UN EPISOD DIN VIAȚA HAIDUCULUI ADAM NEAMȚU

Despre haiducul Adam Duma (poreclit Neamțu pentru faptul că purta haine după
model occidental, nu straie țărănești), a scris Damian Izverniceanu (n. 1883 - m.
1935), scriitor născut la Ciclova Montană , fost profesor de literatură la liceul
"general Dragalina" din Oravița. Scriitorul era bufan de origine, adică oltean după
strămoșii care au venit în Banat din părțile de nord ale Olteniei, din zona Novaci.
Chiar marele istoric Nicolae Iorga îl aprecia mult și l - a numit în cartea sa
"Oameni cari au fost","un Agârbiceanu al Banatului" (referire la romancierul
ardelean Ioan Agârbiceanu).
În copilăria mea, pe la vârsta de 13-14 ani am citit cartea lui Damian
Izverniceanu intitulată: "Povestea lui Adam Neamțu". O poveste, în parte
adevărată, ce relata viața și faptele haiducului, plină de farmecul descrierilor în
care autorul excela. Haiducul Adam Neamțu era originar din satul Slatina Nera și
în tinerețea sa a fost învățător de țară, înainte de a apuca calea haiduciei.
Legendarul haiduc „a lotrit” în zona de munte a Banatului și văile Carașului și
Nerei. De asemenea, potecile și pădurile rămuroase ale munceilor Vârșețului au
fost martore ale umblării și străbaterii lor de ultimii haiduci bănățeni pentru ca
după curmarea în ștreang între anii 1868 – 1870 a vieții vestitului căpitan de
„ lotri”să ne vorbească denumirile locurilor care îi poartă numele și cele așternute
pe hârtie de scriitorul Damian Izverniceanu.
Îmi vine în memorie un episod din acea carte pe care țin totuși să - l amintesc
fiind legat de un fapt real , petrecut la timpul respectiv în Ilidia, sat vecin
Socolariului, satul meu natal.
În Ilidia trăia un anume Iosif Catina (Iosum Căcina) pe care, Adam Neamțu l-a
ajutat mult înainte de a fi prins, judecat și condamnat la 20 ani de pușcărie. Ieșind
din închisoare, fiind marcat de timpul petrecut aici și destul de înaintat în vârstă
( peste 50 ani ), merge la Iosif Catina pentru a-i cere un ajutor material. Acest Iosif
Catina ajunsese un om bogat cu stare materială bună și mulți bani. Dădea bani cu
camătă sătenilor lui , chiar și celor mai săraci, păstrând la el obligațiile bănești date
acestora. Pe deasupra, nu avea nici copii, doar pe soția sa, Vida.
În scurta lor discuție, respectivul Iosif Catina nu îl recunoaște pe Adam Neamțu,
ba, mai mult, îi spune că nu a auzit de el, niciodată. Văzând la el atâta nimicnicie
sufletească, haiducul Adam Neamțu se revoltă în sinea sa , pleacă prin satele din
jur pe la foștii săi ortaci de haiducie și își adună din nou ceata. După câteva luni
bune, în toamnă, spre seară, odată cu venirea carelor încărcate de recoltă, se
strecoară în curtea bogatului Iosif Catina și ceata de haiduci. Casa lui era ca o
cetate cu ziduri înalte, groase și poartă solidă, plină cu ferecături metalice.
Văzându-se ajunși în curte, haiducii închid poarta și Adam Neamțu apare în fața lui
Iosif Catina.
Acesta când îl vede, îngălbenește la față și are loc un scurt dialog între ei:
"- Bine ai venit, Adame! "
"- Ticălosule, acuma mă cunoști! "
Apoi spune ortacilor să-l lege, să-l așeze culcat între două scaune lungi, cu
spetează înaltă. După un interogatoriu sumar, află de obligațiile bănești pe care le
aduce soția, Vida. Înainte de a termina ce aveau de făcut, Adam Neamțu trimite pe
doi dintre ai săi să urce pe zidurile curții, să sloboadă două focuri de pistol și să-i
anunțe pe sătenii care deja începuseră să se adune în jurul porții și să le spună că
din acea seară, nu mai au nici un fel de obligații față de Iosif Catina. Treaba
haiducilor cu Iosif Catina se termină astfel: toate obligațiile bănești sunt puse pe
pieptul și în jurul corpului, topesc toată untura pe care au găsit-o în gospodăria lui,
o toarnă peste el și apoi i-au dat foc. Acesta a fost sfârșitul cumplit a lui Iosif
Catina. Precizăm și un amănunt nu lipsit de importanță: Biserica ortodoxă din
Ilidia are și în prezent un gard din fier forjat pe a cărui poartă de intrare în curtea
bisericii se află inscripția : "Donat de Iosif Catina și consorții lui; anul: 1866 ".
Dovada este faptul că Iosif Catina a fost o persoană reală și că era în viață în anul
de grație, 1866.
În încheiere, amintim și câteva importante evenimente istorice legate de acele
vremuri:
Tot în acest an are loc detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza - 11 februarie
1866 și venirea ca domnitor al României a prințului Carol I de Hohenzolern -10
mai 1866.
Cu un an înainte, în data de 6 iulie 1865, are loc prin decret imperial semnat de
împăratul Francisc Iosif I, reînființarea episcopiei Caransebeșului în scaun
episcopal cu ierarhie de origine română; primul episcop al episcopiei
Caransebeșului a fost Ioan Popasu, protopopul Brașovului.
La un an după, pe data de 5 februarie 1867, se creează statul dualist Austro-
Ungaria în urma căruia este anulată autonomia principatului Transilvaniei și
încorporarea acestuia, alături de Banat la regatul Ungariei.

ION GRECU
Puscăria imperială din Oravița unde a fost închis haiducul Adam Duma Neamțu.