DEALURILE CICEULUI CULMEA CETATII CETATEA CICEULUI

ASESZARE GEOGRAFICA - Dealurile Ciceului reprezinta o subdiviziune a Podisului Somesan si se desfasoara in partea de Vest a judetului Bistrita - Nasaud avand ca limite la est valea Ilisua, la vest valea salatrucului, la nord ulucul depresionar de sub culmea Breaza, continuindu-se prin Agriesel Moliser - Sendroaia - Cireasi, cu ulucul de sub Tibles. La sud limita o constituie culoarul Somesul Mare.Ruinele cetatii Ciceului se gasesc pe Culmea Cetatii, pe un promotoriu eruptiv al varfului Ciceu Spanzului, la 14 Km nord de localitatea Ciceu Mihaiesti. CAI DE ACCES - Cel mai scurt drum spre Culmea Cetatii si spre Cetatea Ciceului porneste din satul Ciceu Mihaiesti. La Ciceu Mihaiesti ajunge DN17(Dej-Beclean-Bistrita-Vatra Dornei),cu trenul , pe linia Dej-Beclean-Bistrita. Coborind in gara Ciceu Mihaiesti se vede spre nord Culmea Cetatii si vf. Ciceu Spanzului pe care se afla ruinele. Urmam marcajul punct galben si ne indreptam catre sat. De aici pleaca un drum neasfaltat care trece prin satul Lelesti si ajunge in satul Ciceu Corabia La iesirea din Lelesti traseul spre cetate se ramifica in doua variante care ajung in Poiana de sub Cetate: *spre dreapta, urcand pe interflufiu, continua marcajul cu punct galben; *spre stanga, marcaj triunghi galben se insinueaza drumul neasfaltat pana in Ciceu Corabia si de acolo spre dreapta pana sub cetate. GEOLOGIA SI RELIEFUL - Dealurile Ciceului inclina de la nord la sud, iar relieful este reprezentat prin cueste si suprafete structuratle modedlate in gresii, argile maronoase si nisipuri de virsta *iocena. O ciudatenie geologica o constituie prezenta nucleului eruptiv de riodacitate in masa se sedimentar, care se explica prin faptul a ecoul eruptiilor neo ene din Oas - Gutii s-a resimtit pana aici. Astfel, magma a incercat sa erupa, dar neavand destula forta a ramas incatusata in rocile sedimentare sub forma unui neck, orientat NV-SE, care reprezinta Culmea Cetatii si analizeaza virfurile:Secaturile, 799,9 m(atitudinea maxima),Magura 758,1m si Ciceu Spanzului 678,1. Din rocile dure magmatice localnicii au confectionat din vechime pana astazi pietre de moara. CONDITII CLIMATICE - Aceasta zona se caracterizeaza printr-un climat specific dealurilor, cu temperaturi medii anuale de 700-800mm. Vanturile dominante sunt cele dinspre vest, patrunse prin poarta Somesana. Apele - Reteaua hidrografica este slab organizata, fenomen tipic regiunilor de deal. Totusi sub culmea Cetatii isi au obirsiile Lelestiului si afluenti ai Reteagului. Debitul acestor piraie este in parte mic. Apele subterane freatice sint cumulate in depozitele miocene iar sint la mare adincime si au debitul mic, de aceea izvoarele din aceasta zona sint putine. Mentionam izvorul situat pe interfluviul vestic, deasupra piriului Lelesti, intre satele Ciceu Mihaiesti si Lelesti. izvorul din poiana de sub cetate si cele doua izvoare ascunse in padure la baza grohotisurilor de sub abruptul dealului Magura. Calitatea acestor izvoare este buna. VEGETATIA SI FAUNA - Vegetatia acestei regiuni este reprezentata prin pasuni si finete care ocupa suprafete mari si prin paduri de gorun care brodeaza mai mult interfluviul dintre vaile Lelesti si Reteag si Culmea Cetatii. Alaturi de gorun se asoceaza carpenul, jugastrul, artarul trilobat, paltinul de camp, ciresul, marul paduret, parul paduret, salcamul, plopul, mesteacanul, iar in vestul Culmii Cetatii se alatura si fagul. Sub vf. Secaturile este o plantatie tinara de pini. in vai apare aninul, plopul si salcia capreasca. Dintre arbusti mentionam alunul, maciesul, paducelul, cornul, lemnul cainesc, socul si murul, mai ales la periferia padurii. La parterul padurii intalnim diferite ciuperci: buretele alb, vinetica, galbiorii, palaria sarpelui. Flora are ca reprezentanti vinarita, laptele cainelui, urzica, firuta de padure, fragul etc. Pe stancaraiele abruptului sud estic al dealului Magura ride la soare urechelnita, cufrunzele in rozeta, flori roze si petale dispuse stelat. Prin poienile si padurile acestei zone vom intalni iepurele, vulpea, veverita, mistretul, cerbul, caprioara, ciocanitoarea, cinteza, mierla, sturzul,corbul. In locurile insorite poate fi vazut gusterul.

Cetatea Ciceului i mprejurimile sale n adnotrile lui Ion Pop Reteganul

Cercetrile muzeografului Aurelia Florea, de la Muzeul memorial Ion Pop Reteganul din Reteag, dar i cercetarea d-lui prof. dr. Vasile Filip, din Bistria, ne scot n eviden c, paralel cu activitatea de nvtor, folclorist i publicist, Ion Pop Reteganul, a fost un minuios i pasionat istoric, care de cte ori gsea o denumire i explica etimologia i istoricul ei. Pasiunea pentru istorie i patrimoniul local l determin n anul 1904 s-i scrie o scrisoare marelui istoric Nicolae Iorga, prin care l invit la Reteag s mearg mpreun la Ciceu, sus la cetate, la tefan Vod, la dreptatea cea veche de demult, dac la vara viitoare ai fi bun s m caui, nu att pentru mine, ct mai mult pentru ruinele i mprejurimile Ciceului. n aprilie 1905, Reteganul moare i Nicolae Iorga, n volumul Oameni care au fost noteaz: i ni i s-a fcut voia. La Ciceu nu vom merge niciodat, dar dac este ceva dup via, tot l voi vedea cndva, acolo unde el a crezut c pleac spre a aduce stpnului de la Ciceu vestea durerii necurmate a poporului su nenorocit!. Despre cetatea Ciceului, Ion Pop Reteganul noteaz urmtoarele: Ciceul este un deal mare din care ori se taie piatr de moar, cele mai bune din ara Ardealului. Odat a fost n vrful dealului Ciceu. Castelul Ciceu care fu dat din partea lui Matei Corvinul, regele Ungariei, drept semn de mpcciune lui tefan cel Mare, domnul Moldovei, dimpreun cu castelul, Cetatea de Balt i a Bolovanului n inutul secuilor. Ciceul fu n domnia domnilor moldoveni pn n timpul lui Petru Rare. Acest domn, tiu c ntr-o vreme nu numai c inea Ciceul, dar nc pretindea ajutor material i financiar de la Zapolia i Bistria, cci, zicea el cu superbia nvingtorului, zace ntre castelul meu Ciceu i ntre patria mea Moldova. Referitor la istoricul Cetii Ciceului noteaz o legend a uriailor despre care se spune c au stpnit cetatea i erau aa de mari de n cteva minute erau din Ciceu n Cluj dup sit de cernut fin de mmlig, apoi venea prin Ocna Dej i aduceau sare i, dei muierile puser oala de mmlig de odat cu plecarea lor, totui apa nu prindea a fierbe pn ei erau acas cu sita din Cluj i cu sarea din Ocn. Tot pe seama uriailor e i istoricul izvorului din satul Cuzdrioara, de lng Dej, La Buna: care se spune c este adus de acetia (de uriai) chiar din Ciceu i e att de puternic izvorul, de umple fntna pn la suprafaa pmntului i d apa afar de se face prua. Cnd s-a apropiat sfritul veacului uriailor, de nceput a se ivi oamenii pe pmnt spune o alt legend notat de Reteganul iei o fat de uria la larg i vzu sub viile Reteagului un om arnd cu 6 boi, ea mirndu-se de vedere, lu n ur boii cu plugul, cu plugarul i-i duse la tatl su cu vorbele:

Uite tat, c vermuii scormonesc pmntul!, iar tatl su i-a zis: mergi dragu tatii i-i pune de unde i-ai luat,. C acetia vor moteni pmntul, iar nu noi. n adnotrile sale mai gsim i existena unei fntni spate n stnc (Fntna Doamnei), despre care se spune c i acesta este un lucru urieenesc, dup prerea oamenilor. Pasiunea pentru istoric i istoriografie l determin pe I.P. Reteganul s noteze i unele istorioare i obiceiuri ale localitilor din jurul Ciceului: La poalele estice ale Ciceului sunt sate pur romneti: Giurgeti, satul acesta a avut de judei (evrei), chiar i notarul e judeu; locuitorii se ocup cu agricultura i tierea pietrelor de moar. Sunt oameni istei i vestii butori de rachiu. La est de Giurgeti e satul Negrileti, iar sat romnesc, are ns i cteva familii de jidani. Negriletenii sunt oameni proverbiali de istei. Ei au scos luna din balt cu crligu; i apoi se mai pstreaz acel proverbial crlig. De la Negrileti spre nord e satul Ambriciu (Breaza), sat pur romnesc. Oamenii in multe srbtori ca i negrileenii i au o fire original: ce le vd ochii nu le prea las minile. Despre ambricieni i suceni (locuitori ai satului Suciu de Sus) a ieit proverbul: Ei tiu calul cnd se fur/ Cnd e mgur i bur. Reteagul un sat de locuitori amestecai, romni cam 1200, apoi unguri, armeni, jidani i igani, toi cam la 800. Reteagul este situat ntr-un loc foarte frumos n esul Someului Mare. Hotarul lui e productiv, ap are destul i bun, srtur nc are, de lemne doru nu duce; din aceast cauz c-au ncuibat atia strini nct rmas-a proverbul: Cine bea ap din Valea Reteagului, nu mai merge de acolo. Despre localitatea Uriu, care pe vremea aceea se numea Uriu de Sus, noteaz: E un sat chiar spre est de Reteag (ungurete Felor (Urisosul), care n ungurete ar fi Paza de Jos. Posibil c aici fur pazele din sus i din jos a castelului Ciceu: cea de sus care-i aducea vestea de la Moldova prin Bistria i cea de-a doua care comunica cu Ungaria peste Dej i Baia Mare, pe de alt parte. Dup cum ne-a prezentat d-na prof. Aurelia Florea, n casa memorial Ion Pop Reteganul se afl i alte documente care merit vzute i studiate, dar despre toate aceste ntr-o viitoare comunicare. Ct despre alte aspecte de cultur popular n preocuprile lui Ion Pop Reteganul sunt cele legate de ruralitatera arhaic n basmele lui, culese din zona transilvan i mai ales din zona Reteagului, lucru descris cu profesionalism de ctre prof. dr. Vasile V. Filip din Bistria n recenta sa carte Eseuri etnologice (Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008( n care domnia sa afirm Culegerile sale se constituie ntr-o adevrat epopee a lumii satului ardelean.

Ciceu, cetatea necucerita

Din Beclean, linie dreapta pina in Ciceu-Mihaiesti, atestata documentar inca din anul 1405, una din cele mai vechi asezari ale judetului, cu dovezi arheologice care indica faptul ca zona ar fi locuita inca din epoca bronzului. De acolo urmam indicatorul spre Lelesti, si apoi spre Ciceu-Corabia. Acolo sus, pe dealurile de la intersectia dintre teritoriul localitatilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgesti si Dumbraveni, este situata Cetatea Ciceu. Desi in limita de judet al Bistritei-Nasaud, ea este mai aproape de municipiul Dej, la 20 km nord-est de acesta. Ruinele se gasesc pe Culmea Cetatii, pe un promotoriu eruptiv al virfului Ciceu Spinzului, la 14 Km nord de Ciceu-Mihaiesti. Ceva informatii despre cetate mai gasesti cu greu prin enciclopedii folclorice sau carti de istorie, indicatoarele sau marcajele turistice sint rare si sterse de timp si de vreme, asa ca aparitia, la un capat de pod a unei table ruginite cu "spre cetate" e un semn bun. Vremea rea stringe oamenii pe linga case, asa ca mai primim o indicatie, "sus in padure la cruce, sa tineti dreapta ca drumua duce pina la cetate." In mod sigur pina in poiana cetatii, unde, o data pe an, in luna august, totul prinde viata. Atunci localnicii organizeaza Serbarea Cetatii, eveniment ca orice petrecere cimpeneasca, cu muzica, povestiri istorice, mititei si bere. Din pacate dovezile ultimei se pastreaza mai bine decit ne-am dori, desi autoritatile fac eforturi sa pastreze zona cit mai curata. Din poiana, drumul porneste intortocheat printre stejari catre cetate. La un moment dat, in stinga, un jgheab de apa, fintina din care se mai vad acum citeva parti sfarimate. Se vad imprastiati si acoperiti cu muschi si licheni, chiar si bolovanii ce au alcatuit odinioara zidurile de aparare, intinsi acum pe o raza de peste un kilometru de jur- imprejurul cetatii. Esti pe drumul cel bun. Asa indica si vopseaua in alb si galben a marcajului turistic, acolo unde se mai vede, adica in vreo doua locuri. Nici ploaia, nici norii josi, si nici vintul, toate elemente specifice codului, ironic poate, galben anuntat de meteorologi nu ne ajuta. Si, desi ne invirtim pret de citeva ceasuri pe toate drumeagurile si cararile din zona, marcate sau

nu, nu reusim sa gasim drumul catre cetate. Un adevarat punct strategic. Greu de gasit, greu de ajuns si mai greu de cucerit. Imposibil. De altfel, singura modalitate de a cuceri fortareata era asediul prelungit, de luni de zile, in asteptarea ca cetatea sa fie predata din lipsa de alimente. O spune istoria locului, potrivit careia, dupa invazia tatarilor asupra Ungariei, la 1241, regele Bela al IV-lea si urmasii sai incurajeaza construirea de cetati pe intinsul regatului, cu scop de aparare in calea navalirilor viitoare. Astfel, in zona Ciceului se ridica o cetate, care, in 1489, este daruita de catre Matei Corvin lui Stefan cel Mare, dupa moartea caruia aceasta trece in stapinirea lui Bogdan, Stefanita Voda, si in 1530 sub cea a lui Petru Rares. Suparind inalta Poarta, in 1538 Petru Rares fuge din calea sultanului Soliman si se refugiaza la Ciceu. Profitind de conflict, voievodul Ardealului, Ioan Zapolya, incepe asedierea cetatii, care, dupa patru luni este cedata de domnul moldav. Acesta din urma, pleaca la Constantinopol pentru tratative cu Sultanul, se bucura de admiratia lui Soliman pentru dirzenia dovedita, urca din nou pe tronul Moldovei la inceputul lui 1541. Spre sfirsitul anului Petru Rares incearca reluarea in stapinire a Ciceului, dar regina Isabela a Ungariei da ordin la 2 iunie 1544 ca sa fie darimata cetatea pentru a nu ajunge in miinile moldovenilor. De-a lungul vremii, lucratorii adusi de la minele din Valea Rodnei au distrus fortareata si, desi zidurile nu au fost naruite pina la temelii, o parte a fortificatiei putind fi vazuta si astazi, distrugerea cea mai insemnata de datoreaza populatiei locale care a taiat pietre de moara din stinca pe care se ridica odinioara mindra cetate. Legendele legate de aceste locuri sint multe si includ comori, zine, vrajitoare, oameni cu mintile ratacite fiindca au atins cu mina comoara lui Rares, clopote de sute ani de care si-au ales biserica unde sa cinte, precum cel care acum odihneste in Dumitra. Renuntam, invinsi, nu avem patru luni sa stam la poalele cetatii. Ridicam privirea spre nori rugindu-i sa plece. Ne asculta, si pentru citeva clipe putem vedea cetatea. O zarim ascunsa in spatele unei stinci, camuflata parca intre frunzisul des al copacilor si firisoarele de apa. Cenusiul pietrei se contopeste cu cel al stincii si al scoartei de copac. Peste tot se asaza o picla alba si stropi mari de ploaie, peste piatra, peste istorie si legende. Ramas astazi din falnica cetate stinca sfarimata, bolovani mari, un fragment de zid, situat pe latura nord-estica de aproape opt metri inaltime, reconstruit in 1927, un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei, in partea de sud-vest, la baza fostelor ziduri si fundatiile acestora. Singurul martor al secolelor de glorie a Cetatii e aparat de zidurile Muzeului de Istorie din orasul Dej si reprezinta un relief in piatra cu stema Moldovei din vremea lui Bogdan cel Orb.