ORASUL MACELULUI Haim Nahman Bialik

(fragment, traducere de Lucian-Zeev Herscovici)

Du-te în orașul măcelului și intră în curțile sale,

Să vezi sângele cu proprii tăi ochi și să-l pipai pe garduri cu mâinile tale,
Sa-l pipai pe copaci si pe pietre si pe tencuiala zidirilor,
Este sangele inchegat, unit cu creierii zburati ai martirilor.
Si de acolo ai ajuns la ruine si ai sarit peste gropi si pietre
Si ai trecut pe langa ziduri daramate si pe langa sfaramate vetre,
In locul cel mai distrus, cu gropile largite,
Intunericul pietrei negre si goliciunea caramizii arse, murdarite,
Care arata ca cicatrici deschise peste rani grave, inegrite,
Ce nu mai pot fi vindecate, lecuite.
Iar picioarele tale s-au scufundat intre pene risipite si s-au lovit de metal
facut bucati,
De cioburi, sfaramaturi aruncate, rupturi de carti.
Vezi chin si suferinte, distrugere totala, lume sfaramata
Si nu vei putea sa suporti, vei pleca de acolo deindata.
Si au inflorit salcamii si mirosul florilor lor
Il simti ca un miros de sange, ingrozitor.
……………………………………………………………………
Pentru ca Dumnezeu primavara si macelul impreuna le-a chemat,
Soarele a stralucit, salcamul a inflorit, ucigasul a injunghiat.
Si ai fugit si ai venit in curte, iar in curte este un dâmb rău,
Dâmb pe care au fost decapitati doi: evreul si cainele sau.
O secure le-a taiat capetele si apoi i-au azvarlit la gunoi,
Si in seara macelului, porcii le-au scormonit trupurile si le-au rostogolit
in noroi.
Maine va ploua si apa ii va tara in pustiu, in zavoaie
Si sangele lor nu va mai striga din gunoaie,
Caci in adancuri vor creste spini, ciulini fara rost
Si totul va reveni ca inainte, asa cum a fost.