Istorie[modificare 

| modificare sursă]
Practic, nu există un document care să ateste cu siguranță începuturile localității. Sursele vremii
amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai
important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici
ai Mănăstirii Sinaia, primul cătun - Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai
târziu: Bușteni, Poiana Țapului și Azuga.
Valea Prahovei a avut mult de suferit în timpul ocupațiilor austriece din 1783 și 1854 și în
timpul Primului Război Mondial.
Înainte de 1782, singura locuință, „Slonul de piatră”, era cel mai mare han din zonă, situat pe locul
Zamorei de azi, unde se opreau negustorii pentru a se ospăta, odihni și adăpa caii.
În 1790 se spune că locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”,
terenul nefiind locuit, dar presărat cu gropi.
Primele case se construiesc în 1793 de către Vasile Drăguș, Niță Enache pe Valea Albă. Abia
în 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și
calea ferată care fac din locul strâmt un centru vital al transportului.[necesită  citare]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al
județului Prahova. Bușteni ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi,
Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru
școala care funcționa din 1865 și în care în 1892 învățau 90 de elevi (din care 30 de fete). În 1882,
s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de
împachetat și pentru tipar. Existau deja câteva hoteluri și se puteau închiria vile de către turiști.[8]
Tot în acea vreme apare fenomenul ce va spori faima stațiunii – schiul – datorită căruia a fost
posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și astăzi, dovada fiind
numărul mare de turiștil care vin să se odihnească aici în ambianța plină de farmec a vilelor, atunci
când vor să scape de „zăpușală și praful orașelor”. Prin anii 1907-1908, tinerii ce veneau în vacanță
din străinătate aduc cu ei moda schiului, a „alunecatului pe patine de lemn, bob și sanie” la Sinaia și
la Bușteni pe Valea Albă și Coștila.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Crucea eroilor români din Primul Război Mondial

În orașul Bușteni se află Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial (1926–
1928), aflată pe vârful Caraiman, monument istoric memorial sau funerar de interes național. În fața
gării se află statuia caporalului Constantin Mușat „Ultima grenadă” (1928), monument de for public
de interes național. Tot de interes național sunt și Casa-muzeu „Cezar Petrescu” (1914–1918)
și castelul Cantacuzino (1910), ansamblu alcătuit din castelul propriu-zis și parc.
În rest, alte opt obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca
monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt monumente de arhitectură: casa de cultură (1887,
reconstruită în 1986; fostă școală și bibliotecă orășenească); casa Alexandru Popescu; Căminul
Preoțesc; vila „Leonida” (începutul secolului al XX-lea); vila Borneanu (1910, astăzi grădiniță); vila
Aura Buzescu (1920); și fabrica de hârtie (1880), ansamblu alcătuit din halele de producție (unele
din 1880, astăzi ateliere mecanice, altele din 1920–1940, astăzi săli de sport), casele de serviciu din
incinta fabricii (1920), anexele gospodărești (1900), blocurile muncitorești (1880) și colonia
muncitorească (1900). Al optulea obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, este casa
esteticianului și filosofului Tudor Vianu (secolul al XIX-lea) aflată în localitatea Poiana Țapului.