Olimpia Pancaricean

Contribuþie la istoria Banatului

MÃRGHITA
Pagini de istorie culturalã
Orice reproducere - integralã sau rezumativã - a acestei cãrþi nu este
permisã fãrã acordul scris al Editurii ICRV, implicit al autorului.
 OLIMPIA
PANCARICEAN

MÃRGHITA
Institutul de Culturã
al Românilor din Voivodina

EDITURA ICRV
Biblioteca Monografii
Colecþia Caiete

C
C

Colecþia Caiete
a fost întemeiatã în anul 2009
 Olimpia Pancaricean

MÃRGHITA
PAGINI DE ISTORIE CULTURALÃ

CONTRIBUÞIE LA
MONOGRAFIA SATULUI

Prefaþã
Dr. Mircea Mãran

Zrenianin
2009
 Referenþi
Prof. Rodica Almãjan
Prof. Rodica Ursulescu Milièiæ
 Pre faþã

F
enomenul cercetãrii monografice în Banat (ne referim aici
la localitãþile rurale bãnãþene cu populaþie româneascã) a
apãrut spre sfârºitul secolului al XIX-lea, avându-ºi
debutul în "Monografia localitãþii Mãidan" scrisã de Sofronie
Liuba, ºi cuprinzând, în curând, ºi localitãþile aparþinãtoare azi
Banatului sârbesc, printre care "Monografia comunei Alibunariu",
alcãtuitã de Teodor Petriºor (1896) ºi "Monografia comunei
Roman-Petre (Petrovosello) 1808-1908" scrisã de Nicolae Penþa
(1911). În timp ce în partea Banatului care în urma Marelui
Rãzboi a fost încadratã în statul român numãrul monografiilor
sãteºti a început sã creascã considerabil deja în perioada interbe-
licã, românii din pãrþile vestice ale Banatului, încadraþi în statul
iugoslav, nu vor reuºi în aceeaºi perioadã sã publice nici un volum
de acest fel, situaþie prezentã ºi în primele decenii ale Iugoslaviei
postbelice (cu excepþia studiului monografic referitor la românii
din Vârºeþ, publicat în Lumina, nr. 3/1952 de Todor Milovan ºi,
ceva mai târziu, în 1969, a "Monografiei corului din Coºtei" de
Marius Bizerea ºi Viorel Selejan). O nouã epocã în ceea ce priveºte
monografismul sãtesc în Banatul sârbesc o deschid Costa Roºu ºi
Pavel P. Filip, publicând în 1976 monografia "Begheiþi (Torac) -
pagini din trecut ºi de azi", pentru ca, în special în ultimele douã
decenii, numãrul lucrãrilor monografice în care este descrisã o
localitate ca întreg, sau doar unele aspecte ale vieþii sãteºti de la noi
(biserica, ºcoala, activitatea culturalã etc), sã creascã considerabil.
În momentul de faþã, sunt foarte rare localitãþile noastre care sã

7
nu bucure mãcar o lucrare monograficã, mai mult sau mai puþin
calitativã, scrisã de cercetãtori ºtiinþifici, de publiciºti, sau, pur ºi
simplu, de oameni care îºi iubesc satul ºi care, indiferent de lipsa
de iscusinþã sau de pregãtire profesionistã adecvatã, au simþit
nevoia de a alcãtui un volum dedicat gliei strãmoºeºti.
Dintre localitãþile cu populaþie româneascã din Voivodina,
Mãrghita a fost una dintre puþinele care pânã în momentul de faþã
nu a posedat un volum în care sã fie descrisã istoria satului sau
diferite aspecte ale vieþii sale sociale, politice, economice, confesion-
ale, culturale, ºcolare. Iatã cã, prin publicarea volumului
Olimpiei Pancaricean "Mãrghita, pagini de istorie culturalã",
încã una dintre localitãþile de la noi se poate mândri cu o carte de
acest gen. Încercând sã cuprindã în lucrarea sa viaþa acestui sat
bãnãþean în diferite aspecte ale sale, autoarea, deja cunoscutã citi-
torilor de la noi prin numeroase contribuþii apãrute în ultimii ani
prin publicaþiile în limba românã din Voivodina , dã o succintã
prezentare a trecutului istoric al localitãþii, începând cu prima
atestare din anul 1597 ºi pânã la situaþia actualã. Datele statis-
tice privind recensãmântul populaþiei, cât ºi numãrul elevilor de
la ºcoalã, ne aratã ºi în acest caz cã situaþia din satul bãnãþean
nu este una îmbucurãtoare, atât în ceea ce priveºte numãrul total
al locuitorilor, cât în special situaþia demograficã a românilor din
Banatul sârbesc.
Ca ºi în celelalte localitãþi bãnãþene, biserica ºi ºcoala au fost
instituþiile fãrã care nu se putea nici imagina viaþa satului.
Asemãnãtor este ºi cu activitatea culturalã. Începând cu ultimele
decenii ale secolului al XIX-lea, reuniunile de citire ºi cântãri, în
rândul cãrora activa în special corul, devin parte de neînlocuit a
activitãþilor culturale la sat, prezente ca urmare a progresului

8
social-economic de care a fost cuprinsã monarhia dualistã în
aceastã perioadã. Mãrghita nu era excepþie în acest sens, activi-
tãþile culturale începute în aceºti ani continuând, cu intensitate mai
micã sau mai mare, ºi în secolul urmãtor. În special este demnã de
amintit activitatea fanfarei, cãreia autoarea îi acordã atenþia
cuvenitã, publicând cu aceastã ocazie ºi un document inedit -
Statutele Reuniunii Române de Citire ºi Cântãri din Mãrghita
Mare - în cadrul cãreia activa ºi fanfara, una dintre primele fan-
fare româneºti de la noi, ceea ce vine sã confirme faptul cã locali-
tatea Mãrghita nu avea un rol neînsemnat în viaþa culturalã a
românilor din Banatul sârbesc. În ceea ce priveºte activitatea cul-
turalã la Mãrghita, Olimpia Pancaricean nu neglijeazã nici viaþa
teatralã ºi formaþiile de dansatori, care la fel au obþinut rezultate
frumoase, în special în perioada de dupã Rãzboiul al Doilea
Mondial. Informaþiile privind obiceiurile strãvechi ºi portul popu-
lar românesc reprezintã încã câteva elemente ale vieþii spirituale a
mãrghiticenilor în vremurile lãsate în urmã.
În sfârºit, autoarea acestei scurte, dar interesante monografii,
face o listã a cetãþenilor care, dupã cum susþine, "reprezintã cu cin-
ste satul din care fac parte", încercând sã dovedeascã în acest fel,
pe bunã dreptate, faptul cã localitatea Mãrghita ºi-a avut ºi îºi are
rolul sãu, deloc neglijabil, în viaþa socialã, economicã, culturalã ºi
nu numai, a colþului de pãmânt numit Banat. De aceea, ne
bucurãm de publicarea acestui volum, care vine sã completeze
imaginea trecutului ºi a prezentului localitãþilor noastre bãnãþene.

Dr. Mircea MÃRAN

9
10
 CUVÂNT ÎNAINTE

C
ând a apãrut ideea de a scrie o lucrare mai amplã despre locali-
tatea Mãrghita, în care mi-am fãcut apostolatul de dascãl ani în
ºir, mai apoi, am fost profesor de limba ºi literatura românã,
lucrurile au luat un alt curs. Anume, s-a ivit dorinþa de a elabora o
monografie a satului, lucrare în care sã prezint trecutul istoric, dar mai
cu seamã trecutul cultural-artistic deosebit de bogat al acestui sat, ºi, în
acelaºi timp poziþia geograficã foarte interesantã ºi însemnatã prin însuºi
faptul cã se aflã la rãscruce de drumuri regionale, ba chiar internaþionale.
Mãrghita, pe de-o parte dispune, cu mult înainte de alte sate mai mari din
Banat, de apeduct, reþeaua de gaz, ºoseaua asfaltatã, calea feratã.
În elaborarea acestei preþioase monografii, m-am folosit de o mulþime de
documente de arhivã. M-au ajutat ºi unii mãrghiticeni iniþiaþi în materie,
adevãraþi cronicari ai satului. M-au ajutat ºi foºtii învãþãtori în acest sat,
Sofia Zgârgea ºi Panta Cebzan, care mi-au pus la dispoziþie materiale
preþioase, precum ºi profesorul dr. Trãilã Spãriosu, cu anumite sfaturi ºi
îndrumãri. Sper cã am reuºit, astfel, sã prezint mãcar un crâmpei din
viaþa ºi activitatea oamenilor, entuziaºtii de cândva, dar ºi a celor de
astãzi, care îºi iubesc satul în care s-au nãscut ºi în care trãiesc ºi, care
încearcã sã-l prezinte tuturor acelora care poposesc în el, în cea mai fru-
moasã luminã.
Mulþumesc tuturor acelora care m-au ajutat, într-un fel sau altul, la
elaborarea acestei lucrãri, ºi îndeosebi Institutului de Culturã al
Românilor din Voivodina care a sprijinit editarea ºi tipãrirea ei.

Olimpia PANCARICEAN

11
12
I Date despre sat
Primele date despre Mãrghita provin din anul 1597. Satul este consem-
nat sub numele de Szent Margita (Sf. Margita) ºi ar fi moºia unui nobil
din Caransebeº, Gaºpar Toth, iar numele l-ar fi primit dupã fiica regelui
Bella al IV-lea, mort la anul 1271. Legenda spune cã, dupã moartea fiicei
sale acesta ar fi ridicat o
bisericã închinatã Sfintei
Margita ºi de aici provine
ºi numele localitãþii.
În "Catastifele de mile"
ale Patriarhiei de Ipek (Peæ),
din anul 1660, este amintitã
ºi localitatea Mãrghita.
Patriarhul Maxim de Ipek a
trimis reprezentanþi "na
Vlašku", adicã în Valahia
sau în Banatul ocupat de
turci, pentru a strânge
ajutoare în bani, animale
sau obiecte. Printre satele Strada celor douã biserici
care s-au distins prin mulþimea de donaþii este amintitã ºi parohia
Mãrghita, care în acel an, 1660, era o comunitate bisericeascã bine orga-
nizatã în frunte cu preotul Marcu, care aduna donaþii de la creºtini. Prin
1713 a fost amintitã numai Mãrghita, pentru ca în secolul al XIX-lea sã fie
Nagy Margita, adicã Mãrghita Mare, iar de prin 1919 ºi pânã astãzi, din
nou numai Marghita, fãrã ca pe parcursul anilor sã primeascã alt nume.
Este consemnat cã populaþia a fost numai de naþionalitate sârbã ºi cã în
anul 1713 satul a avut 22 case, pentru ca în 1717 sã aibã 23 case. Prin anul
1716, dupã plecarea turcilor, localitatea Mãrghita a fost afiliatã
Districtului Vârºeþului. În anul 1724, locuitorii se transferã în alte loca-
litãþi, pentru ca în 1740 sã vinã aici mai mulþi români de prin Ardeal,
ªipet, Gãtaia, ceea ce atestã ºi cele mai vechi nume de familie ca Þãran,

13
Ardelean, ªipeþean, Gãtãianþu, Pascu, Pãsulã, Zgârgea etc. ªi familiile
sârbeºti din Mãrghita au aceeaºi origine, adicã Ardealul, Gãtaia ºi alte
zone ºi localitãþi din România. În sprijinul acestei idei vine ºi faptul cã la
Mãrghita sunt familii sârbeºti care au la bazã originea româneascã. Aºa,
de exemplu, este cazul cu familia Komerdelj. Rãdãcina cuvântului este,
"erdelj", adicã Erdelj sau Ardealul în româneºte, ca apoi sã fie adãugat
prefixul Kom.
Potrivit academicianului Jovan Erdeljanoviæ, cele mai vechi familii sâr-
beºti din sat sunt Birðan, Golubov, Jorgovan, Jovanov, Damianov,
Kokorin, Necin, Nikolin etc.
În anul 1742 se ridicã o bisericã de lemn acoperitã cu ºindrilã, iar în
localitate au fost deja 46 de case. Pe atunci, satul era aproape pur româ-
nesc. Dovadã sunt vechile matricole bisericeºti, purtate în româneºte.
Grofii, însã, au început sã colonizeze o populaþie cât mai numeroasã în
aceste regiuni, deoarece elementul valah nu a prea fost dispus sã devinã
supus moºierilor de alt neam. Au preferat sã rãmânã la ocupaþia lor
tradiþionalã, oieritul, care a avut perspectivã pe aceste locuri mlãºtinoase
cu ierburi abundente. Mãrghita nu fãcea parte din Graniþa Militarã (aces-
te regiuni erau subordonate Camerei Aulice Imperiale), aºa cã posesorii
au mai atras aici populaþie de etnii diferite ºi pentru ca aceºti locuitori sã
formeze un cordon
de graniþã care s-ar
opune nãvãlitorilor
turci. Dar, nãvãli-
rile turcilor nu au
putut fi oprite, iar
aceºtia vor face ra-
vagii pe pãmântu-
rile ocupate, în
lunga lor stapânire.
În drum spre Bel-
grad, turcii fac cel
de-al patrulea po-
pas lângã Mãr-
ghita.
Mãrghita
14
 Dacã se priveºte cu
atenþie fâºia îngustã de
pãmânt de pe harta lui
Griselini (Francesco Gri-
selini: Istoria Banatului
Timiºean, Viena 1779-
1780), pe care sunt aºe-
zate localitãþile Sân-
Mihai, Sân-Ian㺠ºi Mãr-
ghita de la Alibunar ºi
Banatski Karlovac spre
nord ºi pânã la Jamul Mic
ºi Vãtâni, unde practic se
întinde lacul Alibuna-
rului, se poate vedea cã
Mãrghita se aflã amplasatã
la nordul "marii terase de
loess" ºi provine, dupã F.
Milleker, din perioada
neoliticului (5000-3000 Hartã: Districtul Vârºeþului
î.e.n.). Partea de sud este mãrginitã de depresiunea Alibunarului ºi râtul
Ilancei, iar la aproximativ 3 km. sud-vest se aflã Plandiºte. În timp ce
localitatea Plandiºte e situatã la marginea sudicã a râtului Ilancei,
Mãrghita este aºezatã pe marginea de nord, spre râtul Alibunarului.
Altitudinea la care se aflã Mãrghita este de 81 metri, iar cea mai înaltã cotã
a Comunei Plandiºte este de 89,5 metri.
Mãrghita are formã dreptunghiularã ºi direcþie sud-vest - nord-est, pe o
lungime axialã de 1700 de metri ºi o lãþime de 700 de metri. Strãzile sunt
tipic panonice ºi se întretaie în unghi drept. Are trei strãzi paralele, care vin
în direcþia aºezãrii satului cu ºase perpendiculare, mai scurte ºi mai înguste.
Sunt aici ºi unele mai mici, care se deosebesc de cele tipice. Centrul satului
nu este format. În strada de mijloc se aflã cele douã biserici, Cãminul
Cultural, Casa Parohialã, Cancelaria Localã, prãvãlii ºi cafenele. În clãdirea
Comunitãþii Locale (fosta casã parohialã sârbeascã) o perioadã mai îndelun-
gatã a funcþionat Ambulatoriul, care acum este mutat în altã stradã. La
celãlalt capãt al strãzii se aflã clãdirea Comunitãþii Creºtine Penticostale.

15
 Localitatea Mãrghita se aflã la o distanþã de 5 km de Plandiºte ºi l7 km
de Vârºeþ, pe ºoseaua asfaltatã ce leagã acest oraº cu Zrenianinul. Calea
feratã trece la un km distanþã de sat, spre sud.
Dupã lupta de la Petrovaradin, de la 5 august 1716, când armata
turceasca a fost zdrobitã de cãtre Eugen de Savoya ºi turcii alungaþi peste
Dunãre, precum ºi dupã Pacea de la Pojarevaþ, din 21 iulie 1718, aceste
pãmânturi au devenit proprietatea Austriei. Banatul avea un regim spe-
cial. Primind numele de Banatul Timiºean, avea funcþionari germani ºi
limbã oficialã germanã. Majoritatea satelor erau nelocuite. În 1751, Maria
Terezia l-a trecut sub administraþie civilã. Administraþia cameralã austri-
acã s-a menþinut pânã în 1778, când Banatul a fost încorporat Ungariei.
Dupã Pacea de la Paris (1919), el va aparþine Districtului (Banatului)
Torontal, cu sediul la Becicherecul Mare. Districtului Torontal au mai
aparþinut ºi oraºele Cuvin, Kikinda ºi Biserica Albã cu împrejurimile.
Pe timpul sãu, Împãrãteasa Maria Terezia a ordonat sã se sape canaluri
adânci ºi largi, cunoscute sub numele de Canalul Terezian, care sã adune
apele din râturile ºi mlaºtinile amintite ºi sã le facã sã se scurgã în Timiº
ºi apoi în Dunãre, la Panciova. Aºa s-a obþinut pãmânt bun pentru agri-
culturã. Felix Milleker, în "Cronicile comunelor dunãrene" spune cã, cu
ocazia sãpãrii Canalului Morãviþa, între anii l878 ºi l90l, s-au aflat rãmãºiþele
unui schelet de ma-
mut, care se pãs-
treazã acum în Mu-
zeul din Vârºeþ. Ca-
nalul Morãviþa taie
hotarul localitãþii pe
jumãtate, este for-
mat din câteva râ-
uleþe ce vin din Ro-
mânia ºi se revarsã
în Dunãre-Tisa-
Dunãre. Lungimea
lui este de 34 de km
prin Banat, iar prin
teritoriul Comunei
Mãrghita pe harta Banatului de sud Plandiºte de l2 km.

16
Pe lângã Morãviþa, se mai aflã ºi Canalul ªulcov, sãpat în 1860-1863, cu o
lungime de 13 km, iar prin teritoriul acestei comune trece pe lungime de
8 km. În partea de apus se aflã albia râului Roiga, care este ameliorat în
anul 1942 ºi se revarsã în Morãviþa.
În perioada Mariei Terezia, aproape cã nu au existat localitãþi
româneºti, locuitorii fiind împrãºtiaþi. Ea totuºi îi egaleazã oarecum pe
români cu poporul german ºi le doneazã parcele pentru case. Ele trebuiau
sã fie de la 75 pânã la 100 de stânjeni lungime ºi de la 12 pânã la 15 lãþime,
cu o distanþã de 9 stânjeni între ele. Fiecare gospodar a fost obligat sã
sãdeascã 20 arbori, fie duzi, salcii sau plopi, iar în felul acesta sã asigure
lemne pentru foc, umbrã animalelor, iar nuiele pentru împletit coºuri.
Prin desecarea râturilor s-a obþinut pãmânt bun pentru agriculturã, pe
care l-a dãruit crescãtorilor de animale, pentru ca ºi în felul acesta sã-i
determine sã se stabileascã într-un loc. Au mai primit ºi sãmânþã de
cânepã, in sau tutun, cu plata în rate, sau au fost scutiþi de impozit timp
de trei ani, precum ºi de alte obligaþii. La Mãrghita s-a împãrþit câte o
pãtrime sau o jumãtate de sesie. Se ºtie cã preotul român, preotul sârb,
familia lui Maksa Komerdelj, precum ºi o familie cu numele Pãsulã, au
primit câte o sesie întreagã (34 de jugãre de pãmânt). O sesie sau un lot a
cuprins 24 de jugãre de pãmânt arabil, 6 jugãre de fâneþe, 3 jugãre pãºune
ºi 1 jugãr pentru casã. În anul 1788, localitatea Zicidorf (Plandiºte) a pri-
mit 123 de sesii sau loturi. Localitatea avea populaþie germanã.
Din cauza vieþii grele sub stãpânirea Imperiului Austro-Ungar, multe
familii din Mãrghita au pãrãsit localitatea ºi s-au refugiat în România.
Datoritã acestui fapt s-au stins ºi cele mai vechi nume de familii.
Pe bucata mai ridicatã de pãmânt care a despãrþit mlaºtinile
Alibunarului cã cele ale Ilancei, între anii 1716 ºi 1830 a fost stabilitã sin-
gura legãturã între Banatul Timiºean cu Est. Pe aici a trecut poºtalionul
Timiºoara-Denta-Mãrghita-Alibunar-Panciova spre Constantinopol.
Relaþia a fost mai scurta decât cea prin Vârºeþ, dar avea mai
micã însemnãtate. Niciodatã nu a primit drum solid, iar odatã cu
formarea graniþei a fost tãiatã ºi ºi-a pierdut orice însemnãtate.
Tot pe aici, în anul 1787, în drumul sãu din Timiºoara spre
Panciova, a trecut împãratul Iosif al II-lea.
La mijlocul secolului al XIX-lea, localitatea era o aºezare dezvoltatã. În
posesie a avut 6536 de jugãre de pãmânt ºi un venit de 39.403 de florinþi

17
ºi 17 coroane, 7 mori ºi 5 cafenele. În anul 1890, Episcopia de Caransebeº,
sub episcopul Nicolae Popea, a cumpãrat pentru Biserica din Mãrghita
o suprafaþã de 890 de jugãre de pãmânt. În urma sechestrului din anul
1919, când "autoritãþile de stat iugoslave, ca replesalii la reforma agrarã
din România", au expropriat averile bisericeºti, ºi Bisericii din Mãrghita i
se ia pãmântul, lãsându-i se doar 100 de jugãre (dupã reformele agrare,
numai 17 jugãre).

Populaþia
În ceea ce priveºte
numãrul locuitorilor, în
anul 1787 localitatea avea
1037 de locuitori, pentru ca
în anul 1854 sã aibã deja
1922. Pe lângã populaþia de
naþionalitate românã, care
era majoritarã, acum aici
trãiesc ºi grupuri de sârbi ºi
maghiari.

Familia Musta (1930)

Anul 1827 - 2894 de ortodocºi ºi 22 de catolici

Anul 1837 - 1902 de ortodocºi ºi 21 de catolici
Anul 1847 - 2261 de ortodocºi ºi 43 de catolici
La sfârºitul secolului al XIX-lea, numãrul locuitorilor este în
descreºtere, ca apoi din nou sã creascã
în 1869 - 1985 de locuitori
în 1880 - 1748 de locuitori
în 1890 - 1819 de locuitori
în 1900 - 1847 de locuitori
în 1910 - 1879 de locuitori
în 1961 - 1998 de locuitori - cel mai mare numãr de locuitori
dupã 1991 - 1313 de locuitori - în scãdere permanentã

18
 Structura locuitorilor în
anul 1921 este urmãtoarea:
1807 de locuitori, dintre
care: 973 de români; 705
de sârbi; 69 de maghiari;
24 de germani; 35 de alte
etnii.
Procentual, situaþia se
prezintã în felul urmãtor:
români 36,3 %; sârbi
35,2%; maghiari 8,6 %;
iugoslavi 6,5%.
La sfârºitul secolului al
XX-lea, structura este Familia Sfera (1950)
urmãtoarea: 426 de
gospodãrii (case): 178 sârbeºti; 173 româneºti; 33 maghiare; 22 de rromi;
21 de alte naþionalitãþi. 141 de persoane în raport de muncã la Vârºeþ ºi
Plandiºte, câteva persoane sunt angajate la Mãrghita.
Familii care se ocupã numai cu agricultura sunt 108, dintre care jumã-
tate cu membrii tineri, iar cealaltã jumãtate cu agricultori mai în vârstã. La
muncã provizorie în strãinãtate se aflã cetãþeni din 92 de case, care cu
banii aduºi au construit case la etaj, cu mobilã frumoasã ºi multe unelte
agricole, dar fãrã intenþia de a se întoarce în sat.
În urma recensãmântului din 2002, în Mãrghita trãiesc 1047 de
locuitori. La muncã provizorie în strãinãtate sunt în general cetãþeni de
naþionalitate românã. Ei sunt 200 la numãr ºi nu au intrat în numãrul total.
Actuala structurã a locuitorilor este urmãtoarea: 462 de sârbi, 303 de
români, 100 de maghiari, 107 de rromi, 37 de iugoslavi, 13 macedoneni, 7
slovaci, 3 germani, 2 sloveni, 2 croaþi, 1 musulman, 1 ucrainean, 4
necunoscuþi, 2 de alte etnii, 3 nepronunþaþi.
Media de vârstã a locuitorilor este de 41,8 de ani. Deci, Mãrghita este
un sat care încet, încet îmbãtrâneºte. Pe lângã faptul cã mulþi au plecat în
strãinãtate, 150 de familii de români din Mãrghita s-au stabilit la Vârºeþ,
unde ºi-au construit case, unde trãiesc ºi muncesc, iar copiii lor urmeazã
ºcoli cu limba de predare sârbã.

19
 Administraþia
În anul 1881, notar la Mãrghita era Laslo Vukovich, fiind în aceastã
funcþie timp de 30 de ani. Notarul Vukovich a decedat la Vârºeþ, în 1919.
La anul 1899, primarul satului a fost Sava Groza, iar predecesorul lui,
Moisã Pascu. Urmaºul lui Moisã Pascu a fost Sandor Boroos, care a lucrat
aici pânã în 1928. Pensionându-se, s-a mutat la Vârºeþ, unde a decedat
dupã ºase luni.

Nunta

Pe timpul primarului Trifu Pãsulã, în anul 1831, la Primãrie s-a folosit

ºtampila cu inscripþia Nagy Margita Kosseg, adicã Mãrghita Mare. La sfârºit-
ul secolului al XIX-lea, la Mãrghita au fost doi mari proprietari ºi 361 de pro-
prietari mãrunþi. Venitul a fost de 90.857 de coroane, iar impozitul de 56.879
de coroane sau 30,3 de coroane pe locuitor. Pe data de 4 mai 1889 s-a dat în
folosinþã calea feratã Veliki Beèkerek (Zrenianin)-Mãrghita, iar doi ani mai
târziu, în 1 iulie 1891, se dã în folosinþã ºi porþiunea de cale feratã Mãrghita-
Vârºeþ. Pe data de 12 noiembrie 1918, armata sârbã intrã în Mãrghita, pentru
ca în anul 1919 aceastã localitate sã fie alipitã (aºa cum s-a mai amintit)
Judeþului Torontal, Regiunea Timiº.

20
 Nunta lui Mihai Pãsulã (1936)

De menþionat este cã în hotarul Mãrghitei se aflã un deluºor numit

"Cetatea". Se crede cã acest deluºor nu este altceva decât urmele cetãþii
de cândva, ridicatã ºi dedicatã Sfintei Margita, dupã care localitatea ºi-a
primit numele. Pe acest teritoriu se aflã ºi o localitate numitã "Obrovac",
care în anul 1597 a fost sat sârbesc ºi a aparþinut tot nobilului Gaºpar
Toth.
La Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918,
au participat ºi doi intelectuali din Mãrghita Mare, preotul Virgil Musta ºi
învãþãtorul Nicolae Raicu.

21
 LISTA LUPTÃTORILOR DIN MÃRGHITA
Din aprilie 1941 ºi pânã în mai 1944 au participat în L.E.N.:

1. Iosif Turiac (din 1944), 11. Livi Arman,

2. Ion Coznea, 12. Nicolae Micºa,
3. Stevan Musta, 13. Ioþa Arman,
4. Stevan Pascu, 14. Traian Pãsulã,
5. Ion Bulvanski, 15. Giorgie Luchici,
6. Pau Pãsulã, 16. Iosif Cornea,
7. Ion Zgârgea, 17. Moisã Pascu,
8. Nicola Cârciu, 18. Vichentie Sfera,
9. Iosif Terbeþ, decorat cu Decoraþia 19. Ioþa Groza,
Luptãtorilor, 20. Livi Zgârgea,
10. Pera Epure, decorat cu Medalia 21. Aurel Pãsulã,
pentru Vitejie, 22. Pau Moºescu.

LISTA COLABORATORILOR CU LUPTA DE ELIBERARE

NAÞIONALÃ
- din aprilie 1941 ºi pânã în anul 1945 -

1. Iulie Marincu, 12. Nica Pascu,

2. Trifu Sfera, 13. Petru Pascu,
3. Traian Musta, 14. Pau Pãsulã,
4. Iovan Pãsulã, 15. Stevan Musta,
5. Nicolae Pãsulã, 16. Nica Stana,
6. Mihai Pãsulã, 17. Pau Zgârgea,
7. Ion Zgârgea, 18. Mita Micºa,
8. George Neda, 19. Ion Cornea,
9. Steva Pascu, 20. Mita Popov,
10. Mita Pascu, 21. Iosif Musta.
11. Moisã Zgârgea,

Acesta din urmã nu s-a mai întors viu acasã. Au murit ºi el ºi caii, când
a ajuns pe front. Date despre cum s-a întâmplat aceastã tragedie, am aflat
de la fiul lui Iosif Musta, Traian Musta. "Un grup de mãrghiticeni au
transportat cu trãsurile muniþie, medicamente ºi hranã pentru Armata
Roºie ºi pentru Frontul din Srem. Astfel, în anul 1944, patruzeci de trã-
suri încãrcate cu hranã, medicamente ºi alte lucruri necesare luptãtorilor,
au plecat spre Frontul din Srem. Când trebuiau sã ajungã la destinaþie,

22
s-a întâmplat cã tocmai calul
de la trãsura tatãlui meu a cãl-
cat pe minã. Mina a explodat ºi
totul a zburat în aer. Au murit
ºi caii ºi tata. El a avut 33 de
ani. Eu, am avut doar 16. L-au
pus în trãsurã ºi l-au adus mort
la Mãrghita. Puteþi sã vã în-
chipuiþi ce tragedie a fost pen-
tru noi toþi!". În timpul pove-
stirii, ochii i-au fost scãldaþi de
lacrimi, de parcã încã îl mai
apasã durerea de cândva. S-au
schimbat de atunci multe
orânduiri de stat, multe con-
duceri, dar, în afarã de doi cai
slabi, o trãsurã veche ºi o
scrisoare de gratitudine (mul-
þumire), familia Musta nu a
Crucea de ocrotire a satului
primit nimic în schimb. "Cu
voia Domnului, ne-am refãcut ºi acum ne este bine.", a mai zis Traian
Musta, evident copleºit de durere.
Primii membri ai Comitetului de Eliberare Naþionalã dintre românii
din Mãrghita au fost: Stevan Pascu, Dimitrie Crãciun, Trifu Pãsulã ºi
Mita Pascu.
Datele au fost consemnate din textele publicistului Viorel Selejan din
Vârºeþ, de la Organizaþia Luptãtorilor din Mãrghita, precum ºi de la
Traian Musta.
Din însemnãrile fãcute de ambele biserici, se poate vedea cã în anul
1941 au fost fãcuþi prizonieri 50 de locuitori din Mãrghita, cetãþeni de
naþionalitate sârbã, printre care ºi preotul Mihailo Nikoliæ. Pe data de 2
octombrie 1944, localitatea a fost eliberatã ºi dupã aceea încep sã se
întoarcã la casele lor ºi prizonierii. La Mãrghita nu vin locuitori noi ºi nici
nu se schimbã componenþa naþionalã a locuitorilor. În Lupta de Eliberare
Naþionaþã au participat ºi 22 de cetãþeni din Mãrghita.

23
 ªoseaua asfaltatã Vârºeþ-Zrenianin a fost datã în folosinþã în anul 1962.
În sat nu existã nici un monument cultural sau de altã naturã. Doar pe
clãdirea gãrii este o placã comemorativã în memoria luptãtorilor cãzuþi în
L.E.N. În centrul satului, totuºi, vegheazã de secole, Sf. Troiþã, care în
momentul de faþã are nevoie de reparaþii capitale.
Cimitirul satului dintotdeauna s-a aflat în acelaºi loc, la Seliºte, în
apropiere de garã. Cu ocazia lucrãrilor la calea feratã, se spune cã s-ar fi
descoperit urmele unui alt cimitir care ar fi fost despãrþit de sat prin
ºanþuri adânci, ca sã fie satul scutit, probabil, de strigoi ºi spirite rele, dar
despre acestea nu se ºtie nimic.

Activitatea cultural-amatoriceascã
Echipa de dansatori români
la Festivalul Copiilor (2002)
Pe plan cultural nu se mai
activeazã cum s-a activat în tre-
cut. Unica formã de activitate
este echipa de dansuri "Du-
kati", care formatã la iniþiativa
a trei dascãli, trei entuziaºti,
Bilja, Mita ºi Mihai, ºi-a
început activitatea în cadrul
ªcolii Generale "Dositej
Obradoviæ". A avut în reperto-
riu diferite jocuri, precum ºi o
coregrafie cu jocuri populare

Formaþia de dansatori“Dukati” executând “Jocuri din Serbia”

24
 “Dukati” executând “Jocuri valahe” (Bulgaria, mai 2004)

Formaþia de dansatori “Dukati”

româneºti din Banat. Pe parcursul anilor, când ºi-a extins activitatea, s-a
înregistrat ca S.C. "Dukati", avându-l preºedinte pe profesorul Mihai
Micºa. "Dukati" este, deci, o S.C. nou-înfiinþatã, care reprezintã în
prezent Mãrghita, dar care nu este urmaºa S.C. "Ion Creangã" de cândva.
În cadrul acestei societãþi activeazã trei grupe: Grupa micã, cu elevi de la
ciclul I-IV, Grupa mijlocie - pânã la clasa a VIII-a ºi Grupa mare, unde
sunt cuprinºi elevii de ºcoalã medie ºi tinerii rãmaºi la sat. Repertoriul le
este bogat ºi variat, iar pe lângã participarea la diferite întreceri culturale
în þarã, au fãcut ºi vizite în strãinãtate. În anul 2004 au fost în Bulgaria, iar
în anul 2005, în România, la Sibiu ºi Lugoj. La Doloave, în anul 2006, au
cucerit premiul pentru cele mai frumoase costume.
Când este vorba de confecþionarea costumelor dansatorilor, trebuie
neapãrat amintit faptul cã toate meritele revin unei persoane. Este vorba

25
 despre Vida (Viorica) Neagoiev,
care petrece zile întregi confec-
þionând costumele necesare.
Baba Vida, cum o numesc
toþi, în ciuda sãnãtãþii ºub-
rede, se aflã în permanenþã
alãturi de dansatori, ajutându-
i oriunde ar merge.
Anul acesta, la Sombor,
Grupa mijlocie, cu jocuri
valahe, cu costume confecþi-
onate de Vida ºi cu coregrafia
lui Slavica Mihailoviæ, au
obþinut Medalia de Argint.
Trei dansatori tineri
Trebuie menþionat ºi faptul cã încã de la înfiinþarea ansamblului fol-
cloric din cadrul ºcolii, coregraf este Zoran Dimkoviæ din Vârºeþ.

Tot în cadrul S.C. "Dukati" activeazã, dupã

posibilitãþi, tânãra interpretã de muzicã
popularã, Mihaela Þãran.
Mihaela a terminat Liceul Economic din
Alibunar ºi pânã în prezent a realizat câteva
CD-uri cu muzicã popularã.
Fiindcã deja au avut o coregrafie cu jocuri
populare româneºti, planificã sã mai realizeze
una.

Tânãra interpretã
de muzicã popularã,
Mihaela Þãran
26
 Cronici
Localitatea Mãrghita este prima localitate din Comuna Plandiºte
care ºi-a construit apeduct, reþea de gaz natural, centralã telefonicã,
strãzi asfaltate... Toate fiind realizate în mare parte cu spese proprii,
din autocontribuþie.
În domeniul infrastructurii, în anul 1961, pe data de 28 noiembrie, s-a
introdus curentul electric. Festivitatea organizatã cu acest prilej a avut loc
în cinstea zilei de 29 noiembrie - Ziua Republicii. În cronicile bisericeºti,
unde se înregistreazã orice eveniment întâmplat în sat, este scris : "Când
becurile au luminat, toþi cetãþenii, de la cel mai în vârstã pânã la cel mai
tânãr, au ieºit pe strãzi, bucurându-se împreunã. S-au vãzut ºi lacrimi de
bucurie." Mãrghiticenii au încercat în câteva rânduri sã introducã curen-
tul electric, dar nu au reuºit, ºi au lãsat pentru timpuri mai bune. Ziua
aceea a sosit ºi ei au întâmpinat-o cu bucurie. Numai un om a fost neferi-
cit atunci. ªeful de garã. Gara, aflându-se la un kilometru de sat, nimãnui
nu i-a trecut prin gând sã întindã reþeaua de curent pânã acolo. Curentul
a ajuns la garã mai târziu.
Iatã o întâmplare hazlie într-un text publicat în "Libertatea" pe data de
10 decembrie 1961, de cãtre fostul învãþãtor ºi director la ªcoala din
Mãrghita, Panta Cebzan. "...Astfel, când a
fost pus în funcþiune curentul, la un
cetãþean nu s-a aprins becul la stradã. El, sã
nu rãmânã fãrã luminã, a tras o ocarã lui
Arãuz instalatorul de pe strada lui, acãþând
un felinar în loc de becul electric. Veselia a
continuat pânã târziu în noapte."
Cele mai noi date legate de dezvoltarea
infrastructurii localitãþii, ni le-a pus la dis-
poziþie secretarul Comunitãþii Locale, dl.
Zoran Komerdelj.
Tot prin anii ‘60 ai secolului trecut, aici a
început sã funcþioneze Ambulatoriul.
Primul medic a fost dr. Miloš Popoviæ-Loša,
mai târziu medic pediatru la Plandiºte.
Al. Pascu: “Dupã apã”
27
Vin apoi dr. Gheorghe Radu din Vârºeþ ºi dr. Iosif Musta, fiu al satului,
azi medic pediatru la Plandiºte. Pânã în anul 1976, Ambulatoriul a
funcþionat în clãdirea Comunitãþii Locale, ca apoi sã treacã în strada Vuka
Karadžiæa, unde se aflã ºi astãzi. Serviciile medicale necesare sunt oferite
zi de zi de dr. Ana Cârdu, medic din Vârºeþ.

***
Apeductul a început sã se construiascã în anul 1980, ca sã fie dat în
folosinþã în anul 1983. Întreþinerea ºi îngrijirea o face Comunitatea
Localã, 170 de gospodãrii fiind racordate la apeduct. Sistemul de apedu-
ctul încadreazã o fântânã adâncã de 130 m., din care se distribuie apa. În
anul 2002 a fost sãpatã o altã fântânã alternativã, cu o adâncime de 150 m,
dar care, din cauza unor neînþelegeri, încã nu a fost datã în folosinþã.

***
Asfaltarea strãzilor în localitate a început în anul 1984. S-a efectuat pe
etape ºi dureazã pânã în prezent. Sunt asfaltate cele trei strãzi principale,
precum ºi drumul pânã la cimitir. A rãmas de asfaltat strada Partizanski
red, pe o lungime de 1 km. Mai sunt ºi cele perpendiculare prin care se
merge spre holde.
***
Reþeaua telefonicã a început sã se construiascã în anul 1984-85. Se
scrie cã primul numãr de telefon Mãrghita l-ar fi avut în anul 1920, dar nu
se ºtie cui aparþinea. Azi în localitate existã 300 de numere de telefon.
Aprovizionarea cu gaz natural a început în anul 1989. 170 de gospodãrii
benificiazã de gaz. O întâmplare nefastã legatã de gazul de prin sat s-a
întâmplat în anul 1994, când a fost ridicatã în aer casa cetãþeanului Moisã
Vasilie. În casã nu a fost întrodus gazul, dar acesta a intrat din stradã
printr-o þeavã pãrãsitã în zid. Când soþia lui a aprins lampa electricã,
explozia s-a produs ºi casa a fost demolatã. Dupã mulþi ani ºi procese, în
sfârºit, casa a fost ziditã, iar locuitorii ei ºi-au aflat liniºtea. O problemã
nerezolvatã încã este canalizarea. Nu este rezolvatã nici problema scur-
gerii apei prin sat.
În sat mai existã ºi un oficiu poºtal, care oferã toate serviciile necesare
locuitorilor.

28
 Biserica Penticostalã

Pe lângã cele douã biserici, Biserica româneascã ºi Biserica sãrbeascã,

în sat existã ºi Biserica Comunitãþii Creºtine Penticostale. Biserica
Penticostalã a fost înfiinþatã în anul 1933 de cãtre Nicolae Popov, care
mult timp a fost predicatorul ºi misionarul ei. La început nu au avut casã
de rugãciune. Cu ajutorul credincioºilor din þarã, al celor din Europa de
Apus ºi din SUA, penticostelii îºi construiesc o casã de rugãciuni, unde ºi
astãzi se adunã aproximativ 20 de credincioºi. În vara anului 1956, în
curtea bisericii au fost botezaþi întru credinþã penticostalã 55 de credin-
cioºi din Mãrghita ºi din satele din apropiere.

***
Au avut ºi necazuri aceºti oameni. Aºa s-a întâmplat ca în vara anului
1974 la Mãrghita sã aparã o boalã a animalelor domestice (febra aftoasã),
în urma cãreia a fost sacrificat un numãr mare de animale, iar satul, timp
de patru luni (iulie-octombrie), a fost în carantinã.
Au fost ºi vânturi puternice, ploi ºi grindinã, care au distrus totul în
cale. Au luat acoperiºurile caselor, au scos copaci din pãmânt, iar holdele
au fost pustiite.
În vara anul 1927, în 20 iulie, de Sfântul Ilie, "a bãtut piatra ºi a fost
vânt mare, de a rãsturnat cocia cu grâu ºi vântul mare o rupt pãsula ºi
cucuruzu ºi strugurii din vie." (Din cronicile bisericeºti ºi însemnãrile lui
Dimitrie Tomici, n. în 1879, la Sân-Ian㺠fãcute pe paginile Manualului de cân-
tece bisericeºti sau Octoihul mic).

***
Azi în hotarul localitãþii Mãrghita sunt 4131 de hectare de pãmânt ara-
bil. Astfel: 1538 în posesie privatã, 2522 în administraþia de stat, 7 în pose-
sie socialã, 45 în posesia cooperativei, 19 aparþinând unor forme de pose-
sie nedifinitã.
Potrivit spuselor directorului Cooperativei Agricole "Margita-Plandiºte",
cele mai frecvente culturi vegetale sunt porumbul, floarea-soarelui, grâul ºi
soia. Pe lângã cooperativa amintitã mai existã ºi A.B. "Koperacija",

29
 Cãminul Cultural ºi Cãminul Vânãtorilor
care la fel presteazã servicii agricultorilor. Serviciile constã în faptul cã li
se procurã material semincier, gunoi artificial, ierbicide, iar cu bani de la
livrarea produselor, agricultorii îºi achitã datoriile.

Pe tãrâm sportiv, mãrghiticenii nu au înregistrat rezultate de perfor-

manþã, dar sunt activi în mai multe sporturi. Cu regularitate participã, ani
la rând, la întrecerile din cadrul "Cupei Libertãþii", unde înregistreazã
succese satisfãcãtoare pe mai multe tãrâmuri. Fotbalul este sportul
preferat. Clubul de Fotbal "Sloga" se întrece cu succes în cadrul Ligii
Comunei Plandiºte. În condiþii mai grele activeazã echipele de ºah ºi
tenis de masã. Lipsa unei sãli de sport se simte tot mai mult.

Asociaþia vânãtorilor
Asociaþia Vânãtorilor "Zec" din Mãrghita a luat fiinþã acum 77 ani,
respectiv în jurul anului 1930. Este o asociaþie cu tradiþie, iar pe par-
cursul anilor a avut perioade bune, dar ºi mai puþin bune. Anul 1986
a fost anul cu cel mai mare numãr de membrii - 87 de vânãtori.

30
Terenul de vânãtoare se întinde pe o suprafaþã de 5600 de hectare, iar
una din obligaþiile vânãtorilor este ºi aceea de a se îngriji de animale în
timpul iernii, aprovizionându-le cu hrana necesarã.
Organizaþia "Vulpile Mãrghiticene" este înfiinþatã în anul 2000. În iarna
aceluiaºi an s-a organizat vânãtoarea sau goana dupã vulpi, ea fiind prima
de acest fel pe teritoriul Banatului de Sud. Exemplul mãrghiticenilor a
fost urmat apoi de Alibunar, Vârºeþ, Kozjak, Padina ºi alte sate. De
menþionat este faptul cã la astfel de vânãtoare se adunã pânã la 350 de
oameni. Recordul acestor competiþii organizate în Serbia a fost înregistrat
în anul 2004, când au fost împuºcate 26 de vulpi.
Vânãtorii din Mãrghita nu au cãmin propriu. Au închiriat Cãminul
Cultural al satului, zidit în anul 1937 (pe terenul din curtea B.O.R.), acum
în posesia Adunãrii Comunei Plandiºte, pe o perioadã de 30 de ani.
Faptul acesta a provocat, ºi încã mai provoacã, nemulþumiri în rândurilor
unor sãteni.
Trebuie neapãrat spus cã atunci, în anul 2000, când au închiriat
Cãminul, au întreprins unele acþiuni de reparare ºi fortificare, renovându-
l din temelie. S-au reînnoit ºi adaptat sala de spectacole ºi scena, iar în
încãperile existente s-au amenajat o bucãtãrie ºi sufragerie cu toate cele
necesare unei bucãtãrii moderne ºi care oferã servicii tuturor sãtenilor.
Pentru orice manifestare culturalã sau de altã naturã, tot ce se întâmplã
în sat (botez, cununii, înmormântãri) încãperile Cãminului stau la dispo-
ziþia tuturor. Au fost construite ºi instalaþiile necesare (apã, gaz,
canalizare), iar în grãdinã a fost amenajat parcul, aflat pânã atunci în
paraginã.
Dintre toate încãperile care se aflã în Cãmin, vânãtorii au reþinut doar
una pentru necesitãþile lor. Au acoperit pereþii cu lemn natural, cu trofee
vânãtoreºti, televizor, video recorder ºi multe, multe alte obiecte, care
creeazã o atmosferã deosebit de plãcutã, fãcându-te sã trãieºti un senti-
ment aparte, pãtruns de fiorul naturii pe care vânãtorii îl cunosc ºi
îndrãgesc atât de mult.

31
32
II Viaþa satului

Biserica
Localitatea Mãrghita este
localitate mixtã în care cele
douã populaþii, românii ºi
sârbii, au avut lãcaº sfânt
comun. Cã românii au fost
primii pe aceste meleaguri
dovedeºte ºi faptul cã, încã
în secolul al XVIII-lea, ei ºi-
au construit primul lãcaº
pentru rugãciune, prin anul
1742, o bisericã din bârne,
acoperitã cu ºindrilã. A exis-
tat ºi o bisericã sârbeascã
veche, înãlþatã în 1810.
Biserica sârbeascã comunã,
care existã ºi acum, a fost
construitã între anii 1833-
1836, sub patriarhii Iosif
Rajaèiæ ºi Stefan Stratimi-
roviæ, pe timpul lui Fer-
dinand ºi sfinþitã la Rusalii.
Biserica din Mãrghita
Legat de acest eveniment
existã, în "Cronicile bisericeºti", document scris în limba românã, cu litere
slavone vechi. Ea a folosit ºi credincioºilor români pânã în anul 1890, când
la Mãrghita se produce despãrþirea ierarhicã a celor douã biserici. Sârbii
atunci o rãscumpãrã, iar românii îºi construiesc una nouã, cea existentã.

33
 În secolul al XVIII-lea, românii din Banat se gãseau sub ierarhia
Bisericii Sârbe.
Hirotonirea preoþilor români era efectuatã de cãtre episcopii sârbi, iar
bisericile, cât ºi ºcolile confesionale, aveau caracter slav. Parohia Mãrghita
a avut un lung ºir de preoþi, din tatã în fiu români. Sub administraþia
Episcopiei Sârbe din Vârºeþ, unii preoþi au fost nevoiþi sã îºi schimbe
numele de familie sau sã primeascã un "ici", pentru a putea fi hirotoniþi
întru preoþi. Aºa a fost cazul familiei Pãsulã. În anul 1801 preotul Pau
Pasulã trebuia sã-ºi schimbe numele în Iancoviciu, pentru a putea deveni
preot în satul sãu natal. Un ºir de câþiva preoþi Iancoviciu, mai bine de
jumãtate din secolul al XIX-lea, din tatã în fiu, au slujit altarul din
Mãrghita. La anul 1813, preot era Nicolae Iancoviciu, la 1820 Chirilã
Iancoviciu, apoi a fost în anul 1854 Petru Iancoviciu ºi apoi Dimitrie
Iancoviciu, cunoscut ca "popa Mita".
Despãrþirea ierarhicã s-a fãcut în timpul preotului Iosif Popoviciu, în
anul 1890. Rãmânând fãrã bisericã, cu toate cã elementul românesc era de
douã treimi faþã de cel sârbesc, care constituia o treime din populaþie,
românii îºi improvizeazã o capelã pentru oficierea slujbelor bisericeºti.
Aceastã capelã a fost sfinþitã de cãtre preoþii episcopiei de Caransebeº sub
Episcopul Nicolae Popea. Iatã textul trimis cu aceastã ocazie, care încã se
34
mai pãstreazã în Biserica din Mãrghita. "Cu darul Preasântului ºi de viaþã
fãuritorului Duh s-a sânþit acest Antimis prin rugãciunile Preasântitului
Domn NIOLAIE POPEA, dreptcredinciosul Episcop al Caransebeºului,
spre întrebuinþarea la Serviþiul dumnedeesc în sânta capelã din Mãrghita
Mare cu hramul NAªTEREA NÃSCÃTOAREI DE DUMNEZEU în
anul Domnului 1890, Maiu, diua 30". Atunci românii de aici au primit
administrator pe preotul Mihai Juicã din Srediºtea Micã, iar un an mai
târziu, în anul 1891, vine Iuliu Iorgoviciu din Cuveºti, Judeþul Arad, care
slujeºte pânã în 1913. Preotul Iuliu Iorgoviciu a decedat la 6 ianuare 1914,
în etate de 46 de ani, ºi este înmormântat în cimitirul din Mãrghita.
Biserica româneascã este ziditã în anul 1899, iar în 1901 a fost pictatã
de Filip Matei. Hramul Bisericii este Naºterea Nãscãtoarei de
Dumnezeu.
În anul 1914 vine ca preot Virgil Musta din Gimboca, Judeþul Caraº-
Severin, România. Face parte din ºirul lung de preoþi români ºi este fiul
preotului Iuliu Musta ºi nepotul arhiereului Filaret Musta. La Mãrghita
Mare slujeºte din 1914 pânã în 1919, când trece în România ºi se anga-
jeazã ca profesor la ªcoala Normalã din Caransebeº. Ca reprezentant al
localitãþii Mãrghita, în 1918 este deputat la Alba Iulia. Spre sfârºitul anu-
lui 1920 vine, pentru scurt timp, Aureliu Popoviciu din Sân-Ianãº. Din
1921 ºi pânã în 1956, preot este Ioan Naia, care a lãsat urme adânci în isto-
ria culturalã a acestei localitãþi.
Preotul Ioan Naia a slujit în acestã loca-
litate ca învãþãtor, iar apoi, dupã ce pe par-
curs susþine un examen la teologie,
primeºte parohia Mãrghita spre pãstorire
din ianuarie 1921. A fost nãscut pe data de
17 februarie 1874, în Comuna Iaz, Judeþul
Severin, ºi a decedat pe data de 23 martie
1959, fiind înmormântat la 25 martie, de
Buna Vestire, în capela familiei Naia (fiul
preotului, Viorel, a decedat tânãr) din
cimitirul satului, al cãrui altar sfânt l-a
venerat timp de 45 de ani. În cimitir încã
se mai aflã capela familiei Naia.
Preotul Ioan Naia
35
 Ioan Naia cu elevii din Mãrghita

ªederea îndelungatã la Mãrghita a învãþãtorului ºi preotului Ioan Naia

a fost încununatã cu realizãri de seamã. De numele lui se leagã ºcoala,
corul, fanfara, casa culturalã (ridicatã pe terenul din curtea Bisericii), for-
maþia de dansuri. Cu un cuvânt, toatã viaþa spiritualã ºi culturalã din sat.
Din anul 1956 ºi pânã în 1963, preot este Octavian Pãuþã.
Aurel Danciu a fost numit preot la Mãrghita din ianuarie ºi pânã în sep-
tembrie 1964.
Gheorghe Morariu vine în 1965 ºi slujeºte sf. altar de aici pânã în iulie 1975.
În 1976, din Sân-Ian㺠vine preotul Moisã Ianeº.
Romulus Ioþa se reþine la Mãrghita 11 ani, adicã între 1977-1988.
Când parohia rãmâne vacantã, din Sân-Ian㺠vine tânãrul preot Trãian
Ghilezan.
Vasa Ghilezan, preot în Jamul Mic, serveºte la Mãrghita în perioada
1989-1995.
Tot din Sân-Ianãº, între anii 1995-1997, la Mãrghita vine Traian
Ghilezan.
Aurel Strãin din Coºtei serveºte la Mãrghita în perioada 1998-2004.
Din 1 octombrie 2004, preot este Florenþiu Ianeº.
Preotul Florenþiu Ianeº este primul preot hirotonit în aceastã bisericã,
fapt cu care mãrghiticenii se mândresc foarte mult.
36
 Membrii Comitetului Parohial
de azi, sunt:
Preot - Florenþiu Ianeº;
Preºedinte - Dimitrie Þãran;
Vicepreºedinte - Moisã Pas-
cu; Secretar - Mihai Iepure;
Casier - Gruia Pascu; Epitrop
(tutore) - Iovan Groza;
Membri - Dimitrie Crãciun,
Nica Iepure, Ieremia Todor,
Dãnuþ Popov, Niþã Musta,
Iosa Pascu; Cantori - Dimitrie
Crãciun, Moisã Vasile, Ioþa
Pascu, Dimitrie Þãran, Iere-
mia Todor. Membrii Comitetului Parohial
Duminicã de duminicã, la slujbele religioase sunt prezente pânã la 25
de persoane. La zile mari numãrul enoriºtilor se dubleazã, ba chiar ºi mai
mare.
În ceea ce priveºte clãdirea bisericii, se poate spune cã pe parcursul
anilor s-au fãcut reparaþii mici, iar lucrãrile de renovare ºi fortificare sunt
mai mult decât necesare. Anul acesta s-a efectuat prima lucrare mai mare,
ºi anume s-a schimbat complet acoperiºul. Donaþiile au venit de la factorii
competenþi din Comuna Plandiºte, precum ºi din Provincie. Tot de la
Provincie se aºteaptã o sumã de bani pentru repararea ºi schimbarea
burlanelor, precum ºi pentru schimbarea plãcilor din tinichea deja uzate.
Biserica Orto-
doxã Românã a
avut în posesia sa,
pe lângã pãmânt,
Casa Parohialã sau
"ªcoala Veche", ca-
re un timp înde-
lungat a servit ca
ºcoalã ºi locuinþe
pentru dascãli, iar
Preotul ºi cantorii mai apoi a fost

37
pusã la dispoziþia preoþilor domiciliaþi la Mãrghita, alãturi de încã o casã,
în care a trãit preotul Naia cu familia sa. Aceastã casã a fost naþionalizatã
ºi de mai mulþi ani este transformatã în magazin alimentar. Casa
Culturalã, ziditã în anul 1937 pe terenul din curtea Bisericii, de aseme-
nea a fost naþionalizatã în anul 1944, spre a se construi Cãminul Cultural
al satului. Creºtinii B.O.R. din Mãrghita au marea dorinþã sã li se restitu-
ie Casa Culturalã, Casa Parohialã unde a locuit ºi decedat pãrintele Naia,
precum ºi pãmântul confiscat. Dispun de toate documentele necesare ºi
sperã sã li se împlineascã aceastã dorinþã.

DATINILE ªI OBICEIURILE
CARE S-AU PÃSTRAT ÎN SAT
SUNT:

Dusul "cu colacu" de Crãciun ºi Paºte la

vecini, prieteni ºi rudenii, precum ºi la naº.
De obicei merg femeile tinere ºi copiii care
primesc cadouri ºi bani. Din lada de zestre
acum se scot strãiþile þesute ºi frumos
învârstate, pregãtite pentru aceste sãrbãtori.
Pomul de Crãciun
(1965) Bucuriile iernii
Ieºirea în Lunea Paºtelor la cimitirul satu-
lui, pentru pomenirea morþilor. Cândva au
fost prezente ºi fanfara ºi corul bisericesc, iar
acum numai preotul ºi cantorii care oficiazã
slujbe pentru sufletul rãposaþilor.

Un obicei foarte vechi ºi frumos legat de

aceste sãrbãtori ºi de toate duminicile din an,
jocul, nu se mai pãstreazã. Cei bãtrâni îl
amintesc cu nostalgie, iar tinerele generaþii
povestesc doar ca "o poveste de demult".

Cu omul de zãpadã

38
 În Bisericã, de Florii

Ruga satului se sãrbãtoreºte de Sf. Rusalii. Atunci fiecare casã din sat
primeºte cu braþele larg deschise oaspeþii ºi prietenii. Se serbeazã ºi
Sfântul Casei (Sâmtul), iar la Mãrghita cei mai sãrbãtoriþi sunt Arangelul
(Sf. Mihaiel ºi Gavriil), Sf. Stefan, Sf. Dimitrie, Sf. Parascheva, Sf. Maria.
Aceste obiceiuri sunt deopotrivã sãrbãtorite de români, cât ºi de sârbi, dar
ºi de ceilalþi locuitori, datoritã faptului cã aici existã tot mai multe cãsã-
torii mixte, iar "graniþa" dintre naþionalitãþi dispare.

39
 VIAþA CuLtuRALã
Activitatea culturalã la Mãrghita s-a desfãºurat în mai multe direcþii:
cor, teatru, fanfarã ºi folclor. O adevãratã renaºtere spiritualã în sat s-a pro-
dus spre sfârºitul secolului al XIX-lea, când în anul 1885 a fost înfiinþat
un cor bisericesc bãrbãtesc pe douã voci de cãtre învãþãtorul Ioan Naia.
Acelaºi om, în anul 1925, preia reorganizarea ºi conducerea fanfarei.

Corul

Ioan Naia, învãþãtor, în anul 1885 înfiinþeazã Corul bisericesc bãrbãtesc

pe douã voci, pe care îl instruieºte ºi conduce pânã în anul 1922, când îl
preia Dimitrie Zgârgea. Cu ajutorul învãþãtorului, acesta îl conduce pânã
în anul 1925. Pentru necesitãþile corului, Vasile (Vesa) Pãsulã-Loalea
frecventeazã un seminar de trei luni la Timiºoara pentru instructori ºi
dirijori de cor. Întors acasã, tânãrul instructor ºi dirijor preia corul, pe care
îl instruieºte ºi conduce pânã în anul 1942. Repertoriul este bogat ºi variat.
Pe lângã cântecele bisericeºti cu care s-au înfrumuseþat slujbele bisericeºti,

Corul bãrbãtesc în 1935 cu Ioan Naia, dirijor Vesa Pãsulã

40
a interpretat ºi cântece laice, cu care s-a prezentat la manifestãri culturale
în sat ºi în afara lui. În anul 1926, Corul bãrbãtesc sub bagheta conducã-
torului ºi dirijorului Vesa Pãsulã-Loalea, participã la întrecerile corale
organizate la Plandiºte, unde obþine locul II ºi Cupa de Argint. Cupa se
aflã în încãperile B.O.R. din Mãrghita. Mai apoi, cu ocazia aniversãrii a 25
de ani de la ridicarea edificiului Bisericii Ortodoxe Române din Vârºeþ, în
anul 1936, la aceastã impozantã manifestare a fost invitat sã participe ºi
corul din Mãrghita.
Dimitrie Vasile-Mita preia corul ºi îl conduce pânã în 1958, când aces-
ta înceteazã sã mai existe. Cauzele sunt multiple, dar ºi mulþi tineri coriºti
pleacã la muncã provizorie în strãinãtate, ceea ce duce la încetarea activi-
tãþii culturale în general.
Un alt tãnãr activist cultural, Moisã Vasile, de asemenea pleacã în
Franþa pentru câþiva ani, dar la întoarcerea în sat reorganizeazã ºi
împrospãteazã fostul cor cu noi membrii, pe care îi instruieºte ºi conduce
pânã în 1998. Repertoriul acum cuprinde doar cântece bisericeºti, corul
fiind prezent numai la slujbele bisericeºti. Odatã cu încetarea activitãþii
lui Moisã Vasilie, înceteazã ºi activitatea corului. Astãzi mai sunt câþiva
dintre activiºtii culturali de cândva, cântãreþi de stranã la slujbele reli-
gioase.
Din anul 1917 ºi pânã în 1919, învãþãtorul Nicolae Raicu de la Iabuca,
de lângã Panciova, a condus CORUL MIXT, care ºi-a desfãºurat activi-
tatea în acest sat. Alãturi de Corul bisericesc, Corul mixt a participat la
toate manifestãrile culturale organizate în sat, la bisericã, cât ºi în împre-
jurime. Repertoriul corului, pe lânga cântece bisericeºti, a conþinut ºi cân-
tece de compozitori români.

Fanfara
ªedinþa de constituire a fanfarei s-a þinut pe data de 5 octombrie 1924,
fiind prezenþi:
Preot Ioan Naia, Nicolae Pãsulã 118, Mihai Pãsulã 118, Mita Popov
294, Sava Groza 10, Mihai Pãsulã 189, Strãin Pascu 84, Gheorghe
Zgârgea 203, Ionicã Zgârgea 27, Petru Pãsulã 289, Dimitrie Vasilie 263,
Dimitrie Groza 97, Vasa Pãsulã 83, ªtefan Sfera 95, Ion Groza 267,
Dimitrie Vasile-Mita 125.

41
 Fanfara din 1925, cu Ioan Naia ºi Romulus Micu
La aceastã ºedinþã au fost prezente 16 persoane care au devenit mem-
bri fondatori ai fanfarei. Anul oficial al începerii activitãþii ei este anul
1925. Conducãtor a fost preotul Ioan Naia, iar instructor Romulus Micu
din Coºtei, ajutat de tatãl sãu, Iosif Micu. Romulus Micu a instruit ºi con-
dus fanfara timp de doi ani, din 1925 pânã în 1927. Pentru desfãºurarea
activitãþii fanfarei a fost nevoie sã se procure instrumentele necesare.
Instrumentele au fost cumpãrate de la Apatin. Fiecare membru fondator
a donat 500 de dinari, apoi 500 kg de grâu sau porumb, bani din care s-a
format fondul pentru fanfarã. Deoarece nu s-au adunat toþi banii necesari,
preotul Ioan Naia a luat cu împrumutul bani de la Bisericã, pe care i-a
întors pe parcurs, ºi aºa a cumpãrat instrumentele.
Pentru a asigura participarea cu regularitate a fanfariºtilor la repetiþii ºi
cursuri instructive ºi la toate activitãþile ce vor urma, pãrinþii tinerilor au
semnat un contract drept garanþie. A existat ºi o disciplinã exemplarã în
ceea ce priveºte frecventarea orelor de instrucþie. Orice abatere, dacã nu
a fost motivatã, s-a pedepsit. Prima datã, admonestarea, apoi amenda de
5 respectiv 10 dinari sau, în caz mai drastic, amenda de 100 de dinari ºi

42
 Fanfara din 1938, la joc
predarea instrumentului; deci, excluderea. La fel s-a procedat ºi în caz de
pierdere sau stricare a instrumentului. Fanfara a avut repetiþii lunea ºi marþea,
iar corul vinerea ºi sâmbãta. Membrii fanfarei nu au avut voie sã participe indi-
vidual la petreceri fãrã aprobarea conducerii. În fondul Societãþii, de la orice
manifestare, s-au depus 30% iar restul s-a împãrþit dupã necesitate. Fanfara a
participat la serbãrile organizate în sat, a fãcut vizite în satele vecine, a parti-
cipat la înmormântãri ºi obligatoriu la jocul de duminicã ºi de sãrbãtori.

Fanfara din 1964, sub conducerea lui Mielu

43
 În ceea ce priveºte instruirea fanfariºtilor, fiecare membru a fost obli-
gat ca timp de trei luni sã înveþe teoria muzicalã, ca dupã aceea sã treacã
la instrument. Timp de doi ani, instructor al fanfarei a fost Romulus
Micu. Dupã plecarea lui Romulus Micu, în anul 1927, membrii fanfarei îl
aleg dirijor ºi intructor pe Dimitrie Vasile-Prota.
Dimitrie Vasile-Prota, nãscut în anul 1905, la Mãrghita, pe lângã ºcoala
în limba românã, face trei ani de ºcoalã în limba maghiarã ºi alþii trei în
limba sârbã. A vorbit cursiv cele trei limbi, în care, de altfel, s-a desfãºu-
rat învãþãmântul în cele trei ºcoli confesionale din timpul acela (învãþãtori
fiind Ioan Naia, Nicolaie Raicu ºi Gheorghe Iorga). Ajuns la vârsta de 20
de ani, Dimitrie Vasilie este trimis de cãtre Ioan Naia la ªcoala de Dirijori
din Timiºoara, unde îl are de profesor pe Iosif Velceanu, compozitor ºi
preºedinte al Societãþii Culturale "Astra", precum ºi pe alþi cunoscuþi
compozitori ai vremii. În cadrul acestei ºcoli se învaþã teoria muzicii,
dirijarea ºi cunoaºterea instrumentelor de suflat. Întors acasã, el preia
fanfara înfiinþatã în anul 1925, pe care o conduce pânã în 1952.
Pe acele timpuri nu erau multe partituri scrise ºi de aceea a fost nevoit
sã facã singur aranjamente de cântece ºi jocuri româneºti. Astfel a fãcut
aranjamente pentru cântecele "Bãnãþeana" ºi "Negruþa" de I. Vidu.

Fanfara din 1963-1964

44
Se mai duce ºi la Marcovãþ, la instructorul Mihai Moisã, precum ºi la
Vlaicovãþ, la învãþãtorul Petru Lãpãdat, pe care îl consultã ºi împrumutã
piese muzicale. Obþinând succese frumoase, este chemat la Sân-Ianãº
(Bariþe) sã instruiascã fanfara nou-înfiinþatã. A poposit în satele înveci-
nate, ca Sâmianãº, Sâmiai, Satu Nou, ºi a ajuns pânã în Banatul Central,
la Torac ºi Iancaid (Iancov Most). În anul 1936 este prezent la întrecerile
fanfarelor de la Vârºeþ, precum ºi la aniversarea a 25 de ani de la ridicarea
edificiului Bisericii Ortodoxe Române din Vârºeþ. Tot în acelaºi an par-
ticipã la Marea trecere în revistã a fanfarelor ºi corurilor de la Timiºoara,
cântând alãturi de fanfare vestite din România. Aceastã fanfarã a avut suc-
ces deosebit în anul 1965, când la Festivalul Regional de la Zrenianin
obþine locul II ºi ocupã trofeu în posesie trainicã. Instructorul ºi dirijorul
de mai târziu ºi fiul lui Dimitrie Vasilie, Moisã Vasilie, pãstreazã aceastã
cupã, pe care este scris: "Pokrajinski festival muzièkih duvaèkih orkestra,
II mesto za 1965. god".
Mulþi oamenii au fost merituoºi pentru activitatea ºi succesele fanfarei.
Mihai Pãsulã preia fanfara în anul 1952, conducând-o pânã în 1961. Din
1961, bagheta de dirijor este încredinþatã lui Moisã Pãsulã-Mielu. El
adunã tineri interesaþi pentru a deveni fanfariºti. Se adunã bani, se face
colectã prin sat, se reparã instrumentele existente, se cumpãrã altele noi
ºi în felul acesta continuã activitatea. Boala, însã, îl împiedicã sã mai
activeze, aºa cã din anul 1964 munca cu fanfara o preia din nou Mihai
Pãsulã.
Odatã cu plecarea unor membrii la muncã provizorie în strãinãtate, fan-
fara îºi înceteazã activitatea, participând doar la înmormântãri. Moisã
Vasile începe acum o nouã formã, de activitate cu noi membrii ºi o muncã
organizatã. Participã la Festivaluri ºi obþin succese însemnate. Se reia ºi
activitatea orchestrei, la fel întineritã. Entuziasmul se stinge în curând.
Interesul tinerilor de astãzi este altul decât entuziasmul ºi disciplina celor
de cândva, dar nici conducãtorii de atunci nu ºi-au dat silinþa sã lase
urmaºi care sã ducã mai departe faima fanfarei ºi a activitãþii culturale în
întregime.
În cãutarea fanfariºtilor de cândva, am stat de vorbã cu doi foºti mem-
brii, Petru Zgârgea-ªipeþeanu ºi Iovan Bulvaski.
Petru Zgârgea-ªipeþeanu s-a nãscut în anul 1922, iar fanfarist a devenit
la vârsta de 13 ani, ca sã fie activ pânã în anul 1984. O perioadã de

45
jumãtate de secol, acest om senin ºi blând a petrecut-o în companie cu
muzica ºi cântecul, care au lãsat urme adânci în sufletul lui ºi despre care
vorbeºte cu dragoste ºi nostalgie. A iubit foarte mult muzica, a cântat la
clarinet ºi zice cã cele mai frumoase momente din viaþa sa de fanfarist au
fost atunci când, dupã un concert sau o competiþie, s-au întors acasã cu
trenul în zori ºi pânã sã ajungã în sat au cântat ºi tot cântat. Aci, în mjlocul
naturii, muzica parcã a avut un farmec deosebit. Ecoul s-a rãsfrânt peste
holde, peste sat, s-a îngânat cu soarele care tocmai rãsãrea parcã fericit de
fericirera lor.
Iovan Bulvanski s-a nãscut tot în anul 1922, iar fanfarist a devenit la
vârsta fragedã de numai 12 ani, ca sã fie membru activ timp de 25 de ani.
A cântat la flaut. Azi trãieºte la Vârºeþ. Împãrtãºeºte aceleaºi sentimente
de dragoste ºi nostalgie ºi regretã foarte mult cã la Mãrghita nu continuã
tradiþia.

Societatea Culturalã
Fanfara din Mãrghita Mare a luat fiinþã în anul 1924, pentru ca sã îºi
înceapã activitatea în 1925. Pentru o activitate organizatã a fost nevoie ºi
de o anumitã autorizaþie. S-a impus, deci, nevoia organizãrii unei societãþi
culturale în cadrul cãreia sã funcþioneze. Astfel, pe data de 23 octombrie
1924, a luat naºtere "Reuniunea Românã de Citire ºi Cântãri din Mãrghita
Mare". La adunare au fost prezenþi membrii corului ºi fanfarei nou-înfi-
inþate. Din documentele vremii se pot citi urmãtoarele:

Obiectul:
Citirea ºi dezbaterea proiectului de statute a înfiinþatei (înfiinþândei)
"Reunirea românã de citire ºi cânt din Mãrghita Mare". Dupã o vorbire
acomodatã obiectului din partea iniþiatorului preot Ioan Naia, se proclamã
de preºedinte pãrintele Ioan Naia, secretar învãþãtorul Gheorghe Iorga
iar bãrbaþi de încredere Nicolae Pascu ºi Dimitrie Vasile. Se trece apoi la
citirea paragraf cu paragraf, se clarificã ºi primeºte neschimbat ºi se
decide sã se trimitã Înaltului Ministru de Interne spre aprobare."
Dacã analizãm ºi noi respectivele "Statute" putem sã desprindem
urmãtoarele:

46
 La începutul ºi sfârºitul
Statutului, sigilul cu textul
"Reuniunea de Citire ºi
Cântãri din Mãrghita" este
scris în limbile românã ºi
sârbã, iar în mijlocul sigilului
se aflã o lirã. Urmeazã apoi:
Statutele Reuniunii Române
de Citire ºi Cântãri din Com.
Marghita (judeþul Torontal)

Sub nr. l numele apoi

scopul, mijloacele, membrii
etc. etc. pânã la 30 de
puncte, în care este cuprinsã
întreaga activitate cu toate
drepturile ºi datoriile. Se mai
spune cã mijloacele sunt
taxele în bani, darurile ºi
veniturile ce vor intra cu
(facsimil) Statutul Reuniunii
prilejul petrecerilor ºi "pro-
ducþiunilor organizate de reuniune". Membru fondator poate fi oricine
dacã plãteºte, o datã pentru totdeauna, taxa de 25 de dinari în fondul
Reuniunii sau dacã dãruieºte cãrþi de citire ori mijloace de cântãri sau
muzicã, în acest preþ, pe seama Reuniunii. Membru ordinar poate fi ori-
care locuitor din Comuna Marghita cu purtare bunã, cinstitã, dacã-l
primeºte Comitetul."
Dupã mãrimea taxei, membrii sunt de trei feluri:
a) care plãtesc anual taxa de 15 din.
b) care plãtesc anual taxa de 7,50 din.
c) care plãtesc anual taxa de 3,75 din. dupã învoialã.
Mai existã ºi membri ajutãtori, care plãtesc taxa cel puþin atât cât un
membru ordinar.
În continuare se vorbeºte despre organizarea ºi conducerea Reuniunii,
despre Adunarea Generalã, conducerea, preºedintele, vicepreºedinte,
secretar, casierul ei precum ºi despre drepturi ºi datorii. Tot aici e definitã

47
funcþia de bibliotecar. "Bibliotecarul administreazã biblioteca ºi
mijloacele de cântãri ºi muzicã ale Reuniunii, stã la dispoziþia membrilor
ºi e rãspunzãtor pentru cãrþi." Dupã cum se poate vedea, Reuniunea era
foarte bine organizatã ºi disciplinatã în muncã, iar împotriva membrilor
care nu au respectat Statutul ºi nu au "arãtat purtare bunã, cinstitã" au fost
luate mãsuri de rigoare, prevãzute prin Statut. De exemplu, dacã un
membru a pierdut o carte, a fost nevoit sã o înlocuiascã cu alta sau cu alte
bunuri materiale în valoarea cãrþii. Responsabil pentru bibliotecã în anul
1933 a fost Iuliu Zgârgea, din al cãrui raport se poate vedea cã "bibliote-
ca parohialã a sporit frumos, ajungând la peste 2000 de volume".
Biblioteca a funcþionat, deci, în cadrul Reuniunii, ca bibliotecã parohialã
ºi a avut un fond de 2000 pânã la 2500 de cãrþi ºi reviste româneºti,
...datoritã neobositului tânãr teolog de atunci, Iuliu Zgârgea (acum preot
pensionar la Panciova), care mereu completa fondul", consemneazã într-
un text învãþãtorul Nicolaie D. Bãsceanu (învãþãtor contractual la Mãr-
ghita). Mai apoi a fost ales bibliotecar Iosif Musta, pânã în anul 1944, când
îºi pierde viaþa în mod tragic. În sat se povesteºte întâmplarea cu incen-
diul din anul 1944, când în curtea Bisericii unii oameni ai noului regim au
ars cãrþile din biblioteca parohialã. Se mai amintesc aci, însã, ºi alte pãreri
ºi ipoteze legate de existenþa cãrþilor din biblioteca parohialã.
Dacã în continuare rãsfoim Protocolul, purtat an de an la adunãrile
generale, observãm cã aci au fost dominante câteva teme.

Orchestra
48
 Tabloul S.C. “Ion Creangã”
Astfel: disciplina trebuia sã existe la fanfariºti sau membrii corului. Se
respectau orele de repetiþii, întreþinerea ºi pãstrarea instrumentelor sau a
cãrþilor ºi ziarelor împrumutate. Tot din procesele verbale ale timpului
putem afla care au fost piesele muzicale exercitate ºi interpretate de fan-
farã sau cor. Pe lângã titluri de piese cu conþinut bisericesc, corul a mai
cântat la toate liturghiile.
Iatã titlul pieselor cu conþinut laic: "Funebrele", "Marº sârbesc", "Toatã
lumea", "Cimpoiul", "Cãluºerul", "De doi", "Hora primãverii", "Imnul stu-
denþilor", "Mulþi ani", "Pãcurarul la oi", "Româncuþa" ºi "Negruþa".
În timpul rãzboiului, atât fanfara, cât ºi corul, nu au funcþionat.
Cãminul Cultural, care a fost construit în anul 1937 ºi a aparþinut B.O.R.,
a fost naþionalizat, pentru a fi transformat în Cãmin al satului, dar ºi unii
membrii au luat-o pe alte cãi. Aci probabil trebuie sã se afle motivul
inactivitãþii. Aceasta, însã, nu a fost de lungã duratã, aºa cã se face o reor-
ganizare a fanfarei, dar ºi a corului. Sunt primiþi noi membrii în fanfarã:
Dimitrie Vasile, Mihai Pãsulã, Livius Arman, Iovan Cocora, Petru Sfera,
Pau Pãsulã, Ion Pascu, Moisã Zgârgea, Traian Pãsulã, Nicolae Daba,

49
Vichentie Sfera, Petru Groza, Viorel Zgârgea, Moisã Pãsulã, Mita Groza,
Ion Arman, Ion Groza, Nicolae Sporea. ªi pe mai departe, conducãtor ºi
instructor a fost Dimitrie Vasilie. Din procesul verbal luat în ºedinþa þinu-
tã pe data de 6 februarie 1944 se vede cã fanfara a fost pusã sub auspiciile
Centrului Cultural "Astra" (s-au obþinut unele înlesniri, petrol ºi altele),
dar ºi sub Comitetul Parohial. Acum, ca urmaºã a Reuniunii, este înfi-
inþatã Societatea Culturalã "Ion Creangã". În cadrul ei îºi continuã activi-
tatea fanfara, secþia de teatru, secþia de folclor ºi orchestra.
Dirijorul orchestrei este Moisã Vasile, iar piesele interpretate sunt din
muzica popularã din Banat. Membrii în S.C. "Ion Creangã" sunt: Moisã
Vasile, Gruia Popov, Traian Pãsulã, Nica Iepure, Dimitrie Þãran, Vesa
Pãsulã, Iosif Pãsulã, Stefan Sfera, Dimitrie Pascu, Tie Pãsulã, Mihai Riþã.
În anul 1958 S .C. "Ion Creangã" are 20 membii, femei ºi bãrbaþi, iar
preºedinte este Trãian Musta.

Viaþa teatralã
Viaþa teatralã în acest sat a fost destul de bogatã. În anul 1953-1954 a fost
pusã în scenã comedia "O noapte furtunoasã" de I. L. Caragiale, cu urmãtorii
actori: Petru Zgârgea, Traian Musta, Vesa Pãsulã, Viorica Pascu, Maria Vasile,
Moise Vasile, Dimitrie Þãran, Sufler: Nicolae Pascu.
De menþionat este cã
la Mãrghita, spre deose-
bire de alte sate, rolurile
feminine au fost jucate
de fete. Comedia pre-
zentatã a avut succes
deosebit ºi, pe lângã
faptul cã s-a prezentat
pe scena din localitate,
s-a mai mers la între-
ceri la Straja ºi Coºtei.
Tânãra învãþãtoarea
Sofia Pascu, împreunã cu
cele douã surori ale ei,
“O noapte furtunoasã” de I. L. Caragiale
50
Rujiþa ºi Valeria, se
încadreazã din plin la dez-
voltarea ºi promovarea
activitãþii teratrale. În
cadrul S.C. "Ion Creangã",
ele alcãtuiesc un program
de activitate care cuprinde
scenete comice, soliºti
vocali, soliºti instrumen-
tiºti, orchestra ºi secþia de
folclor. Cum pe timpurile
acelea nu prea existau
texte corespunzãtoare
pentru a fi prezentate pe
scenã, învãþãtoarea Sofia
face traduceri din limba Moisã Vasile în “ªtrengarul satului”
sârbã, pe care le pune apoi în scenã. Astfel este montatã comedia cu
cântece "ªtrengarul satului" ("Seoska lola"). Rolul principal bãrbãtesc
a fost încredinþat lui Gruia Popov. Pe lângã faptul cã a fost îndrãgos-
tit de teatru, Gruia a mai cântat la clarinet, dar a fost ºi un bun solist
vocal. Azi se aflã în Florida (SUA).
"ªtrengarul satului" a fost pus în scenã în anii
1954-55, iar pe lângã Gruia Popov ºi Moise
Vasile au mai jucat: Traian Musta, Ion Pãsulã,
Sofia Pascu, Valeria Pascu, Stana Pãsulã, Florica
Popov, Vesa Pãsulã, Dimitrie Crãciun, Rujiþa
Pascu, Ion Pascu, Liubiþa Pãsulã, Sufleor:
Nicolae Pascu, Muzica: Panta Cebzan.
La întrecerile care au avut loc la Vârºeþ, cu
acest vodevil cu cântece, au cucerit locul I. La
Sâmianãº, pe lângã piesã, a fost participat ºi
echipa de dansuri. La fel a fost ºi la Petrovãsâla.
Aurica Gogoº în port de În anii urmãtori s-a pregãtit piesa "Locuinþa
fatã, Valeria Pascu în comunã", iar roluri deosebit de reuºite au realizat
port de femeie cele trei surori Sofia, Rujiþa ºi Valeria Pascu.

51
 “ªcoala logodnicilor” de Radu Flora
"Mãrul" a fost urmãtoarea piesã pusã în scenã de aceeaºi trupã de
actori, dar acum apare ºi un nume nou, Lia Zgârgea. A urmat piesa
"Moisã pãcurarul", apoi "Jandarmul", toate cu caracter satiric, dar ºi
muzical, având în vedere cã actorii au
fost buni interpreþi, atât vocali, cât ºi
instrumentiºti. Preºedintele Secþiei de
Teatru a fost Nicolae Daba, iar con-
ducãtor Sofia Pascu Zgârgea, ajutatã de
Panteleimon Panta Cebzan, interpret
la vioarã.
În anul 1958 a fost montatã piesa
"ªcoala logodnicilor" de Radu Flora, cu
urmãtorii actori: Petru Zgârgea, Florica
Popov, Traian Musta, Lia Zgârgea,
Aurica Gogoº, Panta Cebzan, Vesa
Pãsulã, Sofia Pascu, Lavinica Daba, Ion
Pascu, Moisa Vasile, Sufler: Nicolae
Pascu.
Aurica Gogoº, Sofia, Rujiþa
ºi Valeria Pascu
52
 Formaþiile de dansatori
O altã laturã a activitãþii culturale la Mãrghita este dansul popular.
Dansatorii s-au prezentat pe parcursul anilor în faþa sãtenilor, dar ºi în
satele din împrejurime. Echipa de cãluºari din Mãrghita este una dintre
primele echipe de felul acesta de pe meleagurile noastre.

Echipa de cãluºari din anul 1933

Dupã ce s-a înfiinþat S.C. "Ion Creangã", dar în special dupã anii ‘50 ai
secolului trecut, când în sat sosesc noi învãþãtori, începe sã înfloreascã o
bogatã activitate culturalã. Sunt aci prezenþi învãþãtorii Sofia Pascu
Zgârgea, Panta Cebzan, interpret la vioarã, precum ºi conducãtor de cor

Orchestra sub conducerea lui M. Vasile

53
 Dimitrie Pascu, Ansamblu de tineret (1979)
interpret la vioarã

ºi fanfarã, Moisã Vasile-Prota, care reorganizeazã orchestra de cândva ºi în

care, printre alþii, se aflã Nicolaie Cârciu, Dimitrie Þãran, Dimitrie Pascu
ºi alþi buni interpreþi instrumentiºti.
Secþia de Teatru, Secþia de Dansuri, precum ºi Orchestra, au activat
împreunã ºi tot împreunã s-au prezentat pe scenã, fiind vorba de aproape
aceleaºi persoane. Dansatori au fost: Liubiþa Pãsulã, Sofia Zgãrgea,
Florica Popov, Stana Pãsulã, Valeria Pascu, Rujiþa Pascu, Dimitrie Þãran,
Moisã Vasilie, Vesa Pãsulã, Ion Pãsulã, Dimitrie Crãciun, Trãian Pãsulã-
Geanã.
Paralel cu activitatea cul-
turalã în cadrul S.C."Ion
Creangã", s-a început cu
dansurile ºi în cadrul ºcolii.
Repetiþiile au avut loc în
fiecare marþi ºi aci au fost
incluºi români, sârbi,
maghiari ºi slovaci. S-au
pregãtit jocuri româneºti,
Echipa de dansuri a ªcolii Elementare maghiare ºi partizane. S-a
la serbarea de Rusalii (1997) respectat strict costumaþia
54
ºi dansatorii au fost prezenþi la fiecare serbare ºcolarã, iar ele au fost cinci
la numãr, respectiv de: 29 noiembrie; Anul Nou; 8 Martie; 1 Mai; 25 Mai
(ªtafeta Tinereþii).
În cadrul S.C. "Ion Creangã" a activat ºi Ansamblul folcloric al tinere-
tului. Ansamblul a fost format din 9 pânã la 11 perechi de dansatori din
rândurile populaþiei convieþuitoare, prezentând jocuri româneºti, sârbeºti
ºi maghiare, doar la serbãrile din sat.
La festivalurile de muzicã ºi folclor ale românilor din Voivodina s-a
mers cu regularitate 7 (ºapte) ani consecutiv, fiind prezenþi pe scenele din
Uzdin, Ovcea, Doloave, Marcovãþ, Sutiesca (Sãrcia) etc. În anul 1978,
acest ansamblu se prezintã la Festivalul Internaþional de la Zagreb, unde
obþine succes deosebit în special pentru portul bogat, prezentarea intere-
santã a unui repertoriu aparte ºi þinutã excepþionalã. Coregrafa
Ansamblului de tineret a fost învãþãtoarea Sofia Zgârgea.
În acelaºi an, echipa de dansuri a elevilor de la ªcoala Generalã din
Mãrghita, cu acelaºi coregraf, Sofia Zgârgea, se prezintã la Întrecerile
zonale de la Panciova ºi se plaseazã pentru Festivalul de Muzicã ºi
Dansuri ale Copiilor din Voivodina de la Sombor. Munca ºi prezentarea
lor calitativã sunt rãsplãtite cu o diplomã specialã ºi cu Placheta de Argint
pentru anul 1978.

Formaþia de dansatori

55
 Tineri dansatori români din Mãrghita
La douã festivaluri de muzicã ºi folclor, mãrghiticenii s-au prezentat cu
succes: La Festivalul de la Sutiesca, în anul 1997, S.C. "Ion Creangã" din
Mãrghita a obþinut Menþiune pentru reanimarea vieþii culturale, iar
Ieremia Todor locul I la soliºtii vocali.
Un an mai târziu, la Ovcea, în 1998, s-au primit urmãtoarele distincþii:
Todor Ieremia - menþiune,
Emanuel Zgârgea - locul II - soliºti vocali debutanþi,
Nicolae Nistor - locul II - soliºti instrumentiºti.

Nicolae Nistor Emanuel Zgârgea Todor Ieremia

56
 Dansatorii din Mãrghita la Plandiºte,
locul I (1980)
Pe lângã Ansamblul folcloric, ºi echipa de
Doi dansatori tineri, dansuri a cursului superior este prezentã la mai
Deian ºi Damian toate întrecerile ºi trecerile în revistã, fiind
(2002) instruitã în cadrul ªcolii din Mãrghita de aceeaºi
învãþãtoare.

Grupul de suflãtori, pe scenã, de Rusalii (1997)

57
 Multilateralã ºi variatã a fost activitatea învãþãtoarei Sofia Zgârgea. A
jucat teatru, a condus echipa de dansuri, s-a încadrat în activitatea cu
femeile, la primul ajutor, la cursurile de alfabetizare etc.

Activitatea cu femeile (1945-1955)

La cursul de primul ajutor

58
 La 8 Martie: bunicile, mamele ºi elevii

ªcoala
Despre ªcoala din Mãrghita se poate spune cã provine din a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea. În protocoalele existente în arhiva anului
1951 se gãseºte ºi un proces verbal sau un protocol al primei ºedinþe, þi-
nutã de Comitetul ªcolar pe data de 26 noiembrie 1878. Procesul verbal
este scris cu o caligrafie frumoasã ºi este redactat de cãtre parohul admi-
nistrator Iosif Popoviciu, care îndeplinea ºi funcþia de preºedinte al
Comitetului ªcolar. Iatã textul:
"Inventariu asupra ªcolii rumâne din Mãrghita Mare, care e fãcutã cu
spesele rumânilor din Mãrghita, prin îndemnarea Chinezului ªtefan
Pãsule, fondatã prin stãruinþa ºi osteneala reposatului Chreºtin Iova
Popov ºi finitã prin sârguinþa Domnului Învãþãtor Aleksandru Zebeleanu
-în zilele înaltului nostru Impãrat ºi Rege-Franz Iosif II-fiul, fiind
Episcop D-l Emilian Kongielatz, Protopresvitet D-l Filip
Trandafiloviciu, iar Preºedintele Comitetului ªcolii Româneºti D-l Preot

59
 Iosif Popoviciu ºi
Membrii Comi-
tetului fiind urmã-
torii: Moisã Pã-
sulã, Marko Sfera,
Petru Micºa, Moi-
se Pãsulã (Cârciu),
Ghiþã Bulvanski,
Stefan Pascu, Ioan
Iancoviciu.
Aceastã ºcoalã e
fondatã în Anul
Cu învãþãtorii de la sârbi, români ºi maghiari
1878 ºi finitã în
1881". Probabil cã anii 1878-1881 erau anii în care s-a terminat clãdirea
ºcolarã, fiindcã în continuare putem citi cã: "zidurile ªcolii sunt regulat
bãtute cu o încãpere mare pentru ºcolari cu patru ferestre cu salucatre,
douã încãperi una cu douã fereºti ºi alta cu o fereastrã pentru carteliul
Învãþãtorului, o cuinã, un ºpaisu de unde se suie în podu ºi un gong.
Acoperiºul este cu þâgle acoperit, cu 2 frunturi foarte regulate".

Elevii din Mãrghita, anul ºcolar 1930-1931.

Învãþãtorii: Marta ºi Gheorghe Iorga
60
 Se spune cã în ªco-
alã se mai aflã: "8 sca-
une încã în bunã stare,
o masã slabã, o masã
nouã, 2 scaune noi, fi-
guri pentru agriculturã
de hârtie veche, tãbliþã
pe perete, maºini de
numãrare veche, glo-
bus mic, o tablã pentru
socoatã veche, table pe
perete desenate, de la
Budapeºta, mai multe
ªcoala veche din Mãrghitã
table pentru silabizare."
Dacã se citesc cu
atenþie fragmentele
ci-tate, se poate obser-
va cã, spre deosebire
de scrierea noastrã de
azi, substantivele sunt
scri-se cu majuscule
ca în limba germanã,
voca-lele I ºi U sunt
foarte mult folosite în
special la sfârºitul
cuvintelor. Diftongul
OA nu se foloseºte, ci Învãþãtorii Sofia Zgârgea ºi Panta Cebzan
numai vo-cala O. cu elevii lor

Din documentele cercetate se mai poate afla cã în tipãriturile acelea

diaconul Ioan Iancovici a fost ales "cu aclamaþie de Casierui ªcolii rumâne
ºi cu plata de 15 florinþi pe an ºi va fi îndatorat în toatã sãptãmâna Vinerea
ºi Duminica sã fie la Casa comunalã a încasa banii ªcolii". În ceea ce
priveºte venitul lunar al învãþãtorului, se observã o mare variaþie în
dependenþã de banii adunaþi.

61
 Elevii la o serbare ºcolarã
De exemplu, 6 fl., 12fl., 36fl., 27fl., 15fl., 29fl.,18fl., 11fl., 7,5fl., apoi
alte plãþi:
"2 Stinjini lemne pentru Învãþãtorul 20 fl.,
2 Stinjini lemne penrtu Învãþãtoria 4 fl. 8 fl.,
2 Stinjini lemne pentru ªcoalã 20 fl."

Banii aceºtia erau

adunaþi de la sãteni
în vederea plãtirii
impozitului ºi a altor
obligaþii.
Tot din banii adu-
naþi se plãteau ºi
cheltuielile pentru
întreþinerea ªcolii.
Mai era ºi o sursã de
finanþare a ªcolii în
Elevii clasei a VI-a cu directorul Panta Cebzan
baza mãsurilor luate
ºi învãþãtorii
62
împotriva pãrinþilor "a cã-
ror prunci nu cerceteazã
ºcoala". În baza Hotãrârii
din 20 iunie 1880, nr. 428,
"Odboru ªcolescu ordonã
Globie pentu aceºti pã-
rinþi". Tot din aceste sur-
se materiale s-au asigurat
ºi banii pentru pensia
învãþãtorului. Actuala clãdire ºcolarã
În perioada despre care vorbim, ºcolile au fost ºcoli confesionale, adicã
bisericeºti. La Mãrghita, în timpul acela, au funcþionat trei ºcoli în trei
limbi: sârbã, românã ºi maghiarã, dupã cum a fost structura locuitorilor.
La început, aceste ºcoli au fost cu patru clase, apoi cu ºase. Se fãceau ºi
doi ani de "repetiþie". Pentru aceste ore, elevii au venit la cursuri de douã
ori pe sãptãmânã. Mai tãrziu, ºcolile confesionale s-au transformat într-o
singurã ºcoalã, fiind încadrate deopotrivã cadrele didactice din toate cele
trei ºcoli cu trei limbi de predare.
Un timp mai îndelungat, ªcoala a funcþionat în Casa Parohialã, unde a
fost ºi locuinþã pentru învãþãtori. Preotul Ioan Naia cu familia sa a locuit
în casa de alãturi (acum alimentarã), care era tot posesia Bisericii. Mai
târziu, ªcoala a trecut în actuala clãdire.

Duminica la joc, cu învãþãtorii Nicolae Bãsceanu, învãþãtor contractual

Nicolae Nicolaievici
63
 Dupã eliberare la Mãr-
ghita a funcþionat o ºcoalã
cu ºase clase, apoi cu opt
clase. ªcoala Elementarã
cu opt clase primeºte nu-
mele eroului naþional
Lukrecija Ankuciæ, care
ºi-a desfãºurat activitatea
în timpul rãzboiului pe
teritoriul Banatului de
Sud, deci ºi la Mãrghita,
dar a fost trãdatã ºi prinsã
în apropierea gãrii, fãrã sã
Alexandru Pascu cu elevii sãi
reuºeascã sã urce în trenul
care tocmai sosea.
În acel an ºcolar, 1955, la ªcoala independentã "Lukrecija Ankuciæ", la
ciclul I-IV, au fost înscriºi 59 de elevi în douã despãrþãmânte româneºti,
52 elevi în douã sârbeºti ºi 29 de elevi într-un despãrþãmânt cu limba de
predare maghiarã. Tot în acel an a început sã funcþioneze ºcoala cu opt
ani, dar în clasa a V-a s-au înscris doar 20 de elevi români, 7 sârbi ºi 5
maghiari. Fiindcã nu a putut sã funcþioneze trei ºcoli în trei limbi cu un
numãr aºa de mic de elevi, la Adunarea alegãtorilor s-a luat hotãrârea ca
în continuare sã existe o sin-
gurã ºcoalã, iar limba de
predare sã fie limba sârbã,
cu condiþia ca profesorii sã
cunoascã limbile românã ºi
maghiarã ºi în felul acesta sã-
i ajute pe elevii care doresc
sã-ºi continue ºcolarizarea la
Vârºeþ, la Liceu sau la ªcoala
Normalã. "Am fost elev în
clasa a III-a, când, în anul
1955, la Mãrghita s-a deschis
ªcoala Generalã "Lukrecija Adriana ºi Petriºor în clasa cu limba de predare
Ankuciæ". românã, la Centrul ªcolar din Plandiºte
64
 În acelaºi an am trecut
din ºcoala veche în actuala
clãdire ºcolarã - spune me-
dicul pediatru dr. Iosif
Musta din Plandiºte, acela
care poartã numele buni-
cului decedat pe Frontul
din Srem. Primele patru
clase primare le-am termi-
nat în limba românã, ca sã
trec apoi la ciclui V-VIII
cu limba de predare sârbã.
Pe parcursul celor patru
ani ºcolari, am avut limba
românã în fiecare zi. Când
am înscris Liceul la Vârºeþ,
nu am avut nici o prob-
lemã. Noi am fãcut multã
gramaticã ºi literaturã, iar
în legãturã cu limba sârbã
pot spune cã am fost mult
"mai tari" decât alþi elevi veniþi din localitãþi mai mari. ªi la celelalte
obiecte a fost aceeaºi poveste. La matematicã am fost foarte bine
pregãtiþi".
În anul 1974 se formeazã Centrul ªcolar "1 Octombrie" la Plandiºte.
Învãþãmântul aici se desfãºoarã în limbile sârbocroatã, românã ºi
maghiarã, iar în localitatea Haiduèica în limba slovacã. ªcoala Generalã
"Lukrecija Ankuciæ" înceteazã sã mai existe. Ciclul I-IV rãmâne la
Mãrghita, iar elevii români, în douã clase combinate, urmãresc cursurile
în limba românã. Ciclul V-VIII trece la Plandiºte, unde, împreunã cu ele-
vii din Sân-Ian㺠(Bariþe), dupã mulþi ani frecventeazã cursurile în limba
maternã (românã). Pe parcurs, numãrul elevilor români drastic se micºoreazã.
În anul ºcolar 1972/73, un singur elev înscrie clasa - eleva Mãria Pãsulã.
Aceeaºi elevã în anul 1977/78 înscrie clasa a V-a la Plandiºte. Câþiva ani
mai târziu doar doi elevi de la Mãrghita înscriu clasa a V-a - Adriana
Pãsulã ºi Petre Pãsulã.

65
 La Mãrghita, numã-
rul elevilor români, de
asemenea, se micºorea-
zã, astfel cã în anul 1989
se desfiinþeazã clasele
cu limba de predare
românã. Elevii trec în
clasele sârbeºti. Limba
românã se învaþã ca
limbã a mediului social
cu trei ore sãptãmânal.
Mãria Arman cu copiii de la Grãdiniþã (1975) În anul 1997, Centrul
ªcolar "1 Octombrie" din
Plandiºte se desfiinþeazã, iar elevii din Mãrghita revin acasã, dar de data
aceasta învãþãmântul în cele opt clase se desãºoarã numai în limba sârbã.
Numãrul elevilor la ªcoala Generalã, care acum numele marelui ilu-
minist ºi om de culturã, Dositej Obradoviæ, a fost urmãtorul:
o clasã combinatã I-IV 19 elevi,
clasa a II -a 15 elevi,
clasa a III-a 14 elevi,
clasa a V-a 10 elevi,
clasa a VI-a 6 elevi,
clasa a VII-a 15 elevi,
clasa a VIII-a 7 elevi,
respectiv în total, în cele opt clase, 86 de elevi. La liberã alegere, elevii
de naþionalitate românã, sau din cãsnicii mixte, frecventeazã facultativ
cursurile de limba românã cu douã ore sãptãmânal.
În momentul când am scris aceste rânduri, la ªcoala Generalã "Dositej
Obradoviæ" din Mãrghita au fost 114 de elevi în cele opt clase, iar la cur-
sul facultativ de limbã românã 9 elevi. Sã mai spunem cã ªcoala dispune
de toate sãlile de clasã necesare, de un cabinet pentru informaticã, de o
cancelarie, de o bucãtãrie ºcolarã, de un punct sanitar în cadrul clãdirii, de
apeduct ºi încãlzire cu gaz natural. Mai are ºi o salã de sport, care nu e ter-
minatã ºi la care sunt necesare investiþii mari. Dupã repararea ºi adaptarea
clãdirii din anul 1997, recent s-au schimbat ferestrele, asigurându-se în felul
acesta o încãlzire mai bunã, iar clãdirea însãºi a primit un aspect mai frumos.

66
 Cu mulþi ani în urmã, la Mãrghita a funcþionat ºi Grãdiniþa. La început
a fost în cadrul ªcolii "Lukrecija Ankuciæ", iar acum în cadrul Grãdiniþei
"Sreæno detinjstvo" din Plandiºte. Aºa cum la ºcoalã profesorii au fost
nevoiþi sã cunoascã limbile popoarelor convieþuitoare, ºi pentru angajaþii
de la Grãdiniþã a fost valabil acelaºi lucru. Pe parcursul anilor, aici au
funcþionat urmãtoarele educatoare: Maria Toader, Maria Arman, Duºanca
Zgârgea; un an a funcþionat: Virginia Groza.
Pe parcursul anilor, la ªcoala din Mãrghita au funcþionat cadrele didac-
tice: Livius Arman, Nicolae Bãsceanu, Ana Bojin, Ilie Cacovan, Ofelia
Conard, Panta Cebzan, Maria Dan, Aurica Gogoº, Ana Labat, Ion Matei,
Petru Marina, Sofica Morariu, Tiberiu Mohora, Viorel Moldovan, Nicolae
Nicola, Ana Nistor, Drãghina Pascu, Mihai Pascu, Alexandru Pascu,
Mãria Pascu, Olimpia Pancaricean, Ana Penþa, Lucia Predici, Pau Sfera,
Maria Tabac, Doina Vârzoc, Nicolae Vârzoc, Lia Zgârgea, Sofia Zgârgea,
Nicolae Zboreºtean. În momentul de faþã, orele facultative de limba
românã sunt susþinute de profesorul Ion Agadiºan din Nicolinþ.
Dacã în acest capitol am vorbit despre ªcoalã ºi procesul instructiv-
educativ, atunci putem spune cã din aceastã ºcoalã au ieºit mulþi elevi
care au reprezentat ºi încã mai reprezintã cu cinste satul din care fac
parte. Provin de aici medici, ingineri, preoþi, profesori, învãþãtori ºi spe-
cialitate de alte profiluri, cum sunt:
TRÃILÃ MUSTA, 1803-1841, profesor supleant la ªcoala Clericalã,
secþia românã, între anii 1828-1829,
NICOLAE PÃSULÃ,
lingvist ºi profesor de
muzicã la Timiºoara, a ter-
minat ºcolarizarea în înde-
pãrtatul an 1900-1901,
ªTEFAN MUSTA,
1904-1986, teolog ºi pro-
fesor de matematicã la
Oradea, decedat la Bu-
cureºti,
IULIUS ZGÂRGEA,
1916, preot pensionar,
domiciliat la Panciova, Sava, Anðelka ºi Nada cu elevii
67
 NICOLAE NICOLA, 1923-2004, învãþãtor la Mãrghita ºi Râtiºor,
VICTORIAN GROZA, 1923-1995, învãþãtor la Torac, lucrãtor social-
politic la Zrenianin,
DOINA PÃSULÃ, 1925-1971, economistã la Belgrad,
MARIA TOADER nãscutã VASILIE, 1928, educatoare la Mãrghita,
pensionarã, domiciliatã la Vârºeþ,
LIDIA BESU, nãscutã ZGÂRGEA, 1930, învãþãtoare la Satu-Nou,
SOFIA ZGÂRGEA, nãscutã PASCU, 1932, învãþãtoare la Mãrghita,
pensionarã, domiciliatã la Vârºeþ,
MÃRIA PASCU, nãscutã ZGÂRGEA, 1932-1994, profesoarã de limba
sârbã ºi limba francezã,
PAU SFERA, 1932-1980, profesor de limba românã,
MIHAI PASCU, 1936, profesor de matematicã, pensionar, domiciliat
la Vârºeþ,
NICOLAE POPOV, avocat, stabilit în Skoplje, Macedonia,
IULIUS ARMAN, 1938, profesor de biologie ºi edeucaþie fizicã, pen-
sionar, domiciliat la Vârºeþ,
ªTEFAN SFERA, profesor de muzicã, stabilit în Australia,

ªtefan Musta cu soþia, mãtuºa ºi familia

68
 LIA BLANUŠA, nãscutã ZGÂRGEA, 1944, învãþãtoare, stabilitã în
Australia,
LAVINICA CIOLAC, nãscutã DABA, 1944, educatoare la
Maramorac,
MARIA ARMAN, nãscutã DABA, 1946-1986, învãþãtoare,
Dr. DRÃGHINA POPI, nãscutã PASCU, 1946, medic ginecolog,
domiciliatã la Vârºeþ,
DIMITRIE MUSTA, 1947, preot, stabilit în SUA, New York,
ION SFERA, 1947, preot, stabilit în SUA, Florida,
RUJIÞA ROªU, nãscutã Sfera, 1948, învãþãtoare, stabilitã la Novi Sad.
Dr. IOSIF MUSTA, 1948, medic pediatru, domiciliat la Plandiºte,
PÃUN SFERA, 1953, inginer de telecomunicaþii, PTT Vârºeþ, domi-
ciliat la Vârºeþ,
AURELIA PETROVIÆ, nãscutã PÃSULÃ 1954, inginer tehnolog, sta-
bilitã la Belgrad,
EUFROZINA STANKOVIÆ, nãscutã PÃSULÃ, 1956, inginer, stabi-
litã la Belgrad,
PAU POPOV, 1956, ªcoala Superioarã de Management ºi marketing,
domiciliat la Vârseþ,
PETRU PASCU, 1957, inginer arhitect, participant la Universiada din
Bucureºti ca membru al selecþionatei de la baschet, domiciliat în SUA,
AURORA ŽIVANOVIÆ, nãscutã SFERA, 1957, jurist licenþiat, anga-
jatã la ERSTE BANK, Vârºeþ,
MIHAI CRÃCIUN, 1958, inginer de electrotehnicã, stabilit în SUA,
New York,
VIOREL ZGÂRGEA, 1958, inginer de telecomunicaþii PTT,
Plandiºte, domiciliat la Vârºeþ,
BILJANA MOMIÆ, nãscutã SFERA, 1958, Facultatea de Economie,
domiciliatã la Vârºeþ,
RODICA MÃNESCU, nãscutã PASCU, 1958, ghid turistic, Vârºeþ,
LENUÞA BOGDANOVIÆ, nãscutã PÃSULÃ, 1960 jurist,
Plandiºte, domiciliatã la Mãrghita,
LUCIAN ARMAN, 1962, profesor de marxism, Facultatea de
Filosofie, domiciliat la Vârºeþ,
MIHAI MICªA, 1962, Facultatea de Învãþãtori, angajat la ªcoala
Generalã ºi domiciliat la Mãrghita,

69
 ELEONORA MUSTA, 1965, medic veterinar specialist, stabilitã la
Novi Sad,
GHEORGHINA GRUIESCU, 1964, Acadermia Pedagogicã, domi-
ciliatã la Vârºeþ,
ANUÞA KOMERDELJ, nãscutã PÃSULÃ, 1965, Academia Pedago-
gicã, stabilitã în SUA,
OFELIA NICOLIN, nãscutã CÂRCIU, 1965, educatoare, stabilitã la
Zrenianin,
Dr. IONEL PÃSULÃ, 1965, medic, stabilit în Suedia,
Dr. MARIA GROZDIÆ, nãscutã PÃSULÃ, medic ginecolog, stabilitã
în SUA,
NIÞÃ MUSTA, 1968, inginer de electrotehnicã, Elektrovojvodina
Vârºeþ, domiciliat la Vârºeþ,
GINA PASCU, 1968, Academia Pedagogicã, stabilitã în Elveþia,
Mr. LUCIANA ZUBIÆ, nãscutã ARMAN, 1970, chimist stabilitã în
SUA,
MARIANA POPOV, 1975, Facultatea de Chimie, angajatã la ªcoala
de Chimie Vârºeþ, domiciliatã la Vârºeþ,
CIPRIAN MUSTA, 1975 licenþiat în kinetoterapie, domiciliat la
Plandiºte.
Aceasta este o posibilã listã a oamenilor care provin din acest sat, listã
care nu este completã, fiindcã majoritatea tinerilor care trãiesc ºi mun-
cesc aici au terminat o ºcoalã medie sau superioarã, fie la Vârºeþ, fie în altã
parte. De asemenea sunt ºi dintre aceia care, deºi nu trãiesc în satul natal,
sunt întotdeauna prezenþi cu sufletul ºi gata în orice moment sã sarã în
ajutor, fie el material sau moral.

70
 Portul la Mãrghita
Când este vorba despre portul de la
Mãrghita, se poate spune cã a fost un
port destul de greu de purtat, dar ºi de
lucrat ºi întreþinut. Cãtrânþele au fost
þesute la rãzboi ºi frumos împestriþate, la
fel ºi brâul ºi brãcira, care s-au purtat
peste poale ºi cãtrânþe. Cãtrânþa din faþã
a fost mai latã, iar cea din dos mai
îngustã. Poalele ºi ciupãgariul au fost din
pânzã de casã, împistrite pe gergeu.
Ciorapii ºi pãpucii au fost lucraþi din lânã
ºi împodobiþi cu diferite flori.

Cu cotrânþã, poale întãrite, cipag

ºi cârpã de pliº

Bãrbaþii au purtat iarna cioa-

Tânãr ºi tânãrã în port popular
reci de ºubã de culoare mai
închisã ºi cãmaºã cusutã, iar vara
izmene albe lungi. Atât bãrbaþii,
cât ºi femeile, au purtat burdice,
brâu ºi brãcirã, iar iarna cojoace.
Pe cap femeile au purtat cârpe de
pliº ºi cârpe mari, iar bãrbaþii
cãciulã.
Fetele au purtat ciorapi ca pie-
lea, pãpuci de lânã cu flori, poale
împistrite, ºi întãrite, cu pãturi
late, cãtrânþã de lânã þesutã, ciu-
pãgari sau ie bogat brodatã, iar pe
cap cârpã de pliº cu ciucuri.

71
 Echipa de dansatori, în port popular din Mãrghita,
în faþa Cãminului Cultural
Fetele au mai purtat ºi altfel de costume cu poale, ciupag, cãtrânþã
de pliº bogat împodobitã cu iºloci ºi fire de mãtase (irimiz), iar pe cap
cârpã roºie.
ªi cei mari au avut pãpuci de lânã, ciorapi împletiþi, izmene, cãmaºã,
peste care s-a purtat brãcira, burdicul, pe cap cãciula. Al doilea fel de cos-
tumaþie a fost cu pãpuci de lânã, ciorapi împletiþi, cioareci de culoare albã,
burdice de piele lucrate ºi împodobite cu oglinzi. Iarna s-au purtat cojoc,
cioareci (la Mãrghita, pantaloni) de culoare mai închisã, iar pe cap cãciulã.
Fetele mari au avut pãpuci de lânã, ciorapi de culoarea pielii, poale
întãrite ºi cu pãturi late fãcute, cãtrânþã latã þesutã, ie sau ciupãgar. Dacã
este vorba de ciupãgari, trebuie sã spunem cã el a fost bogat împistrit.
Modelul cel mai des lucrat a fost cu trei coºuri de flori pe mânecã.
Peste poale s-a pus brâul, apoi cãtrânþele ºi brãcira. Burdicele au fost
lucrate ºi împodobite cu oglinzi. Pe cap s-a purtat cârpã de pliº de culoare
deschisã (albã, drap sau crem) cu ciucuri. Femeile au purtat ºi o cãtrânþã
mai îngustã la spate.
72
 La joc, femeile ºi fetele tinere au mai
avut cãtrânþe ºi bluze confecþionate din
material de mãtase, pe care s-au fãcut
încreþituri ºi pufne.
Pe cap au avut cãpiþã, fãcutã cu gal-
beni ºi sârme, puse în douã rânduri.
Pãrul a fost ridicat în sus ºi împletit în
mai multe. O împletiturã specialã a fost
cu pãrul pus pe tablã, numitã tafnã.
Tafna a fost confecþionatã din carton
învelit în pânzã.
Pe margini s-a împodobit cu mãrgele.
Pe cap au mai purtat ºi o sârmã mai latã
cu galbeni (aci s-a vãzut ºi starea materi-

Femeie tânãrã

alã a fetelor sau nevestelor), iar

la urechi trei flori, fie trandafiri,
fie viorele. De confecþionarea
acestui tip de costume s-au
ocupat anumite femei.

Bãrbatul (o rudenie) care a

prins fata în joc, primeºte un
cadou. Aici este vorba de un
peºchir (prosop) împistrit.

Fatã mare care s-a prins în joc

73
 REZIME

K
njiga „MARGITA - u prostoru i vremenu” ima nameru da otrgne
od zaborava istorijske i kulturne dogaðaje, pre svih Rumuna iz
Margite, koji zajedno sa Srbima, Maðarima i osta-lim stanovnici-
ma, ovde, u bratskoj slozi, žive veæ nekoliko vekova.
Knjiga sadrži sledeæa poglavlja:
Uvodna reè autora
Prvi deo
Podaci o selu
Drugi deo
Život u selu
1. Crkva
2. Hor
3. Duvaèki orkestar
4. Kulturno društvo
5. Pozorišni život
6. Folklor
7. Škola
8. Oblaèenje, nošnja Dom Kulture

74
 Rezime na srpskom
Sadržaj
Bibliografija
Rezime

Prvi pisani podaci o

Margiti javljaju se u XVI
veku, odnosno 1597. go-
dine. Tada se pominje
kao Sent Margita što u
prevodu znaèi Sveta
Margita. Kako istièe Parohijalni dom
Feliks Mileker, to je feu-
dalni posed Gašpara Tota, veleposednika iz Karansebeša. Ime je dobilo
po crkvenom patronu, æerci kralja Bele IV, koja je preminula 1271.
godine. Legenda kaže da je posle smrti kraljeve æerke podignuta crkva
Sveta Margita i otud i ime naselju.
U Zapisima Peæke Patrijaršije iz 1660. godine spominje se i ime nase-
lja Margita. Naime, peæki kaluðer Maksim od Peæi poslao je svoje ljude
„na Vlašku“ ili u Banat, koji je bio pod turskom okupacijom, da sakupe
priloge u novcu, predmetima i stoci. Meðu mestima koja su davala
priloge je i naselje Margita. To ukazuje da je još tada postojala jaka crkve-
na zajednica na èelu sa sveštenikom Markom. Poèetkom XVIII-og veka
spominje se ime Margita, u XIX-om veku selo se spominje kao Nagy
Margita (Velika Margita), a nakon Prvog svetskog rata, pa sve do danas,
ponovo kao naselje Margita.
Godine 1713. stanovništvo je bilo srpske nacionalnosti i imalo je 22
kuæe, a 1717. godine samo jednu kuæu više. Posle osloboðenja od Turaka,
mesto je dodeljeno Vršaèkom distriktu. U periodu od 1724. do 1740. veæi
deo stanovnika se odselio, a na njihovo mesto, najverovatnije odmah
posle 1740. nastanili su se rumuni iz Gataje, Šipeta i Erdelja. Dokaz za to
su najstarije rumunske familije Ardelean, Šipecean, Caran, Gatajancu,
Pasku, Musta. Da je na poèetku stanovništvo bilo rumunsko, govore i
stari Crkveni zapisi ispisani na rumunskom jeziku, a sa æiriliènim slovima.
Poèetkom XX-og veka demografska slika stanovništva je bila sledeæa: 973
rumuna, 705 srba, 69 maðara, 24 nemaca i 35 ostalo. Polovinu današnje
populacije èine rumuni, a drugu polovinu meštani srpske nacionalnosti.

75
Da je i veæina srpskog stanovništva poreklom iz Rumunije govore
porodièna imena kao što su: Komerdelj, Jorgovan, Kokora, Necin, itd.
Pod vlašæu Turaka, stanovnici su se uglavnom bavili stoèarstvom. Do
doba Marije Terezije nije ni bilo rumunskih opština u Banatu, jer su oni
živeli u povremenim, pokretljivim naseljima. Marija Terezija smatra
rumune ravnopravnim kolonistima, te ih dotacijama izjednaèava sa
nemaèkim doseljenicima, poklanjajuæi im zemlju, doduše ne kao nemci-
ma - cele sesije (34 lanaca), veæ manje posede, polovine i èetvrtine, na
pariod od tri godine ih oslobaða poreza, kao i ostalih dažbina i kuluka. U
vreme Marije Terezije samo èetiri familije su dobile celu sesiju (34
lanaca: pašnjak, livade, šume), i to: rumunski pop, srpski pop, jedna
porodica Makse Komerdelja i jedna Pasuljevih.
Groblje je oduvek na ovom mestu, kod stanice na Selištu i poznato je
po velikom broju kapela: 2 srpske i 9 rumunskih. Tu je i kapela svešteni-
ka Ioana Naje, koju je porodica kasnije prodala.
Od 1716. do 1830. godine, kraj Dente, Margite i Alibunara prolazila je
pošta iz Temišvara za Panèevo. To je bio najkraæi put, koji je preseèen
dolaskom granica i tako izgubio
svaki znaèaj.
Crkva-brvnara je podignuta
1742. godine i bila je od pruæa i pod
ðindrom. Stara srpska crkva je
sagraðena 1810. godine, a nova sr-
pska crkva, koja postoji i danas,
zidana je u periodu od 1833. do
1836. godine i bila je zajednièka za
rumune i srbe sve do 1890. godine,
kada je izvršena crkvena deoba.
Tada su Srbi otkupili postojeæu
crkvu, a rumuni su sagradili novu,
sadašnju.
Pošto su ostali bez crkve, rumuni
su sazidali jednu kapelu, koja je
bila osvešæena 30. maja 1890. i koja
je služila za molitve sve do 1899.
kada je sazidana sadašnja crkva.

76
Služilo je tu veliki broj sveštenika a od
1. oktobra 2004. godine, sveštenik je
Florenciu Ianeš iz Vršca. Crkva ima i
svoju parohijsku kuæu i salu gde se ver-
nici okupljaju.
U crkvi se vode matiène knjige
roðenih i umrlih od 1792. godine, a
venèanih od 1824. godine, od kada se
protokoli venèanih, krštenih i umrlih
vode na rumunskom jeziku.
Margita pripada opštini Plandište, na
7 km prema Vršcu, na nadmorskoj visini
od 81 m, a kako istièe Feliks Mileker,
potièe iz doba neolita (5000-3000
g.p.n.e). Selo je pravougaonog oblika,
pravac pružanja je jugozapad-severois-
tok. U tom pravcu selo ima tri duge i Rumunska crkva
široke ulice, kao i šest popreènih ulica,
koje su uže. Margita je tipièno, panon-ski graðeno selo iz druge polovine
XVIII-og veka. Centar sela nije formiran. U srednjoj ulici se nalaze dve
crkve, srpska i rumunska, Dom kulture, Mesna zajednica, prodavnice i
drugi objekti. Po dužoj osi Margita ima 1700 metara, a široka je 700
metara.
Feliks Mileker u Letopisu opština podunavske oblasti napisao je da je
izmeðu 1878. i 1901. godine prilikom radova na prokopavanju mora-
vièkog kanala iskopan jedan mamutov kostur od kojeg se više kostiju
èuva u vršaèkom muzeju. Takoðe, pominje da postoji jedan brežuljak u
ataru nazvan „Èetatea“ što znaèi tvrðava i podseæa na legendu o zidanju
(ostaci) crkve Svetoj Margiti. Na Obrovaèkom polju bilo je srpsko selo
„Obrovac“ koje je 1597. godine kao i Margita, pripadalo posedniku
Gašparu Totu.
Sredinom XIX-og veka Margita je bila razvijeno selo, imala je 7 mlino-
va, 5 kafana, kao i 2 veleposednika i više manjih.
Brojno kretanje stanovništva u ovom naselju je sledeæe: 1869. bilo je
1985 stanovnika; 1880. – 1748 stanovnika; 1890. - 1819 stanovnika; 1900.
- 1876 stanovnika; 1910. - 1847 stanovnika; a 1961. godine margita je
imala najveæi broj stanovnika - 1998, da bi po popisu od 1991. godine ovo
naselje brojalo 1313 stanovnika, od kada je u stalnom opadanju.
77
 Struktura stanovništva
nije menjana izmeðu 12.
novembra 1918. godine i
1919. godine kada je Margita
pripojena Torontalsko-
Tamiškoj Županiji.
Krajem XIX-og veka u
Margiti dolazi uèitelj, a
potom i sveštenik Joan
Naja, što rezultira una-
preðenjem kulturno-
umetnièkog života. Muš-ki
crkveni hor oformljen je 1884. godine, a mešoviti hor 1917. - 1919. godine,
1924. – 1925. oformljeno je Kulturno društvo „Reuniunea românã de Citire ºi
Cântãri din Mãrghita Mare”, a posle rata K.U.D. „Ion Creangã”, koje je, sa
manjim prekidima, bilo aktivno do nedavno.
Duvaèki orkestar je osnovan 1925. godine i funkcionisao je neprekid-
no do 1952., a nakon toga aktivnost orkestra je povremena. Duvaèi 1936.
godine uèestvuje na „Velikoj smotri duvaèkih orkestara” u Vršcu, kao i u
Temišvaru. Iste godine uèestvuje na obeležavanju 25. godišnice od
zidanja Rumunske pravoslavne crkve u Vršcu. Najveæi uspeh je pos-
tignut 1965. godine, kada na Pokrajinskom festivalu muzièkih duvaèkih
orkestara u Zrenjaninu osvajaju II mesto i pehar u trajno vlasništvo.
Posle Drugog svetskog rata, aktivna je i Folklorna sekcija, a najveæe
rezultate je beležila sedamdesetih i osamdesetih godina prošlog veka.
Dramska sekcija je takoðe bila aktivna.
Danas u okviru K.U.D. „Dukati”, osnovanog pre pet godina, aktivne
su tri folklorne grupe: mlaði, srednji i stariji uzrast i uèestvuju na brojnim
manifestacijama u zemlji i inostranstvu, beležeæi vidne rezultate. U
Somboru su osvojili Srebrnu medalju 2006. godine.
Škola u Margiti je osnovana 1878. godine sa konfesionalnim karak-
terom. Nastava je održavana u parohijskim domovima. Izmeðu dva rata
su postojale dve odvojene škole. Obrazovanje je trajalo èetiri godine, sa
dodatne dve godine kada su deca dva puta nedeljno pohaðala nastavu.
Kasnije su postojale tri škole, sa nastavom na tri jezika: rumunskom,
srpskom i maðarskom, da bi se kasnije ujedinile u jednu.
78
Osnovna škola „Lukrecija
Ankuciæ” je otvorena 1955. godine
na srpskom jeziku sa dva kombi-
novana odeljenja: I-III i II-IV,
sa nastavom na rumunskom
jeziku. Formiranjem Školskog
centra „1. Oktobar”, uèenici iz
Margite putuju za Plandište, gde
rumuni imaju nastavu na rumun-
skom jeziku. Trenutno, u Margiti
je aktivna Osnovna škola
„Dositej Obra-doviæ”, sa nas-
tavom samo na srpskom jeziku.
Uèenici rumunske nacionalnosti
uèe rumunski jezik fakultativno,
sa dva èasa nedeljno.
Ovde su spomenuti i ljudi koji potièu iz ovog sela, a koji su završili
mnogobrojne škole i fakultete i postali lekari, inženjeri, ekonomisti, pro-
fesori, uèitelji i struènjaci drugih zanimanja, koji žive i rade u selu, u
okolini ili na drugim kontinentima.
U Margiti je 4. maja 1889. godine otvorena železnièka stanica na
novosagraðenoj pruzi Veliki Beèkerek (današnji Zrenjanin) – Margita, a
1. jula 1891. godine otvorena je saobraæa na novoj pruzi prema Vršcu.
Seoski vodovod je izgraðen u periodu od 1980. do 1983. godine, kada
je prikljuèeno 170 domaæinstava. Asfaltiranje je poèelo 1984. godine.
Zemni gas je uveden 1989. godine, sa 170 prikljuèenih domaæinstava.
Ovo naselje dobija struju 28. novembra 1961. godine u 18 sati i 15 minu-
ta, odnosno uoèi državnog praznika Dana Republike. Dom zdravlja
poèinje sa radom 1960. godine. Telefoni u ovo naselje stižu 1984. godine,
kada je prikljuèeno 300 brojeva. Pominje se da je u Margiti postojao jedan
telefonski prikljuèak još 1920. godine.
Nesporno, ova knjiga pokušava da doprinosi novom nadahnuæu u radu
meštana Margite, koji su kroz zajednièko življenje doprineli multi-
etiènosti, dobrosusedskim odnosima i toleranciji na putu ka jednoj novoj
Evropi.

79
 INDICE ONOMASTIC*

A CÂRDU, Ana 28
AGADIªAN, Ion 67 CEBZAN, Panteleimon Panta 11, 27,
ANKUCIÆ, Lukrecija 64, 65, 67, 79 52, 53, 61, 62, 67
ARÃUZ, Mita 27 CIOLAC, Lavinica 69
ARDELEAN 14, 75 COCORA, Iovan 49
ARMAN, Ion 50 CONARD, Ofelia 67
ARMAN, Ioþa 22 CORNEA, Ion 22
ARMAN, Iulius 68 CORNEA, Iosif 22
ARMAN, Livi 22, 49, 67 CRÃCIUN, Dimitrie 23, 37, 51, 54
ARMAN, Lucian 69 Sf. CRÃCIUN 38
ARMAN, Mãria 66, 67, 69 CRÃCIUN, Mihai 69
CREANGÃ, Ion 25, 49, 50, 51, 53, 54,
B 55, 56, 78
BÃSCEANU, D. Nicolaie 48, 63, 67
BELLA AL IV-LEA 13, 75 D
BESU, Lidia 68 DABA, Lavinica 52
BIRÐAN 14 DABA, Nicolae 50, 52
BIZERIA, Marius 7 DAMIANOV 14
BLANUŠA, Lia 69 DAN, Maria 67
BOGDANOVIÆ, Lenuþa 69 DANCIU, Aurel 36
BOJIN, Ana 67 Sf. DIMITRIE 39
BOROOS, Sandor 20 DIMKOVIÆ, Zoran 26
BULVANSKI, Ghiþã 60
BULVANSKI, Ion 22 E
BULVASKI, Iovan 45, 46 EPURE, Pera 22
ERDELJANOVIÆ, Jovan 14
C
CACOVAN, Ilie 67 F
CARAGIALE, I.L. 50 FERDINAND 33
CÂRCIU, Nicola 22 FILIP, P. Pavel 7
CÂRCIU, Nicolaie 54 FLORA, Radu 52, 87

* Indice întocmit de Diana Ocoliºan

80
 G J (I)
GÃTÃIANÞU 14, 75
GHILEZAN, Trãian 36
GHILEZAN, Vasa 36
GOGOª, Aurica 51, 52, 67
GOLUBOV 14
GRISELINI, Francesco 15
GROZA, Dimitrie 41
GROZA, Ion 41, 50
GROZA, Ioþa 22
GROZA, Iovan 37
GROZA, Mita 50
GROZA, Petru 50
GROZA, Sava 20, 41
GROZA, Victorian 68
GROZA, Virginia 67
GROZDIÆ, Maria 70
GRUIESCU, Gheorghina 70
I
IANCOVICI, Ioan 34, 60, 61
IANCOVICI, Chirilã 34
IANCOVICI, Dimitrie 34
IANCOVICI, Nicolae 34
IANCOVICI, Petru 34
IANEª, Florenþiu 36, 37, 77
IANEª, Moise 36
IEPURE, Mihai 37
IEPURE, Nica 37, 50
IEREMIA, Todor 56
Sf. ILIE 29
IORGA, Gheorghe 44, 46, 60
IORGA, Marta 60
IORGOVICI, Iuliu 35
IOSIF AL II-LEA 17, 59
IOÞA, Romulus 36
JORGOVAN 14, 76
JOVANOV 14
J (Ž)
JUICÃ, Mihai 35
K
KARADŽIÆ, Vuk 28
KOKORIN 14, 76
KOMERDELJ, Anuþa 70
KOMERDELJ, Maksa 17, 76
KOMERDELJ, Zoran 27
KONGIELATZ, Emilian 59
L
LABAT, Ana 67
LÃPÃDAT, Petru 45
LIUBA, Sofronie 7
LUCHICI, Giorgie 22
M
Sf. MARGITA 13, 21
Sf. MARIA 39
MÃNESCU, Rodica 69
MÃRAN, Mircea 9
MARCU, preot 13, 75
MARINA, Petru 67
MARINCU, Iulie 22
MATEI, Filip 35
MATEI, Ion 67
MAXIM, patriarhul de Ipek 13, 75
MICªA, Mihai 25, 69
MICªA, Mita 22
MICªA, Nicolae 22
MICªA, Petru 60
MICU, Iosif 42
MICU, Romulus 42, 44
81
MIELU 43 NIKOLIN 14
Sf. MIHAIL ªI GAVRIIL 39 NISTOR, Ana 67
MIHAILOVIÆ, Slavica 26 NISTOR, Nicolae 56
MILLEKER, Felix 15, 16, 75, 77
MILOVAN, Todor 7
MITA 24 O
MOHORA, Tiberiu 67 OBRADOVIÆ, Dositej 24, 66, 79
MOISÃ, Mihai 45
MOLDOVAN, Viorel 67
MOMIÆ, BILJANA 69 P
MORARIU, Gheorghe 36 PANCARICEAN, Olimpia 8, 9, 11, 67,
MORARIU, Sofica 67 87
MOªESCU, Pau 22 Sf. PARASCHEVA 39
MUSTA 18, 75 PASCU, Al. 27
MUSTA, Ciprian 70 PASCU, Alexandru 64, 67, 87
MUSTA, Dimitrie 69 PASCU, Dimitrie 50, 54
MUSTA, Eleonora 70 PASCU, Drãghina 67
MUSTA, Filaret 35 PASCU, Gina 70
MUSTA, Iosif 22, 28, 48, 65, 69 PASCU, Gruia 37
MUSTA, Iuliu 35 PASCU, Ion 50, 51, 52
MUSTA, Niþã 37, 70 PASCU, Iosa 37
MUSTA, ªtefan 67, 68 PASCU, Ioþa 37
MUSTA, Stevan 22 PASCU, Mãria 67, 68
MUSTA, Traian 22, 23, 50, 51, 52 PASCU, Mihai 67, 68
MUSTA, Trãilã 67 PASCU, Mita 22, 23
MUSTA, Virgil 21, 35 PASCU, Moisã 20, 22, 37
PASCU, Nica 22
PASCU, Nicolae 46, 50, 51, 52
N PASCU, Petru 22, 69
NAIA, Ioan 35, 36, 38, 40, 41, 42, 44, PASCU, Rujiþa 51, 52, 54
46, 63, 76, 78 PASCU, Sofia 51, 52
NEAGOIEV, (Viorica) Vida 26 PASCU, Stefan 60
NEDA, George 22 PASCU, Stevan 22, 23
NICOLA, Nicolae 67, 68 PASCU, Strãin 41
NICOLAIEVICI, Nicolae 63 PASCU, Valeria 51, 52, 54
NICOLIN, Ofelia 70 PASCU, Viorica 50
NIKOLIÆ, MIHAILO 23 PÃSULÃ (CÂRCIU), Moise 60
82
PÃSULÃ 14, 34 POPOV, Mita 22, 41
PÃSULÃ, Adriana 65 POPOV, Nicolae 29, 68
PÃSULÃ, Aurel 22 POPOV, Pau 69
PÃSULÃ, Doina 68 POPOVIÆ, Miloš (Loša) 27
PÃSULÃ, Ion 51, 54 POPOVICI, Aureliu 35
PÃSULÃ, Ionel 70 POPOVICI, Iosif 34, 59, 60
PÃSULÃ, Iosif 50 PREDICI, Lucia 67
PÃSULÃ, Iovan 22
PÃSULÃ, Liubiþa 51, 54 R
PÃSULÃ, Mãria 65 RADU, Gheorghe 28
PÃSULÃ, Mihai 21, 22, 41, 45, 49, RAICU, Nicolae 21, 41, 44
PÃSULÃ, Moisã 50, 60 RAJAÈIÆ, Iosif 33
PÃSULÃ, Nicolae 22, 41, 67 RIÞÃ, Mihai 50
PÃSULÃ, Pau 22, 34, 50 ROªU, Costa 7
PÃSULÃ, Petre 65 ROªU, Rujiþa 69
PÃSULÃ, Petru 41
PÃSULÃ, Stana 51, 54 S
PÃSULÃ, ªtefan 59 SAVOYA, Eugen 16
PÃSULÃ, Tie 50 SELEJAN, Viorel 7, 23
PÃSULÃ, Traian 22, 50, SFERA 18
PÃSULÃ, Trãian (Geanã) 54 SFERA, Ion 69
PÃSULÃ, Trifu 20, 23 SFERA, Marko 60
PÃSULÃ, Vasa 41 SFERA, Pau 67, 68
PÃSULÃ, Vasile (Vesa) 40, 41 SFERA, Pãun 69
PÃSULÃ, Vesa 50, 51, 52, 54 SFERA, Petru 49
PÃUÞÃ, Octavian 36 SFERA, ªtefan 41, 50, 68
PENÞA, Ana 67 SFERA, Trifu 22
PENÞA, Nicolae 7 SFERA, Vichentie 22, 50
PETRIªOR, Teodor 7 SPÃRIOSU, Trãilã 11
PETROVIÆ, Aurelia 69 SPOREA, Nicolae 50
POPEA, Nicolae 18, 34, 35 Sf. STEFAN 39
POPI, Drãghina 69 STANA, Nica 22
POPOV, Dãnuþ 37 STANKOVIÆ, Eufrozina 69
POPOV, Florica 51, 52, 54 STRATIMIROVIÆ, Stefan 33
POPOV, Gruia 50, 51 STRÃIN, Aurel 36
POPOV, Iova Chreºtin 59 ª
POPOV, Mariana 70 ªIPEÞEAN 14, 75
83
 T VELCEANU, Iosif 44
TABAC, Maria 67 VIDU, I. 44
TERBEÞ, Iosif 22 VUKOVICH, Laslo 20
TEREZA, Maria 16, 17, 76
TOADER, Maria 67, 68 Z
TODOR, Ieremia 37 ZBOREªTEAN, Nicolae 67
TOMICI, Dimitrie 29 ZEBELEANU, Aleksandru 59
TOTH, Gaºpar 13, 21, 75, 77 ZGÂRGEA PASCU, Sofia 52, 53
TRANDAFILOVICIU, Filip 59 ZGÂRGEA, Dimitrie 40
TURIAC, Iosif 22 ZGÂRGEA, Dušanka 67
ZGÂRGEA, Emanuel 56
Þ ZGÂRGEA, Gheorghe 41
ÞÃRAN 13, 75 ZGÂRGEA, Ion 22
ÞÃRAN, Dimitrie 37, 50, 54 ZGÂRGEA, Ionicã 41
ÞÃRAN, Mihaela 26 ZGÂRGEA, Iuliu 48, 67
ZGÂRGEA, Lia 52, 67
V ZGÂRGEA, Livi 22
VÂRZOC, Doina 67 ZGÂRGEA, Moisã 22, 50
VÂRZOC, Nicolae 67 ZGÂRGEA, Pau 22
VASILE, Dimitrie (Mita) 41 ZGÂRGEA, Petru (ªipeþeanu) 45, 50,
VASILE, Dimitrie (Prota) 44 52
VASILE, Dimitrie 46, 49 ZGÂRGEA, Sofia 11, 54, 55, 58, 61, 67,
VASILE, M. (Prota) 53, 54 68
VASILE, Maria 50 ZGÂRGEA, Viorel 50, 69
VASILE, Moisã 37, 41, 45, 50, 51, ZUBIÆ, Luciana 70
VASILE, Moise 50
VASILIE, Dimitrie (Mita) 41, 45, 50 Ž
VASILIE, Moisã 28, 45, 52, 54 ŽIVANOVIÆ, Aurora 69

84
 INDICE GEOGRAFIC*

A E
ALBA IULIA 21, 35 ELVEÞIA 70
ALIBUNAR 7, 15, 17, 26, 31, 76 EUROPA 29, 79
APATIN 42
ARDEAL 13, 14, 75 F
AUSTRIA 16 FLORIDA 51, 69
AUSTRALIA 68, 69
G
B GÃTAIA 13, 14, 75
BANAT 7, 8, 9, 11, 13, 15, 16, 31, 34, GIMBOCA 35
45, 64, 75, 76, 87
BANATSKI KARLOVAC 15 H
BELGRAD 14, 68, 69 HAIDUÈICA 65
BISERICA ALBÃ 16
BUCUREªTI 67, 69 I
BUDAPESTA 61 IABUCA 41
BULGARIA 25 IANCAID 45
IAZ 35
C ILANÆA 15, 17
CANALUL MORÃVIÞA 16 IMPERIUL AUSTRO-UNGAR 17
CANALUL ªULCOV 17 IPOK (PEÆ) 13, 75
CANALUL TEREZIAN 16 IUGOSLAVIA 7
CARANSEBEª 13, 18, 34, 35, 75
CONSTANTINOPOL 17 J
COªTEI 7, 36, 42, 50 JAMUL MIC 15, 36
CUVEªTI 35 JUDEÞUL TORONTAL 16, 20, 47,
CUVIN 16 78
JUDEÞUL ARAD 35
D JUDEÞUL CARAª-SEVERIN 35
DENTA 17, 76 JUDEÞUL SEVERIN 35
DOLOAVE 25, 55
DUNÃRE 16 K
DUNÃRE-TISA-DUNÃRE 16 KIKINDA 16
KOZJAK 31
* Indice întocmit de Diana Ocoliºan
85
 L S
LOCVE (SÂN-MIHAI) 15, 87 SÂMIAI 45
LUGOJ 25 SÂN-IANê (BARIÞE) 15, 29, 35, 36,
45, 51, 65, 87
M SATU-NOU 45, 68
MACEDONIA 68 SELIªTE 24
MARAMORAC 69 SERBIA 24, 31
MARCOVÃÞ 45, 55 SIBIU 25
MÃIDAN 7 SKOPLJE 68
MÃRGHITA 8, 9, 11, 13, 14, 15, 16, SOMBOR 26, 55
17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 27, 28, SREDIªTEA MICÃ 35
29, 30, 31, 33, 34, 35, 36, 38, 40, 41, SREM 22, 65
44, 46, 47, 48, 50, 53, 55, 56, 57, 59, STRAJA 50, 87
60, 61, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 71, STATELE UNITE ALE AMERICII
72, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 87 29, 51, 69, 70
MORÃVIÞA 17 SUEDIA 70
SÃRCIA (SUTIESCA) 55, 56, 87
N
NEW YORK 69 ª
NICOLINÞ 67 ªIPET 13, 75
NOVI SAD 69, 70
T
O TIMIªOARA 17, 40, 44, 45, 67, 76, 78
OBROVAC 21, 77 TORAC 45, 68
ORADEA 67
OVCEA 55, 56 U
UNGARIA 16
P UZDIN 55
PADINA 31
PANCIOVA 16, 17, 41, 48, 55, 67, 76 V
PARIS 16 VALAHIA 13, 75
PETROVARADIN 16 VÂRªEÞ 7, 13, 15, 16, 17, 19, 20, 23,
PETROVÃSÂLA 7, 51 24, 26, 28, 31, 34, 41, 45, 46, 51, 64,
PLANDIªTE 15, 16, 17, 19, 27, 28, 65, 68, 69, 70, 75, 77, 78, 79
30, 31, 37, 41, 57, 64, 65, 66, 67, 69, VIENA 15
70, 77, 79, 87 VLAICOVÃÞ 45
POŽAREVAC 16 VOIVODINA 8, 55

R Z
RÂTIªOR 68 ZAGREB 55
REGIUNEA TIMIª 16, 20, 78 ZRENIANIN 16, 20, 24, 45, 68, 70, 78,
RÂUL ROIGA 17 79, 87
ROMÂNIA 14, 16, 17, 18, 25, 35, 45, 76

86
 Note despre autor

Olimpia Pancaricean s-a nãscut pe

data de 8 aprilie 1941, la Sãrcia
(Sutiesca, în Banatul Central).
Primele patru clase primare le face
în satul natal. Înscrie Liceul Mixt
Român, apoi, dupã reforma ºcolarã, în
1956, la ª.E. "Olga Petrov Radišiæ" ter-
minã clasa a VIII. Liceul "Borislav
Petrov-Braca" - secþia românã - îl ter-
minã în anul ºcolar 1960/61, iar la
Zrenianin, în clasa profesorului dr.
Radu Flora, terminã ªcoala Superioarã
Pedagogicã - limba ºi literatura
românã.
Ca profesor de limba românã fun-cþioneazã la ºcolile ele-
mentare din Locve (Sân-Mihai), Straja, Sân-Ian㺠(Bariþe),
Mãrghita ºi Plandiºte.
Publicã articole în mai multe reviste ºi ziare, iar debutul edito-
rial ºi-l face în anul 2004 cu cartea "Albumul de elevi liceeni, gen-
eraþia 1957/61". În anul 2006, publicã "Arborele genealogic al fam-
iliei Jivoin" (care este introdus pe Internet, în limba englezã).
Actualmente este pensionarã ºi trãieºte la Plandiºte.

Prof. Alexandru PASCU

87
 BIBLIOGRAFIE

1. Felix Milleker - "Cronica regiunilor dunãrene", Napredak,

Panèevo, 1926

2. Felix Milleker - "Analele comunelor Banatului de Sud",

Caietul nr. 6, 1995

3. Dr. Slobodan Ðurièiæ: "Localitãþile Banatului, caracteristici

geografice", Matica Srpska, 2004

4. Jovan Erdeljanoviæ: "Sârbii din Banat", 1986

5. Nicolae Corneanu, consilier eparhial, MONOGRAFIA

Eparhiei Caransebeº, Caransebeº 1940

6. Gligor Popi: Românii din Banatul sârbesc în secolele XVIII

-XX, pagini de istorie ºi culturã, Editura Libertatea, Editura
Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1993

7. Gligor Popi: Românii din Banatul iugoslav între cele douã

rãzboaie (1918-1941), Editura de Vest, Timiºora, 1996

8. Preot Moisã Ianeº: Anuar bisericesc pe anul comun 1991,

Vârºeþ

9. Documente din Arhiva Parohialã din Mãrghita

10. Documente din arhivele ºcolilor generale din Mãrghita ºi

Plandiºte

88
 C U P R I N S

Cuvânt înainte ......................................................................11

I DATE DESPRE SAT .....................................................13

Populaþia ...............................................................................18
Administraþia .........................................................................20
Cronici ...................................................................................27

II VIAÞA SATULUI ..........................................................33

Biserica ..................................................................................33
Corul ......................................................................................40
Fanfara .................................................................................41
Societatea Culturalã ...............................................................46
Viaþa teatralã .........................................................................50
Formaþiile de dansatori ..........................................................53
ªcoala ....................................................................................59
Portul la Mãrghita .................................................................71

Rezumat în limba sârbã ......................................................74

Indice onomastic .................................................................80

Indice geografic ...................................................................85

Note despre autor ................................................................87

INSTITUTUL DE CULTURÃ
AL ROMÂNILOR DIN VOIVODINA

Director
COSTA ROªU
Redactor responsabil
NICU CIOBANU
EDITURA ICRV
Zrenianin

Lectori
VASA BARBU
FLORIN URSULESCU

Introducerea textului pe calculator

DANIEL PANCARICEAN
Tehnoredactare computerizatã
TEODORA OCOLIªAN
Corectura
ALINA IORGA
DIANA OCOLIªAN

Coperta I:
IONEL POPOVICI (Pastel: Mãrghita)
Tiparul
KriMel - Budisava

ISBN
978-86-87803-03-9