Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În prefața pe care a semnat-o, Ion Simionescu scria: „Fără nici un păcat se poate
spune că viața satelor nu este îndeajuns de bine cunoscută. Dela ele ar fi trebuit să
plecăm în toate; numai așa am fi căpătat o orânduire temeinică a treburilor obștești…
Cunoaștem satele ca prin sită. Din vremea lui Haret, omul de stat cu o însuflețire
sinceră pentru ridicarea și cunoașterea satelor, s-a început să se tipărească scurte
monografii despre sate. Erau săvârșite însă fără normă generală de conducere. Abia
în timpurile din urmă, prin activitatea echipelor pornite de la «Fundația Principele
Carol» (echipele lui D. Gusti - n.n.), s-a dat un temeiu științific cercetării satelor”.
Rândurile acestea scrise acum 84 de ani confirmă suplimentar nevoia noastră, a
contemporanilor, de a ne apleca mai mult asupra universului rural, întărind și în acest
mod inspirata alegere a anului 2019 de către Biserica Ortodoxă Română drept An
omagial al satului.
În 1935, cei aproape 1.100 de locuitori ai micului sat Crivina erau înfățișați de autor
ca fiind oameni caracterizați de hărnicie și ambiție, căci „în dorința de a agonisi, de a
întrece pe vecin în port și gospodărie, crivinenii au dus faima construcțiilor de șosele
nu numai în județul nostru, ci și mai departe în Ialomița, Vlașca, Dobrogea”. Bărbații
sunt comunicativi, crivineanul este întreprinzător și energic, iar „femeile mai guralive
se-ntrec în intrigi și cancanuri, pe cari le pun la cale stând la taifas, pe marginea
drumului, în zile de sărbătoare... flăcăii și fetele mari au pe buze totdeauna râsul,
cântecul și gluma, la horă ca și în toiul muncii”.
Caracteristicile morale ale țăranilor din Crivina sunt grevate de sentimentul moral mai
curat decât la orășeni, iar sentimentul onoarei și al demnității, respectul cuvântului
dat și simțul omeniei sunt calități care se mențin pe primul plan. Despre sentimentul
religios al localnicilor autorul scrie: „Poți vorbi de istoria poporului român fără să
pomenești de rolul bisericii sale în decursul vremii? Legea strămoșească, credința, a
făcut pe români tari în zile grele, le-a înălțat sufletul, le-a hrănit inima cu răbdare,
bunătate... Cazania a fost pivotul care a păstrat limba moș strămoșilor noștri. Din
amvonul bisericii s-au ridicat glasuri cari au trezit conștiința națională. În Crivina,
credința creștin-ortodoxă are rădăcini adânci și nesdruncinabile. A avut Crivina obraji
bisericești cari au făcut cinste bisericii și neamului”.
Un apostol al satului
Un astfel de exemplu este oferit de autor în persoana lui Nicolae Popescu (1855-
1922), preot din 1875 și învățător al satului din 1888, pe care îl definește ca fiind „un
adevărat apostol al satului, căruia i-a închinat energia și munca sa cinstită și conști-
incioasă, slujind biserica aproape o jumătate de veac (47 de ani), iar școala, timp de
24 ani. Dela 1875 și până la 1922, satul Crivina a cunoscut vădite progrese sub
inițiativa și îndemnurile acestui om de bine”.
Așa cum reiese din cele câteva rânduri dedicate acestui slujitor al Domnului, preotul Nicolae
Popescu a fost cel care a clădit un local de școală pe cheltuiala sa, a înființat biblioteca școlii,
în 1905 a înființat cursurile de adulți, corul bisericesc și șezătorile săptămânale. Tot prin
strădania sa a fost înființată, în 1904, și Banca Populară Crivina. Părintele Nicolae Popescu a
creat, de asemenea, un atelier de lucru manual, devenit faimos. Obiectele lucrate aici cu elevii
și sătenii au ajuns chiar la marea expoziție jubiliară din 1906, când s-au sărbătorit 40 de ani de
domnie ai regelui Carol I. Obiectele din Crivina au primit medalia de aur.
Peste ani, venerabilul apostol al satului avea să mărturisească faptele vredniciei sale: „La
începutul carierei mele nu se afla în sat nici local de școală, nici mobilier, nimic. Toate
acestea s-au făcut cu spesele mele, fără a fi ajutat de nimeni”. Ceea ce este frapant este și
faptul că, în perioada interbelică, satul Crivina se bucura în continuare de oameni remarcabili:
învățători și preoți tineri care au zidit o școală și o biserică nouă, ducând mai departe
prestigiul condiției lor.
Monografia satului Crivina surprinde un sat românesc în tranziția spre modernitate. Este
cumva pe aceleași coordonate cu Siliștea Gumești, satul descris așa de frumos de Marin Preda
în celebra sa carte „Moromeții”. Cu deosebirea că Preda surprinde țăranul și problemele sale
într-o lucrare de ficțiune, publicată în a doua jumătate a secolului XX, în timp ce cartea
despre Crivina prezintă realitățile obiective ale satului, utilizând canoanele și metoda
monografică.
Lucrarea învățătorului Gh. Bănuță confirmă faptul că în acea lume de ieri, Biserica și școala
dădeau adevărata lumină satului românesc, prin apostolatul făcut de către preoți și învățători.
Galerie foto: