IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI

ediția a V-a
 Seria
Istorii și Documente Necunoscute – IDN
Culegere de studii
C8

IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
Ediția a V-a
Chișinău – 2020

Coordonatorul seriei:
Sergiu Musteață

Lucrarea este publicată cu sprijinul financiar al Direcției Cultură

a Primăriei Municipiului Chișinău, al Grupului Civic pentru Patrimoniu
Cultural și al Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova.
Finanțatorii nu poartă răspundere pentru conținutul lucrării.
IdentităȚile Chişinăului
Ediția a V-a

ORAȘUL INTERBELIC
Materialele Conferinței Internaționale
„Identităţile Chişinăului. Orașul interbelic”, ediția a V-a,
1-2 noiembrie 2018, Chişinău, Republica Moldova

Chișinău – 2020
 Coordonatorii volumului:
Sergiu Musteață
Alexandru Corduneanu

Redactare: Lilia Toma

Coperta și prelucrarea imaginilor: Mihai Bacinschi

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

„Identităţile Chişinăului. Oraşul interbelic”, conferinţă internaţională (5 ; 2018 ; Chişinău).
Identităţile Chişinăului. Oraşul interbelic : Materialele Conferinţei Internaţionale, Ediţia a 5-a, 1-2 noiembrie 2018,
Chişinău, Republica Moldova / coord.: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. – Chişinău : Arc, 2020
(Tipogr. „Bons Offices”). – 284 p. : fig., fot. – (Seria : „Istorii şi Documente Necunoscute – IDN” : Culegere de studii ;
C 8 / coord.: Sergiu Musteaţă, ISBN 978-9975-61-871-7).
Texte : lb. rom., engl., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. şi în subsol. – Apare cu sprijinul financiar
al Dir. Cultură a Primăriei Mun. Chişinău, al Grupului Civic pentru Patrimoniu Cultural şi al Asoc. Naţ.
a Tinerilor Istorici din Moldova. – 200 ex.
ISBN 978-9975-0-0338-4.
94(478-25)(082)=135.1=111=161.1
I-34
 Cuprins

Introducere (Sergiu MUSTEAȚĂ, Alexandru CORDUNEANU) ...................................................................... 7

Dinu POȘTARENCU, Chişinăul în timpul evenimentelor social-politice din 1917 ......................................... 9

Theodor CODREANU, Constantin Stere și Marea Unire .............................................................................. 29
Iurie Colesnic, Misterele Casei lui Șmakov ................................................................................................. 37
Pavel MORARU, Din activitatea Siguranței române din Basarabia imediat după Marea Unire din 1918 ..... 46
Vasile-George URSU, Geograful francez Emmanuel de Martonne în Chişinăul anului 1919 ....................... 52
Alexandru BURLACU, Mișcarea generaționistă în Basarabia interbelică ....................................................... 65
Maria ȘLEAHTIȚCHI, Nicolai Costenco în Chișinăul interbelic ................................................................... 72
Aliona GRATI, Mitopoetica oraşului Chişinău (dosarul vizitatorilor de la începutul secolului al XX-lea) ..... 78
Nina CORCINSCHI, Chișinăul lui Alexandru Robot .................................................................................... 96
Diana VRABIE, Chișinăul și chișinăuienii în presa românească interbelică ..................................................101
Mihaela TOADER, Reflecții din presa bucureșteană despre Chișinăul interbelic (1918-1940) ....................108
Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC, George ENACHE, Chișinăul interbelic în memoriile
secretarului Mitropoliei Basarabiei, prof. Constantin N. Tomescu .............................................................114
Tamara NESTEROV, Istoria clădirii Teatrului „Mihai Eminescu” ................................................................120
Andrei VATAMANIUC, Așteptându-l pe… Doicescu ....................................................................................129
Aurelian DĂNILĂ, Enescu și cultura muzicală în Chișinăul interbelic .........................................................138
Dumitru OLĂRESCU, Maria Cebotari – superstar al filmului muzical european.......................................142
Tudor STAVILĂ, Pictori basarabeni în Europa și Acasă ................................................................................151
Natalia PROCOP, Revitalizarea Şcolii Serale de Desen din Chișinău............................................................167
Gheorghe PALADE, Mihai URSU, Expoziția Generală din 1925 de la Chișinău ..................................172
Анатолий ГОРДЕЕВ, Межвоенный период. Последние дни Старого центра ..........................................184
Bo Larsson, Inter-war urban environment and culture – doomed to be crushed few years later –
to be found again. Comparisons between Chişinău, Černivci (Cernăuţi), L’viv (Lwów)
and Wrocław (Breslau), affected by similar fates. .......................................................................................193
Наталия ЮРЧЕНКО, Щусев и Кишинев. Неосуществленные замыслы ..................................................219
Olga GARUSOVA, „Vreau să cred că istoria culturii nu va uita nici de actorul basarabean.”
(Despre teatrul rus din Basarabia interbelică) ............................................................................................226

–5–
Mihail CHILARU, Aspecte ale extremismului de dreapta în Chișinăul interbelic .........................................233
Ivan DUMINICA, Bulgarii Chișinăului interbelic (1918–1940) ................................................................241
Lidia PRISAC, Exproprierea Ogrăzii Armenești din Chișinău (1922–1932) ...............................................250
Iulian GHERCĂ, Aspecte privitoare la comunitatea catolică din Chișinău în perioada interbelică ..............261

Note despre Chișinăul interbelic

Dinu POȘTARENCU, Reuniunea de la Chişinău a parlamentarilor de pe ambele maluri ale Prutului
(30 septembrie 1918) ..................................................................................................................................269
Dinu POȘTARENCU, Alexandru TOMȘA, Prima atestare a fotbalului în Chişinău................................272
Chișinăul interbelic la 1938 (Enciclopedia României) .....................................................................................274

În loc de postfață
„Itaca mea – Ch-ău fie-i numele!”, în dialog cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun .........................................279
 INTRODUCERE
În anul 2018, cu prilejul centenarului Unirii Ba-
sarabiei cu România și Anului European al Patrimo-
niului, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din
Moldova și Grupul Civic pentru Patrimoniu Cultural,
în parteneriat cu Primăria Municipiului Chișinău și
Muzeul Național de Artă a Moldovei, au organizat o
nouă ediție a Conferinței Internaționale „Identitățile
Chișinăului” – dedicată orașului interbelic. Această
ediție, a cincea, a avut drept obiective:
a) aniversarea centenarului Unirii prin elucidarea
unor aspecte necunoscute sau mai puțin cunoscute ale
istoriei orașului în ideea continuării construcției istori-
ce a Chișinăului interbelic;
b) regăsirea necenzurată a istoriei perioadei carac-
terizate drept renaștere spirituală, socială și econo-
mică atât pentru populația românească, cât și pentru
minoritățile provinciei;
c) promovarea, și pe această cale, a ideii integrării
Chișinăului ca topos cultural în aria geografiei cultu-
rale românești actuale.
Ștefan Ciobanu, în volumul „Chișinăul”, editat de
Comisiunea Monumentelor Istorice, Secția din Basara-
bia, în 1925, accentua că „sub regim rusesc, Chișinăul
nu era din orașele de cultură. Încercările culturale
rusești, în cele mai multe cazuri oficiale, n-au adus în
acest oraș, străin și Rușilor, decât la o parodie de cul-
tură rusească, care se manifestă în partea exterioară a
lucrurilor, în costume europene, într-o limbă pocită,
într-un teatru mediocru, într-o școală moartă, în două-
trei ziare de intrigi provinciale. Nicio lucrare, mai mult
sau mai puțin serioasă în domeniul literar sau științific,
n-a văzut lumina la Chișinău. Și Rușii din centrele cul-
turale adevărate erau în drept să disprețuiască aceas-
tă capitală a Vandeei, cum numeau ei urbea păzită de
Dumnezeu a Chișinăului”.
Din capitală a guberniei Basarabia, cea mai înapo-
iată și mai analfabetă provincie a Imperiului Rus (doar
2 românce și 11 români din 100 cunoșteau carte), fără
nicio librărie sau bibliotecă publică de carte româneas-
că la 1917, Chișinăul perioadei interbelice depășește
în mod remarcabil moștenirea țaristă și devine, cu
toate neîmplinirile, ratările și tensiunile vecinătății și
conspirației sovietice, unul dintre marile centre urba-
ne ale României Mari. El este, după București, cel mai
populat oraș al țării, cu o populație de circa 120 de mii
de locuitori și are o viață culturală și economică carac-
terizată drept renaștere națională.
În această perioadă Chișinăul, ca și întreaga regiu-
ne, a beneficiat de tot concursul oamenilor de cultură
–7–
din celelalte provincii românești prin întruniri publice,
conferinţe, editare de publicaţii și cărți. Intelectualii
vremii considerau de datoria lor să ajungă la Chișinău.
Imediat după Unire, în 1918, este inaugurată Uni-
versitatea Populară din Chișinău, considerată în epo-
că cea de-a cincea universitate de acest fel a României
după cele din București, Iași, Cluj și Cernăuți. Ulterior
statul român a înființat zeci de biblioteci publice și că-
mine culturale. În noiembrie 1926, la Chișinău se inau-
gurează Facultatea de Teologie a Universității din Iași,
apoi și Facultatea de Științe Agricole (la 9 aprilie 1933,
în ziua celei de-a 15-a aniversări a unirii Basarabiei cu
România), acestea fiind primele centre de învățământ
superior în limba română create vreodată în Basarabia.
Practic, toată infrastructura educațională a Basarabiei
a fost creată în perioada interbelică. La Chișinău, ca în
toată provincia, s-a remarcat activitatea Astrei Basara-
bene, care a aplicat vechile metode de culturalizare și
propagare a ideii naţionale, verificate în Ardeal. Aici a
activat filiala din Basarabia a Institutului Social Român
al lui Dimitrie Gusti, care, spre sfârșitul anilor treizeci,
începuse lucrările asupra unei monografii a orașului.
Or, monumentul de cultură și limbă română al se-
colului XX, poate cel mai important, va rămăne Biblia
de la Chișinău, traducerea integrală a Sfintei Scripturi
în limba română după originalele ebraic şi grec, realiza-
tă de preoţii profesori Gala Galaction (Grigore Pişcu-
lescu) şi Vasile Radu, ambii profesori la Facultatea de
Teologie din Chișinău. Această a doua traducere inte-
grală a Cărții Sfinte în limba română apare la Editura
Fundaţiei Culturale Regale din Bucureşti sub îngriji-
rea profesorului academician Al. Rosetti şi este lansată
în ziua de 10 noiembrie 1938, la împlinirea a 250 de
ani de la tipărirea primei traduceri în limba română,
cunoscută ca Biblia lui Şerban Cantacuzino, numită şi
Biblia de la Bucureşti.
Așa încât, Chișinăul cu peste o sută de instituții de
învățământ (facultăți, conservatoare, licee, gimnazii,
școli) cu predare în limba română, cu câteva zeci bune
de instituții culturale (de la teatrul național la biblio-
teci, cămine culturale, societăți și cluburi sportive), cu
18 biserici ortodoxe în care se liturghisea românește,
cu șase tipografii mari, care asigurau publicarea de
cărți, ziare și reviste în limba română și în limbile
minorităților naționale, cu sute de unități economice
(industrie și comerț, instituții de credit), cu rețele și
instituții edilitare în renovare, cu instituții de sănătate
publică, asistență și prevedere, cu aeroport (deschis în
1921) cu curse regulate și show-uri aviatice, cu stadion
și hipodrom, cu zeci de asociații profesionale (a medici-
lor, a ziariștilor, a scriitorilor etc.), uniuni profesionale
și sindicale și asociații de caritate, acest oraș al „tristeții
noastre basarabene” de cândva se transformă dintr-o
localitate colonială de la periferia unui imperiu într-
un oraș românesc polietnic foarte important în noua
construcție politică, economică şi culturală a țării.
Personalități de marcă ale culturii române, ale vieții
academice și politice românești au condus instituții,
au format elite, au creat fenomene de rezonanță și au
impregnat Chișinăului interbelic un profil național,
cultural și economic cu totul diferit de cel al orașului
„damnat” rusesc.
George Meniuc, exponent al noii generații de inte-
lectuali români ai Chișinăului, evocă astfel noua ima-
gine a orașului de pe Bâcu: „Pe bulevardul Alexandru
cel Bun clacsonează automobilele, trec birjele, bangănă
tramvaiele, iar alături pe trotuarul asfaltat, se preum-
blă publicul [...] Seara, lângă Primărie se adună valuri
de lume. Uniforme elegante de ofițeri, costume negri
de domni, rochii deschise împestrițează mulțimea
dinamică [...] La un colț de stradă se ridică statuia
măreață a lui Ștefan cel Mare și prezența lui dă orașului
o înfățișare voevodală”.
Centenarul Marii Uniri a fost un prilej excepț­ional
pentru a discuta despre rolul jucat de ora­­șul Chișinău
ca topos urban multifuncțional atât în pro­­cesul unirii,
cât și în procesul de integrare a provinciei dintre Prut
și Nistru în viața culturală și economică a României
interbelice.
La lucrările Conferinței, care s-au desfășurat în
perioada 1-2 noiembrie 2018, au participat peste
40 de oameni de cultură, personalități academice,
–8–
economiști, istorici, arhitecți, urbaniști, literați, socio-
logi, specialiști în domeniul patrimoniului cultural din
Republica Moldova, România și alte țări europene. Re-
velarea „orașului ascuns” și „scoaterea din ascundere”
a evenimentelor marcante, a locurilor emblematice și
a personalităților de vază pentru spiritul locului și al
epocii au dat un spor de cauză comunității Chișinăului
în asigurarea continuității culturale prin păstrarea me-
moriei, a patrimoniului, a cunoștințelor colective și în
transmiterea lor către urmași.
Volumul de față întrunește 28 de articole și un ad-
dendum, reflectând diverse aspecte ale Chișină­ului
interbelic, aportul unor personalități la viața orașului
în perioada dintre cele două războaie mondiale, impre-
siile oamenilor de cultură privind viața de fiecare zi a
localității, proiecte și planificări pentru edificii cultu-
rale și sociale, istoria locală a unor miscări social-politi-
ce și multe alte aspecte din viața acelor vremuri.
În numele organizatorilor și partenerilor proiec-
tului nostru aducem sincere mulţumiri tuturor par­
ti­­
cipanților la Conferință și celor care și-au adus
con­tribuţia la apariţia prezentei lucrări.
Gratitudine aparte colegilor de la Direcția Cultu-
ră a Primăriei Municipiului Chișinău, doamnei Stela
Mitruc, șef interimar direcție, și celor de la Muzeul
Național de Artă a Moldovei, în mod special dom-
nului director Tudor Zbârnea, pentru sprijinul acor-
dat în realizarea celei de-a cincea ediții a Conferinței
Internaționale „Identitățile Chișinăului. Orașul inter-
belic” și pentru editarea prezentului volum.
Sergiu Musteață, Alexandru Corduneanu
 Chişinăul în timpul evenimentelor social-politice din 1917
Colapsul economic cauzat de starea de război,
criza alimentară, apărută în toamna anului 1916, şi
tensiunea politică crescândă între Duma de Stat şi
împăratul Nicolae al II-a au creat o situaţie explozivă
în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea au-
tocraţiei ţariste în urma revoluţiei ruse din februarie
1917, sistemul social-politic al imperiului zdrunci-
nându-se din răsputeri. Evenimentele care au succe-
dat revoluţiei modificau de la o zi la alta cursul vieţii
interne a Rusei, inclusiv a Basarabiei.
Primele efecte ale crizei asupra Basarabiei
Vestea despre evenimentele excepţionale care s-au
întâmplat în metropola rusă s-a răspândit prin tot
imperiul. Ea a ajuns şi în Basarabia. Generalul Piotr
N. Vranghel, care, în acest timp, se afla în zona ora-
şului Chişinău cu trupele sale, şi-a amintit ulterior:
„Pe data de 1 sau 2 martie, prin Chişinău au început
să circule zvonuri despre oarecare dezordini care s-au
produs la Petrograd, despre demonstraţia muncitori-
lor şi luptele ce s-au dat pe străzile oraşului”1.
Citim în acest sens şi în presa de la Chişinău din
4/17 martie 1917: „Zvonuri despre evenimentele is-
torice importante care au avut loc în Petrograd au
circulat prin Chişinău deja la 1 martie”2 . A doua zi,
prin Chişinău s-a transmis din gură în gură zvonul
despre survenirea unor remanieri în componenţa gu-
vernului. Iar în dimineaţa zilei de 3/16 martie 1917,
în Chişinău a devenit cunoscut că Primăria oraşului
Chişinău şi Comitetul Executiv al Zemstvei Guber-
niale a Basarabiei au primit de la Petrograd şi Mos-
cova noutăţi precise. În cursul acestei zile, redacţia
ziarului „Viaţa Basarabiei”, ce se edita în ruseşte la
Chişinău, a fost „asediată” de public, dornic să afle
amănunte despre evenimentele din centru3.
Deja în ziua de 4/17 martie 1917, prin Chişinău
nu mai circulau zvonuri despre prefacerile politice
intervenite în conducerea de vârf a imperiului, deoa-
rece în ziarele chişinăuiene din această zi au fost pu-
blicate veştile oficiale primite de la Petrograd: despre
crearea, la 27 februarie/12 martie 1917, a Comitetu-
1
Воспоминания генерала барона П. Н. Врангеля,
Frankfurt/Main, Издательство „Посев”, 1969, p. 20.
2
Впечатление в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 3.
3
Ibidem.
–9–
Dinu POȘTARENCU
lui Executiv al Dumei de Stat4; despre componenţa
noului guvern al Rusiei, anunţată de către Comitetul
Executiv al Dumei de Stat5. Inclusiv „Apelul către
ţară” din 1/14 martie, lansat de Comitetul Executiv
al Dumei de Stat şi Sovietul de Deputaţi ai Muncito-
rilor şi Soldaţilor din Petrograd, prin care populaţia
imperiului era înştiinţată că atât Comitetul, cât şi
Sovietul vor institui ordinea şi vor organiza adminis-
traţia statului, iar sarcina arzătoare este de a asigura
armata şi populaţia cu produse alimentare6.
În presa de la Chişinău din 5/18 martie 1917
au fost publicate manifestele lui Nicolae al II-a şi al
fratelui său, marele principe Mihail Aleksandrovici,
privind renunţarea lor la tron7.
Prin intermediul numărului din 8/21 martie 1917
al gazetei chişinăuiene „Cuvânt moldovenesc” – sin-
gura, la acea vreme, publicaţie periodică în limba ro-
mână din Basarabia – românii basarabeni instruiţi au
fost informaţi că „de acum nu mai sântem robii stăpâ-
nirii vechi, care ani de-a rândul şi-a bătut joc de ţarî şi
de noi în chipul cel mai grozav. Ocârmuirea veche s-a
prăbuşit şi pe dărâmăturile ei se clădeşte o viaţî nouî”.
Redacţia gazetei spera că „feliul nou de ocârmuire”
instalat în Rusia va înnoi şi viaţa moldovenilor, îi va
deştepta „din somnul de moarte”, în care stăpânirea
veche i-a ţinut „mai bine de o sutî de ani!”8.
Manifestaţii revoluţionare
La Chişinău au loc manifestaţii revoluţionare.
Astfel, în ziua de 10/23 martie 1917, la Chişinău s-a
desfăşurat o manifestaţie în legătură cu evenimentele
4
Исполнительный комитет Государственной Думы, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17
martie 1917, p. 1.
5
Состав нового Правительства, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 1.
6
Призыв к стране, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 1.
7
Высочайший манифест. Манифест Великого Князя
Михаила Александровича, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 62, 5/18 martie 1917, p. 2.
8
Schimbarea feliului de ocârmuire în Rusia. În pragul vieţii
noi, în „Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 20
(220), 8 martie 1917, p. 1; Ştefan Ciobanu, Unirea Basara-
biei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională
din Basarabia în anii 1917–1918, Chişinău, Universitas,
1993, p. 80.
impresionante care se produceau în Rusia. Unităţile
militare ale garnizoanei locale, cărora li s-a alăturat
un public numeros, au sărbătorit „eliberarea Rusiei
de sub asuprirea şi barbaria seculară”. Manifestaţia
a început pe Maidanul Nemţesc9, unde s-au aliniat
militarii, purtând drapele roşii. Comandantul garni-
zoanei i-a felicitat cu ocazia sărbătoririi eliberării. În-
tre timp, pe piaţă s-au adunat o mulţime de orăşeni,
mai ales elevi. După mitingul improvizat, soldaţii, cu
orchestră în faţă, şi locuitorii prezenţi au pornit pe
strada Leovskaia10. Pe drapelul stegarului din capul
coloanei era scris în ruseşte: „Scumpă Rusie! Jos tira-
nii! Jos lanţurile! Trăiască reprezentarea populară!”
Militarii aveau prinse de baionete, şepci şi petliţe
panglici roşii. Orchestra interpreta „La Marseillaise”.
Manifestanţii strigau: „Trăiască armata rusă liberă şi
de nebiruit!”, „Trăiască libertatea!”, „Trăiască repu-
blica democratică!”. Printre manifestanţi, în auto-
mobil, se aflau comisarul gubernial, Constantin A.
Mimi, şi comisarul judeţean, Mihail Şt. Glavce. În
continuare, coloana a mers pe strada Puşkin, apoi pe
strada Aleksandrovskaia11, îndreptându-se spre gară.
Când a ajuns la intersecţia cu strada Benderskaia12 , a
cotit în sus pe această stradă. Mergând apoi pe stra-
da Kievskaia13, manifestanţii au rupt de pe pereţii
caselor tăbliţele cu inscripţia „Bulevardul Împăratul
Nicolae al II-a”14, inclusiv portretele împăratului Ni-
colae al II-a fixate de pereţii câtorva case. De aseme-
nea, la cererea soldaţilor, a fost scoasă monograma de
pe Biserica Grecească15. Către ora 16 manifestanţii
s-au împrăştiat16.
O altă manifestaţie soldăţească a fost organiza-
tă la Chişinău în data de 12/25 martie 1917, când
una dintre unităţile militare care staţionau în oraş,
cu ofiţerii înainte şi un drapel roşu, pe care era scris
„Trăiască libertatea!”, au defilat pe strada Aleksan-
drovskaia până la gară17.
9
Maidanul Nemţesc (Немецкая площадь) – teren viran
pe care în prezent se află stadionul „Dinamo”, între străzile
Bucureşti şi A. Şciusev.
10
Astăzi, strada A. Şciusev.
11
Azi, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
12
În prezent, strada Tighina.
13
Azi, strada 31 August 1989.
14
Проспект императора Николая II. Denumire dată în
1912.
15
Biserica Sf. Pantelimon.
16
10 марта в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”, Chişi­
nău, anul XIV, nr. 68, 12/25 martie 1917, p. 2.
17
Солдатская манифестация, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 69, 13/26 martie 1917, p. 3.
– 10 –
În prima jumătate a zilei de 14/27 martie 1917,
pe Maidanul Nemţesc din Chişinău, numit deja
Maidanul Libertăţii, una dintre unităţile militare ale
garnizoanei locale a depus jurământ Guvernului Pro-
vizoriu. După jurământ, orchestra a cântat „La Mar-
seillaise”, la eveniment asistând un grup de orăşeni18.
În după-amiaza zilei de 14/27 martie 1917, tot
pe „medeanul Slobozeniei” (fostul Maidan Nem-
ţesc) din Chişinău a avut loc „o întrunire femeias-
că”, organizată de „doamna” Gulbinskaia, la care au
luat parte un număr mare de femei, cărora li s-au
alăturat şi unii bărbaţi. În total, s-au adunat peste
1.000 de oameni. Femeile au chemat la unire, pentru
a-şi dobândi „drepturile cetăţeneşti deopotrivă cu
bărbaţii”19.
Pe data de 21/3 aprilie 1917, chişinăuienii au fost
martori ai unei manifestaţii revoluţionare, iniţiată
de militarii unei trupe ruse, care, fiind în trecere, au
făcut popas în Chişinău. Aceştia au pornit prin oraş
cu un drapel roşu, pe care era scris „Război până la
victoria finală. Trăiască Rusia liberă. Trăiască repu-
blica Rusia!” Lor li s-au alăturat soldaţii din cazarma
situată pe strada Haralampievskaia20 şi mulţi locu-
itori. În piaţa din faţa catedralei din Chişinău au
ținut un miting, cu o asistenţă numeroasă. Un sol-
dat din trupa poposită, cuvântând în faţa manifes-
tanţilor, a povestit despre dispoziţia revoluţionară ce
domnea în toată Rusia, o întindere mare a imperiu-
lui fiind străbătută de el în aceste zile. Sosind la Chi-
şinău, a continuat oratorul, el a fost uimit de faptul
că acest mare oraş încă doarme, că slugile regimului
vechi încă nu sunt izgonite cu desăvârşire. Un alt sol-
dat a propus să fie schimbată componenţa Primăriei
Chişinăului, să fie demişi poliţiştii înrolaţi în rându-
rile miliţiei, să fie ieftinite produsele alimentare21.
Şi generalul P.  Vranghel spune în memoriile sale
că în acest timp, peste tot în Chişinău se ţineau mi-
tinguri, iar pe străzi treceau demonstranţi cu stea-
guri roşii22 .
18
Присяга Временному Правительству, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p. 3.
19
Женский митинг, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p. 3; Întrunirea feme-
ilor la Chişinău, în „Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul
IV, nr. 23 (223), 19 martie/1 aprilie 1917, p. 4.
20
În prezent, strada Alexandru cel Bun.
21
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 78, 22
martie/4 aprilie 1917, р. 3; Манифестация, în „Бесса­раб­
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 80, 24 martie/6 apri-
lie 1917, p. 3.
22
Воспоминания генерала барона П. Н. Врангеля, p. 22.
 Demontări ale vechiului regim
În ziua de 6/19 martie 1917, a avut loc o şedinţă
a Consiliului (Dumei) Orăşenesc Chişinău, sub pre-
şedinţia primarului Iulian Levinski, în cadrul căre-
ia s-a luat hotărârea de a saluta telegrafic Guvernul
Provizoriu şi de a crea o comisie pentru organizarea
miliţiei în oraşul Chişinău23.
La 8/21 martie 1917, „nişte feţe necunoscute,
îmbrăcate în haine de soldaţi”, au dezarmat câţiva
angajaţi ai poliţiei din Chişinău pe temeiul că, în
conformitate cu dispoziţia Guvernului Provizoriu,
poliţia se desfiinţa. E drept, se afirmă în gazeta „Cu-
vânt moldovenesc”, că „din partea stăpânirii s-a pri-
mit această poruncă, însă înfăptuirea ei, pe lângă cât
va cere vremea, trebuie să se facă de către feţele însăr-
cinate cu aceasta”24.
Pe data de 14/27 martie 1917, comisarul guber-
nial, Constantin A. Mimi, însoţit de anchetatorul
penal Felix F. Dudkiewicz şi poliţmaistrul S. O.
Slavinski, a vizitat toate secţiile de poliţie din Chi-
şinău, cerându-le poliţiştilor să slujească cu credinţă
şi devotament. Tuturor poliţiştilor le-au fost distri-
buite panglici pentru a le lega la mână, cu inscripţia
К.Г.М.25, ceea ce din rusă înseamnă: Miliţia Oraşu-
lui Chişinău.
La 21 martie/3 aprilie, în postul de şef al miliţiei
oraşului Chişinău a fost ales Felix F. Dudkiewicz, iar
în calitate de ajutor al acestuia – V. C. Schmidt. Tot
în această zi, preşedintele Tribunalului Chişinău,
S.  L. Luzghin, i-a telegrafiat ministrului Justiţiei,
Aleksandr Kerenski, înştiinţându-l despre alegerea
lui Felix Dudkiewicz în fruntea miliţiei din Chişi-
nău şi solicitându-i să-l confirme în acest post26. Mi-
nistrul şi-a dat consimţământul27. Prin adresa din 25
martie, comisarul gubernial i-a poruncit fostului po-
23
В гор. думе, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV,
nr. 64, 7/20 martie 1917, p. 3.
24
Înştiinţarea comisarului Basarabiei d. Mimi, în „Cuvânt
moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 23 (223), 19 martie
1917, p. 3–4.
25
Комиссар в полицейских участках, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p.
3. К.Г.М. – Кишиневская городская милиция.
26
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 78, 22
martie/4 aprilie 1917, р. 3.
27
Mihai Taşcă, Polonezi în primul parlament al Basarabi-
ei – Sfatul Ţării (1917–1918), în „We wspólnocie narodów
i kultur. W kręgu relacji polsko-rumuńskich. Materiały
z sympozjum. Comunitatea popoarelor. În lumea relaţii-
lor polono-române. Materialele simpozionului”, Suceava,
2008, p. 145.
– 11 –
liţmaistru al oraşului Chişinău să-i predea lui Felix
Dudkiewicz patrimoniul statului28.
Militarii se implicau în viaţa publică a Basarabiei,
insistând să fie transpuse în fapt dispoziţiile Guver-
nului Provizoriu. La 18/31 martie 1917, „o delega-
ţie de soldaţi dintr-o unitate militară cantonată în
unul din oraşele judeţene ale Basarabiei, dispunând
de mandate, s-a înfăţişat la comisarul gubernial şi a
cerut să fie îndepărtată poliţia din Chişinău. Comi-
sarul gubernial, C.  A.  Mimi, şi primarul oraşului,
I. I. Levinski, au poruncit să fie scoşi gardiştii de la
posturi şi s-au adresat comandantului garnizoanei
din Chişinău să pună la dispoziţia comisiei de orga-
nizare a miliţiei 100 de soldaţi, pentru a-i înlocui la
posturi pe gardişti. Comandantul garnizoanei le-a
satisfăcut rugămintea29.
Printr-un aviz, comisarul gubernial, Constantin A.
Mimi, i-a invitat pe chişinăuieni să se prezinte în prima
jumătate a zilelor de 21, 22 şi 23 martie la catedrală şi
la toate bisericile parohiale din oraşul Chişinău, pen-
tru a depune jurământ faţă de Guvernul Provizoriu
(persoanele de sex masculin în vârstă de la 12 ani)30.
În contextul reînnoirilor erau distruse monu-
mentele şi portretele împăraţilor ruşi. În numărul
din 29 aprilie/13 mai al ziarului „Viaţa Basarabiei”
se menţionează că mareşalul gubernial interimar al
nobilimii, Roman Doliwa-Dobrowolski, l-a trimis pe
secretarul cancelariei nobilimii să-i aducă portretul
împărătesei Ecaterina a II-a, prins de un perete în in-
teriorul fostei reşedinţe a guvernatorului Basarabiei,
căreia i s-a dat denumirea de Palatul Libertăţii31. De-
oarece portretul era de dimensiuni mari, secretarul
i-a rugat pe soldaţii care se aflau în clădire să-i ajute
să-l scoată afară. În loc să-i dea o mână de ajutor, sol-
daţii au tăiat portretul în bucăţi.
Şi o altă întâmplare de acest gen. Vizitând Comi-
tetul Executiv al Zemstvei Guberniale, soldaţii au po-
runcit să fie scoase şi nimicite portretele împăraţilor
Alexandru al II-lea şi Alexandru al III-lea care atârnau
aici, admonestând, totodată, personalul acestei insti-
tuţii că nu le-a înlăturat de atâta timp de la revoluţie32.
28
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare se va
cita: A.N.R.M.), Fond 2, inventar 1, dosar 9901, fila 108.
29
Устранение полиции, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 75, 19 martie/1 aprilie 1917, p. 3.
30
От Бессарабского Губернского Комиссара Временного
Правительства, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 78, 22 martie/4 aprilie 1917, р. 1.
31
În rusă: Дворец Свободы.
32
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 109, 29
aprilie/13 mai 1917, p. 3.
 Înfiinţarea în Basarabia a sovietelor
de deputaţi ai soldaţilor şi muncitorilor
Pe parcursul lunii martie (stil vechi), în tumultul
acţiunilor revoluţionare, în Chişinău şi în alte oraşe
basarabene, ca de altfel în întreaga Rusie, iau fiinţă
soviete de deputaţi ai soldaţilor şi muncitorilor.
Mai întâi, la Chişinău a luat naştere un comitet
muncitoresc pentru constituirea Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor din Chişinău. La 10/23 martie
1917, acest comitet a difuzat prin intermediul presei
următorul anunţ: „Tovarăşi muncitori! A venit tim-
pul să ne organizăm. Alegeţi reprezentanţii voștri
în Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor din Chişi-
nău. Adunarea deputaţilor va avea loc duminică, 12
martie”33.
Printr-un alt anunţ, publicat peste câteva zile, s-a
dat de ştire că în cadrul primei şedinţe a Sovietului
de Deputaţi ai Muncitorilor, care a avut loc la 13
martie (ca să înţelegem, adunarea fixată pentru data
de 12 martie nu a avut loc), a fost ales comitetul exe-
cutiv, care îşi avea sediul în clădirea Primăriei oraşu-
lui Chişinău34.
La 17/30 martie 1917, Sovietul de Deputaţi ai
Muncitorilor din Chişinău a publicat o înştiinţare,
din care cităm: „Tovarăşi muncitori şi soldaţi! După
o muncă pregătitoare îndelungată şi grea, în Chişi-
nău a fost înfiinţat Sovietul de Deputaţi ai Munci-
torilor. A fost creat acel centru, unde trebuie să se
îndrepte toate gândurile şi speranţele clasei munci-
toare. Fiind, până acum, separaţi unul de altul, noi
toţi trebuie să ştim că de azi înainte avem un apărător
şi un reprezentant în persoana Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor. Reprezentând centrul vieţii po-
litice al regiunii noastre şi activând în strânsă unire
cu sovietele de deputaţi ai muncitorilor din alte ora-
şe, Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor trebuie să
devină conducătorul vieţii noastre politice. Sarcina
noastră principală este de a susţine toate iniţiativele
Guvernului Provizoriu, îndreptate spre a consolida şi
a dezvolta libertăţile cucerite. Dar Sovietul de Depu-
taţi ai Muncitorilor va reuşi să îndeplinească această
sarcină principală doar atunci, când va avea sprijin
din partea maselor largi organizate. Spre regret, re-
prezentarea noastră nu este încă deplină, deoarece în
Sovietul nostru nu au intrat încă reprezentanţii unor
33
К рабочим г. Кишинева, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 67, 10/23 martie 1917, p. 2.
34
От Исполнительного комитета Совета Рабочих Депу-
татов гор. Кишинева, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 72, 16/29 martie 1917, p. 2.
– 12 –
organizaţii profesionale şi muncitoreşti, precum şi
delegaţi din partea soldaţilor”35. Aşadar, îndată după
sosirea în Basarabia a vestei despre revoluţie, în Chi-
şinău s-a întrunit un grup de persoane îndrumat de
Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţilor
din Petrograd: Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor
din Chişinău, care, în calitate de organizaţie politi-
că abia înfiripată, şi-a arogat din start rolul de forţă
centrală a vieţii politice din această zonă a Imperiu-
lui Rus. Şi-a atribuit acest rol pe fundalul inexisten-
ţei, deocamdată, a altor asociaţii politice.
Îndemnaţi de acest apel, unele grupuri de munci-
tori au început să-şi delege reprezentanţii săi. Un ziar
de limbă rusă anunţa că anterior zilei de 19 martie/1
aprilie 1917, în cadrul adunării generale a muncito-
rilor fotografi din Chişinău au fost aleşi Folkevski şi
Maghidovici, pentru a fi incluşi în Sovietul de De-
putaţi ai Muncitorilor din Chişinău. Aceste două
persoane au mai fost împuternicite să organizeze o
uniune profesională36.
În cadrul adunării generale din 19 martie/1 apri-
lie a Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor din Chi-
şinău, la care erau prezenţi 49 de deputaţi, au fost
aleşi suplimentar 10 membri în comitetul executiv
al acestei formaţiuni şi, ca urmare, numărul lor s-a
ridicat până la 15, aceştia fiind următorii: Krâlov, Iz-
beştski, Galiţki, Şlezinder, Mocan, I. M. Krupovici,
Vaisman, Korenco, Fihman, Buiungi, Barcar, Nadi-
ţa, Bruştean, Abramovici şi Dralici37.
Totodată, în Chişinău activa Sovietul de Depu-
taţi ai Soldaţilor din unităţile militare ale garnizoa-
nei din Chişinău. Printr-un aviz, publicat la 17/30
martie 1917, se înştiinţa că în seara acestei zile urma
să se întrunească Sovietul de Deputaţi ai Soldaţilor
în clădirea Asociaţiei de Împrumut şi Economie,
situată pe strada Aleksandrovskaia, colţ cu strada
Kupeceskaia38 (casa lui Barbalat). În aviz se mai men-
ţiona că organizatorii, care au fost prezenţi la şedinţa
organizatorică, au hotărât să solicite tuturor unităţi-
lor militare ale garnizoanei să delege în Soviet câte
1–2 deputaţi din partea fiecărei companii39.
35
От Совета Рабочих Депутатов гор. Кишинева, în
„Бес­сарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 73, 17/30
martie 1917, p. 3.
36
Среди фотографов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 75, 19 martie/1 aprilie 1917, p. 4.
37
В Совете Рабочих Депутатов, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 77, 21 martie/3 aprilie 1917, р. 3.
38
Astăzi, strada Vasile Alecsandri.
39
Совет Солдатских Депутатов, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 73, 17/30 martie 1917, р. 2.
 La 19 martie/1 aprilie, Comisia organizatorică
a Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor a invitat de-
putaţii din toate trupele garnizoanei din Chişinău
să participe la adunarea generală, programată să se
desfăşoare la 20 martie/2 aprilie 1917, în sala clădirii
Asociaţiei de Împrumut şi Economie40.
În realitate, Sovietul de Deputaţi ai Soldaţilor
din garnizoana Chişinău nu era încă alcătuit defi-
nitiv. Despre aceasta s-a subliniat în cadrul adună-
rii sovietului respectiv, care a decurs la 22 martie/4
aprilie, în sala Consiliului Orăşenesc Chişinău. Abia
acum, informa ziaristul prezent la adunare, unităţile
militare din raza Chişinăului au trimis în soviet de-
putaţii săi. Aceştia s-au adunat într-un număr mare,
ceea ce a dat posibilitate organizatorilor adunării să
aducă la cunoştinţă că a fost finalizată crearea sovi-
etului. Soldaţii garnizoanei au fost salutaţi de către
Krâlov, preşedintele Sovietului de Deputaţi ai Mun-
citorilor din Chişinău. Deputaţii l-au ales în calitate
de preşedinte al sovietului pe Ivaşcenko, iar ca vice-
preşedinţi – pe Şevcenko şi Gurtovoi. Apoi l-au de-
legat pe soldatul T. Sergheev să reprezinte sovietul în
comitetul executiv al organizaţiilor obşteşti locale,
iar pe soldaţii Şevcenko şi Dubovoi – să participe la
congresul sovietelor de deputaţi ai soldaţilor din în-
treaga Rusie41.
La 23 martie/5 aprilie 1917, ziarul rusesc „Viaţa
Basarabiei” a ţinut să scoată în evidenţă rezultatele
obţinute de Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor
din Chişinău. În informaţia inserată în paginile zi-
arului se accentuează că orăşenii trebuie să fie recu-
noscători Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor şi
Soldaţilor pentru înlocuirea poliţiei cu miliţieni,
ca urmare a insistenţei de care a dat dovadă. Sovie-
tul îşi dădea concursul la reglementarea preţurilor
la produsele de primă necesitate. A organizat între
muncitori colectarea cadourilor pentru a le trimite
în armată şi în Petrograd, pentru jertfele revoluţiei.
Iar în încheiere se afirmă: „Cu fiecare oră, activitatea
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor se extinde şi
cuprinde noi domenii”42 .
În ziua de 30 martie/12 aprilie, a avut loc aduna-
rea generală a Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor şi
Ofiţerilor din Chişinău, sub preşedinţia sublocote-
40
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 75, 19
martie/1 aprilie 1917, p. 2.
41
Н. Л-н, В Совете Солдатских Депутатов, în „Бесса-
рабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 80, 24 martie/6
aprilie 1917, р. 2.
42
Совет Рабочих Депутатов, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 79, 23 martie/5 aprilie 1917, р. 3.
– 13 –
nentului Ţegoev. Conform ordinii de zi, participan-
ţii la adunare au hotărât să trimită delegaţi (un soldat
şi un ofiţer) la congresul reprezentanţilor organiza-
ţiilor militare din Rusia, care urma să se desfăşoa-
re la Petrograd, pentru a arăta că unităţile militare
ale garnizoanei din Chişinău de asemenea s-au unit
sub drapelul libertăţii. Delegaţii au fost însărcinaţi
să transmită mesajul că în Basarabia nici pe depar-
te nu se petrec acele grozăvii despre care scriau zia-
rele din capitala imperiului şi, în plus, să stabilească
legături cu organizaţiile militare şi muncitoreşti din
Petrograd. Întrucât a fost formulată ideea că la con-
gresul de la Petrograd, în mod sigur va fi abordată
problema privind ieşirea Rusiei din război, militarii
întruniţi au adoptat în această privinţă următoarea
decizie: „Războiul să fie dus până la victoria deplină,
iar forţele armate germane să fie distruse complet,
deoarece ameninţă libertatea, fiind scopul prioritar
al patriei noastre. Război nu pentru cuceriri şi ane-
xări, ci pentru o astfel de pace care să satisfacă toate
popoarele, care să dea posibilitate fiecărui popor să-şi
determine singur situaţia”. În calitate de delegaţi au
fost aleşi sublocotenentul Ţegoev şi soldatul Gvoz-
dev. În continuare, prezentând raportul despre acti-
vitatea Comitetului Executiv, Ţegoev a subliniat că
acest comitet a obţinut succese, mai ales că a dobân-
dit o reputaţie de organizaţie solidă. Raportorul a
mai declarat că în unele incidente care se întâmplă în
oraş se implică şi soldaţii. Este necesar, a mai adăugat
el, de luptat împotriva tendinţelor naţionaliste ce se
manifestă între soldaţi. Apoi adunarea a hotărât ca
în comitet să fie cooptaţi delegaţi care posedă „limba
moldovenească“ (recte, română), aceştia urmând să
facă agitaţie prin sate43.
Instituirea Comitetului Executiv Gubernial
al Basarabiei
În ziua de 25 martie/7 aprilie 1917, la Chişinău,
a avut loc adunarea de constituire a Comitetului
Executiv Gubernial al Basarabiei, având atribuţia să
dirijeze activitatea tuturor comitetelor obşteşti din
gubernie: orăşeneşti, judeţene, al plaselor şi săteşti.
Comitetul Executiv Gubernial a fost format din ur-
mătorii reprezentanţi: 8 – din partea judeţelor Basa-
rabiei (câte unul din partea fiecărui judeţ), 8 – din
partea Adunării Zemstvei Guberniale a Basarabiei şi
9 – din partea organizaţiilor obşteşti (2 – din partea
Н. Л-н, В Совете Солдатских и Офицерских Депута-
43
тов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr.
87, 1/14 aprilie 1917, р. 2.
Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor, 2 – din partea
Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor, 2 – din partea
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor, 1 – din par-
tea clerului, 1 – din partea Consiliului Orăşenesc
Chişinău şi 1 – din partea Comitetului Executiv
Orăşenesc Chişinău). Misiunea de preşedinte al Co-
mitetului Executiv Gubernial i-a fost acordată lui
Leopold Gh. Siţinski, iar cea de secretar – lui Vladi-
mir Gr. Cristi44.
Comitetul Executiv Orăşenesc Chişinău era divi-
zat în următoarele secţii: de aprovizionare cu alimen-
te (S. L. Luzghin, V. T. Kopâtov, Spivak şi Grinfeld),
culturală (Gvozdev, Ţegoev, N. G. Babânin, I. G. Va-
isman, I. V. Ponomariov şi A. Krikov), siguranţa ob-
ştească (Ţ. Ţ Şişko, I. G. Vaisman, Gvozdev, Ţegoev
şi Izbeştski), redacţională (S. L. Luzghin, Migulin şi
Spivak), informativă (S. L. Luzghin, E. S. Kenigşaţ şi
G. I. Ohanov), financiar-economică (V. T. Kopâtov,
G. I. Ohanov şi V. I. Grinfeld)45.
La 1/14 aprilie, Comitetul Executiv Gubernial al
Basarabiei şi Comitetul Executiv Orăşenesc Chişi-
nău s-au instalat în fosta reşedinţă a guvernatorului
Basarabiei. O altă parte a acestei clădiri era ocupa-
tă de sovietele de deputaţi ai soldaţilor, ofiţerilor şi
muncitorilor din Chişinău46.
Spitale militare în Chişinău
Basarabia acorda asistenţă medicală frontului ru-
sesc. Pe teritoriul ei funcţionau un şir de spitale în
care erau trataţi militarii. Periodic, la Chişinău erau
aduşi cu trenul militarii răniţi şi bolnavi, aceştia fi-
ind repartizaţi în spitalele existente în oraş, inclusiv
în Spitalul Duhovnicesc.
Prin adresa din 20 februarie 1917, preşedintele
Comisiei directorilor instituţiilor de învăţământ din
oraşul Chişinău, funcţie pe care o exercita directorul
Liceului „Alexandru I”, i-a anunţat pe directori să se
prezinte la şedinţa comisiei respective din 23 februa-
rie 1917, la care urma să fie dezbătută problema cu
44
В губернском Исполнительном комитете, în „Бессараб­
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 83, 28 martie/10
aprilie 1917, р. 4. Indicându-se această sursă, s-a scris gre-
şit că Comitetul Executiv Gubernial a fost creat la 28 mar-
tie/10 aprilie 1917 (Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu
Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica eve-
nimentelor din anii 1917–1918, Chişinău, Civitas, 1998, p.
14–15). În numărul din 28 martie/10 aprilie al acestui ziar
se spune că evenimentul s-a produs cu trei zile în urmă.
45
В губернском Исполнительном комитете, p. 4.
46
Общественный дом, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 87, 1/14 aprilie 1917, р. 3.
– 14 –
privire la organizarea procesului de instruire în legă-
tură cu rechiziţionarea pentru necesităţile armatei a
unui număr mare de clădiri ale instituţiilor de învă-
ţământ din Chişinău47.
La 29 martie/11 aprilie 1917, Primăria oraşului
Chişinău i-a comunicat directorului Şcolii Reale de
Băieţi din Chişinău că edificiul şcolii urma să fie ce-
dat în regim de urgenţă spitalului de campanie 435,
poposit în Chişinău. Pentru aceasta, directorului i
s-a cerut ca toate bunurile şcolii să fie trecute în lo-
calul școlii orăşeneşti nr. 2, situată la colţul străzilor
Gogol şi Sadovaia48.
Potrivit presei din 7/20 aprilie 1917, comanda-
mentul rus a continuat să rechiziţioneze imobile din
Chişinău pentru necesităţi militare. De data aceas-
ta a rechiziţionat clădirea Adunării Nobilimii. Clă-
direa cuprindea o sală de teatru, o încăpere pentru
restaurant şi alte spaţii, plus pavilioane. Membrii clu-
bului au fost nevoiţi să închirieze casa lui Catacazi,
situată la colţul străzilor Kiev şi Gogol49, vizavi de
Grădina Publică50.
Constituirea Partidului Naţional
Moldovenesc
La mijlocul lunii martie (stil vechi) 1917, în con-
textul înnoirilor social-politice care aveau loc pe tot
cuprinsul imperiului, inclusiv în Basarabia (anunţa-
rea despre renunţarea la tron a împăratului, ştirile
parvenite la Chişinău despre acţiunile revoluţionare
de la Petrograd şi alte zone ale Rusiei, mitingurile şi
defilările din Chişinău), mişcarea naţională a româ-
nilor basarabeni era atenuată, stare de lucruri pe care
a găsit-o transilvăneanul Onisifor Ghibu, sosit la
Chişinău în ziua de 12/25 martie 191751. În viziunea
acestui martor ocular, venit dintr-o altă provincie
românească aflată sub dominaţie străină, mişcarea
naţională a românilor din centrul administrativ al
Basarabiei era neînsemnată, întrucât „din garda de la
47
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 22, dosar 572, fila 4.
48
Ibidem, fila 6.
49
Astăzi, strada Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni.
50
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 91, 7/20
aprilie 1917, р. 3.
51
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească. Analiza unui proces istoric, însoţită de 186 do-
cumente, Cluj, 1926, vol. I, p. CVIII–CX (ediţia a II-a:
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, îngrijirea ediţiei, cuvânt introductiv, note, indi-
ce de nume şi bibliografie de dr. Marian Radu, Bucureşti,
Semne, 1997, p. 69-71); Onisifor Ghibu, Pe baricadele vie-
ţii. În Basarabia revoluţionară (1917-1918). Amintiri, Chi-
şinău, Universitas, 1992, p. 63-66.
1906 nu mai rămăsese în Chişinău decât un singur
om: Pantelimon Halippa”52 . Pe deasupra, după cum
a remarcat încă la 1911 Pan. Halippa, în Basarabia
s-ar fi putut găsi vreo 20-30 de intelectuali de naţi-
onalitate românească, dar care „nu dau aproape nici
un semn de viaţă”, de spirit naţional53.
Nu e de mirare, a mai constatat Onisifor Ghi-
bu, că „în primele zece zile ale revoluţiei, în capitala
Basarabiei, elementul moldovenesc nu dădu nici un
semn de viaţă şi că gazeta locală moldovenească nu
făcea altceva decât să înregistreze, cu discrete nuanţe
de simpatie, întâmplările revoluţionare din cuprinsul
împărăţiei în flăcări”54. În continuare, O.  Ghibu a
reprodus un pasaj din „Cuvânt moldovenesc” despre
manifestaţia militarilor şi orăşenilor ce s-a desfăşurat
în Chişinău la 10/23 martie 1917, la care ne-am refe-
rit mai sus, concluzia sa fiind următoarea: „Revoluţia
de la Chişinău nu era altceva decât o simplă prelun-
gire a celei de la Petrograd, cu aceleaşi steaguri roşii,
cu aceeaşi marsilieză, cu aceleaşi năzuinţe internaţi-
onale. De nicăieri nici un strigăt de «Deşteaptă-te
române», nici un steag roş-galben-vânăt, nici o che-
mare spre o viaţă nouă a poporului băştinaş”55.
O impresie similară a avut şi transilvăneanul Ro-
mulus Cioflec: „În vreme ce la Chişinău vântul revo-
luţionar se înteţeşte”, „Cuvânt moldovenesc” plutea
„la început fără o orientare sigură”56.
În climatul revoluţionar din martie 1917, drept
centru de coordonare a renaşterii naţionale a româ-
nilor basarabeni a devenit redacţia gazetei „Cuvânt
moldovenesc”, situată pe strada Jukovski57 din Chişi-
nău. Imediat după răspândirea vestii despre înfăptu-
irea revoluţiei, localul redacţiei, spune Vasile Harea, a
început să fie vizitat încontinuu. Iniţial, vizitatorii dis-
cutau „asupra necesităţii de a făuri nişte organe care
să reprezinte interesele poporului moldovenesc din
Basarabia, dar în primele zile, convorbitorii nu erau
52
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, ediţia a II-a, p. 71.
53
„Viaţa Românească”, Iaşi, 1911, nr. 4. Apud Pan. Halippa,
Publicistică, Chişinău, Museum – Fundaţia Culturală Ro-
mână, 2001, p. 4.
54
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, ediţia a II-a, p. 72.
55
Ibidem.
56
Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei... Note şi impre-
sii din revoluţia rusească, în Leon Donici, Revoluţia rusă.
Amintiri, schiţe şi impresii. Romulus Cioflec, Pe urmele Ba-
sarabiei... Note şi impresii din revoluţia rusească, Chişinău,
Universitas, 1992, p. 210.
57
Azi, strada Nicolae Iorga.
– 15 –
decişi asupra naturii acestor organizaţii”58. În timpul
acestor schimburi de păreri, îşi continuă firul aminti-
rilor Vasile Harea, s-au cristalizat două tendinţe. Întâi
a apărut ideea de a reactiva vechea Societate Culturală
Moldovenească59, fondată în 1905, idee „susţinută, în
special, de Paul Gore şi privită cu simpatie de O. Ghi-
bu”. A doua concepţie „a avut paternitatea lui Pan.
Halippa, care susţinea necesitatea de a organiza un
partid politic al moldovenilor. La această idee s-au ra-
liat, peste câteva zile, O. Ghibu şi R. Cioflec”60.
Partidul Naţional Moldovenesc s-a constituit la
5/18 aprilie 1917.
În iunie-iulie 1917, Partidul Naţional Moldove-
nesc îşi avea sediul pe strada Aleksandrovskaia din
Chişinău, alături de cinematograful „Orfeum“. Con-
form unui aviz publicat în presa rusă, membrii parti-
dului erau convocaţi în seara zilei de 18 iunie/1 iulie
1917 la acest sediu pentru a se întruni într-o adunare
generală61.
Vizita ministrului A. I. Gucikov la Chişinău
Plecând, la 5/18 aprilie 1917, să viziteze unităţile
armatei ruse de pe fronturile de Sud-Vest şi Româ-
58
Vasile Harea, Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi co-
mentarii. Ediţie îngrijită şi „Cuvânt introductiv” de dr.
Vlad Bejan – Iaşi, f. l., Editura Eminescu, 1995, p. 30, 37.
59
În luna septembrie 1905, un grup de moşieri şi intelectuali
basarabeni, în frunte cu Pavel V. Dicescu, au fondat la Chi-
şinău Societatea Culturală Moldovenească (numită într-un
act din epocă Societatea Moldovenească din Basarabia pen-
tru Susţinerea Învăţământului şi Studierea Ţinutului Na-
tal), al cărei statut a fost aprobat la 23 noiembrie 1905 de
către guvernatorul Basarabiei, A.  Haruzin (Gheorghe Ne-
gru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din Basa-
rabia, Chişinău, Prut Internaţional, 2000, p. 76, 150-152).
Conform altei surse, ea s-a numit: Societatea moldoveneas-
că pentru răspândirea culturii naţionale, sub preşedinţia lui
Pavel Dicescu (O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării
(1917–1918), Chişinău, Prut Internaţional, 2004, p. 45).
În raportul din 15 ianuarie 1907, expediat şefului Depar-
tamentului de Poliţie al Rusiei, A. Haruzin a specificat că
societatea respectivă a fost întemeiată de Pavel V. Dicescu,
persoană cu orientare politică de dreapta, „străin nu numai
iredentismului, ci şi separatismului, dar care militează pen-
tru specificul naţional al moldovenilor şi limba lor, mai cu
seamă a limbii moldoveneşti, ca limbă de învăţare în şcolile
primare” (Gheorghe Negru, op. cit., p. 157). Această socie-
tate, afirma, în 1917, Paul Gore, a fost silită să-şi înceteze
existenţa sub presiunea politicii reacţionare promovate mai
târziu de guvernul ţarist („Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, 9 iunie 1917, nr. 142, p. 3).
60
Vasile Harea, op. cit., p. 37.
61
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 59, 17 iunie 1917,
p. 3.
nesc62 , ministrul de Război şi al Marinei al Rusiei,
A.  I.  Gucikov, a sosit, în a doua jumătate a zilei de
8/21 aprilie 1917, la Chişinău. Oficialul de la Pe-
trograd era aşteptat pe peronul gării de către mili-
tarii din garnizoana locală, comisarii gubernial şi
judeţeni, primarul oraşului Chişinău, reprezentanţi
din partea zemstvei, a organizaţiilor obşteşti, preşe-
dinţii comitetelor executive gubernial şi orăşenesc,
reprezentanţii comitetelor executive ale sovietelor
de deputaţi ai ofiţerilor, soldaţilor şi muncitorilor,
ai uniunii feroviarilor, ai comitetului studenţesc şi
un public numeros. Ministrul a fost salutat de că-
tre comandantul garnizoanei, după care comisarul
gubernial, C.  A.  Mimi, i-a raportat despre situa-
ţia din gubernie. Apoi ministrului i s-au prezentat
comisarul judeţului Chişinău, M.  S.  Glavce, pri-
marul oraşului I. I. Levinski, împuternicitul Guver-
nului în Basarabia pentru aprovizionarea armatei,
V.  S.  Kossovici, împuternicitul zemstvei basarabene
din detaşamentul sanitar al armatei, T.  T. Surucea-
nu, şi alţii.
Ţinând un discurs în faţa militarilor, A. I. Gu-
cikov a vorbit despre necesitatea de a continua lupta
împotriva inamicului, pentru a-l învinge. După aceas-
ta, dintre persoanele oficiale s-au prezentat ministru-
lui: preşedintele Comitetului Executiv Gubernial,
Leopold E. Siţinski, preşedintele Comitetului Execu-
tiv Orăşenesc, V. T. Kopâtov, şi preşedintele Comite-
tului Executiv al Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor
şi Soldaţilor, locotenent-colonelul Osmolovski.
Salutându-l pe ministru, locţiitorul preşedinte-
lui Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor şi Soldaţilor,
praporșcicul Ţâgoev, l-a asigurat că în Basarabia nu
va fi anarhie, iar pentru aceasta ordinea va fi men-
ţinută din răsputeri. A. I.  Gucikov a menţionat în
cuvântul de răspuns că la Petrograd Basarabia era
considerată, din mai multe motive, drept cel mai
periculos focar în sensul de a se opune introducerii
noii ordini şi dacă aceste temeri nu s-au îndreptă-
ţit, atunci e doar din cauza că Sovietul de Deputaţi
ai Ofiţerilor şi Soldaţilor s-a achitat de minune de
această sarcină63.
Despre această alarmare a guvernanţilor de pe
Neva a relatat şi „Cuvânt moldovenesc”: „Ministrul
62
В. И. Старцев, Революция и власть. Петроградский Со-
вет и Временное Правительство в марте–апреле 1917
г., Москва, Мысль, 1978, p. 93.
63
Военно-морской министр А.И. Гучков в Кишиневе, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 93, 9/22
aprilie 1917, р. 2.
– 16 –
Gucikov a spus că stăpânirea este pe deplin mulţămi-
tă de starea lucrurilor din Basarabia şi în Chişinău.
La Petrograd şi în gazetele ruseşti se spune mereu că
în Basarabia se pregăteşte o răscoală împotriva ocâr-
muirii noi”, însă Gucikov s-a convins că „Basarabia
este liniştită”64.
Luând cuvântul din partea Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor, muncitorul Krâlov a declarat
că proletariatul organizat din Chişinău este bucuros
să-l salute pe ministru în calitatea sa de cetăţean al
Rusiei libere. A urmat salutul din partea organizaţiei
studenţeşti, transmis de studentul Smirnov, apoi mi-
nistrul a urat drum bun uni detaşament de soldaţi
care se îndrepta spre front.
După jumătate de oră, trenul ministerial a plecat
în sunetul Marseliezei, cântată de un cor studenţesc.
Ministrul Gucikov urma să revină de la Iaşi în
cursul nopţii şi, trecând prin Chişinău, avea să-şi
continue calea spre Odesa65. El a revenit la Petrograd
la 12/25 aprilie.
Revendicări naţionale
Răsturnarea autocraţiei şi evenimentele ce s-au
perindat după revoluţie au contribuit la crearea unui
climat propice evoluţiei mişcărilor de eliberare naţi-
onală a popoarelor încorporate cu forţa în imensul
imperiu al acvilei bicefale. Masele populare de la pe-
riferiile naţionale, călăuzite de fruntaşii lor, pledau
tot mai hotărât pentru dobândirea drepturilor na-
ţionale, politice şi sociale. Cu atât mai mult cu cât
Guvernul Provizoriu, chiar a doua zi după constitui-
re, a declarat că va elimina restricţiile naţionale. Le-a
anulat la scurt interval de timp (la 19 martie/1 apri-
lie 1917)66, dându-se posibilitatea de a căpăta studii
primare în limba maternă, de a utiliza, limitat, limba
maternă în regiunile naţionale periferice, în justiţie
şi în lucrările de secretariat.
Pentru ucraineni a avut un rol important Con-
gresul Naţional Panucrainean din 6–8/19–21 aprilie
1917, care a lansat următoarea rezoluţie: „În confor-
mitate cu tradiţiile istorice şi necesităţile reale actu-
ale ale poporului ucrainean, congresul consideră că
numai autonomia naţional-teritorială a Ucrainei este
64
Ministru de război şi de marinî în Chişinău, în „Cuvânt mol­
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 29, 12 aprilie 1917, p. 4.
65
Военно-морской министр А.И. Гучков в Кишиневе, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 93, 9/22
aprilie 1917, р. 2.
66
Отмена вероисповедных и национальных ограничений,
în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 79, 23
martie/5 aprilie 1917, р. 3.
în măsură să satisfacă aspiraţiile poporului nostru”.
Delegaţii la congres au consolidat autoritatea or-
ganului legislativ, numit Rada Centrală a Ucrainei,
care a devenit o forţă puternică pe arena politică din
sud-vestul Imperiului Rus, iar prin deciziile pe care
congresul le-a adoptat, ucrainenii au făcut un pas cu-
rajos în vederea formării statului lor naţional.
În mod firesc, conjunctura politică care prindea
contur în Ucraina, cu un pronunţat colorit naţional,
avea o influenţă benefică asupra românilor basara-
beni. Pe deasupra, Ucraina se transforma, treptat,
într-un spaţiu care, sub aspect politic, izola Basarabia
de puterea administrativă centrală a imperiului.
Comunicând despre adunarea naţională a ucrai-
nenilor de la Kiev, la care s-a afirmat că numai au-
tonomia Ucrainei poate constitui o garanţie pentru
prosperarea poporului ucrainean, fiind în compo-
nenţa Rusiei67, redacţia gazetei „Cuvânt moldo-
venesc” i-a povăţuit pe moldoveni să ia pildă de la
ucraineni şi să meargă „umăr la umăr cu ei, căci nu-
mai ajutând noi pe ei şi ei pe noi vom putea dobândi
toate drepturile care ni se cuvin”68.
Ziarul rusesc chişinăuian „Viaţa Basarabiei“, ieşit
la 20 aprilie/3 mai 1917, a informat publicul basara-
bean că reprezentaţii mişcării democratice letone au
formulat o serie de deziderate prin care au revendicat
unificarea tuturor guberniilor letone într-o singu-
ră unitate politico-administrativă cu denumirea de
Letonia. Conform cerinţelor lor, Letonia urma să
devină un stat democratic şi să intre în componenţa
Republicii Democratice Federative Ruse69.
Prin intermediul acestui ziar s-a mai adus la cu-
noştinţă că în ziua de 20 aprilie/3 mai 1917, în in-
cinta Teatrului Adunării Nobilimii din Chişinău
urma să se ţină o adunare a ucrainenilor care locuiau
în Chişinău, cu următoarea ordine de zi: 1. Referatul
delegatului la congresul ucrainenilor care avea să se
desfăşoare la Kiev. 2. Vânzarea literaturii ucrainene
şi înscrierea în societatea ucrainenilor70.
Asemenea ştiri îi făceau pe românii basarabeni să
tragă unele învăţăminte, determinându-i să revendi-
ce şi ei drepturile lor naţionale.
67
Adunarea naţionalî a ucrainenilor, în „Cuvânt moldove-
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 30 (230), 16 aprilie 1917, p. 3.
68
Delegaţia ucrainenilor la cneazul Lvov, în „Cuvânt moldove­
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 30 (230), 16 aprilie 1917, p. 4.
69
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 101, 20
aprilie/3 mai 1917, p. 1.
70
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 101, 20
aprilie/3 mai 1917, p. 3.
– 17 –
În zilele de 6/19–7/20 aprilie 1917, în Casa Epar-
hială din Chişinău şi-a ţinut lucrările Congresul
Uniunii Cooperatorilor din Basarabia. Mai întâi,
au fost audiate şi dezbătute rapoartele referitoare
la finanţe, acţiunile organelor executive ale uniunii
în anul 1916, bugetul pentru anul în curs71. Pe lân-
gă dezbaterea acestor chestiuni de pe ordinea de zi,
delegaţii prezenţi la congres, după luările de cuvânt,
au acceptat programul Partidului Naţional Moldove-
nesc, pronunţându-se pentru autonomia Basarabiei
şi naţionalizarea învăţământului. Astfel, se puncta
în paginile „Cuvântului moldovenesc”, „sub steagul
desfăşurat de Partidului Naţional Moldovenesc, pe
care e scris autonomia Basarabiei, încep a se aduna
tot mai strânse rânduri ale moldovenilor. Cei din-
tâi, care au îmbrăţişat cu dragoste gândurile noastre,
sânt cooperatorii moldoveni” 72 .
Timp de câteva zile (19–25 aprilie), în capitala
Basarabiei s-a desfăşurat Adunarea extraordinară a
reprezentanţilor clerului şi mirenilor din Eparhia Chi-
şinăului şi Hotinului, care a dezbătut un şir de chesti-
uni referitoare la viaţa ecleziastică eparhială în noile
condiţii social-politice73. Pe lângă altele, participanţii
la reuniune au adoptat şi hotărârea ca Basarabia „să
aibă cea mai largă autonomie, adică să se ocârmuiască
singură prin deputaţii săi, adunaţi în Sfatul Ţării“ 74.
Asistenţa a instituit un Comitet Executiv Eparhial al
Basarabiei, compus din 11 membri, care a început să
activeze de la 26 aprilie 1917. Preşedinte al comite-
tului a fost ales Nicolae A. Popovschi, iar locţiitori
ai acestuia – preotul T.  V. Bogos şi P.  A. Lotoţchi.
Comitetul îşi avea sediul în Casa Eparhială75.
Şi-au exteriorizat sentimentele naţionale şi polo-
nezii din Chişinău cu ocazia sărbătoririi primei lor
constituţii. Ziarul chişinăuian de limbă rusă „Viaţa
Basarabiei“ din 18 aprilie 1917 a informat publicul
71
П. Б-а, Съезд уполномоченных Бессарабского союза ко­
опе­раторов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul
XIV, nr. 93, 9/22 aprilie 1917, р. 3.
72
Cooperatorii Basarabiei vreau autonomie, în „Cuvânt mol-
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 29, 12 aprilie 1917, p. 2.
73
Adunarea eparhială, în „Cuvânt moldovenesc“, Chişinău,
anul IV, nr. 32, 23 aprilie 1917, p. 4.
74
Adunarea eparhială, în „Cuvânt moldovenesc“, Chişinău,
anul IV, nr. 33, 26 aprilie 1917, p. 4; Ştefan Ciobanu, op.
cit., p. 96–97; Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popo-
vschi, op. cit., p. 20–21.
75 В Епархиальном исп. комитете, în „Свободная Бесса-
рабия”, Chişinău, nr. 22, 3 mai 1917, p. 4. Comitetul Exe-
cutiv Eparhial al Basarabiei a publicat un aviz prin care a
adus la cunoştinţă că el a început să activeze („Свободная
Бессарабия”, Chişinău, nr. 23, 4 mai 1917, p. 1).
larg că polonezii consideră ziua de 3 mai pe stil nou
drept zi a libertăţii. Anume la 3 mai 1871 a fost pro-
clamată prima constituţie a poporului polonez. „Po-
lonezii sărbătoreau anual această zi, dar pe ascuns.
Odată cu întronarea libertăţii în Rusia, ei au hotă-
rât să sărbătorească ziua de 3 mai (20 aprilie) într-o
atmosferă solemnă. În cadrul câtorva şedinţe, repre-
zentanţii coloniei poloneze din Chişinău au elaborat
programul sărbătorii“ 76.
Solemnitatea organizată de comunitatea polone-
ză din Chişinău s-a desfăşurat pe data de 20 apri-
lie/3 mai 1917. La ora 10 dimineaţa, etnicii polonezi
care locuiau în Chişinău, având prinse la piept funde
naţionale de culoare portocalie şi albă, au început
să se adune în curtea societăţii poloneze de pe stra-
da Meşceanskaia77. La festivitate au venit şi militari.
Fiind „scoase drapelele şi stindardele, procesiunea
s-a îndreptat spre biserica catolică, în care n-au în-
căput nici jumătate din cei adunaţi. După oficierea
mesei, Schildkroet, acompaniat la orgă de studentul
Kempf, a executat la violoncel imnul polonez, care
i-a exaltat pe ascultători. În timp ce corul interpreta
imnul naţional, toate stindardele, cu vulturi albi pe
fundal oranj, au fost încrucişate. Pe parcursul servi-
ciului divin au fost respectate toate ritualurile vechi.
Când s-a citit Evanghelia, toate stindardele au fost
ridicate în sus, iar militarii şi-au tras pe jumătate să-
biile din teacă. La ora 12 de zi, procesiunea s-a în-
dreptat de la biserică spre curtea societăţii poloneze,
unde, de la o tribună special amenajată, au rostit cu-
vântări în limba poloneză Dudkiewicz, Osmołowski
şi Krupowicz, în limba ucraineană – Şceartenko şi în
limba rusă – Şevcenko” 78.
Sărbătoarea comunităţii poloneze din Chişinău
a continuat în seara acestei zile. Către ora 20.00, ci-
tim în presa vremii, sala spaţioasă a casei poloneze a
devenit arhiplină. Festivitatea a început cu executa-
rea imnului naţional polonez, după care preşedin-
tele organizaţiilor poloneze din Chişinău, Cazimir
T. Pomorski, a adresat adunării un cuvânt de salut,
expunând semnificaţia sărbătorii de la 3 mai. Apoi
asistenţa a fost salutată de Paul Gore, reprezentantul
Partidului Naţional Moldovenesc, Mitkevici, dele-
gatul comunităţii ucrainene, S.L. Luzghin, trimisul
Comitetului Executiv Orăşenesc, şi de A.  C.  Sch-
76
Польский праздник, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău,
anul XIV, nr. 100, 18 aprilie/1 mai 1917, p. 4.
77
Azi, strada Sfatul Ţării.
78
Польский праздник, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău,
anul XIV, nr. 102, 21 aprilie/4 mai 1917, p. 3.
– 18 –
midt, în calitate de reprezentant al Comitetului
Executiv Gubernial. „În continuare, S.  Kempf a
prezentat referatul despre istoria şi situaţia actua-
lă a Poloniei, după care câteva persoane din rândul
comunităţii locale şi a militarilor au interpretat cân-
tece naţionale şi au declamat. Sărbătoarea s-a înche-
iat aproape de miezul nopţii, în acordurile imnului
naţional. În sală au fost expuse patru stindarde şi un
drapel de luptă polonez” 79.
Acest eveniment este reflectat şi în paginile „Cu-
vântului moldovenesc“, din care cităm: „Polonii din
toată lumea au ţinut mare praznic în amintirea celei
dintâi constituţii pe care le-a dat-o împărăţia ruseas-
că la anul 1791, după ce i-a robit. Praznicul acesta
a fost rânduit şi de obştea culturală a polonilor din
Chişinău“. Multe organizaţii din Chişinău şi-au tri-
mis reprezentanţii săi pentru a-i „saluta pe poloni şi
să le facă urare cu prilejul acestui praznic al lor. A
cuvântat acolo şi P.  Gore, tovarăş de preşedinte al
partidului moldovenesc”, care „a adus salutul mol-
dovenilor la acest praznic şi a arătat bucuria noastră
pentru slobozenia desăvârşită a polonilor. A pomenit
şi de legăturile strânse de cultură ale moldovenilor
din veacurile trecute şi ţara leşească”. Mulţumindu-i,
preşedintele obştii polonilor, Cazimir Pomorski, „i-a
salutat pe moldoveni şi a făcut urare pentru împli-
nirea tuturor nădejdilor noastre în Rusia slobodă”80.
Sărbătoarea de 1 Mai la Chişinău
În ziua de 18 aprilie, pe stil vechi, în Chişinău a
avut loc o manifestaţie dedicată sărbătorii de 1 mai,
corespunzător programului alcătuit de o comisie spe-
cială. La „serbarea muncitorilor din toată lumea” au
participat toate organizaţiile politice din oraş: „Sfa-
tul deputaţilor al soldaţilor şi ofiţerilor şi al munci-
torilor. Au fost poftiţi să ia parte şi toţi ostaşii din
garnizoana locală, apoi comitetul studenţesc, uni-
unea şcolarilor şi alte organizaţii obşteşti. Părtaşii
Partidului Naţional Moldovenesc n-au luat parte la
această serbare din pricina că aproape toţi membrii
comitetului naţional au fost duşi la Odesa, ca să po-
văţuiască rânduiala serbării moldoveneşti de acolo,
iar cei care au rămas aici, fiind prinşi cu alte treburi,
n-au putut să ia parte la serbarea locală”81.
79
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 103, 22
aprilie/6 mai 1917, p. 3.
80
Praznicul unui popor vrednic, în „Cuvânt moldovenesc“,
Chişinău, anul IV, nr. 33, 26 aprilie 1917, p. 4.
81
Sărbarea muncitorilor la 18 aprilie (1 mai), în „Cuvânt mol-
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 32, 23 aprilie 1917, p. 3–4.
 Organizaţiile participante s-au adunat la 8.30 pe
„medeanul Slobozeniei”, purtând steaguri roşii. După
cuvântările rostite, manifestanţii au defilat pe străzile
oraşului, cu cântări revoluţionare şi muzică militară82.
Militarii adunaţi pe Piaţa Libertăţii au fost sa-
lutaţi de preşedintele Comitetului Executiv al So-
vietului de Deputaţi ai Ofiţerilor şi Soldaţilor,
locotenent-colonelul Osmolovski, care le-a „dorit să
consolideze fericirea cucerită şi să obţină o victorie
strălucită asupra duşmanului, în numele republicii
democratice şi măreţiei Rusiei”83.
Aprovizionarea Chişinăului cu alimente
şi lupta cu criminalitatea
La sfârşitul lunii martie, Comitetul „Hlebarmii“
(„Pâine armatei“) a furnizat Comisiei de aprovizio-
nare cu alimente a oraşului Chişinău 150 de vagoane
cu grâu, recomandându-i să distribuie făina cu preca-
uţie, întrucât, după cum era prevăzut, în luna aprilie
urma să i se atribuie Chişinăului pentru necesităţile
populaţiei o cantitate de grâu mai redusă84.
În cadrul şedinţei din 7/20 mai 1917 a Comite-
tului Executiv Orăşenesc Chişinău au fost dezbătute
două chestiuni: provizionarea Chişinăului cu ali-
mente şi stabilirea măsurilor de protejare a oraşului
în legătură cu sporirea considerabilă a criminalităţii.
Comisarul responsabil de aprovizionarea cu ali-
mente, S. M. Grossman, a explicat că în privinţa
zahărului situaţia este bună, întrucât exista un stoc
suficient de zahăr pentru un timp apropiat, iar apro-
vizionarea cu făină depindea de zemstvă, care, deo-
camdată, îşi îndeplinea angajamentul. În schimb,
problema referitoare la aprovizionarea cu lemne
era foarte acută. Deşi în jur erau păduri, realizarea
lucrărilor de tăiere şi, mai cu seamă, transportarea
lemnelor erau extrem de dificile, din cauza lipsei lu-
crătorilor şi a mijloacelor de transport.
O atenţie deosebită s-a acordat furturilor, care
deveniseră mai frecvente. Pentru a combate crimi-
nalitatea, Comitetul Executiv Orăşenesc a hotărât să
adreseze şefului Statului Major al Districtului Mili-
tar Odesa rugămintea de a pune la dispoziţia miliţiei
orăşeneşti unităţi militare85.
82
Ibidem.
83
Приветствие подполк. Осмоловского, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 102, 21 aprilie/4 mai 1917,
p. 3.
84
Мука, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr.
87, 1/14 aprilie 1917, p. 3.
85
Гор. исп. комитет, în „Свободная Бессарабия”, Chişi-
nău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 4.
– 19 –
Între timp, în scopul dezaglomerării spitalelor
militare locale, a fost luată hotărârea de a trimite o
parte din răniţi şi bolnavi în spitalele militare din
Ekaterinoslav. Primul grup de 520 de oameni a ple-
cat din Chişinău cu un tren sanitar la 30 aprilie/13
mai86.
Zahărul continua să fie eliberat populaţiei Chi-
şinăului pe bază de cartele. Din ziua de luni, 20
martie/2 aprilie 1917, conform anunţului difuzat
de Primăria oraşului Chişinău, urma să înceapă
distribuirea zahărului posesorilor de cartele87. Şi la
sfârşitul lunii aprilie, în oraşul Chişinău, zahărul se
elibera populaţiei pe bază de cartele88.
La începutul lunii mai, Comitetul de aproviziona-
re cu alimente a oraşului Chişinău a anunţat că din
luna mai, zahărul se va distribui pe baza unor cartele
noi, pe care locuitorii oraşului urmau să le primeas-
că, începând cu data de 5 mai, prezentând cărţile de
imobil şi cartelele de zahăr vechi89. Zahărul era un
produs raţionalizat şi la începutul lunii iulie90.
Chişinăul cultural
În pofida stării de război, a problemelor create de
această stare şi a aflării Basarabiei în apropierea fron-
tului, viaţa cotidiană a Chişinăului îşi continua cur-
sul ca înainte de izbucnirea conflagraţiei mondiale.
Funcţionau instituţiile de învăţământ, activau uni-
tăţile comerciale, circula tramvaiul, se editau ziare,
teatrele invitau spectatorii.
La 12/25 martie 1917, zi de duminică, trupa Tea-
trului Dramatic din Odesa a prezentat la teatrul
Adunării Nobilimii două spectacole: unul în orele
de dimineaţă, pentru copii (spectacolul „Cenuşărea-
sa”), şi altul seara (spectacolul „Un cuib de nobili”
după povestirea lui Ivan Turghenev)91.
Din septembrie 1916, la teatrul „Expres“ din Chi-
şinău dădea reprezentaţii teatrale trupa ucraineană
de actori, alcătuită din 50 de persoane şi condusă
86
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 113, 4/17
mai 1917, p. 4.
87
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 72, 16/29
martie 1917, p. 1.
88
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 111, 2/15
mai 1917, p. 3.
89
Выдача сахарных карточек, în „Свободная Бессара-
бия”, Chişinău, nr. 23, 4 mai 1917, p. 5.
90
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 70, 1 iulie 1917,
p. 3.
91
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 68, 12/25
martie 1917, p. 1; Театр Благородного Собрания. Русская
драма, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr.
71, 15/28 martie 1917, p. 3.
de Pavlo V. Prohorovici92 , care juca în turneu. Din
cauza condiţiilor grele cauzate de război, trupa era
alcătuită, în cea mai mare parte, din actriţe, dintre
care excela Ana (Gana) P. Zatârkevici93. Se bucurau
de aprecierea spectatorilor şi actriţele Kuşnariov,
Alekseenko, Andreev şi Şevcenko94. La 6/19 ianua-
rie 1917, această trupă a prezentat la teatrul „Expres“
piesa „Taras Bulba“95, la 8/21 ianuarie 1917 – piesa
„Vampirul“96, la 8/21 februarie 1917 – o piesă despre
hatmanul ucrainean Ivan Mazepa97, iar în seara zilei
de 12/25 martie 1917 – piesa „Hmara“, cu cântece şi
dansuri98.
Îşi face apariţia un nou ziar chişinăuian. În ziua
de 7/20 aprilie 1917, la Chişinău vede lumina tiparu-
lui primul număr al ziarului în limba rusă „Basarabia
liberă“ („Свободная Бессарабия“), în urma trans-
formării organului oficial al administraţiei basara-
bene „Buletinul regiunii Basarabia“ („Бессарабские
областные ведомости“)99. Adresa redacţiei: strada
Puşkin, clădirea Cârmuirii Guberniale. Redactor:
A. C. Schmidt.
În ziua de duminică, 30 aprilie/13 mai, în sala
Casei Eparhiale din Chişinău a avut loc un concert
de caritate în beneficiul Uniunii ostaşilor schilodiţi
din Rusia100 şi Azilului-atelier din Basarabia, pe care
92
Pavlo V. Prohorovici (n. 1871 sau 1872 – d. după 1925), ac-
tor dramatic şi dramaturg ucrainean. A început să joace tea-
tru din 1895. Iniţial, în componenţa unor trupe ucrainene,
iar din 1908 a condus propriul colectiv de actori ucraineni.
93
Ana (Gana) P. Zatârkevici, după soţ Karpinskaia (n. 1856
– d. 1921), actriţă ucraineană. Provenea dintr-o familie de
moşieri din gubernia Poltava.
94
Театр „Экспресс“. Малороссы, în „Новый голос Киши-
нева“, Chişinău, nr. 239 (270), 27 septembrie 1916, p. 4;
Малороссы, în „Новый голос Кишинева“, Chişinău, nr.
256 (287), 14 octombrie 1916, p. 4; Ленин, Драма в 1916
году, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 7,
9/22 ianuarie 1917, р. 4; Театр „Экспресс“. Малороссы, în
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 39, 10/23
februarie 1917, р. 4.
95
Театр „Экспресс“. Украинская трупа артиста П. В.
Прохоровича, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul
XIV, nr. 5, 6/19 ianuarie 1917, р. 1.
96
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 6, 8/21 ia-
nuarie 1917, р. 1.
97
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 37, 8/21
februarie 1917, р. 1.
98
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 68, 12/25
martie 1917, p. 1.
99
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 92, 8/21
aprilie 1917, р. 3.
100
În cadrul judeţelor activau comitete ale Uniunii ostaşilor
schilodiţi din Rusia. Bunăoară, într-un document din 5
octombrie 1917 este consemnat Comitetul din judeţul Or-
– 20 –
l-a susţinut pianista Vekker, solista Teatrului Oră-
şenesc din Odesa, A.  P. Dicescu, violonistul virtu-
os C.  A. Bibescu, baritonul Malaneţchi, pianistul
Conservatorului din Petrograd, Mihail A. Hariton.
Organizatoare: A. M. Russo. Biletele s-au vândut la
magazinul muzical al proprietarei B. V. Belousova101.
Pianistul Mihail A. Hariton a mai susţinut un con-
cert în Casa Eparhială, la 14/27 mai 1917, zi de du-
minică, cu participarea sopranei chişinăuiene Sofia
A. Cerchez şi a tenorului N. I. Kotov, artist al Ope-
rei din Moscova102 .
La 12 mai, în Chişinău s-a desfăşurat o adunare a
Uniunii cadrelor didactice, la care a fost definitivată
formarea biroului acestei uniuni în următoarea com-
ponenţă: preşedinte – N. Pelipenko, vicepreşedinţi
– S. Javroţki şi P. Iankovski, candidaţi la funcţia de
vicepreşedinte – A. Mociulski, L. M. Orlova, A. Şul-
ga, N.  Babânin, I.  Zubovski şi A.  Rumici, înlocui-
tori ai acestora din urmă – S.  Orlov, L.  S.  Orlova,
M. Hammer, L. Kulin şi G. Zavadovski103.
Pe data de 14/27 mai 1917, potrivit anunţului din
presă, în incinta Primăriei oraşului Chişinău urma
să se desfăşoare o adunare a Societăţii pictorilor,
care, precum se precizează în anunţ, fusese închisă
de vechiul regim cu zece ani în urmă. La adunare
erau invitaţi să participe şi profesorii de desen104.
La 16/29 mai 1917, în sala Adunării Nobilimii
din Chişinău a avut loc un miting al sioniştilor. În
mod deosebit au atras atenţia drapelele cu lozinca
„Palestina pentru evrei”105.
Organizaţia ucraineană Rada „Prosviti“, cu sco-
pul de a spori fondul naţional al Ucrainei, şi-a propus
să realizeze în centrul Chişinăului un program artis-
tic: în cursul zilei de 21 mai/3 iunie, în Grădina Pu-
blică să se desfăşoare o serbare, cu participarea unei
orchestre militare şi a unui cor ucrainean, cu dansuri
şi declamaţii, iar seara, în pavilionul Adunării Nobi-
limii, să fie prezentată o comedie în trei acte106.
hei al acestei uniuni (A.N.R.M., Fond 69, inventar 1, dosar
206, fila 69).
101
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 19, 29 aprilie
1917, p. 1; „Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 23, 4
mai 1917, p. 6.
102
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 1.
103
В. Т-к, В союзе учащих, în „Свободная Бессарабия“,
Chişinău, nr. 31, 14 mai 1917, p. 3.
104
О-во художников, în „Свободная Бессарабия“, Chişi-
nău, nr. 29, 11 mai 1917, p. 5.
105
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 34, 18 mai 1917,
p. 5. Lozinca în ruseşte: „Палестина евреям“.
106
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
 La 22 mai/4 iunie 1917, conform avizului din
presă, în localul Bibliotecii Orăşeneşti din Chişinău
(intrare prin pasajul clădirii Primăriei), era progra-
mată convocarea adunării de fondare a Societăţii
Universităţilor Populare107.
Prin petiţia din 26 mai, reprezentanţii Uniunii
creştinilor unificaţi i-au adus la cunoştinţă arhiepi-
scopului Anastasie al Chişinăului şi Hotinului că
uniunea s-a pronunţat pentru admonestarea învă-
ţătorilor moldoveni, care au adoptat rezoluţia de a
scoate portretul arhiepiscopului Serafim al Chişină-
ului şi Hotinului, expus în sala de concerte a Casei
Eparhiale din Chişinău. După ce le-a ascultat cere-
rea, arhiepiscopul a permis organizaţiilor creştine să
folosească gratuit această sală pentru desfăşurarea
adunărilor sale generale108.
Primul Congres al Țăranilor
din Basarabia
Încă la 1/15 aprilie 1917, presa rusă de la Chişi-
nău a anunţat despre existenţa în Basarabia a unui
grup de iniţiativă care îşi asumase sarcina să organi-
zeze o filială basarabeană a Uniunii Țăranilor din
toată Rusia. Persoanele interesate urmau să solicite
informaţii referitoare la această uniune de la directo-
rul redacţiei revistei ruseşti „Agricultura Basarabiei“,
N. K. Moghileanski, la reşedinţa acestuia din Chişi-
nău de pe strada Inzov 12109.
Iniţial, a avut loc un congres al Sovietului de
Deputaţi ai Ţăranilor din Rusia, care şi-a deschis
lucrările la Petrograd, în ziua de 4/17 mai110. Repre-
zentanţii garnizoanei din Chişinău, reuniţi în Pala-
tul Libertăţii, l-au ales în calitate de delegat la acest
congres pe subofiţerul Aleksandr Ghinţ111.
Întruniţi la Chişinău în intervalul 21–24 mai/3–
6 iunie 1917, delegaţii Primului Congres al Țăranilor
din Basarabia au dezbătut o serie de chestiuni de or-
din funciar. Punând în discuţie şi problema „despre
felul de ocârmuire în viitoarea Rusie”, ei au conside-
rat că numai formarea republicii federative şi acor-
darea celei mai largi autonomii tuturor popoarelor
107
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
108
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 132, 28
mai 1917, p. 3.
109
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 87, 1/14
aprilie 1917, р. 1.
110
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 28, 10 mai 1917,
p. 3.
111
Ibidem, p. 4.
– 21 –
din Rusia „va răspunde năzuinţelor întregului popor
revoluţionar”112 .
La 23 mai, corespondentul ziarului „Noutăţile
Odesei” („Odesskie novosti”) a transmis de la Chi-
şinău despre acest congres: „S-a deschis congresul
ţăranilor guberniei Basarabia, la care s-au prezentat
aproape 800 delegaţi ai diferitelor naţionalităţi din
gubernie. Încă de la început s-a observat un anta-
gonism aspru între partea rusă şi cea moldoveană a
congresului, susţinută de conducătorii Partidului
Naţional Moldovenesc, sub pretext că ruşii ar fi as-
pirat la îngustarea drepturilor moldovenilor. Agi-
taţia liderilor Partidului Moldovenesc a adus până
la schismă. Moldovenii au părăsit şedinţa. Prin in-
termediul membrului Consiliului muncitorilor de-
putaţi din Petrograd, Sokolov, care se găzduieşte la
Chişinău, şi a conducătorilor ruşi ai congresului,
conflictul s-a aplanat în urma cesiunilor maximale
ale moldovenilor”113.
Nikolai D. Sokolov, care era vicepreşedinte al
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţi-
lor din Petrograd, s-a aflat câteva zile în Chişinău.
Comitetul unit al Organizaţiei social-democrate din
Chişinău şi al organizaţiei „Bund“ anunţase publi-
cul că în ziua de duminică, 21 mai/3 iunie 1917, la
teatrul-circ din Chişinău, Nikolai D. Sokolov urma
să ţină o conferinţă cu tema „Sarcinile revoluţiei”114.
Aducerea la Chişinău a unei tipografii
româneşti
Aflaţi pe Frontul Românesc în componenţa ar-
matei ruse, Simion Murafa împreună cu Ion Buz-
dugan au adus din dreapta Prutului la Chişinău o
tipografie românească. Aducându-şi aminte despre
acest episod după un an de la trecerea în nefiinţă a
lui Simion Murafa, Ion Buzdugan a povestit: „În
primăvara anului 1917, fiind în România, Murafa
şi-a luat concediu pe vreo două săptămâni şi a por-
nit prin oraşele României în căutarea unei tipografii.
Din Roman se duce la Suceava şi Cernăuţi, de aco-
lo vine la Iaşi, de aici pleacă la Bârlad, Huşi şi Ga-
laţi”. Întorcându-se la Iaşi, el i-a comunicat lui Ion
Buzdugan că, „în sfârşit, a găsit o tipografie, destul
de bună, la Huşi, la un tipograf Leţcaie, dar e cam
112
Congresul ţărănesc din Basarabia, în „Cuvânt moldove-
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 42, 28 mai 1917, p. 2; Ştefan
Ciobanu, op. cit., p. 105–106.
113
A.N.R.M., Fond 691, inventar 3, dosar 993, fila 35 (text
tradus în 1917 din limba rusă).
114
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
scumpă şi nu prea avem bani pentru a o cumpăra”.
Pe lângă aceasta, mai exista problema dacă le vor „da
drum aliaţii ruşi” să treacă în Basarabia o tipogra-
fie românească. Pentru a-şi realiza intenţia, ei s-au
gândit să ceară ajutor de la guvernul român, prin
intermediul Ministerului de Război, rugându-l să
le mijlocească cumpărarea tipografiei, iar pentru ca
ruşii să nu le puie piedici la expedierea tipografiei
în Basarabia, „să se spună că ea se transportă pen-
tru necesităţile Ministerului de Război. Planul făcut
Murafa l-a împărtăşit scriitorului Mihail Sadoveanu,
care s-a pus cu toată inima să ne ajute în căpătarea
tipografiei. Peste vreo două săptămâni de sârguinţă a
lui Murafa, cu concursul lui M. Sadoveanu, tipogra-
fia Leţcaie a fost cumpărată”. Rămânea ca aceasta să
fie adusă de la Huşi la Iaşi, iar de aici – la Chişinău.
Murafa îşi luase angajamentul s-o aducă de la Huşi,
în timp ce Buzdugan urma să obţină de la Marele
Cartier rus permisiune şi vagoane pentru transporta-
rea tipografiei la Chişinău. Peste câteva zile, Murafa
a adus tipografia la Iaşi, iar Buzdugan, între timp, a
făcut rost de permisiune şi vagoane. Tipografia adu-
să la Chişinău de Simion Murafa şi Ion Buzdugan
(devenită, ulterior, Tipografia „Sfatul Ţării”) a fost
prima tipografie românească cu caractere latine din
Basarabia115.
Congresul Învăţătorilor din Basarabia
În zilele de 10–13 aprilie 1917, la Chişinău, şi-a
ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din Basara-
bia, care a fost dominat de elementele şovine ruseşti
prezente în şcoala basarabeană. Deşi s-au aflat în
minoritate, învăţătorii moldoveni au reuşit, cu difi-
cultate, să impună participanţii la congres să accepte
instituirea şcolii naţionale. Articolul 10 al hotărâri-
lor congresului stipula în acest sens: „Învăţătura tre-
buie să se înceapă în limba copiilor”116.
115
Ion Buzdugan, Două icoane. Simeon Murafa şi Alecu Ma-
teevici, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 116, 25 august /7
septembrie 1918, p. 1–2. Pe de o parte, Pan. Halippa men-
ţionează că S. Murafa, în calitate de însărcinat al Societă-
ţii Culturale Moldoveneşti din Chişinău, „a adus, în vara
anului 1917, tipografia românească a lui Leţcaie din Huşi”,
la care urmau să fie tipărite cărţi pentru şcolile primare
basarabene naţionalizate, iar pe de altă parte, afirmă că
S. Murafa a fost însărcinat de Comisia școlară din cadrul
Zemstvei Guberniale a Basarabiei să aducă o tipografie ro-
mânească de la Huşi (Pan. Halippa, Amintiri despre Simi-
on Murafa, în „Viaţa Basarabiei”, Chişinău, 1938, nr. 12, p.
11, 16).
116
„Şcoala moldovenească”, Chişinău, 1918, nr. 5–6, p. 137–
138.
– 22 –
A doua zi117 după încheierea acestei reuniuni ale
cadrelor didactice, „boicotaţi şi jigniţi de ruşi”118,
învăţătorii moldoveni s-au adunat la redacţia „Cu-
vântului moldovenesc”, unde au constituit Asociaţia
Învăţătorilor Moldoveni, în frunte cu Vasile Seca-
ră119. Tot în ziua de 14 aprilie, membrii acestei proas-
pete grupări obşteşti au redactat un memoriu adresat
Zemstvei basarabene, căreia i s-a adus la cunoştinţă
că asociaţia şi-a trasat drept scop să militeze pentru
naţionalizarea şcolilor din localităţile cu populaţie
românească.
Un rol enorm în privinţa naţionalizării învăţă-
mântului din Basarabia l-a avut Comisia Şcolară
Moldovenească de pe lângă Zemstva Gubernială a
Basarabiei, care şi-a adus aportul la organizarea cur-
surilor de două luni pentru cadrele didactice din şco-
lile primare naţionale, deschise la 18 iunie 1917 în
Chişinău.
Un miting al soldaţilor moldoveni
din Chişinău
În ziua de 4/17 iunie 1917, pe Piaţa Libertăţii din
Chişinău a avut loc un miting al soldaţilor moldoveni
din garnizoana locală. La această întrunire publică au
participat mulţi orăşeni şi un grup de delegaţi ai mi-
litarilor moldoveni din garnizoana Odesa: V. Matve-
ev (Matei), N. Ciornei, I. Păscăluţă, A. Palade. După
încheierea discursurilor au fost adoptate următoarele
rezoluţii: 1. Toţi participanţii la miting aderă la Par-
tidul Naţional Moldovenesc. 2. Protestează împotriva
activităţii rusificatoare a arhiepiscopului Anastasie al
Chişinăului şi Hotinului. 3. Împuterniceşte Comite-
tul Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc şi al
Sfaturilor de Deputaţi ai Soldaţilor şi Ofiţerilor din
oraşele Odesa şi Chişinău să intervină pe lângă Gu-
vernul Provizoriu pentru a-l înlocui pe arhiepiscopul
Anastasie cu un moldovean. După adoptarea rezolu-
ţiei, participanţii la miting au manifestat pe străzile
oraşului, cu steaguri naţionale şi muzică120.
117
Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieţii, p. 138; Romulus Cio-
flec, op. cit., p. 249.
118
O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917–1918),
p. 88.
119
G. Sima, Obştea învăţătorilor moldoveni, în „Şcoala mol-
dovenească”, Chişinău, iunie 1917, nr. 1, p. 25; O. Ghibu,
op. cit., p. 138.
120
Митинг солдат-молдован, în „Бессарабская жизнь“,
Chişinău, anul XIV, nr. 140, 7/20 iunie 1917, p. 3; Mihai
Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, op. cit., p. 29
(informaţie extrasă din: A.N.R.M., Fond 727, inventar 2,
dosar 5, filele 2, 6).
 Popasul românilor transilvăneni la Chişinău
Mulţi ostaşi bucovineni şi transilvăneni, înrolaţi
în armata austro-ungară, au fost luaţi în captivitate
de către trupele ruse. Duşi departe în spatele frontu-
lui, ei s-au aflat în diferite locuri ale Imperiului Rus.
În cele din urmă, noua autoritate a Rusiei le-a
acordat prizonierilor români dreptul de a lupta în
componenţa armatei române. Ei au fost echipaţi, îm-
barcaţi în vagoane şi trimişi pe Frontul Românesc.
În toată săptămâna, prin Chişinău trecea „câte un
tren lung, împodobit cu verdeaţă şi steaguri“, trans-
portându-i pe voluntarii români121. Unele eşaloane
staţionau mai mult timp în gara Chişinău şi, cu acest
prilej, aveau loc întâlniri de suflet dintre aceşti ro-
mâni, originari din alte zone geografice ale spaţiului
românesc, şi cei din Basarabia.
În seara zile de 5/18 iunie 1917, Vladimir Herţa,
Pan. Halippa şi alţii, adunaţi în casa lui Paul Gore,
au „alcătuit programul de primire a întâiului bata-
lion de voluntari ardeleni, anunţat telegrafic”. După
aceasta, la domiciliul Antoninei Gavriliţă a fost im-
provizată o „serată muzicală ardeleano-basarabeană“,
în timpul căreia Simion Murafa şi locotenentul Cris-
tea, solul voluntarilor transilvăneni plecaţi din Kiev,
purtând „uniforme militare rusească şi românească“,
au interpretat cântece din toate regiunile românis-
mului122 .
Întâlnirea emoţionantă cu foştii prizonieri ro-
mâni din ziua următoare a produs asupra chişinăuie-
nilor o impresie puternică, memorabilă, atmosfera
de sărbătoare fiind redată într-un reportaj publicat
în „Cuvânt moldovenesc“. În această zi, 1.200 de
ostaşi români transilvăneni, trecând prin Chişinău
spre Frontul Românesc, au poposit în capitala basa-
rabeană câteva ceasuri. Mulţi moldoveni le-au ieşit în
întâmpinare ca să-i salute. „Fraţii transilvăneni erau
înşiruiţi în dosul gării sub ascultarea comandanţilor,
ascultau aşa cuvântările moldovenilor şi după fiece
cuvântare corul lor cânta un cântec. Cel dintâi i-a
hiritisit Simion Murafa, ca ofiţer, şi le-a dăruit din
partea moldovenilor un steag transilvănean, care e
tot ca steagul moldovenesc (roşu, galben şi albastru).
Le-a spus să-l ducă la izbândă şi să nu se oprească
până ce n-au dat slobozenie tuturor românilor din
Ungaria. Învăţătorul Ştefan Ciobanu i-a hiritisit pe
fraţii noştri din partea Partidului Naţional Moldo-
venesc, V.  Cazacliu de la studenţii moldoveni, Co-
121
Oaspeţi iubiţi în Chişinău, în „Cuvânt moldovenesc“, Chi-
şinău, anul IV, nr. 47 (247), 14 iunie 1917, p. 5.
122
Romulus Cioflec, op. cit., p. 262.
– 23 –
dreanu de la soldaţii moldoveni, iar V. Herţa de la
Societatea Culturală Moldovenească. Herţa le-a dă-
ruit din partea societăţii o icoană frumoasă a Mân-
tuitorului, pentru ca vitejii transilvăneni s-o ducă cu
biruinţa la catedrala din Sibiu. După mâncare, mulţi
dintre dânşii au venit să vadă capitala Basarabiei, iar
vreo 150 au venit şi la „Cuvânt moldovenesc”. Aici
i-a mai hiritisit un soldat moldovean şi profesorul
Onisifor Ghibu, un bejenar din Transilvania. Corul
fraţilor transilvăneni a cântat și la „Cuvânt moldo-
venesc“ mai multe cântice şi apoi au pornit cântând
către gară şi răsunau uliţele Chişinăului de cântarea
lor vitejească”123.
Şi în presa rusă s-a consemnat că aceşti 1.200 de
foşti prizonieri români transilvăneni, care au trecut
prin Chişinău, având asupra lor tot echipamentul
militar, au produs o impresie puternică asupra mol-
dovenilor din Chişinău124.
O altă întâlnire s-a petrecut la 19 iulie/1 august
1917, când prin Chişinău a trecut un alt grup de
transilvăneni voluntari care se duceau „la război ca
s-o ajute pe România şi astfel să ajungă mai degrabă
acasă la dânşii, în Transilvania. Trecând prin staţia
Chişinău, ardelenii, care ne sânt fraţi de un sânge,
s-au oprit şi au venit în oraş şi au fost la Partidul
Naţional Moldovenesc, unde au cântat cântece os-
tăşeşti şi doine foarte frumoase. De la Partidul Na-
ţional Moldovenesc oaspeţii români au fost poftiţi
în Duma oraşului125, unde Pantelimon Halippa le-a
rostit o cuvântare din partea Partidului Naţional
Moldovenesc, îndemnându-i pe scumpii musafiri să
se simtă ca la ei acasă, cu toate că Duma Chişinăului,
capitala ţării, este şi a fost până acum, mai degrabă,
un cuib al străinilor, decât al moldovenilor. Totuşi,
prin lupta cinstită şi harnică, a spus d. Halippa, mol-
dovenii vor ajunge stăpâni adevăraţi ai tuturor aşe-
zământurilor obşteşti din ţară şi din capitala ei şi de
aceea ostaşii români pot să se simtă în Duma Chi-
şinăului ca la ei acasă. Oaspeţii români au cântat şi
în Duma oraşului, fiind ascultaţi cu mare dragoste
de o adunare numeroasă de învăţători moldoveni
de la cursurile moldoveneşti. De la Duma oraşului
scumpii oaspeţi au fost petrecuţi cu steaguri na-
ţionale până la gară de toată adunarea şi de 100 de
ostaşi moldoveni. Pe steaguri era scris: „Trăiască au-
tonomia Basarabiei!“, „Trăiască Republica Federativă
123
Oaspeţi iubiţi în Chişinău, p. 5–6.
124
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 60, 18 iunie
1917, p. 4.
125
Consiliul municipal.
democratică!“ La gară mulţimea adunată a trecut cu
steagurile naţionale prin faţa vagoanelor, pline de
ostaşi români ardeleni, strigând: Trăiască românii!
Trăiască România Mare! Ca răspuns ostaşii ardeleni
strigau: Trăiască Basarabia autonomă! Trăiască Ru-
sia slobodă!”126.
Societatea culturală a moldovenilor
din Basarabia
La 12/25 iunie, în casa lui Vladimir Herţa din
Chişinău a fost convocată o adunare pentru a reînvia
Obştea culturală a moldovenilor din Basarabia, înte-
meiată la Chişinău în 1905, care, peste scurtă vreme,
şi-a întrerupt activitatea, deoarece „au fost scurtate
drepturile Dumei, i-a fost înăbuşit glasul, iar puţine-
le drepturi naţionale dobândite au fost iarăşi călcate”.
După deschiderea adunării de către Paul Gore, parti-
cipanţii, printre care erau şi câţiva membri fondatori
ai Obştii din 1905, au ales un comitet de conducere
al societăţii reapărute, format din următoarele per-
soane: Paul Gore, în calitate de preşedinte, Vladimir
Herţa, în calitate de vicepreşedinte, Nicolae Ale-
xandri, I.  Ciobanu, S.  Ciubuc, arhimandritul Gu-
rie, preotul Andrei Murafa, Ioan Pelivan, Arventiev,
M.  Glavce, Simion Murafa, O.  Leonard, A.  Gropa
(casier) şi Teodor Neaga (secretar). D. D. Semigradov
a dăruit societăţii renăscute 1.000 de ruble127.
Bombardamente aeriene asupra Basarabiei
La 6/19 mai 1917, deasupra Chişinăului a zburat
un aeroplan inamic, din care au fost aruncate patru
bombe în zona gării. Exploziile au cauzat moartea a
doi soldaţi, doi copii şi trei cai. De asemenea, au fost
răniţi patru soldaţi, doi civili maturi şi un copil, pro-
vocând, concomitent, însemnate daune materiale128.
În dimineaţa zilei de 15/28 august, artileria an-
tiaeriană care păzea Chişinăul a observat două aero-
plane inamice ce veneau dinspre vest. Lăsându-le să
se apropie, servanţii ruşi au deschis focul asupra lor,
ceea ce a determinat aeroplanele să zboare îndărăt129.
La ora 18.30 a zilei de 27 august/9 septembrie 1917,
126
„Cuvânt moldovenesc“, Chişinău, anul IV, 23 iulie 1917, p. 4.
127
Societatea culturalî a moldovenilor din Basarabia, în „Cu-
vânt moldovenesc“, Chişinău, anul IV, nr. 49, 21 iunie
1917, p. 4.
128
Налет аэропланa, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 116, 7/20 mai 1917, p. 4; „Свободная
Бессарабия”, Chişinău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 1; „Cuvânt
moldovenesc”, Chişinău, anul IV, 10 mai 1917, p. 4.
129
Aeroplane protivnice deasupra Chişinăului, în „Cuvânt mol­
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 72, 20 august 1917, p. 4.
– 24 –
din direcţia oraşului Iaşi şi-a făcut apariţia deasupra
Chişinăului un aeroplan, ale cărui semne de identi-
ficare pe aripi nu erau clare. Întrucât aeroplanul se
îndrepta spre gara feroviară, bateria a deschis focul,
dar nu asupra lui, ci alături, ca să nu-l doboare, în caz
de e rusesc. Şrapnelele au presărat spaţiul din partea
oraşului şi, astfel, aeroplanul a fost obligat să se în-
depărteze de gară. Ocolind oraşul şi gara, aeroplanul
şi-a continuat cursul spre Bender. Ulterior a fost su-
pus unui tir. Cauzându-i-se o defecţiune, aeroplanul
a fost silit să aterizeze, pentru a fi reparat, dar a fost
reţinut de către infanterişti. La bordul lui se aflau
trei aviatori germani, care au fost arestaţi130.
Manifestaţie antibolşevică
La 3/16 iulie, în Rusia s-a iscat o nouă criză gu-
vernamentală, în urma demisionării a trei miniştri,
membri ai partidului cadeţilor, nemulţumiţi de con-
cesiile în favoarea autonomiştilor ucraineni din Rada
Centrală. Pe lângă asta, în zilele de 3/16 şi 4/17 iulie,
la Petrograd au avut loc mari demonstraţii antiguver-
namentale ale muncitorilor, soldaţilor şi marinarilor,
cu schimb de focuri între părtaşii revoluţiei şi progu-
vernamentali. Demonstranţii cereau ca toată puterea
să treacă în mâinile sovietelor. În Petrograd au fost
aduse trupe devotate guvernului, ceea ce a contri-
buit la schimbarea ambianţei politice în capitală. A
urmat reprimarea bolşevicilor, aceştia fiind acuzaţi
de tentativa unei lovituri de stat şi de legături cu ser-
viciul german de spionaj. Conducerea Sovietului de
Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţilor din Petrograd
a capitulat în faţa guvernului, iar o serie de bolşevici
au fost întemniţaţi. Pe front a fost introdusă pedeap-
sa capitală, în cazul neexecutării ordinelor comanda-
mentului. În fruntea guvernului a venit Aleksandr
F. Kerenski, care a continuat să deţină şi portofoliul
de ministru de Război şi al Marinei. Prinzând gus-
tul pentru putere, Kerenski, în calitatea sa de mi-
nistru-preşedinte al Rusiei, „dădea dovadă de vădite
apucături bonapartiste“131. Astfel, după evenimentele
petrecute în iulie la Petrograd, punându-se capăt du-
alităţii puterii de stat, în Rusia s-a creat o nouă situ-
aţie politică.
La 6/19 iulie 1917, aflându-se, prin telegramele
primite, despre evenimentele din Petrograd, pe stră-
130
Налет аэропланa, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 210, 31 august/13 septembrie 1917, p. 3.
131
С. В. Тютюкин, Красный 1917-й, în „Мировые войны
XX века“. Книга 1. Первая мировая война. Историче-
ский очерк, Москва, „Наука“, 2002, p. 389–391.
zile Chişinăului a avut loc o demonstraţie antibolşe-
vică, pe drapelele manifestanţilor fiind scris: „Moarte
bolşevicilor”, „Jos leniniştii”. Au fost rostite cuvân-
tări, iar orchestra a interpretat „La Marseillaise”132 .
O altă manifestaţie au organizat-o, în a doua
jumătate a zilei de 7/20 iulie, subunităţile unui re-
giment de rezervă cantonat în Chişinău. Având în
frunte un drapel ucrainean, după care urmau drapele
cu diferite inscripţii („Război pentru pace în toată
lumea“, „Jos trădătorii cauzei poporului revoluţio-
nar“, „Soldaţii în tranşee, muncitorii la strunguri“),
manifestanţii au pornit de la cazărmi pe strada Mo-
ghiliovskaia, apoi au mers pe strada Aleksandrovs-
kaia până la strada Armenească, pe care au cotit în
jos, deplasându-se până la strada Nikolaevskaia. Au
mers pe această stradă, apoi au cotit în sus, pe strada
Puşkin până au ajuns din nou la strada Aleksandrov-
skaia, de unde s-au înapoiat în cazărmi. Pe parcursul
itinerarului, manifestanţii au fost însoţiţi de o or-
chestră133.
Crearea Comitetului Central Militar
Moldovenesc
Pentru a duce la îndeplinire revendicările soci-
al-politice formulate, ostaşii basarabeni din arma-
ta rusă de pe Frontul Românesc au lansat iniţiativa
de a constitui un comitet executiv central militar,
cu sediul în capitala Basarabiei, care să unească toa-
te organizaţiile ostăşeşti de pe Frontul Românesc,
din garnizoanele ruse aflate în Chişinău, Odesa,
Sevastopol, Novo-Gheorghievsk, Nikolaev şi în alte
părţi. Reuniţi, la 23 iulie/5 august 1917, în Chişi-
nău, reprezentanţii acestor asociaţii ale militarilor
basarabeni au înfiinţat Comitetul Central Militar
Moldovenesc al Sfaturilor de Deputaţi ai Soldaţilor
şi Ofiţerilor Moldoveni, autorizându-l să coordone-
ze activitatea tuturor organizaţiilor militare moldo-
veneşti existente la acea oră. Calitatea de preşedinte
al comitetului i-a fost încredinţată sublocotenentului
Gherman Pântea, reprezentant al militarilor basa-
rabeni de pe Frontul Românesc. Declarându-se un
organ de conducere în afara partidelor, Comitetul
şi-a trasat mai multe sarcini, dintre care prevala lupta
pentru autonomia Basarabiei134.
132
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 74, 7 iulie 1917,
p. 3.
133
Военная манифестация, în „Бессарабская жизнь“, Chi-
şinău, anul XIV, nr. 166, 8/21 iulie 1917, p. 3.
134
O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917–1918),
p. 132; Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi,
op. cit., p. 42.
– 25 –
Crâmpeie din viaţa cotidiană a Chişinăului
În pofida faptului că era război, se înrăutăţea si-
tuaţia economică, creştea criminalitatea, viaţa cultu-
rală a Chişinăului îşi continua cursul.
În paginile presei ruse, după alegerile municipa-
le desfăşurate în Chişinău pe data de 15/28 august
1917, se menţionează că în oraş s-a făcut linişte în
urma campaniei electorale ce a precedat aceste ale-
geri. „Victoria obţinută la alegeri de către organiza-
ţiile şi partidele înscrise pe lista nr. 7 a demonstrat
că aceste organizaţii şi partide se bucură de simpatie.
Această victorie asigură elementelor revoluţionar-
democratice o majoritate covârşitoare în consiliul
nostru nou. Deşi au intrat mai târziu pe arena lup-
tei electorale decât toate organizaţiile şi partidele,
organizaţiile moldoveneşti unite au reuşit să pro-
moveze şase persoane inteligente şi cu convingeri
ferme, ceea ce poate fi socotit drept un succes”135.
În urma acestor alegeri municipale, blocul socialiş-
tilor a obţinut 59 de locuri în Consiliul Orăşenesc,
Uniunea Creştinilor – 13, evreii sionişti – 12, ca-
deţii – 6, moldovenii – 6. Celelalte organizaţii par-
ticipante au întrunit mai puţine voturi. Din partea
moldovenilor în Consiliul Orăşenesc au intrat
Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Alexandru
Gropa, Teodor Neaga, Vladimir Chiorescu şi sol-
datul Pavel Harea136.
A fost ales şi un nou primar al Chişinăului. La 28
septembrie/11 octombrie 1917, presa chişinăuiană a
transmis ştirea că primarul ales al oraşului Chişinău,
Alexandru C. Schmidt, a intrat în exerciţiul funcţiu-
nii, înlocuindu-l pe Iulian Levinski137.
După cum anunţau afişele, în ziua de joi, 17/30
august 1917, era programat un concert al violonce-
listului L. S. Binder, laureat al Conservatoriului din
Petrograd, cu participarea lui Bobescu, Ozerov şi a
altor forţe artistice ale oraşului Chişinău, precum şi
a trupei de artişti dramatici sub conducerea regizo-
rilor Vladimirov şi Dubrovin, care aveau să prezinte
piesa politică „Văpaia“ („Зарево“), despre evenimen-
tele din 1905, interzisă de regimul ţarist138.
135
О чем говорят результаты муниципальных выборов
в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul
XIV, nr. 200, 15/28 august 1917, p. 3.
136
„Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 72, 20 au-
gust 1917, p. 4.
137
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 231, 28
septembrie 1917, p. 3.
138
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 103, 17 august
1917, p. 1.
 La 30 august/12 septembrie 1917, Tribunalul
Chişinău a înregistrat Societatea Ucraineană „Pro­
svi­ta” din oraşul Chişinău, iar mai târziu a trecut
în registrul său câteva uniuni profesionale: la 13/26
septembrie 1917 – Uniunea Profesională a Învăţă-
torilor Școlilor Primare Inferioare şi Superioare din
oraşul Chişinău, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917
– Uniunea Profesională a Medicilor din oraşul Chi-
şinău, la 5/18 decembrie 1917 – Societatea Juridică
Moldovenească139.
În cadrul şedinţei colegiului Primăriei oraşului
Chişinău a fost creată Comisia de alegeri în Adu-
narea Constituantă, compusă din următorii mem-
bri: P. M. Morgulis, G. S. Landau, N. N. Alexandri
şi V.  G. Globa. Prima şedinţă a comisiei formate
urma să fie convocată la 18 septembrie/1 octombrie
1917140.
Pe data de 25 septembrie/8 octombrie 1917, la
teatrul Adunării Nobilimii a avut loc un concert cu
participarea cântăreţului de operetă Mihail Vavici şi
a pianistului Samuil Pokrass141.
Pe lângă aceasta, în Chişinău se efectuau şi lu-
crări edilitare. La sfârşit de octombrie – început de
noiembrie 1917, a fost finalizată instalarea parţială a
conductelor de canalizare. Urma să înceapă monta-
rea ţevile în direcţia cazărmilor142 .
În ziua de 16/29 decembrie 1917, după patru luni
de absenţă, a revenit din Moscova arhiepiscopul
Anastasie143.
La 21 decembrie 1917/3 ianuarie 1918 s-a anun-
ţat că în Chişinău au sosit 3 cisterne cu petrol şi 2
cisterne cu gaz lampant şi, astfel, avea să fie reluată
circulaţia tramvaiului144.
Crime comise de militarii ruşi în Basarabia
Încă la sfârşitul lunii iulie s-a dat alarma despre
pericolul la care putea fi expusă Basarabia după de-
139
A.N.R.M., Fond 39, inventar 12, dosar 190, filele 4 ver-
so–5, 5 verso, 11 verso, 14 verso.
140
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 223, 17
septembrie 1917, p. 3.
141
Театр Благородного cобрания, în „Бессарабская жизнь“,
Chişinău, anul XIV, nr. 231, 28 septembrie 1917, p. 3. Mi-
hail Vavici (1881–1930) artist de operetă (bas), interpret
de romanţe rus. Samuil Pokrass (1897, Kiev – 1939, New
York), compozitor şi pianist.
142
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 250, 3
noiembrie 1917, p. 4.
143
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 192, 19 decem-
brie 1917, p. 3.
144
Возобновление движения трамвая, în „Сфатул цэрий“,
Chişinău, nr. 22, 21 decembrie 1917, p. 4.
– 26 –
mobilizarea ostaşilor ruşi de pe Frontul Românesc.
Într-o rezoluţie a Sfatului de Deputaţi ai Soldaţilor şi
Ofiţerilor Moldoveni din Districtul Militar Odesa,
dată publicităţii la 25 iulie 1917, la care ne-am refe-
rit mai sus, s-a atras atenţia că este necesar de a lua
măsuri pentru a preveni posibilele devastări pe care
le puteau produce militarii ruşi, înapoindu-se prin
Basarabia de pe Frontul Românesc145.
În ziua de duminică, 20 august 1917, o bandă de
soldaţi ruşi a atacat persoanele prezente la via ingi-
nerului hotarnic Andrei Hodorogea, aflată în Valea
Dicescu de lângă Chişinău. În timpul acestui atac au
fost asasinaţi stăpânul viei, Andrei Hodorogea, şi Si-
mion Murafa, un exponent remarcabil al mişcării de
renaştere naţională al românilor basarabeni146.
Congresul Militarilor Moldoveni
În cadrul şedinţei din 29 septembrie/12 octom-
brie 1917 a Comitetului Executiv Central Militar
Moldovenesc s-a accentuat necesitatea de a convoca,
într-un viitor cât mai apropiat, un congres al repre-
zentanţilor organizaţiilor militare moldoveneşti,
care urma să-şi asume responsabilitatea de a decide
soarta Basarabiei147, de a întreprinde măsuri energice
pentru a pune stavilă haosului care se amplifica după
dereglarea sistemului administrativ.
Congresul Militarilor Moldoveni, care şi-a ţi-
nut lucrările în intervalul 20–27 octombrie 1917,
în Casa Eparhială din Chişinău, s-a dovedit a fi un
eveniment politic extrem de important în contextul
mişcării de renaştere şi eliberare naţională a româ-
nilor basarabeni. Mai întâi de toate, potrivit datelor
contradictorii redate într-un şir de surse ale vremii,
la reuniune s-au prezentat de la 500 până la 1.000 de
delegaţi148, numărul mare al participanţilor produ-
când un efect puternic.
145
A.N.R.M., Fond 727, inventar 2, dosar 99, fila 55; Резо­
лю­ция молд. совъта солд. и офиц. од. воен. окр., în „Сво­
бодная Бессарабия”, Chişinău, nr. 89, 25 iulie 1917, p. 3.
146
Буйство солдат и убийство трех человек, în „Бессараб-
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 203, 22 august 1917,
p. 3. Acest atac banditesc este descris de Romulus Cioflec,
care a fost martor ocular al celor întâmplate (R. Cioflec,
Zile de urgie. Amintire de la moartea dramatică a lui Mu-
rafa şi Hodorogea, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 112, 21
august/3 septembrie 1918; R. Cioflec, Pe urmele Basarabi-
ei..., p. 277–284).
147
Gherman Pântea, Rolul organizaţiilor militare moldove-
neşti în actul Unirii Basarabiei. Ediţia a II-a, Chişinău, Ti-
pografia Dreptatea (Pasaj), 1932, p. 27.
148
Valeriu Popovschi, Biroul de organizare a Sfatului Ţării
(27 octombrie – 21 noiembrie 1917). Studiu şi documente.
 Înainte de amiaza zilei de 20 octombrie, citim în
reportajul semnat de Mihail Minciună, în Chişinău
se adunaseră „peste 500 de trimişi de la un număr
de 250.000 de ostaşi moldoveni de pe toate frontu-
rile şi din Rusia“. După amiază, toţi cei peste 500 de
deputaţi au purces de la Palatul Libertăţii spre Sala
Eparhială149, ambele edificii fiind situate în centrul
Chişinăului. „Cu muzică, în rânduri, mase mari
de soldaţi, ţărani, ofiţeri şi intelectuali moldoveni,
de toate dogmele, cu steaguri naţionale, defilează
prin târgul acesta, din care un veac întreg au por-
nit toate rusificările. Această manifestare de forţă şi
ordine a impresionat adânc pe toată lumea şi a con-
tribuit, în mare măsură, la supunerea şi respectul
adversarilor”150. Reprezentanţii diferitor unităţi mili-
tare, care au îndurat străduinţe neomeneşti pe front,
– relata şi Gheorghe Tudor în paginile gazetei „Sol-
datul moldovan” – mergeau pe străzile Chişinăului
cu „steagul tricolor moldovenesc”, toţi fiind împreu-
naţi „de un sfânt şi mare gând: Basarabia autonomî,
Basarabia slobodî”. Atunci, în acele clipe de înălţare
sufletească, „m-am gândit: s-a trezit neamul nostru
din somnul cel de moarte, s-a trezit Moldova”151.
După defilarea impresionantă a delegaţilor, pre-
şedintele Comitetului Executiv Central Militar
Moldovenesc, Gherman Pântea, anunţă deschiderea
congresului, misiunea de a prezida şedinţele fiindu-i
acordată rotmistrului Vasile Cijevschi. Până în seara
primei zile a congresului au fost rostite saluturi din
partea împuterniciţilor „ocărmuirei locale, a partide-
lor obşteşti şi politice, a organizaţiilor naţionale de
pe front şi din spate”. Primul a cuvântat Ion Incu-
leţ, în calitatea sa de ajutor al comisarului Basarabiei.
Urând congresului un început bun şi menţionând
că, „dintr-o ocină a guvernatorilor ruşi”, Basarabia „a
ajuns acuma o ţară slobodă”, el şi-a exprimat dorinţa
„ca de azi înainte să nu mai fie nimeni altul stăpân
în ţara noastră, decât poporul moldovan”, închein-
du-şi discursul cu exclamaţia „Trăiască Basarabia
autonomă!” Apoi au luat cuvântul Pan. Halippa,
din partea redacţiei „Cuvânt moldovenesc“, doctorul
Arzumaneanț, trimisul Partidului Social-Democrat
Muncitoresc din Rusia, doctorul Lurie, reprezen-
tantul Partidului Social-Democrat Evreiesc (Bund),
Ediţia a 2-a, revăzută şi adăugată, Chişinău, Pontos, 2013,
p. 11–12.
149
Gherman Pântea, op. cit., p. 31.
150
Petre Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918,
Chişinău, Ştiinţa, 1992, p. 290.
151
Gheorghe Tudor, Ceva mare şi sfânt, în „Soldatul moldo-
van“, Chişinău, nr. 8, 4 noiembrie 1917, p. 2.
– 27 –
Pantelimon Erhan, în numele comitetului tuturor
ţăranilor din Basarabia, Elena Alistar, în numele
Obştii Moldovencelor, Valentin Prahnițchi, delegat
al marinarilor moldoveni din flota rusă de pe Marea
Neagră, Teofil Ioncu, din partea Partidului Naţional
Moldovenesc, colonelul Martânovschi, împuterni-
citul cavaleriştilor din Novo-Gheorghievsk, Vasile
Gafencu, trimisul Comitetului Executiv al Sfatului
de Deputaţi ai Soldaţilor şi Ofiţerilor Moldoveni din
Odesa, Vasile Secară, în numele Asociaţiei Învăţăto-
rilor Moldoveni din Basarabia, Constantin Osoianu,
împuternicitul Regimentului 30, Anton Crihan,
inspector al miliţiei moldoveneşti, Ion Păscăluţă,
delegat al Comitetului Executiv Militar Moldove-
nesc Moldoveni din Odesa, Vasile Țanțu şi Grigore
Cazacliu, delegaţi ai Comitetului Executiv Militar
Moldovenesc Moldoveni din Iaşi, Toma Jalbă, soldat
moldovean din stânga Nistrului, şi alţii. Oratorii au
subliniat că „îmbunătăţirea stării poporului moldo-
venesc atârnă de autonomia mai largă a Basarabiei”.
Ei au mai declarat că apăsarea îndurată de moldoveni
din 1812 i-a prefăcut într-o „naţie puternică, care n-a
putut să se trezească numai din pricina că n-a fost or-
ganizată şi unită”.
A doua zi numărul delegaţilor a depăşit cifra de
600. Având în vedere „cultura naţională a neamului
moldovenesc şi trecutul său”, dar şi „plecând de la
principiul revoluţiei că fiecare popor are dreptul să-şi
hotărască singur soarta sa”, aceşti peste 600 de dele-
gaţi au proclamat „autonomia teritorială şi politică
a Basarabiei”. În ziua următoare, asistenţa a adoptat
rezoluţia de a începe cât mai degrabă organizarea
armatei naţionale „de tot felul de arme”. Totodată,
„pentru potolirea anarhiei şi susţinerea rânduielii în
Basarabia pe vremea demobilizării, congresul a hotă-
rât să se sporească numărul cohortelor de la 16 până
la 100, fiecare cohortă având câte 100 de soldaţi”.
În continuare, la 23 octombrie, după audierea
raportului „Basarabia şi ocârmuirea ei (Sfatul Înalt
al Ţării)“, prezentat de Ion Buzdugan, şi dezbaterea
lui, militarii au votat, în unanimitate, decizia de a
convoca organul suprem al Basarabiei – Sfatul Ţă-
rii, alcătuit din 120 de deputaţi: 84 de moldoveni
(70%) şi 36 de reprezentanţi ai celorlalte „neamuri
din Basarabia“. Din cei 84 de deputaţi moldoveni, 44
urmau să fie aleşi de către delegaţii acestui congres,
30 de mandate erau prevăzute pentru exponenţii ţă-
rănimii, iar 10 – pentru persoanele înaintate de către
„organizaţiile şi partidele moldoveneşti“. Pe deasu-
pra, au fost rezervate 10 locuri pentru moldovenii de
peste Nistru, „dacă dânşii vor voi să le prindă“. În re-
zoluţia „Despre Sfatul Ţării“ se mai stipula: „Unirea
cu capitaliştii nu-i doritî. Sfatul Ţării va fi vremelnic
şi va fiinţa numai păn la alcătuirea Adunării Înteme-
ietoare Basarabene. Toate aşezămintele administrati-
ve din Basarabia se supun pe deplin Sfatului Ţării.
Îndatî ce se va înfiinţa Sfatul Ţării, toate comitetele
din Basarabia capătî un caracter curat profesional şi
n-au dreptul de a se amesteca în treburile politice”.
În cadrul şedinţelor congresului au mai fost luate
hotărârile „Despre pământ şi colonizare” („Pămân-
turile mănăstireşti, bisericeşti, cazone şi celelalte trec
fărî platî în mâna celor cari le vor lucra cu braţele lor.
Stăpânirea de pământ se desfiinţazî pentru totdeau-
na. Împărţirea pământului se va hotărî în Adunarea
Întemeietoare Basarabeanî. Colonizarea Basarabiei
cu streini e opritî. Au dreptul de a veni în Basarabia
numai acei din basarabeni cari, sub stăpânirea veche,
au fost nevoiţi sî părăsascî ţara”), „Despre naţiona-
lizarea şcolilor, aşezămintelor şi a dregătoriilor din
Basarabia”, „Despre moldovenii de peste Nistru” („Sî
se propuie moldovenilor de peste Nistru 10 locuri în
Sfatul Ţării şi sî se dee tot sprijinul organizaţiilor lor.
Sî se îndrepte cătră Stăpânirea Vremelnicî şi Rada
Ucraineanî cu cererea ca moldovenilor de peste Nis-
tru sî li se încuviinţeze aceleaşi drepturi, pe cari le
au alte neamuri din Basarabia autonomî”), „Despre
fondul naţional”.
În cadrul şedinţelor din 25–27 octombrie 1917,
delegaţii la congres au desemnat primii 32 de de-
putaţi în Sfatul Ţării (câte 4 deputaţi de la fiecare
judeţ) din cei 44 preconizaţi a fi aleşi din rândul mi-
– 28 –
litarilor moldoveni. Ceilalţi 12 deputaţi urmau să fie
aleşi de către comitetele militarilor moldoveni.
În ultima zi (27 octombrie), participanţii la con-
gres au instituit „o comisie de organizare“ (Biroul de
organizare a Sfatului Tării), autorizată să urgenteze
deschiderea forului legislativ basarabean, în virtutea
hotărârilor adoptate. În componenţa comisiei au fost
incluşi sublocotenentul Vasile Ţanţu, marinarul Gri-
gore Turcuman, voluntarul Ion Buzdugan, soldatul
Zamfir Munteanu şi sublocotenentul Nicolae Suru-
ceanu, acordându-li-se dreptul să-i coopteze pe acei
dintre „părtaşii congresului, care le vor fi de folos”152 .
Astfel, prin rezoluţiile istorice ale congresului,
militarii moldoveni au restabilit statutul autonom al
Basarabiei şi au impulsionat iniţiativa de a constitui
un organ suprem, capabil să orienteze viaţa publică a
provinciei pe făgaş naţional şi să readucă calmul în
societatea basarabeană, în condiţiile haosului ce se
întețea.
Sfatul Ţării
În ziua de 21 noiembrie/4 decembrie 1917, în ora-
şul Chişinău a fost inaugurat forul reprezentativ al
Basarabiei – Sfatul Ţării, care, pe 2/15 decembrie
1917, urmând exemplul altor naţionalităţi din Impe-
riul Rus şi aplicând principiul autodeterminării po-
poarelor, proclamă Basarabia Republică Democratică
(Populară) Moldovenească, la 24 ianuarie/6 februarie
1918 adoptă Declaraţia de independenţă a Republi-
cii Democratice Moldoveneşti, iar în cadrul şedinţei
din 27 martie/9 aprilie 1918 a votat Declaraţia de
unire a Basarabiei cu România.
152
Gherman Pântea, op. cit., p. 31–51; Procesele-verbale ale
congresului militar moldovenesc ce a avut loc la 20-27 oc-
tombrie 1917 în Chişinău, în „Arhivele Basarabiei“, Chi-
şinău, anul VIII, aprilie-septembrie 1936, nr. 2–3, p.
121–131.
 Constantin Stere și Marea Unire
Profunzimile şi dramatismul istoric al Basarabiei
trec intacte, după momentul eminescian de la 1877-
1878, în fiinţa unui alt colos al gândirii româneşti,
chiar dacă nu de cuprinderea şi vizionarismul lui
Eminescu. Este vorba de Constantin Stere (1865-
1936), spiritul cel mai eminescian în raport cu des-
tinul acestei provincii, în conjunctura care a precedat
şi a succedat realizarea idealului de unitate politică
a tuturor românilor în 1918, vis pe care l-ar fi putut
trăi şi Eminescu dacă existenţa lumească nu i-ar fi
fost atât de potrivnică. De astă dată, geniul istoric
naţional venea chiar de la un fiu al Basarabiei. Stere
a fost o dovadă vie că eminescianismul a pătruns, în
cele din urmă, şi liberalismul până la cel mai orientat
spre „stânga”, însă nu cea „roşie”, cum o catalogase
poetul, liderul poporanist având o mare şi statorni-
că admiraţie pentru Mihail Kogălniceanu şi Ion C.
Brătianu, fapt care l-a aşezat în tabăra liberală alături
de Ionel I. C. Brătianu. Stere era pe deplin edificat că
idealul României Mari venea ca moştenire eminesci-
ană, de îndeplinit de către generaţia lui. Îşi încheia
răsunătorul său discurs din Cameră la 16 decembrie
1915 cu aceste cuvinte: „Eu până în ultima clipă nă-
dăjduiesc că voi vedea eu, că vor vedea copiii noştri
România mare, întreagă, neştirbită şi liberă, pornind
după cuvântul poetului: «De la Nistru și până la
Tisa»…”1.
Ne aflăm însă în faţa unui paradox: eminescia-
nismul basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat prin
frecventarea expresă a publicisticii de la „Timpul”, ci
din însăşi plasma biopsihică basarabeană a celui năs-
cut la Ciripcău2 , nu departe de Horodiştea Sorocăi,
de unde va pleca în lume şi Ion Druţă. Faptul se ex-
plică, probabil, prin apartenenţa lui la partidul libe-
ral, după trecerea printre socialişti, în urma „trădării
generoşilor”. Pare să fie o diferenţă însă între com-
1
Constantin Stere, Singur împotriva tuturor, ediţie îngrijită
de Alina Ciobanu, Editura Cartier, Chişinău, 1997, p. 42.
2
Victor Durnea, autorul Tabelului cronologic din volumul
Viaţa ca un roman (2015), închinat lui Constantin Stere de
către academicienii Eugen Simion şi Mihai Cimpoi, indică
drept loc de naştere Horodiştea lui Ion Druţă. Eroarea este
preluată din Dicţionarul general al literaturii române, S/T,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, p. 433, Vic-
tor Durnea fiind coautor al articolului despre Stere. Eroa-
rea este remediată de Mihai Cimpoi în capitolul „Stere şi
lumea basarabeană”, p. 119, dar nu şi de Victor Durnea, p. 7.
– 29 –
Theodor CODREANU
plexitatea privirii istorice eminesciene şi cea steristă:
Eminescu concepea înfăptuirea României Mari lu-
ând în calcul toate provinciile româneşti, chiar dacă,
într-un moment istoric (1878-1879), va da prioritate
Basarabiei, Dobrogei şi Bucovinei, iar la 1882-1883
Ardealului, pentru care a devenit militant activ în
cadrul Societăţii „Carpaţii”, de la înfiinţarea aceste-
ia la 24 ianuarie 1882. Iată de ce poetul a fost ostil
încheierii Tratatului secret cu Puterile Centrale în
1883, fapt pentru care el a şi fost eliminat din viaţa
publică, la 28 iunie 1883, odată cu scoaterea în afa-
ra legii a Societăţii „Carpaţii”, profitându-se de cri-
za nervoasă provocată de context şi dus la sanatoriul
doctorului Alexandru Şuţu3. Interesant că Stere îşi
va baza proiectul politic al Unirii tocmai pe conti-
nuitatea acestui Tratat, încheiat de Ion C. Brătianu,
dar pus în nulitate de Ionel I.  C. Brătianu, în pofi-
da voinţei regelui Carol I, a lui Petre P. Carp, Titu
Maiorescu ş.a. Dezaprobând atingerea de nulitate a
vechiului Tratat cu Puterile Centrale, Stere voia in-
trarea în război alături de acestea, ca garanţie că uni-
rea Basarabiei cu patria-mamă va fi posibilă. El avea
în vedere „putreziciunea” Imperiului Rus, principalul
duşman natural al naţiunii române, în faţa agresivi-
tăţii căruia ne apărase, după 1880, Tratatul cu Pute-
rile Centrale. Era o situaţie inversă decât aceea de la
1711, când Dimitrie Cantemir considera ca „putred”
Imperiul Otoman, voind emanciparea Moldovei cu
ajutorul imperiului rus creştin, aflat în viguroasă ex-
pansiune sub Petru cel Mare. Ironia a făcut că Trata-
tul de la Luţk a deschis pofta ţarilor de „emancipare”
a Ţărilor Române şi a Balcanilor de sub vasalitatea
turcească, încât, peste un veac, la 1812, pofta s-a sol-
dat cu ingurgitarea unei mari „hălci” din teritoriul
Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei
pentru două veacuri. Stere, care a trăit pe propria-i
piele, în Siberia, despotismul ţarist, gândea corect că
Pentru cunoaşterea problemei, a se vedea cărţile lui Nicolae
3
Georgescu, începând cu A doua viaţă a lui Eminescu, Edi-
tura Europa Nova, Bucureşti, 1994, şi până la Eminescu:
ultimele zile la „Timpul”, Casa Editorială Floare Albastră,
Bucureşti, 2016. Cititorul îşi poate lărgi orizontul proble-
mei prin alte contribuţii: Dimitrie Vatamaniuc, Ovidiu
Vuia, Theodor Codreanu, Ion Filipciuc, C. Popescu-Ca-
dem, Călin L. Cernăianu, Constantin Barbu, Gheorghe
Sărac, Dr. Valeriu Lupu ş.a.
imperiul se afla în descompunere, de unde şi miş-
cările revoluţionare care culminaseră în 1905, eve-
nimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind
cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic, alături de
Take Ionescu, autorul cunoscutului articol „Duşma-
nul natural” (1891, 1900). Din acest punct de vedere,
autorul vastului roman ciclic În preajma revoluţiei
venea pe urmele imaginii create de Eminescu în ar-
ticolele din „Timpul”. Dar ceea ce la 1883 trecuse de
sub spectrul direct al războiului în diplomaţie, între
1914-1918 diplomaţia europeană se vedea deja sufo-
cată de uriaşa criză a războiului. Stere vedea bine că
alianţele cu Imperiul Rus se sfârşesc cu amputări din
teritoriul naţional, cum s-a întâmplat la 1877-1879,
tendinţa fiind extinderea „graniţelor naturale” impe-
riale până la Carpaţi, chestiune pusă în dezbatere şi
de Eminescu.
Temperamentul vulcanic l-a situat pe Stere îm-
potriva orientării liberale de la 1914, silindu-l să-şi
dea demisia din Partidul Naţional Liberal. La 15/28
decembrie 1914, i-a trimis lui Brătianu scrisoarea de
desolidarizare, gest care stă la originea viitorului „caz
Stere”. Niciodată România nu mai trecuse printr-o
ţesătură istorică mai complicată. A spus-o şi Nicolae
Iorga în discursul din Cameră de la 14 decembrie
1915: „Oricât i s-ar destăinui cuiva direcţia generală
pe care o urmăreşte un guvern, mai însemnate de-
cât dânsa sînt împrejurările, nespus de complicate”4.
Dacă Stere aducea zdrobitoare argumente în favoa-
rea Basarabiei, aflată la limita rezistenţei etnice, Ior-
ga proceda la fel cu Ardealul, Banatul şi Bucovina.
Austro-Ungaria, de pildă, a trimis în tranşeele răz-
boiului preponderent nu maghiari, saşi, secui, aus-
trieci etc., ci, în majoritatea lor, români, „cu intenţia
hotărâtă de a distruge elementul bărbătesc al ro-
mânilor de dincolo” de Carpaţi5. Bucovina: „Nu se
poate spune cu cât drag, cu câtă inimă, cu cât spirit
de sacrificiu, cu cât respect de onoarea militară au
mers toţi flăcăii acestei Bucovine, toţi urmaşii lup-
tătorilor lui Ştefan cel Mare şi ai marilor domni de
odinioară ca să apere tronul Habsburgilor. Şi în acest
timp, acasă la dânşii era sila femeilor pentru a lucra
în tranşee, era tot ceia ce (sic!) samavolnicia, sărăcia,
împilarea şi dezonoarea pot să săvârşească împotriva
unei populaţii”6. Articolele şi retorica impresionan-
4
Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare (1907-1917), ediţia
a II-a, texte, prefaţă şi note de Georgeta Filitti, Editura Me-
sagerul, Chişinău, 2011, p. 795.
5
Ibidem, p. 792.
6
Ibidem, p. 800.
– 30 –
te ale lui Iorga în favoarea situării noastre, la ieşirea
din neutralitate, în favoarea Antantei şi Rusiei, pen-
tru dobândirea Ardealului şi Bucovinei din Imperiul
Austro-Ungar, au fost hotărâtoare. Evident, Iorga
se gândea şi la Basarabia, după cum Stere nu ignora
Ardealul şi Bucovina: „Vom face un stat naţional şi
popular, cuprinzând cu aceleaşi drepturi pe românii
din toate clasele şi pe românii din toate ţările” 7, în-
cheia istoricul în aplauzele prelungite ale deputaţilor.
De-acum încolo, Stere devine singuraticul împo-
triva tuturor, destin pe care şi-l asumă cu toată for-
ţa caracterului său. Vederea lui Stere era pe termen
lung, istoria dându-i dreptate, căci Basarabia va fi
din nou pierdută, România însăşi fiind înglobată
în noul imperiu, răsărit pe ruinele celui ţarist. În is-
toria imediată însă, politica de neutralitate, urmată
de alianţa cu puterile Antantei, a dat câştig de cauză
politicii lui Ionel I. C. Brătianu. În virtutea conven-
ţiei cu Antanta, România intră în război la 14 august
1916, împotriva Austro-Ungariei. Totuşi, începutul
campaniei pentru cucerirea Ardealului a însemnat
un dezastru, părând să-i dea dreptate lui Stere: în de-
cembrie 1916, trei sferturi din vechiul regat, inclusiv
capitala, se aflau sub ocupaţie germană, rapiditatea
dezastrului fiind posibilă şi datorită lipsei de interes
a aliatului rus de a lupta, pentru România, cu ar-
matele Puterilor Centrale. La încheierea umilitoarei
păci, Stere a rămas în Bucureşti şi a continuat lupta,
pregătind terenul pentru eventualitatea când victoria
ar fi fost de partea Puterilor Centrale, misiune care,
altminteri, a fost şi a lui Alexandru Marghiloman şi
a altor personalităţi care n-au plecat în refugiul de
la Iaşi. Al. Vaida-Voievod, B. Brănişteanu, D. D. Pă-
trăşcanu l-au sprijinit pe Constantin Stere să editeze
ziarul „Lumina” la 1 septembrie 1917. La scurt timp,
în Rusia, Lenin va declanşa revoluţia împotriva pri-
mului val de schimbări revoluţionare albgardiste
ale lui Kerenski şi se va grăbi să încheie Tratatul de
pace de la Brest-Litovsk (20 noiembrie/3 decembrie
1917) cu Puterile Centrale. Toate îi dădeau drepta-
te lui Stere şi analiza profundă pe care o face în ar-
ticolele din „Lumina” subliniază carenţele politicii
româneşti din ultimii ani în plan extern. În esenţă,
argumenta Stere, cheia realizării României Mari este
Basarabia, nu Ardealul, cum credeau Ionel Brătianu,
Nicolae Iorga sau A.  C. Cuza. Duiliu Zamfirescu,
„prim guvernator” al Basarabiei, îi va da dreptate.
Însă momentul istoric aşeza România între mun-
ţii fioroşi care se bat în capete: a te posta de partea
Ibidem, p. 807.
7
Vienei însemna a sacrifica Ardealul şi Bucovina; a te
posta de partea Moscovei însemna a sacrifica, pentru
a treia oară, Basarabia. O situaţie fără ieşire pe care
Brătianu a încercat s-o rezolve prin diplomaţia neu-
tralităţii, apoi prin alianţa cu Antanta, sacrificând
Basarabia. În realitate, totul depindea de o arun-
cătură de zar. Iar aceasta a fost lovitura de stat din
Rusia, împotriva lui Kerenski, Denikin şi Wrangel,
transformată în Marea Revoluţie Socialistă din Oc-
tombrie. În asemenea obscură poveste, „profetul”,
bazat pe o profundă analiză din interior a imperiu-
lui, era Constantin Stere: el aştepta iminenţa acestei
revoluţii care va destrăma imperiul ţarilor. Anihila-
rea uriaşei armate ţariste prin războiul civil declan-
şat de Lenin şi Troţki îndrituia poziţia lui Stere că
Antanta va deveni vulnerabilă prin scoaterea Rusiei
din ecuaţia războiului şi că balanţa va înclina de par-
tea Puterilor Centrale. Dar următoarea provocare a
hazardului, ignorată, desigur, a fost intrarea Statelor
Unite de partea Antantei. Între cele două aruncări
de zar ale istoriei a fost posibilă înfăptuirea idealului
naţional: România Mare. Iar începutul l-a făcut Ba-
sarabia, după logica istorică a lui Stere, la 27 martie
1918, rolul său fiind determinant prin discursurile
rostite în Sfatul Ţării, al cărui preşedinte va deveni.
Drept recunoştinţă, regele Ferdinand îl va decora cu
Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofiţer,
la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile poli-
tice vor izbucni şi Stere va fi acuzat de înaltă trădare
(pentru rămânerea în Bucureşti în timpul refugiului
guvernului şi al regelui la Iaşi), adversarii săi provo-
cându-i scoaterea din învăţământul universitar şi
arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se poată aduce
probe pentru a fi judecat şi condamnat.
Prima întrebare adresată de Stere decidenţilor po-
litici, încă de la izbucnirea Primului Război Mondial,
a fost: ce se va întâmpla dacă Rusia va fi câştigătoare
la sfârşitul războiului? Un răspuns dă el însuşi în cu-
vântarea din Cameră în decembrie 1915. Va însemna
anexarea Galiţiei, a Constantinopolului şi Strâm-
torilor, Marea Neagră devenind rusească8. Deja în
cântecele şi în şcolile ruseşti fluviul Dunărea era elo-
giat „ca fluviu naţional rus”9, în doctrina autocraţiei
ruseşti imperiul fiind văzut ca moştenitor al Bizan-
ţului. Chiar înainte cu două zile de izbucnirea răz-
boiului, istoricul rus Piotr Mitrofanov argumenta că
Rusia trebuie să învingă Germania pentru că aceasta
e obstacol în faţa expansiunii sale spre sud. Stere cu-
Constantin Stere, op. cit., p. 24.
8 12
Ibidem, p. 27.
9 13
– 31 –
noştea corespondenţa dintre istoricul german Hans
Delbruck şi Piotr Mitrofanov, în care rusul spunea
răspicat că Balcanii nu constituie une guerre de luxe,
o visătorie slavofilă, ci o necesitate vitală politică şi
economică: „Numai stăpânirea Bosforului şi a Dar-
danelelor poate pune capăt unei situaţii intolerabile,
pentru că existenţa unei puteri mondiale ca Rusia
nu poate atârna de la… arbitrariul străinilor”. Hans
Delbruck a înţeles că Rusia voia stăpânirea în Con-
stantinopol şi Balcani, ciocnindu-se de România şi
având ca principală piedică Germania: „Noi stăm di-
rect în calea acestui Drang nach Süden”10. Stere iro-
niza obtuzitatea unor politicieni ca Grigore Sturdza,
punând în faţă dovezi din Leon Casso sau din L. P.
Fonton, ca aceasta: „Dacă în locul acestor români ar
fi locuit aici sârbii sau bulgarii, cât de simplu s-ar fi
dezlegat chestiunea orientală sau slavă”. Şi: „Nu vor
da voie Franţa şi Anglia, aliatele de azi ale Rusiei?
Ah!... Rusia biruitoare va primi tutela Angliei şi a
Franţei, în ce priveşte realizarea scopurilor seculare
ale politicii sale, fără ca să fie silită direct prin for-
ţă? Sau Anglia şi Franţa, după un război ca acela care
însângerează astăzi lumea, vor porni imediat într-un
alt război împotriva Rusiei, pentru a o goni din Bal-
cani şi Dardanele?”
Istoricii de azi (Ion Bulei şi alţii) dau dreptate lui
Stere11. Basarabeanul face şi o incursiune în raţiu-
nile anexării Basarabiei la 1812, reamintind că Ale-
xandru I voia transformarea Principatelor în patru
gubernii, că Moscova a ştiut mereu să se slujească de
Anglia şi de Franţa pentru a-şi împlini dorinţele ex-
pansioniste, invadându-ne de nouă ori la intervale de
15-20 de ani, din 1812 încoace. Panrusismul însuşi
„s-a născut” „prin înecul slavilor”12 din Ucraina şi
din alte părţi: „Ah, d[omni]lor, idealul naţional prin
armele Rusiei? Veţi putea pe calea aceasta să distru-
geţi stâlpii de hotar dintre noi şi Ardeal, – dar numai
pentru ca să venim sub jug comun, mai grozav de-
cât cel unguresc, şi în loc de viaţă naţională să avem
un mormânt obştesc. / Dar măcar puteţi avea sigu-
ranţa că în forma aceasta am putea lua Ardealul?”13
După Stere, ar fi fost o eroare „să scăpăm din vedere
totalitatea chestiunii româneşti”, cu atât mai mult
cu cât Basarabia şi Bucovina au făcut toată istoria
lor de până la 1775-1812 împreună cu românii din
10
Drang nach Süden (germ.) – marș/năvală spre Sud.
11
Cf. Ion Bulei, „Acum un veac – oameni şi probleme
(XVI)”, Ziarul de duminică, 2 iulie 2015.
Constantin Stere, op. cit., p. 31.
Ibidem, p. 32.
Regat: „Acolo s-a făcut ruptura dureroasă! Un orga-
nism sănătos reacţionează înainte de toate la rănile
ce i se aduc. O rană pune în mişcare toate forţele vii
ale organismului pentru ca înainte de toate ea să fie
cicatrizată”14. În consecinţă, „victoria rusească pe
care o doriţi, fie chiar alături de noi, şi mai cu seamă
alături de noi, nu va însemna numai imposibilitatea
materială pentru veci de a mai revendica Basarabia,
dar înseamnă şi consacrarea, sancţiunea morală din
parte-ne a păcatului (sic!) rusesc din 1812 şi 1879”15.
Stere avea deplina conştiinţă eminesciană că, acum,
în 1915, aidoma înaintaşului său la 1878-1879, este
vocea singulară pentru Basarabia: „Da, unul singur,
care se ridică în numele veşnicei fiinţe a neamului,
are dreptate împotriva tuturor”. Şi mai ştia că această
dreptate a lui îi va aduce marginalizarea şi scoaterea
din viaţa publică, refăcând, în alt plan, destinul lui
Eminescu, cel care, după ce a fost vocea Basarabiei la
1878, va deveni vocea Ardealului la 1883, cu toate ur-
mările morţii civile. Cu alte cuvinte, atât Eminescu,
cât şi Stere gândeau nu pentru o clipă istorică, ci pen-
tru destinul naţiunii.
Împotriva lui Iorga şi a lui A.  C. Cuza, prezenţi
în Cameră pe 16 decembrie 1915, Stere găsea că des-
tinul nostru e să fim împotriva Rusiei: „...  nu mai
avem deschisă decât o singură cale: împotriva Rusiei
şi pentru Basarabia! Altfel vom pierde şi Basarabia şi
vom rămâne şi fără Ardeal. Ardealul nu a pierit într-
o mie de ani, nu va pieri nici de azi înainte”16. Era
chiar argumentul forte al lui Stere în privinţa Ardea-
lului. Prin contrast, Basarabia, sub cnutul gubernial
rusesc, se afla pe marginea prăpastiei etnice. Ca şi
Eminescu, Stere aduce „argumentul Kant”, care a
făcut ca Ardealul să supravieţuiască în Occident, pe
când Rusia a fost lipsită de elementul spiritual din
„hegemonia” germano-austriacă, ceea ce a dus la ra-
pida anihilare a conştiinţei naţionale în Basarabia.
Iar, pentru aceasta, vinovaţi nu-i găsea pe basarabeni,
în majoritate covârşitoare ţărani, care au conservat
caracterul etnic românesc al provinciei, ci indiferen-
ţa şi corupţia „păturii superpuse” din vechiul regat.
Stere aducea probe că, după încercarea ultimă a lui
Kogălniceanu şi a lui Ion C. Brătianu de a pleda ca-
uza Basarabiei la tratativele de pace din 1878-1879,
intelighenţia românească a stat în nepăsare faţă de
viaţa culturală, politică şi economică din Basarabia.
Ca şi Eminescu, repet, la 1878, Stere acuză corupţia
14
Ibidem, p. 35.
15
Ibidem, p. 36.
16
Ibidem, p. 38.
– 32 –
care a pus stăpânire pe „elitele” politice. El a încercat
să identifice şi cauzele înstăpânirii acesteia în Româ-
nia. Le găsea în sistemul rotativei puterii între liberali
şi conservatori, instaurat de regele Carol I: „Rotativa
a dat ţara pe mâna unei oligarhii lacome şi corupte,
organizată în asociaţii pentru exploatarea avantajelor
puterii. Cele mai hotărâte bunăvoinţe individuale, –
spre cinstea noastră, acestea nu ne-au lipsit, – rămâ-
neau neputincioase în faţa sistemului”17.
Primejdia rusească este pusă de Stere şi-n lumina
unei teorii personale asupra centrelor de putere din
Europa. El explica, astfel, şi cauzele izbucnirii con-
flagraţiei mondiale. Într-un articol din 4 septembrie
1917, apărut în „Lumina”, observă că Imperiul Bri-
tanic, adunând bogăţii uriaşe din colonii, a favori-
zat apariţia unui „capital vagabond”, „care a pornit
din «ladă» în lumea largă, pentru cucerirea globu-
lui şi subjugarea, mai cu seamă, a ţărilor înapoiate
economiceşte”18. Faptul a dus la supremaţia comerci-
ală, la „stăpânirea exclusivă a mărilor”, Anglia deve-
nind cel mai mare imperiu al lumii, încasând numai
din întreprinderile externe şi din comerţ peste 200
de miliarde de lire sterline anual. Cu această forţă,
Anglia a înlăturat, rând pe rând, din cale Spania,
Franţa, Olanda… Numai că în Europa s-a ivit un
concurent puternic – Germania, care se bazează pe
ştiinţă, muncă, progres tehnic, talent organizatoric.
Rivalitatea a devenit inevitabilă, polarizând Europa
între „perfidul Albion” şi Germania, între Puterile
Centrale şi Rusia. În viziunea lui Stere, antrenarea
Rusiei împotriva Puterilor Centrale este opera An-
gliei. Rusia este cea împinsă la declanşarea Primului
Război Mondial pentru a-şi asigura supremaţia în
spaţiul fostului Imperiu Bizantin împotriva Impe-
riului Habsburgic şi a Germaniei, pentru ca Marea
Britanie să nu fie „deranjată” în dominaţia de peste
mări şi ţări. Stere invocă din nou autoritatea istori-
cului Mitrofanov de la Universitatea din Petersburg,
care a spus că drumul Rusiei spre Constantinopol
„trece prin Berlin”19.
Ca şi Eminescu, Stere observă că „perfidul Albi-
on” este regizorul din umbră al stimulării ambiţiilor
imperiale ale Rusiei. Poetului nu i-a scăpat amănun-
tul că Poarta Otomană a fost presată să „renunţe” la
17
Ibidem, p. 48. Interesant că sistemul rotativei, mult lăudat
de analiştii politici actuali, va fi practicat, după 1972, şi de
către Nicolae Ceauşescu: faimoasa rotaţie a cadrelor, care,
în argumentaţia istoricului american Larry L. Watts, va
aduce corupţie şi degradare în administraţia comunistă.
18
Ibidem, p. 55.
19
Ibidem, p. 56-57.
Basarabia în 1812 şi din pricina prezenţei unei flote
engleze în preajmă.
S-a dovedit că, prin forţe interne proprii, popo-
rul rus nu a reuşit să producă o schimbare profundă
a mentalităţii, altfel spus să se „europenizeze”: „Nu-
mai războaiele externe, – şi bineînţeles, războaie-
le nefericite –, i-au putut înlesni şi în trecut fiecare
pas de înaintare în viaţa lui politică şi socială”20. De
aceea, „Rusia ţarilor, chiar din cauza formei sale de
stat, apare în istorie ca rezervorul reacţiunii univer-
sale, care veşnic ameninţa dezvoltarea normală din
Europa”. Dar nu altceva scria Eminescu la 1878. Ste-
re spera că a sosit vremea ca Rusia să se europenizeze
din interior, iar faptul era aşteptat de la o revoluţie
care se cocea şi care eşuase la 1905. Iată de ce pariul
istoric al lui Stere în privinţa Basarabiei era revolu-
ţia din Rusia, dar nu cea leninst-stalinistă, ci mai de-
grabă cea kerenskiană, singura în stare s-o scoată din
ecuaţia instrumentată de Anglia. Grandoarea acestei
privelişti istorice face obiectul vastului ciclu epic În
preajma revoluţiei, titlu pe deplin sugestiv21.
S-a dovedit că Stere a avut dreptate: revoluţia albă
din Rusia a readus Basarabia la patria-mamă, trecând
prin faza democratică din numirea Republica De-
mocratică Moldovenească, evitând a fi roşie. Stere
n-a dorit evoluţia către comunism a acestei revoluţii,
năzuind, conform doctrinei sale, la o perspectivă li-
beral-poporanistă, opusul social-democraţismului.
El spera într-o schimbare poporanistă în Rusia, pe
urmele curentului narodnicist, pe care l-a dezvoltat
într-o teorie personală în remarcabilul studiu publi-
cat în „Viaţa românească”, imediat după eşecul miş-
cării revoluţionare din 1905: Social-democratism sau
poporanism?22 .
În logica momentului istoric, exerciţiul deducţi-
ei lui Stere suna aşa: dacă ţarul Nicolae al II-lea şi-
ar fi făcut intrarea triumfală în Berlin, revoluţia din
Rusia nu s-ar mai fi produs, iar Basarabia ar fi rămas
definitiv în imperiu: „Ceea ce însă ar avea de rezul-
20
Ibidem, p. 58.
21
Cititorul are acum la dispoziţie ediţia critică a romanului
sterist, îngrijită de Mihai Cimpoi: În preajma revoluţiei,
I, II, prefaţă de Eugen Simion, postfaţă de Mihai Cimpoi,
Editura Gunivas, Chişinău, 2016.
22
A se vedea Constantin Stere, Social-democratism sau popo-
ranism? ediţie îngrijită şi prefaţată de Mihai Ungheanu, cu
o postfaţă a lui Ilie Bădescu, Editura Porto-Franco, Galaţi,
1996. Studiul este reluat în C. Stere, Publicistică. II. 1905-
1909, text ales şi stabilit, note şi comentarii, indice de nume
de Victor Durnea, Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2012, p. 285-433.
– 33 –
tat fatal nu numai o cotropire brutală pentru Orient,
dar şi o formidabilă întărire a reacţiunii în restul
Europei. Niciodată profeţia lui Napoleon, că Europa
într-un veac va trebui să ajungă democratică sau că-
zăcească, nu era mai aproape de realizare”23. Şi asta
fiindcă în 1917-1918 nicio putere nu era în stare să
ia locul Germaniei în concurenţa cu Anglia. Victoria
Rusiei însemna şi compromiterea locului şi rolului
României în bazinul Dunării. Testamentul emines-
cian era ca România să devină „hegemonă”, dar soli-
dară cu celelalte popoare din Balcani şi din Europa
Centrală: strat de cultură la gurile Dunării. Acelaşi
este şi idealul lui Stere: „Pentru grupul român, situat
chiar la gurile marelui fluviu al Europei Centrale şi
pe ambele laturi ale Carpaţilor, participarea la aceas-
tă asociaţie pare şi mai imperioasă, fiindcă numai pe
această cale el şi-ar putea desăvârşi organizaţia poli-
tică. Economiceşte, numai legătura organică cu Eu-
ropa Centrală i-ar da putinţa să tragă toate foloasele
din bogăţiile sale naturale, la adăpostul concurenţei
cerealelor şi a petrolului rusesc. Iar politiceşte, situ-
aţia geografică şi raportul numeric i-ar crea chiar o
situaţie privilegiată în sânul bazinului dunărean”24.
Toate cu condiţia ca idealul naţional al Marii
Uniri să aibă ca reper Basarabia, ruptă de sub ocu-
paţia rusească, pe fondul stopării influenţei Rusiei în
Orient. Stere aminteşte, la 1  octombrie 1917, ca pe
un simbol al orbeţiei politicienilor, blestemul unui
senator împotriva poziţiei sale şi a celor care „nu-şi
pot rupe din inimă Basarabia”25. Aceşti politicieni
au uitat complet Basarabia de la transformarea ei în
gubernie până la revoluţia din 190526. În scrisoarea
târzie, din 1930, către bătrânul Ion Codreanu, fostul
membru al Sfatului Ţării, Stere aprecia: „Basarabia
de sub stăpânirea ţaristă a fost parcă mai îndepărta-
tă şi mai străină de Regat decât oricare colonie eu-
ropeană din Africa sau Asia. / Nimeni mai bine ca
d-ta, Moş Ioane, nu poate şti cu ce greutăţi a trebuit
să luptăm ca să putem întemeia primul ziar românesc
la Chişinău, să punem începuturile unei acţiuni na-
ţionale în Basarabia şi să formăm măcar un grup de
tineri adăpaţi la izvoarele culturii naţionale – pregă-
tiţi pentru misiunea de apostoli în sânul norodului
basarabean”27. Aşa s-a ajuns că până şi cei ştiutori de
carte nu auziseră vreodată de existenţa lui Eminescu,
23
Constantin Stere, Singur împotriva tuturor, ed. cit., p. 59.
24
Ibidem, p. 62.
25
Ibidem, p. 69.
26
Ibidem, p. 74.
27
Ibidem, p. 310.
a lui Alecsandri, nemaivorbind de Creangă, Cara-
giale sau Coşbuc: singurii robi din lume care nu au
voie nici să citească o carte în limba lor, cum va spune
Take Ionescu. Şi cu toate acestea, la primul vânt de
libertate, din 1905, basarabenii au început să se tre-
zească, fiindcă, în gubernii, revoluţia lua un caracter
popular şi naţional, cerând separare de Rusia. La fel
în 1917. Basarabenii cereau autonomie. Dar, exclamă
Stere: „Această ţară românească, aşa de străină de
tot restul Imperiului moscovit, această ţară ai cărei
strămoşi au trăit veacuri viaţa obştească cu toţi mol-
dovenii, – acum când Rusia este pe pragul descom-
punerii, reclamă autonomia, numai autonomia!”28.
De ce numai autonomia? Fiindcă s-au văzut abando-
naţi pentru a treia oară de patria-mamă, abandonaţi
prin alianţa cu țarul, prin Parlament: „În Parlamen-
tul român li s-a aruncat în faţă celor de peste Prut:
«Basarabia? Cine vorbeşte despre ea este un vân-
dut…»”29 Un „vândut” era considerat în 1883 cine
vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu!
Spre deosebire de Stere, care îşi punea atâtea nă-
dejdi în germanitate, Eminescu, cel care cunoscuse
bine lumea germană, nu aştepta nicio „mântuire” de
la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-
i-se nu mai puţin primejdios pentru destinul româ-
nilor şi pentru ordinea democratică a Europei decât
panslavismul. În pofida săgeţilor aruncate asupra
superficialităţii pariziene, Eminescu era solidar cu
latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice
a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului
şi a pangermanismului în Europa, Eminescu regre-
ta rivalitatea dintre Franţa şi Italia: „Pentru orice
spirit nepărtinitor, rivalitatea Franţei şi Italiei poa-
te produce cele mai triste rezultate pentru viitorul
gintei latine”30. Aşa se explică de ce poetul n-a putut
consimţi la veleităţile politice pangermaniste ale lui
Titu Maiorescu, cu care va polemiza în „Timpul”31.
În 1917, Eminescu ar fi consonat cu Stere în privinţa
Basarabiei, dar ar fi fost la fel de neîncrezător în ex-
pansionismul Puterilor Centrale.
Stere reproşa, pe bună dreptate, României că un
veac întreg n-a stabilit „nici o legătură sufletească”
între ea şi „moldovenii” din Basarabia (Basarabia şi
28
Ibidem, p. 54.
29
Ibidem.
30
Timpul, 29 iunie 1882.
31
La 31 decembrie 1880, Titu Maiorescu făcea o adevărată
pledoarie pentru orientarea politică a României spre Aus-
tro-Ungaria, într-un studiu apărut în publicaţia germană
Deutsche Revue, intitulat „Zur politischen Lage Rumäni-
ens” / „Despre situaţia politică a României”.
– 34 –
„ţara-mumă”, 26 octombrie 1917). Când, în 1905,
pentru prima oară tineri din Basarabia se înscriu la
Universitatea din Iaşi, profesori ca A.  C. Cuza i-au
tratat de sus, ameninţători, precum prigonitorul lor
de la Chişinău, „celebrul Cruşevan”, numindu-i „ji-
dano-ruşi” şi chiar ameninţându-i cu bătaia32 . Ali-
anţa României cu Moscova a produs, asemenea, o
impresie dezastruoasă, încât, în năzuinţa spre auto-
nomie, Basarabia s-a orientat nu spre ţara-mamă, ci
spre Ucraina, care abia aştepta să realizeze „unirea”
cu Chişinăul! Uimitor, dar, la un moment dat, ca-
zacii generalului Alexei Mihailovici Kaledin (1861-
1918) rămăseseră ultima nădejde a Basarabiei!
În context, bătălia lui Stere pentru reorientarea
spiritului public basarabean spre Bucureşti a fost
grea şi decisivă, alături de patrioţii din Sfatul Ţă-
rii. Împrejurările se văd nu doar din scrisoarea tes-
tamentară, deja amintită, către Ion Codreanu din
1930. Pe de altă parte, „ezitările” din Sfatul Ţării
în orientarea spre România se datorau şi faptului că
încă zeci de mii de tineri basarabeni erau înrolaţi în
armata ţaristă, demobilizarea acestora fiind obţinută
cu eforturi „diplomatice” extrem de dificile (Şerban
Micloveanu). Mai mult de atât, ţărănimea, majori-
tară zdrobitor în Basarabia, care conservase caracte-
rul românesc al provinciei, se afla sub influenţa lui
Vladimir Ţiganko, „revoluţionarul de profesie”, un
comunist fanatic, care nu ştia o boabă româneşte,
comparat de Duiliu Zamfirescu cu personajele din
subterana dostoievskiană şi din Amintiri din casa
morţilor, un „criminal care «vede idei», dar nimi-
ceşte oameni”, cum îl caracterizează şi Ioan Adam33.
Ţiganko a inoculat ţăranilor ideea că românii vin să
le ia pământul, nu să li-l dea aşa cum promiteau bol-
şevicii34. Acest Ţiganko a salutat prezenţa trupelor
româneşti la Chişinău, convins că au venit să spri-
32
Constantin Stere, op. cit., p. 81.
33
Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, Editura Biblioteca Bucu-
reştilor, Bucureşti, 2012, p. 47, 58.
34
Stere scrie despre Ţiganko şi ţăranii basarabeni: „Iar la
ţăranii moldoveni pe care i-am găsit uniţi în bloc sub con-
ducerea lui Ţiganco, la ţăranii care prin revoluţiune au şi
pus mâna pe pământurile marii proprietăţi, era puternic
sentimentul de teamă şi de neîncredere. Ei aruncau priviri
bănuitoare peste Prut, unde credeau că este o ţară feudală,
în care ţăranii nu au nici un drept, nici măcar dreptul de
vot, şi n-au nici pământ, reforma agrară nefiind înfăptuită”
(p. 131). Stere a dus o adevărată luptă pentru a-i scoate pe
ţăranii moldoveni de sub influenţa nefastă a lui Ţiganko,
fapt mărturisit şi în cuvântarea din Cameră de la 5 martie
1921: „Şi nu uitaţi că numai în ultimul moment am reuşit
să smulg din blocul ţărănesc al lui Ţiganco pe ţăranii mol-
jine alipirea Basarabiei la Ucraina bolşevică. Eroa-
rea se va strecura, la antipod, la un moment dat, şi
în conexiunile făcute de Stere. El apreciază prezenţa
trupelor româneşti la Chişinău ca sprijin dat de Ro-
mânia aliatului ţarist împotriva Armatei Roşii, nu
pentru a facilita Unirea cu patria-mamă. Eroarea lui
Stere consta în aceea că, în context, el era înclinat să
considere bolşevismul ca susţinător al emancipării
popoarelor din imperiu, sperând că bolşevismul va fi
preluat ceva din revoluţia albgardistă a lui Aleksandr
Kerenski (1881-1970). Aşa şi părea într-o primă fază,
cea „albă”, a revoluţiei, ceea ce a şi îngăduit asuma-
rea „autonomiei” basarabene. Dar, pe termen lung,
nu a întrevăzut, atunci, perpetuarea ţarismului sub
obrăzar comunist, el crezând că „maximaliştii” vor
opta pentru o adevărată democraţie şi vor accepta
generoşi unirea Basarabiei cu Ţara. Există, desigur,
o ambiguitate din partea guvernului român refugiat
la Iaşi, pe care Stere o sancţionează astfel: „Aşadar,
campania românească din Basarabia nu are, în fond,
caracterul unei acţiuni de stat, ci se înfăţişează ca o
participare a trupelor române la luptele dintre dife-
ritele partide revoluţionare din Rusia. / Oricare ar fi
rezultatul acestei participări, din punctul de vedere
rusesc, ea nu poate duce, din punctul de vedere naţi-
onal românesc, decât la un nou dezastru”35.
Din fericire, lucrurile nu au stat aşa şi la 27 mar-
tie 1918 Sfatul Ţării proclama Unirea. Contribuţia
lui Stere fusese enormă. Să se ţină seamă, arăta re-
cent istoricul Bogdan Bucur36, că meritul Basarabiei
la înfăptuirea României Mari a fost excepţional, cu
atât mai mult cu cât Sfatul Ţării a votat unirea cu o
ţară învinsă, aflată sub ocupaţie germană, o Româ-
nie care renunţase la această provincie prin intrarea
într-o alianţă cu Rusia. Pe deasupra, adversarii lui
Stere, glasul decisiv al unirii, vor reacţiona, cum am
văzut, la scurt timp, chiar şi după ce tentativa de a-l
da pe mâna Curţii Marţiale pe genialul orator a eşu-
at. Ales, cu majoritate zdrobitoare de voturi, ca depu-
tat în 1919, la Cetatea Albă, apoi în 1921, la Soroca,
s-au făcut demersuri pentru invalidarea mandatului
sub acelaşi pretext de „trădare” în anul 1917. Stere se
apără în două strălucite cuvântări în Cameră, la 4 şi
5 martie 1921. El spulberă acuzaţia că a fost împotri-
doveni, asigurând astfel majoritatea pentru actul de Unire
în Sfatul Ţării” (p. 132).
35
Constantin Stere, op. cit., p. 98.
36
Vezi şi Bogdan Bucur, Cartea de aur a Centenarului Marii
Uniri, replică la ediţia din 1929, Editura RAO, Bucureşti,
2017.
– 35 –
va Ardealului, demonstrând încă o dată că „drumul
în Ardeal trece prin Basarabia. Şi aşa a şi fost”37. De
căderea Imperiului Rus a depins şi căderea Imperiu-
lui Habsburgic: „Austria a căzut în momentul când
nu mai era picior de soldat rus pe teritoriul ei, dar
după ce a izbucnit revoluţiunea în Rusia, după ce s-a
prăbuşit ţarismul. Şi din prăbuşirea Rusiei a rezultat
prăbuşirea Austro-Ungariei”38. Stere argumentează
că şi tratatul îndelungat cu Puterile Centrale, reîn-
noit în 1913, avea ca prioritate Basarabia în realiza-
rea idealului naţional, Ardealul însuşi recunoscând
această prioritate: „Da, d[omni]lor, toată politica de
40 de ani a statului român dovedeşte că ea era înte-
meiată pe acea concepţie, care recunoştea prioritatea
interesului de emancipare a Basarabiei”39.
În virtutea acestei priorităţi, condamna Stere indi-
ferenţa culturală a statului român faţă de Basarabia.
Pe 5 martie, Stere îşi recunoaşte şi propriile greşeli,
fără a fi îngăduitor cu cele ale guvernului Brătianu.
Întâi de toate, o greşeală „de concepţiune”, apoi „de
execuţiune”, căci un război alături de o Rusie victori-
oasă ar fi implicat o renunţare definitivă la drepturile
istorice asupra Basarabiei. Stere arată acum, cu docu-
mente, că Rusia a pornit la război, alături de Antanta,
cu obiectivul că va stăpâni Constantinopolul, Darda-
nelele, Marea Neagră, România etc., după cum rezul-
ta din publicarea, de către bolşevici, a „convenţiunilor
care asigurau Rusiei toate aceste posesiuni, care trans-
formau România într-o simplă enclavă rusească”40.
Întreaga strategie a guvernului român atârna, aşadar,
de un fir de aţă. În consecinţă, Stere va reitera nece-
sitatea vocii sale singulare: „... dacă n-aş fi existat eu,
trebuia inventat un basarabean de inimă care să se
sacrifice, ridicându-şi glasul de protestatare împotri-
va fatalităţii istorice”; „în vremurile acelea eram sin-
gurul român din Regat care aveam putinţa şi dreptul
să vorbesc în numele Basarabiei româneşti”, cu vul-
nerabilitatea de a bea „până la fund paharul umilin-
ţei”, de a fi trimis la eşafod, sfâşiat în bucăţi, „fiindcă
prin mine grăiau toate generaţiile stinse în robie şi
nemângâiere, memoria fraţilor de luptă pieriţi în
furci şi în ocnele uitate ale Siberiei”41.
A rămas să-şi ducă blestemul şi sub ocupaţia ger-
mană din Bucureşti, ziarul „Lumina” având drept
scop să-i convingă pe nemţi că nu pot fi atât de orbi,
37
Constantin Stere, op. cit., p. 111.
38
Ibidem.
39
Ibidem, p. 113.
40
Ibidem, p. 120.
41
Ibidem, p. 123.
încât să admită proiectul rusesc de nimicire a Ro-
mâniei, fiindcă asta se va întoarce împotriva germa-
nităţii înseşi, deschizând calea panslavismului spre
Occident42 .
După înfiinţarea fantomaticei RASSM în Trans-
nistria şi după „revoluţia” de la Tatar Bunar din
1924, Stere va deveni martorul preluării moştenirii
ţariste de către bolşevici. El a atras atenţia, în diverse
ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion Codrea-
nu din 1930, că România nu trebuie să facă jocul
Moscovei şi să declanşeze represiuni şi starea de ur-
genţă în Basarabia, ceea ce ar fi dus la catastrofă, la
naşterea resentimentelor faţă de Ţară, ca oglindă şi
a proastei administrări a provinciei: „Concluzia, co-
modă şi cunoscută şi vechilor fabulişti: aleşii Basara-
biei, toţi conducătorii ei sunt bolşevici şi ascultă de
glasul Moscovei – atunci, evident, Basarabia însăşi e
bolşevică; şi întrucât singurul nostru titlu asupra Ba-
sarabiei se întemeiază pe dreptul norodului la auto-
determinare şi pe voinţa lui liberă, – se justifică chiar
prin aceasta pretenţiunile sovietice, care tocmai sub
acest pretext tăgăduiesc României orice drept la
stăpânirea Basarabiei”43. Or, politicienii trebuiau să
înţeleagă că „Basarabia nu mai poate avea viaţă fără
România, precum astăzi nici România nu va mai
Ibidem, p. 130.
42
Ibidem, p. 314-315.
43
– 36 –
putea trăi fără Basarabia”. Argumentul final al lui
Constantin Stere este profetic şi de nezdruncinat,
dovedit până în zilele noastre:
Dacă este adevărat că un popor îşi asigură viaţa is-
torică numai în măsura în care fiinţa lui naţională
se afirmă în cultura lui proprie şi distinctă, ca un pri-
nos adus civilizaţiei omeneşti, – Basarabia, ruptă din
trupul naţiunii româneşti, nu poate fi decât o materie
inertă44.
În fine, profetismul lui Stere anunţă posibilita-
tea catastrofei expansiunii bolşevice peste Nistru:
„...  dacă vreo conjunctură internaţională va îngădui
trecerea oştilor moscovite peste Nistru, astăzi nici o
stavilă nu le va mai putea opri la Prut. Nici măcar nu
ne va aştepta numai robia comună, ci naţiunea sfâşi-
ată va fi ea însăşi expusă primejdiei de moarte”45.
Scrisoarea către Ion Codreanu a apărut în „Ade-
vărul”, la 10 aprilie 1930, rămânând necitită de eli-
tele noastre politice. Exact peste un deceniu, la 28
iunie 1940, Consiliul de Coroană va constata că
România nu era nicicum pregătită să-i întâmpine pe
bolşevici la Nistru. Calea spre Bucureşti şi spre Ber-
lin era deschisă.
Ibidem, p. 315.
44
Ibidem.
45
 Misterele Casei lui Șmakov

Iurie Colesnic

În Casa lui Șmakov (str. Armenească 30) a fost

sediul redacției ziarului Basarabia (1906-1907)1, pri-
mul ziar de limbă română din Basarabia, fondat de
către Constantin Stere, venit special cu această mi-
siune la Chișinău. Este casa în care au avut loc eve-
nimente de-o importanță epocală pentru mișcarea
națională din Basarabia. Aici, feriți de ochii și ure-
chile Ohrankăi țariste, au fost puse la cale planuri
îndrăznețe de editare a broșurilor și ziarelor pentru
luminarea poporului băștinaș, făcute planuri pen-
tru participarea la alegerile din Duma rusească și
înfruntarea ostilităților provocate de oponenții po-
litici. Casa lui Șmakov era privită ca un loc unde se
zămislea viitoarea revoluție, care urma să fie o revoltă
națională.
Concomitent cu editarea revistei Viaţa Româ-
nească, din conducerea căreia făcea parte, Con-
Constantin Stere
stantin Stere poposește la Chişinău în prima zi de
ianuarie 1906 şi pune bazele unui ziar românesc.
Era dimineaţă. Timpul mi se părea că trece
Adună în jurul său un grup de tineri intelectuali,
foarte încet. Eram nerăbdător să-l văd pe Stere.
în frunte cu Emanuil Gavriliță, Ion Pelivan, Ni-
În sfârşit, mă văd într-o cameră a Hotelului Su-
colae Popovschi, Vasile Oatu, Nicolae Florov, Pan
isse din etajul de sus. Pe Dl Stere nu-l văzusem ni-
Halippa, Vasile Hartia, Nico­lae Andronovici, Ioan ciodată, deşi auzisem şi citisem ceva despre D-sa.
Petrilă, Constantin Partenie, Ştefan Usinevici, Di- Înaintea mea apare un domn în vârstă şi statură
onisie Er­han, Ion Inculeţ, Teodor Inculeţ, Alexe mijlocie, bine legat, cu barba neagră, în costum de
Mateevici, Tudose Roman, Constantin Popescu, cesucea2 gălbuie, cu o voce plăcută. După o con-
Gheorghe Druţă, Gheorghe Stârcea, Nicolae Bivol vorbire de jumătate de ceas, dl Stere m-a cucerit.
ş.a., şi deja în luna mai reuşeşte să tipărească primele D-sa mi-a pus mai multe întrebări. Eu i-am expus
numere. Pentru a da o mai bună prestanţă ziarului, situaţia aşa după cum o vedeam eu, adăugându-i
îl aduce la Chi­şinău pe feciorul basarabeanului Vic- „aveam nevoia de o gazetă care să fie şi naţională,
tor Crăsescu – publicistul şi scriitorul Ser­giu Victor şi democratică”.
Cujbă. Responsabil de partea juridică a publicaţi- – Veţi avea gazetă, care să fie şi na­ţională, şi
ei îl desemnează pe publicistul şi avocatul Emanuil profund democratică, a termi­nat dl Stere.
Gavriliță, de la Baxani (Soroca), vecin de moşie cu Peste câteva ceasuri dl Stere, invitat de grupa-
Cerepcăul lui Stere. rea noastră naţional-democratică, ne expune, în
Peste un sfert de secol, Ion Pelivan avea să-şi casa lui Nicolae Alexan­dro­vici Popovschi, situaţia
amintească în detaliu cum s-au derulat evenimentele politică a Româ­niei, ne vorbeşte de Nicolae Iorga,
privind fondarea ziarului Basarabia: de poeziile lui Goga, despre Ardeal, anali­zează stă-
rile din Rusia şi, la urmă, ne dă o serie de sfaturi
… Mă pomenesc într-o zi că cineva îmi comu- privitoare la mişcarea moldovenească din Basara-
nică că dl Stere, care se afla în Ho­te­lul „Şveiţarski” bia, făgă­duin­du-ne din partea D-sale concurs bă-
(Suisse, azi Biblioteca „B. P. Has­deu” – n.n.) mă
pofteşte la D-sa la ora 4 (p.m.). Cesucea (de la rus. чесуча) – stofă de Shantung (mătase sau
2

bumbac), foarte populară pentru costume bărbătești de

vară până la mijl. sec. XX. Se vede că Pelivan vorbește des-
Apare între 25 mai 1906 și 11 martie 1907. Au fost publica-
1
pre o întâlnire care a avut loc în vara sau la începutul toam-
te 79 de numere (nota red.). nei lui 1905 (nota red.).

– 37 –

Un grup de colaboratori ai ziarului Basarabia. Tudose Roman, Pan.
Halippa, Sergiu Victor Cujbă, Mihai Vântu, Alexe Mateevici, Theo-
dor Inculeț. Chișinău, 1906.
nesc pentru scoaterea unui ziar. A doua sau a treia
zi, dl Stere se înapoiază la Iaşi. Însă în toamna ace-
ea memorabilă, precum şi în primăvara lui 1906,
D-sa ne-a vizitat Chişinăul de mai multe ori [1].
Firul cronologic al amintirii este pre­luat de Ni-
colae Popovschi3, care consem­nează sub aspect me-
morialistic momentul formării echipei redacționale
a noii pub­licaţii:
Stă­team cu locuinţa pe strada Re­ni­lor (azi, str.
M. Kogălniceanu), nr. 67, în curte. Într-o dimi­
nea­ţă a venit la mine „Ivan Ego­rovici” Peli­van
(aşa era for­ma de politeţe pe atunci), cu care eram
vechi pri­e­teni. Dân­sul mi-a comu­nicat că la Chi­
şinău a sosit de peste Prut prof. Constantin Ste­
re, care proiec­tează să pună începutul unui ziar
moldovenesc cu ajutorul inte­lec­tua­li­lor moldoveni
din localitate. Pentru în­făp­tuirea acestei idei, se
luase hotărârea să se înfiinţeze un comitet. Dl Pe-
livan mi-a propus şi mie să iau parte, ceea ce am
acceptat cu deplină satisfacţie. Tot atunci am de-
semnat împreună şi pe alţi membri ai comitetu-
lui. Întreprinderea era pe atunci prea neobişnuită
şi extraordinară şi despre toate vorbeam cu multă
preca­u­ţiune, în şoaptă [2, p. 500].
Apropo, familia Popovschi s-a implicat plenar
în mișcarea națională: în februarie 1906 membrii
comitetului de editare a ziarului Basarabia, având
premoniția că nu vor putea obține autorizația de ti-
părire a ediției, decid să mai facă un demers, ca să li
se permită deschiderea ziarului Deșteptarea, cererea
fiind depusă de Natalia, soția lui Nicolae Popovschi.
Nicolae Popovschi (5 dec. 1875, Visterniceni – 1948, Bucu­
3
rești) – pedagog, istoric, scriitor basarabean. A publicat și
sub pseudonimul N. Visterniceanu (nota red.).
– 38 –
Ion Codreanu, unul dintre miile de citi­tori de la
ţară, își amintește următoarele despre acest eveni-
ment remarcabil:
Pe Constantin Egorovici (Constantin Stere –
n.n.), începe să povestească moşul, l-am cunoscut
în Chi­şinău, întâia oară, în primăvara anului 1906.
A ajuns vestea şi la noi în sat că o seamă de tineri
basarabeni scot un ziar naţionalist moldovenesc,
care se cheamă „Basarabia”. Am venit pe jos de
la Şte­făneşti la Chişinău, lăsându-mi acasă soţia
şi mama, şi întreaga gospodărie… Am găsit pe
Constantin Stere înconjurat de o sea­mă de cola-
boratori. Dânsul le povestea diferite întâm­plări
din viaţa lui şi le dădea o serie de sfaturi şi de în-
demnuri în ceea ce pri­veşte alegerea materialului
pentru pub­li­cat şi, mai ales, îi îndemna să se fe-
rească de numeroşii duşmani care roiau prin toa­te
colţurile Chişinăului [...] M-am apropiat de masa
redactorilor şi am făcut cunoş­tinţă cu viitorul
autor al romanului „În preaj­ma revoluţiei”, l-am
condus, pe jos, până la ho­telul „Londra”, unde lo-
cuia [3, p. 33-45].
Cea mai importantă concluzie pe care au scos-o
basarabenii din această primă revoluţie rusă a fost că
nu este suficient să învingi țarismul, că românii ba-
sarabeni au nevoie să obțină drepturile lor naţionale.
Ideile autodeterminării au început să fermenteze în
inimile patrioţilor basarabeni nu în primăvara anu-
lui 1917, ci în toamna lui 1905.
Pan Halippa, participant activ la acele evenimen-
te, își amintește de zilele încordate prin care i-a fost
dat să treacă:
… în anii 1906 şi 1907 am participat la prima
gazetă moldovenească „Basarabia”, pe care au în-
temeiat-o intelectualii moldoveni, în frunte cu
Emanuil Gavriliţă şi la apariţia căreia ne-a ajutat
Constantin Stere, care a venit special de la Iaşi.
Secretar de redacţie a fost întâi Ion Pelivan, unul
din iniţiatorii mişcării studenţeşti din Dorpat,
unde înfiinţase şi o bibliotecă secretă cu cărţi de
istorie şi de literatură românească, şi eu ca stu-
dent am citit multe cărţi din această bibliotecă.
Al doilea secretar de redacţie la „Basarabia” a fost
poetul român Sergiu Cujbă, fiul d-rului Victor
Crăsescu (Crasiuc), cunoscut în literatura noastră
sub numele de Ştefan Basarabeanu, care emigrase
din Basarabia în România. Sergiu Cujbă ne-a fost
trimis de C.  Stere, ca să ne deprindă mai temei-
nic cu limba românească literară, dar secretariatul
său a fost de scurtă durată, căci poliţia rusească l-a
 dibuit şi l-a expulzat din Basarabia. În locul lui
S. V. Cujbă am ajuns secretar eu, căci ceilalţi cola-
boratori ai gazetei erau ocupaţi în slujbele lor: di-
rectorul responsabil al gazetei, Emanuil Gavriliţă,
era ocupat cu avocatura, Ion Pelivan, cu magistra-
tura, Nicolae Popovschi (Visterniceanu), cu profe-
sura. Ion Inculeţ plecase la Petersburg ca student
la fizico-matematică, Iulian Friptu era ocupat cu
preoţia lui în provincie, Vasile Oatu şi Gheorghe
Codreanu erau învăţători, Alexie Mateevici, Ghe-
orghe Stârcea şi Toader Inculeţ erau seminarişti şi
ocupaţi cu învăţătura, iar Mihail Vîntu a plecat la
Iaşi şi s-a înscris la chimie.
Gazeta „Basarabia” a jucat un rol frumos în
trezirea conştiinţei naţionale a basarabenilor, dar
totodată ea a învrăjbit şi mai tare administraţia
ţaristă împotriva mişcării noastre. Ca să ne com-
bată, administraţia ţaristă a început să ne facă gre-
utăţi la expediţia gazetei, să ne-o confişte la poştă,
să-i prigonească pe vânzătorii gazetei pe stradă.
Şi ca să nu fim singura gazetă moldovenească în
Basarabia, adversarii noştri au început să scoată
şi ei ziarul „Moldovanul”, ca tipăritură favorabilă
guvernului şi administraţiei, angajându-l pen-
tru redactarea gazetei pe Gheorghe Madan, un
emigrant basarabean, care era artist la Teatrul
Naţional din Bucureşti. Polemica între cele două
gazete a mers până acolo că „Basarabia” a publi-
cat şi marşul naţional al lui Andrei Mureşanu:
„Deşteaptă-te, române”! Pentru acest lucru, ga-
zeta a fost oprită să mai apară. Eu, în prealabil,
mai fusesem arestat la Moscova, pentru că parti-
cipasem la un congres ţărănesc din toată Rusia,
care încercase să se ţie fără aprobarea guvernului.
Revoluţia fusese învinsă de guvernul Stolâpin şi
reacţiunea triumfa şi se manifesta prin acte de te-
roare [4, p. 14-16].
Redacția ziarului Basarabia. În picioare, de la stânga la dreapta:
T. Roman, Șt. Usinevici, Gh. Racicovschi (om de serviciu), Pan.
Halippa, N. Roșca, expeditor Gh. Stârcea. Pe scaun: Th. Inculeț,
A. Mateevici, S. Cujbă, M. Vântu, I. Pelivan. Chișinău, 1906.
– 39 –
În mărturiile documentare lăsate de Constantin
Stere, fondarea ziarului a fost un proces greu și cu
multiple riscuri. Aceasta se poate deduce din suita
de scrisori publicate de Ileana Ene în revista Manu-
scriptum sub titlul „C. Stere «...într-o țară aservită
ca Basarabia»” [5]. Corespondentul lui C.  Stere era
politicianul Barbu Catargiu, prietenul său, căruia îi
comunică:
Chișinău, 3 ianuarie 1906
Iubite D-le Catargiu,
Scrisoarea aceasta /o/ vei primi prin Iași, până
unde o va duce un om sigur.
Am făcut demersurile necesare pentru deschi-
derea gazetei, avem asigurarea că ne va t/ă/răgă-
ni prea mult cu formalitățile, totuși până atunci
vom scoate începând cu 15 ianuarie suplimente
în românește la o gazetă democratică rusească, fi-
indcă agitația electorală e în toiul ei și timpul nu
ne iartă. Toate zilele acestea am discutat progra-
mul partidului, pentru a împăca toate elementele
naționaliste.
O greutate nespusă prezintă chestiunea agrară.
Putem spera că maximum 4-5 dintre membrii
nobleții vor adera la programul naționalist (deși
nici ei nu prea știu românește), totuși aceasta ne va
fi de mare ajutor din punctul de vedere electoral,
mai ales în ce privește „nervul” alegerilor, – și pri-
mele alegeri sunt foarte grele într-o țară aservită ca
Basarabia și ne trebuie mulți agenți mai ales între
țărani.
În curând vei primi știri mai complete.
Al D-tale prieten C. Stere [5, p. 81].
Reacția locală n-a întârziat prea mult, fiind afișată
de publicistul de tristă faimă Pavel Crușevan, unul
dintre liderii mișcării „Adevărații ruși”, care vine cu
un denunț făcut public în ziarul Drug (din 6 ianua-
rie 1906), editat de el:
Se fac încercări care treptat pot să provoace în
sufletul basarabenilor înstrăinare și uitarea dato-
riei față de Rusia [...] S-a format un cerc, al cărui
scop tinde la deschiderea de școli românești în Ba-
sarabia, predarea limbii românești moldovenilor,
dezvoltarea gustului pentru literatura românească
etc. Într-un cuvânt, s-a făcut primul pas, care fatal
va duce la antagonism și separatism [...] Poporul
are prea puțin timp ca să poată învăța deodată car-
te rusească și românească. Și, desigur, majoritatea
va prefera să învețe în limba maternă, în cea româ-
nească [...] Deci, înstrăinarea de Rusia este inevita-
bilă [...] Nu știm dacă numai din lipsă de gândire

Clădirea redacției ziarului Basarabia – Casa Șmakov (Chișinău,
str. Armenească 30).
s-a format acest cerc sau el s-a întemeiat sub înrâu-
rirea discursurilor seductive ale vreunui emisar din
România... [6, p. 194].
Denunțul acesta pare straniu și din cauza că Pavel
Crușevan și Constantin Stere erau rude prin alianță
și, după cum mărturisea cel din urmă, îi legau mai
multe fire: „...  vestitul Crușevan, prin rândurile
subliniate, își saluta astfel pe vechiul vecin de moșie
părintească și camarad al jocurilor din copilărie, cu
care pe vremuri învățase în taină carte românească,
înainte de a-și descoperi vocațiunea de «adevărat
rus»...” [6, p. 104].
Apariția unui partid național îi sperie pe mulți
funcționari din administrația țaristă, care se îm-
păcau bine cu starea amorfă politic în planul unei
mișcări naționale. Apariția unui pol național la o
populație românească majoritară putea strica jocul
bine pus la punct al multor politicieni. Dar tot el
genera riscul arestării lui C. Stere, ca agitator filoro-
mân. Acesta risca enorm, căci cu paisprezece ani în
urmă revenise din surghiunul siberian și figura în lis-
tele de persoane periculoase pentru statul rus. Din-
colo de problemele curente apar altele, neprevăzute:
Chișinău, 14 ianuarie 1906
Mult iubite D-le Catargiu,
Mă aflu într-un moment de depresiune; s-a
început o goană turbată în contra noastră (citește
Corespondența a IV-a din „Indépendance” ce va
apare luni sau marți).
Alaltăieri a fost închisă gazeta „Bessarabskaia
jizni”, care s-a angajat să ne publice începând de la
15 ianuarie o foaie românească în formă de supli-
mente. Ne-am hotărât că dacă până la 1 febr. nu
ni se dă autorizație, să înfruntăm toate riscurile și
să scoatem gazeta într-o tipografie secretă, altfel
ne vor surprinde evenimentele, satele fierb: astăzi
– 40 –
s-a primit o telegramă că țăranii devastează moșia
Găleștii, proprietatea mareșalului P. Dicescu (aces-
tea vor trezi și pe boierii rusificați). Politica guver-
nului e de neînțeles [6, p. 83].
Și tot în acest răvaș e făcută o simplă mărturisi-
re care însă peste ani devine o informație extrem de
prețioasă – fondarea primului partid național din Ba-
sarabia: „... partidul nostru s-a organizat, am să copiez
programul să ți-l trimit să-l comunici unde trebuie.
M-am hotărât să mă duc la Iași, unde voi continua
această scrisoare, vei vedea pentru ce” [6, p. 83].
Scrisoarea acesta are o importanță majoră pentru
istoria noastră din două puncte de vedere. Primul
moment e legat de finanțarea viitoarei gazete, o temă
despre care se vorbea până acum evaziv. Acum e clar:
C. Stere nu numai că a fondat prima gazetă româneas-
că din Basarabia, dar a fost și finanțatorul ei. Conco-
mitent, el a fondat și primul partid politic național
din Basarabia, scriindu-i programul politic. Un mo-
ment puțin cunoscut până astăzi este următorul:
Iași, 15 ianuarie [1906]
Fiindcă nu aveam încă „chec” pentru corespon­
dență, am venit la Iași, să aduc eu însumi această
scrisoare și să o continui aici.
Pentru moment reacțiunea se încordează tot
mai mult [...] În fiecare moment pot să fiu arestat
și am crezut că iau oarecari măsuri de precauțiune.
Plecând la Chișinău, am luat cu mine 10.000 ru-
ble (27.000 lei) pentru a începe gazeta, apoi încă
3.500 ruble (aproape 10.000 lei), pe care le-am
depus odată cu petiția de autorizare a gazetei la
guvernator (restul a rămas în depozit la bancherul
Groswald din Iași).
Pentru ca în caz de arestare să nu fie găsite la
mine 10 000 ruble, ce ar putea cauza în urmă o
mulțime de dificultăți, le-am depus pe acestea
în mâinile protopopului din județul Chișinău,
Petru Bivol, om ce nu poate fi bănuit nici într-
un caz, bun român, a cărui situație oficială și
nevastă e aceeași cum o garanție că n-are să fie
percheziționat etc. (îl ferim și noi) [6, p. 83].
Iar în continuarea răvașului vestea cea bună și,
probabil, mult așteptată:
...  Mâîne îți voi trimite programul Partidului
național democrat din Basarabia, pe care deocam-
dată l-am dat să-l tipărească cu litere rusești (până
la autorizarea gazetei, toate publicațiunile noastre
în „limba moldovenească” suntem siliți să le facem
astfel).
 Programul a fost dezbătut în mai multe întru-
niri ale fruntașilor și sperăm să atragem chiar și pe
puținii boieri nerusificați [6, p. 83].
Peste un timp, în nr. 12, din 5 iulie 1906, al zi-
arului Basarabia este publicat programul Partidului
Național Democrat din Basarabia:
Programul nostru
Poporul român din Basarabia întotdeauna a
Frontispiciul ziarului Basarabia.
fost şi a rămas credincios legăturilor sale istorice
cu Imperiul Rus. de ani ei au rămas fără şcoală, fără judecată, fără
În toată vremea convieţuirii sale politice cu limbă naţională – osândiţi la sălbătăcire!
poporul Rus, în curgere aproape de un veac, de ... Punctele de mai sus ale programului de faţă
la 16 mai 1812, de când s-a încheiat tractatul din cuprind toate cerinţele noastre de căpitenie.
Bucureşti, prin care Basarabia a fost trecută către Românii Basarabeni nu vor da pe viitor în ale-
Imperiul Rus, şi pân astăzi – niciodată în sânul geri pentru Duma Imperială glasul lor decât ace-
Românilor Basarabeni n-au ieşit la iveală nici do- lor candidaţi care se vor lega să apere în Adunare
rinţa de separatism, nici răscoală împotriva ocâr- aceste cerinţi.
muirii legiuite. Precum şi deputaţii aleşi de noi nu se vor putea
Cu toate acestea, împotriva judecăţii sănătoase alătura altor partide ruseşti decât dacă ele vor spri-
şi a bunului simţ, Românii, care alcătuiesc peste jini aceste cereri naţionale.
trii pătrimi din locuitorii acestei ţări, sunt ei sin- Cu acestea având credinţa nestrămutată, ros-
guri, din toate neamurile aşezate în Basarabia, tită de părinţii noştri, că Românul nu piere, în-
opriţi de a se folosi neîmpiedicați de limba lor în crezători în viitorul neamului nostru, păşim cu
viaţa lor obştească, de a-şi trimite copiii la şcolile hotărâre neclintită la muncă şi luptă pentru înăl-
lor naţionale. ţarea poporului Român din Basarabia.
Grecii, armenii, nemţii, chiar evreii au şcolile
lor, sînt slobozi în obştile lor de a-şi întrebuinţa Mişcarea naţională din Basarabia o putem consi-
limba naţională. Numai noi, Românii, cari de vre- dera pe deplin afirmată în momentul când au apărut
muri uitate veacuri întregi frământăm cu munca trei componente de bază. Nucleul politic propriu-zis,
noastră câmpiile mănoase ale acestei ţări, cari am alcătuit de către un grup de tineri intelectuali, con-
sfinţit cu sângele părinţilor noştri fiecare părticică duşi de Ion Pelivan, care era îndrumat de Constantin
din pământul strămoşesc întru apărarea lor împo-
triva vrăjmaşilor, – numai noi păn la ieşirea „Ba-
sarabiei” n-am avut drepturi în Basarabia de a citi,
de a scrie, şi nici păn astăzi nu ne putem învăţa co-
piii în limba părinţilor şi strămoşilor noştri.
Deşi în Statutul pentru întemeierea provin-
ciei Basarabia din 18184 (Adunarea legilor5, nr.
27.357), dat de împăratul Alexandru I Binecuvân-
tatul, se spunea că „Basarabia păzeşte orânduiala
ei naţională şi din pricina aceasta primeşte o de-
osebită formă de ocârmuire” şi că Basarabenilor
sunt pentru totdeauna preamilostiv lăsate întrebu-
inţarea limbii moldoveneşti în şcoli şi drepturile,
privilegiile şi legile lor locale, şi totuşi atâtea zeci

4
Устав образования Бессарабской области. Emis la 29
aprilie 1818. Publicat în Полное собрание законов Россий-
ской Империи. Собрание первое. Том XXXV. 1818 г., р.
221 (prescurtat: ПСЗ 27.357). Foaia de titlu a broșurii „Către țăranii mol-
5
Полное собрание законов Российской Империи. doveni din Basarabia” (Chișinău, 1906).

– 41 –
Foștii colaboratori ai ziarului Basarabia (1906-1907), peste 25 de ani de la prima apariție (Chișinău, 1931).
Stere, era în corespondenţă cu generalul Constantin
Stoica şi frecventa cursurile de vară ale lui Nicolae
Iorga de la Vălenii de Munte. De aici reiese că suflul
românesc naţional era în sinteză cu tradiţia politică a
Basarabiei şi era aplicată această tradiţie reieşind din-
tr-o experienţă politică, utilizată pe ambele maluri
ale Prutului.
Al doilea semn care confirmă existenţa unei miş-
cări naţionale, ca un fel de anticameră a viitorului
partid politic, este ziarul Basarabia. Acesta, deşi ti-
părit cu caractere chirilice, apărea în limba română
şi aborda problemele cu care se confrunta populaţia
autohtonă, inclusiv problemele delicate legate de lim-
ba maternă, de şcoala naţională şi de alte aspecte ale
vieţii spirituale. Drept confirmare a îndrăznelii pu-
bliciştilor de atunci ne servesc rapoartele cenzorilor
şi procesele de judecată intentate directorului ziaru-
lui Emanuil Gavriliţă. Însăşi suspendarea publicației
este o confirmare a acestui proces de coalizare a
scopului politic şi a trecerii lui într-o nouă calitate –
partid politic.
Al treilea argument, poate cel mai important,
fiindcă este cel mai sesizabil, este un argument pe
îndemâna oricui. Publicarea în nr. 12 al ziarului Ba-
sarabia a programului politic al Partidului Național
Democrat din Basarabia, compus din zece puncte, nu
este altceva decât prima etapă doctrinară pe care şi-o
– 42 –
schiţează un partid politic. În acest program a fost
formulat cadrul politic al viitorului partid, scopurile
care şi le propune, obiectivele prioritare. Sub aceas-
tă doctrină puteau să semneze zece oameni, o mie,
zece mii. Momentul numeric nu era esenţial, conta
realizarea unei sinteze legate direct de afirmarea po-
litică a unei noi mişcări. Prin publicarea programului
politic ea s-a definit. Conjunctura politică din Rusia
ţaristă din acea vreme a permis o eliberare temporară
a spiritelor naţionale. Manifestul din 17 octombrie
1905 a servit drept program politic pentru toţi in-
telectualii care râvneau la schimbări structurale în
cadrul Imperiului Rus, care nu nutreau speranţa că
Rusia poate fi reformată pe calea unei evoluţii politi-
ce fireşti, aşa cum au făcut statele Europei. Cunoaş-
tem prea bine că, începând cu anul 1907, monarhia
ţaristă şi guvernul au schimbat tactica şi strategia,
mizând mai mult pe o reacţie feroce împotriva tutu-
ror tendinţelor de modificare a structurii existente, a
situaţiei existente. Şi atunci au fost închise ziarele, au
fost arestaţi membrii primei Dume de Stat. Ohran-
ka ţaristă a întocmit dosare pentru potenţialii lideri
politici şi, în felul acesta, la 1908, tuturor li se părea
că avântul reformator în viaţa societăţii a fost stârpit.
A fost o iluzie. Evenimentele ulterioare au de-
monstrat că, odată căzută într-un sol prielnic, să-
mânţa a dat roade. Listele „Pământeniei basarabene
de la Dorpat” din anul 1902 [7, p. 125-126], listele întârziere pentru a fi util în campania electorală. Pes-
echipei de la ziarul Basarabia (din 1906), listele pri- te aproape un an ziarul își sista apariția, motive fiind
mului parlament basarabean Sfatul Ţării arată că nu- multiple: cenzura drastică, lipsa de cititori, probleme
cleul naţional al Pământeniei de la Dorpat, trecând financiare, dar despre unul dintre cele mai grave mo-
prin ziarul Basarabia, a ajuns în Sfatul Țării şi a fă- tive nu se prea pomenește – discordia din interiorul
cut unirea cu România la 27 martie 1918. O perse- redacției, echipa redacțională divizându-se în două
verenţă politică de invidiat. O consecvenţă strategică tabere adverse: una moderată și alta radicală. C. Ste-
de netăgăduit. Şi un devotament demn de urmat. re scrie despre acest moment în răvașul său:
Insistența cu care C. Stere vrea să scoată ziarul îl
2.III/19/07 Iași
face nerăbdător. El încearcă să găsească motivele pen-
Iubite D-le Catargiu,
tru care guvernarea țaristă ar beneficia de apariția
În sfârșit m-am putut duce la Chișinău pe față
unei publicații legale: și să stau acolo mai mult timp liniștit.
16. feb. 1906 Chișinău ... totuși am reușit să aduc la împăciuire tabere-
Mult iubite D-le Catargiu, le din Basarabia, și să conving să fuzioneze ziare-
Oricât aș voi, e cu neputință să-ți descriu ce le rivale într-o singură gazetă: „Viața Basarabiei”,
grozavă e viața aici: nu numai nimeni nu poate hotărât naționalistă, dar mai moderată în celelalte
ști ce-l așteaptă a doua zi, dar nici măcar peste un privințe ca „Basarabia” (întrând și cei de la „Basa-
ceas. rabia” în combinație, ea va înceta). „Viața Basara-
Amân descrierile până la sosirea în București, biei”, sub direcția lui Petrilă și Nour (Gavriliță și
sper, deja degrabă. ceilalți rămân în comitet), va apare cel târziu la 15
Îți trimit un document interesant: o procla­ martie a.c. [6, p. 85].
mație a guvernatorului Basarabiei în românește
Opinia autorităților țariste este expusă de guver-
(cu litere rusești) în chestia agrară – nu e vorbă, și
natorul Basarabiei, A. Haruzin, într-un document
această românească cam seamănă cu hotentota [...]
Și, cu toate acestea, până acum nu poate apărea
oficial scris la Chișinău, la 15 ianuarie – „Scrisoare
legal nici un ziar românesc.
Se zice că la 1 Martie vor fi autorizate în sfârșit
trei ziare românești și, să sperăm, că precum data
convocării Dumei, care se tot amână, în sfârșit,
s-a fixat pentru mai, tot așa această dată va fi de-
finitivă.
Aceasta ar fi și în interesul chiar al guvernu-
lui, fiindcă el nu poate opri, în starea actuală de
lucruri, manifestele și broșurile de propagandă în
românește, cari se tipăresc ilegal. Autorizarea ga-
zetei ar face să dispară această literatură ilegală,
și deci ar înlesni chiar pentru guvern controlul
acțiunii politice a diferitor partide [7, p. 84].
Prima veste bună vine la finele lunii martie:
1906 martie-aprilie
Iubite D-le Catargiu,
În sfârșit, pot să vă comunic o știre îmbu-
curătoare. Acuși am aflat că a venit din Peters-
burg pentru amicul nostru, d. Advocat Bradea,
autorizația de a scoate un ziar românesc „Viața
nouă” – fără cenzură.
Dar această publicație nu mai apare. Cam peste
o lună vine și autorizația pentru ziarul Basarabia. Dezvelirea plăcii comemorative pe edificiul redacției ziarului
Primul număr e tipărit la 24 mai 1906, cu o mare Basarabia (1906-1907), str. Armenească 30 (Chișinău, 1931).

– 43 –
strict secretă a guvernatorului Basarabiei, trimisă di-
rectorului Departamentului de Poliție, în legătură
cu manifestarea curentului românofil în Basarabia
și cu necesitatea de a-l contracara «rezonabil, dar
permanent», pentru a evita apariția unei «serioase
probleme separatiste», adresată Excelenței Sale, M. I.
Trusevici” și publicată în cartea lui Gheorghe Negru
[8], din care spicuim un fragment:
Firește că de mișcarea revoluționar-naționalistă
începută în Basarabia s-au folosit naționaliștii ro-
mâni nu fără acceptul și implicarea autorităților
românești. Evident că a fost luată decizia sis-
tematic de a agita populația în spiritul ideilor
revoluționare și românofile. Evident că în acest
demers naționaliștii români și revoluționarii lo-
cali și-au dat mâna. Scopurile lor până la un punct
sunt comune. De aceea, cu forțe comune este creat
un organ de presă special „Basarabia”. Acest organ,
după cum sunt informat pe canalele de agentură,
dar foarte exacte, se editează pe bani românești și
rolul principal îl joacă profesorul din Iași Stere și
funcționarul departamentului de finanțe Cujbă.
De la primele numere gazeta „Basarabia” s-a plasat
pe calea iridentei revoluționare.
...  am convingerea că există o singură cale de
luptă cu această gazetă, editarea unei gazete moldo­
venești cu orientare opusă „Basarabiei” [8, p. 156].
În continuare, guvernatorul constată cu satis­
facție: „Ideea mea despre editarea unei gazete moldo­
ve­nești, grație mijloacelor financiare alocate de d.
Ministru se realizează (se editează gazeta „Moldo-
vanul”, adică „Moldovanin”) și eu sper la succesul
acestei publicații” [8, p. 156]. Redactorul publicației
Moldovanul a fost actorul Gheorghe V. Madan.
Pentru prima oară discuțiile despre fondarea Par-
tidului Național Democrat din Basarabia au avut
loc în cele două hoteluri – Suisse și Londra –, unde
a poposit C. Stere la începutul anului 1906. Acestea
au continuat în Casa lui Șmakov, de pe str.  Arme-
nească  30, unde a fost discutată și adresarea către
electoratul basarabean, tipărită tot în 1906, cu titlul
Către țăranii moldoveni din Basarabia, cu caractere
rusești, fiind un material programatic al Partidului
Național din Basarabia. Aici nu mai figurează în de-
numirea partidului și formula „Democrat”, probabil
din considerente politice. În acest material, scris de
C.  Stere și adaptat lingvistic la nivelul cunoașterii
limbii române de către țăranii basarabeni, se pune în
prim-plan problema Sfatului Țării ca organ de dirija-
re democratică a treburilor țării.
– 44 –
Placa comemorativă, dezvelită la 22 noiembrie 1931, pe fostul se-
diu al redacției ziarului Basarabia (1906-1907), str. Armenească 30,
Casa Șmakov.
Cine crede că Sfatul Țării a apărut ca o formu-
lă ad-hoc în 1917 greșește amarnic. În revoluția din
anii 1905-1907 au fost formulate pe înțelesul tuturor
principalele lozinci și au fost structurate organele vii-
toarei conduceri a Basarabiei:
În unele țări norodul singur este stăpân în
țară. Cum se face treaba asta? Iată cum: toți locu-
itorii aleg pe aleșii săi – deputații, cari se adună și
fac sfatul țării. Acest sfat al țării, sau după cum îi
spun Rușii: „Gosudarstvennaia Duma”, duce toate
treburile țării, hotărăște și face legi, pune biruri.
Din sânul său el alege pe capul țării și acesta va
împlini toate legile făcute de către sfat. Acest cap
al țării, așa ales în țările slobode, se numește pre-
zident, este cinstit de toată lumea, face legături și
contracte cu alte țări; el împlinește numai voia po-
porului; el este numai cel mai mare dregător din
țară; și dacă calcă legea sau face după voia lui, e
dus la judecată și i se ia puterea. Dar nici atâta nu
e de ajuns: pentru a apăra norodu de orice răuta-
te, se alcătuiește așa fel stăpânirea că prezidentul
nu poate face nimica cu de la sine putere; orice
hotărâre trebuie să o ia după ce se sfătuiește cu
miniștrii; nici o hotărâre a prezidentului fără sfa-
tul miniștrilor n-are putere de lege. Iară miniștrii
sunt de a dreptul supușii sfatului țării [9, p. 6].
Despre locul și rolul miniștrilor găsim în adresa-
re opinii foarte interesante, valabile și până în zilele
noastre:
Deși în țară democratică miniștrii sunt întăriți
la locurile lor de către prezident, dar aceasta n-are
nici o însemnătate; prezidentul nu poate singur
să aleagă și să numească miniștrii, după gustul
 său, cum îi va plăcea, ci trebuie să țină socoteală
de legile acestea: miniștrii numaidecât trebuie să
fie dintre deputații aleși de norod pentru sfatul
țării și anume acei care să bucură de mai mul-
tă credință în sfat; după ce au fost numiți, ei vin
înaintea sfatului țării și spun acolo ce vor să facă
și după aceasta, sfatul hotărăște dacă îi vra (sic) ca
miniștri sau dacă nu-i vra [9, p. 6].
O altă temă promovată insistent este cea a votului
universal, care presupune egalitatea de gen și drep-
tul fiecărui individ la vot. Și motivarea este una pe
potrivă: „Și nu numai bărbații să aibă dreptul de a
alege, ci și femeile alături de bărbați, căci adesea în
treburi de astea femeile judecă mai bine și mai așezat
ca bărbații” [9, p. 9].
Problema serviciului militar era una acută, cu atât
mai mult că războiul ruso-japonez generase pierderi
de vieți omenești și se încheiase cu victoria japone-
zilor. Se propune organizarea armatei pe alt princi-
piu, teritorial, cu serviciul liber: „Dar în țara slobodă
nu vor mai fi soldați în cazărmi cum sunt astăzi –
despărțiți și sălbătăciți așa că trag cu pușca și cu tu-
nul în părinți, frați și rudele lor. Fiecare locuitor va
avea pușca la dânsul acasă și va fi dator la zile anu-
mite [...] se vor aduna toți și vor învăța meșteșugul
soldățesc” [9, p. 11].
Și ceea ce era și este foarte important – libertatea
individului, drepturile omului: „... în o țară bine al-
cătuită sfatul țării va îngriji de toate trebile țării și va
păstra cu sfințenie toate drepturile fiecărui locuitor.
Între aceste drepturi a fiecărui locuitor sînt mai
întâi că fiecare om este slobod și nimeni n-are drep-
tul să se atingă de dânsul; că fiecare om e slobod, a
vorbi, a scri și a tipări, a crede ce vrea și cum vrea;
că toți locuitorii au dreptul să se sfătuiască, să se
înfrățească cum vreau și pentru ce vreau” [9, p. 11].
Programul respectiv a fost reînviat în aprilie
1917 de către Partidul Național Moldovenesc, creat
atunci. Dar aceasta e o altă etapă a mișcării de elibe-
rare națională.
La 22 noiembrie 1931, foștii colaboratori ai zia-
rului Basarabia s-au adunat să participe la dezvelirea
plăcii comemorative pe Casa lui Șmakov din strada
care purta deja numele mareșalului Pietro Badoglio,
nr. 30 (așa s-a numit str. Armenească între anii 1924
și 1940). Trecuseră 25 de ani de la apariția ziarului
Basarabia. S-au rostit discursuri, au fost depănate
frumoase amintiri. Pe placa comemorativă era scris:
– 45 –
Așezatu-s-a această lespede în ziua de 22 no-
iembrie 1931, sub domnia M.S. Regelui Carol al
II-lea, în amintirea celei dintâi gazete românești
din Moldova dintre Prut și Nistru „BASARA-
BIA”, promotor al redeșteptării naționale a româ-
nilor basarabeni, ce a fost adăpostită în această
casă str. Mareșal Badoglio (fosta Armeană) nr. 30
din Chișinău în anii 1906-1907.
Placa a existat până în 28 iunie 1940, când Arma-
ta Roșie a invadat Chișinăul, iar bandele de activiști
din rândurile foștilor ilegaliști au distrus-o ca pe
multe alte vestigii românești. Ca până la urmă să se
ajungă și la mutilarea Casei lui Șmakov, care păstra
încă vii misterele unor începuturi revoluționare...
Din programul politic al acestei grupări naționale
care-și propunea fondarea unui Partid Național De-
mocrat din Basarabean, program publicat, în 1906,
la Chișinău, sub forma unei broșuri (subsemnatul
am găsit-o într-un anticariat din București) și dis-
cutat în clădirea din str.  Armenească  30, reiese că
anume aici a și fost rostită public pentru prima oară,
probabil de către Constantin Stere, sintagma deveni-
tă ulterior celebră – Sfatul Țării. Este ceea ce am nu-
mit „misterul Casei Șmacov”, pe care am căutat să-l
dezlegăm în timp.
Bibliografie
1. Amintiri de Ioan Pelivan. În: Cuvânt Moldove-
nesc, 1931.
2. Popovschi, N. Istoria bisericii din Basara­bia în
veacul al XIX-lea sub ruși. Chişinău: Museum, 2000.
3. Marent, R. Cu moş Ion Co­dreanu, despre Con­
stantin Stere. Amintirile lui Ion Codreanu despre Con­
stantin Stere. În: Viaţa Basarabiei, nr. 4, 1939, p. 33-45.
4. Colesnic, I. Pan Halippa. Apostolul Unirii.
Chișinău: Ulysse, 2006.
5. Ene, Ileana. C. Stere „...într-o țară aservită ca Ba-
sarabia”. În: Manuscriptum, nr. 1-4, 1992, p. 80-85.
6. Stere, C. Singur împotriva tuturor. Chișinău:
Cartier, 2006.
7. Colesnic, I. Un dosar uitat al Istoriei. Pămân-
tenia basarabeană de la Dorpat – prima organizație
națională. Chișinău: Ulysse, 2008.
8. Negru, Gh. Țarismul și mișcarea națională a ro-
mânilor din Basarabia. Chișinău: Prut Internațional,
2000.
9. Către țăranii moldoveni din Basarabia. Chișinău,
1906.
 DIN ACTIVITATEA SIGURANȚEI ROMÂNE DIN BASARABIA
IMEDIAT DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918
După unirea Basarabiei la Regatul României (27
martie 1918), activitatea Ministerului de Interne al
României a fost extinsă treptat în regiunea dintre
Prut şi Nistru. Iniţial, s-a constituit un Subinspecto-
rat General al Siguranţei Statului cu sediul la Chi-
şinău, care va deveni ulterior Inspectorat1. Misiunea
lui era, ca prin organele din subordine, să asigure or-
dinea internă, să prevină actele teroriste, să contra-
careze acţiunile spionajului inamic, a propagandei
iredentiste şi de subminare a siguranţei statului ro-
mân2 . Subinspectoratul se afla în subordinea Direc-
ţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale de la Bucureşti
(din punctul de vedere al sarcinilor şi atribuţiilor) şi
a Directoratului de Interne al Basarabiei (din punct
de vedere administrativ), ultimul în scurt timp va fi
desfiinţat3. Pentru adaptarea Ministerului de Inter-
ne la realităţile de după Marea Unire şi organizarea
uniformă a structurilor afacerilor interne pentru în-
tregul teritoriu al României, la 22 iunie 1919 a avut
loc reorganizarea lui reorganizare . Oficial, în această
zi, structurile Ministerului s-au extins asupra între-
gului teritoriu al României Mari4.
Cel care a organizat şi a con­dus Siguranţa din Ba-
sarabia după Unire a fost Romulus P. Voinescu5. Din
1919, şef al Siguranţei basarabene a devenit Dumitru
Zahiu, care prin acţiunile sale a consolidat instituţia
Siguranţei basarabene. Din 1920 postul a fost ocu-
pat de către basarabeanul Zaharia (Zinovie) Husă-
rescu, iar din anul 1930 până la cedarea Basarabiei
din iunie 1940, de către Constantin Maimuca6.
1
V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne.
Vol. I. 1921-1944, Editura Ministerului de Interne, Bucu-
reşti, p. 133.
2
Ibidem, p. 151.
3
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare –
A.N.R.M.), Fond 680, inv. 1, dosar 2055, fila 23.
4
Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne, 149.
5
M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politi-
că. Dicţionar alfabetic. Ed. Elion, Bucureşti, 2003, pp. 301-
302.
6
Zaharia Husărescu şi Constantin Maimuca, după activita-
tea la conducerea Siguranţei din Basarabia, au lăsat posteri­
tăţii lucrări excepţionale despre problemele de sigu­ranţă
na­ţională din Basarabia interbelică: Zinovie Husă­rescu,
Mi­şcarea subversivă în Basarabia. Atelierele Imprimeriei
Statului, Chişinău, 1925, republicată în Suferinţele Basa-
– 46 –
Pavel MORARU
Sediul Inspectoratului Siguranţei Generale a Ba-
sarabiei se afla într-un edificiu din imediata apro-
piere a intersecţiei străzilor actuale Alexei Şciusev
şi Tighina, imobil care, printr-o decizie a Primăriei
Municipiului Chişinău din 2003, urma să fie demo-
lat în legătură cu planurile de reconstrucţie a acestui
raion al oraşului.
Subdiviziuni ale Siguranţei (brigăzi şi servicii) au
fost instalate în toate reședințele de judeţ din Basa-
rabia şi în zonele vulnerabile din punctul de vedere
al ordinii publice şi al siguranţei statului (aflate la
graniţa de stat; populate preponderent de etnici mi-
noritari refractari noii autorităţi) – la Hotin, Bălţi,
Soroca, Orhei, Tighina, Lăpuşna, Cetatea Albă, Is-
mail, Cahul, Reni, Bolgrad, Chilia Nouă, Vâlcov,
Leova şi Chişinău. Atât brigăzile, cât şi serviciile de
siguranţă dispuneau de o vastă reţea de agenţi secreţi
şi informatori, recrutaţi din diverse medii, indispen-
sabili realizării misiunilor informative şi contrain-
formative. Aceştia culegeau informaţii şi le prezentau
sub formă de note informative, scrise de obicei cu
creionul pe o jumătate de coală de hârtie în limba ro-
mână sau rusă (traduse apoi de un translator special,
care exista la fiecare brigadă de siguranţă). De multe
ori, aşa după cum vedem în documentele de arhivă,
textul notelor conţinea multe greşeli ortografice şi de
exprimare. Unele note erau semnate de informatori
cu numele conspirativ sau cu cel real.
În baza informaţiilor obținute de reţeaua de
agenţi şi informatori, erau întocmite note informa-
tive asupra diverselor probleme legate de siguranţa
statului, erau semnalaţi şi ţinuţi sub supraveghere
indivizii suspecţi şi periculoşi, se făceau descinderi
şi arestări etc. Notele informative constituiau re-
zultatul activităţii agenturii şi a subdiviziunilor Si-
guranţei şi erau înaintate pe scară ierarhică pentru
informarea factorilor de decizie7.
rabiei şi răpirile ruseşti. Antologie, ediţie îngrijită, note şi
comentarii de Fl. Rotaru. Ed. Semne, Bucureşti, 1996, pp.
233-350; Constantin Maimuca, Tehnica şi tactica comunis-
tă, cu 14 scheme în text. Monitorul Oficial şi Imprimeri-
ile Statului, Imprimeria Chişinău, 1936, reeditată în 2011
într-un tiraj de 100 ex. la Oradea.
7
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 18, passim.
 Obiectivul general al organelor Siguranţei era
prevenirea şi combaterea acţiunilor de subminare
a autorităţii statului. Pentru asta erau identificaţi
factorii interni şi externi de instabilitate, riscurile,
ameninţările şi vulnerabilităţile, în vederea asigură-
rii unui climat favorabil pentru dezvoltarea Basara-
biei. Printre problemele urmărite erau: ameninţarea
comunistă (cu acţiunile de propagandă şi terorism),
iredentismul, spionajul străin, manifestările împo-
triva autorităţii statului şi a regimului constituţional
etc. Potrivit dreptului poliţienesc din epocă, prin
„siguranţa statului” se înţelegea „starea de echilibru
neîndoielnic, din punct de vedere politic, juridic şi
economic, şi al forţei publice de care dispunea statul,
în raport cu situaţia şi atitudinea adversarilor săi şi
starea de superioritate certă, din acelaşi punct de ve-
dere, faţă de adversarii săi din interior, stare care se
reflectă într-un sentiment de linişte şi încredere ge-
nerală”. Noţiunea de „siguranţa exterioară a statului”
era utilizată în privinţa adversarilor din afara grani-
ţelor statului respectiv. Siguranţa internă era asigu-
rată de Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi
Parchet, iar siguranţa externă a statului intra în com-
petenţele Ministerului de Externe (prin diplomaţi şi
ataşaţi militari) şi organele de informaţii ale Guver-
nului şi ale Armatei8.
În primii ani de după Marea Unire, în Basarabia
a existat o categorie de persoane ale căror viziuni,
posibile misiuni, poziţii trebuiau clarificate de către
organele Siguranţei. Printre ele erau persoane care au
luptat în armatele lui A. Denikin sau S. Petliura, care
aveau rude în stânga Nistrului (la Odessa) şi mergeau
des acolo sau persoanele cu cetăţenie străină – rusă,
ucraineană, germană, franceză etc.
Studiul documentelor de arhivă ne-a permis să
constatăm că, pentru orice persoană, implicată di-
rect sau indirect în vreun caz de spionaj, de propa-
gandă subversivă, de subminare a autorităţii statului
etc., se întocmea un dosar-fişă (cu copia raportului
privind cazul respectiv), depus în arhiva serviciului,
care ulterior, uşura munca de căutare şi descoperire
a altor cazuri. Spre exemplu, într-un caz de spionaj
erau descoperite trei persoane. Lor li se făcea câte un
dosar pentru arhivă. Dacă ulterior, unul dintre cei
trei era descoperit într-un alt caz (spre exemplu, de
propagandă), se făceau, pe baza dosarului din arhivă,
conexiunile şi se putea descoperi întreaga reţea. Per-
soanele bănuite erau mai întâi verificate în acea ar-
Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne,
8 12
295-296.
– 47 –
hivă-cartotecă. Multe dintre persoanele cercetate de
organele Siguranţei erau verificate şi în baza vechilor
fişe, primite de la organele de siguranţă ale Imperiu-
lui Rus9.
După cum am menţionat şi mai sus, organele
Siguranţei erau cu ochii pe persoanele cu cetăţenie
străină, fără cetăţenie, străine de localitate, persoa-
nele care au trecut ilegal graniţa în România sau
călătoreau mult prin ţară şi aveau ieşiri în străinăta-
te, mai ales la est de Nistru. De cele mai multe ori,
cercetările au arătat că persoanele bănuite (în urma
semnalărilor făcute de către informatori) nu erau
ostile statului român şi nu desfăşurau activităţi sub-
versive, aveau cazierul curat şi se deplasau în interes
de familie sau din cauza evenimentelor din stânga
Nistrului. Spre exemplu, unii doreau să se stabilească
legal cu traiul la Odessa, dar, din cauza situației de
acolo, au revenit în Basarabia. Obligaţia Siguranţei
era să le cerceteze şi nicio semnalare sau bănuială nu
era trecută cu vederea.
La 7 noiembrie 1919, informatorul „Gh. P.” adu-
cea la cunoştinţă că, în urmă cu câteva zile, la Clubul
de Adunare Publică a avut loc un banchet de adio cu
ocazia plecării din Basarabia în Polonia a lui Rod-
zievici, fost preşedinte al Clubului şi fost judecător
de instrucţie la Chişinău în timpul Imperiului Rus.
În discursul pe care l-a ţinut, Rodzievici ar fi spus:
„Domnilor, eu părăsesc scumpa mea Basarabie, unde
am trăit mulţi ani ca funcţionar rus, şi plec în patria
mea (Polonia) cu mare speranţă că nu este departe
acel moment când Basarabia va fi rusească şi eu sunt
sigur că voi [re]veni aici cum am fost şi înainte func-
ţionar rus”10. La 8 noiembrie 1919, i s-a cerut Brigăzii
de Siguranţă Chişinău să verifice această informa-
ţie11 şi la 23 noiembrie ea a confirmat veridicitatea
celor semnalate. Dar Rodzievici nu a putut fi intero-
gat, deoarece deja părăsise teritoriul Basarabiei12 .
În vizorul organelor de siguranţă a intrat şi Ioan
Gh. Vizitiu. Un informator semnala că, „acum câte-
va zile”, a revenit de la Odessa un oarecare Evghenii
Vizitiu, care a activat în biroul de contrainformaţii
al armatei ruse de sub comanda generalului Dmitrii
Şcerbaciov13. În urma măsurilor de identificare a
lui Evghenii Vizitiu, s-a constatat că în realitate era
9
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3167, fila 166 verso.
10
Ibidem, fila 53.
11
Ibidem, fila 52.
Ibidem, fila 59.
13
Ibidem, filele 99-100.
vorba despre Ioan Vizitiu din Chişinău14. El a ur-
mat Şcoala Comercială din Chişinău şi a lucrat la
Banca Rusă de Comerţ şi Export. Cunoştea limbile
rusă, română, franceză şi poloneză. A făcut armata la
Brigada 14 Artilerie rusă, cu gradul de soldat, aflân-
du-se în anii 1914-1917 pe frontul austriac. Apoi a
fost sublocotenent în armata lui S. Petliura. A trecut
fraudulos frontiera fără acte în România la 7 februa-
rie 1920, pe la Chiţcani. Pentru această faptă a fost
judecat şi condamnat de Curtea Marţială Chişinău
la plata a 50 de lei amendă şi 10 lei cheltuieli de ju-
decată. După ce a revenit în Basarabia, s-a angajat la
Biroul Militar Francez din Chişinău (str. Kiev 41)15.
Serviciul Siguranţei al Prefecturii Poliţiei Chişinău a
cercetat situaţia lui I.  Vizitiu şi la 27 martie 1920 a
prezentat un referat cu rezultatele obţinute: „În ca-
ziere nu este urmărit, totuşi avem informaţiuni că
nu este cinstit, pentru care [motiv] suntem de păre-
re a fi supravegheat de aproape, întrucât duce o viaţă
destrăbălată, unde înserează acolo doarme şi e o fire
uşuratică”16. După o perioadă de supraveghere a lui
Ioan Vizitiu, la 19 aprilie 1923, Inspectoratul Gene-
ral de Siguranţă Basarabia raporta: „A fost ţinut în
supraveghere, ca fiind suspect, însă din supraveghere
nu s-a constatat nimic în sarcina sa”17.
La 13 februarie 1920, un informator aducea la
cunoştinţă că, în magazinul de bijuterii din Chişi-
nău al lui Johan I. Schlichenmeier, se adunau „zilnic”
foşti ofiţeri din armata rusă, foşti funcţionari ruşi şi
„toţi proprietarii care sunt contra Românilor” pen-
tru a face „politică contra României”. Informatorul
adăuga că Johan I. Schlichenmeier avea doi cumnaţi
– unul era ofiţer în Armata Roşie, iar altul era stabi-
lit la Odessa, cu care ţinea legătura prin Consulatul
Franţei18. Imediat a fost verificat cazierul acestuia,
stabilindu-se că nu avea dosar19, iar rezultatele cer-
cetărilor au fost prezentate de Brigada de Siguranţă
Chişinău în data de 30 aprilie 1920. Într-adevăr, Jo-
han I. Schlichenmeier era proprietar al unui magazin
de ceasuri şi bijuterii din Chişinău. Se confirmase
faptul că, „în toate ocaziunile critică ad[ministra]
ţia română şi se vede în strânse legături cu diferite
persoane din localitate, care sunt suspecte, ca fiind
cunoscute că nutresc sentimente antiromâne”. Supra-
14
Ibidem, filele 94-97.
15
Ibidem, fila 91-92 verso.
16
Ibidem, fila filele 97-98 verso.
17
Ibidem, fila 101 verso.
18
Ibidem, fila 104.
19
Ibidem, filele 103, 106.
– 48 –
vegherea lui urma să continue „până vom avea posi-
bilitatea să culegem probe materiale contra sa”20.
La 15 martie 1920, agentul Gheorghe Turtureanu
de la Serviciul Subinspectoratului de Siguranţă Chi-
şinău aducea la cunoştinţă că Dumitru Isac Crasna-
jan din Chişinău, de etnie rusă, mecanic de profesie,
„n-are din cauza răului său obicei ca băutor (beţiv),
nici un serviciu statornic, ci e numai din când în
când chemat pe la unii fabricanţi din localitate spre
a face oarecari reparaţiuni”. Agentul Turtureanu
menţiona că „se zice” că Dumitru Isac Crasnajan
împreună cu fiii săi au „oarecari legături” cu fiul său
Alexandru, aflat peste Nistru, făceau spionaj mili-
tar şi propagandă comunistă. În anul 1918, când a
venit armata română în Basarabia familia Crasna-
jan se afla la Tiraspol. De acolo a revenit la Chişi-
nău, iar acum avea de gând din nou să plece peste
Nistru21. Situaţia familiei Crasnajan a fost verifica-
tă şi de agentul Udrea, de la acelaşi Subinspectorat
de Siguranţă, care avea informaţia că membrii ei ar
desfăşura activităţi de spionaj în favoarea bolşevici-
lor şi, în schimb, „primesc banii necesari traiului de
la bolşevici”, căci „n-au ocupaţii nici unul”22 . Un alt
agent aducea la cunoştinţă că informaţiile furnizate
până acum nu corespundeau întru totul realităţii.
Dumitru Isac Crasnajan lucra mecanic la o fabrică
de rachiu, iar doi fii îi erau ajutori. Bănuiala că cei
doi fii plecau cu alţi doi prieteni de-ai lor în oraş pen-
tru activităţi de spionaj nu s-a confirmat. Ei mergeau
să citească la biblioteca orăşenească, după care mer-
geau pe la casele lor. Astfel, conchidea agentul, „după
părerea mea, nu există nici un pericol cu susnumitul
individ”23.
La 4 mai 1920, comisarul D. I. Blându, şeful Bri-
găzii de Siguranţă Chişinău, a raportat că, în urma
cercetărilor făcute în teren, s-a putut stabili că Du-
mitru Isac Crasnajan, de 54 de ani, de etnie rusă, era
văduv şi avea patru copii, cu vârste cuprinse între 16
şi 24 de ani. Comisarul Blându sublinia că „nu s-a
putut stabili nimic compromiţător în sarcina sa şi
m-am convins că este un om straşnic sărac şi simplu,
care prin felul său nu poate fi periculos siguranţei
publice”24.
La 6 decembrie 1919, Serviciul Siguranţei al Pre-
fecturii Poliţiei Chişinău aducea la cunoştinţă că
20
Ibidem, filele 106-107 verso.
21
Ibidem, fila 194-194 verso.
22
Ibidem, fila 195-195 verso.
23
Ibidem, fila 196.
24
Ibidem, fila 192-192 verso.
„avem pozitive informaţiuni” că profesorul univer-
sitar Vladimir Tverdohlebov era preşedintele Co-
mitetului pentru Salvarea Basarabiei. El a plecat din
Basarabia în luna martie 1918, la Chişinău aflându-se
fratele său Serghei – „un om bolnăvicios acum”, care
„de mult timp trăieşte retras şi nu s-a mai observat
nimic suspect asupra lui”25. Vladimir Tverdohlebov
se afla la Odessa, unde se găsea şi Comitetul pentru
Salvarea Basarabiei. Acolo, în toamna anului 1919, el
a acordat un interviu ziarului „Odesskie novosti”, în
care şi-a exprimat credinţa că Basarabia va fi salvată
de sub jugul românesc. El spunea că, în cadrul Co-
mitetului, starea de spirit era bună, având în vedere
ştirile favorabile primite de la Conferinţa de Pace de
la Paris. Speranţe mari erau legate şi de Armata Vo-
luntarilor (din sudul Rusiei, parte a Armatei Albe),
care considera Basarabia ca fiind parte integrantă a
Rusiei. Tverdohlebov mai spunea în acest interviu că
„în cel mai scurt timp” se vor organiza un şir de în-
truniri, la care vor participa „cele mai marcante per-
sonalităţi politice”. De asemenea, în „câteva zile” va
pleca la Rostov un delegat al Comitetului pentru a-i
prezenta în scris generalului A. Denikin problemele
legate de Basarabia. Una dintre acestea era situaţia
„funcţionarilor şi profesorilor basarabeni, rămaşi
fără slujbă şi îndurând cea mai mare lipsă”. Mulţi
dintre ei „literalmente n-au ce mânca”26.
Brigada de Siguranţă Chişinău ştia despre Vladi-
mir Tverdohlebov (informaţii raportate la 12 octom-
brie 1920) că în martie 1918 s-a stabilit la Odessa
pentru a face propagandă în vederea recuperării
Basarabiei, fiind la conducerea Comitetului pentru
Salvarea Basarabiei. La Chişinău avea proprietăţi, pe
care le-a lăsat în grija fratelui său Serghei. Acesta era
fost funcţionar la Tribunalul din Chişinău. Timp
îndelungat, cei doi fraţi au menţinut legătura. Ser-
ghei cunoştea limba franceză şi ţinea lecţii particu-
lare. Nu se putea angaja în vreun serviciu, deoarece
„nu inspiră încredere” şi avea „sentimente antiromâ-
ne şi insultă pe români”. Soţia lui vindea lumânări,
chibrituri etc. În urma primirii acestor informaţii,
Subinspectoratul General al Siguranţei din Basara-
bia a dispus ca supravegherea lui Serghei Tverdohle-
bov să continue27. Putem presupune că, în privinţa
lui nu s-a putut stabili nimic compromiţător, având
în vedere că, la 2 ianuarie 1924, Prefectura Poliţiei
Chişinău informa că, la 26 decembrie 1923, i s-a eli-
25
Ibidem, fila 237-237 verso.
26
Ibidem, fila 238-238 verso.
27
Ibidem, fila 239-240 verso.
– 49 –
berat lui Vladimir Tverdohleb un paşaport pentru a
se putea deplasa în Cehoslovacia la tratament28.
Aceste câteva cazuri de mai sus (dintr-un şir foar-
te lung) demonstrează că organele Siguranţei dădeau
dovadă de multă vigilenţă şi activau intens în inte-
resul liniştii, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Persoanele bănuite erau supravegheate fără a fi supu-
se unor abuzuri sau represiunii din partea organelor
Siguranţei.
Pentru unii basarabeni, care nu prezentau un pe-
ricol pentru siguranţa statului, organele poliţieneşti
dădeau avize favorabile în vederea refugierii famili-
ilor lor din Rusia în România. Spre exemplu, la 25
ianuarie 1921, Serviciul Poliţiilor din cadrul Direc-
toratului de Interne din Basarabia a intervenit la
Subinspectoratul General al Siguranţei din Basara-
bia pentru a i se da curs solicitării lui Savva A. Carra
de a permite intrarea în ţară a fiicei sale, a soţului ei,
a celor doi copii şi a soacrei, refugiaţi de la Odessa la
Sofia (Bulgaria) din cauza bolşevicilor. Era sublini-
at faptul că „atât petiţionarul, cât şi fiica şi ginerele
său sunt persoane onorabile, bine cunoscute de noi şi
intrarea lor în ţară nu ar periclita ordinea şi siguran-
ţa Statului”29. Savva Carra era născut în Basarabia,
era domiciliat în oraşul Tighina şi avea proprietăţi
în judeţul Tighina. Până în anul 1920 a fost preşe-
dinte al Zemstvei judeţului Tighina30. La 12 martie
1921, Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale i-a
solicitat Subinspectoratului General al Siguranţei
din Basarabia avizul în legătură cu solicitarea lui
Savva Carra. De la Chişinău a venit răspunsul că
„nu avem nimic de obiectat contra venirii în ţară a
numiţilor”31.
Procedura eliberării unui asemenea aviz era ur-
mătoarea: după ce era depusă cererea respectivă la
Directoratul de Interne din Basarabia, Directoratul
intervenea la Subinspectoratul General al Siguranţei
din Basarabia pentru soluţionare32 . Subinspectora-
tul, la rândul său, cerea brigăzii de siguranţă din ju-
deţul în care era domiciliat solicitantul să-l verifice
în privinţa loialităţii faţă de statul român33. Apoi
referatul brigăzii, cu avizul pozitiv sau negativ era
trimis la Subinspectoratul General al Siguranţei din
Basarabia34. Situaţia era raportată la Bucureşti, la Di-
28
Ibidem, fila 241.
29
Ibidem, fila 269.
30
Ibidem, filele 264, 268.
31
Ibidem, fila 279-279 verso.
32
Ibidem, filele 263-263 verso, 269.
33
Ibidem, fila 266.
34
Ibidem, fila 262-262 verso.
recţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale35, care dădea
avizul final.
Mulţi funcţionari care nu ştiau limba română
sau care refuzau să depună jurământul de credinţă
preferau să plece peste Nistru, în special la Odessa.
Dar existau şi dispoziţii privind expulzarea celor
care refuzau să depună jurământ de credinţă statu-
lui român36.
Deseori, în cazul celor care subminau autoritatea
statului, nu s-a procedat la trimiterea lor în judeca-
tă, ci la expulzarea lor din România. Aşa, la 28 oc-
tombrie 1918, Directoratul de Interne al Basarabiei
i-a ordonat Prefecturii Poliţiei Chişinău să ia măsuri
pentru expulzarea din ţară a unui şir de activişti po-
litici, printre care Vasile Curdinovschi, Arcadie Os-
nialevschi, Ivan Crivorucov, Gheorghe Ponomariov,
Mihail Starenichii ş.a.37. Era vorba de opt persoane
expulzate în toamna anului 1918 (în baza ordinului
Directoratului de Interne nr. 2.500 din 28 octom-
brie 1918), pentru că au „lucrat făţiş contra interese-
lor, ce tindeau la unirea deplină a Basarabiei cu ţara
mamă”. Romulus Voinescu, „pe atunci Consilier
Tehnic Administrativ, studiind afacerea, în acord cu
Dl. I. Costin (şeful Directoratului de Interne al Ba-
sarabiei – n.n.), au hotărât expulzarea lor”38. Printre
persoanele în cauză erau unii care au fost deputaţi în
Sfatul Ţării şi s-au opus Unirii, fapt pentru care s-a
dispus expulzarea lor. Adevărul este că aceştia ori au
intrat fraudulos în Basarabia39, ori aveau altă cetăţe-
nie (spre exemplu, ucraineană). Organele de drept ac-
ţionau în baza Deciziei nr. 7 din 17 decembrie 1918
a ministrului delegat pentru Basarabia: persoanele
care desfăşurau activităţi periculoase siguranţei sta-
tului erau trimise în judecata curţilor marţiale, iar
cetăţenii străini care desfăşurau asemenea activităţi
erau condamnaţi sau expulzaţi din ţară40.
Existau informaţii că mulţi dintre cei plecaţi
sau expulzaţi peste Nistru, din cauza evenimentelor
politico-militare din Rusia, doreau să revină în Ba-
sarabia. La 9 ianuarie 1920, Siguranţa basarabeană
raporta la Bucureşti că informatorii reveniţi de pes-
te Nistru au constatat că „armata voluntară (rusă –
n.n.) se retrage în grabă spre Odessa, unde se îmbarcă
pe vapoare, pentru Novorossiisk”. Pentru a facilita
35
Ibidem, fila 270.
36
Ibidem, fila 202.
37
Ibidem, fila 48.
38
Ibidem, fila 26.
39
Ibidem, fila 30 verso.
40
Ibidem, dosar 3194, fila 65.
– 50 –
retragerea militarilor, civililor li s-a interzis să circu-
le pe căile ferate. „De două zile a început evacuarea
arhivelor din Tiraspol”. Liderii denikişti considerau
„situaţia Odessei ca disperată”. Din Odessa la Novo-
rossiisk se evacuau în cea mai mare grabă depozite-
le militare. Evacuarea se făcea inclusiv cu vapoarele
aliaţilor. Civilii care, din considerente politice, nu
puteau rămâne la Odessa urmau să fie evacuaţi cu
vapoarele aliaţilor la Constantinopol41.
Tot atunci, şeful Brigăzii de Siguranţă Cetatea
Albă informa că, „deşi nu ne-a sosit încă trimisul
nostru” de peste Nistru, au parvenit ştiri că o parte
din ofiţerii, intelectualii şi marii proprietari basa-
rabeni stabiliţi în Ucraina (în special, la Odessa), se
pregăteau să se refugieze din calea bolşevicilor în Ba-
sarabia. Ei susţineau că vor încerca să treacă în Basa-
rabia chiar dacă vor fi întâmpinaţi cu focuri de către
grănicerii români, „numai să nu rămână în haosul
produs de mişcările bolşevicilor”. Ei erau dispuşi să
vină în Basarabia chiar dacă bolşevicii nu ajungeau
la Odessa, deoarece nesiguranţa vieţii era foarte
mare. Se așteptau că şi trupele lui A. Denikin se vor
transforma în bande de jefuitori şi „cu aceasta se va
da semnalul sfârşitului acţiunii lui Denikin”. Sosirea
aproape zilnică la Ovidiopol (aflat vizavi de Cetatea
Albă, peste Limanul Nistrului) a persoanelor dintre
cele arătate mai sus demonstra intenţia lor de a reve-
ni în Basarabia, precum şi faptul cât de grea era situ-
aţia politico-militară dincolo de Nistru42 .
La 10 ianuarie 1920, Z. Husărescu informa tele-
grafic organele superioare despre situaţia din stânga
Nistrului. El scria că, de la un informator revenit
din Jmerinka şi Moghilev, a aflat că printre trupele
bolşevice care au înfrânt armata galiţiană a lui De-
nikin şi care înaintau în direcţia Moghilev se găseau
regimentele I şi II basarabene, organizate în primă-
vara anului 1919 la Moghilev de Comitetul pentru
Salvarea Basarabiei din „răsculaţii” din judeţul Ho-
tin şi alţi refugiaţi basarabeni, cu concursul lui Kri-
vorukov şi Ţiganenco. Toţi aceşti refugiaţi, în luna
august 1919, s-au retras spre Moscova împreună cu
trupele bolşevice. Alături de cele două regimente ba-
sarabene, era regimentul III internaţional, alcătuit
„din mulţi” dezertori români43.
În aceeaşi zi, Z. Husărescu revenea cu o nouă
telegramă în care informa despre situaţia de peste
Nistru: trupele bolşevice au sosit la Jmerinka, având
41
Ibidem, fila 32-32 verso.
42
Ibidem, fila 38.
43
Ibidem, fila 52-52 verso.
intenţia să înainteze spre Nistru. De la acelaşi infor-
mator s-au putut afla numele agenţilor propagan-
dişti care urmau să fie trimişi în Basarabia. Organele
Siguranţei şi ale Jandarmeriei au luat măsuri pentru
identificarea şi arestarea lor44.
Aşadar, în primii ani după Marea Unire situaţia
din Basarabia din punctul de vedere al siguranţei
şi ordinii publice era destul de complicată. În afara
ameninţărilor externe (de peste Nistru, venite din
44
Ibidem, fila 53-53 verso.
– 51 –
partea bolşevicilor, a ruşilor şi a ucrainenilor), în Ba-
sarabia au existat suficiente vulnerabilităţi şi pericole.
Pentru a preveni acțiunile de propagandă antiromâ-
nească, de spionaj şi terorism, organele Siguranţei au
reacţionat prompt la fiecare sesizare. Orice informa-
ţie de interes era verificată, iar persoanele bănuite
erau atent supravegheate. Nu s-a procedat la repre-
siuni pe baza denunţurilor sau a suspiciunilor, fiind
respectat cadrul juridic de atunci.
 Geograful francez Emmanuel de Martonne
în Chişinăul anului 1919

Vasile-George URSU

Hotărârea Sfatului Ţării din data de 27 martie/9

aprilie 1918, prin care se hotăra unirea necon­di­
ționată a Basarabiei cu Regatul României, a re­pre­
zentat unul dintre actele de curaj decizional pentr­u
întreaga regiune europeană și a fost urmat de mai
multe manifestări de acest fel ale micilor sau marilor
grupuri etnice din fostele mari imperii. Decizia a fost
luată de majoritatea membrilor prezenți în adunarea
constituantă cu o proporție faptică de 68,81, printr-o
proclamație ce prevedea din primele rânduri:
Republica Democratică Moldovenească (Basa- Clădirea Sfatului Ţării
rabia), în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Marea Sursă: Colecţia de fotografii – Muzeul Virtual al Unirii (accesat la
03.02.2019), https://www.mvu.ro/index.php/product/palatul-sfatului-
Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia tarii-din-chisinau-1920
acum o sută și mai bine de ani din trupul Moldovei,
în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam,
al deputaților din Sfatul Țării și asentimentul en-
pe baza principiului ca noroadele singure să-și ho-
tuziast al întregului popor din Republica Moldove-
tărască soarta, de azi înainte și pentru totdeauna se
nească.3
unește cu mama sa România.2
După proclamarea unirii, prim-ministrul Regatu-
Sfatul Țării, acest organism reprezentativ al tutu-
lui României, Alexandru Marghiloman (1854-1925),
ror grupurilor etnice basarabene, funcţiona asemeni