Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 11

Iași 2018
Editura StudIS
adicenter@yahoo.com
Iasi, Sos. Stefan cel Mare, nr.5
Tel./fax: 0232 – 217.754

Pre-press, tipar digital şi finisare:

S.C. ADI CENTER SRL
Şos. Ştefan cel Mare, nr. 5
Tel.: 217 754

Copyright © 2018. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt

rezervate autorului
 Ionel Necula

Uricar la Poarta Moldovei de Jos

Vol. 11

Iași 2018
 Dedic familiei Miron – Virgil, Claudia,
Miruna, Iarina și Sofia, această carte tensionată,
născută dintr-un capriciu așa de apăsător cât n-a
putut suporta singur autorul, în detașarea lui de
problemele curente și uzuale, și s-a răsfrânt nedrept
asupra celor din preajmă, care nu au nici o vină și
cărora le rămân profund îndatorat pentru felul cum
mi-au suportat însingurarea.
Daniel Bradea- Tecuciul în anii Primului
Război Mondial
Dacă-i adevărat - şi n-am deloc vre-o îndoială sau
reticenţă . că absolvirea unei facultăţi consacră o
specializare profesională, dar şi un mod de viaţă
intelectual - cu abilităţi evidente pentru actul de cercetare
ştiinţifică, atunci Daniel Bradea, absolvent de excepţie al
Facultăţii de istorie din cadrul Universităţii din Galaţi
confirmă premiza cu asupra de măsură.
Îl cunosc de mulţi ani, ştiu de pasiunea lui pentru
istorie şi mai ştiu că într-o vreme a făcut un fel de ucenicie
cărturărească pe lângă reputatul istoric local Ion T. Sion –
cercetător pasionat, autorul unor studii de istorie -
articulate în volume
referenţiale sau
risipite prin diferite
reviste de cultură -
ştiu, aşadar, c-a avut
de la cine să deprindă
pasiunea, rigoarea şi
acribia muncii de
cercetare. Daniel
Bradea nu ştie şi nici
nu vrea să facă vre-o
concesie facilului,
improvizaţiei, să se
abată de la calitate şi
de la ceea ce numim
corectitudine
publicistică.
199
 Teza sa de licenţă, Tecuciul în anii Primului Război
Mondial este, de departe, o lucrare extrem de bine scrisă,
elaborată după toate regulile lucrului bine făcut, bine
articulat şi bine perspectivat. De unde, pentru mulţi dintre
absolvenţi, licenţa este doar pretextul unor discrete
transcrieri bibliografice, o ispravă oarecare şi cu
împrumuturi, multe şi nemenţionate subsolic, pentru
Daniel Bradea constituie un moment esenţial în devenirea
sa intelectuală şi profesorală. Lucrarea, cum anunţă şi
titlul, se decontează din arealul ţinutului tecucean, locul
plin de semnificaţii pentru acea conflagraţie mapamondică
din care România va ieşi întărită şi întregită.
Cum să nu mă bucur că prima lucrare serioasă a
tânărului absolvent şi a viitorului cercetător Daniel Bradea
îşi extrage sevele şi substanţa dintr-un spaţiu geografic cu
bogate contribuţii la ceea ce a reprezentat prima
conflagraţie mondială. Tecuciul chiar reclama această
carte. Prea a fost în focul evenimentelor şi prea a avut de
suportat multe consecinţe dureroase în vremea acelor
vremuri învolburate ca să nu constituie obiectul unui
tratament articulat şi cu toate dovezile la vedere. Cine nu
ştie că Tecuciul s-a aflat, cum precizează şi autorul, în
epicentrul evenimentelor care au avut loc în vara anului
1917, având un rol important în desfăşurarea marilor
bătălii de la Mărăşeşti, din Oituz şi din ţinutul Vrancei?
Aici, la Tecuci, în casele familiei Cincu îşi avea sediul
Comandamentul Armatei I condusă de generalul Eremia
Grigorescu – un motiv în plus pentru trupele inamice să
supună oraşul unui furios bombardament. Distrugerile şi
toate suferinţele îndurate de populaţia oraşului, dar şi
dăruirea, devotamentul doamnelor din oraş - care şi-au
învins teama de a se contamina cu bolile ce făceau ravagii

200
prin armata română, s-au implicat cu toată dăruirea în
tratarea bolnavilor şi răniţilor aflaţi în supraaglomeratele
spitalele tecucene.
Multe pagini sunt consacrate descrierii vieţii civile
din oraş, restricţiilor de tot felul pe care tecucenii le-au
îndurat cu stoicism, dar şi cu speranţa că sacrificiul lor nu
va fi zadarnic şi că la sfârşitul furtunii, ţara va ieşi mai
puternică şi cu speranţa unei propăşiri promise de regele
Ferdinand şi de bravii comandanţi în tranşeele războiului.
Dar dincolo de rigoarea şi de acribia arătată de autor mai
trebuie subliniat stilul, fluenţa şi cursivitatea discursului,
ceea ce face ca în locul unei lucrări de strictă specialitate,
presupus aridă, să descoperim o lectură agreabilă,
ademenitoare şi plină de informaţii inedite. Îl felicit pe
autor pentru seriozitatea cu care a abordat examenul de
licenţă, pentru această frumoasă ispravă cărturărească şi-l
aştept cu alte abordări şi cu alte implicări sporitoare
inspirate din istoria neamului şi a spaţiului tecucean. Căci
trebuie să spunem, asupra istoriei locale s-au pronunţat
mulţi, dar lucrări redactate ştiinţific, cu trimitere la
izvoare, la documente a făcut doar regretatul profesor Ion
T. Sion şi, mai recent Daniel Bradea. Ştiu că nu se bucură
de respectul şi recunoaşterea pe care o merită, dar el îşi
vede de cercetările sale şi fiecare nouă lucrare semnată de
el reprezintă o piatră în plus la o eventuală monografie
tecuceană. Cum să nu-l apreciez şi să nu-i preţuiesc
trudnicia muncii sale de cercetător avizat şi, vorba
maiorescului, în chestie.
Un gând bun şi plin de recunoştinţă adresăm şi dl.
Conf. univ. dr. Constantin Stan care a vegheat la trudnicia
alumnului său cu o rară competenţă şi dăruire.

201