Daniel Bradea

Tecuci, file de istorie

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Iași 2019
Coperta: Aida Zaharia
Foto coperta 1: Notabilitățile orașului Tecuci, fotografiate în
grup, în jurul anului 1880. Reproducere după ,,Ilustrațiunea
Română, nr. 42, an VI, 10 octombrie 1934, p.12.
 Daniel Bradea

Tecuci, file de istorie

Ediția a II-a, revăzută și adăugită

Iași 2019
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
BRADEA, DANIEL
Tecuci, file de istorie/ Daniel Bradea. - Ed. a 2-a, rev.
si adaug.. - Iasi : StudIS, 2019
ISBN 978-606-48-0208-8

908

Editura StudIS Iași

adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232.217.754

Copyright © 2019. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt

rezervate autorul
 Foișorul de foc din Tecuci*

La 1 septembrie 2018 s-au împlinit 583 de ani de la

prima atestare documentară a Tecuciului. În această
perioadă orașul a adunat numeroase povești, unele mai
vesele, altele mai triste. Una din aceste povești este cea a
Foișorului de foc. Construcția acestuia a fost impusă de
dezvoltarea urbană a așezării care avea străzi și ulițe
înguste, case înghesuite construite în mare lor majoritate
din lemn. Acest fapt favoriza propagarea cu repeziciune și
pe suprafețe mari a incendiilor. De altfel, orașul a fost
afectat în mai multe rânduri de incendii devastatoare.
Pentru a preveni astfel de nenorociri ,,Eforia
târgului Tecuciu” înființează în anul 1843 o unitatea de
,,tulumbagii”, iar în mai 1844 scoate la licitație
,,construirea unui foișor pentru paza focului”1. În acest
scop a fost construit în fața bisericii ,,Sfântul Gheorghe”
un turn din cărămidă care, în anul 1855, avea să fie
dărâmat și înlocuit cu unul din lemn2.

*Text publicat în revista ,,Auris T”, anul 1, nr.2, Tecuci, 2018, pp.
24-26.
1
Ștefan Andronache, Tecuciul în documente și publicații, Editura
GraphoPress Tecuci, 2015, doc. 188, p. 219; Idem, Tecuci:
Evenimente, instituții, personalități, publicații: ghid. Tecuci, Ediție
revăzută și adăugită, Biblioteca Municipală ,,Șt. Petică”, 2001, p. 18
(În continuare se va cita Tecuci – ghid...).
2
Startulat Decuseară, Notițe istorice a bisericei catedrale cu patronul
Sf. Martir Gheorghe din Urba Tecuciu, Tipografia Gheorghe Balaș,
1893, p. 7.
58
 Zece ani mai târziu, protoiereul Gheorghe
Dimitriu3 cere primarului Anton Cincu ,,strămutarea
soldatului sentinelă pentru privegherea incendiului din
turnul Bisericii Sf. Gheorghe”4 deoarece pompierii care
păzesc orașul de incendii ,,fac o mare necurăţenie acolo”5.
La începutul lunii aprilie 1866, prefectul
Constantin (Costache) Racoviţă îl înștiințează pe
protoiereu că: ,,Primăria urbei Tecuci în Bugetul compus
pentru exerciţiul anului curent, s-au alocat suma necesară
pentru construirea unui foişor de priveghere a incendiilor,
care în curând urmează a să pune în lucrare”6. Astfel, în
vara anului 1866, începe ,,construirea unui foișor de zid în
înălțime de 21,5 metri, spre a servi pentru paza de
incendiu, în centrul Pieței Principale”, pe baza unui
proiect realizat de arhitectul D. Curicu, ,,punându-se mai
întâiu la temelia lui, cărămida de la Biserica Sf. Ilie arsă
în 1858”7.
Turnul Observatorului este dotat în anul 1872 cu
un orologiu comandat la Viena fabricantului Wilhelm
Stichl8. Un orologiu a fost montat și în clădirea primăriei.
De îngrijirea acestora s-a ocupat, din anul 1874,
ceasornicarul german Johan Teutsch care în documente

3
Tatăl scriitorului Calistrat Hogaș.
4
Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 16/1865, f. 980.
5
Startulat Decuseară, op. cit., p. 12.
6
Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 8/1866, f. 838.
7
Ștefan Andronache,Tecuci – ghid..., p. 27; Startulat Decuseară, op.
cit., p. 12.
8
Direcția Județeană a Arhivelor Naţionale Galaţi (DJAN Galați), fond
Primăria orașului Tecuci, dosar 34/1888, f. 2.
59
apare grafiat și Taiciu9.
În condițiile în care construcția turnului
înregistrează deteriorări, primarul Gheorghe Cuza îl
însărcinează, în mai 1889, pe arhitectul orașului L. Zater
să întocmească un deviz estimativ pentru repararea
acestuia10. Lucrările de reparații sunt încredințate
maistrului Riven Braunstain pentru suma de 590 lei11.
După doar opt ani primarul îi solicită arhitectului
șef al orașului P. Lugner să îi comunice de urgenţă devizul
estimativ ,,pentru reparaţiiunile ce se vor găsi de făcut la
Turnul de Observaţie pentru lemnărie, zidărie, vopsit”12.
În deviz erau prevăzute următoarele lucrări: vopsirea
întregului exterior cu culoare gri în lapte; mici reparații de
tencuieli; repararea ușilor și ferestrelor; vopsirea
acoperământului cu minium de fier, dat de două ori;
vopsirea pardoselelor cu culoare în ulei, de două ori.
Costul lucrărilor era de 283,84 lei. La 3 aprilie 1897,
arhitectul este împuternicit ,,să angajeze maiștri pentru
executarea lucrării”13.
În anul 1922, primarul Virgil Mironescu aprecia că
printre obligațiile Primăriei se află și atenția ce trebuie
acordată monumentelor care reamintesc de trecutul

9
Ibidem, dosar 16/1875, f. 5.
10
Ibidem, dosar 123/1889, f. 1. Devizul estimativ, datat 23 mai 1889,
este în valoare de 845 lei şi 57 bani, și era întocmit de arhitectul L.
Zater. La f. 3 se găseşte aprobarea Ministerului de Interne din 18 iunie
1889.
11
Ibidem, f. 7. Contractul a fost semnat la 23 iulie 1889. Termenul de
execuţie era de 25 de zile.
12
Ibidem, dosar 26/1897, f. 1.
13
Ibidem, f. 2 și 3.
60
orașului. Primarul considera că aceste vestigii ale
trecutului nu pot fi lăsate ,,ca timpurile și vremurile să le
acopere cu cenușa lor”, motiv pentru care s-a implicat
în ,,chestiunea reparaţiunei Foişorului”14.
De altfel, în orășelul nostru cu o uliță comercială
ce avea 100-150 de prăvălii, o gară mai mult de trecere,
câteva ulițe șoseluite, Foișorul, ,,unic în felul lui la noi în
țară,” era unul dintre puținele obiective care atrăgea
atenția vizitatorilor15. Construit în mijlocul pieții, în care
nu se mai afla nicio clădire16, era considerat ,,podoaba
târgului și mândria târgoveților”, locul de unde pompierul
de gardă, ,,în cămeșă și izmene vara, încoșmănat în blană
de urs iarna, își plimba agale privirea, de la coperișul
gării la păduricea țântărimului, iar de la țântirim pe la
moara Cincului de-a lungul Bârladului, care cotește lin
tivind buza dealurilor dinspre Puțeni”17.
În jurul lui țăranii își vindeau produsele așezați pe
rogojini sau scoarțe18, iar pe timpul verii, când se organiza
iarmarocul, ,,piața era plină de bărci, călușei, panarame

14
Ibidem, dosar 39/1922, f.1. Procesul-verbal nr. 5, al ședinței
Comisiei interimare a oraşului Tecuci, şedinţa din 18 mai 1922.
Preşedinte Virgil Mironescu. Membri prezenți: C. Burghele, C.
Căpraru, I. Iacobescu, Gh. Popovici, M. C. Puțanu, C. Condrache, I.
Condrache, Dimitrie Motaș Brânzei, Vasile Irodeanu. A lipsit Avram
Lucaci.
15
,,Telegraful”, an XV, NR. 3720, 18 oct. 1884, p. 2.
16
,,Curierul Tecuciului”, an II, nr. 32, 12 aprilie 1936, p.1.
17
Ion Dongorozi, Într-un an la iarmaroc-Amintiri dintr-un oraș
moldovenesc
18
A. P. Samson, Între ape, Editura Cartea Românească, București,
1989, p. 7.
61
și chiar menajerii”, astfel că ,,foișorul de foc, înghesuit de
jur-împrejur, nu avea cum să-și mai tragă sufletul”19.
Revenind la problema reparațiilor este de
menționat faptul că devizul întocmit de ,,inginerul
comunei” și prezentat de primarul Virgil Mironescu în
ședința Comisiei Interimare din 18 mai 1922, prevedea în
afara ,,lucrărilor de refacere a Foișorului de foc din piața
orașului” și construirea a opt prăvălii în dreptul fiecărei
laturi a turnului de observație, precum și așezarea în vârful
observatorului a unui far puternic pentru luminarea pieții
și a străzilor vecine20.
Pentru realizarea acestor lucrări primarul a lansat
un apel în care invoca importanța istorică a construcției. În
document se precizează: ,,Foişorul nostru nu este o
podoabă a oraşului ca valoare arhitectonică, dar este o
trainică legătură între el şi sufletul fiecărui tecucean şi ar
fi o lipsă de pietate către trecut să-l distrugem sau să-l
lăsăm să se dărăpăneze”. Deoarece ,,acest turn a servit
ca punct de observaţie a armatelor, din care cauză se
găseşte atât de ruinat în interior” și având în vedere
,,împrejurările atât de grele în care trăim după război” se
cere sprijinul populației pentru restaurarea Foișorului21.
Sunt trimise liste de subscripții la toate instituțiile
și notabilitățile orașului. Printre cei care au contribuit am
regăsit:

19
Ion Dongorozi, Signor Berthelotty, Biblioteca ,,Semănătorul”, nr.
130-131, Ed. Librăriei Diecezane, Arad, 1926, pp. 8-13.
20
DJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar 39/1922, f. 2.
21
Ibidem, f.7.
62
Școala de fete nr. 1 (304 lei)22, Școala de fete nr. 2 (105
lei)23, Camera de Comerț și Industrie (383 lei)24, Cercul de
Recrutare (90 lei)25, Grigore Găină (500 lei)26, medicul șef
al orașului (20 lei)27.
Au fost și cazuri de refuz. Astfel, Poliția restituie
lista de subscripție deoarece s-a considerat că este lipsit de
demnitatea unui polițist să se ocupe cu asemenea lucruri.
Prin ordinul ministrului de interne și al prefectului
județului Tecuci, ,,polițiștii au fost opriți de a distribui cu
plată pe la cetățeni, sau a-i obliga să cumpere bilete de
loterii, teatre, serbări și altele de acest fel”28.
Comandantul Garnizoanei Tecuci restituie și el
lista de subscripție cu mențiunea că ,,nu dorește nimeni a
se înscrie dintre ofițerii aflați la corpurile din
garnizoană”29.
George H. Bossie, farmacist proprietar din Tecuci,
se consideră jignit deoarece soția sa era numită Agripina
în loc de Victoria Bossie, și comunică primarului că este
,,în ingrata postură de a vă remite lista în alb”30.

22
Ibidem, f. 18. La dosar se găseşte apelul datat 18 mai 1922.
23
Ibidem, f. 19.
24
Ibidem, f. 13.
25
Ibidem, f. 52.
26
Ibidem, f. 14. Grigore Găină era un comerciant, cu prăvălie pe strada
Ștefan cel Mare, în casele căruia se aflau redacția și administrația
ziarului Curierul Tecuciului (vezi ,,Curierul Tecuciului”, an VI, nr.
15, 27 mai 1940, p. 1).
27
DJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar 39/1922, f.
22.
28
Ibidem, f. 23.
29
Ibidem, ff. 24 și 25.
30
Ibidem, f. 27.
63
 Pentru efectuarea lucrărilor, a căror recepție a avut
loc la 10 septembrie 1923, s-au cheltuit 39 813 lei şi 40
bani din subscripții publice și de la bugetul comunal31.
Însă, lucrările nu au fost la nivelul așteptărilor locuitorilor
orașului. Aceștia doreau ca ,,un arhitect priceput și de bun
gust să înglobeze foișorul -care începuse să fie părăsit- în
noua clădire a halei, sau să-l fasoneze în așa fel ca el să
fie un fel de obelisc al orașului”.
În anul 1936, tecucenilor le era dat să vadă în Piața
Observatorului ,,niște maghernițe de un gust foarte
îndoielnic, la care probabil că Zeița Higeia (zeița
grecească a igienei n.n.) se uită din vârful foișorului, acum
pustiu și dărăpănat, fără uși și ferestre, furate de locatarii
de la intrarea în foișor și la care a început să se fure chiar
și balconul de la postul de observație al pompierilor,
plângând cum sunt nesocotite toate sfaturile ei”32.
În aceste condiții, autoritățile consideră că Foișorul
nu mai are nicio utilitate și se hotărăsc să îl îndepărteze din
piață. De altfel, încă din ianuarie 1929, primarul Nicolae
Berha a întocmit un Plan de sistematizare a orașului care
prevedea dărâmarea Foișorului și halelor din piață33.
La 10 februarie 1939, pe baza unui referat
întocmit de Serviciul Tehnic al Primăriei, primarul a
solicitat Comisiunei Monumentelor Istorice să comunice

31
Ibidem, f. 94, 94v. La dosar este devizul pentru construirea celor 8
prăvălii, borderoul cu actele justificative pentru cheltuieli care s-au
ridicat la 39813, 40 lei şi Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor din
10 septembrie 1923.
32
,,Curierul Tecuciului”, an II, nr. 32, 12 aprilie 1936, p.1.
33
DJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar 20/1929, f.
44v.
64
dacă Foișorul de foc din Tecuci este sau nu monument
istoric. În adresa înaintată președintelui acestei comisii
primarul opina că ,,Foișorul nu poate fi considerat ca
atare (adică monument istoric n. n.) urmând a fi distrus,
contrariind esteticei orașului”34. Comisia îl contrazice pe
primar și, la 26 februarie 1939, îl înștiințează că ,,Foișorul
de foc din orașul Tecuci este monument istoric și ca atare,
nu strică acelui oraș. Pentru conservarea lui, Comisiunea
Monumentelor Istorice vă roagă să binevoiți a-l restaura
după modelul celui din orașul Giurgiu”35. De altfel,
delegatul tehnic al ministerului opinia că sunt urgente
următoarele lucrări: ,,înlocuirea construcţiei din lemn de
la partea superioară și efectuarea ferestrelor turnului”36.
Pe baza acestor recomandări Serviciul Tehnic al
Primăriei Tecuci înaintează primarului, la 3 noiembrie
1939, un deviz de lucrări în valoare de 74.000 lei37, iar la
15 mai 1940 este depus proiectul refăcut pentru
restaurarea Foișorului din Piața Observatorului a cărui
valoare este de 86.000 lei38.
În memoriul justificativ întocmit de Serviciul
Tehnic al Primăriei Tecuci se considera că trebuie
desființat balconul de lemn, deoarece avea grinzile și
podeaua din lemn putrezite, iar grilajul din fier era în
pericol de prăbușire. În proiect se prevedea în locul
balconului construirea unui planșeu din beton în care să fie
încastrat grilajul existent. De asemenea, turnulețul din

34
Ibidem, dosar 10/1939, ff. 2 și 3.
35
Ibidem, f. 4.
36
Ibidem, dosar 49/1940, f. 4.
37
Ibidem, ff. 6-7.
38
Ibidem, f. 1.
65
lemn urma să fie înlocuit cu unul din cărămidă identic
ca înfățisare cu cel existent39.
La 20 mai 1940, primarul colonel Nicolae
Ionașcu emite decizia de aprobare a lucrării prin licitație
publică40. Întrucât la licitația din 14 iunie 1940 nu s-a
prezentat niciun concurent41, Primăria trimite invitații
către mai mulți antreprenori, pentru a depune oferte, în
vederea participării la ,,licitația orală” din 27 septembrie
194042. Licitația de oferte este câștigată de antreprenorul
focșănean Pantelimon Vasilescu ,,cu 5% supra

39
Ibidem, f. 4. Inginerul Gheorghe Rădulescu era șeful Serviciului
Tehnic al Primăriei; inginerul Florea, șeful Serviciului Tehnic al
Județului și arhitectul I. Vlavian tot la județ (Ibidem, f. 177).
40
Ibidem, f. 10. La 25 mai 1940, este emisă Publicația nr. 8430 de
ținere a unei licitații publice pentru ziua de 14.06.1940 în vederea
executării mai multor lucrări, dintre care le menționez pe următoarele:
executarea lucrării de ridicare a bordurilor și reamenajarea pavajului
de lângă ele (în valoare de 20.000 lei); executarea de rigole, ridicarea
bordurii și punerea pe fundație de beton pe str. Bacău (în valoare de
79.000 lei); pavarea cu piatră cioplită a străzii Anton Cincu (în valoare
de 800 000 lei); lucrările de restaurare a Foișorului din Piața
Observator (în valoare de 86 000 lei). Publicația era semnată de
primarul col. N. Ionașcu și secretarul Alex. Muscă (Ibidem, f. 11).
Primarul se mai lăuda și cu obținerea sumei de 1.800.000 lei, de la
Ministerul Lucrărilor Publice, pentru pavarea în continuare a
Bulevardului Carol de la rondo-ul din fața tribunalului și până la
primul pod de la bariera Galați. De asemenea, pe această porțiune se
puneau și borduri. Totodată, primarul susținea că într-un an și jumătate
de administrație a orașului s-au cheltuit cu lucrările edilitare suma de
3.724.087 lei (,,Curierul Tecuciului”, an VI, nr. 15, 27 mai 1940, p.
2).
41
DJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar 49/1940, f. 14.
42
Ibidem, f. 16. Erau invitați să depună oferte până în ziua de 27
septembrie 1940, orele 10, antreprenorii: Vasilescu Pantelimon
66
deviz”43. Contractul care avea un termen de execuție de
30 de zile a fost încheiat la 11 octombrie 194044.
Un proces- verbal din care rezultă că ,,lucrarea a
fost bine executată şi preţul acesteia este de lei 90.888” a
fost încheiat la 17 decembrie 1940, când Foișorul era deja
prăbușit în urma cutremurului din 10 noiembrie45.
La 19 noiembrie 1940, Primăria oraşului Tecuci
înaintează ,,Comisiunii Monumentelor Istorice” din
Bucureşti o cerere prin care solicită ștergerea Foișorului
de pe lista monumentelor istorice deoarece, în urma
cutremurului, ,,turnul de observaţie din piaţa de alimente
a oraşului, dărâmându-se de la jumătatea lui, în urma
constatărilor făcute de serviciul nostru tehnic care a
avizat că întreaga clădire este deteriorată, am dispus
dărâmarea lui completă”46.
Printr-o notă telegrafică secretarul comisiei,
Brătulescu, roagă ,,a se dărâma numai ce amenință să
cadă” și ,,să se fotografieze din cât mai multe părți”47.
În urma acestei solicitări Primăria apelează la
fotograful Feuerstein48 pentru a imortaliza pe pelicula

(Focșani), Giuseppe Palona, Franț Huber și Gheorghe Țanu toți din

Tecuci. Ștefan Diacu, antreprenor din Tecuci, depune și el o ofertă cu
un spor de 15% față de deviz (Ibidem, f. 17).
43
Ibidem, f. 19.
44
Ibidem, ff. 25-26.
45
Ibidem, f. 29.
46
Ibidem, f. 30.
47
Ibidem, f. 30. Nota telegrafică 2326 din 27 noiembrie 1940.
48
Fotograful Feuerstain își avea casa în apropiere de Piața Observator.
Clădirea apare în celebra fotografie realizată la 27 decembrie 1917
când generalul Mathias Berthelot șeful Misiunii Franceze din
România a conferit mai multe ordine franceze ostașilor români.
67
fotografică Piața Observator și împrejurimile49. Până în
prezent sunt cunoscute două fotografii în care apare
Foișorul distrus în urma cutremurului din 10 noiembrie
1940. Cea mai cunoscută dintre ele, dar și de o calitate mai
slabă, este cea deținută de Iosef Alexandru . Acesta a
obținut-o în urmă cu mai mulți ani de la fotograful Didi
Curelaru. În fotografie se disting: franzelăria lui Franț
Pestic, prăvălia lui Bahană care făcea comerț cu legume și
cafeneaua lui Nicuță Neagu50. Mai puțin cunoscută este
fotografia publicată de Alexandru N. Rădulescu51, în anul
1940, și pe care o reproducem alăturat.
La nota telegrafică a Comisiunei Monumentelor
Istorice primarul Vasile Tașcă răspunde că ,,întrucât nu
se mai poate lua nicio măsură pentru a împiedica
prăbușirea, s-a luat hotărârea de dărâmare a Foișorului
din Piața Observatorului”, și solicită eliberarea
autorizației de dărîmare. Decizia era motivată de faptul că

Cladirea există și astăzi, ascunsă de zidurile pe care se montau

panourile publicitare, între Grădina de Vară și agenția loto.
49
DJAN Galați, fond Primăria orașului Tecuci, dosar 49/1940, f. 47.
În adresa prin care primarul Vasile Tașcă face apel la fotograful
Feuerstein se spune: ,,Vă rugăm ca imediat, să fotografiați dărâmarea
compartimentelor din hală, atât din Piața Observator cât și din str.
Unirei, și dacă găsiți necesar fotografiația să se facă și din partea de
sud a construcției dărâmate”.
50
Deținătorul cafenelei, Neagu Nicuță, era moșul lui Neagu- director
al cooperației în perioada comunistă. Deși se numea cafenea cel mai
servit era ceaiul. Îi aduc mulțumiri, și pe această cale, domnului Iosef
Alexandru care mi-a pus la dispoziție numeroase informații referitoare
la trecutul orașului Tecuci.
51
Alexandru N. Rădulescu, Cercetări în Moldova de Sud asupra
cutremurului din 10 noiembrie 1940, în ,,Revista Geografică
Română”, anul III, fasc. II-III 1940.
68
,,Foişorul nu prezintă nicio importanţă istorică și se pune
în pericol viaţa cetăţenilor”52.
Preşedintele ,,Comisiunei” propunea
,,înconjurarea monumentului cu o barieră improvizată
52
DJAN Galați, Fond Primăria Tecuci, dosar 49/1940, f. 31.
69
care să îndepărteze pe trecători punîndu-i la adăpost de
orice pericol în așteptarea avizului d-lui arhitect șef
Ștefan Balș care urmează a fi desconcentrat”53. Primăria
răspunde că ,,din cauza lipsei brațelor de muncă” nu s-a
putut lua nicio măsură54.
Aceasta a fost și motivația care a stat la baza
solicitării făcute de primar, către comandantul
Garnizoanei Tecuci, de a primi 20-30 de soldați de la una
dintre unitățile militare din oraș pentru a îndepărta urmele
dezastrului produs de cutremur55. Răspunsul a fost pozitiv.
Armata a pus la dispoziția autorităților locale, zilnic, 45
de soldați (30 de la Regimentul 24 Infanterie și 15 de la
Regimentul 5 Artilerie) pentru a ajuta la demolarea
clădirilor distruse și transportul moluzului56.
Antreprenorul Pantelimon Vasilescu din Focșani,
cel care efectuase înainte de cutremur restaurarea
Foișorului, se oferea să execute lucrările de dărâmare a
acestuia pentru suma de 25 000 lei57. Autoritățile resping
oferta deoarece în buget nu sunt prevăzute fonduri pentru
efectuarea unor astfel de lucrări și ,,spre a se preîntîmpina
accidente” se face apel la armată. În adresa înaintată
,,comandantului Marilor Unități” din Tecuci se solicită
,,trimiterea unui domn ofiţer inginer constructor” cu
soldaţi, de la una din unitățile militare din oraș, pentru

53
Ibidem, f. 32.
54
Ibidem, f. 33.
55
Ibidem, f. 53.
56
Ibidem, f. 83
57
Ibidem, f. 65.
70
dărâmarea Foișorului58 care a avut loc la începutul lunii
decembrie 1940.
La data de 11 decembrie 1940, primarul îi cere
șefului Servicului Tehnic al Primăriei să-i înainteze
procesul–verbal constatator de dărâmarea
compartimentelor nr. 16- 24 din hală inclusiv a
Foișorului59.
Astfel se sfârșește povestea celor 73 de ani de
existență a Foișorului care așa cum spunea primarul Virgil
Mironescu, în anul 1922, a fost pentru orașul Tecuci un
simbol, un semn al trecutului de care locuitori săi erau
legați sufletește.

58
Ibidem, f. 66.
59
Ibidem, dosar 16/1940, f. 1.
71
Foișorul de foc după cutremurul din 10 noiembrie 1940.
Fotografie pusă la dispoziție de dl. Iosef Alexandru.

72