a mncat si bataie, mai multe zile n sir, pentru a mar-] iurisi ce avere o mai fi ascuns, si ca s-a gasit astfe! la ea 1 00 de pungi de galbeni si juvaiere n valoare dej 30 000 de taleri.

La 17 aprilie soseste n sfrsit convoiul prizonierilor la Constantinopol. Brncoveanu , nca plin de nadejde, se astepta sa fie dus la unul din palatele sale. Dar, tain d 354 Stambuiul de-a curmezisul, se pomeni deodata drept n {ata Celor Sapte Turnuri ves titul E dl cu le unde, dezbracat pna si de haina de pe trup, fu aruncat n cea mai n tunecoasa temnita, jos sub parnnt. Aceeasi soarta o avura si fiii si ginerii Domn ului. Numai femeile, Doamna Maria si jupneasa Anica cu copilul ei, despartiti de ai lor, fura tratate mai omeneste, fiind retinute ntr-o camera luminoasa dintr-un ul din turnuri. Se pare ca domnita Ba lasa fu mutata mai trziu si ea de la Ceaus E mini Ia Edicule, mpreuna cu mama si cu cumnata ei. ncepura caznele, pentru a face pe Brncoveanu sa marturiseasca, pna n csl mai mic ama nunt, averea lui din ce se compune, unde snt toate sculele, la ce banci din ce ta ri are banii depusi. Trei luni, patru aproape, au tinut torturile acestea: ier ro s pe piept, cercuri n jurul capului. Dar ceea ce a fost mai grozav e ca uneori er a supus la chinurile acestea fata de copiii lui, si chiar fata de Doamna Maria, despre care nu putem pricepe asiazi cum de-a putut rabda aceste orori, fara a nne buni. Pe la srsitul lui iunie, deodata fu scos de la Edicule si, mpreuna cu toata familia , instalat n palatul tarii (Vlah-Serai). S se dadu nadejdea ca va putea recapata domnia, si daca nu el nsusi, n tot cazul f iul sau Constantin. Fericit, Brncoveanu ncepu corespondenta cu comandantul Si-biul ui si cu Apostol Mnu, omul sau de afaceri, cu privire la averea pe care nca n-o ma rturisise. Scrisorile fura interceptate si visul de fericire se narui iar, dupa cteva zile de liniste. La 28 iunie fura mutati cu totii din nou la Edicule. Tortu rile rencepura, n prezenta sotiei, fiilor si a ginerilor. Se marturisira atunci alti bani, alte comori, alte juva-iere. Dar orict de multe ar fi spus Brncoveanu, turcii nu-l ma credeau. La 14 august i se fagadui eliberare a imediata si poate din nou domnia, daca arata unde a depus cele 20 000 de pungi , pe care banuia sultanul ca le are. Douazeci de mii de pungi nseamna zece milioa ne aur pe vremea aceea. Nu numai ca Brncoveanu nu avea aceasta suma depusa nicaie ri, dar nici n-o posedase vreodata. Auzind ca i se cere imposibilul si satul de attea chinuri, avu un moment de rascoala sufleteasca pe care n-o putu nrna. Blestema pe marele vizir si chiar pe sultan, umbra lui Allah pe pamnt. Pe data, n aceeasi seara, se hotar pieirea Sui. A. doua zi, 15 august, la ceasul 9 dimineata, Brnco355 Y 7 / 7 veanu, cei patru fii ai sai si ginerele Enache Vacarescu fura adusi dezbracati l a camasa n fata seraiului, pe piata care era acolo la malul Cornului de Aur, pest e drum de Galata, pe care o numesc francezii la Ponte du Serail si pe care a tran sformat-o Kemal Pasa n gradina publica. De jur mprejurul pietei erau siruri de ieniceri, care pazeau ordinea n populatia a ceea, o mare de oameni, venita sa-si potoleasca instinctul placerii bestiale dea vedea curgnd snge. ntr-un capat, n galena acoperita a unuia din chioscurile sale, sedea sultanul, privind la crimele ce ordonase. Iar n mijlocul pietei erau cei 6 condamnati. Gdele, cu sabia ascutita scoasa din teaca, gata sa secere capetele, s tatea mai la o parte. Cnd l vazu apropiindu-se, batrnul Voievod, care n chiar ziua a ceea mplinise 60 de ani, facu o scurta rugaciune, si apoi, ntorcndu-se catre fiii s ai, i mbarbata: Fiti viteji, fetii mei. Am pierdut tot ce-am avut, macar sufletele sa ni le mntuim. Capul lui Vacarescu cazu cel dinti. Apoi, pe rnd, al lui Constantin, al lui 'Stefa nita si al lui Radu mirele^ Zapacit de spaima, Mateias, cel mic un copil cu fata -lunga si slaba, paisprezece ani, se arunca n genunchi, rugind pe sultan sa fie ier tat: Da-mi voie sa-mi traiesc tineretea... Mai bine vreau sa fiu mahomedan dect sa mor nevinovat81. Chioscul sultanului fiind departe de mijlocul pietei, cuvintele copilului i fura transmise, si n nalta-i generozitate, padsahul trimise un om la Brn

coveanu sa-1 ntrebe daca ngaduie fiului sa-si schimbe legea pentru a-si pastra via ta. Inima batrnului tata se mpietrise de atta durere. Nu!, raspunse. Din sngele nost nimeni nu si-a pierdut credinta. Sa plateasca nenorocitul acesta cu viata cinste a pe care voia s-o piarda82. Si calaul reteza si capul acestui biet copil, n spatele rndurilor de ieniceri plnge au femeile. Constantin Brncoveanu ngenunche si-si pleca singur* gtul sub sabie. Cnd lovi calaul, capul ramase spnzurat de trup. Cele 6 capete fura apoi mpunse n sulite si plimbate pe strazile Stambulului. Dar l e adusera pe urma repede napoi la serai, fiindca poporul ameninta sa se rascoale. Vederea acestui macel l ntartase. Excesul de cruzime nu e pe placul musulmanilor. Trupurile fura aruncate n mare. Si s-a gasit cineva sa mearga la nchisoarea Doamnei Maria, pentru a-i duce vestea ca i-a pierit sotul si toti 356

baieti', si Doamna Maria nu a nnebunit. Domnita Balasa, Manolachi Lambrino, jupneasa Anica si micutul ci fiu erau pe ling a dnsa. ncepu nti, nu se stie prin ce mijloace -prin ngrijirea patriarhiei probabil, pescuitu adavrelor, care fura duse pe ascuns la Halki, una din frumoasele insule prinkipo , peste drum de Anatolia, n marea de Marmara. Acolo si gasira acele torturate trup uri vesnica odihna, tn vechea mnastire bizantina zidita de mparatul Ion paleologul n veacul al XV-lea si reparata de celebrul niare dragoman Panaiotachi Nicusios, n tr-al XVII-lea veac. Doamna Maria, prizoniera, nu putu fi de fata ia nmor-mintare. Soarta ei, nesigura , atrna de capriciul sultanului, care n curnd hotar ca ea, fiica si nora-sa vor fi sc lave. Printr-o sentinta a muftiului fura declarate roabe, nascute din parinti re beli, si internate n -seraiul sultanului. Era mijlocul pe carc-1 gasise padisahul pentru a putea puric mna pe ce bruma de avere s-ar mai afla dupa moartea Brncovean ului. Dar negasindu-se nimic, sentinta fu schimbata din riou, caci la ce s-ar mai tine roabele acestea n serai? Le tri-mise iar la nchisoare, nchisoare pe viata, la Bost art-gibasa. Zacura acolo toata toamna si toata iarna, sapte luni de zile. Abia n primavara, l a srsitul lui martie 1715, ob-tinura ele n sfrsit rascumpararea, n schimbul a 100 de pungi, mprumutate pe piata Starnbuluiui cu 30 la suta dobnda. es deci Doamna Maria din nchisoarea Starnbuluiui cu fata, nora si nepotul ei, nsa li bertatea n-o avea nca, caci ea fu exilata pe tarmul Marii Negre, tocmai la Kutias , n Caucaz. Ramase si acolo aproape nca un an si jumatate, pna n sfrsit o fericita m jurare i nlesni ntoarcerea n tara. Razboiul mpotriva Germaniei proiectat de marele vizir, nfaptuindu-se dupa moartea l ui Brncoveanu, se ispravi, cu dezastul armatelor otomane. Aii Pasa murise sub zid urile cetatii Peterwaradein, Timisoara cazuse n minile imperialilor, Oltenia fu oc upata de austrieci, care o incorporara imperiului lor (pacea de la Passarowitz, 1716); Stefan Voda Cantacuzino fusese, la rndiil lui, decapitat; Voda Nicolae Mavr ocordat facut prizonier n Ardeal. Pentru a nu-si nstraina complet simpatia tarii m untenesti, att de aplecata de la o vreme catre mereu nvingatorii crestini, Poarta i t rimise Domn pe dragomanul 357 Ion Mavrocordat, fratele prizonierului, cu porunca de-a se ierta si a se rechema n tara toti pribegii care se dadu-sera cu nemtii, precum si de-a scuti t ara, timp de-un an; de tribut si de biruri. Pentru ca planul lor de nalta^ clementa sa reuseasca si mai bine, turcii ngaduita Doam-i nei Maria Brncoveanu sa se ntoarca cu familia ei ] tara, unde o doreau cu totii si o a steptau, zic contempo^ ranii, cu o afectuoasa veneratie. La nceputul lui octombrie 1716 ea parasi Caucazu!] strabatu Marea Neagra pe-o corabie turceasca, debarca] la Vama, si Ia 17 ale lunii se ntlni la Razg rad, n drumul spre Giurgiu, cu noul Voievod Ion Mavrocordat, carui; i fagadui tot s

prijinul ei fata de compatriotii despre care se spera ca, vazndu-i mtrnd n tara ala turi de ea, i voi primi cumsecade. Scrise deci de acolo boierilor si mitroj polit ului ca ea, Doamna Maria a raposatului Voievod ConS stantin Brncovearm de Basa rab, dupa doi ani si jurnal tate de lipsa, se ntoarce n tara ei, aducnd cu s ine noul Domn impus de Poarta, care vine cu un decret dej amnistie catre toti ce i ce mannca pinea sultanului (noi pe-a !ui!) si cu iertarea birurilor pe -un an, nderrmm vaduva pe toti pribegii sa se ntoarca la vetrele lor s r] nimanui sa nu-i fie frica, fiindca Dumnezeu nevoind sa: piarda cu totul tara , a ales, prin pronia sa, pe principele ion Domn. La nceputul lui noiembrie, Doamna Mana era n sfr-sit din nou la Bucuresti, vaduva n enorocita si saraca, dar nconjurata de dragoste si respect. Pn,na ei grija fu sa-si asigure gospodaria, adunndu-si averile ravasite prin rrtin i straine. Pentru a putea vedea de mosiilo brncovenes-ti, de vii, de palate, ea c apata de !a patriarhul Ierusalimului tutela" pentru nepotul ei Constantin, iar pe ntru a-si asigura posesiunea proprietatii lor cHn Smbata Mare, n Transilvania, pre cum si a banilor si sculelor ramase la Viena, ceru mparatului Carol al Vl-lea sa fie pusa, cu toata familia, sub scutul protectiei sale. Cnd ispravi sa-si adune t ot ce mai ramasese de pe urma confiscarilor turcesti mai era, dupa cum se vede, o avere nca destul de frumusica nernarturisita de Brncoveanu, ea si chema fetele si ginerii si facu urr act de partaj (iunie 1717) vaznd pe dumnealor ca au ramas la m are lipsa si saracie, ca o mama fiindu-mi mila. de dumnealor, si mparte ntreg avutul pe din doua, jumatate sa fie a fetelor si ginerilor si jumatate a ei si a nepote lului. Atunci abia se putu gndi ea la aducerea n tara a ramasitelor trupesti ale sotului ei. Cu nvoirea lui Voda Hicolae Mavrocordat, ntors n tara dupa moartea fra-telui sa u Ion dar nu stim daca si cu nvoirea sulta-nului, sau poate pe ascuns, trupul lui Constantin Brnco-veanu fu adus la Bucuresti, unde fu ngropat n luna iulie 1720, n b iserica Sfntul Gheorghe, ctitoria tatalui si sotului ei. Piatra de mormnt nu are i nscriptie, dovada ca s-au facut toate n taina, nsa o prea frumoasa candela de argin t atrna deasupra acestui rnormnt, purtnd, sus, ntre doua rnduri de flori, o discreta inscriptie amintitoare: Aceasta candela ce s-au dat Ia Sf. Gheorghe cei nou lumine aza unde odihnesc oasele fericitului Domn Constantin Brncoveanu Basarab Voievod s i iaste facuta de Doamna Mariei Sale, Maria, care si Maria Sa nadajduieste n Domnu l, iarasi sa i se odihneasca oasele. Iulie n 12 zile, leat 7228 (1720). Timp de 200 de ani n-au stiut Bucurestii ca Voda Brncoveanu si are mormntul n mijloc ul capitalei. Abia n 1914, Virgil Draghiceanu, descoperind inscriptia de mai sus, a putut identifica acest ultim lacas ai nenorocitului Domn. Viata mai departe a Doamnei Maria s-a scurs destul de amarta, caci dupa cele pati mite la Constantinopol un trai fericit banuieste oricine ca aceasta femeie n-a m ai putut avea. Toata grija ei a fost sa-si creasca bine nepotul, ultimul vlastar brncovenesc, si sa mai caute prin strainatati ce-a mai putut nca ramne din banii s i sculele neadunate. Apostol Mnu, dar mai cu seama foarte credinciosul ei prieten Gheorghe Trapezuntul ngrijea de toate treburile, precum si de corespondenta Doam nei. De altfel, ntre mparatul Germaniei si vaduva lui Brncoveanu a urmat o corespond enta de srg, pe care Doamna Maria o iscalea, pe latineste: Humillissima ancila, Ma ria Brancovana, Principi Constantini reticta vidva sau cnd scria italieneste: UmilU ssima e tidelisima serva, Principesa Maria Brancovana. Aceasta, pna cnd se supara ntr -o zi, fiindca mparatul nu-i facea dreptate mpotriva Iui Apostol Mnu, care nega sa fi primit n pastrare o oarecare suma de bani (15 pungi de argint si 48 000 de tec hini). Atunci, schimbnd tonul, nvinui pe Carol al Vl-lea de partinire, spunndu-i ca din toata averea brnco-vcneasca ramasa n Transilvania nu i-a restituit dect o prea mica parte, ceea ce, fata de felul cum servise sotul ei cauza imperiala, era un lucru de neconceput. 359

Astfel, n necurmatele aceste griji pentru viitorul nepo-telului ei, si tristele a mintiri ale uneia din cele mai groaznice tragedii ce cunoaste istoria si care era u ale ei, si petrecu vaduva Brncoveanuliu anii ei din urma, pna cnd, batrna, se stins n Bucuresti, n decembrie 1729,

O astrucara fetele care mai erau n viata si iubitul, nepot Constantin alaturi de sotul ei, n acelasi mormntj din Biserica Sfntul Gheorghe.

DOAMNA PAUNA CANTACUZSNO SI FIII El n 1728 marele vornic Radu Popescu, fiul lui Hristea vistiernicul, ajuns la vreme de batrnete si satul de desertaciunea lumii, se lepada de boieria lui si, lutnd numele de Rafail Monahul, se calugari la mnastirea Radului Voda. Pustnic nu se fa cu batrmil. Mnastirea era n mijlocul Bucurestilor, n apropiere de mitropolie si de C urtea Domneasca. Veneau boierii sa-1 vada n chilia lui, mergea el nsusi prin casel e oamenilor, nsa, carturar fiind si batrn, avea nevoile de liniste pentru a-si scri e amintirile: ce s-a ntmplat n tara si n alte tari straine. Si asa a urmat el mai dep rte cronica lui Radu Greceanu, nsemnnd domniile lui Stefan Cantacuzino si ale lui Nicolai si Ion Mavrocorda. Fiind grec de origina, Mavrocordatii erau, dupa parere a lui, cei mai buni Domni, pe care i-a avut vreodata tara; iar ct despre Cantacuz ini, n-are destule cuvinte de hula mpot-riva lor, fiindca avea de ce sa-i urasca, tatal sau Hristea ind omort din porunca lui Serban Voda o dusmanie ntre neamuri, care se urca de altfel mult mai departe, la socrul lui Hristea, Gheorghe Baleanu, si la socrul acestuia, Stroe Leordeanul. Asadar, cnd e sa judecam faptele Cantacuzinilor, nu dupa spusele lui Rafail Monah ul trebuie sa ne luam. Insa amanuntele vietilor unor vremuri traite de el snt, fi reste, interesante de cercetat. De va vrea cineva, zice el, din cei ce n-au vazut pe Stefan Voda, nici au trait c u el, nici au vorbit cu el, ca sa stie ce fel au fost si ce fe de obiceiuri avea, sa citeasca aicea, ntr-aceste trei-patru rinduri, ce am scris eu pe scurt: Stefan Voda nca ar fi fost Domn laudat ca si alti Domni, avnd si chipul si cresterea cumsecade, de n-ar fi fost cu totul nestatator la toate vorbele si lucrurile lui. Fagaduia multe daruri si bani si boierii unora s altora, 361 si pe urma io a te ramneau ia desertaciune, si mai vsrtos ca era ginecolatru, asc uitnd ntru cele mai multe de Doamna-sa, nct se deschisese foarte mare poarta despre Doamna si care mergea despre partea aceea, se folosea mult. Iata deci ca aflam ntr-aceste trei-patru rnduri ca Stefan Voda Cantacuzina era gineco latru, Pantofelheld cum spuse neamtul, sub papucul nevestei. Energica a fost desigur aceasta Doamna, care purta un nume att de frumos: Pauna d ar scurta domnie a sotului ei nu i-a dat prilejul sa se foloseasca ndeajuns de nvoi rea ce avusese de a-si tine poaria rnare deschisa. Doamna Pauna era nascuta Greceanu, dintr-un vechi neam de tara, boieri mari si b ogati. Cnd, n 1714, venise la Bucuresti, n luna martie. Aii Pasa capugiul cu ciohotlarii l ui, sa mazileasca pe Brn-coveanu, si cnd n noaptea de miercuri spre joia rnare se d usese n taina stolnicul Constantin si fiul sau Stefan la conacul turcului, pentru a-1 ruga sa nduplece pe imbrohor sa i se dea domnia, desigur ca energica Pauna mpi nsese pe sotul ei la nfaptuirea acestui demers, precum iar,si este probabil ca a cu noscut dinainte toate lucraturile lui Stefan mpotriva varului sau Constantin Voda. nsa domnia odata capatata, ambitia Doamnei Pauna era satisfacuta si nu ea va fi f ost aceea care si-a mpins socrul sa persecute pe Brncoveni, sa le ia averile si sa mai prasca pe ma zi iu! Domn la Poarta cu attea scrisori Adevarate sau scornite, pna si pierdu n chinuri viata. Doamna Pauna avea o fire simtitoare. Raspunderea tragediei care se pregatea la C onstantinopol n-o fi vrut sa si-o ia n suflet. Mult trebuie sa fi fost chinuita, mult a marita si ara odihna de a vedea mereu prile socru-sau curgnd spre pieirea Brn coveanului. Un cumnat, Radu Dudescu, si un var, Constantin Stirbei, fusesera tri misi la Stambul cu noi dovezi de-ae stolnicului despre tra-darea fostului Voievod. Stirile venite dintr-acolo umpleau Bucurestii de groaza. Se aflase de nchiderea, n cele Sapte Turnuri, a mazilului Domn, a Doamnei lui, a fiilor, a ginerilor, a n urorii si a nepotelului, nevinovat copil de 7 ant. Se auzea ca erau schingiuiti, c-o sa fie omorti. Doamna Pauna nu mai putu rabda. O nnebuneau presimtirile unei catastrofe de nenlat

urat si de care se simtea, pna la un punct, raspunzatoare. Lund cteva femei cu ea, porni n tinutul Vlcii, la mnastirea Dintr-un Lemn, -sa se nchine 'la o icoana a Maic ii Domnului si sa 362 mai caute putina odihna, sa-si mai alunge gndurite. Dar i era inima prea mbie si ta de griji si-i era firea prea simtitoare. Se ntrnpla un fenomen, pe care-! numim n oi astazi telepatie, vedere la distanta, nsa n care ba'trnii ' vedeau numai mna fui Dumnezeu, n dimineata zilei de \ 15 august, Simta Maria, pe cnd Brncoveanu si fiii lui t erau omorti pe piata seraiului din Consta n ti no pol, Doamna ^ Pauna i vazu tocmai de ia rrunastirea ei din fundul muntilor Vicii. O apuca o nemaipomenita cr iza de isterie: tipete, pinsete, lesinuri, o nevoie mare, de facea toate grozaviile. Un acces de nebunie care a tinut citeva zile. Stefan Voda, ndragostit de nevasta fui, auzind cee ntmplate si nesocotind ca a venrt bataia lui Dumnezeu de-i plateste dupa faptele sale, a banuit pe o sora a mne-sa, matusa calugarita de multi ani, c a ea ar fi facut farmece cu ate muieri, de-au ajuns-o nevoia. Fara multa vorba, mu ierile fura spnzurate, iar maica Olimpia matusa fu dusa Ia alta minastire si zidit a ntr-o chilie. O lasa sa moara, batrna, de foame si de asfixie, pentru ca Doamna Pauna n-avea cugetul curat. Istoria lumii este istoria crimelor omenesti, spunea cu dreptate Voltare. Si apoi, fiindca toate se uita, Doamna se ndrepta si se ntoarse la Bucuresti, desc hiznd iar poarta Curtii ceior care pofteau bogatii si mariri. Domnia lui Stefan Cantacuzino a fost putin nsemnata si s-a terminat repede, fiindca a facut aceleasi greseli de care nvinuise pe altii. Poarta decla rase razboi Venetiei pentru a redobndi Moreea, si-si pusese de gnd sa recu cereasca Belgradul si Timisoara. Ba dupa primele succese din Grecia, nsumetindu-se ca ntotdeauna, se gn-> dea- la un nou asediu al Vienei. Stefan Voda, ca unchiul ' sau, ca varul sau, se ddu din partea nemtilor, sfatuit t fiind mai ales de tatal sau, cu care statea cei putin la saptamna o data, noaptea trziu, de vorba. Ce s-o fi petrecut n capul batrnului stol nic nu se poate bine lamuri. Pe f rate-sau, Serban-Voda l omorse fiind ca fusese al rusilor si acum el sfatuia pe fiu-sau sa tradeze pe turcii acest ia, Ia care ar fi crezut ca tine ca la ochii din cap. Lucrurile s-au aflat. A postol Mnu din Brasov, altii, din Bucuresti, din Stambul, 1-au prit sultanului . Acesta nu mai astepta sa fie nti declarat razboiul si apoi sa scoata di n scaunul Munteniei pe un orn devenit suspect. i trimise ndata un capugiu cu porunca de m