IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI

ediția a V-a
 Seria
Istorii și Documente Necunoscute – IDN
Culegere de studii
C8

IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
Ediția a V-a
Chișinău – 2020

Coordonatorul seriei:
Sergiu Musteață

Lucrarea este publicată cu sprijinul financiar al Direcției Cultură

a Primăriei Municipiului Chișinău, al Grupului Civic pentru Patrimoniu
Cultural și al Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova.
Finanțatorii nu poartă răspundere pentru conținutul lucrării.
IdentităȚile Chişinăului
Ediția a V-a

ORAȘUL INTERBELIC
Materialele Conferinței Internaționale
„Identităţile Chişinăului. Orașul interbelic”, ediția a V-a,
1-2 noiembrie 2018, Chişinău, Republica Moldova

Chișinău – 2020
 Coordonatorii volumului:
Sergiu Musteață
Alexandru Corduneanu

Redactare: Lilia Toma

Coperta și prelucrarea imaginilor: Mihai Bacinschi

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

„Identităţile Chişinăului. Oraşul interbelic”, conferinţă internaţională (5 ; 2018 ; Chişinău).
Identităţile Chişinăului. Oraşul interbelic : Materialele Conferinţei Internaţionale, Ediţia a 5-a, 1-2 noiembrie 2018,
Chişinău, Republica Moldova / coord.: Sergiu Musteaţă, Alexandru Corduneanu. – Chişinău : Arc, 2020
(Tipogr. „Bons Offices”). – 284 p. : fig., fot. – (Seria : „Istorii şi Documente Necunoscute – IDN” : Culegere de studii ;
C 8 / coord.: Sergiu Musteaţă, ISBN 978-9975-61-871-7).
Texte : lb. rom., engl., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. şi în subsol. – Apare cu sprijinul financiar
al Dir. Cultură a Primăriei Mun. Chişinău, al Grupului Civic pentru Patrimoniu Cultural şi al Asoc. Naţ.
a Tinerilor Istorici din Moldova. – 200 ex.
ISBN 978-9975-0-0338-4.
94(478-25)(082)=135.1=111=161.1
I-34
 Cuprins

Introducere (Sergiu MUSTEAȚĂ, Alexandru CORDUNEANU) ...................................................................... 7

Dinu POȘTARENCU, Chişinăul în timpul evenimentelor social-politice din 1917 ......................................... 9

Theodor CODREANU, Constantin Stere și Marea Unire .............................................................................. 29
Iurie Colesnic, Misterele Casei lui Șmakov ................................................................................................. 37
Pavel MORARU, Din activitatea Siguranței române din Basarabia imediat după Marea Unire din 1918 ..... 46
Vasile-George URSU, Geograful francez Emmanuel de Martonne în Chişinăul anului 1919 ....................... 52
Alexandru BURLACU, Mișcarea generaționistă în Basarabia interbelică ....................................................... 65
Maria ȘLEAHTIȚCHI, Nicolai Costenco în Chișinăul interbelic ................................................................... 72
Aliona GRATI, Mitopoetica oraşului Chişinău (dosarul vizitatorilor de la începutul secolului al XX-lea) ..... 78
Nina CORCINSCHI, Chișinăul lui Alexandru Robot .................................................................................... 96
Diana VRABIE, Chișinăul și chișinăuienii în presa românească interbelică ..................................................101
Mihaela TOADER, Reflecții din presa bucureșteană despre Chișinăul interbelic (1918-1940) ....................108
Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC, George ENACHE, Chișinăul interbelic în memoriile
secretarului Mitropoliei Basarabiei, prof. Constantin N. Tomescu .............................................................114
Tamara NESTEROV, Istoria clădirii Teatrului „Mihai Eminescu” ................................................................120
Andrei VATAMANIUC, Așteptându-l pe… Doicescu ....................................................................................129
Aurelian DĂNILĂ, Enescu și cultura muzicală în Chișinăul interbelic .........................................................138
Dumitru OLĂRESCU, Maria Cebotari – superstar al filmului muzical european.......................................142
Tudor STAVILĂ, Pictori basarabeni în Europa și Acasă ................................................................................151
Natalia PROCOP, Revitalizarea Şcolii Serale de Desen din Chișinău............................................................167
Gheorghe PALADE, Mihai URSU, Expoziția Generală din 1925 de la Chișinău ..................................172
Анатолий ГОРДЕЕВ, Межвоенный период. Последние дни Старого центра ..........................................184
Bo Larsson, Inter-war urban environment and culture – doomed to be crushed few years later –
to be found again. Comparisons between Chişinău, Černivci (Cernăuţi), L’viv (Lwów)
and Wrocław (Breslau), affected by similar fates. .......................................................................................193
Наталия ЮРЧЕНКО, Щусев и Кишинев. Неосуществленные замыслы ..................................................219
Olga GARUSOVA, „Vreau să cred că istoria culturii nu va uita nici de actorul basarabean.”
(Despre teatrul rus din Basarabia interbelică) ............................................................................................226

–5–
Mihail CHILARU, Aspecte ale extremismului de dreapta în Chișinăul interbelic .........................................233
Ivan DUMINICA, Bulgarii Chișinăului interbelic (1918–1940) ................................................................241
Lidia PRISAC, Exproprierea Ogrăzii Armenești din Chișinău (1922–1932) ...............................................250
Iulian GHERCĂ, Aspecte privitoare la comunitatea catolică din Chișinău în perioada interbelică ..............261

Note despre Chișinăul interbelic

Dinu POȘTARENCU, Reuniunea de la Chişinău a parlamentarilor de pe ambele maluri ale Prutului
(30 septembrie 1918) ..................................................................................................................................269
Dinu POȘTARENCU, Alexandru TOMȘA, Prima atestare a fotbalului în Chişinău................................272
Chișinăul interbelic la 1938 (Enciclopedia României) .....................................................................................274

În loc de postfață
„Itaca mea – Ch-ău fie-i numele!”, în dialog cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun .........................................279
 INTRODUCERE
În anul 2018, cu prilejul centenarului Unirii Ba-
sarabiei cu România și Anului European al Patrimo-
niului, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din
Moldova și Grupul Civic pentru Patrimoniu Cultural,
în parteneriat cu Primăria Municipiului Chișinău și
Muzeul Național de Artă a Moldovei, au organizat o
nouă ediție a Conferinței Internaționale „Identitățile
Chișinăului” – dedicată orașului interbelic. Această
ediție, a cincea, a avut drept obiective:
a) aniversarea centenarului Unirii prin elucidarea
unor aspecte necunoscute sau mai puțin cunoscute ale
istoriei orașului în ideea continuării construcției istori-
ce a Chișinăului interbelic;
b) regăsirea necenzurată a istoriei perioadei carac-
terizate drept renaștere spirituală, socială și econo-
mică atât pentru populația românească, cât și pentru
minoritățile provinciei;
c) promovarea, și pe această cale, a ideii integrării
Chișinăului ca topos cultural în aria geografiei cultu-
rale românești actuale.
Ștefan Ciobanu, în volumul „Chișinăul”, editat de
Comisiunea Monumentelor Istorice, Secția din Basara-
bia, în 1925, accentua că „sub regim rusesc, Chișinăul
nu era din orașele de cultură. Încercările culturale
rusești, în cele mai multe cazuri oficiale, n-au adus în
acest oraș, străin și Rușilor, decât la o parodie de cul-
tură rusească, care se manifestă în partea exterioară a
lucrurilor, în costume europene, într-o limbă pocită,
într-un teatru mediocru, într-o școală moartă, în două-
trei ziare de intrigi provinciale. Nicio lucrare, mai mult
sau mai puțin serioasă în domeniul literar sau științific,
n-a văzut lumina la Chișinău. Și Rușii din centrele cul-
turale adevărate erau în drept să disprețuiască aceas-
tă capitală a Vandeei, cum numeau ei urbea păzită de
Dumnezeu a Chișinăului”.
Din capitală a guberniei Basarabia, cea mai înapo-
iată și mai analfabetă provincie a Imperiului Rus (doar
2 românce și 11 români din 100 cunoșteau carte), fără
nicio librărie sau bibliotecă publică de carte româneas-
că la 1917, Chișinăul perioadei interbelice depășește
în mod remarcabil moștenirea țaristă și devine, cu
toate neîmplinirile, ratările și tensiunile vecinătății și
conspirației sovietice, unul dintre marile centre urba-
ne ale României Mari. El este, după București, cel mai
populat oraș al țării, cu o populație de circa 120 de mii
de locuitori și are o viață culturală și economică carac-
terizată drept renaștere națională.
În această perioadă Chișinăul, ca și întreaga regiu-
ne, a beneficiat de tot concursul oamenilor de cultură
–7–
din celelalte provincii românești prin întruniri publice,
conferinţe, editare de publicaţii și cărți. Intelectualii
vremii considerau de datoria lor să ajungă la Chișinău.
Imediat după Unire, în 1918, este inaugurată Uni-
versitatea Populară din Chișinău, considerată în epo-
că cea de-a cincea universitate de acest fel a României
după cele din București, Iași, Cluj și Cernăuți. Ulterior
statul român a înființat zeci de biblioteci publice și că-
mine culturale. În noiembrie 1926, la Chișinău se inau-
gurează Facultatea de Teologie a Universității din Iași,
apoi și Facultatea de Științe Agricole (la 9 aprilie 1933,
în ziua celei de-a 15-a aniversări a unirii Basarabiei cu
România), acestea fiind primele centre de învățământ
superior în limba română create vreodată în Basarabia.
Practic, toată infrastructura educațională a Basarabiei
a fost creată în perioada interbelică. La Chișinău, ca în
toată provincia, s-a remarcat activitatea Astrei Basara-
bene, care a aplicat vechile metode de culturalizare și
propagare a ideii naţionale, verificate în Ardeal. Aici a
activat filiala din Basarabia a Institutului Social Român
al lui Dimitrie Gusti, care, spre sfârșitul anilor treizeci,
începuse lucrările asupra unei monografii a orașului.
Or, monumentul de cultură și limbă română al se-
colului XX, poate cel mai important, va rămăne Biblia
de la Chișinău, traducerea integrală a Sfintei Scripturi
în limba română după originalele ebraic şi grec, realiza-
tă de preoţii profesori Gala Galaction (Grigore Pişcu-
lescu) şi Vasile Radu, ambii profesori la Facultatea de
Teologie din Chișinău. Această a doua traducere inte-
grală a Cărții Sfinte în limba română apare la Editura
Fundaţiei Culturale Regale din Bucureşti sub îngriji-
rea profesorului academician Al. Rosetti şi este lansată
în ziua de 10 noiembrie 1938, la împlinirea a 250 de
ani de la tipărirea primei traduceri în limba română,
cunoscută ca Biblia lui Şerban Cantacuzino, numită şi
Biblia de la Bucureşti.
Așa încât, Chișinăul cu peste o sută de instituții de
învățământ (facultăți, conservatoare, licee, gimnazii,
școli) cu predare în limba română, cu câteva zeci bune
de instituții culturale (de la teatrul național la biblio-
teci, cămine culturale, societăți și cluburi sportive), cu
18 biserici ortodoxe în care se liturghisea românește,
cu șase tipografii mari, care asigurau publicarea de
cărți, ziare și reviste în limba română și în limbile
minorităților naționale, cu sute de unități economice
(industrie și comerț, instituții de credit), cu rețele și
instituții edilitare în renovare, cu instituții de sănătate
publică, asistență și prevedere, cu aeroport (deschis în
1921) cu curse regulate și show-uri aviatice, cu stadion
și hipodrom, cu zeci de asociații profesionale (a medici-
lor, a ziariștilor, a scriitorilor etc.), uniuni profesionale
și sindicale și asociații de caritate, acest oraș al „tristeții
noastre basarabene” de cândva se transformă dintr-o
localitate colonială de la periferia unui imperiu într-
un oraș românesc polietnic foarte important în noua
construcție politică, economică şi culturală a țării.
Personalități de marcă ale culturii române, ale vieții
academice și politice românești au condus instituții,
au format elite, au creat fenomene de rezonanță și au
impregnat Chișinăului interbelic un profil național,
cultural și economic cu totul diferit de cel al orașului
„damnat” rusesc.
George Meniuc, exponent al noii generații de inte-
lectuali români ai Chișinăului, evocă astfel noua ima-
gine a orașului de pe Bâcu: „Pe bulevardul Alexandru
cel Bun clacsonează automobilele, trec birjele, bangănă
tramvaiele, iar alături pe trotuarul asfaltat, se preum-
blă publicul [...] Seara, lângă Primărie se adună valuri
de lume. Uniforme elegante de ofițeri, costume negri
de domni, rochii deschise împestrițează mulțimea
dinamică [...] La un colț de stradă se ridică statuia
măreață a lui Ștefan cel Mare și prezența lui dă orașului
o înfățișare voevodală”.
Centenarul Marii Uniri a fost un prilej excepț­ional
pentru a discuta despre rolul jucat de ora­­șul Chișinău
ca topos urban multifuncțional atât în pro­­cesul unirii,
cât și în procesul de integrare a provinciei dintre Prut
și Nistru în viața culturală și economică a României
interbelice.
La lucrările Conferinței, care s-au desfășurat în
perioada 1-2 noiembrie 2018, au participat peste
40 de oameni de cultură, personalități academice,
–8–
economiști, istorici, arhitecți, urbaniști, literați, socio-
logi, specialiști în domeniul patrimoniului cultural din
Republica Moldova, România și alte țări europene. Re-
velarea „orașului ascuns” și „scoaterea din ascundere”
a evenimentelor marcante, a locurilor emblematice și
a personalităților de vază pentru spiritul locului și al
epocii au dat un spor de cauză comunității Chișinăului
în asigurarea continuității culturale prin păstrarea me-
moriei, a patrimoniului, a cunoștințelor colective și în
transmiterea lor către urmași.
Volumul de față întrunește 28 de articole și un ad-
dendum, reflectând diverse aspecte ale Chișină­ului
interbelic, aportul unor personalități la viața orașului
în perioada dintre cele două războaie mondiale, impre-
siile oamenilor de cultură privind viața de fiecare zi a
localității, proiecte și planificări pentru edificii cultu-
rale și sociale, istoria locală a unor miscări social-politi-
ce și multe alte aspecte din viața acelor vremuri.
În numele organizatorilor și partenerilor proiec-
tului nostru aducem sincere mulţumiri tuturor par­
ti­­
cipanților la Conferință și celor care și-au adus
con­tribuţia la apariţia prezentei lucrări.
Gratitudine aparte colegilor de la Direcția Cultu-
ră a Primăriei Municipiului Chișinău, doamnei Stela
Mitruc, șef interimar direcție, și celor de la Muzeul
Național de Artă a Moldovei, în mod special dom-
nului director Tudor Zbârnea, pentru sprijinul acor-
dat în realizarea celei de-a cincea ediții a Conferinței
Internaționale „Identitățile Chișinăului. Orașul inter-
belic” și pentru editarea prezentului volum.
Sergiu Musteață, Alexandru Corduneanu
 Chişinăul în timpul evenimentelor social-politice din 1917
Colapsul economic cauzat de starea de război,
criza alimentară, apărută în toamna anului 1916, şi
tensiunea politică crescândă între Duma de Stat şi
împăratul Nicolae al II-a au creat o situaţie explozivă
în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea au-
tocraţiei ţariste în urma revoluţiei ruse din februarie
1917, sistemul social-politic al imperiului zdrunci-
nându-se din răsputeri. Evenimentele care au succe-
dat revoluţiei modificau de la o zi la alta cursul vieţii
interne a Rusei, inclusiv a Basarabiei.
Primele efecte ale crizei asupra Basarabiei
Vestea despre evenimentele excepţionale care s-au
întâmplat în metropola rusă s-a răspândit prin tot
imperiul. Ea a ajuns şi în Basarabia. Generalul Piotr
N. Vranghel, care, în acest timp, se afla în zona ora-
şului Chişinău cu trupele sale, şi-a amintit ulterior:
„Pe data de 1 sau 2 martie, prin Chişinău au început
să circule zvonuri despre oarecare dezordini care s-au
produs la Petrograd, despre demonstraţia muncitori-
lor şi luptele ce s-au dat pe străzile oraşului”1.
Citim în acest sens şi în presa de la Chişinău din
4/17 martie 1917: „Zvonuri despre evenimentele is-
torice importante care au avut loc în Petrograd au
circulat prin Chişinău deja la 1 martie”2 . A doua zi,
prin Chişinău s-a transmis din gură în gură zvonul
despre survenirea unor remanieri în componenţa gu-
vernului. Iar în dimineaţa zilei de 3/16 martie 1917,
în Chişinău a devenit cunoscut că Primăria oraşului
Chişinău şi Comitetul Executiv al Zemstvei Guber-
niale a Basarabiei au primit de la Petrograd şi Mos-
cova noutăţi precise. În cursul acestei zile, redacţia
ziarului „Viaţa Basarabiei”, ce se edita în ruseşte la
Chişinău, a fost „asediată” de public, dornic să afle
amănunte despre evenimentele din centru3.
Deja în ziua de 4/17 martie 1917, prin Chişinău
nu mai circulau zvonuri despre prefacerile politice
intervenite în conducerea de vârf a imperiului, deoa-
rece în ziarele chişinăuiene din această zi au fost pu-
blicate veştile oficiale primite de la Petrograd: despre
crearea, la 27 februarie/12 martie 1917, a Comitetu-
1
Воспоминания генерала барона П. Н. Врангеля,
Frankfurt/Main, Издательство „Посев”, 1969, p. 20.
2
Впечатление в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 3.
3
Ibidem.
–9–
Dinu POȘTARENCU
lui Executiv al Dumei de Stat4; despre componenţa
noului guvern al Rusiei, anunţată de către Comitetul
Executiv al Dumei de Stat5. Inclusiv „Apelul către
ţară” din 1/14 martie, lansat de Comitetul Executiv
al Dumei de Stat şi Sovietul de Deputaţi ai Muncito-
rilor şi Soldaţilor din Petrograd, prin care populaţia
imperiului era înştiinţată că atât Comitetul, cât şi
Sovietul vor institui ordinea şi vor organiza adminis-
traţia statului, iar sarcina arzătoare este de a asigura
armata şi populaţia cu produse alimentare6.
În presa de la Chişinău din 5/18 martie 1917
au fost publicate manifestele lui Nicolae al II-a şi al
fratelui său, marele principe Mihail Aleksandrovici,
privind renunţarea lor la tron7.
Prin intermediul numărului din 8/21 martie 1917
al gazetei chişinăuiene „Cuvânt moldovenesc” – sin-
gura, la acea vreme, publicaţie periodică în limba ro-
mână din Basarabia – românii basarabeni instruiţi au
fost informaţi că „de acum nu mai sântem robii stăpâ-
nirii vechi, care ani de-a rândul şi-a bătut joc de ţarî şi
de noi în chipul cel mai grozav. Ocârmuirea veche s-a
prăbuşit şi pe dărâmăturile ei se clădeşte o viaţî nouî”.
Redacţia gazetei spera că „feliul nou de ocârmuire”
instalat în Rusia va înnoi şi viaţa moldovenilor, îi va
deştepta „din somnul de moarte”, în care stăpânirea
veche i-a ţinut „mai bine de o sutî de ani!”8.
Manifestaţii revoluţionare
La Chişinău au loc manifestaţii revoluţionare.
Astfel, în ziua de 10/23 martie 1917, la Chişinău s-a
desfăşurat o manifestaţie în legătură cu evenimentele
4
Исполнительный комитет Государственной Думы, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17
martie 1917, p. 1.
5
Состав нового Правительства, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 1.
6
Призыв к стране, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 61, 4/17 martie 1917, p. 1.
7
Высочайший манифест. Манифест Великого Князя
Михаила Александровича, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 62, 5/18 martie 1917, p. 2.
8
Schimbarea feliului de ocârmuire în Rusia. În pragul vieţii
noi, în „Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 20
(220), 8 martie 1917, p. 1; Ştefan Ciobanu, Unirea Basara-
biei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională
din Basarabia în anii 1917–1918, Chişinău, Universitas,
1993, p. 80.
impresionante care se produceau în Rusia. Unităţile
militare ale garnizoanei locale, cărora li s-a alăturat
un public numeros, au sărbătorit „eliberarea Rusiei
de sub asuprirea şi barbaria seculară”. Manifestaţia
a început pe Maidanul Nemţesc9, unde s-au aliniat
militarii, purtând drapele roşii. Comandantul garni-
zoanei i-a felicitat cu ocazia sărbătoririi eliberării. În-
tre timp, pe piaţă s-au adunat o mulţime de orăşeni,
mai ales elevi. După mitingul improvizat, soldaţii, cu
orchestră în faţă, şi locuitorii prezenţi au pornit pe
strada Leovskaia10. Pe drapelul stegarului din capul
coloanei era scris în ruseşte: „Scumpă Rusie! Jos tira-
nii! Jos lanţurile! Trăiască reprezentarea populară!”
Militarii aveau prinse de baionete, şepci şi petliţe
panglici roşii. Orchestra interpreta „La Marseillaise”.
Manifestanţii strigau: „Trăiască armata rusă liberă şi
de nebiruit!”, „Trăiască libertatea!”, „Trăiască repu-
blica democratică!”. Printre manifestanţi, în auto-
mobil, se aflau comisarul gubernial, Constantin A.
Mimi, şi comisarul judeţean, Mihail Şt. Glavce. În
continuare, coloana a mers pe strada Puşkin, apoi pe
strada Aleksandrovskaia11, îndreptându-se spre gară.
Când a ajuns la intersecţia cu strada Benderskaia12 , a
cotit în sus pe această stradă. Mergând apoi pe stra-
da Kievskaia13, manifestanţii au rupt de pe pereţii
caselor tăbliţele cu inscripţia „Bulevardul Împăratul
Nicolae al II-a”14, inclusiv portretele împăratului Ni-
colae al II-a fixate de pereţii câtorva case. De aseme-
nea, la cererea soldaţilor, a fost scoasă monograma de
pe Biserica Grecească15. Către ora 16 manifestanţii
s-au împrăştiat16.
O altă manifestaţie soldăţească a fost organiza-
tă la Chişinău în data de 12/25 martie 1917, când
una dintre unităţile militare care staţionau în oraş,
cu ofiţerii înainte şi un drapel roşu, pe care era scris
„Trăiască libertatea!”, au defilat pe strada Aleksan-
drovskaia până la gară17.
9
Maidanul Nemţesc (Немецкая площадь) – teren viran
pe care în prezent se află stadionul „Dinamo”, între străzile
Bucureşti şi A. Şciusev.
10
Astăzi, strada A. Şciusev.
11
Azi, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
12
În prezent, strada Tighina.
13
Azi, strada 31 August 1989.
14
Проспект императора Николая II. Denumire dată în
1912.
15
Biserica Sf. Pantelimon.
16
10 марта в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”, Chişi­
nău, anul XIV, nr. 68, 12/25 martie 1917, p. 2.
17
Солдатская манифестация, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 69, 13/26 martie 1917, p. 3.
– 10 –
În prima jumătate a zilei de 14/27 martie 1917,
pe Maidanul Nemţesc din Chişinău, numit deja
Maidanul Libertăţii, una dintre unităţile militare ale
garnizoanei locale a depus jurământ Guvernului Pro-
vizoriu. După jurământ, orchestra a cântat „La Mar-
seillaise”, la eveniment asistând un grup de orăşeni18.
În după-amiaza zilei de 14/27 martie 1917, tot
pe „medeanul Slobozeniei” (fostul Maidan Nem-
ţesc) din Chişinău a avut loc „o întrunire femeias-
că”, organizată de „doamna” Gulbinskaia, la care au
luat parte un număr mare de femei, cărora li s-au
alăturat şi unii bărbaţi. În total, s-au adunat peste
1.000 de oameni. Femeile au chemat la unire, pentru
a-şi dobândi „drepturile cetăţeneşti deopotrivă cu
bărbaţii”19.
Pe data de 21/3 aprilie 1917, chişinăuienii au fost
martori ai unei manifestaţii revoluţionare, iniţiată
de militarii unei trupe ruse, care, fiind în trecere, au
făcut popas în Chişinău. Aceştia au pornit prin oraş
cu un drapel roşu, pe care era scris „Război până la
victoria finală. Trăiască Rusia liberă. Trăiască repu-
blica Rusia!” Lor li s-au alăturat soldaţii din cazarma
situată pe strada Haralampievskaia20 şi mulţi locu-
itori. În piaţa din faţa catedralei din Chişinău au
ținut un miting, cu o asistenţă numeroasă. Un sol-
dat din trupa poposită, cuvântând în faţa manifes-
tanţilor, a povestit despre dispoziţia revoluţionară ce
domnea în toată Rusia, o întindere mare a imperiu-
lui fiind străbătută de el în aceste zile. Sosind la Chi-
şinău, a continuat oratorul, el a fost uimit de faptul
că acest mare oraş încă doarme, că slugile regimului
vechi încă nu sunt izgonite cu desăvârşire. Un alt sol-
dat a propus să fie schimbată componenţa Primăriei
Chişinăului, să fie demişi poliţiştii înrolaţi în rându-
rile miliţiei, să fie ieftinite produsele alimentare21.
Şi generalul P.  Vranghel spune în memoriile sale
că în acest timp, peste tot în Chişinău se ţineau mi-
tinguri, iar pe străzi treceau demonstranţi cu stea-
guri roşii22 .
18
Присяга Временному Правительству, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p. 3.
19
Женский митинг, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p. 3; Întrunirea feme-
ilor la Chişinău, în „Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul
IV, nr. 23 (223), 19 martie/1 aprilie 1917, p. 4.
20
În prezent, strada Alexandru cel Bun.
21
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 78, 22
martie/4 aprilie 1917, р. 3; Манифестация, în „Бесса­раб­
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 80, 24 martie/6 apri-
lie 1917, p. 3.
22
Воспоминания генерала барона П. Н. Врангеля, p. 22.
 Demontări ale vechiului regim
În ziua de 6/19 martie 1917, a avut loc o şedinţă
a Consiliului (Dumei) Orăşenesc Chişinău, sub pre-
şedinţia primarului Iulian Levinski, în cadrul căre-
ia s-a luat hotărârea de a saluta telegrafic Guvernul
Provizoriu şi de a crea o comisie pentru organizarea
miliţiei în oraşul Chişinău23.
La 8/21 martie 1917, „nişte feţe necunoscute,
îmbrăcate în haine de soldaţi”, au dezarmat câţiva
angajaţi ai poliţiei din Chişinău pe temeiul că, în
conformitate cu dispoziţia Guvernului Provizoriu,
poliţia se desfiinţa. E drept, se afirmă în gazeta „Cu-
vânt moldovenesc”, că „din partea stăpânirii s-a pri-
mit această poruncă, însă înfăptuirea ei, pe lângă cât
va cere vremea, trebuie să se facă de către feţele însăr-
cinate cu aceasta”24.
Pe data de 14/27 martie 1917, comisarul guber-
nial, Constantin A. Mimi, însoţit de anchetatorul
penal Felix F. Dudkiewicz şi poliţmaistrul S. O.
Slavinski, a vizitat toate secţiile de poliţie din Chi-
şinău, cerându-le poliţiştilor să slujească cu credinţă
şi devotament. Tuturor poliţiştilor le-au fost distri-
buite panglici pentru a le lega la mână, cu inscripţia
К.Г.М.25, ceea ce din rusă înseamnă: Miliţia Oraşu-
lui Chişinău.
La 21 martie/3 aprilie, în postul de şef al miliţiei
oraşului Chişinău a fost ales Felix F. Dudkiewicz, iar
în calitate de ajutor al acestuia – V. C. Schmidt. Tot
în această zi, preşedintele Tribunalului Chişinău,
S.  L. Luzghin, i-a telegrafiat ministrului Justiţiei,
Aleksandr Kerenski, înştiinţându-l despre alegerea
lui Felix Dudkiewicz în fruntea miliţiei din Chişi-
nău şi solicitându-i să-l confirme în acest post26. Mi-
nistrul şi-a dat consimţământul27. Prin adresa din 25
martie, comisarul gubernial i-a poruncit fostului po-
23
В гор. думе, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV,
nr. 64, 7/20 martie 1917, p. 3.
24
Înştiinţarea comisarului Basarabiei d. Mimi, în „Cuvânt
moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 23 (223), 19 martie
1917, p. 3–4.
25
Комиссар в полицейских участках, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 71, 15/28 martie 1917, p.
3. К.Г.М. – Кишиневская городская милиция.
26
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 78, 22
martie/4 aprilie 1917, р. 3.
27
Mihai Taşcă, Polonezi în primul parlament al Basarabi-
ei – Sfatul Ţării (1917–1918), în „We wspólnocie narodów
i kultur. W kręgu relacji polsko-rumuńskich. Materiały
z sympozjum. Comunitatea popoarelor. În lumea relaţii-
lor polono-române. Materialele simpozionului”, Suceava,
2008, p. 145.
– 11 –
liţmaistru al oraşului Chişinău să-i predea lui Felix
Dudkiewicz patrimoniul statului28.
Militarii se implicau în viaţa publică a Basarabiei,
insistând să fie transpuse în fapt dispoziţiile Guver-
nului Provizoriu. La 18/31 martie 1917, „o delega-
ţie de soldaţi dintr-o unitate militară cantonată în
unul din oraşele judeţene ale Basarabiei, dispunând
de mandate, s-a înfăţişat la comisarul gubernial şi a
cerut să fie îndepărtată poliţia din Chişinău. Comi-
sarul gubernial, C.  A.  Mimi, şi primarul oraşului,
I. I. Levinski, au poruncit să fie scoşi gardiştii de la
posturi şi s-au adresat comandantului garnizoanei
din Chişinău să pună la dispoziţia comisiei de orga-
nizare a miliţiei 100 de soldaţi, pentru a-i înlocui la
posturi pe gardişti. Comandantul garnizoanei le-a
satisfăcut rugămintea29.
Printr-un aviz, comisarul gubernial, Constantin A.
Mimi, i-a invitat pe chişinăuieni să se prezinte în prima
jumătate a zilelor de 21, 22 şi 23 martie la catedrală şi
la toate bisericile parohiale din oraşul Chişinău, pen-
tru a depune jurământ faţă de Guvernul Provizoriu
(persoanele de sex masculin în vârstă de la 12 ani)30.
În contextul reînnoirilor erau distruse monu-
mentele şi portretele împăraţilor ruşi. În numărul
din 29 aprilie/13 mai al ziarului „Viaţa Basarabiei”
se menţionează că mareşalul gubernial interimar al
nobilimii, Roman Doliwa-Dobrowolski, l-a trimis pe
secretarul cancelariei nobilimii să-i aducă portretul
împărătesei Ecaterina a II-a, prins de un perete în in-
teriorul fostei reşedinţe a guvernatorului Basarabiei,
căreia i s-a dat denumirea de Palatul Libertăţii31. De-
oarece portretul era de dimensiuni mari, secretarul
i-a rugat pe soldaţii care se aflau în clădire să-i ajute
să-l scoată afară. În loc să-i dea o mână de ajutor, sol-
daţii au tăiat portretul în bucăţi.
Şi o altă întâmplare de acest gen. Vizitând Comi-
tetul Executiv al Zemstvei Guberniale, soldaţii au po-
runcit să fie scoase şi nimicite portretele împăraţilor
Alexandru al II-lea şi Alexandru al III-lea care atârnau
aici, admonestând, totodată, personalul acestei insti-
tuţii că nu le-a înlăturat de atâta timp de la revoluţie32.
28
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare se va
cita: A.N.R.M.), Fond 2, inventar 1, dosar 9901, fila 108.
29
Устранение полиции, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 75, 19 martie/1 aprilie 1917, p. 3.
30
От Бессарабского Губернского Комиссара Временного
Правительства, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 78, 22 martie/4 aprilie 1917, р. 1.
31
În rusă: Дворец Свободы.
32
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 109, 29
aprilie/13 mai 1917, p. 3.
 Înfiinţarea în Basarabia a sovietelor
de deputaţi ai soldaţilor şi muncitorilor
Pe parcursul lunii martie (stil vechi), în tumultul
acţiunilor revoluţionare, în Chişinău şi în alte oraşe
basarabene, ca de altfel în întreaga Rusie, iau fiinţă
soviete de deputaţi ai soldaţilor şi muncitorilor.
Mai întâi, la Chişinău a luat naştere un comitet
muncitoresc pentru constituirea Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor din Chişinău. La 10/23 martie
1917, acest comitet a difuzat prin intermediul presei
următorul anunţ: „Tovarăşi muncitori! A venit tim-
pul să ne organizăm. Alegeţi reprezentanţii voștri
în Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor din Chişi-
nău. Adunarea deputaţilor va avea loc duminică, 12
martie”33.
Printr-un alt anunţ, publicat peste câteva zile, s-a
dat de ştire că în cadrul primei şedinţe a Sovietului
de Deputaţi ai Muncitorilor, care a avut loc la 13
martie (ca să înţelegem, adunarea fixată pentru data
de 12 martie nu a avut loc), a fost ales comitetul exe-
cutiv, care îşi avea sediul în clădirea Primăriei oraşu-
lui Chişinău34.
La 17/30 martie 1917, Sovietul de Deputaţi ai
Muncitorilor din Chişinău a publicat o înştiinţare,
din care cităm: „Tovarăşi muncitori şi soldaţi! După
o muncă pregătitoare îndelungată şi grea, în Chişi-
nău a fost înfiinţat Sovietul de Deputaţi ai Munci-
torilor. A fost creat acel centru, unde trebuie să se
îndrepte toate gândurile şi speranţele clasei munci-
toare. Fiind, până acum, separaţi unul de altul, noi
toţi trebuie să ştim că de azi înainte avem un apărător
şi un reprezentant în persoana Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor. Reprezentând centrul vieţii po-
litice al regiunii noastre şi activând în strânsă unire
cu sovietele de deputaţi ai muncitorilor din alte ora-
şe, Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor trebuie să
devină conducătorul vieţii noastre politice. Sarcina
noastră principală este de a susţine toate iniţiativele
Guvernului Provizoriu, îndreptate spre a consolida şi
a dezvolta libertăţile cucerite. Dar Sovietul de Depu-
taţi ai Muncitorilor va reuşi să îndeplinească această
sarcină principală doar atunci, când va avea sprijin
din partea maselor largi organizate. Spre regret, re-
prezentarea noastră nu este încă deplină, deoarece în
Sovietul nostru nu au intrat încă reprezentanţii unor
33
К рабочим г. Кишинева, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 67, 10/23 martie 1917, p. 2.
34
От Исполнительного комитета Совета Рабочих Депу-
татов гор. Кишинева, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 72, 16/29 martie 1917, p. 2.
– 12 –
organizaţii profesionale şi muncitoreşti, precum şi
delegaţi din partea soldaţilor”35. Aşadar, îndată după
sosirea în Basarabia a vestei despre revoluţie, în Chi-
şinău s-a întrunit un grup de persoane îndrumat de
Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţilor
din Petrograd: Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor
din Chişinău, care, în calitate de organizaţie politi-
că abia înfiripată, şi-a arogat din start rolul de forţă
centrală a vieţii politice din această zonă a Imperiu-
lui Rus. Şi-a atribuit acest rol pe fundalul inexisten-
ţei, deocamdată, a altor asociaţii politice.
Îndemnaţi de acest apel, unele grupuri de munci-
tori au început să-şi delege reprezentanţii săi. Un ziar
de limbă rusă anunţa că anterior zilei de 19 martie/1
aprilie 1917, în cadrul adunării generale a muncito-
rilor fotografi din Chişinău au fost aleşi Folkevski şi
Maghidovici, pentru a fi incluşi în Sovietul de De-
putaţi ai Muncitorilor din Chişinău. Aceste două
persoane au mai fost împuternicite să organizeze o
uniune profesională36.
În cadrul adunării generale din 19 martie/1 apri-
lie a Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor din Chi-
şinău, la care erau prezenţi 49 de deputaţi, au fost
aleşi suplimentar 10 membri în comitetul executiv
al acestei formaţiuni şi, ca urmare, numărul lor s-a
ridicat până la 15, aceştia fiind următorii: Krâlov, Iz-
beştski, Galiţki, Şlezinder, Mocan, I. M. Krupovici,
Vaisman, Korenco, Fihman, Buiungi, Barcar, Nadi-
ţa, Bruştean, Abramovici şi Dralici37.
Totodată, în Chişinău activa Sovietul de Depu-
taţi ai Soldaţilor din unităţile militare ale garnizoa-
nei din Chişinău. Printr-un aviz, publicat la 17/30
martie 1917, se înştiinţa că în seara acestei zile urma
să se întrunească Sovietul de Deputaţi ai Soldaţilor
în clădirea Asociaţiei de Împrumut şi Economie,
situată pe strada Aleksandrovskaia, colţ cu strada
Kupeceskaia38 (casa lui Barbalat). În aviz se mai men-
ţiona că organizatorii, care au fost prezenţi la şedinţa
organizatorică, au hotărât să solicite tuturor unităţi-
lor militare ale garnizoanei să delege în Soviet câte
1–2 deputaţi din partea fiecărei companii39.
35
От Совета Рабочих Депутатов гор. Кишинева, în
„Бес­сарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 73, 17/30
martie 1917, p. 3.
36
Среди фотографов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 75, 19 martie/1 aprilie 1917, p. 4.
37
В Совете Рабочих Депутатов, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 77, 21 martie/3 aprilie 1917, р. 3.
38
Astăzi, strada Vasile Alecsandri.
39
Совет Солдатских Депутатов, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 73, 17/30 martie 1917, р. 2.
 La 19 martie/1 aprilie, Comisia organizatorică
a Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor a invitat de-
putaţii din toate trupele garnizoanei din Chişinău
să participe la adunarea generală, programată să se
desfăşoare la 20 martie/2 aprilie 1917, în sala clădirii
Asociaţiei de Împrumut şi Economie40.
În realitate, Sovietul de Deputaţi ai Soldaţilor
din garnizoana Chişinău nu era încă alcătuit defi-
nitiv. Despre aceasta s-a subliniat în cadrul adună-
rii sovietului respectiv, care a decurs la 22 martie/4
aprilie, în sala Consiliului Orăşenesc Chişinău. Abia
acum, informa ziaristul prezent la adunare, unităţile
militare din raza Chişinăului au trimis în soviet de-
putaţii săi. Aceştia s-au adunat într-un număr mare,
ceea ce a dat posibilitate organizatorilor adunării să
aducă la cunoştinţă că a fost finalizată crearea sovi-
etului. Soldaţii garnizoanei au fost salutaţi de către
Krâlov, preşedintele Sovietului de Deputaţi ai Mun-
citorilor din Chişinău. Deputaţii l-au ales în calitate
de preşedinte al sovietului pe Ivaşcenko, iar ca vice-
preşedinţi – pe Şevcenko şi Gurtovoi. Apoi l-au de-
legat pe soldatul T. Sergheev să reprezinte sovietul în
comitetul executiv al organizaţiilor obşteşti locale,
iar pe soldaţii Şevcenko şi Dubovoi – să participe la
congresul sovietelor de deputaţi ai soldaţilor din în-
treaga Rusie41.
La 23 martie/5 aprilie 1917, ziarul rusesc „Viaţa
Basarabiei” a ţinut să scoată în evidenţă rezultatele
obţinute de Sovietul de Deputaţi ai Muncitorilor
din Chişinău. În informaţia inserată în paginile zi-
arului se accentuează că orăşenii trebuie să fie recu-
noscători Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor şi
Soldaţilor pentru înlocuirea poliţiei cu miliţieni,
ca urmare a insistenţei de care a dat dovadă. Sovie-
tul îşi dădea concursul la reglementarea preţurilor
la produsele de primă necesitate. A organizat între
muncitori colectarea cadourilor pentru a le trimite
în armată şi în Petrograd, pentru jertfele revoluţiei.
Iar în încheiere se afirmă: „Cu fiecare oră, activitatea
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor se extinde şi
cuprinde noi domenii”42 .
În ziua de 30 martie/12 aprilie, a avut loc aduna-
rea generală a Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor şi
Ofiţerilor din Chişinău, sub preşedinţia sublocote-
40
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 75, 19
martie/1 aprilie 1917, p. 2.
41
Н. Л-н, В Совете Солдатских Депутатов, în „Бесса-
рабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 80, 24 martie/6
aprilie 1917, р. 2.
42
Совет Рабочих Депутатов, în „Бессарабская жизнь”,
Chişinău, anul XIV, nr. 79, 23 martie/5 aprilie 1917, р. 3.
– 13 –
nentului Ţegoev. Conform ordinii de zi, participan-
ţii la adunare au hotărât să trimită delegaţi (un soldat
şi un ofiţer) la congresul reprezentanţilor organiza-
ţiilor militare din Rusia, care urma să se desfăşoa-
re la Petrograd, pentru a arăta că unităţile militare
ale garnizoanei din Chişinău de asemenea s-au unit
sub drapelul libertăţii. Delegaţii au fost însărcinaţi
să transmită mesajul că în Basarabia nici pe depar-
te nu se petrec acele grozăvii despre care scriau zia-
rele din capitala imperiului şi, în plus, să stabilească
legături cu organizaţiile militare şi muncitoreşti din
Petrograd. Întrucât a fost formulată ideea că la con-
gresul de la Petrograd, în mod sigur va fi abordată
problema privind ieşirea Rusiei din război, militarii
întruniţi au adoptat în această privinţă următoarea
decizie: „Războiul să fie dus până la victoria deplină,
iar forţele armate germane să fie distruse complet,
deoarece ameninţă libertatea, fiind scopul prioritar
al patriei noastre. Război nu pentru cuceriri şi ane-
xări, ci pentru o astfel de pace care să satisfacă toate
popoarele, care să dea posibilitate fiecărui popor să-şi
determine singur situaţia”. În calitate de delegaţi au
fost aleşi sublocotenentul Ţegoev şi soldatul Gvoz-
dev. În continuare, prezentând raportul despre acti-
vitatea Comitetului Executiv, Ţegoev a subliniat că
acest comitet a obţinut succese, mai ales că a dobân-
dit o reputaţie de organizaţie solidă. Raportorul a
mai declarat că în unele incidente care se întâmplă în
oraş se implică şi soldaţii. Este necesar, a mai adăugat
el, de luptat împotriva tendinţelor naţionaliste ce se
manifestă între soldaţi. Apoi adunarea a hotărât ca
în comitet să fie cooptaţi delegaţi care posedă „limba
moldovenească“ (recte, română), aceştia urmând să
facă agitaţie prin sate43.
Instituirea Comitetului Executiv Gubernial
al Basarabiei
În ziua de 25 martie/7 aprilie 1917, la Chişinău,
a avut loc adunarea de constituire a Comitetului
Executiv Gubernial al Basarabiei, având atribuţia să
dirijeze activitatea tuturor comitetelor obşteşti din
gubernie: orăşeneşti, judeţene, al plaselor şi săteşti.
Comitetul Executiv Gubernial a fost format din ur-
mătorii reprezentanţi: 8 – din partea judeţelor Basa-
rabiei (câte unul din partea fiecărui judeţ), 8 – din
partea Adunării Zemstvei Guberniale a Basarabiei şi
9 – din partea organizaţiilor obşteşti (2 – din partea
Н. Л-н, В Совете Солдатских и Офицерских Депута-
43
тов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr.
87, 1/14 aprilie 1917, р. 2.
Sovietului de Deputaţi ai Soldaţilor, 2 – din partea
Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor, 2 – din partea
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor, 1 – din par-
tea clerului, 1 – din partea Consiliului Orăşenesc
Chişinău şi 1 – din partea Comitetului Executiv
Orăşenesc Chişinău). Misiunea de preşedinte al Co-
mitetului Executiv Gubernial i-a fost acordată lui
Leopold Gh. Siţinski, iar cea de secretar – lui Vladi-
mir Gr. Cristi44.
Comitetul Executiv Orăşenesc Chişinău era divi-
zat în următoarele secţii: de aprovizionare cu alimen-
te (S. L. Luzghin, V. T. Kopâtov, Spivak şi Grinfeld),
culturală (Gvozdev, Ţegoev, N. G. Babânin, I. G. Va-
isman, I. V. Ponomariov şi A. Krikov), siguranţa ob-
ştească (Ţ. Ţ Şişko, I. G. Vaisman, Gvozdev, Ţegoev
şi Izbeştski), redacţională (S. L. Luzghin, Migulin şi
Spivak), informativă (S. L. Luzghin, E. S. Kenigşaţ şi
G. I. Ohanov), financiar-economică (V. T. Kopâtov,
G. I. Ohanov şi V. I. Grinfeld)45.
La 1/14 aprilie, Comitetul Executiv Gubernial al
Basarabiei şi Comitetul Executiv Orăşenesc Chişi-
nău s-au instalat în fosta reşedinţă a guvernatorului
Basarabiei. O altă parte a acestei clădiri era ocupa-
tă de sovietele de deputaţi ai soldaţilor, ofiţerilor şi
muncitorilor din Chişinău46.
Spitale militare în Chişinău
Basarabia acorda asistenţă medicală frontului ru-
sesc. Pe teritoriul ei funcţionau un şir de spitale în
care erau trataţi militarii. Periodic, la Chişinău erau
aduşi cu trenul militarii răniţi şi bolnavi, aceştia fi-
ind repartizaţi în spitalele existente în oraş, inclusiv
în Spitalul Duhovnicesc.
Prin adresa din 20 februarie 1917, preşedintele
Comisiei directorilor instituţiilor de învăţământ din
oraşul Chişinău, funcţie pe care o exercita directorul
Liceului „Alexandru I”, i-a anunţat pe directori să se
prezinte la şedinţa comisiei respective din 23 februa-
rie 1917, la care urma să fie dezbătută problema cu
44
В губернском Исполнительном комитете, în „Бессараб­
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 83, 28 martie/10
aprilie 1917, р. 4. Indicându-se această sursă, s-a scris gre-
şit că Comitetul Executiv Gubernial a fost creat la 28 mar-
tie/10 aprilie 1917 (Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu
Popovschi, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica eve-
nimentelor din anii 1917–1918, Chişinău, Civitas, 1998, p.
14–15). În numărul din 28 martie/10 aprilie al acestui ziar
se spune că evenimentul s-a produs cu trei zile în urmă.
45
В губернском Исполнительном комитете, p. 4.
46
Общественный дом, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 87, 1/14 aprilie 1917, р. 3.
– 14 –
privire la organizarea procesului de instruire în legă-
tură cu rechiziţionarea pentru necesităţile armatei a
unui număr mare de clădiri ale instituţiilor de învă-
ţământ din Chişinău47.
La 29 martie/11 aprilie 1917, Primăria oraşului
Chişinău i-a comunicat directorului Şcolii Reale de
Băieţi din Chişinău că edificiul şcolii urma să fie ce-
dat în regim de urgenţă spitalului de campanie 435,
poposit în Chişinău. Pentru aceasta, directorului i
s-a cerut ca toate bunurile şcolii să fie trecute în lo-
calul școlii orăşeneşti nr. 2, situată la colţul străzilor
Gogol şi Sadovaia48.
Potrivit presei din 7/20 aprilie 1917, comanda-
mentul rus a continuat să rechiziţioneze imobile din
Chişinău pentru necesităţi militare. De data aceas-
ta a rechiziţionat clădirea Adunării Nobilimii. Clă-
direa cuprindea o sală de teatru, o încăpere pentru
restaurant şi alte spaţii, plus pavilioane. Membrii clu-
bului au fost nevoiţi să închirieze casa lui Catacazi,
situată la colţul străzilor Kiev şi Gogol49, vizavi de
Grădina Publică50.
Constituirea Partidului Naţional
Moldovenesc
La mijlocul lunii martie (stil vechi) 1917, în con-
textul înnoirilor social-politice care aveau loc pe tot
cuprinsul imperiului, inclusiv în Basarabia (anunţa-
rea despre renunţarea la tron a împăratului, ştirile
parvenite la Chişinău despre acţiunile revoluţionare
de la Petrograd şi alte zone ale Rusiei, mitingurile şi
defilările din Chişinău), mişcarea naţională a româ-
nilor basarabeni era atenuată, stare de lucruri pe care
a găsit-o transilvăneanul Onisifor Ghibu, sosit la
Chişinău în ziua de 12/25 martie 191751. În viziunea
acestui martor ocular, venit dintr-o altă provincie
românească aflată sub dominaţie străină, mişcarea
naţională a românilor din centrul administrativ al
Basarabiei era neînsemnată, întrucât „din garda de la
47
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 22, dosar 572, fila 4.
48
Ibidem, fila 6.
49
Astăzi, strada Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni.
50
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 91, 7/20
aprilie 1917, р. 3.
51
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească. Analiza unui proces istoric, însoţită de 186 do-
cumente, Cluj, 1926, vol. I, p. CVIII–CX (ediţia a II-a:
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, îngrijirea ediţiei, cuvânt introductiv, note, indi-
ce de nume şi bibliografie de dr. Marian Radu, Bucureşti,
Semne, 1997, p. 69-71); Onisifor Ghibu, Pe baricadele vie-
ţii. În Basarabia revoluţionară (1917-1918). Amintiri, Chi-
şinău, Universitas, 1992, p. 63-66.
1906 nu mai rămăsese în Chişinău decât un singur
om: Pantelimon Halippa”52 . Pe deasupra, după cum
a remarcat încă la 1911 Pan. Halippa, în Basarabia
s-ar fi putut găsi vreo 20-30 de intelectuali de naţi-
onalitate românească, dar care „nu dau aproape nici
un semn de viaţă”, de spirit naţional53.
Nu e de mirare, a mai constatat Onisifor Ghi-
bu, că „în primele zece zile ale revoluţiei, în capitala
Basarabiei, elementul moldovenesc nu dădu nici un
semn de viaţă şi că gazeta locală moldovenească nu
făcea altceva decât să înregistreze, cu discrete nuanţe
de simpatie, întâmplările revoluţionare din cuprinsul
împărăţiei în flăcări”54. În continuare, O.  Ghibu a
reprodus un pasaj din „Cuvânt moldovenesc” despre
manifestaţia militarilor şi orăşenilor ce s-a desfăşurat
în Chişinău la 10/23 martie 1917, la care ne-am refe-
rit mai sus, concluzia sa fiind următoarea: „Revoluţia
de la Chişinău nu era altceva decât o simplă prelun-
gire a celei de la Petrograd, cu aceleaşi steaguri roşii,
cu aceeaşi marsilieză, cu aceleaşi năzuinţe internaţi-
onale. De nicăieri nici un strigăt de «Deşteaptă-te
române», nici un steag roş-galben-vânăt, nici o che-
mare spre o viaţă nouă a poporului băştinaş”55.
O impresie similară a avut şi transilvăneanul Ro-
mulus Cioflec: „În vreme ce la Chişinău vântul revo-
luţionar se înteţeşte”, „Cuvânt moldovenesc” plutea
„la început fără o orientare sigură”56.
În climatul revoluţionar din martie 1917, drept
centru de coordonare a renaşterii naţionale a româ-
nilor basarabeni a devenit redacţia gazetei „Cuvânt
moldovenesc”, situată pe strada Jukovski57 din Chişi-
nău. Imediat după răspândirea vestii despre înfăptu-
irea revoluţiei, localul redacţiei, spune Vasile Harea, a
început să fie vizitat încontinuu. Iniţial, vizitatorii dis-
cutau „asupra necesităţii de a făuri nişte organe care
să reprezinte interesele poporului moldovenesc din
Basarabia, dar în primele zile, convorbitorii nu erau
52
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, ediţia a II-a, p. 71.
53
„Viaţa Românească”, Iaşi, 1911, nr. 4. Apud Pan. Halippa,
Publicistică, Chişinău, Museum – Fundaţia Culturală Ro-
mână, 2001, p. 4.
54
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia ro-
mânească, ediţia a II-a, p. 72.
55
Ibidem.
56
Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei... Note şi impre-
sii din revoluţia rusească, în Leon Donici, Revoluţia rusă.
Amintiri, schiţe şi impresii. Romulus Cioflec, Pe urmele Ba-
sarabiei... Note şi impresii din revoluţia rusească, Chişinău,
Universitas, 1992, p. 210.
57
Azi, strada Nicolae Iorga.
– 15 –
decişi asupra naturii acestor organizaţii”58. În timpul
acestor schimburi de păreri, îşi continuă firul aminti-
rilor Vasile Harea, s-au cristalizat două tendinţe. Întâi
a apărut ideea de a reactiva vechea Societate Culturală
Moldovenească59, fondată în 1905, idee „susţinută, în
special, de Paul Gore şi privită cu simpatie de O. Ghi-
bu”. A doua concepţie „a avut paternitatea lui Pan.
Halippa, care susţinea necesitatea de a organiza un
partid politic al moldovenilor. La această idee s-au ra-
liat, peste câteva zile, O. Ghibu şi R. Cioflec”60.
Partidul Naţional Moldovenesc s-a constituit la
5/18 aprilie 1917.
În iunie-iulie 1917, Partidul Naţional Moldove-
nesc îşi avea sediul pe strada Aleksandrovskaia din
Chişinău, alături de cinematograful „Orfeum“. Con-
form unui aviz publicat în presa rusă, membrii parti-
dului erau convocaţi în seara zilei de 18 iunie/1 iulie
1917 la acest sediu pentru a se întruni într-o adunare
generală61.
Vizita ministrului A. I. Gucikov la Chişinău
Plecând, la 5/18 aprilie 1917, să viziteze unităţile
armatei ruse de pe fronturile de Sud-Vest şi Româ-
58
Vasile Harea, Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi co-
mentarii. Ediţie îngrijită şi „Cuvânt introductiv” de dr.
Vlad Bejan – Iaşi, f. l., Editura Eminescu, 1995, p. 30, 37.
59
În luna septembrie 1905, un grup de moşieri şi intelectuali
basarabeni, în frunte cu Pavel V. Dicescu, au fondat la Chi-
şinău Societatea Culturală Moldovenească (numită într-un
act din epocă Societatea Moldovenească din Basarabia pen-
tru Susţinerea Învăţământului şi Studierea Ţinutului Na-
tal), al cărei statut a fost aprobat la 23 noiembrie 1905 de
către guvernatorul Basarabiei, A.  Haruzin (Gheorghe Ne-
gru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din Basa-
rabia, Chişinău, Prut Internaţional, 2000, p. 76, 150-152).
Conform altei surse, ea s-a numit: Societatea moldoveneas-
că pentru răspândirea culturii naţionale, sub preşedinţia lui
Pavel Dicescu (O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării
(1917–1918), Chişinău, Prut Internaţional, 2004, p. 45).
În raportul din 15 ianuarie 1907, expediat şefului Depar-
tamentului de Poliţie al Rusiei, A. Haruzin a specificat că
societatea respectivă a fost întemeiată de Pavel V. Dicescu,
persoană cu orientare politică de dreapta, „străin nu numai
iredentismului, ci şi separatismului, dar care militează pen-
tru specificul naţional al moldovenilor şi limba lor, mai cu
seamă a limbii moldoveneşti, ca limbă de învăţare în şcolile
primare” (Gheorghe Negru, op. cit., p. 157). Această socie-
tate, afirma, în 1917, Paul Gore, a fost silită să-şi înceteze
existenţa sub presiunea politicii reacţionare promovate mai
târziu de guvernul ţarist („Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, 9 iunie 1917, nr. 142, p. 3).
60
Vasile Harea, op. cit., p. 37.
61
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 59, 17 iunie 1917,
p. 3.
nesc62 , ministrul de Război şi al Marinei al Rusiei,
A.  I.  Gucikov, a sosit, în a doua jumătate a zilei de
8/21 aprilie 1917, la Chişinău. Oficialul de la Pe-
trograd era aşteptat pe peronul gării de către mili-
tarii din garnizoana locală, comisarii gubernial şi
judeţeni, primarul oraşului Chişinău, reprezentanţi
din partea zemstvei, a organizaţiilor obşteşti, preşe-
dinţii comitetelor executive gubernial şi orăşenesc,
reprezentanţii comitetelor executive ale sovietelor
de deputaţi ai ofiţerilor, soldaţilor şi muncitorilor,
ai uniunii feroviarilor, ai comitetului studenţesc şi
un public numeros. Ministrul a fost salutat de că-
tre comandantul garnizoanei, după care comisarul
gubernial, C.  A.  Mimi, i-a raportat despre situa-
ţia din gubernie. Apoi ministrului i s-au prezentat
comisarul judeţului Chişinău, M.  S.  Glavce, pri-
marul oraşului I. I. Levinski, împuternicitul Guver-
nului în Basarabia pentru aprovizionarea armatei,
V.  S.  Kossovici, împuternicitul zemstvei basarabene
din detaşamentul sanitar al armatei, T.  T. Surucea-
nu, şi alţii.
Ţinând un discurs în faţa militarilor, A. I. Gu-
cikov a vorbit despre necesitatea de a continua lupta
împotriva inamicului, pentru a-l învinge. După aceas-
ta, dintre persoanele oficiale s-au prezentat ministru-
lui: preşedintele Comitetului Executiv Gubernial,
Leopold E. Siţinski, preşedintele Comitetului Execu-
tiv Orăşenesc, V. T. Kopâtov, şi preşedintele Comite-
tului Executiv al Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor
şi Soldaţilor, locotenent-colonelul Osmolovski.
Salutându-l pe ministru, locţiitorul preşedinte-
lui Sovietului de Deputaţi ai Ofiţerilor şi Soldaţilor,
praporșcicul Ţâgoev, l-a asigurat că în Basarabia nu
va fi anarhie, iar pentru aceasta ordinea va fi men-
ţinută din răsputeri. A. I.  Gucikov a menţionat în
cuvântul de răspuns că la Petrograd Basarabia era
considerată, din mai multe motive, drept cel mai
periculos focar în sensul de a se opune introducerii
noii ordini şi dacă aceste temeri nu s-au îndreptă-
ţit, atunci e doar din cauza că Sovietul de Deputaţi
ai Ofiţerilor şi Soldaţilor s-a achitat de minune de
această sarcină63.
Despre această alarmare a guvernanţilor de pe
Neva a relatat şi „Cuvânt moldovenesc”: „Ministrul
62
В. И. Старцев, Революция и власть. Петроградский Со-
вет и Временное Правительство в марте–апреле 1917
г., Москва, Мысль, 1978, p. 93.
63
Военно-морской министр А.И. Гучков в Кишиневе, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 93, 9/22
aprilie 1917, р. 2.
– 16 –
Gucikov a spus că stăpânirea este pe deplin mulţămi-
tă de starea lucrurilor din Basarabia şi în Chişinău.
La Petrograd şi în gazetele ruseşti se spune mereu că
în Basarabia se pregăteşte o răscoală împotriva ocâr-
muirii noi”, însă Gucikov s-a convins că „Basarabia
este liniştită”64.
Luând cuvântul din partea Sovietului de Depu-
taţi ai Muncitorilor, muncitorul Krâlov a declarat
că proletariatul organizat din Chişinău este bucuros
să-l salute pe ministru în calitatea sa de cetăţean al
Rusiei libere. A urmat salutul din partea organizaţiei
studenţeşti, transmis de studentul Smirnov, apoi mi-
nistrul a urat drum bun uni detaşament de soldaţi
care se îndrepta spre front.
După jumătate de oră, trenul ministerial a plecat
în sunetul Marseliezei, cântată de un cor studenţesc.
Ministrul Gucikov urma să revină de la Iaşi în
cursul nopţii şi, trecând prin Chişinău, avea să-şi
continue calea spre Odesa65. El a revenit la Petrograd
la 12/25 aprilie.
Revendicări naţionale
Răsturnarea autocraţiei şi evenimentele ce s-au
perindat după revoluţie au contribuit la crearea unui
climat propice evoluţiei mişcărilor de eliberare naţi-
onală a popoarelor încorporate cu forţa în imensul
imperiu al acvilei bicefale. Masele populare de la pe-
riferiile naţionale, călăuzite de fruntaşii lor, pledau
tot mai hotărât pentru dobândirea drepturilor na-
ţionale, politice şi sociale. Cu atât mai mult cu cât
Guvernul Provizoriu, chiar a doua zi după constitui-
re, a declarat că va elimina restricţiile naţionale. Le-a
anulat la scurt interval de timp (la 19 martie/1 apri-
lie 1917)66, dându-se posibilitatea de a căpăta studii
primare în limba maternă, de a utiliza, limitat, limba
maternă în regiunile naţionale periferice, în justiţie
şi în lucrările de secretariat.
Pentru ucraineni a avut un rol important Con-
gresul Naţional Panucrainean din 6–8/19–21 aprilie
1917, care a lansat următoarea rezoluţie: „În confor-
mitate cu tradiţiile istorice şi necesităţile reale actu-
ale ale poporului ucrainean, congresul consideră că
numai autonomia naţional-teritorială a Ucrainei este
64
Ministru de război şi de marinî în Chişinău, în „Cuvânt mol­
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 29, 12 aprilie 1917, p. 4.
65
Военно-морской министр А.И. Гучков в Кишиневе, în
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 93, 9/22
aprilie 1917, р. 2.
66
Отмена вероисповедных и национальных ограничений,
în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 79, 23
martie/5 aprilie 1917, р. 3.
în măsură să satisfacă aspiraţiile poporului nostru”.
Delegaţii la congres au consolidat autoritatea or-
ganului legislativ, numit Rada Centrală a Ucrainei,
care a devenit o forţă puternică pe arena politică din
sud-vestul Imperiului Rus, iar prin deciziile pe care
congresul le-a adoptat, ucrainenii au făcut un pas cu-
rajos în vederea formării statului lor naţional.
În mod firesc, conjunctura politică care prindea
contur în Ucraina, cu un pronunţat colorit naţional,
avea o influenţă benefică asupra românilor basara-
beni. Pe deasupra, Ucraina se transforma, treptat,
într-un spaţiu care, sub aspect politic, izola Basarabia
de puterea administrativă centrală a imperiului.
Comunicând despre adunarea naţională a ucrai-
nenilor de la Kiev, la care s-a afirmat că numai au-
tonomia Ucrainei poate constitui o garanţie pentru
prosperarea poporului ucrainean, fiind în compo-
nenţa Rusiei67, redacţia gazetei „Cuvânt moldo-
venesc” i-a povăţuit pe moldoveni să ia pildă de la
ucraineni şi să meargă „umăr la umăr cu ei, căci nu-
mai ajutând noi pe ei şi ei pe noi vom putea dobândi
toate drepturile care ni se cuvin”68.
Ziarul rusesc chişinăuian „Viaţa Basarabiei“, ieşit
la 20 aprilie/3 mai 1917, a informat publicul basara-
bean că reprezentaţii mişcării democratice letone au
formulat o serie de deziderate prin care au revendicat
unificarea tuturor guberniilor letone într-o singu-
ră unitate politico-administrativă cu denumirea de
Letonia. Conform cerinţelor lor, Letonia urma să
devină un stat democratic şi să intre în componenţa
Republicii Democratice Federative Ruse69.
Prin intermediul acestui ziar s-a mai adus la cu-
noştinţă că în ziua de 20 aprilie/3 mai 1917, în in-
cinta Teatrului Adunării Nobilimii din Chişinău
urma să se ţină o adunare a ucrainenilor care locuiau
în Chişinău, cu următoarea ordine de zi: 1. Referatul
delegatului la congresul ucrainenilor care avea să se
desfăşoare la Kiev. 2. Vânzarea literaturii ucrainene
şi înscrierea în societatea ucrainenilor70.
Asemenea ştiri îi făceau pe românii basarabeni să
tragă unele învăţăminte, determinându-i să revendi-
ce şi ei drepturile lor naţionale.
67
Adunarea naţionalî a ucrainenilor, în „Cuvânt moldove-
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 30 (230), 16 aprilie 1917, p. 3.
68
Delegaţia ucrainenilor la cneazul Lvov, în „Cuvânt moldove­
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 30 (230), 16 aprilie 1917, p. 4.
69
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 101, 20
aprilie/3 mai 1917, p. 1.
70
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 101, 20
aprilie/3 mai 1917, p. 3.
– 17 –
În zilele de 6/19–7/20 aprilie 1917, în Casa Epar-
hială din Chişinău şi-a ţinut lucrările Congresul
Uniunii Cooperatorilor din Basarabia. Mai întâi,
au fost audiate şi dezbătute rapoartele referitoare
la finanţe, acţiunile organelor executive ale uniunii
în anul 1916, bugetul pentru anul în curs71. Pe lân-
gă dezbaterea acestor chestiuni de pe ordinea de zi,
delegaţii prezenţi la congres, după luările de cuvânt,
au acceptat programul Partidului Naţional Moldove-
nesc, pronunţându-se pentru autonomia Basarabiei
şi naţionalizarea învăţământului. Astfel, se puncta
în paginile „Cuvântului moldovenesc”, „sub steagul
desfăşurat de Partidului Naţional Moldovenesc, pe
care e scris autonomia Basarabiei, încep a se aduna
tot mai strânse rânduri ale moldovenilor. Cei din-
tâi, care au îmbrăţişat cu dragoste gândurile noastre,
sânt cooperatorii moldoveni” 72 .
Timp de câteva zile (19–25 aprilie), în capitala
Basarabiei s-a desfăşurat Adunarea extraordinară a
reprezentanţilor clerului şi mirenilor din Eparhia Chi-
şinăului şi Hotinului, care a dezbătut un şir de chesti-
uni referitoare la viaţa ecleziastică eparhială în noile
condiţii social-politice73. Pe lângă altele, participanţii
la reuniune au adoptat şi hotărârea ca Basarabia „să
aibă cea mai largă autonomie, adică să se ocârmuiască
singură prin deputaţii săi, adunaţi în Sfatul Ţării“ 74.
Asistenţa a instituit un Comitet Executiv Eparhial al
Basarabiei, compus din 11 membri, care a început să
activeze de la 26 aprilie 1917. Preşedinte al comite-
tului a fost ales Nicolae A. Popovschi, iar locţiitori
ai acestuia – preotul T.  V. Bogos şi P.  A. Lotoţchi.
Comitetul îşi avea sediul în Casa Eparhială75.
Şi-au exteriorizat sentimentele naţionale şi polo-
nezii din Chişinău cu ocazia sărbătoririi primei lor
constituţii. Ziarul chişinăuian de limbă rusă „Viaţa
Basarabiei“ din 18 aprilie 1917 a informat publicul
71
П. Б-а, Съезд уполномоченных Бессарабского союза ко­
опе­раторов, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul
XIV, nr. 93, 9/22 aprilie 1917, р. 3.
72
Cooperatorii Basarabiei vreau autonomie, în „Cuvânt mol-
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 29, 12 aprilie 1917, p. 2.
73
Adunarea eparhială, în „Cuvânt moldovenesc“, Chişinău,
anul IV, nr. 32, 23 aprilie 1917, p. 4.
74
Adunarea eparhială, în „Cuvânt moldovenesc“, Chişinău,
anul IV, nr. 33, 26 aprilie 1917, p. 4; Ştefan Ciobanu, op.
cit., p. 96–97; Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popo-
vschi, op. cit., p. 20–21.
75 В Епархиальном исп. комитете, în „Свободная Бесса-
рабия”, Chişinău, nr. 22, 3 mai 1917, p. 4. Comitetul Exe-
cutiv Eparhial al Basarabiei a publicat un aviz prin care a
adus la cunoştinţă că el a început să activeze („Свободная
Бессарабия”, Chişinău, nr. 23, 4 mai 1917, p. 1).
larg că polonezii consideră ziua de 3 mai pe stil nou
drept zi a libertăţii. Anume la 3 mai 1871 a fost pro-
clamată prima constituţie a poporului polonez. „Po-
lonezii sărbătoreau anual această zi, dar pe ascuns.
Odată cu întronarea libertăţii în Rusia, ei au hotă-
rât să sărbătorească ziua de 3 mai (20 aprilie) într-o
atmosferă solemnă. În cadrul câtorva şedinţe, repre-
zentanţii coloniei poloneze din Chişinău au elaborat
programul sărbătorii“ 76.
Solemnitatea organizată de comunitatea polone-
ză din Chişinău s-a desfăşurat pe data de 20 apri-
lie/3 mai 1917. La ora 10 dimineaţa, etnicii polonezi
care locuiau în Chişinău, având prinse la piept funde
naţionale de culoare portocalie şi albă, au început
să se adune în curtea societăţii poloneze de pe stra-
da Meşceanskaia77. La festivitate au venit şi militari.
Fiind „scoase drapelele şi stindardele, procesiunea
s-a îndreptat spre biserica catolică, în care n-au în-
căput nici jumătate din cei adunaţi. După oficierea
mesei, Schildkroet, acompaniat la orgă de studentul
Kempf, a executat la violoncel imnul polonez, care
i-a exaltat pe ascultători. În timp ce corul interpreta
imnul naţional, toate stindardele, cu vulturi albi pe
fundal oranj, au fost încrucişate. Pe parcursul servi-
ciului divin au fost respectate toate ritualurile vechi.
Când s-a citit Evanghelia, toate stindardele au fost
ridicate în sus, iar militarii şi-au tras pe jumătate să-
biile din teacă. La ora 12 de zi, procesiunea s-a în-
dreptat de la biserică spre curtea societăţii poloneze,
unde, de la o tribună special amenajată, au rostit cu-
vântări în limba poloneză Dudkiewicz, Osmołowski
şi Krupowicz, în limba ucraineană – Şceartenko şi în
limba rusă – Şevcenko” 78.
Sărbătoarea comunităţii poloneze din Chişinău
a continuat în seara acestei zile. Către ora 20.00, ci-
tim în presa vremii, sala spaţioasă a casei poloneze a
devenit arhiplină. Festivitatea a început cu executa-
rea imnului naţional polonez, după care preşedin-
tele organizaţiilor poloneze din Chişinău, Cazimir
T. Pomorski, a adresat adunării un cuvânt de salut,
expunând semnificaţia sărbătorii de la 3 mai. Apoi
asistenţa a fost salutată de Paul Gore, reprezentantul
Partidului Naţional Moldovenesc, Mitkevici, dele-
gatul comunităţii ucrainene, S.L. Luzghin, trimisul
Comitetului Executiv Orăşenesc, şi de A.  C.  Sch-
76
Польский праздник, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău,
anul XIV, nr. 100, 18 aprilie/1 mai 1917, p. 4.
77
Azi, strada Sfatul Ţării.
78
Польский праздник, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău,
anul XIV, nr. 102, 21 aprilie/4 mai 1917, p. 3.
– 18 –
midt, în calitate de reprezentant al Comitetului
Executiv Gubernial. „În continuare, S.  Kempf a
prezentat referatul despre istoria şi situaţia actua-
lă a Poloniei, după care câteva persoane din rândul
comunităţii locale şi a militarilor au interpretat cân-
tece naţionale şi au declamat. Sărbătoarea s-a înche-
iat aproape de miezul nopţii, în acordurile imnului
naţional. În sală au fost expuse patru stindarde şi un
drapel de luptă polonez” 79.
Acest eveniment este reflectat şi în paginile „Cu-
vântului moldovenesc“, din care cităm: „Polonii din
toată lumea au ţinut mare praznic în amintirea celei
dintâi constituţii pe care le-a dat-o împărăţia ruseas-
că la anul 1791, după ce i-a robit. Praznicul acesta
a fost rânduit şi de obştea culturală a polonilor din
Chişinău“. Multe organizaţii din Chişinău şi-au tri-
mis reprezentanţii săi pentru a-i „saluta pe poloni şi
să le facă urare cu prilejul acestui praznic al lor. A
cuvântat acolo şi P.  Gore, tovarăş de preşedinte al
partidului moldovenesc”, care „a adus salutul mol-
dovenilor la acest praznic şi a arătat bucuria noastră
pentru slobozenia desăvârşită a polonilor. A pomenit
şi de legăturile strânse de cultură ale moldovenilor
din veacurile trecute şi ţara leşească”. Mulţumindu-i,
preşedintele obştii polonilor, Cazimir Pomorski, „i-a
salutat pe moldoveni şi a făcut urare pentru împli-
nirea tuturor nădejdilor noastre în Rusia slobodă”80.
Sărbătoarea de 1 Mai la Chişinău
În ziua de 18 aprilie, pe stil vechi, în Chişinău a
avut loc o manifestaţie dedicată sărbătorii de 1 mai,
corespunzător programului alcătuit de o comisie spe-
cială. La „serbarea muncitorilor din toată lumea” au
participat toate organizaţiile politice din oraş: „Sfa-
tul deputaţilor al soldaţilor şi ofiţerilor şi al munci-
torilor. Au fost poftiţi să ia parte şi toţi ostaşii din
garnizoana locală, apoi comitetul studenţesc, uni-
unea şcolarilor şi alte organizaţii obşteşti. Părtaşii
Partidului Naţional Moldovenesc n-au luat parte la
această serbare din pricina că aproape toţi membrii
comitetului naţional au fost duşi la Odesa, ca să po-
văţuiască rânduiala serbării moldoveneşti de acolo,
iar cei care au rămas aici, fiind prinşi cu alte treburi,
n-au putut să ia parte la serbarea locală”81.
79
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 103, 22
aprilie/6 mai 1917, p. 3.
80
Praznicul unui popor vrednic, în „Cuvânt moldovenesc“,
Chişinău, anul IV, nr. 33, 26 aprilie 1917, p. 4.
81
Sărbarea muncitorilor la 18 aprilie (1 mai), în „Cuvânt mol-
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 32, 23 aprilie 1917, p. 3–4.
 Organizaţiile participante s-au adunat la 8.30 pe
„medeanul Slobozeniei”, purtând steaguri roşii. După
cuvântările rostite, manifestanţii au defilat pe străzile
oraşului, cu cântări revoluţionare şi muzică militară82.
Militarii adunaţi pe Piaţa Libertăţii au fost sa-
lutaţi de preşedintele Comitetului Executiv al So-
vietului de Deputaţi ai Ofiţerilor şi Soldaţilor,
locotenent-colonelul Osmolovski, care le-a „dorit să
consolideze fericirea cucerită şi să obţină o victorie
strălucită asupra duşmanului, în numele republicii
democratice şi măreţiei Rusiei”83.
Aprovizionarea Chişinăului cu alimente
şi lupta cu criminalitatea
La sfârşitul lunii martie, Comitetul „Hlebarmii“
(„Pâine armatei“) a furnizat Comisiei de aprovizio-
nare cu alimente a oraşului Chişinău 150 de vagoane
cu grâu, recomandându-i să distribuie făina cu preca-
uţie, întrucât, după cum era prevăzut, în luna aprilie
urma să i se atribuie Chişinăului pentru necesităţile
populaţiei o cantitate de grâu mai redusă84.
În cadrul şedinţei din 7/20 mai 1917 a Comite-
tului Executiv Orăşenesc Chişinău au fost dezbătute
două chestiuni: provizionarea Chişinăului cu ali-
mente şi stabilirea măsurilor de protejare a oraşului
în legătură cu sporirea considerabilă a criminalităţii.
Comisarul responsabil de aprovizionarea cu ali-
mente, S. M. Grossman, a explicat că în privinţa
zahărului situaţia este bună, întrucât exista un stoc
suficient de zahăr pentru un timp apropiat, iar apro-
vizionarea cu făină depindea de zemstvă, care, deo-
camdată, îşi îndeplinea angajamentul. În schimb,
problema referitoare la aprovizionarea cu lemne
era foarte acută. Deşi în jur erau păduri, realizarea
lucrărilor de tăiere şi, mai cu seamă, transportarea
lemnelor erau extrem de dificile, din cauza lipsei lu-
crătorilor şi a mijloacelor de transport.
O atenţie deosebită s-a acordat furturilor, care
deveniseră mai frecvente. Pentru a combate crimi-
nalitatea, Comitetul Executiv Orăşenesc a hotărât să
adreseze şefului Statului Major al Districtului Mili-
tar Odesa rugămintea de a pune la dispoziţia miliţiei
orăşeneşti unităţi militare85.
82
Ibidem.
83
Приветствие подполк. Осмоловского, în „Бессарабская
жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 102, 21 aprilie/4 mai 1917,
p. 3.
84
Мука, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr.
87, 1/14 aprilie 1917, p. 3.
85
Гор. исп. комитет, în „Свободная Бессарабия”, Chişi-
nău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 4.
– 19 –
Între timp, în scopul dezaglomerării spitalelor
militare locale, a fost luată hotărârea de a trimite o
parte din răniţi şi bolnavi în spitalele militare din
Ekaterinoslav. Primul grup de 520 de oameni a ple-
cat din Chişinău cu un tren sanitar la 30 aprilie/13
mai86.
Zahărul continua să fie eliberat populaţiei Chi-
şinăului pe bază de cartele. Din ziua de luni, 20
martie/2 aprilie 1917, conform anunţului difuzat
de Primăria oraşului Chişinău, urma să înceapă
distribuirea zahărului posesorilor de cartele87. Şi la
sfârşitul lunii aprilie, în oraşul Chişinău, zahărul se
elibera populaţiei pe bază de cartele88.
La începutul lunii mai, Comitetul de aproviziona-
re cu alimente a oraşului Chişinău a anunţat că din
luna mai, zahărul se va distribui pe baza unor cartele
noi, pe care locuitorii oraşului urmau să le primeas-
că, începând cu data de 5 mai, prezentând cărţile de
imobil şi cartelele de zahăr vechi89. Zahărul era un
produs raţionalizat şi la începutul lunii iulie90.
Chişinăul cultural
În pofida stării de război, a problemelor create de
această stare şi a aflării Basarabiei în apropierea fron-
tului, viaţa cotidiană a Chişinăului îşi continua cur-
sul ca înainte de izbucnirea conflagraţiei mondiale.
Funcţionau instituţiile de învăţământ, activau uni-
tăţile comerciale, circula tramvaiul, se editau ziare,
teatrele invitau spectatorii.
La 12/25 martie 1917, zi de duminică, trupa Tea-
trului Dramatic din Odesa a prezentat la teatrul
Adunării Nobilimii două spectacole: unul în orele
de dimineaţă, pentru copii (spectacolul „Cenuşărea-
sa”), şi altul seara (spectacolul „Un cuib de nobili”
după povestirea lui Ivan Turghenev)91.
Din septembrie 1916, la teatrul „Expres“ din Chi-
şinău dădea reprezentaţii teatrale trupa ucraineană
de actori, alcătuită din 50 de persoane şi condusă
86
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 113, 4/17
mai 1917, p. 4.
87
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 72, 16/29
martie 1917, p. 1.
88
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 111, 2/15
mai 1917, p. 3.
89
Выдача сахарных карточек, în „Свободная Бессара-
бия”, Chişinău, nr. 23, 4 mai 1917, p. 5.
90
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 70, 1 iulie 1917,
p. 3.
91
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 68, 12/25
martie 1917, p. 1; Театр Благородного Собрания. Русская
драма, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr.
71, 15/28 martie 1917, p. 3.
de Pavlo V. Prohorovici92 , care juca în turneu. Din
cauza condiţiilor grele cauzate de război, trupa era
alcătuită, în cea mai mare parte, din actriţe, dintre
care excela Ana (Gana) P. Zatârkevici93. Se bucurau
de aprecierea spectatorilor şi actriţele Kuşnariov,
Alekseenko, Andreev şi Şevcenko94. La 6/19 ianua-
rie 1917, această trupă a prezentat la teatrul „Expres“
piesa „Taras Bulba“95, la 8/21 ianuarie 1917 – piesa
„Vampirul“96, la 8/21 februarie 1917 – o piesă despre
hatmanul ucrainean Ivan Mazepa97, iar în seara zilei
de 12/25 martie 1917 – piesa „Hmara“, cu cântece şi
dansuri98.
Îşi face apariţia un nou ziar chişinăuian. În ziua
de 7/20 aprilie 1917, la Chişinău vede lumina tiparu-
lui primul număr al ziarului în limba rusă „Basarabia
liberă“ („Свободная Бессарабия“), în urma trans-
formării organului oficial al administraţiei basara-
bene „Buletinul regiunii Basarabia“ („Бессарабские
областные ведомости“)99. Adresa redacţiei: strada
Puşkin, clădirea Cârmuirii Guberniale. Redactor:
A. C. Schmidt.
În ziua de duminică, 30 aprilie/13 mai, în sala
Casei Eparhiale din Chişinău a avut loc un concert
de caritate în beneficiul Uniunii ostaşilor schilodiţi
din Rusia100 şi Azilului-atelier din Basarabia, pe care
92
Pavlo V. Prohorovici (n. 1871 sau 1872 – d. după 1925), ac-
tor dramatic şi dramaturg ucrainean. A început să joace tea-
tru din 1895. Iniţial, în componenţa unor trupe ucrainene,
iar din 1908 a condus propriul colectiv de actori ucraineni.
93
Ana (Gana) P. Zatârkevici, după soţ Karpinskaia (n. 1856
– d. 1921), actriţă ucraineană. Provenea dintr-o familie de
moşieri din gubernia Poltava.
94
Театр „Экспресс“. Малороссы, în „Новый голос Киши-
нева“, Chişinău, nr. 239 (270), 27 septembrie 1916, p. 4;
Малороссы, în „Новый голос Кишинева“, Chişinău, nr.
256 (287), 14 octombrie 1916, p. 4; Ленин, Драма в 1916
году, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 7,
9/22 ianuarie 1917, р. 4; Театр „Экспресс“. Малороссы, în
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 39, 10/23
februarie 1917, р. 4.
95
Театр „Экспресс“. Украинская трупа артиста П. В.
Прохоровича, în „Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul
XIV, nr. 5, 6/19 ianuarie 1917, р. 1.
96
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 6, 8/21 ia-
nuarie 1917, р. 1.
97
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 37, 8/21
februarie 1917, р. 1.
98
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 68, 12/25
martie 1917, p. 1.
99
„Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 92, 8/21
aprilie 1917, р. 3.
100
În cadrul judeţelor activau comitete ale Uniunii ostaşilor
schilodiţi din Rusia. Bunăoară, într-un document din 5
octombrie 1917 este consemnat Comitetul din judeţul Or-
– 20 –
l-a susţinut pianista Vekker, solista Teatrului Oră-
şenesc din Odesa, A.  P. Dicescu, violonistul virtu-
os C.  A. Bibescu, baritonul Malaneţchi, pianistul
Conservatorului din Petrograd, Mihail A. Hariton.
Organizatoare: A. M. Russo. Biletele s-au vândut la
magazinul muzical al proprietarei B. V. Belousova101.
Pianistul Mihail A. Hariton a mai susţinut un con-
cert în Casa Eparhială, la 14/27 mai 1917, zi de du-
minică, cu participarea sopranei chişinăuiene Sofia
A. Cerchez şi a tenorului N. I. Kotov, artist al Ope-
rei din Moscova102 .
La 12 mai, în Chişinău s-a desfăşurat o adunare a
Uniunii cadrelor didactice, la care a fost definitivată
formarea biroului acestei uniuni în următoarea com-
ponenţă: preşedinte – N. Pelipenko, vicepreşedinţi
– S. Javroţki şi P. Iankovski, candidaţi la funcţia de
vicepreşedinte – A. Mociulski, L. M. Orlova, A. Şul-
ga, N.  Babânin, I.  Zubovski şi A.  Rumici, înlocui-
tori ai acestora din urmă – S.  Orlov, L.  S.  Orlova,
M. Hammer, L. Kulin şi G. Zavadovski103.
Pe data de 14/27 mai 1917, potrivit anunţului din
presă, în incinta Primăriei oraşului Chişinău urma
să se desfăşoare o adunare a Societăţii pictorilor,
care, precum se precizează în anunţ, fusese închisă
de vechiul regim cu zece ani în urmă. La adunare
erau invitaţi să participe şi profesorii de desen104.
La 16/29 mai 1917, în sala Adunării Nobilimii
din Chişinău a avut loc un miting al sioniştilor. În
mod deosebit au atras atenţia drapelele cu lozinca
„Palestina pentru evrei”105.
Organizaţia ucraineană Rada „Prosviti“, cu sco-
pul de a spori fondul naţional al Ucrainei, şi-a propus
să realizeze în centrul Chişinăului un program artis-
tic: în cursul zilei de 21 mai/3 iunie, în Grădina Pu-
blică să se desfăşoare o serbare, cu participarea unei
orchestre militare şi a unui cor ucrainean, cu dansuri
şi declamaţii, iar seara, în pavilionul Adunării Nobi-
limii, să fie prezentată o comedie în trei acte106.
hei al acestei uniuni (A.N.R.M., Fond 69, inventar 1, dosar
206, fila 69).
101
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 19, 29 aprilie
1917, p. 1; „Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 23, 4
mai 1917, p. 6.
102
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 1.
103
В. Т-к, В союзе учащих, în „Свободная Бессарабия“,
Chişinău, nr. 31, 14 mai 1917, p. 3.
104
О-во художников, în „Свободная Бессарабия“, Chişi-
nău, nr. 29, 11 mai 1917, p. 5.
105
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 34, 18 mai 1917,
p. 5. Lozinca în ruseşte: „Палестина евреям“.
106
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
 La 22 mai/4 iunie 1917, conform avizului din
presă, în localul Bibliotecii Orăşeneşti din Chişinău
(intrare prin pasajul clădirii Primăriei), era progra-
mată convocarea adunării de fondare a Societăţii
Universităţilor Populare107.
Prin petiţia din 26 mai, reprezentanţii Uniunii
creştinilor unificaţi i-au adus la cunoştinţă arhiepi-
scopului Anastasie al Chişinăului şi Hotinului că
uniunea s-a pronunţat pentru admonestarea învă-
ţătorilor moldoveni, care au adoptat rezoluţia de a
scoate portretul arhiepiscopului Serafim al Chişină-
ului şi Hotinului, expus în sala de concerte a Casei
Eparhiale din Chişinău. După ce le-a ascultat cere-
rea, arhiepiscopul a permis organizaţiilor creştine să
folosească gratuit această sală pentru desfăşurarea
adunărilor sale generale108.
Primul Congres al Țăranilor
din Basarabia
Încă la 1/15 aprilie 1917, presa rusă de la Chişi-
nău a anunţat despre existenţa în Basarabia a unui
grup de iniţiativă care îşi asumase sarcina să organi-
zeze o filială basarabeană a Uniunii Țăranilor din
toată Rusia. Persoanele interesate urmau să solicite
informaţii referitoare la această uniune de la directo-
rul redacţiei revistei ruseşti „Agricultura Basarabiei“,
N. K. Moghileanski, la reşedinţa acestuia din Chişi-
nău de pe strada Inzov 12109.
Iniţial, a avut loc un congres al Sovietului de
Deputaţi ai Ţăranilor din Rusia, care şi-a deschis
lucrările la Petrograd, în ziua de 4/17 mai110. Repre-
zentanţii garnizoanei din Chişinău, reuniţi în Pala-
tul Libertăţii, l-au ales în calitate de delegat la acest
congres pe subofiţerul Aleksandr Ghinţ111.
Întruniţi la Chişinău în intervalul 21–24 mai/3–
6 iunie 1917, delegaţii Primului Congres al Țăranilor
din Basarabia au dezbătut o serie de chestiuni de or-
din funciar. Punând în discuţie şi problema „despre
felul de ocârmuire în viitoarea Rusie”, ei au conside-
rat că numai formarea republicii federative şi acor-
darea celei mai largi autonomii tuturor popoarelor
107
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
108
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 132, 28
mai 1917, p. 3.
109
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 87, 1/14
aprilie 1917, р. 1.
110
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 28, 10 mai 1917,
p. 3.
111
Ibidem, p. 4.
– 21 –
din Rusia „va răspunde năzuinţelor întregului popor
revoluţionar”112 .
La 23 mai, corespondentul ziarului „Noutăţile
Odesei” („Odesskie novosti”) a transmis de la Chi-
şinău despre acest congres: „S-a deschis congresul
ţăranilor guberniei Basarabia, la care s-au prezentat
aproape 800 delegaţi ai diferitelor naţionalităţi din
gubernie. Încă de la început s-a observat un anta-
gonism aspru între partea rusă şi cea moldoveană a
congresului, susţinută de conducătorii Partidului
Naţional Moldovenesc, sub pretext că ruşii ar fi as-
pirat la îngustarea drepturilor moldovenilor. Agi-
taţia liderilor Partidului Moldovenesc a adus până
la schismă. Moldovenii au părăsit şedinţa. Prin in-
termediul membrului Consiliului muncitorilor de-
putaţi din Petrograd, Sokolov, care se găzduieşte la
Chişinău, şi a conducătorilor ruşi ai congresului,
conflictul s-a aplanat în urma cesiunilor maximale
ale moldovenilor”113.
Nikolai D. Sokolov, care era vicepreşedinte al
Sovietului de Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţi-
lor din Petrograd, s-a aflat câteva zile în Chişinău.
Comitetul unit al Organizaţiei social-democrate din
Chişinău şi al organizaţiei „Bund“ anunţase publi-
cul că în ziua de duminică, 21 mai/3 iunie 1917, la
teatrul-circ din Chişinău, Nikolai D. Sokolov urma
să ţină o conferinţă cu tema „Sarcinile revoluţiei”114.
Aducerea la Chişinău a unei tipografii
româneşti
Aflaţi pe Frontul Românesc în componenţa ar-
matei ruse, Simion Murafa împreună cu Ion Buz-
dugan au adus din dreapta Prutului la Chişinău o
tipografie românească. Aducându-şi aminte despre
acest episod după un an de la trecerea în nefiinţă a
lui Simion Murafa, Ion Buzdugan a povestit: „În
primăvara anului 1917, fiind în România, Murafa
şi-a luat concediu pe vreo două săptămâni şi a por-
nit prin oraşele României în căutarea unei tipografii.
Din Roman se duce la Suceava şi Cernăuţi, de aco-
lo vine la Iaşi, de aici pleacă la Bârlad, Huşi şi Ga-
laţi”. Întorcându-se la Iaşi, el i-a comunicat lui Ion
Buzdugan că, „în sfârşit, a găsit o tipografie, destul
de bună, la Huşi, la un tipograf Leţcaie, dar e cam
112
Congresul ţărănesc din Basarabia, în „Cuvânt moldove-
nesc“, Chişinău, anul IV, nr. 42, 28 mai 1917, p. 2; Ştefan
Ciobanu, op. cit., p. 105–106.
113
A.N.R.M., Fond 691, inventar 3, dosar 993, fila 35 (text
tradus în 1917 din limba rusă).
114
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 37, 21 mai 1917,
p. 1.
scumpă şi nu prea avem bani pentru a o cumpăra”.
Pe lângă aceasta, mai exista problema dacă le vor „da
drum aliaţii ruşi” să treacă în Basarabia o tipogra-
fie românească. Pentru a-şi realiza intenţia, ei s-au
gândit să ceară ajutor de la guvernul român, prin
intermediul Ministerului de Război, rugându-l să
le mijlocească cumpărarea tipografiei, iar pentru ca
ruşii să nu le puie piedici la expedierea tipografiei
în Basarabia, „să se spună că ea se transportă pen-
tru necesităţile Ministerului de Război. Planul făcut
Murafa l-a împărtăşit scriitorului Mihail Sadoveanu,
care s-a pus cu toată inima să ne ajute în căpătarea
tipografiei. Peste vreo două săptămâni de sârguinţă a
lui Murafa, cu concursul lui M. Sadoveanu, tipogra-
fia Leţcaie a fost cumpărată”. Rămânea ca aceasta să
fie adusă de la Huşi la Iaşi, iar de aici – la Chişinău.
Murafa îşi luase angajamentul s-o aducă de la Huşi,
în timp ce Buzdugan urma să obţină de la Marele
Cartier rus permisiune şi vagoane pentru transporta-
rea tipografiei la Chişinău. Peste câteva zile, Murafa
a adus tipografia la Iaşi, iar Buzdugan, între timp, a
făcut rost de permisiune şi vagoane. Tipografia adu-
să la Chişinău de Simion Murafa şi Ion Buzdugan
(devenită, ulterior, Tipografia „Sfatul Ţării”) a fost
prima tipografie românească cu caractere latine din
Basarabia115.
Congresul Învăţătorilor din Basarabia
În zilele de 10–13 aprilie 1917, la Chişinău, şi-a
ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din Basara-
bia, care a fost dominat de elementele şovine ruseşti
prezente în şcoala basarabeană. Deşi s-au aflat în
minoritate, învăţătorii moldoveni au reuşit, cu difi-
cultate, să impună participanţii la congres să accepte
instituirea şcolii naţionale. Articolul 10 al hotărâri-
lor congresului stipula în acest sens: „Învăţătura tre-
buie să se înceapă în limba copiilor”116.
115
Ion Buzdugan, Două icoane. Simeon Murafa şi Alecu Ma-
teevici, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 116, 25 august /7
septembrie 1918, p. 1–2. Pe de o parte, Pan. Halippa men-
ţionează că S. Murafa, în calitate de însărcinat al Societă-
ţii Culturale Moldoveneşti din Chişinău, „a adus, în vara
anului 1917, tipografia românească a lui Leţcaie din Huşi”,
la care urmau să fie tipărite cărţi pentru şcolile primare
basarabene naţionalizate, iar pe de altă parte, afirmă că
S. Murafa a fost însărcinat de Comisia școlară din cadrul
Zemstvei Guberniale a Basarabiei să aducă o tipografie ro-
mânească de la Huşi (Pan. Halippa, Amintiri despre Simi-
on Murafa, în „Viaţa Basarabiei”, Chişinău, 1938, nr. 12, p.
11, 16).
116
„Şcoala moldovenească”, Chişinău, 1918, nr. 5–6, p. 137–
138.
– 22 –
A doua zi117 după încheierea acestei reuniuni ale
cadrelor didactice, „boicotaţi şi jigniţi de ruşi”118,
învăţătorii moldoveni s-au adunat la redacţia „Cu-
vântului moldovenesc”, unde au constituit Asociaţia
Învăţătorilor Moldoveni, în frunte cu Vasile Seca-
ră119. Tot în ziua de 14 aprilie, membrii acestei proas-
pete grupări obşteşti au redactat un memoriu adresat
Zemstvei basarabene, căreia i s-a adus la cunoştinţă
că asociaţia şi-a trasat drept scop să militeze pentru
naţionalizarea şcolilor din localităţile cu populaţie
românească.
Un rol enorm în privinţa naţionalizării învăţă-
mântului din Basarabia l-a avut Comisia Şcolară
Moldovenească de pe lângă Zemstva Gubernială a
Basarabiei, care şi-a adus aportul la organizarea cur-
surilor de două luni pentru cadrele didactice din şco-
lile primare naţionale, deschise la 18 iunie 1917 în
Chişinău.
Un miting al soldaţilor moldoveni
din Chişinău
În ziua de 4/17 iunie 1917, pe Piaţa Libertăţii din
Chişinău a avut loc un miting al soldaţilor moldoveni
din garnizoana locală. La această întrunire publică au
participat mulţi orăşeni şi un grup de delegaţi ai mi-
litarilor moldoveni din garnizoana Odesa: V. Matve-
ev (Matei), N. Ciornei, I. Păscăluţă, A. Palade. După
încheierea discursurilor au fost adoptate următoarele
rezoluţii: 1. Toţi participanţii la miting aderă la Par-
tidul Naţional Moldovenesc. 2. Protestează împotriva
activităţii rusificatoare a arhiepiscopului Anastasie al
Chişinăului şi Hotinului. 3. Împuterniceşte Comite-
tul Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc şi al
Sfaturilor de Deputaţi ai Soldaţilor şi Ofiţerilor din
oraşele Odesa şi Chişinău să intervină pe lângă Gu-
vernul Provizoriu pentru a-l înlocui pe arhiepiscopul
Anastasie cu un moldovean. După adoptarea rezolu-
ţiei, participanţii la miting au manifestat pe străzile
oraşului, cu steaguri naţionale şi muzică120.
117
Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieţii, p. 138; Romulus Cio-
flec, op. cit., p. 249.
118
O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917–1918),
p. 88.
119
G. Sima, Obştea învăţătorilor moldoveni, în „Şcoala mol-
dovenească”, Chişinău, iunie 1917, nr. 1, p. 25; O. Ghibu,
op. cit., p. 138.
120
Митинг солдат-молдован, în „Бессарабская жизнь“,
Chişinău, anul XIV, nr. 140, 7/20 iunie 1917, p. 3; Mihai
Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi, op. cit., p. 29
(informaţie extrasă din: A.N.R.M., Fond 727, inventar 2,
dosar 5, filele 2, 6).
 Popasul românilor transilvăneni la Chişinău
Mulţi ostaşi bucovineni şi transilvăneni, înrolaţi
în armata austro-ungară, au fost luaţi în captivitate
de către trupele ruse. Duşi departe în spatele frontu-
lui, ei s-au aflat în diferite locuri ale Imperiului Rus.
În cele din urmă, noua autoritate a Rusiei le-a
acordat prizonierilor români dreptul de a lupta în
componenţa armatei române. Ei au fost echipaţi, îm-
barcaţi în vagoane şi trimişi pe Frontul Românesc.
În toată săptămâna, prin Chişinău trecea „câte un
tren lung, împodobit cu verdeaţă şi steaguri“, trans-
portându-i pe voluntarii români121. Unele eşaloane
staţionau mai mult timp în gara Chişinău şi, cu acest
prilej, aveau loc întâlniri de suflet dintre aceşti ro-
mâni, originari din alte zone geografice ale spaţiului
românesc, şi cei din Basarabia.
În seara zile de 5/18 iunie 1917, Vladimir Herţa,
Pan. Halippa şi alţii, adunaţi în casa lui Paul Gore,
au „alcătuit programul de primire a întâiului bata-
lion de voluntari ardeleni, anunţat telegrafic”. După
aceasta, la domiciliul Antoninei Gavriliţă a fost im-
provizată o „serată muzicală ardeleano-basarabeană“,
în timpul căreia Simion Murafa şi locotenentul Cris-
tea, solul voluntarilor transilvăneni plecaţi din Kiev,
purtând „uniforme militare rusească şi românească“,
au interpretat cântece din toate regiunile românis-
mului122 .
Întâlnirea emoţionantă cu foştii prizonieri ro-
mâni din ziua următoare a produs asupra chişinăuie-
nilor o impresie puternică, memorabilă, atmosfera
de sărbătoare fiind redată într-un reportaj publicat
în „Cuvânt moldovenesc“. În această zi, 1.200 de
ostaşi români transilvăneni, trecând prin Chişinău
spre Frontul Românesc, au poposit în capitala basa-
rabeană câteva ceasuri. Mulţi moldoveni le-au ieşit în
întâmpinare ca să-i salute. „Fraţii transilvăneni erau
înşiruiţi în dosul gării sub ascultarea comandanţilor,
ascultau aşa cuvântările moldovenilor şi după fiece
cuvântare corul lor cânta un cântec. Cel dintâi i-a
hiritisit Simion Murafa, ca ofiţer, şi le-a dăruit din
partea moldovenilor un steag transilvănean, care e
tot ca steagul moldovenesc (roşu, galben şi albastru).
Le-a spus să-l ducă la izbândă şi să nu se oprească
până ce n-au dat slobozenie tuturor românilor din
Ungaria. Învăţătorul Ştefan Ciobanu i-a hiritisit pe
fraţii noştri din partea Partidului Naţional Moldo-
venesc, V.  Cazacliu de la studenţii moldoveni, Co-
121
Oaspeţi iubiţi în Chişinău, în „Cuvânt moldovenesc“, Chi-
şinău, anul IV, nr. 47 (247), 14 iunie 1917, p. 5.
122
Romulus Cioflec, op. cit., p. 262.
– 23 –
dreanu de la soldaţii moldoveni, iar V. Herţa de la
Societatea Culturală Moldovenească. Herţa le-a dă-
ruit din partea societăţii o icoană frumoasă a Mân-
tuitorului, pentru ca vitejii transilvăneni s-o ducă cu
biruinţa la catedrala din Sibiu. După mâncare, mulţi
dintre dânşii au venit să vadă capitala Basarabiei, iar
vreo 150 au venit şi la „Cuvânt moldovenesc”. Aici
i-a mai hiritisit un soldat moldovean şi profesorul
Onisifor Ghibu, un bejenar din Transilvania. Corul
fraţilor transilvăneni a cântat și la „Cuvânt moldo-
venesc“ mai multe cântice şi apoi au pornit cântând
către gară şi răsunau uliţele Chişinăului de cântarea
lor vitejească”123.
Şi în presa rusă s-a consemnat că aceşti 1.200 de
foşti prizonieri români transilvăneni, care au trecut
prin Chişinău, având asupra lor tot echipamentul
militar, au produs o impresie puternică asupra mol-
dovenilor din Chişinău124.
O altă întâlnire s-a petrecut la 19 iulie/1 august
1917, când prin Chişinău a trecut un alt grup de
transilvăneni voluntari care se duceau „la război ca
s-o ajute pe România şi astfel să ajungă mai degrabă
acasă la dânşii, în Transilvania. Trecând prin staţia
Chişinău, ardelenii, care ne sânt fraţi de un sânge,
s-au oprit şi au venit în oraş şi au fost la Partidul
Naţional Moldovenesc, unde au cântat cântece os-
tăşeşti şi doine foarte frumoase. De la Partidul Na-
ţional Moldovenesc oaspeţii români au fost poftiţi
în Duma oraşului125, unde Pantelimon Halippa le-a
rostit o cuvântare din partea Partidului Naţional
Moldovenesc, îndemnându-i pe scumpii musafiri să
se simtă ca la ei acasă, cu toate că Duma Chişinăului,
capitala ţării, este şi a fost până acum, mai degrabă,
un cuib al străinilor, decât al moldovenilor. Totuşi,
prin lupta cinstită şi harnică, a spus d. Halippa, mol-
dovenii vor ajunge stăpâni adevăraţi ai tuturor aşe-
zământurilor obşteşti din ţară şi din capitala ei şi de
aceea ostaşii români pot să se simtă în Duma Chi-
şinăului ca la ei acasă. Oaspeţii români au cântat şi
în Duma oraşului, fiind ascultaţi cu mare dragoste
de o adunare numeroasă de învăţători moldoveni
de la cursurile moldoveneşti. De la Duma oraşului
scumpii oaspeţi au fost petrecuţi cu steaguri na-
ţionale până la gară de toată adunarea şi de 100 de
ostaşi moldoveni. Pe steaguri era scris: „Trăiască au-
tonomia Basarabiei!“, „Trăiască Republica Federativă
123
Oaspeţi iubiţi în Chişinău, p. 5–6.
124
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 60, 18 iunie
1917, p. 4.
125
Consiliul municipal.
democratică!“ La gară mulţimea adunată a trecut cu
steagurile naţionale prin faţa vagoanelor, pline de
ostaşi români ardeleni, strigând: Trăiască românii!
Trăiască România Mare! Ca răspuns ostaşii ardeleni
strigau: Trăiască Basarabia autonomă! Trăiască Ru-
sia slobodă!”126.
Societatea culturală a moldovenilor
din Basarabia
La 12/25 iunie, în casa lui Vladimir Herţa din
Chişinău a fost convocată o adunare pentru a reînvia
Obştea culturală a moldovenilor din Basarabia, înte-
meiată la Chişinău în 1905, care, peste scurtă vreme,
şi-a întrerupt activitatea, deoarece „au fost scurtate
drepturile Dumei, i-a fost înăbuşit glasul, iar puţine-
le drepturi naţionale dobândite au fost iarăşi călcate”.
După deschiderea adunării de către Paul Gore, parti-
cipanţii, printre care erau şi câţiva membri fondatori
ai Obştii din 1905, au ales un comitet de conducere
al societăţii reapărute, format din următoarele per-
soane: Paul Gore, în calitate de preşedinte, Vladimir
Herţa, în calitate de vicepreşedinte, Nicolae Ale-
xandri, I.  Ciobanu, S.  Ciubuc, arhimandritul Gu-
rie, preotul Andrei Murafa, Ioan Pelivan, Arventiev,
M.  Glavce, Simion Murafa, O.  Leonard, A.  Gropa
(casier) şi Teodor Neaga (secretar). D. D. Semigradov
a dăruit societăţii renăscute 1.000 de ruble127.
Bombardamente aeriene asupra Basarabiei
La 6/19 mai 1917, deasupra Chişinăului a zburat
un aeroplan inamic, din care au fost aruncate patru
bombe în zona gării. Exploziile au cauzat moartea a
doi soldaţi, doi copii şi trei cai. De asemenea, au fost
răniţi patru soldaţi, doi civili maturi şi un copil, pro-
vocând, concomitent, însemnate daune materiale128.
În dimineaţa zilei de 15/28 august, artileria an-
tiaeriană care păzea Chişinăul a observat două aero-
plane inamice ce veneau dinspre vest. Lăsându-le să
se apropie, servanţii ruşi au deschis focul asupra lor,
ceea ce a determinat aeroplanele să zboare îndărăt129.
La ora 18.30 a zilei de 27 august/9 septembrie 1917,
126
„Cuvânt moldovenesc“, Chişinău, anul IV, 23 iulie 1917, p. 4.
127
Societatea culturalî a moldovenilor din Basarabia, în „Cu-
vânt moldovenesc“, Chişinău, anul IV, nr. 49, 21 iunie
1917, p. 4.
128
Налет аэропланa, în „Бессарабская жизнь”, Chişi-
nău, anul XIV, nr. 116, 7/20 mai 1917, p. 4; „Свободная
Бессарабия”, Chişinău, nr. 27, 9 mai 1917, p. 1; „Cuvânt
moldovenesc”, Chişinău, anul IV, 10 mai 1917, p. 4.
129
Aeroplane protivnice deasupra Chişinăului, în „Cuvânt mol­
dovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 72, 20 august 1917, p. 4.
– 24 –
din direcţia oraşului Iaşi şi-a făcut apariţia deasupra
Chişinăului un aeroplan, ale cărui semne de identi-
ficare pe aripi nu erau clare. Întrucât aeroplanul se
îndrepta spre gara feroviară, bateria a deschis focul,
dar nu asupra lui, ci alături, ca să nu-l doboare, în caz
de e rusesc. Şrapnelele au presărat spaţiul din partea
oraşului şi, astfel, aeroplanul a fost obligat să se în-
depărteze de gară. Ocolind oraşul şi gara, aeroplanul
şi-a continuat cursul spre Bender. Ulterior a fost su-
pus unui tir. Cauzându-i-se o defecţiune, aeroplanul
a fost silit să aterizeze, pentru a fi reparat, dar a fost
reţinut de către infanterişti. La bordul lui se aflau
trei aviatori germani, care au fost arestaţi130.
Manifestaţie antibolşevică
La 3/16 iulie, în Rusia s-a iscat o nouă criză gu-
vernamentală, în urma demisionării a trei miniştri,
membri ai partidului cadeţilor, nemulţumiţi de con-
cesiile în favoarea autonomiştilor ucraineni din Rada
Centrală. Pe lângă asta, în zilele de 3/16 şi 4/17 iulie,
la Petrograd au avut loc mari demonstraţii antiguver-
namentale ale muncitorilor, soldaţilor şi marinarilor,
cu schimb de focuri între părtaşii revoluţiei şi progu-
vernamentali. Demonstranţii cereau ca toată puterea
să treacă în mâinile sovietelor. În Petrograd au fost
aduse trupe devotate guvernului, ceea ce a contri-
buit la schimbarea ambianţei politice în capitală. A
urmat reprimarea bolşevicilor, aceştia fiind acuzaţi
de tentativa unei lovituri de stat şi de legături cu ser-
viciul german de spionaj. Conducerea Sovietului de
Deputaţi ai Muncitorilor şi Soldaţilor din Petrograd
a capitulat în faţa guvernului, iar o serie de bolşevici
au fost întemniţaţi. Pe front a fost introdusă pedeap-
sa capitală, în cazul neexecutării ordinelor comanda-
mentului. În fruntea guvernului a venit Aleksandr
F. Kerenski, care a continuat să deţină şi portofoliul
de ministru de Război şi al Marinei. Prinzând gus-
tul pentru putere, Kerenski, în calitatea sa de mi-
nistru-preşedinte al Rusiei, „dădea dovadă de vădite
apucături bonapartiste“131. Astfel, după evenimentele
petrecute în iulie la Petrograd, punându-se capăt du-
alităţii puterii de stat, în Rusia s-a creat o nouă situ-
aţie politică.
La 6/19 iulie 1917, aflându-se, prin telegramele
primite, despre evenimentele din Petrograd, pe stră-
130
Налет аэропланa, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău,
anul XIV, nr. 210, 31 august/13 septembrie 1917, p. 3.
131
С. В. Тютюкин, Красный 1917-й, în „Мировые войны
XX века“. Книга 1. Первая мировая война. Историче-
ский очерк, Москва, „Наука“, 2002, p. 389–391.
zile Chişinăului a avut loc o demonstraţie antibolşe-
vică, pe drapelele manifestanţilor fiind scris: „Moarte
bolşevicilor”, „Jos leniniştii”. Au fost rostite cuvân-
tări, iar orchestra a interpretat „La Marseillaise”132 .
O altă manifestaţie au organizat-o, în a doua
jumătate a zilei de 7/20 iulie, subunităţile unui re-
giment de rezervă cantonat în Chişinău. Având în
frunte un drapel ucrainean, după care urmau drapele
cu diferite inscripţii („Război pentru pace în toată
lumea“, „Jos trădătorii cauzei poporului revoluţio-
nar“, „Soldaţii în tranşee, muncitorii la strunguri“),
manifestanţii au pornit de la cazărmi pe strada Mo-
ghiliovskaia, apoi au mers pe strada Aleksandrovs-
kaia până la strada Armenească, pe care au cotit în
jos, deplasându-se până la strada Nikolaevskaia. Au
mers pe această stradă, apoi au cotit în sus, pe strada
Puşkin până au ajuns din nou la strada Aleksandrov-
skaia, de unde s-au înapoiat în cazărmi. Pe parcursul
itinerarului, manifestanţii au fost însoţiţi de o or-
chestră133.
Crearea Comitetului Central Militar
Moldovenesc
Pentru a duce la îndeplinire revendicările soci-
al-politice formulate, ostaşii basarabeni din arma-
ta rusă de pe Frontul Românesc au lansat iniţiativa
de a constitui un comitet executiv central militar,
cu sediul în capitala Basarabiei, care să unească toa-
te organizaţiile ostăşeşti de pe Frontul Românesc,
din garnizoanele ruse aflate în Chişinău, Odesa,
Sevastopol, Novo-Gheorghievsk, Nikolaev şi în alte
părţi. Reuniţi, la 23 iulie/5 august 1917, în Chişi-
nău, reprezentanţii acestor asociaţii ale militarilor
basarabeni au înfiinţat Comitetul Central Militar
Moldovenesc al Sfaturilor de Deputaţi ai Soldaţilor
şi Ofiţerilor Moldoveni, autorizându-l să coordone-
ze activitatea tuturor organizaţiilor militare moldo-
veneşti existente la acea oră. Calitatea de preşedinte
al comitetului i-a fost încredinţată sublocotenentului
Gherman Pântea, reprezentant al militarilor basa-
rabeni de pe Frontul Românesc. Declarându-se un
organ de conducere în afara partidelor, Comitetul
şi-a trasat mai multe sarcini, dintre care prevala lupta
pentru autonomia Basarabiei134.
132
„Свободная Бессарабия”, Chişinău, nr. 74, 7 iulie 1917,
p. 3.
133
Военная манифестация, în „Бессарабская жизнь“, Chi-
şinău, anul XIV, nr. 166, 8/21 iulie 1917, p. 3.
134
O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917–1918),
p. 132; Mihai Adauge, Eugenia Danu, Valeriu Popovschi,
op. cit., p. 42.
– 25 –
Crâmpeie din viaţa cotidiană a Chişinăului
În pofida faptului că era război, se înrăutăţea si-
tuaţia economică, creştea criminalitatea, viaţa cultu-
rală a Chişinăului îşi continua cursul.
În paginile presei ruse, după alegerile municipa-
le desfăşurate în Chişinău pe data de 15/28 august
1917, se menţionează că în oraş s-a făcut linişte în
urma campaniei electorale ce a precedat aceste ale-
geri. „Victoria obţinută la alegeri de către organiza-
ţiile şi partidele înscrise pe lista nr. 7 a demonstrat
că aceste organizaţii şi partide se bucură de simpatie.
Această victorie asigură elementelor revoluţionar-
democratice o majoritate covârşitoare în consiliul
nostru nou. Deşi au intrat mai târziu pe arena lup-
tei electorale decât toate organizaţiile şi partidele,
organizaţiile moldoveneşti unite au reuşit să pro-
moveze şase persoane inteligente şi cu convingeri
ferme, ceea ce poate fi socotit drept un succes”135.
În urma acestor alegeri municipale, blocul socialiş-
tilor a obţinut 59 de locuri în Consiliul Orăşenesc,
Uniunea Creştinilor – 13, evreii sionişti – 12, ca-
deţii – 6, moldovenii – 6. Celelalte organizaţii par-
ticipante au întrunit mai puţine voturi. Din partea
moldovenilor în Consiliul Orăşenesc au intrat
Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Alexandru
Gropa, Teodor Neaga, Vladimir Chiorescu şi sol-
datul Pavel Harea136.
A fost ales şi un nou primar al Chişinăului. La 28
septembrie/11 octombrie 1917, presa chişinăuiană a
transmis ştirea că primarul ales al oraşului Chişinău,
Alexandru C. Schmidt, a intrat în exerciţiul funcţiu-
nii, înlocuindu-l pe Iulian Levinski137.
După cum anunţau afişele, în ziua de joi, 17/30
august 1917, era programat un concert al violonce-
listului L. S. Binder, laureat al Conservatoriului din
Petrograd, cu participarea lui Bobescu, Ozerov şi a
altor forţe artistice ale oraşului Chişinău, precum şi
a trupei de artişti dramatici sub conducerea regizo-
rilor Vladimirov şi Dubrovin, care aveau să prezinte
piesa politică „Văpaia“ („Зарево“), despre evenimen-
tele din 1905, interzisă de regimul ţarist138.
135
О чем говорят результаты муниципальных выборов
в Кишиневе, în „Бессарабская жизнь”, Chişinău, anul
XIV, nr. 200, 15/28 august 1917, p. 3.
136
„Cuvânt moldovenesc”, Chişinău, anul IV, nr. 72, 20 au-
gust 1917, p. 4.
137
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 231, 28
septembrie 1917, p. 3.
138
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 103, 17 august
1917, p. 1.
 La 30 august/12 septembrie 1917, Tribunalul
Chişinău a înregistrat Societatea Ucraineană „Pro­
svi­ta” din oraşul Chişinău, iar mai târziu a trecut
în registrul său câteva uniuni profesionale: la 13/26
septembrie 1917 – Uniunea Profesională a Învăţă-
torilor Școlilor Primare Inferioare şi Superioare din
oraşul Chişinău, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917
– Uniunea Profesională a Medicilor din oraşul Chi-
şinău, la 5/18 decembrie 1917 – Societatea Juridică
Moldovenească139.
În cadrul şedinţei colegiului Primăriei oraşului
Chişinău a fost creată Comisia de alegeri în Adu-
narea Constituantă, compusă din următorii mem-
bri: P. M. Morgulis, G. S. Landau, N. N. Alexandri
şi V.  G. Globa. Prima şedinţă a comisiei formate
urma să fie convocată la 18 septembrie/1 octombrie
1917140.
Pe data de 25 septembrie/8 octombrie 1917, la
teatrul Adunării Nobilimii a avut loc un concert cu
participarea cântăreţului de operetă Mihail Vavici şi
a pianistului Samuil Pokrass141.
Pe lângă aceasta, în Chişinău se efectuau şi lu-
crări edilitare. La sfârşit de octombrie – început de
noiembrie 1917, a fost finalizată instalarea parţială a
conductelor de canalizare. Urma să înceapă monta-
rea ţevile în direcţia cazărmilor142 .
În ziua de 16/29 decembrie 1917, după patru luni
de absenţă, a revenit din Moscova arhiepiscopul
Anastasie143.
La 21 decembrie 1917/3 ianuarie 1918 s-a anun-
ţat că în Chişinău au sosit 3 cisterne cu petrol şi 2
cisterne cu gaz lampant şi, astfel, avea să fie reluată
circulaţia tramvaiului144.
Crime comise de militarii ruşi în Basarabia
Încă la sfârşitul lunii iulie s-a dat alarma despre
pericolul la care putea fi expusă Basarabia după de-
139
A.N.R.M., Fond 39, inventar 12, dosar 190, filele 4 ver-
so–5, 5 verso, 11 verso, 14 verso.
140
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 223, 17
septembrie 1917, p. 3.
141
Театр Благородного cобрания, în „Бессарабская жизнь“,
Chişinău, anul XIV, nr. 231, 28 septembrie 1917, p. 3. Mi-
hail Vavici (1881–1930) artist de operetă (bas), interpret
de romanţe rus. Samuil Pokrass (1897, Kiev – 1939, New
York), compozitor şi pianist.
142
„Бессарабская жизнь“, Chişinău, anul XIV, nr. 250, 3
noiembrie 1917, p. 4.
143
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 192, 19 decem-
brie 1917, p. 3.
144
Возобновление движения трамвая, în „Сфатул цэрий“,
Chişinău, nr. 22, 21 decembrie 1917, p. 4.
– 26 –
mobilizarea ostaşilor ruşi de pe Frontul Românesc.
Într-o rezoluţie a Sfatului de Deputaţi ai Soldaţilor şi
Ofiţerilor Moldoveni din Districtul Militar Odesa,
dată publicităţii la 25 iulie 1917, la care ne-am refe-
rit mai sus, s-a atras atenţia că este necesar de a lua
măsuri pentru a preveni posibilele devastări pe care
le puteau produce militarii ruşi, înapoindu-se prin
Basarabia de pe Frontul Românesc145.
În ziua de duminică, 20 august 1917, o bandă de
soldaţi ruşi a atacat persoanele prezente la via ingi-
nerului hotarnic Andrei Hodorogea, aflată în Valea
Dicescu de lângă Chişinău. În timpul acestui atac au
fost asasinaţi stăpânul viei, Andrei Hodorogea, şi Si-
mion Murafa, un exponent remarcabil al mişcării de
renaştere naţională al românilor basarabeni146.
Congresul Militarilor Moldoveni
În cadrul şedinţei din 29 septembrie/12 octom-
brie 1917 a Comitetului Executiv Central Militar
Moldovenesc s-a accentuat necesitatea de a convoca,
într-un viitor cât mai apropiat, un congres al repre-
zentanţilor organizaţiilor militare moldoveneşti,
care urma să-şi asume responsabilitatea de a decide
soarta Basarabiei147, de a întreprinde măsuri energice
pentru a pune stavilă haosului care se amplifica după
dereglarea sistemului administrativ.
Congresul Militarilor Moldoveni, care şi-a ţi-
nut lucrările în intervalul 20–27 octombrie 1917,
în Casa Eparhială din Chişinău, s-a dovedit a fi un
eveniment politic extrem de important în contextul
mişcării de renaştere şi eliberare naţională a româ-
nilor basarabeni. Mai întâi de toate, potrivit datelor
contradictorii redate într-un şir de surse ale vremii,
la reuniune s-au prezentat de la 500 până la 1.000 de
delegaţi148, numărul mare al participanţilor produ-
când un efect puternic.
145
A.N.R.M., Fond 727, inventar 2, dosar 99, fila 55; Резо­
лю­ция молд. совъта солд. и офиц. од. воен. окр., în „Сво­
бодная Бессарабия”, Chişinău, nr. 89, 25 iulie 1917, p. 3.
146
Буйство солдат и убийство трех человек, în „Бессараб-
ская жизнь”, Chişinău, anul XIV, nr. 203, 22 august 1917,
p. 3. Acest atac banditesc este descris de Romulus Cioflec,
care a fost martor ocular al celor întâmplate (R. Cioflec,
Zile de urgie. Amintire de la moartea dramatică a lui Mu-
rafa şi Hodorogea, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 112, 21
august/3 septembrie 1918; R. Cioflec, Pe urmele Basarabi-
ei..., p. 277–284).
147
Gherman Pântea, Rolul organizaţiilor militare moldove-
neşti în actul Unirii Basarabiei. Ediţia a II-a, Chişinău, Ti-
pografia Dreptatea (Pasaj), 1932, p. 27.
148
Valeriu Popovschi, Biroul de organizare a Sfatului Ţării
(27 octombrie – 21 noiembrie 1917). Studiu şi documente.
 Înainte de amiaza zilei de 20 octombrie, citim în
reportajul semnat de Mihail Minciună, în Chişinău
se adunaseră „peste 500 de trimişi de la un număr
de 250.000 de ostaşi moldoveni de pe toate frontu-
rile şi din Rusia“. După amiază, toţi cei peste 500 de
deputaţi au purces de la Palatul Libertăţii spre Sala
Eparhială149, ambele edificii fiind situate în centrul
Chişinăului. „Cu muzică, în rânduri, mase mari
de soldaţi, ţărani, ofiţeri şi intelectuali moldoveni,
de toate dogmele, cu steaguri naţionale, defilează
prin târgul acesta, din care un veac întreg au por-
nit toate rusificările. Această manifestare de forţă şi
ordine a impresionat adânc pe toată lumea şi a con-
tribuit, în mare măsură, la supunerea şi respectul
adversarilor”150. Reprezentanţii diferitor unităţi mili-
tare, care au îndurat străduinţe neomeneşti pe front,
– relata şi Gheorghe Tudor în paginile gazetei „Sol-
datul moldovan” – mergeau pe străzile Chişinăului
cu „steagul tricolor moldovenesc”, toţi fiind împreu-
naţi „de un sfânt şi mare gând: Basarabia autonomî,
Basarabia slobodî”. Atunci, în acele clipe de înălţare
sufletească, „m-am gândit: s-a trezit neamul nostru
din somnul cel de moarte, s-a trezit Moldova”151.
După defilarea impresionantă a delegaţilor, pre-
şedintele Comitetului Executiv Central Militar
Moldovenesc, Gherman Pântea, anunţă deschiderea
congresului, misiunea de a prezida şedinţele fiindu-i
acordată rotmistrului Vasile Cijevschi. Până în seara
primei zile a congresului au fost rostite saluturi din
partea împuterniciţilor „ocărmuirei locale, a partide-
lor obşteşti şi politice, a organizaţiilor naţionale de
pe front şi din spate”. Primul a cuvântat Ion Incu-
leţ, în calitatea sa de ajutor al comisarului Basarabiei.
Urând congresului un început bun şi menţionând
că, „dintr-o ocină a guvernatorilor ruşi”, Basarabia „a
ajuns acuma o ţară slobodă”, el şi-a exprimat dorinţa
„ca de azi înainte să nu mai fie nimeni altul stăpân
în ţara noastră, decât poporul moldovan”, închein-
du-şi discursul cu exclamaţia „Trăiască Basarabia
autonomă!” Apoi au luat cuvântul Pan. Halippa,
din partea redacţiei „Cuvânt moldovenesc“, doctorul
Arzumaneanț, trimisul Partidului Social-Democrat
Muncitoresc din Rusia, doctorul Lurie, reprezen-
tantul Partidului Social-Democrat Evreiesc (Bund),
Ediţia a 2-a, revăzută şi adăugată, Chişinău, Pontos, 2013,
p. 11–12.
149
Gherman Pântea, op. cit., p. 31.
150
Petre Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918,
Chişinău, Ştiinţa, 1992, p. 290.
151
Gheorghe Tudor, Ceva mare şi sfânt, în „Soldatul moldo-
van“, Chişinău, nr. 8, 4 noiembrie 1917, p. 2.
– 27 –
Pantelimon Erhan, în numele comitetului tuturor
ţăranilor din Basarabia, Elena Alistar, în numele
Obştii Moldovencelor, Valentin Prahnițchi, delegat
al marinarilor moldoveni din flota rusă de pe Marea
Neagră, Teofil Ioncu, din partea Partidului Naţional
Moldovenesc, colonelul Martânovschi, împuterni-
citul cavaleriştilor din Novo-Gheorghievsk, Vasile
Gafencu, trimisul Comitetului Executiv al Sfatului
de Deputaţi ai Soldaţilor şi Ofiţerilor Moldoveni din
Odesa, Vasile Secară, în numele Asociaţiei Învăţăto-
rilor Moldoveni din Basarabia, Constantin Osoianu,
împuternicitul Regimentului 30, Anton Crihan,
inspector al miliţiei moldoveneşti, Ion Păscăluţă,
delegat al Comitetului Executiv Militar Moldove-
nesc Moldoveni din Odesa, Vasile Țanțu şi Grigore
Cazacliu, delegaţi ai Comitetului Executiv Militar
Moldovenesc Moldoveni din Iaşi, Toma Jalbă, soldat
moldovean din stânga Nistrului, şi alţii. Oratorii au
subliniat că „îmbunătăţirea stării poporului moldo-
venesc atârnă de autonomia mai largă a Basarabiei”.
Ei au mai declarat că apăsarea îndurată de moldoveni
din 1812 i-a prefăcut într-o „naţie puternică, care n-a
putut să se trezească numai din pricina că n-a fost or-
ganizată şi unită”.
A doua zi numărul delegaţilor a depăşit cifra de
600. Având în vedere „cultura naţională a neamului
moldovenesc şi trecutul său”, dar şi „plecând de la
principiul revoluţiei că fiecare popor are dreptul să-şi
hotărască singur soarta sa”, aceşti peste 600 de dele-
gaţi au proclamat „autonomia teritorială şi politică
a Basarabiei”. În ziua următoare, asistenţa a adoptat
rezoluţia de a începe cât mai degrabă organizarea
armatei naţionale „de tot felul de arme”. Totodată,
„pentru potolirea anarhiei şi susţinerea rânduielii în
Basarabia pe vremea demobilizării, congresul a hotă-
rât să se sporească numărul cohortelor de la 16 până
la 100, fiecare cohortă având câte 100 de soldaţi”.
În continuare, la 23 octombrie, după audierea
raportului „Basarabia şi ocârmuirea ei (Sfatul Înalt
al Ţării)“, prezentat de Ion Buzdugan, şi dezbaterea
lui, militarii au votat, în unanimitate, decizia de a
convoca organul suprem al Basarabiei – Sfatul Ţă-
rii, alcătuit din 120 de deputaţi: 84 de moldoveni
(70%) şi 36 de reprezentanţi ai celorlalte „neamuri
din Basarabia“. Din cei 84 de deputaţi moldoveni, 44
urmau să fie aleşi de către delegaţii acestui congres,
30 de mandate erau prevăzute pentru exponenţii ţă-
rănimii, iar 10 – pentru persoanele înaintate de către
„organizaţiile şi partidele moldoveneşti“. Pe deasu-
pra, au fost rezervate 10 locuri pentru moldovenii de
peste Nistru, „dacă dânşii vor voi să le prindă“. În re-
zoluţia „Despre Sfatul Ţării“ se mai stipula: „Unirea
cu capitaliştii nu-i doritî. Sfatul Ţării va fi vremelnic
şi va fiinţa numai păn la alcătuirea Adunării Înteme-
ietoare Basarabene. Toate aşezămintele administrati-
ve din Basarabia se supun pe deplin Sfatului Ţării.
Îndatî ce se va înfiinţa Sfatul Ţării, toate comitetele
din Basarabia capătî un caracter curat profesional şi
n-au dreptul de a se amesteca în treburile politice”.
În cadrul şedinţelor congresului au mai fost luate
hotărârile „Despre pământ şi colonizare” („Pămân-
turile mănăstireşti, bisericeşti, cazone şi celelalte trec
fărî platî în mâna celor cari le vor lucra cu braţele lor.
Stăpânirea de pământ se desfiinţazî pentru totdeau-
na. Împărţirea pământului se va hotărî în Adunarea
Întemeietoare Basarabeanî. Colonizarea Basarabiei
cu streini e opritî. Au dreptul de a veni în Basarabia
numai acei din basarabeni cari, sub stăpânirea veche,
au fost nevoiţi sî părăsascî ţara”), „Despre naţiona-
lizarea şcolilor, aşezămintelor şi a dregătoriilor din
Basarabia”, „Despre moldovenii de peste Nistru” („Sî
se propuie moldovenilor de peste Nistru 10 locuri în
Sfatul Ţării şi sî se dee tot sprijinul organizaţiilor lor.
Sî se îndrepte cătră Stăpânirea Vremelnicî şi Rada
Ucraineanî cu cererea ca moldovenilor de peste Nis-
tru sî li se încuviinţeze aceleaşi drepturi, pe cari le
au alte neamuri din Basarabia autonomî”), „Despre
fondul naţional”.
În cadrul şedinţelor din 25–27 octombrie 1917,
delegaţii la congres au desemnat primii 32 de de-
putaţi în Sfatul Ţării (câte 4 deputaţi de la fiecare
judeţ) din cei 44 preconizaţi a fi aleşi din rândul mi-
– 28 –
litarilor moldoveni. Ceilalţi 12 deputaţi urmau să fie
aleşi de către comitetele militarilor moldoveni.
În ultima zi (27 octombrie), participanţii la con-
gres au instituit „o comisie de organizare“ (Biroul de
organizare a Sfatului Tării), autorizată să urgenteze
deschiderea forului legislativ basarabean, în virtutea
hotărârilor adoptate. În componenţa comisiei au fost
incluşi sublocotenentul Vasile Ţanţu, marinarul Gri-
gore Turcuman, voluntarul Ion Buzdugan, soldatul
Zamfir Munteanu şi sublocotenentul Nicolae Suru-
ceanu, acordându-li-se dreptul să-i coopteze pe acei
dintre „părtaşii congresului, care le vor fi de folos”152 .
Astfel, prin rezoluţiile istorice ale congresului,
militarii moldoveni au restabilit statutul autonom al
Basarabiei şi au impulsionat iniţiativa de a constitui
un organ suprem, capabil să orienteze viaţa publică a
provinciei pe făgaş naţional şi să readucă calmul în
societatea basarabeană, în condiţiile haosului ce se
întețea.
Sfatul Ţării
În ziua de 21 noiembrie/4 decembrie 1917, în ora-
şul Chişinău a fost inaugurat forul reprezentativ al
Basarabiei – Sfatul Ţării, care, pe 2/15 decembrie
1917, urmând exemplul altor naţionalităţi din Impe-
riul Rus şi aplicând principiul autodeterminării po-
poarelor, proclamă Basarabia Republică Democratică
(Populară) Moldovenească, la 24 ianuarie/6 februarie
1918 adoptă Declaraţia de independenţă a Republi-
cii Democratice Moldoveneşti, iar în cadrul şedinţei
din 27 martie/9 aprilie 1918 a votat Declaraţia de
unire a Basarabiei cu România.
152
Gherman Pântea, op. cit., p. 31–51; Procesele-verbale ale
congresului militar moldovenesc ce a avut loc la 20-27 oc-
tombrie 1917 în Chişinău, în „Arhivele Basarabiei“, Chi-
şinău, anul VIII, aprilie-septembrie 1936, nr. 2–3, p.
121–131.
 Constantin Stere și Marea Unire
Profunzimile şi dramatismul istoric al Basarabiei
trec intacte, după momentul eminescian de la 1877-
1878, în fiinţa unui alt colos al gândirii româneşti,
chiar dacă nu de cuprinderea şi vizionarismul lui
Eminescu. Este vorba de Constantin Stere (1865-
1936), spiritul cel mai eminescian în raport cu des-
tinul acestei provincii, în conjunctura care a precedat
şi a succedat realizarea idealului de unitate politică
a tuturor românilor în 1918, vis pe care l-ar fi putut
trăi şi Eminescu dacă existenţa lumească nu i-ar fi
fost atât de potrivnică. De astă dată, geniul istoric
naţional venea chiar de la un fiu al Basarabiei. Stere
a fost o dovadă vie că eminescianismul a pătruns, în
cele din urmă, şi liberalismul până la cel mai orientat
spre „stânga”, însă nu cea „roşie”, cum o catalogase
poetul, liderul poporanist având o mare şi statorni-
că admiraţie pentru Mihail Kogălniceanu şi Ion C.
Brătianu, fapt care l-a aşezat în tabăra liberală alături
de Ionel I. C. Brătianu. Stere era pe deplin edificat că
idealul României Mari venea ca moştenire eminesci-
ană, de îndeplinit de către generaţia lui. Îşi încheia
răsunătorul său discurs din Cameră la 16 decembrie
1915 cu aceste cuvinte: „Eu până în ultima clipă nă-
dăjduiesc că voi vedea eu, că vor vedea copiii noştri
România mare, întreagă, neştirbită şi liberă, pornind
după cuvântul poetului: «De la Nistru și până la
Tisa»…”1.
Ne aflăm însă în faţa unui paradox: eminescia-
nismul basarabean al lui Stere nu s-a cristalizat prin
frecventarea expresă a publicisticii de la „Timpul”, ci
din însăşi plasma biopsihică basarabeană a celui năs-
cut la Ciripcău2 , nu departe de Horodiştea Sorocăi,
de unde va pleca în lume şi Ion Druţă. Faptul se ex-
plică, probabil, prin apartenenţa lui la partidul libe-
ral, după trecerea printre socialişti, în urma „trădării
generoşilor”. Pare să fie o diferenţă însă între com-
1
Constantin Stere, Singur împotriva tuturor, ediţie îngrijită
de Alina Ciobanu, Editura Cartier, Chişinău, 1997, p. 42.
2
Victor Durnea, autorul Tabelului cronologic din volumul
Viaţa ca un roman (2015), închinat lui Constantin Stere de
către academicienii Eugen Simion şi Mihai Cimpoi, indică
drept loc de naştere Horodiştea lui Ion Druţă. Eroarea este
preluată din Dicţionarul general al literaturii române, S/T,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, p. 433, Vic-
tor Durnea fiind coautor al articolului despre Stere. Eroa-
rea este remediată de Mihai Cimpoi în capitolul „Stere şi
lumea basarabeană”, p. 119, dar nu şi de Victor Durnea, p. 7.
– 29 –
Theodor CODREANU
plexitatea privirii istorice eminesciene şi cea steristă:
Eminescu concepea înfăptuirea României Mari lu-
ând în calcul toate provinciile româneşti, chiar dacă,
într-un moment istoric (1878-1879), va da prioritate
Basarabiei, Dobrogei şi Bucovinei, iar la 1882-1883
Ardealului, pentru care a devenit militant activ în
cadrul Societăţii „Carpaţii”, de la înfiinţarea aceste-
ia la 24 ianuarie 1882. Iată de ce poetul a fost ostil
încheierii Tratatului secret cu Puterile Centrale în
1883, fapt pentru care el a şi fost eliminat din viaţa
publică, la 28 iunie 1883, odată cu scoaterea în afa-
ra legii a Societăţii „Carpaţii”, profitându-se de cri-
za nervoasă provocată de context şi dus la sanatoriul
doctorului Alexandru Şuţu3. Interesant că Stere îşi
va baza proiectul politic al Unirii tocmai pe conti-
nuitatea acestui Tratat, încheiat de Ion C. Brătianu,
dar pus în nulitate de Ionel I.  C. Brătianu, în pofi-
da voinţei regelui Carol I, a lui Petre P. Carp, Titu
Maiorescu ş.a. Dezaprobând atingerea de nulitate a
vechiului Tratat cu Puterile Centrale, Stere voia in-
trarea în război alături de acestea, ca garanţie că uni-
rea Basarabiei cu patria-mamă va fi posibilă. El avea
în vedere „putreziciunea” Imperiului Rus, principalul
duşman natural al naţiunii române, în faţa agresivi-
tăţii căruia ne apărase, după 1880, Tratatul cu Pute-
rile Centrale. Era o situaţie inversă decât aceea de la
1711, când Dimitrie Cantemir considera ca „putred”
Imperiul Otoman, voind emanciparea Moldovei cu
ajutorul imperiului rus creştin, aflat în viguroasă ex-
pansiune sub Petru cel Mare. Ironia a făcut că Trata-
tul de la Luţk a deschis pofta ţarilor de „emancipare”
a Ţărilor Române şi a Balcanilor de sub vasalitatea
turcească, încât, peste un veac, la 1812, pofta s-a sol-
dat cu ingurgitarea unei mari „hălci” din teritoriul
Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei
pentru două veacuri. Stere, care a trăit pe propria-i
piele, în Siberia, despotismul ţarist, gândea corect că
Pentru cunoaşterea problemei, a se vedea cărţile lui Nicolae
3
Georgescu, începând cu A doua viaţă a lui Eminescu, Edi-
tura Europa Nova, Bucureşti, 1994, şi până la Eminescu:
ultimele zile la „Timpul”, Casa Editorială Floare Albastră,
Bucureşti, 2016. Cititorul îşi poate lărgi orizontul proble-
mei prin alte contribuţii: Dimitrie Vatamaniuc, Ovidiu
Vuia, Theodor Codreanu, Ion Filipciuc, C. Popescu-Ca-
dem, Călin L. Cernăianu, Constantin Barbu, Gheorghe
Sărac, Dr. Valeriu Lupu ş.a.
imperiul se afla în descompunere, de unde şi miş-
cările revoluţionare care culminaseră în 1905, eve-
nimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind
cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic, alături de
Take Ionescu, autorul cunoscutului articol „Duşma-
nul natural” (1891, 1900). Din acest punct de vedere,
autorul vastului roman ciclic În preajma revoluţiei
venea pe urmele imaginii create de Eminescu în ar-
ticolele din „Timpul”. Dar ceea ce la 1883 trecuse de
sub spectrul direct al războiului în diplomaţie, între
1914-1918 diplomaţia europeană se vedea deja sufo-
cată de uriaşa criză a războiului. Stere vedea bine că
alianţele cu Imperiul Rus se sfârşesc cu amputări din
teritoriul naţional, cum s-a întâmplat la 1877-1879,
tendinţa fiind extinderea „graniţelor naturale” impe-
riale până la Carpaţi, chestiune pusă în dezbatere şi
de Eminescu.
Temperamentul vulcanic l-a situat pe Stere îm-
potriva orientării liberale de la 1914, silindu-l să-şi
dea demisia din Partidul Naţional Liberal. La 15/28
decembrie 1914, i-a trimis lui Brătianu scrisoarea de
desolidarizare, gest care stă la originea viitorului „caz
Stere”. Niciodată România nu mai trecuse printr-o
ţesătură istorică mai complicată. A spus-o şi Nicolae
Iorga în discursul din Cameră de la 14 decembrie
1915: „Oricât i s-ar destăinui cuiva direcţia generală
pe care o urmăreşte un guvern, mai însemnate de-
cât dânsa sînt împrejurările, nespus de complicate”4.
Dacă Stere aducea zdrobitoare argumente în favoa-
rea Basarabiei, aflată la limita rezistenţei etnice, Ior-
ga proceda la fel cu Ardealul, Banatul şi Bucovina.
Austro-Ungaria, de pildă, a trimis în tranşeele răz-
boiului preponderent nu maghiari, saşi, secui, aus-
trieci etc., ci, în majoritatea lor, români, „cu intenţia
hotărâtă de a distruge elementul bărbătesc al ro-
mânilor de dincolo” de Carpaţi5. Bucovina: „Nu se
poate spune cu cât drag, cu câtă inimă, cu cât spirit
de sacrificiu, cu cât respect de onoarea militară au
mers toţi flăcăii acestei Bucovine, toţi urmaşii lup-
tătorilor lui Ştefan cel Mare şi ai marilor domni de
odinioară ca să apere tronul Habsburgilor. Şi în acest
timp, acasă la dânşii era sila femeilor pentru a lucra
în tranşee, era tot ceia ce (sic!) samavolnicia, sărăcia,
împilarea şi dezonoarea pot să săvârşească împotriva
unei populaţii”6. Articolele şi retorica impresionan-
4
Nicolae Iorga, Discursuri parlamentare (1907-1917), ediţia
a II-a, texte, prefaţă şi note de Georgeta Filitti, Editura Me-
sagerul, Chişinău, 2011, p. 795.
5
Ibidem, p. 792.
6
Ibidem, p. 800.
– 30 –
te ale lui Iorga în favoarea situării noastre, la ieşirea
din neutralitate, în favoarea Antantei şi Rusiei, pen-
tru dobândirea Ardealului şi Bucovinei din Imperiul
Austro-Ungar, au fost hotărâtoare. Evident, Iorga
se gândea şi la Basarabia, după cum Stere nu ignora
Ardealul şi Bucovina: „Vom face un stat naţional şi
popular, cuprinzând cu aceleaşi drepturi pe românii
din toate clasele şi pe românii din toate ţările” 7, în-
cheia istoricul în aplauzele prelungite ale deputaţilor.
De-acum încolo, Stere devine singuraticul împo-
triva tuturor, destin pe care şi-l asumă cu toată for-
ţa caracterului său. Vederea lui Stere era pe termen
lung, istoria dându-i dreptate, căci Basarabia va fi
din nou pierdută, România însăşi fiind înglobată
în noul imperiu, răsărit pe ruinele celui ţarist. În is-
toria imediată însă, politica de neutralitate, urmată
de alianţa cu puterile Antantei, a dat câştig de cauză
politicii lui Ionel I. C. Brătianu. În virtutea conven-
ţiei cu Antanta, România intră în război la 14 august
1916, împotriva Austro-Ungariei. Totuşi, începutul
campaniei pentru cucerirea Ardealului a însemnat
un dezastru, părând să-i dea dreptate lui Stere: în de-
cembrie 1916, trei sferturi din vechiul regat, inclusiv
capitala, se aflau sub ocupaţie germană, rapiditatea
dezastrului fiind posibilă şi datorită lipsei de interes
a aliatului rus de a lupta, pentru România, cu ar-
matele Puterilor Centrale. La încheierea umilitoarei
păci, Stere a rămas în Bucureşti şi a continuat lupta,
pregătind terenul pentru eventualitatea când victoria
ar fi fost de partea Puterilor Centrale, misiune care,
altminteri, a fost şi a lui Alexandru Marghiloman şi
a altor personalităţi care n-au plecat în refugiul de
la Iaşi. Al. Vaida-Voievod, B. Brănişteanu, D. D. Pă-
trăşcanu l-au sprijinit pe Constantin Stere să editeze
ziarul „Lumina” la 1 septembrie 1917. La scurt timp,
în Rusia, Lenin va declanşa revoluţia împotriva pri-
mului val de schimbări revoluţionare albgardiste
ale lui Kerenski şi se va grăbi să încheie Tratatul de
pace de la Brest-Litovsk (20 noiembrie/3 decembrie
1917) cu Puterile Centrale. Toate îi dădeau drepta-
te lui Stere şi analiza profundă pe care o face în ar-
ticolele din „Lumina” subliniază carenţele politicii
româneşti din ultimii ani în plan extern. În esenţă,
argumenta Stere, cheia realizării României Mari este
Basarabia, nu Ardealul, cum credeau Ionel Brătianu,
Nicolae Iorga sau A.  C. Cuza. Duiliu Zamfirescu,
„prim guvernator” al Basarabiei, îi va da dreptate.
Însă momentul istoric aşeza România între mun-
ţii fioroşi care se bat în capete: a te posta de partea
Ibidem, p. 807.
7
Vienei însemna a sacrifica Ardealul şi Bucovina; a te
posta de partea Moscovei însemna a sacrifica, pentru
a treia oară, Basarabia. O situaţie fără ieşire pe care
Brătianu a încercat s-o rezolve prin diplomaţia neu-
tralităţii, apoi prin alianţa cu Antanta, sacrificând
Basarabia. În realitate, totul depindea de o arun-
cătură de zar. Iar aceasta a fost lovitura de stat din
Rusia, împotriva lui Kerenski, Denikin şi Wrangel,
transformată în Marea Revoluţie Socialistă din Oc-
tombrie. În asemenea obscură poveste, „profetul”,
bazat pe o profundă analiză din interior a imperiu-
lui, era Constantin Stere: el aştepta iminenţa acestei
revoluţii care va destrăma imperiul ţarilor. Anihila-
rea uriaşei armate ţariste prin războiul civil declan-
şat de Lenin şi Troţki îndrituia poziţia lui Stere că
Antanta va deveni vulnerabilă prin scoaterea Rusiei
din ecuaţia războiului şi că balanţa va înclina de par-
tea Puterilor Centrale. Dar următoarea provocare a
hazardului, ignorată, desigur, a fost intrarea Statelor
Unite de partea Antantei. Între cele două aruncări
de zar ale istoriei a fost posibilă înfăptuirea idealului
naţional: România Mare. Iar începutul l-a făcut Ba-
sarabia, după logica istorică a lui Stere, la 27 martie
1918, rolul său fiind determinant prin discursurile
rostite în Sfatul Ţării, al cărui preşedinte va deveni.
Drept recunoştinţă, regele Ferdinand îl va decora cu
Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofiţer,
la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile poli-
tice vor izbucni şi Stere va fi acuzat de înaltă trădare
(pentru rămânerea în Bucureşti în timpul refugiului
guvernului şi al regelui la Iaşi), adversarii săi provo-
cându-i scoaterea din învăţământul universitar şi
arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se poată aduce
probe pentru a fi judecat şi condamnat.
Prima întrebare adresată de Stere decidenţilor po-
litici, încă de la izbucnirea Primului Război Mondial,
a fost: ce se va întâmpla dacă Rusia va fi câştigătoare
la sfârşitul războiului? Un răspuns dă el însuşi în cu-
vântarea din Cameră în decembrie 1915. Va însemna
anexarea Galiţiei, a Constantinopolului şi Strâm-
torilor, Marea Neagră devenind rusească8. Deja în
cântecele şi în şcolile ruseşti fluviul Dunărea era elo-
giat „ca fluviu naţional rus”9, în doctrina autocraţiei
ruseşti imperiul fiind văzut ca moştenitor al Bizan-
ţului. Chiar înainte cu două zile de izbucnirea răz-
boiului, istoricul rus Piotr Mitrofanov argumenta că
Rusia trebuie să învingă Germania pentru că aceasta
e obstacol în faţa expansiunii sale spre sud. Stere cu-
Constantin Stere, op. cit., p. 24.
8 12
Ibidem, p. 27.
9 13
– 31 –
noştea corespondenţa dintre istoricul german Hans
Delbruck şi Piotr Mitrofanov, în care rusul spunea
răspicat că Balcanii nu constituie une guerre de luxe,
o visătorie slavofilă, ci o necesitate vitală politică şi
economică: „Numai stăpânirea Bosforului şi a Dar-
danelelor poate pune capăt unei situaţii intolerabile,
pentru că existenţa unei puteri mondiale ca Rusia
nu poate atârna de la… arbitrariul străinilor”. Hans
Delbruck a înţeles că Rusia voia stăpânirea în Con-
stantinopol şi Balcani, ciocnindu-se de România şi
având ca principală piedică Germania: „Noi stăm di-
rect în calea acestui Drang nach Süden”10. Stere iro-
niza obtuzitatea unor politicieni ca Grigore Sturdza,
punând în faţă dovezi din Leon Casso sau din L. P.
Fonton, ca aceasta: „Dacă în locul acestor români ar
fi locuit aici sârbii sau bulgarii, cât de simplu s-ar fi
dezlegat chestiunea orientală sau slavă”. Şi: „Nu vor
da voie Franţa şi Anglia, aliatele de azi ale Rusiei?
Ah!... Rusia biruitoare va primi tutela Angliei şi a
Franţei, în ce priveşte realizarea scopurilor seculare
ale politicii sale, fără ca să fie silită direct prin for-
ţă? Sau Anglia şi Franţa, după un război ca acela care
însângerează astăzi lumea, vor porni imediat într-un
alt război împotriva Rusiei, pentru a o goni din Bal-
cani şi Dardanele?”
Istoricii de azi (Ion Bulei şi alţii) dau dreptate lui
Stere11. Basarabeanul face şi o incursiune în raţiu-
nile anexării Basarabiei la 1812, reamintind că Ale-
xandru I voia transformarea Principatelor în patru
gubernii, că Moscova a ştiut mereu să se slujească de
Anglia şi de Franţa pentru a-şi împlini dorinţele ex-
pansioniste, invadându-ne de nouă ori la intervale de
15-20 de ani, din 1812 încoace. Panrusismul însuşi
„s-a născut” „prin înecul slavilor”12 din Ucraina şi
din alte părţi: „Ah, d[omni]lor, idealul naţional prin
armele Rusiei? Veţi putea pe calea aceasta să distru-
geţi stâlpii de hotar dintre noi şi Ardeal, – dar numai
pentru ca să venim sub jug comun, mai grozav de-
cât cel unguresc, şi în loc de viaţă naţională să avem
un mormânt obştesc. / Dar măcar puteţi avea sigu-
ranţa că în forma aceasta am putea lua Ardealul?”13
După Stere, ar fi fost o eroare „să scăpăm din vedere
totalitatea chestiunii româneşti”, cu atât mai mult
cu cât Basarabia şi Bucovina au făcut toată istoria
lor de până la 1775-1812 împreună cu românii din
10
Drang nach Süden (germ.) – marș/năvală spre Sud.
11
Cf. Ion Bulei, „Acum un veac – oameni şi probleme
(XVI)”, Ziarul de duminică, 2 iulie 2015.
Constantin Stere, op. cit., p. 31.
Ibidem, p. 32.
Regat: „Acolo s-a făcut ruptura dureroasă! Un orga-
nism sănătos reacţionează înainte de toate la rănile
ce i se aduc. O rană pune în mişcare toate forţele vii
ale organismului pentru ca înainte de toate ea să fie
cicatrizată”14. În consecinţă, „victoria rusească pe
care o doriţi, fie chiar alături de noi, şi mai cu seamă
alături de noi, nu va însemna numai imposibilitatea
materială pentru veci de a mai revendica Basarabia,
dar înseamnă şi consacrarea, sancţiunea morală din
parte-ne a păcatului (sic!) rusesc din 1812 şi 1879”15.
Stere avea deplina conştiinţă eminesciană că, acum,
în 1915, aidoma înaintaşului său la 1878-1879, este
vocea singulară pentru Basarabia: „Da, unul singur,
care se ridică în numele veşnicei fiinţe a neamului,
are dreptate împotriva tuturor”. Şi mai ştia că această
dreptate a lui îi va aduce marginalizarea şi scoaterea
din viaţa publică, refăcând, în alt plan, destinul lui
Eminescu, cel care, după ce a fost vocea Basarabiei la
1878, va deveni vocea Ardealului la 1883, cu toate ur-
mările morţii civile. Cu alte cuvinte, atât Eminescu,
cât şi Stere gândeau nu pentru o clipă istorică, ci pen-
tru destinul naţiunii.
Împotriva lui Iorga şi a lui A.  C. Cuza, prezenţi
în Cameră pe 16 decembrie 1915, Stere găsea că des-
tinul nostru e să fim împotriva Rusiei: „...  nu mai
avem deschisă decât o singură cale: împotriva Rusiei
şi pentru Basarabia! Altfel vom pierde şi Basarabia şi
vom rămâne şi fără Ardeal. Ardealul nu a pierit într-
o mie de ani, nu va pieri nici de azi înainte”16. Era
chiar argumentul forte al lui Stere în privinţa Ardea-
lului. Prin contrast, Basarabia, sub cnutul gubernial
rusesc, se afla pe marginea prăpastiei etnice. Ca şi
Eminescu, Stere aduce „argumentul Kant”, care a
făcut ca Ardealul să supravieţuiască în Occident, pe
când Rusia a fost lipsită de elementul spiritual din
„hegemonia” germano-austriacă, ceea ce a dus la ra-
pida anihilare a conştiinţei naţionale în Basarabia.
Iar, pentru aceasta, vinovaţi nu-i găsea pe basarabeni,
în majoritate covârşitoare ţărani, care au conservat
caracterul etnic românesc al provinciei, ci indiferen-
ţa şi corupţia „păturii superpuse” din vechiul regat.
Stere aducea probe că, după încercarea ultimă a lui
Kogălniceanu şi a lui Ion C. Brătianu de a pleda ca-
uza Basarabiei la tratativele de pace din 1878-1879,
intelighenţia românească a stat în nepăsare faţă de
viaţa culturală, politică şi economică din Basarabia.
Ca şi Eminescu, repet, la 1878, Stere acuză corupţia
14
Ibidem, p. 35.
15
Ibidem, p. 36.
16
Ibidem, p. 38.
– 32 –
care a pus stăpânire pe „elitele” politice. El a încercat
să identifice şi cauzele înstăpânirii acesteia în Româ-
nia. Le găsea în sistemul rotativei puterii între liberali
şi conservatori, instaurat de regele Carol I: „Rotativa
a dat ţara pe mâna unei oligarhii lacome şi corupte,
organizată în asociaţii pentru exploatarea avantajelor
puterii. Cele mai hotărâte bunăvoinţe individuale, –
spre cinstea noastră, acestea nu ne-au lipsit, – rămâ-
neau neputincioase în faţa sistemului”17.
Primejdia rusească este pusă de Stere şi-n lumina
unei teorii personale asupra centrelor de putere din
Europa. El explica, astfel, şi cauzele izbucnirii con-
flagraţiei mondiale. Într-un articol din 4 septembrie
1917, apărut în „Lumina”, observă că Imperiul Bri-
tanic, adunând bogăţii uriaşe din colonii, a favori-
zat apariţia unui „capital vagabond”, „care a pornit
din «ladă» în lumea largă, pentru cucerirea globu-
lui şi subjugarea, mai cu seamă, a ţărilor înapoiate
economiceşte”18. Faptul a dus la supremaţia comerci-
ală, la „stăpânirea exclusivă a mărilor”, Anglia deve-
nind cel mai mare imperiu al lumii, încasând numai
din întreprinderile externe şi din comerţ peste 200
de miliarde de lire sterline anual. Cu această forţă,
Anglia a înlăturat, rând pe rând, din cale Spania,
Franţa, Olanda… Numai că în Europa s-a ivit un
concurent puternic – Germania, care se bazează pe
ştiinţă, muncă, progres tehnic, talent organizatoric.
Rivalitatea a devenit inevitabilă, polarizând Europa
între „perfidul Albion” şi Germania, între Puterile
Centrale şi Rusia. În viziunea lui Stere, antrenarea
Rusiei împotriva Puterilor Centrale este opera An-
gliei. Rusia este cea împinsă la declanşarea Primului
Război Mondial pentru a-şi asigura supremaţia în
spaţiul fostului Imperiu Bizantin împotriva Impe-
riului Habsburgic şi a Germaniei, pentru ca Marea
Britanie să nu fie „deranjată” în dominaţia de peste
mări şi ţări. Stere invocă din nou autoritatea istori-
cului Mitrofanov de la Universitatea din Petersburg,
care a spus că drumul Rusiei spre Constantinopol
„trece prin Berlin”19.
Ca şi Eminescu, Stere observă că „perfidul Albi-
on” este regizorul din umbră al stimulării ambiţiilor
imperiale ale Rusiei. Poetului nu i-a scăpat amănun-
tul că Poarta Otomană a fost presată să „renunţe” la
17
Ibidem, p. 48. Interesant că sistemul rotativei, mult lăudat
de analiştii politici actuali, va fi practicat, după 1972, şi de
către Nicolae Ceauşescu: faimoasa rotaţie a cadrelor, care,
în argumentaţia istoricului american Larry L. Watts, va
aduce corupţie şi degradare în administraţia comunistă.
18
Ibidem, p. 55.
19
Ibidem, p. 56-57.
Basarabia în 1812 şi din pricina prezenţei unei flote
engleze în preajmă.
S-a dovedit că, prin forţe interne proprii, popo-
rul rus nu a reuşit să producă o schimbare profundă
a mentalităţii, altfel spus să se „europenizeze”: „Nu-
mai războaiele externe, – şi bineînţeles, războaie-
le nefericite –, i-au putut înlesni şi în trecut fiecare
pas de înaintare în viaţa lui politică şi socială”20. De
aceea, „Rusia ţarilor, chiar din cauza formei sale de
stat, apare în istorie ca rezervorul reacţiunii univer-
sale, care veşnic ameninţa dezvoltarea normală din
Europa”. Dar nu altceva scria Eminescu la 1878. Ste-
re spera că a sosit vremea ca Rusia să se europenizeze
din interior, iar faptul era aşteptat de la o revoluţie
care se cocea şi care eşuase la 1905. Iată de ce pariul
istoric al lui Stere în privinţa Basarabiei era revolu-
ţia din Rusia, dar nu cea leninst-stalinistă, ci mai de-
grabă cea kerenskiană, singura în stare s-o scoată din
ecuaţia instrumentată de Anglia. Grandoarea acestei
privelişti istorice face obiectul vastului ciclu epic În
preajma revoluţiei, titlu pe deplin sugestiv21.
S-a dovedit că Stere a avut dreptate: revoluţia albă
din Rusia a readus Basarabia la patria-mamă, trecând
prin faza democratică din numirea Republica De-
mocratică Moldovenească, evitând a fi roşie. Stere
n-a dorit evoluţia către comunism a acestei revoluţii,
năzuind, conform doctrinei sale, la o perspectivă li-
beral-poporanistă, opusul social-democraţismului.
El spera într-o schimbare poporanistă în Rusia, pe
urmele curentului narodnicist, pe care l-a dezvoltat
într-o teorie personală în remarcabilul studiu publi-
cat în „Viaţa românească”, imediat după eşecul miş-
cării revoluţionare din 1905: Social-democratism sau
poporanism?22 .
În logica momentului istoric, exerciţiul deducţi-
ei lui Stere suna aşa: dacă ţarul Nicolae al II-lea şi-
ar fi făcut intrarea triumfală în Berlin, revoluţia din
Rusia nu s-ar mai fi produs, iar Basarabia ar fi rămas
definitiv în imperiu: „Ceea ce însă ar avea de rezul-
20
Ibidem, p. 58.
21
Cititorul are acum la dispoziţie ediţia critică a romanului
sterist, îngrijită de Mihai Cimpoi: În preajma revoluţiei,
I, II, prefaţă de Eugen Simion, postfaţă de Mihai Cimpoi,
Editura Gunivas, Chişinău, 2016.
22
A se vedea Constantin Stere, Social-democratism sau popo-
ranism? ediţie îngrijită şi prefaţată de Mihai Ungheanu, cu
o postfaţă a lui Ilie Bădescu, Editura Porto-Franco, Galaţi,
1996. Studiul este reluat în C. Stere, Publicistică. II. 1905-
1909, text ales şi stabilit, note şi comentarii, indice de nume
de Victor Durnea, Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2012, p. 285-433.
– 33 –
tat fatal nu numai o cotropire brutală pentru Orient,
dar şi o formidabilă întărire a reacţiunii în restul
Europei. Niciodată profeţia lui Napoleon, că Europa
într-un veac va trebui să ajungă democratică sau că-
zăcească, nu era mai aproape de realizare”23. Şi asta
fiindcă în 1917-1918 nicio putere nu era în stare să
ia locul Germaniei în concurenţa cu Anglia. Victoria
Rusiei însemna şi compromiterea locului şi rolului
României în bazinul Dunării. Testamentul emines-
cian era ca România să devină „hegemonă”, dar soli-
dară cu celelalte popoare din Balcani şi din Europa
Centrală: strat de cultură la gurile Dunării. Acelaşi
este şi idealul lui Stere: „Pentru grupul român, situat
chiar la gurile marelui fluviu al Europei Centrale şi
pe ambele laturi ale Carpaţilor, participarea la aceas-
tă asociaţie pare şi mai imperioasă, fiindcă numai pe
această cale el şi-ar putea desăvârşi organizaţia poli-
tică. Economiceşte, numai legătura organică cu Eu-
ropa Centrală i-ar da putinţa să tragă toate foloasele
din bogăţiile sale naturale, la adăpostul concurenţei
cerealelor şi a petrolului rusesc. Iar politiceşte, situ-
aţia geografică şi raportul numeric i-ar crea chiar o
situaţie privilegiată în sânul bazinului dunărean”24.
Toate cu condiţia ca idealul naţional al Marii
Uniri să aibă ca reper Basarabia, ruptă de sub ocu-
paţia rusească, pe fondul stopării influenţei Rusiei în
Orient. Stere aminteşte, la 1  octombrie 1917, ca pe
un simbol al orbeţiei politicienilor, blestemul unui
senator împotriva poziţiei sale şi a celor care „nu-şi
pot rupe din inimă Basarabia”25. Aceşti politicieni
au uitat complet Basarabia de la transformarea ei în
gubernie până la revoluţia din 190526. În scrisoarea
târzie, din 1930, către bătrânul Ion Codreanu, fostul
membru al Sfatului Ţării, Stere aprecia: „Basarabia
de sub stăpânirea ţaristă a fost parcă mai îndepărta-
tă şi mai străină de Regat decât oricare colonie eu-
ropeană din Africa sau Asia. / Nimeni mai bine ca
d-ta, Moş Ioane, nu poate şti cu ce greutăţi a trebuit
să luptăm ca să putem întemeia primul ziar românesc
la Chişinău, să punem începuturile unei acţiuni na-
ţionale în Basarabia şi să formăm măcar un grup de
tineri adăpaţi la izvoarele culturii naţionale – pregă-
tiţi pentru misiunea de apostoli în sânul norodului
basarabean”27. Aşa s-a ajuns că până şi cei ştiutori de
carte nu auziseră vreodată de existenţa lui Eminescu,
23
Constantin Stere, Singur împotriva tuturor, ed. cit., p. 59.
24
Ibidem, p. 62.
25
Ibidem, p. 69.
26
Ibidem, p. 74.
27
Ibidem, p. 310.
a lui Alecsandri, nemaivorbind de Creangă, Cara-
giale sau Coşbuc: singurii robi din lume care nu au
voie nici să citească o carte în limba lor, cum va spune
Take Ionescu. Şi cu toate acestea, la primul vânt de
libertate, din 1905, basarabenii au început să se tre-
zească, fiindcă, în gubernii, revoluţia lua un caracter
popular şi naţional, cerând separare de Rusia. La fel
în 1917. Basarabenii cereau autonomie. Dar, exclamă
Stere: „Această ţară românească, aşa de străină de
tot restul Imperiului moscovit, această ţară ai cărei
strămoşi au trăit veacuri viaţa obştească cu toţi mol-
dovenii, – acum când Rusia este pe pragul descom-
punerii, reclamă autonomia, numai autonomia!”28.
De ce numai autonomia? Fiindcă s-au văzut abando-
naţi pentru a treia oară de patria-mamă, abandonaţi
prin alianţa cu țarul, prin Parlament: „În Parlamen-
tul român li s-a aruncat în faţă celor de peste Prut:
«Basarabia? Cine vorbeşte despre ea este un vân-
dut…»”29 Un „vândut” era considerat în 1883 cine
vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu!
Spre deosebire de Stere, care îşi punea atâtea nă-
dejdi în germanitate, Eminescu, cel care cunoscuse
bine lumea germană, nu aştepta nicio „mântuire” de
la Puterile Centrale, pangermanismul prezentându-
i-se nu mai puţin primejdios pentru destinul româ-
nilor şi pentru ordinea democratică a Europei decât
panslavismul. În pofida săgeţilor aruncate asupra
superficialităţii pariziene, Eminescu era solidar cu
latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice
a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului
şi a pangermanismului în Europa, Eminescu regre-
ta rivalitatea dintre Franţa şi Italia: „Pentru orice
spirit nepărtinitor, rivalitatea Franţei şi Italiei poa-
te produce cele mai triste rezultate pentru viitorul
gintei latine”30. Aşa se explică de ce poetul n-a putut
consimţi la veleităţile politice pangermaniste ale lui
Titu Maiorescu, cu care va polemiza în „Timpul”31.
În 1917, Eminescu ar fi consonat cu Stere în privinţa
Basarabiei, dar ar fi fost la fel de neîncrezător în ex-
pansionismul Puterilor Centrale.
Stere reproşa, pe bună dreptate, României că un
veac întreg n-a stabilit „nici o legătură sufletească”
între ea şi „moldovenii” din Basarabia (Basarabia şi
28
Ibidem, p. 54.
29
Ibidem.
30
Timpul, 29 iunie 1882.
31
La 31 decembrie 1880, Titu Maiorescu făcea o adevărată
pledoarie pentru orientarea politică a României spre Aus-
tro-Ungaria, într-un studiu apărut în publicaţia germană
Deutsche Revue, intitulat „Zur politischen Lage Rumäni-
ens” / „Despre situaţia politică a României”.
– 34 –
„ţara-mumă”, 26 octombrie 1917). Când, în 1905,
pentru prima oară tineri din Basarabia se înscriu la
Universitatea din Iaşi, profesori ca A.  C. Cuza i-au
tratat de sus, ameninţători, precum prigonitorul lor
de la Chişinău, „celebrul Cruşevan”, numindu-i „ji-
dano-ruşi” şi chiar ameninţându-i cu bătaia32 . Ali-
anţa României cu Moscova a produs, asemenea, o
impresie dezastruoasă, încât, în năzuinţa spre auto-
nomie, Basarabia s-a orientat nu spre ţara-mamă, ci
spre Ucraina, care abia aştepta să realizeze „unirea”
cu Chişinăul! Uimitor, dar, la un moment dat, ca-
zacii generalului Alexei Mihailovici Kaledin (1861-
1918) rămăseseră ultima nădejde a Basarabiei!
În context, bătălia lui Stere pentru reorientarea
spiritului public basarabean spre Bucureşti a fost
grea şi decisivă, alături de patrioţii din Sfatul Ţă-
rii. Împrejurările se văd nu doar din scrisoarea tes-
tamentară, deja amintită, către Ion Codreanu din
1930. Pe de altă parte, „ezitările” din Sfatul Ţării
în orientarea spre România se datorau şi faptului că
încă zeci de mii de tineri basarabeni erau înrolaţi în
armata ţaristă, demobilizarea acestora fiind obţinută
cu eforturi „diplomatice” extrem de dificile (Şerban
Micloveanu). Mai mult de atât, ţărănimea, majori-
tară zdrobitor în Basarabia, care conservase caracte-
rul românesc al provinciei, se afla sub influenţa lui
Vladimir Ţiganko, „revoluţionarul de profesie”, un
comunist fanatic, care nu ştia o boabă româneşte,
comparat de Duiliu Zamfirescu cu personajele din
subterana dostoievskiană şi din Amintiri din casa
morţilor, un „criminal care «vede idei», dar nimi-
ceşte oameni”, cum îl caracterizează şi Ioan Adam33.
Ţiganko a inoculat ţăranilor ideea că românii vin să
le ia pământul, nu să li-l dea aşa cum promiteau bol-
şevicii34. Acest Ţiganko a salutat prezenţa trupelor
româneşti la Chişinău, convins că au venit să spri-
32
Constantin Stere, op. cit., p. 81.
33
Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, Editura Biblioteca Bucu-
reştilor, Bucureşti, 2012, p. 47, 58.
34
Stere scrie despre Ţiganko şi ţăranii basarabeni: „Iar la
ţăranii moldoveni pe care i-am găsit uniţi în bloc sub con-
ducerea lui Ţiganco, la ţăranii care prin revoluţiune au şi
pus mâna pe pământurile marii proprietăţi, era puternic
sentimentul de teamă şi de neîncredere. Ei aruncau priviri
bănuitoare peste Prut, unde credeau că este o ţară feudală,
în care ţăranii nu au nici un drept, nici măcar dreptul de
vot, şi n-au nici pământ, reforma agrară nefiind înfăptuită”
(p. 131). Stere a dus o adevărată luptă pentru a-i scoate pe
ţăranii moldoveni de sub influenţa nefastă a lui Ţiganko,
fapt mărturisit şi în cuvântarea din Cameră de la 5 martie
1921: „Şi nu uitaţi că numai în ultimul moment am reuşit
să smulg din blocul ţărănesc al lui Ţiganco pe ţăranii mol-
jine alipirea Basarabiei la Ucraina bolşevică. Eroa-
rea se va strecura, la antipod, la un moment dat, şi
în conexiunile făcute de Stere. El apreciază prezenţa
trupelor româneşti la Chişinău ca sprijin dat de Ro-
mânia aliatului ţarist împotriva Armatei Roşii, nu
pentru a facilita Unirea cu patria-mamă. Eroarea lui
Stere consta în aceea că, în context, el era înclinat să
considere bolşevismul ca susţinător al emancipării
popoarelor din imperiu, sperând că bolşevismul va fi
preluat ceva din revoluţia albgardistă a lui Aleksandr
Kerenski (1881-1970). Aşa şi părea într-o primă fază,
cea „albă”, a revoluţiei, ceea ce a şi îngăduit asuma-
rea „autonomiei” basarabene. Dar, pe termen lung,
nu a întrevăzut, atunci, perpetuarea ţarismului sub
obrăzar comunist, el crezând că „maximaliştii” vor
opta pentru o adevărată democraţie şi vor accepta
generoşi unirea Basarabiei cu Ţara. Există, desigur,
o ambiguitate din partea guvernului român refugiat
la Iaşi, pe care Stere o sancţionează astfel: „Aşadar,
campania românească din Basarabia nu are, în fond,
caracterul unei acţiuni de stat, ci se înfăţişează ca o
participare a trupelor române la luptele dintre dife-
ritele partide revoluţionare din Rusia. / Oricare ar fi
rezultatul acestei participări, din punctul de vedere
rusesc, ea nu poate duce, din punctul de vedere naţi-
onal românesc, decât la un nou dezastru”35.
Din fericire, lucrurile nu au stat aşa şi la 27 mar-
tie 1918 Sfatul Ţării proclama Unirea. Contribuţia
lui Stere fusese enormă. Să se ţină seamă, arăta re-
cent istoricul Bogdan Bucur36, că meritul Basarabiei
la înfăptuirea României Mari a fost excepţional, cu
atât mai mult cu cât Sfatul Ţării a votat unirea cu o
ţară învinsă, aflată sub ocupaţie germană, o Româ-
nie care renunţase la această provincie prin intrarea
într-o alianţă cu Rusia. Pe deasupra, adversarii lui
Stere, glasul decisiv al unirii, vor reacţiona, cum am
văzut, la scurt timp, chiar şi după ce tentativa de a-l
da pe mâna Curţii Marţiale pe genialul orator a eşu-
at. Ales, cu majoritate zdrobitoare de voturi, ca depu-
tat în 1919, la Cetatea Albă, apoi în 1921, la Soroca,
s-au făcut demersuri pentru invalidarea mandatului
sub acelaşi pretext de „trădare” în anul 1917. Stere se
apără în două strălucite cuvântări în Cameră, la 4 şi
5 martie 1921. El spulberă acuzaţia că a fost împotri-
doveni, asigurând astfel majoritatea pentru actul de Unire
în Sfatul Ţării” (p. 132).
35
Constantin Stere, op. cit., p. 98.
36
Vezi şi Bogdan Bucur, Cartea de aur a Centenarului Marii
Uniri, replică la ediţia din 1929, Editura RAO, Bucureşti,
2017.
– 35 –
va Ardealului, demonstrând încă o dată că „drumul
în Ardeal trece prin Basarabia. Şi aşa a şi fost”37. De
căderea Imperiului Rus a depins şi căderea Imperiu-
lui Habsburgic: „Austria a căzut în momentul când
nu mai era picior de soldat rus pe teritoriul ei, dar
după ce a izbucnit revoluţiunea în Rusia, după ce s-a
prăbuşit ţarismul. Şi din prăbuşirea Rusiei a rezultat
prăbuşirea Austro-Ungariei”38. Stere argumentează
că şi tratatul îndelungat cu Puterile Centrale, reîn-
noit în 1913, avea ca prioritate Basarabia în realiza-
rea idealului naţional, Ardealul însuşi recunoscând
această prioritate: „Da, d[omni]lor, toată politica de
40 de ani a statului român dovedeşte că ea era înte-
meiată pe acea concepţie, care recunoştea prioritatea
interesului de emancipare a Basarabiei”39.
În virtutea acestei priorităţi, condamna Stere indi-
ferenţa culturală a statului român faţă de Basarabia.
Pe 5 martie, Stere îşi recunoaşte şi propriile greşeli,
fără a fi îngăduitor cu cele ale guvernului Brătianu.
Întâi de toate, o greşeală „de concepţiune”, apoi „de
execuţiune”, căci un război alături de o Rusie victori-
oasă ar fi implicat o renunţare definitivă la drepturile
istorice asupra Basarabiei. Stere arată acum, cu docu-
mente, că Rusia a pornit la război, alături de Antanta,
cu obiectivul că va stăpâni Constantinopolul, Darda-
nelele, Marea Neagră, România etc., după cum rezul-
ta din publicarea, de către bolşevici, a „convenţiunilor
care asigurau Rusiei toate aceste posesiuni, care trans-
formau România într-o simplă enclavă rusească”40.
Întreaga strategie a guvernului român atârna, aşadar,
de un fir de aţă. În consecinţă, Stere va reitera nece-
sitatea vocii sale singulare: „... dacă n-aş fi existat eu,
trebuia inventat un basarabean de inimă care să se
sacrifice, ridicându-şi glasul de protestatare împotri-
va fatalităţii istorice”; „în vremurile acelea eram sin-
gurul român din Regat care aveam putinţa şi dreptul
să vorbesc în numele Basarabiei româneşti”, cu vul-
nerabilitatea de a bea „până la fund paharul umilin-
ţei”, de a fi trimis la eşafod, sfâşiat în bucăţi, „fiindcă
prin mine grăiau toate generaţiile stinse în robie şi
nemângâiere, memoria fraţilor de luptă pieriţi în
furci şi în ocnele uitate ale Siberiei”41.
A rămas să-şi ducă blestemul şi sub ocupaţia ger-
mană din Bucureşti, ziarul „Lumina” având drept
scop să-i convingă pe nemţi că nu pot fi atât de orbi,
37
Constantin Stere, op. cit., p. 111.
38
Ibidem.
39
Ibidem, p. 113.
40
Ibidem, p. 120.
41
Ibidem, p. 123.
încât să admită proiectul rusesc de nimicire a Ro-
mâniei, fiindcă asta se va întoarce împotriva germa-
nităţii înseşi, deschizând calea panslavismului spre
Occident42 .
După înfiinţarea fantomaticei RASSM în Trans-
nistria şi după „revoluţia” de la Tatar Bunar din
1924, Stere va deveni martorul preluării moştenirii
ţariste de către bolşevici. El a atras atenţia, în diverse
ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion Codrea-
nu din 1930, că România nu trebuie să facă jocul
Moscovei şi să declanşeze represiuni şi starea de ur-
genţă în Basarabia, ceea ce ar fi dus la catastrofă, la
naşterea resentimentelor faţă de Ţară, ca oglindă şi
a proastei administrări a provinciei: „Concluzia, co-
modă şi cunoscută şi vechilor fabulişti: aleşii Basara-
biei, toţi conducătorii ei sunt bolşevici şi ascultă de
glasul Moscovei – atunci, evident, Basarabia însăşi e
bolşevică; şi întrucât singurul nostru titlu asupra Ba-
sarabiei se întemeiază pe dreptul norodului la auto-
determinare şi pe voinţa lui liberă, – se justifică chiar
prin aceasta pretenţiunile sovietice, care tocmai sub
acest pretext tăgăduiesc României orice drept la
stăpânirea Basarabiei”43. Or, politicienii trebuiau să
înţeleagă că „Basarabia nu mai poate avea viaţă fără
România, precum astăzi nici România nu va mai
Ibidem, p. 130.
42
Ibidem, p. 314-315.
43
– 36 –
putea trăi fără Basarabia”. Argumentul final al lui
Constantin Stere este profetic şi de nezdruncinat,
dovedit până în zilele noastre:
Dacă este adevărat că un popor îşi asigură viaţa is-
torică numai în măsura în care fiinţa lui naţională
se afirmă în cultura lui proprie şi distinctă, ca un pri-
nos adus civilizaţiei omeneşti, – Basarabia, ruptă din
trupul naţiunii româneşti, nu poate fi decât o materie
inertă44.
În fine, profetismul lui Stere anunţă posibilita-
tea catastrofei expansiunii bolşevice peste Nistru:
„...  dacă vreo conjunctură internaţională va îngădui
trecerea oştilor moscovite peste Nistru, astăzi nici o
stavilă nu le va mai putea opri la Prut. Nici măcar nu
ne va aştepta numai robia comună, ci naţiunea sfâşi-
ată va fi ea însăşi expusă primejdiei de moarte”45.
Scrisoarea către Ion Codreanu a apărut în „Ade-
vărul”, la 10 aprilie 1930, rămânând necitită de eli-
tele noastre politice. Exact peste un deceniu, la 28
iunie 1940, Consiliul de Coroană va constata că
România nu era nicicum pregătită să-i întâmpine pe
bolşevici la Nistru. Calea spre Bucureşti şi spre Ber-
lin era deschisă.
Ibidem, p. 315.
44
Ibidem.
45
 Misterele Casei lui Șmakov

Iurie Colesnic

În Casa lui Șmakov (str. Armenească 30) a fost

sediul redacției ziarului Basarabia (1906-1907)1, pri-
mul ziar de limbă română din Basarabia, fondat de
către Constantin Stere, venit special cu această mi-
siune la Chișinău. Este casa în care au avut loc eve-
nimente de-o importanță epocală pentru mișcarea
națională din Basarabia. Aici, feriți de ochii și ure-
chile Ohrankăi țariste, au fost puse la cale planuri
îndrăznețe de editare a broșurilor și ziarelor pentru
luminarea poporului băștinaș, făcute planuri pen-
tru participarea la alegerile din Duma rusească și
înfruntarea ostilităților provocate de oponenții po-
litici. Casa lui Șmakov era privită ca un loc unde se
zămislea viitoarea revoluție, care urma să fie o revoltă
națională.
Concomitent cu editarea revistei Viaţa Româ-
nească, din conducerea căreia făcea parte, Con-
Constantin Stere
stantin Stere poposește la Chişinău în prima zi de
ianuarie 1906 şi pune bazele unui ziar românesc.
Era dimineaţă. Timpul mi se părea că trece
Adună în jurul său un grup de tineri intelectuali,
foarte încet. Eram nerăbdător să-l văd pe Stere.
în frunte cu Emanuil Gavriliță, Ion Pelivan, Ni-
În sfârşit, mă văd într-o cameră a Hotelului Su-
colae Popovschi, Vasile Oatu, Nicolae Florov, Pan
isse din etajul de sus. Pe Dl Stere nu-l văzusem ni-
Halippa, Vasile Hartia, Nico­lae Andronovici, Ioan ciodată, deşi auzisem şi citisem ceva despre D-sa.
Petrilă, Constantin Partenie, Ştefan Usinevici, Di- Înaintea mea apare un domn în vârstă şi statură
onisie Er­han, Ion Inculeţ, Teodor Inculeţ, Alexe mijlocie, bine legat, cu barba neagră, în costum de
Mateevici, Tudose Roman, Constantin Popescu, cesucea2 gălbuie, cu o voce plăcută. După o con-
Gheorghe Druţă, Gheorghe Stârcea, Nicolae Bivol vorbire de jumătate de ceas, dl Stere m-a cucerit.
ş.a., şi deja în luna mai reuşeşte să tipărească primele D-sa mi-a pus mai multe întrebări. Eu i-am expus
numere. Pentru a da o mai bună prestanţă ziarului, situaţia aşa după cum o vedeam eu, adăugându-i
îl aduce la Chi­şinău pe feciorul basarabeanului Vic- „aveam nevoia de o gazetă care să fie şi naţională,
tor Crăsescu – publicistul şi scriitorul Ser­giu Victor şi democratică”.
Cujbă. Responsabil de partea juridică a publicaţi- – Veţi avea gazetă, care să fie şi na­ţională, şi
ei îl desemnează pe publicistul şi avocatul Emanuil profund democratică, a termi­nat dl Stere.
Gavriliță, de la Baxani (Soroca), vecin de moşie cu Peste câteva ceasuri dl Stere, invitat de grupa-
Cerepcăul lui Stere. rea noastră naţional-democratică, ne expune, în
Peste un sfert de secol, Ion Pelivan avea să-şi casa lui Nicolae Alexan­dro­vici Popovschi, situaţia
amintească în detaliu cum s-au derulat evenimentele politică a Româ­niei, ne vorbeşte de Nicolae Iorga,
privind fondarea ziarului Basarabia: de poeziile lui Goga, despre Ardeal, anali­zează stă-
rile din Rusia şi, la urmă, ne dă o serie de sfaturi
… Mă pomenesc într-o zi că cineva îmi comu- privitoare la mişcarea moldovenească din Basara-
nică că dl Stere, care se afla în Ho­te­lul „Şveiţarski” bia, făgă­duin­du-ne din partea D-sale concurs bă-
(Suisse, azi Biblioteca „B. P. Has­deu” – n.n.) mă
pofteşte la D-sa la ora 4 (p.m.). Cesucea (de la rus. чесуча) – stofă de Shantung (mătase sau
2

bumbac), foarte populară pentru costume bărbătești de

vară până la mijl. sec. XX. Se vede că Pelivan vorbește des-
Apare între 25 mai 1906 și 11 martie 1907. Au fost publica-
1
pre o întâlnire care a avut loc în vara sau la începutul toam-
te 79 de numere (nota red.). nei lui 1905 (nota red.).

– 37 –

Un grup de colaboratori ai ziarului Basarabia. Tudose Roman, Pan.
Halippa, Sergiu Victor Cujbă, Mihai Vântu, Alexe Mateevici, Theo-
dor Inculeț. Chișinău, 1906.
nesc pentru scoaterea unui ziar. A doua sau a treia
zi, dl Stere se înapoiază la Iaşi. Însă în toamna ace-
ea memorabilă, precum şi în primăvara lui 1906,
D-sa ne-a vizitat Chişinăul de mai multe ori [1].
Firul cronologic al amintirii este pre­luat de Ni-
colae Popovschi3, care consem­nează sub aspect me-
morialistic momentul formării echipei redacționale
a noii pub­licaţii:
Stă­team cu locuinţa pe strada Re­ni­lor (azi, str.
M. Kogălniceanu), nr. 67, în curte. Într-o dimi­
nea­ţă a venit la mine „Ivan Ego­rovici” Peli­van
(aşa era for­ma de politeţe pe atunci), cu care eram
vechi pri­e­teni. Dân­sul mi-a comu­nicat că la Chi­
şinău a sosit de peste Prut prof. Constantin Ste­
re, care proiec­tează să pună începutul unui ziar
moldovenesc cu ajutorul inte­lec­tua­li­lor moldoveni
din localitate. Pentru în­făp­tuirea acestei idei, se
luase hotărârea să se înfiinţeze un comitet. Dl Pe-
livan mi-a propus şi mie să iau parte, ceea ce am
acceptat cu deplină satisfacţie. Tot atunci am de-
semnat împreună şi pe alţi membri ai comitetu-
lui. Întreprinderea era pe atunci prea neobişnuită
şi extraordinară şi despre toate vorbeam cu multă
preca­u­ţiune, în şoaptă [2, p. 500].
Apropo, familia Popovschi s-a implicat plenar
în mișcarea națională: în februarie 1906 membrii
comitetului de editare a ziarului Basarabia, având
premoniția că nu vor putea obține autorizația de ti-
părire a ediției, decid să mai facă un demers, ca să li
se permită deschiderea ziarului Deșteptarea, cererea
fiind depusă de Natalia, soția lui Nicolae Popovschi.
Nicolae Popovschi (5 dec. 1875, Visterniceni – 1948, Bucu­
3
rești) – pedagog, istoric, scriitor basarabean. A publicat și
sub pseudonimul N. Visterniceanu (nota red.).
– 38 –
Ion Codreanu, unul dintre miile de citi­tori de la
ţară, își amintește următoarele despre acest eveni-
ment remarcabil:
Pe Constantin Egorovici (Constantin Stere –
n.n.), începe să povestească moşul, l-am cunoscut
în Chi­şinău, întâia oară, în primăvara anului 1906.
A ajuns vestea şi la noi în sat că o seamă de tineri
basarabeni scot un ziar naţionalist moldovenesc,
care se cheamă „Basarabia”. Am venit pe jos de
la Şte­făneşti la Chişinău, lăsându-mi acasă soţia
şi mama, şi întreaga gospodărie… Am găsit pe
Constantin Stere înconjurat de o sea­mă de cola-
boratori. Dânsul le povestea diferite întâm­plări
din viaţa lui şi le dădea o serie de sfaturi şi de în-
demnuri în ceea ce pri­veşte alegerea materialului
pentru pub­li­cat şi, mai ales, îi îndemna să se fe-
rească de numeroşii duşmani care roiau prin toa­te
colţurile Chişinăului [...] M-am apropiat de masa
redactorilor şi am făcut cunoş­tinţă cu viitorul
autor al romanului „În preaj­ma revoluţiei”, l-am
condus, pe jos, până la ho­telul „Londra”, unde lo-
cuia [3, p. 33-45].
Cea mai importantă concluzie pe care au scos-o
basarabenii din această primă revoluţie rusă a fost că
nu este suficient să învingi țarismul, că românii ba-
sarabeni au nevoie să obțină drepturile lor naţionale.
Ideile autodeterminării au început să fermenteze în
inimile patrioţilor basarabeni nu în primăvara anu-
lui 1917, ci în toamna lui 1905.
Pan Halippa, participant activ la acele evenimen-
te, își amintește de zilele încordate prin care i-a fost
dat să treacă:
… în anii 1906 şi 1907 am participat la prima
gazetă moldovenească „Basarabia”, pe care au în-
temeiat-o intelectualii moldoveni, în frunte cu
Emanuil Gavriliţă şi la apariţia căreia ne-a ajutat
Constantin Stere, care a venit special de la Iaşi.
Secretar de redacţie a fost întâi Ion Pelivan, unul
din iniţiatorii mişcării studenţeşti din Dorpat,
unde înfiinţase şi o bibliotecă secretă cu cărţi de
istorie şi de literatură românească, şi eu ca stu-
dent am citit multe cărţi din această bibliotecă.
Al doilea secretar de redacţie la „Basarabia” a fost
poetul român Sergiu Cujbă, fiul d-rului Victor
Crăsescu (Crasiuc), cunoscut în literatura noastră
sub numele de Ştefan Basarabeanu, care emigrase
din Basarabia în România. Sergiu Cujbă ne-a fost
trimis de C.  Stere, ca să ne deprindă mai temei-
nic cu limba românească literară, dar secretariatul
său a fost de scurtă durată, căci poliţia rusească l-a
 dibuit şi l-a expulzat din Basarabia. În locul lui
S. V. Cujbă am ajuns secretar eu, căci ceilalţi cola-
boratori ai gazetei erau ocupaţi în slujbele lor: di-
rectorul responsabil al gazetei, Emanuil Gavriliţă,
era ocupat cu avocatura, Ion Pelivan, cu magistra-
tura, Nicolae Popovschi (Visterniceanu), cu profe-
sura. Ion Inculeţ plecase la Petersburg ca student
la fizico-matematică, Iulian Friptu era ocupat cu
preoţia lui în provincie, Vasile Oatu şi Gheorghe
Codreanu erau învăţători, Alexie Mateevici, Ghe-
orghe Stârcea şi Toader Inculeţ erau seminarişti şi
ocupaţi cu învăţătura, iar Mihail Vîntu a plecat la
Iaşi şi s-a înscris la chimie.
Gazeta „Basarabia” a jucat un rol frumos în
trezirea conştiinţei naţionale a basarabenilor, dar
totodată ea a învrăjbit şi mai tare administraţia
ţaristă împotriva mişcării noastre. Ca să ne com-
bată, administraţia ţaristă a început să ne facă gre-
utăţi la expediţia gazetei, să ne-o confişte la poştă,
să-i prigonească pe vânzătorii gazetei pe stradă.
Şi ca să nu fim singura gazetă moldovenească în
Basarabia, adversarii noştri au început să scoată
şi ei ziarul „Moldovanul”, ca tipăritură favorabilă
guvernului şi administraţiei, angajându-l pen-
tru redactarea gazetei pe Gheorghe Madan, un
emigrant basarabean, care era artist la Teatrul
Naţional din Bucureşti. Polemica între cele două
gazete a mers până acolo că „Basarabia” a publi-
cat şi marşul naţional al lui Andrei Mureşanu:
„Deşteaptă-te, române”! Pentru acest lucru, ga-
zeta a fost oprită să mai apară. Eu, în prealabil,
mai fusesem arestat la Moscova, pentru că parti-
cipasem la un congres ţărănesc din toată Rusia,
care încercase să se ţie fără aprobarea guvernului.
Revoluţia fusese învinsă de guvernul Stolâpin şi
reacţiunea triumfa şi se manifesta prin acte de te-
roare [4, p. 14-16].
Redacția ziarului Basarabia. În picioare, de la stânga la dreapta:
T. Roman, Șt. Usinevici, Gh. Racicovschi (om de serviciu), Pan.
Halippa, N. Roșca, expeditor Gh. Stârcea. Pe scaun: Th. Inculeț,
A. Mateevici, S. Cujbă, M. Vântu, I. Pelivan. Chișinău, 1906.
– 39 –
În mărturiile documentare lăsate de Constantin
Stere, fondarea ziarului a fost un proces greu și cu
multiple riscuri. Aceasta se poate deduce din suita
de scrisori publicate de Ileana Ene în revista Manu-
scriptum sub titlul „C. Stere «...într-o țară aservită
ca Basarabia»” [5]. Corespondentul lui C.  Stere era
politicianul Barbu Catargiu, prietenul său, căruia îi
comunică:
Chișinău, 3 ianuarie 1906
Iubite D-le Catargiu,
Scrisoarea aceasta /o/ vei primi prin Iași, până
unde o va duce un om sigur.
Am făcut demersurile necesare pentru deschi-
derea gazetei, avem asigurarea că ne va t/ă/răgă-
ni prea mult cu formalitățile, totuși până atunci
vom scoate începând cu 15 ianuarie suplimente
în românește la o gazetă democratică rusească, fi-
indcă agitația electorală e în toiul ei și timpul nu
ne iartă. Toate zilele acestea am discutat progra-
mul partidului, pentru a împăca toate elementele
naționaliste.
O greutate nespusă prezintă chestiunea agrară.
Putem spera că maximum 4-5 dintre membrii
nobleții vor adera la programul naționalist (deși
nici ei nu prea știu românește), totuși aceasta ne va
fi de mare ajutor din punctul de vedere electoral,
mai ales în ce privește „nervul” alegerilor, – și pri-
mele alegeri sunt foarte grele într-o țară aservită ca
Basarabia și ne trebuie mulți agenți mai ales între
țărani.
În curând vei primi știri mai complete.
Al D-tale prieten C. Stere [5, p. 81].
Reacția locală n-a întârziat prea mult, fiind afișată
de publicistul de tristă faimă Pavel Crușevan, unul
dintre liderii mișcării „Adevărații ruși”, care vine cu
un denunț făcut public în ziarul Drug (din 6 ianua-
rie 1906), editat de el:
Se fac încercări care treptat pot să provoace în
sufletul basarabenilor înstrăinare și uitarea dato-
riei față de Rusia [...] S-a format un cerc, al cărui
scop tinde la deschiderea de școli românești în Ba-
sarabia, predarea limbii românești moldovenilor,
dezvoltarea gustului pentru literatura românească
etc. Într-un cuvânt, s-a făcut primul pas, care fatal
va duce la antagonism și separatism [...] Poporul
are prea puțin timp ca să poată învăța deodată car-
te rusească și românească. Și, desigur, majoritatea
va prefera să învețe în limba maternă, în cea româ-
nească [...] Deci, înstrăinarea de Rusia este inevita-
bilă [...] Nu știm dacă numai din lipsă de gândire

Clădirea redacției ziarului Basarabia – Casa Șmakov (Chișinău,
str. Armenească 30).
s-a format acest cerc sau el s-a întemeiat sub înrâu-
rirea discursurilor seductive ale vreunui emisar din
România... [6, p. 194].
Denunțul acesta pare straniu și din cauza că Pavel
Crușevan și Constantin Stere erau rude prin alianță
și, după cum mărturisea cel din urmă, îi legau mai
multe fire: „...  vestitul Crușevan, prin rândurile
subliniate, își saluta astfel pe vechiul vecin de moșie
părintească și camarad al jocurilor din copilărie, cu
care pe vremuri învățase în taină carte românească,
înainte de a-și descoperi vocațiunea de «adevărat
rus»...” [6, p. 104].
Apariția unui partid național îi sperie pe mulți
funcționari din administrația țaristă, care se îm-
păcau bine cu starea amorfă politic în planul unei
mișcări naționale. Apariția unui pol național la o
populație românească majoritară putea strica jocul
bine pus la punct al multor politicieni. Dar tot el
genera riscul arestării lui C. Stere, ca agitator filoro-
mân. Acesta risca enorm, căci cu paisprezece ani în
urmă revenise din surghiunul siberian și figura în lis-
tele de persoane periculoase pentru statul rus. Din-
colo de problemele curente apar altele, neprevăzute:
Chișinău, 14 ianuarie 1906
Mult iubite D-le Catargiu,
Mă aflu într-un moment de depresiune; s-a
început o goană turbată în contra noastră (citește
Corespondența a IV-a din „Indépendance” ce va
apare luni sau marți).
Alaltăieri a fost închisă gazeta „Bessarabskaia
jizni”, care s-a angajat să ne publice începând de la
15 ianuarie o foaie românească în formă de supli-
mente. Ne-am hotărât că dacă până la 1 febr. nu
ni se dă autorizație, să înfruntăm toate riscurile și
să scoatem gazeta într-o tipografie secretă, altfel
ne vor surprinde evenimentele, satele fierb: astăzi
– 40 –
s-a primit o telegramă că țăranii devastează moșia
Găleștii, proprietatea mareșalului P. Dicescu (aces-
tea vor trezi și pe boierii rusificați). Politica guver-
nului e de neînțeles [6, p. 83].
Și tot în acest răvaș e făcută o simplă mărturisi-
re care însă peste ani devine o informație extrem de
prețioasă – fondarea primului partid național din Ba-
sarabia: „... partidul nostru s-a organizat, am să copiez
programul să ți-l trimit să-l comunici unde trebuie.
M-am hotărât să mă duc la Iași, unde voi continua
această scrisoare, vei vedea pentru ce” [6, p. 83].
Scrisoarea acesta are o importanță majoră pentru
istoria noastră din două puncte de vedere. Primul
moment e legat de finanțarea viitoarei gazete, o temă
despre care se vorbea până acum evaziv. Acum e clar:
C. Stere nu numai că a fondat prima gazetă româneas-
că din Basarabia, dar a fost și finanțatorul ei. Conco-
mitent, el a fondat și primul partid politic național
din Basarabia, scriindu-i programul politic. Un mo-
ment puțin cunoscut până astăzi este următorul:
Iași, 15 ianuarie [1906]
Fiindcă nu aveam încă „chec” pentru corespon­
dență, am venit la Iași, să aduc eu însumi această
scrisoare și să o continui aici.
Pentru moment reacțiunea se încordează tot
mai mult [...] În fiecare moment pot să fiu arestat
și am crezut că iau oarecari măsuri de precauțiune.
Plecând la Chișinău, am luat cu mine 10.000 ru-
ble (27.000 lei) pentru a începe gazeta, apoi încă
3.500 ruble (aproape 10.000 lei), pe care le-am
depus odată cu petiția de autorizare a gazetei la
guvernator (restul a rămas în depozit la bancherul
Groswald din Iași).
Pentru ca în caz de arestare să nu fie găsite la
mine 10 000 ruble, ce ar putea cauza în urmă o
mulțime de dificultăți, le-am depus pe acestea
în mâinile protopopului din județul Chișinău,
Petru Bivol, om ce nu poate fi bănuit nici într-
un caz, bun român, a cărui situație oficială și
nevastă e aceeași cum o garanție că n-are să fie
percheziționat etc. (îl ferim și noi) [6, p. 83].
Iar în continuarea răvașului vestea cea bună și,
probabil, mult așteptată:
...  Mâîne îți voi trimite programul Partidului
național democrat din Basarabia, pe care deocam-
dată l-am dat să-l tipărească cu litere rusești (până
la autorizarea gazetei, toate publicațiunile noastre
în „limba moldovenească” suntem siliți să le facem
astfel).
 Programul a fost dezbătut în mai multe întru-
niri ale fruntașilor și sperăm să atragem chiar și pe
puținii boieri nerusificați [6, p. 83].
Peste un timp, în nr. 12, din 5 iulie 1906, al zi-
arului Basarabia este publicat programul Partidului
Național Democrat din Basarabia:
Programul nostru
Poporul român din Basarabia întotdeauna a
Frontispiciul ziarului Basarabia.
fost şi a rămas credincios legăturilor sale istorice
cu Imperiul Rus. de ani ei au rămas fără şcoală, fără judecată, fără
În toată vremea convieţuirii sale politice cu limbă naţională – osândiţi la sălbătăcire!
poporul Rus, în curgere aproape de un veac, de ... Punctele de mai sus ale programului de faţă
la 16 mai 1812, de când s-a încheiat tractatul din cuprind toate cerinţele noastre de căpitenie.
Bucureşti, prin care Basarabia a fost trecută către Românii Basarabeni nu vor da pe viitor în ale-
Imperiul Rus, şi pân astăzi – niciodată în sânul geri pentru Duma Imperială glasul lor decât ace-
Românilor Basarabeni n-au ieşit la iveală nici do- lor candidaţi care se vor lega să apere în Adunare
rinţa de separatism, nici răscoală împotriva ocâr- aceste cerinţi.
muirii legiuite. Precum şi deputaţii aleşi de noi nu se vor putea
Cu toate acestea, împotriva judecăţii sănătoase alătura altor partide ruseşti decât dacă ele vor spri-
şi a bunului simţ, Românii, care alcătuiesc peste jini aceste cereri naţionale.
trii pătrimi din locuitorii acestei ţări, sunt ei sin- Cu acestea având credinţa nestrămutată, ros-
guri, din toate neamurile aşezate în Basarabia, tită de părinţii noştri, că Românul nu piere, în-
opriţi de a se folosi neîmpiedicați de limba lor în crezători în viitorul neamului nostru, păşim cu
viaţa lor obştească, de a-şi trimite copiii la şcolile hotărâre neclintită la muncă şi luptă pentru înăl-
lor naţionale. ţarea poporului Român din Basarabia.
Grecii, armenii, nemţii, chiar evreii au şcolile
lor, sînt slobozi în obştile lor de a-şi întrebuinţa Mişcarea naţională din Basarabia o putem consi-
limba naţională. Numai noi, Românii, cari de vre- dera pe deplin afirmată în momentul când au apărut
muri uitate veacuri întregi frământăm cu munca trei componente de bază. Nucleul politic propriu-zis,
noastră câmpiile mănoase ale acestei ţări, cari am alcătuit de către un grup de tineri intelectuali, con-
sfinţit cu sângele părinţilor noştri fiecare părticică duşi de Ion Pelivan, care era îndrumat de Constantin
din pământul strămoşesc întru apărarea lor împo-
triva vrăjmaşilor, – numai noi păn la ieşirea „Ba-
sarabiei” n-am avut drepturi în Basarabia de a citi,
de a scrie, şi nici păn astăzi nu ne putem învăţa co-
piii în limba părinţilor şi strămoşilor noştri.
Deşi în Statutul pentru întemeierea provin-
ciei Basarabia din 18184 (Adunarea legilor5, nr.
27.357), dat de împăratul Alexandru I Binecuvân-
tatul, se spunea că „Basarabia păzeşte orânduiala
ei naţională şi din pricina aceasta primeşte o de-
osebită formă de ocârmuire” şi că Basarabenilor
sunt pentru totdeauna preamilostiv lăsate întrebu-
inţarea limbii moldoveneşti în şcoli şi drepturile,
privilegiile şi legile lor locale, şi totuşi atâtea zeci

4
Устав образования Бессарабской области. Emis la 29
aprilie 1818. Publicat în Полное собрание законов Россий-
ской Империи. Собрание первое. Том XXXV. 1818 г., р.
221 (prescurtat: ПСЗ 27.357). Foaia de titlu a broșurii „Către țăranii mol-
5
Полное собрание законов Российской Империи. doveni din Basarabia” (Chișinău, 1906).

– 41 –
Foștii colaboratori ai ziarului Basarabia (1906-1907), peste 25 de ani de la prima apariție (Chișinău, 1931).
Stere, era în corespondenţă cu generalul Constantin
Stoica şi frecventa cursurile de vară ale lui Nicolae
Iorga de la Vălenii de Munte. De aici reiese că suflul
românesc naţional era în sinteză cu tradiţia politică a
Basarabiei şi era aplicată această tradiţie reieşind din-
tr-o experienţă politică, utilizată pe ambele maluri
ale Prutului.
Al doilea semn care confirmă existenţa unei miş-
cări naţionale, ca un fel de anticameră a viitorului
partid politic, este ziarul Basarabia. Acesta, deşi ti-
părit cu caractere chirilice, apărea în limba română
şi aborda problemele cu care se confrunta populaţia
autohtonă, inclusiv problemele delicate legate de lim-
ba maternă, de şcoala naţională şi de alte aspecte ale
vieţii spirituale. Drept confirmare a îndrăznelii pu-
bliciştilor de atunci ne servesc rapoartele cenzorilor
şi procesele de judecată intentate directorului ziaru-
lui Emanuil Gavriliţă. Însăşi suspendarea publicației
este o confirmare a acestui proces de coalizare a
scopului politic şi a trecerii lui într-o nouă calitate –
partid politic.
Al treilea argument, poate cel mai important,
fiindcă este cel mai sesizabil, este un argument pe
îndemâna oricui. Publicarea în nr. 12 al ziarului Ba-
sarabia a programului politic al Partidului Național
Democrat din Basarabia, compus din zece puncte, nu
este altceva decât prima etapă doctrinară pe care şi-o
– 42 –
schiţează un partid politic. În acest program a fost
formulat cadrul politic al viitorului partid, scopurile
care şi le propune, obiectivele prioritare. Sub aceas-
tă doctrină puteau să semneze zece oameni, o mie,
zece mii. Momentul numeric nu era esenţial, conta
realizarea unei sinteze legate direct de afirmarea po-
litică a unei noi mişcări. Prin publicarea programului
politic ea s-a definit. Conjunctura politică din Rusia
ţaristă din acea vreme a permis o eliberare temporară
a spiritelor naţionale. Manifestul din 17 octombrie
1905 a servit drept program politic pentru toţi in-
telectualii care râvneau la schimbări structurale în
cadrul Imperiului Rus, care nu nutreau speranţa că
Rusia poate fi reformată pe calea unei evoluţii politi-
ce fireşti, aşa cum au făcut statele Europei. Cunoaş-
tem prea bine că, începând cu anul 1907, monarhia
ţaristă şi guvernul au schimbat tactica şi strategia,
mizând mai mult pe o reacţie feroce împotriva tutu-
ror tendinţelor de modificare a structurii existente, a
situaţiei existente. Şi atunci au fost închise ziarele, au
fost arestaţi membrii primei Dume de Stat. Ohran-
ka ţaristă a întocmit dosare pentru potenţialii lideri
politici şi, în felul acesta, la 1908, tuturor li se părea
că avântul reformator în viaţa societăţii a fost stârpit.
A fost o iluzie. Evenimentele ulterioare au de-
monstrat că, odată căzută într-un sol prielnic, să-
mânţa a dat roade. Listele „Pământeniei basarabene
de la Dorpat” din anul 1902 [7, p. 125-126], listele întârziere pentru a fi util în campania electorală. Pes-
echipei de la ziarul Basarabia (din 1906), listele pri- te aproape un an ziarul își sista apariția, motive fiind
mului parlament basarabean Sfatul Ţării arată că nu- multiple: cenzura drastică, lipsa de cititori, probleme
cleul naţional al Pământeniei de la Dorpat, trecând financiare, dar despre unul dintre cele mai grave mo-
prin ziarul Basarabia, a ajuns în Sfatul Țării şi a fă- tive nu se prea pomenește – discordia din interiorul
cut unirea cu România la 27 martie 1918. O perse- redacției, echipa redacțională divizându-se în două
verenţă politică de invidiat. O consecvenţă strategică tabere adverse: una moderată și alta radicală. C. Ste-
de netăgăduit. Şi un devotament demn de urmat. re scrie despre acest moment în răvașul său:
Insistența cu care C. Stere vrea să scoată ziarul îl
2.III/19/07 Iași
face nerăbdător. El încearcă să găsească motivele pen-
Iubite D-le Catargiu,
tru care guvernarea țaristă ar beneficia de apariția
În sfârșit m-am putut duce la Chișinău pe față
unei publicații legale: și să stau acolo mai mult timp liniștit.
16. feb. 1906 Chișinău ... totuși am reușit să aduc la împăciuire tabere-
Mult iubite D-le Catargiu, le din Basarabia, și să conving să fuzioneze ziare-
Oricât aș voi, e cu neputință să-ți descriu ce le rivale într-o singură gazetă: „Viața Basarabiei”,
grozavă e viața aici: nu numai nimeni nu poate hotărât naționalistă, dar mai moderată în celelalte
ști ce-l așteaptă a doua zi, dar nici măcar peste un privințe ca „Basarabia” (întrând și cei de la „Basa-
ceas. rabia” în combinație, ea va înceta). „Viața Basara-
Amân descrierile până la sosirea în București, biei”, sub direcția lui Petrilă și Nour (Gavriliță și
sper, deja degrabă. ceilalți rămân în comitet), va apare cel târziu la 15
Îți trimit un document interesant: o procla­ martie a.c. [6, p. 85].
mație a guvernatorului Basarabiei în românește
Opinia autorităților țariste este expusă de guver-
(cu litere rusești) în chestia agrară – nu e vorbă, și
natorul Basarabiei, A. Haruzin, într-un document
această românească cam seamănă cu hotentota [...]
Și, cu toate acestea, până acum nu poate apărea
oficial scris la Chișinău, la 15 ianuarie – „Scrisoare
legal nici un ziar românesc.
Se zice că la 1 Martie vor fi autorizate în sfârșit
trei ziare românești și, să sperăm, că precum data
convocării Dumei, care se tot amână, în sfârșit,
s-a fixat pentru mai, tot așa această dată va fi de-
finitivă.
Aceasta ar fi și în interesul chiar al guvernu-
lui, fiindcă el nu poate opri, în starea actuală de
lucruri, manifestele și broșurile de propagandă în
românește, cari se tipăresc ilegal. Autorizarea ga-
zetei ar face să dispară această literatură ilegală,
și deci ar înlesni chiar pentru guvern controlul
acțiunii politice a diferitor partide [7, p. 84].
Prima veste bună vine la finele lunii martie:
1906 martie-aprilie
Iubite D-le Catargiu,
În sfârșit, pot să vă comunic o știre îmbu-
curătoare. Acuși am aflat că a venit din Peters-
burg pentru amicul nostru, d. Advocat Bradea,
autorizația de a scoate un ziar românesc „Viața
nouă” – fără cenzură.
Dar această publicație nu mai apare. Cam peste
o lună vine și autorizația pentru ziarul Basarabia. Dezvelirea plăcii comemorative pe edificiul redacției ziarului
Primul număr e tipărit la 24 mai 1906, cu o mare Basarabia (1906-1907), str. Armenească 30 (Chișinău, 1931).

– 43 –
strict secretă a guvernatorului Basarabiei, trimisă di-
rectorului Departamentului de Poliție, în legătură
cu manifestarea curentului românofil în Basarabia
și cu necesitatea de a-l contracara «rezonabil, dar
permanent», pentru a evita apariția unei «serioase
probleme separatiste», adresată Excelenței Sale, M. I.
Trusevici” și publicată în cartea lui Gheorghe Negru
[8], din care spicuim un fragment:
Firește că de mișcarea revoluționar-naționalistă
începută în Basarabia s-au folosit naționaliștii ro-
mâni nu fără acceptul și implicarea autorităților
românești. Evident că a fost luată decizia sis-
tematic de a agita populația în spiritul ideilor
revoluționare și românofile. Evident că în acest
demers naționaliștii români și revoluționarii lo-
cali și-au dat mâna. Scopurile lor până la un punct
sunt comune. De aceea, cu forțe comune este creat
un organ de presă special „Basarabia”. Acest organ,
după cum sunt informat pe canalele de agentură,
dar foarte exacte, se editează pe bani românești și
rolul principal îl joacă profesorul din Iași Stere și
funcționarul departamentului de finanțe Cujbă.
De la primele numere gazeta „Basarabia” s-a plasat
pe calea iridentei revoluționare.
...  am convingerea că există o singură cale de
luptă cu această gazetă, editarea unei gazete moldo­
venești cu orientare opusă „Basarabiei” [8, p. 156].
În continuare, guvernatorul constată cu satis­
facție: „Ideea mea despre editarea unei gazete moldo­
ve­nești, grație mijloacelor financiare alocate de d.
Ministru se realizează (se editează gazeta „Moldo-
vanul”, adică „Moldovanin”) și eu sper la succesul
acestei publicații” [8, p. 156]. Redactorul publicației
Moldovanul a fost actorul Gheorghe V. Madan.
Pentru prima oară discuțiile despre fondarea Par-
tidului Național Democrat din Basarabia au avut
loc în cele două hoteluri – Suisse și Londra –, unde
a poposit C. Stere la începutul anului 1906. Acestea
au continuat în Casa lui Șmakov, de pe str.  Arme-
nească  30, unde a fost discutată și adresarea către
electoratul basarabean, tipărită tot în 1906, cu titlul
Către țăranii moldoveni din Basarabia, cu caractere
rusești, fiind un material programatic al Partidului
Național din Basarabia. Aici nu mai figurează în de-
numirea partidului și formula „Democrat”, probabil
din considerente politice. În acest material, scris de
C.  Stere și adaptat lingvistic la nivelul cunoașterii
limbii române de către țăranii basarabeni, se pune în
prim-plan problema Sfatului Țării ca organ de dirija-
re democratică a treburilor țării.
– 44 –
Placa comemorativă, dezvelită la 22 noiembrie 1931, pe fostul se-
diu al redacției ziarului Basarabia (1906-1907), str. Armenească 30,
Casa Șmakov.
Cine crede că Sfatul Țării a apărut ca o formu-
lă ad-hoc în 1917 greșește amarnic. În revoluția din
anii 1905-1907 au fost formulate pe înțelesul tuturor
principalele lozinci și au fost structurate organele vii-
toarei conduceri a Basarabiei:
În unele țări norodul singur este stăpân în
țară. Cum se face treaba asta? Iată cum: toți locu-
itorii aleg pe aleșii săi – deputații, cari se adună și
fac sfatul țării. Acest sfat al țării, sau după cum îi
spun Rușii: „Gosudarstvennaia Duma”, duce toate
treburile țării, hotărăște și face legi, pune biruri.
Din sânul său el alege pe capul țării și acesta va
împlini toate legile făcute de către sfat. Acest cap
al țării, așa ales în țările slobode, se numește pre-
zident, este cinstit de toată lumea, face legături și
contracte cu alte țări; el împlinește numai voia po-
porului; el este numai cel mai mare dregător din
țară; și dacă calcă legea sau face după voia lui, e
dus la judecată și i se ia puterea. Dar nici atâta nu
e de ajuns: pentru a apăra norodu de orice răuta-
te, se alcătuiește așa fel stăpânirea că prezidentul
nu poate face nimica cu de la sine putere; orice
hotărâre trebuie să o ia după ce se sfătuiește cu
miniștrii; nici o hotărâre a prezidentului fără sfa-
tul miniștrilor n-are putere de lege. Iară miniștrii
sunt de a dreptul supușii sfatului țării [9, p. 6].
Despre locul și rolul miniștrilor găsim în adresa-
re opinii foarte interesante, valabile și până în zilele
noastre:
Deși în țară democratică miniștrii sunt întăriți
la locurile lor de către prezident, dar aceasta n-are
nici o însemnătate; prezidentul nu poate singur
să aleagă și să numească miniștrii, după gustul
 său, cum îi va plăcea, ci trebuie să țină socoteală
de legile acestea: miniștrii numaidecât trebuie să
fie dintre deputații aleși de norod pentru sfatul
țării și anume acei care să bucură de mai mul-
tă credință în sfat; după ce au fost numiți, ei vin
înaintea sfatului țării și spun acolo ce vor să facă
și după aceasta, sfatul hotărăște dacă îi vra (sic) ca
miniștri sau dacă nu-i vra [9, p. 6].
O altă temă promovată insistent este cea a votului
universal, care presupune egalitatea de gen și drep-
tul fiecărui individ la vot. Și motivarea este una pe
potrivă: „Și nu numai bărbații să aibă dreptul de a
alege, ci și femeile alături de bărbați, căci adesea în
treburi de astea femeile judecă mai bine și mai așezat
ca bărbații” [9, p. 9].
Problema serviciului militar era una acută, cu atât
mai mult că războiul ruso-japonez generase pierderi
de vieți omenești și se încheiase cu victoria japone-
zilor. Se propune organizarea armatei pe alt princi-
piu, teritorial, cu serviciul liber: „Dar în țara slobodă
nu vor mai fi soldați în cazărmi cum sunt astăzi –
despărțiți și sălbătăciți așa că trag cu pușca și cu tu-
nul în părinți, frați și rudele lor. Fiecare locuitor va
avea pușca la dânsul acasă și va fi dator la zile anu-
mite [...] se vor aduna toți și vor învăța meșteșugul
soldățesc” [9, p. 11].
Și ceea ce era și este foarte important – libertatea
individului, drepturile omului: „... în o țară bine al-
cătuită sfatul țării va îngriji de toate trebile țării și va
păstra cu sfințenie toate drepturile fiecărui locuitor.
Între aceste drepturi a fiecărui locuitor sînt mai
întâi că fiecare om este slobod și nimeni n-are drep-
tul să se atingă de dânsul; că fiecare om e slobod, a
vorbi, a scri și a tipări, a crede ce vrea și cum vrea;
că toți locuitorii au dreptul să se sfătuiască, să se
înfrățească cum vreau și pentru ce vreau” [9, p. 11].
Programul respectiv a fost reînviat în aprilie
1917 de către Partidul Național Moldovenesc, creat
atunci. Dar aceasta e o altă etapă a mișcării de elibe-
rare națională.
La 22 noiembrie 1931, foștii colaboratori ai zia-
rului Basarabia s-au adunat să participe la dezvelirea
plăcii comemorative pe Casa lui Șmakov din strada
care purta deja numele mareșalului Pietro Badoglio,
nr. 30 (așa s-a numit str. Armenească între anii 1924
și 1940). Trecuseră 25 de ani de la apariția ziarului
Basarabia. S-au rostit discursuri, au fost depănate
frumoase amintiri. Pe placa comemorativă era scris:
– 45 –
Așezatu-s-a această lespede în ziua de 22 no-
iembrie 1931, sub domnia M.S. Regelui Carol al
II-lea, în amintirea celei dintâi gazete românești
din Moldova dintre Prut și Nistru „BASARA-
BIA”, promotor al redeșteptării naționale a româ-
nilor basarabeni, ce a fost adăpostită în această
casă str. Mareșal Badoglio (fosta Armeană) nr. 30
din Chișinău în anii 1906-1907.
Placa a existat până în 28 iunie 1940, când Arma-
ta Roșie a invadat Chișinăul, iar bandele de activiști
din rândurile foștilor ilegaliști au distrus-o ca pe
multe alte vestigii românești. Ca până la urmă să se
ajungă și la mutilarea Casei lui Șmakov, care păstra
încă vii misterele unor începuturi revoluționare...
Din programul politic al acestei grupări naționale
care-și propunea fondarea unui Partid Național De-
mocrat din Basarabean, program publicat, în 1906,
la Chișinău, sub forma unei broșuri (subsemnatul
am găsit-o într-un anticariat din București) și dis-
cutat în clădirea din str.  Armenească  30, reiese că
anume aici a și fost rostită public pentru prima oară,
probabil de către Constantin Stere, sintagma deveni-
tă ulterior celebră – Sfatul Țării. Este ceea ce am nu-
mit „misterul Casei Șmacov”, pe care am căutat să-l
dezlegăm în timp.
Bibliografie
1. Amintiri de Ioan Pelivan. În: Cuvânt Moldove-
nesc, 1931.
2. Popovschi, N. Istoria bisericii din Basara­bia în
veacul al XIX-lea sub ruși. Chişinău: Museum, 2000.
3. Marent, R. Cu moş Ion Co­dreanu, despre Con­
stantin Stere. Amintirile lui Ion Codreanu despre Con­
stantin Stere. În: Viaţa Basarabiei, nr. 4, 1939, p. 33-45.
4. Colesnic, I. Pan Halippa. Apostolul Unirii.
Chișinău: Ulysse, 2006.
5. Ene, Ileana. C. Stere „...într-o țară aservită ca Ba-
sarabia”. În: Manuscriptum, nr. 1-4, 1992, p. 80-85.
6. Stere, C. Singur împotriva tuturor. Chișinău:
Cartier, 2006.
7. Colesnic, I. Un dosar uitat al Istoriei. Pămân-
tenia basarabeană de la Dorpat – prima organizație
națională. Chișinău: Ulysse, 2008.
8. Negru, Gh. Țarismul și mișcarea națională a ro-
mânilor din Basarabia. Chișinău: Prut Internațional,
2000.
9. Către țăranii moldoveni din Basarabia. Chișinău,
1906.
 DIN ACTIVITATEA SIGURANȚEI ROMÂNE DIN BASARABIA
IMEDIAT DUPĂ MAREA UNIRE DIN 1918
După unirea Basarabiei la Regatul României (27
martie 1918), activitatea Ministerului de Interne al
României a fost extinsă treptat în regiunea dintre
Prut şi Nistru. Iniţial, s-a constituit un Subinspecto-
rat General al Siguranţei Statului cu sediul la Chi-
şinău, care va deveni ulterior Inspectorat1. Misiunea
lui era, ca prin organele din subordine, să asigure or-
dinea internă, să prevină actele teroriste, să contra-
careze acţiunile spionajului inamic, a propagandei
iredentiste şi de subminare a siguranţei statului ro-
mân2 . Subinspectoratul se afla în subordinea Direc-
ţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale de la Bucureşti
(din punctul de vedere al sarcinilor şi atribuţiilor) şi
a Directoratului de Interne al Basarabiei (din punct
de vedere administrativ), ultimul în scurt timp va fi
desfiinţat3. Pentru adaptarea Ministerului de Inter-
ne la realităţile de după Marea Unire şi organizarea
uniformă a structurilor afacerilor interne pentru în-
tregul teritoriu al României, la 22 iunie 1919 a avut
loc reorganizarea lui reorganizare . Oficial, în această
zi, structurile Ministerului s-au extins asupra între-
gului teritoriu al României Mari4.
Cel care a organizat şi a con­dus Siguranţa din Ba-
sarabia după Unire a fost Romulus P. Voinescu5. Din
1919, şef al Siguranţei basarabene a devenit Dumitru
Zahiu, care prin acţiunile sale a consolidat instituţia
Siguranţei basarabene. Din 1920 postul a fost ocu-
pat de către basarabeanul Zaharia (Zinovie) Husă-
rescu, iar din anul 1930 până la cedarea Basarabiei
din iunie 1940, de către Constantin Maimuca6.
1
V. Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne.
Vol. I. 1921-1944, Editura Ministerului de Interne, Bucu-
reşti, p. 133.
2
Ibidem, p. 151.
3
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare –
A.N.R.M.), Fond 680, inv. 1, dosar 2055, fila 23.
4
Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne, 149.
5
M. Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politi-
că. Dicţionar alfabetic. Ed. Elion, Bucureşti, 2003, pp. 301-
302.
6
Zaharia Husărescu şi Constantin Maimuca, după activita-
tea la conducerea Siguranţei din Basarabia, au lăsat posteri­
tăţii lucrări excepţionale despre problemele de sigu­ranţă
na­ţională din Basarabia interbelică: Zinovie Husă­rescu,
Mi­şcarea subversivă în Basarabia. Atelierele Imprimeriei
Statului, Chişinău, 1925, republicată în Suferinţele Basa-
– 46 –
Pavel MORARU
Sediul Inspectoratului Siguranţei Generale a Ba-
sarabiei se afla într-un edificiu din imediata apro-
piere a intersecţiei străzilor actuale Alexei Şciusev
şi Tighina, imobil care, printr-o decizie a Primăriei
Municipiului Chişinău din 2003, urma să fie demo-
lat în legătură cu planurile de reconstrucţie a acestui
raion al oraşului.
Subdiviziuni ale Siguranţei (brigăzi şi servicii) au
fost instalate în toate reședințele de judeţ din Basa-
rabia şi în zonele vulnerabile din punctul de vedere
al ordinii publice şi al siguranţei statului (aflate la
graniţa de stat; populate preponderent de etnici mi-
noritari refractari noii autorităţi) – la Hotin, Bălţi,
Soroca, Orhei, Tighina, Lăpuşna, Cetatea Albă, Is-
mail, Cahul, Reni, Bolgrad, Chilia Nouă, Vâlcov,
Leova şi Chişinău. Atât brigăzile, cât şi serviciile de
siguranţă dispuneau de o vastă reţea de agenţi secreţi
şi informatori, recrutaţi din diverse medii, indispen-
sabili realizării misiunilor informative şi contrain-
formative. Aceştia culegeau informaţii şi le prezentau
sub formă de note informative, scrise de obicei cu
creionul pe o jumătate de coală de hârtie în limba ro-
mână sau rusă (traduse apoi de un translator special,
care exista la fiecare brigadă de siguranţă). De multe
ori, aşa după cum vedem în documentele de arhivă,
textul notelor conţinea multe greşeli ortografice şi de
exprimare. Unele note erau semnate de informatori
cu numele conspirativ sau cu cel real.
În baza informaţiilor obținute de reţeaua de
agenţi şi informatori, erau întocmite note informa-
tive asupra diverselor probleme legate de siguranţa
statului, erau semnalaţi şi ţinuţi sub supraveghere
indivizii suspecţi şi periculoşi, se făceau descinderi
şi arestări etc. Notele informative constituiau re-
zultatul activităţii agenturii şi a subdiviziunilor Si-
guranţei şi erau înaintate pe scară ierarhică pentru
informarea factorilor de decizie7.
rabiei şi răpirile ruseşti. Antologie, ediţie îngrijită, note şi
comentarii de Fl. Rotaru. Ed. Semne, Bucureşti, 1996, pp.
233-350; Constantin Maimuca, Tehnica şi tactica comunis-
tă, cu 14 scheme în text. Monitorul Oficial şi Imprimeri-
ile Statului, Imprimeria Chişinău, 1936, reeditată în 2011
într-un tiraj de 100 ex. la Oradea.
7
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 18, passim.
 Obiectivul general al organelor Siguranţei era
prevenirea şi combaterea acţiunilor de subminare
a autorităţii statului. Pentru asta erau identificaţi
factorii interni şi externi de instabilitate, riscurile,
ameninţările şi vulnerabilităţile, în vederea asigură-
rii unui climat favorabil pentru dezvoltarea Basara-
biei. Printre problemele urmărite erau: ameninţarea
comunistă (cu acţiunile de propagandă şi terorism),
iredentismul, spionajul străin, manifestările împo-
triva autorităţii statului şi a regimului constituţional
etc. Potrivit dreptului poliţienesc din epocă, prin
„siguranţa statului” se înţelegea „starea de echilibru
neîndoielnic, din punct de vedere politic, juridic şi
economic, şi al forţei publice de care dispunea statul,
în raport cu situaţia şi atitudinea adversarilor săi şi
starea de superioritate certă, din acelaşi punct de ve-
dere, faţă de adversarii săi din interior, stare care se
reflectă într-un sentiment de linişte şi încredere ge-
nerală”. Noţiunea de „siguranţa exterioară a statului”
era utilizată în privinţa adversarilor din afara grani-
ţelor statului respectiv. Siguranţa internă era asigu-
rată de Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi
Parchet, iar siguranţa externă a statului intra în com-
petenţele Ministerului de Externe (prin diplomaţi şi
ataşaţi militari) şi organele de informaţii ale Guver-
nului şi ale Armatei8.
În primii ani de după Marea Unire, în Basarabia
a existat o categorie de persoane ale căror viziuni,
posibile misiuni, poziţii trebuiau clarificate de către
organele Siguranţei. Printre ele erau persoane care au
luptat în armatele lui A. Denikin sau S. Petliura, care
aveau rude în stânga Nistrului (la Odessa) şi mergeau
des acolo sau persoanele cu cetăţenie străină – rusă,
ucraineană, germană, franceză etc.
Studiul documentelor de arhivă ne-a permis să
constatăm că, pentru orice persoană, implicată di-
rect sau indirect în vreun caz de spionaj, de propa-
gandă subversivă, de subminare a autorităţii statului
etc., se întocmea un dosar-fişă (cu copia raportului
privind cazul respectiv), depus în arhiva serviciului,
care ulterior, uşura munca de căutare şi descoperire
a altor cazuri. Spre exemplu, într-un caz de spionaj
erau descoperite trei persoane. Lor li se făcea câte un
dosar pentru arhivă. Dacă ulterior, unul dintre cei
trei era descoperit într-un alt caz (spre exemplu, de
propagandă), se făceau, pe baza dosarului din arhivă,
conexiunile şi se putea descoperi întreaga reţea. Per-
soanele bănuite erau mai întâi verificate în acea ar-
Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne,
8 12
295-296.
– 47 –
hivă-cartotecă. Multe dintre persoanele cercetate de
organele Siguranţei erau verificate şi în baza vechilor
fişe, primite de la organele de siguranţă ale Imperiu-
lui Rus9.
După cum am menţionat şi mai sus, organele
Siguranţei erau cu ochii pe persoanele cu cetăţenie
străină, fără cetăţenie, străine de localitate, persoa-
nele care au trecut ilegal graniţa în România sau
călătoreau mult prin ţară şi aveau ieşiri în străinăta-
te, mai ales la est de Nistru. De cele mai multe ori,
cercetările au arătat că persoanele bănuite (în urma
semnalărilor făcute de către informatori) nu erau
ostile statului român şi nu desfăşurau activităţi sub-
versive, aveau cazierul curat şi se deplasau în interes
de familie sau din cauza evenimentelor din stânga
Nistrului. Spre exemplu, unii doreau să se stabilească
legal cu traiul la Odessa, dar, din cauza situației de
acolo, au revenit în Basarabia. Obligaţia Siguranţei
era să le cerceteze şi nicio semnalare sau bănuială nu
era trecută cu vederea.
La 7 noiembrie 1919, informatorul „Gh. P.” adu-
cea la cunoştinţă că, în urmă cu câteva zile, la Clubul
de Adunare Publică a avut loc un banchet de adio cu
ocazia plecării din Basarabia în Polonia a lui Rod-
zievici, fost preşedinte al Clubului şi fost judecător
de instrucţie la Chişinău în timpul Imperiului Rus.
În discursul pe care l-a ţinut, Rodzievici ar fi spus:
„Domnilor, eu părăsesc scumpa mea Basarabie, unde
am trăit mulţi ani ca funcţionar rus, şi plec în patria
mea (Polonia) cu mare speranţă că nu este departe
acel moment când Basarabia va fi rusească şi eu sunt
sigur că voi [re]veni aici cum am fost şi înainte func-
ţionar rus”10. La 8 noiembrie 1919, i s-a cerut Brigăzii
de Siguranţă Chişinău să verifice această informa-
ţie11 şi la 23 noiembrie ea a confirmat veridicitatea
celor semnalate. Dar Rodzievici nu a putut fi intero-
gat, deoarece deja părăsise teritoriul Basarabiei12 .
În vizorul organelor de siguranţă a intrat şi Ioan
Gh. Vizitiu. Un informator semnala că, „acum câte-
va zile”, a revenit de la Odessa un oarecare Evghenii
Vizitiu, care a activat în biroul de contrainformaţii
al armatei ruse de sub comanda generalului Dmitrii
Şcerbaciov13. În urma măsurilor de identificare a
lui Evghenii Vizitiu, s-a constatat că în realitate era
9
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3167, fila 166 verso.
10
Ibidem, fila 53.
11
Ibidem, fila 52.
Ibidem, fila 59.
13
Ibidem, filele 99-100.
vorba despre Ioan Vizitiu din Chişinău14. El a ur-
mat Şcoala Comercială din Chişinău şi a lucrat la
Banca Rusă de Comerţ şi Export. Cunoştea limbile
rusă, română, franceză şi poloneză. A făcut armata la
Brigada 14 Artilerie rusă, cu gradul de soldat, aflân-
du-se în anii 1914-1917 pe frontul austriac. Apoi a
fost sublocotenent în armata lui S. Petliura. A trecut
fraudulos frontiera fără acte în România la 7 februa-
rie 1920, pe la Chiţcani. Pentru această faptă a fost
judecat şi condamnat de Curtea Marţială Chişinău
la plata a 50 de lei amendă şi 10 lei cheltuieli de ju-
decată. După ce a revenit în Basarabia, s-a angajat la
Biroul Militar Francez din Chişinău (str. Kiev 41)15.
Serviciul Siguranţei al Prefecturii Poliţiei Chişinău a
cercetat situaţia lui I.  Vizitiu şi la 27 martie 1920 a
prezentat un referat cu rezultatele obţinute: „În ca-
ziere nu este urmărit, totuşi avem informaţiuni că
nu este cinstit, pentru care [motiv] suntem de păre-
re a fi supravegheat de aproape, întrucât duce o viaţă
destrăbălată, unde înserează acolo doarme şi e o fire
uşuratică”16. După o perioadă de supraveghere a lui
Ioan Vizitiu, la 19 aprilie 1923, Inspectoratul Gene-
ral de Siguranţă Basarabia raporta: „A fost ţinut în
supraveghere, ca fiind suspect, însă din supraveghere
nu s-a constatat nimic în sarcina sa”17.
La 13 februarie 1920, un informator aducea la
cunoştinţă că, în magazinul de bijuterii din Chişi-
nău al lui Johan I. Schlichenmeier, se adunau „zilnic”
foşti ofiţeri din armata rusă, foşti funcţionari ruşi şi
„toţi proprietarii care sunt contra Românilor” pen-
tru a face „politică contra României”. Informatorul
adăuga că Johan I. Schlichenmeier avea doi cumnaţi
– unul era ofiţer în Armata Roşie, iar altul era stabi-
lit la Odessa, cu care ţinea legătura prin Consulatul
Franţei18. Imediat a fost verificat cazierul acestuia,
stabilindu-se că nu avea dosar19, iar rezultatele cer-
cetărilor au fost prezentate de Brigada de Siguranţă
Chişinău în data de 30 aprilie 1920. Într-adevăr, Jo-
han I. Schlichenmeier era proprietar al unui magazin
de ceasuri şi bijuterii din Chişinău. Se confirmase
faptul că, „în toate ocaziunile critică ad[ministra]
ţia română şi se vede în strânse legături cu diferite
persoane din localitate, care sunt suspecte, ca fiind
cunoscute că nutresc sentimente antiromâne”. Supra-
14
Ibidem, filele 94-97.
15
Ibidem, fila 91-92 verso.
16
Ibidem, fila filele 97-98 verso.
17
Ibidem, fila 101 verso.
18
Ibidem, fila 104.
19
Ibidem, filele 103, 106.
– 48 –
vegherea lui urma să continue „până vom avea posi-
bilitatea să culegem probe materiale contra sa”20.
La 15 martie 1920, agentul Gheorghe Turtureanu
de la Serviciul Subinspectoratului de Siguranţă Chi-
şinău aducea la cunoştinţă că Dumitru Isac Crasna-
jan din Chişinău, de etnie rusă, mecanic de profesie,
„n-are din cauza răului său obicei ca băutor (beţiv),
nici un serviciu statornic, ci e numai din când în
când chemat pe la unii fabricanţi din localitate spre
a face oarecari reparaţiuni”. Agentul Turtureanu
menţiona că „se zice” că Dumitru Isac Crasnajan
împreună cu fiii săi au „oarecari legături” cu fiul său
Alexandru, aflat peste Nistru, făceau spionaj mili-
tar şi propagandă comunistă. În anul 1918, când a
venit armata română în Basarabia familia Crasna-
jan se afla la Tiraspol. De acolo a revenit la Chişi-
nău, iar acum avea de gând din nou să plece peste
Nistru21. Situaţia familiei Crasnajan a fost verifica-
tă şi de agentul Udrea, de la acelaşi Subinspectorat
de Siguranţă, care avea informaţia că membrii ei ar
desfăşura activităţi de spionaj în favoarea bolşevici-
lor şi, în schimb, „primesc banii necesari traiului de
la bolşevici”, căci „n-au ocupaţii nici unul”22 . Un alt
agent aducea la cunoştinţă că informaţiile furnizate
până acum nu corespundeau întru totul realităţii.
Dumitru Isac Crasnajan lucra mecanic la o fabrică
de rachiu, iar doi fii îi erau ajutori. Bănuiala că cei
doi fii plecau cu alţi doi prieteni de-ai lor în oraş pen-
tru activităţi de spionaj nu s-a confirmat. Ei mergeau
să citească la biblioteca orăşenească, după care mer-
geau pe la casele lor. Astfel, conchidea agentul, „după
părerea mea, nu există nici un pericol cu susnumitul
individ”23.
La 4 mai 1920, comisarul D. I. Blându, şeful Bri-
găzii de Siguranţă Chişinău, a raportat că, în urma
cercetărilor făcute în teren, s-a putut stabili că Du-
mitru Isac Crasnajan, de 54 de ani, de etnie rusă, era
văduv şi avea patru copii, cu vârste cuprinse între 16
şi 24 de ani. Comisarul Blându sublinia că „nu s-a
putut stabili nimic compromiţător în sarcina sa şi
m-am convins că este un om straşnic sărac şi simplu,
care prin felul său nu poate fi periculos siguranţei
publice”24.
La 6 decembrie 1919, Serviciul Siguranţei al Pre-
fecturii Poliţiei Chişinău aducea la cunoştinţă că
20
Ibidem, filele 106-107 verso.
21
Ibidem, fila 194-194 verso.
22
Ibidem, fila 195-195 verso.
23
Ibidem, fila 196.
24
Ibidem, fila 192-192 verso.
„avem pozitive informaţiuni” că profesorul univer-
sitar Vladimir Tverdohlebov era preşedintele Co-
mitetului pentru Salvarea Basarabiei. El a plecat din
Basarabia în luna martie 1918, la Chişinău aflându-se
fratele său Serghei – „un om bolnăvicios acum”, care
„de mult timp trăieşte retras şi nu s-a mai observat
nimic suspect asupra lui”25. Vladimir Tverdohlebov
se afla la Odessa, unde se găsea şi Comitetul pentru
Salvarea Basarabiei. Acolo, în toamna anului 1919, el
a acordat un interviu ziarului „Odesskie novosti”, în
care şi-a exprimat credinţa că Basarabia va fi salvată
de sub jugul românesc. El spunea că, în cadrul Co-
mitetului, starea de spirit era bună, având în vedere
ştirile favorabile primite de la Conferinţa de Pace de
la Paris. Speranţe mari erau legate şi de Armata Vo-
luntarilor (din sudul Rusiei, parte a Armatei Albe),
care considera Basarabia ca fiind parte integrantă a
Rusiei. Tverdohlebov mai spunea în acest interviu că
„în cel mai scurt timp” se vor organiza un şir de în-
truniri, la care vor participa „cele mai marcante per-
sonalităţi politice”. De asemenea, în „câteva zile” va
pleca la Rostov un delegat al Comitetului pentru a-i
prezenta în scris generalului A. Denikin problemele
legate de Basarabia. Una dintre acestea era situaţia
„funcţionarilor şi profesorilor basarabeni, rămaşi
fără slujbă şi îndurând cea mai mare lipsă”. Mulţi
dintre ei „literalmente n-au ce mânca”26.
Brigada de Siguranţă Chişinău ştia despre Vladi-
mir Tverdohlebov (informaţii raportate la 12 octom-
brie 1920) că în martie 1918 s-a stabilit la Odessa
pentru a face propagandă în vederea recuperării
Basarabiei, fiind la conducerea Comitetului pentru
Salvarea Basarabiei. La Chişinău avea proprietăţi, pe
care le-a lăsat în grija fratelui său Serghei. Acesta era
fost funcţionar la Tribunalul din Chişinău. Timp
îndelungat, cei doi fraţi au menţinut legătura. Ser-
ghei cunoştea limba franceză şi ţinea lecţii particu-
lare. Nu se putea angaja în vreun serviciu, deoarece
„nu inspiră încredere” şi avea „sentimente antiromâ-
ne şi insultă pe români”. Soţia lui vindea lumânări,
chibrituri etc. În urma primirii acestor informaţii,
Subinspectoratul General al Siguranţei din Basara-
bia a dispus ca supravegherea lui Serghei Tverdohle-
bov să continue27. Putem presupune că, în privinţa
lui nu s-a putut stabili nimic compromiţător, având
în vedere că, la 2 ianuarie 1924, Prefectura Poliţiei
Chişinău informa că, la 26 decembrie 1923, i s-a eli-
25
Ibidem, fila 237-237 verso.
26
Ibidem, fila 238-238 verso.
27
Ibidem, fila 239-240 verso.
– 49 –
berat lui Vladimir Tverdohleb un paşaport pentru a
se putea deplasa în Cehoslovacia la tratament28.
Aceste câteva cazuri de mai sus (dintr-un şir foar-
te lung) demonstrează că organele Siguranţei dădeau
dovadă de multă vigilenţă şi activau intens în inte-
resul liniştii, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Persoanele bănuite erau supravegheate fără a fi supu-
se unor abuzuri sau represiunii din partea organelor
Siguranţei.
Pentru unii basarabeni, care nu prezentau un pe-
ricol pentru siguranţa statului, organele poliţieneşti
dădeau avize favorabile în vederea refugierii famili-
ilor lor din Rusia în România. Spre exemplu, la 25
ianuarie 1921, Serviciul Poliţiilor din cadrul Direc-
toratului de Interne din Basarabia a intervenit la
Subinspectoratul General al Siguranţei din Basara-
bia pentru a i se da curs solicitării lui Savva A. Carra
de a permite intrarea în ţară a fiicei sale, a soţului ei,
a celor doi copii şi a soacrei, refugiaţi de la Odessa la
Sofia (Bulgaria) din cauza bolşevicilor. Era sublini-
at faptul că „atât petiţionarul, cât şi fiica şi ginerele
său sunt persoane onorabile, bine cunoscute de noi şi
intrarea lor în ţară nu ar periclita ordinea şi siguran-
ţa Statului”29. Savva Carra era născut în Basarabia,
era domiciliat în oraşul Tighina şi avea proprietăţi
în judeţul Tighina. Până în anul 1920 a fost preşe-
dinte al Zemstvei judeţului Tighina30. La 12 martie
1921, Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale i-a
solicitat Subinspectoratului General al Siguranţei
din Basarabia avizul în legătură cu solicitarea lui
Savva Carra. De la Chişinău a venit răspunsul că
„nu avem nimic de obiectat contra venirii în ţară a
numiţilor”31.
Procedura eliberării unui asemenea aviz era ur-
mătoarea: după ce era depusă cererea respectivă la
Directoratul de Interne din Basarabia, Directoratul
intervenea la Subinspectoratul General al Siguranţei
din Basarabia pentru soluţionare32 . Subinspectora-
tul, la rândul său, cerea brigăzii de siguranţă din ju-
deţul în care era domiciliat solicitantul să-l verifice
în privinţa loialităţii faţă de statul român33. Apoi
referatul brigăzii, cu avizul pozitiv sau negativ era
trimis la Subinspectoratul General al Siguranţei din
Basarabia34. Situaţia era raportată la Bucureşti, la Di-
28
Ibidem, fila 241.
29
Ibidem, fila 269.
30
Ibidem, filele 264, 268.
31
Ibidem, fila 279-279 verso.
32
Ibidem, filele 263-263 verso, 269.
33
Ibidem, fila 266.
34
Ibidem, fila 262-262 verso.
recţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale35, care dădea
avizul final.
Mulţi funcţionari care nu ştiau limba română
sau care refuzau să depună jurământul de credinţă
preferau să plece peste Nistru, în special la Odessa.
Dar existau şi dispoziţii privind expulzarea celor
care refuzau să depună jurământ de credinţă statu-
lui român36.
Deseori, în cazul celor care subminau autoritatea
statului, nu s-a procedat la trimiterea lor în judeca-
tă, ci la expulzarea lor din România. Aşa, la 28 oc-
tombrie 1918, Directoratul de Interne al Basarabiei
i-a ordonat Prefecturii Poliţiei Chişinău să ia măsuri
pentru expulzarea din ţară a unui şir de activişti po-
litici, printre care Vasile Curdinovschi, Arcadie Os-
nialevschi, Ivan Crivorucov, Gheorghe Ponomariov,
Mihail Starenichii ş.a.37. Era vorba de opt persoane
expulzate în toamna anului 1918 (în baza ordinului
Directoratului de Interne nr. 2.500 din 28 octom-
brie 1918), pentru că au „lucrat făţiş contra interese-
lor, ce tindeau la unirea deplină a Basarabiei cu ţara
mamă”. Romulus Voinescu, „pe atunci Consilier
Tehnic Administrativ, studiind afacerea, în acord cu
Dl. I. Costin (şeful Directoratului de Interne al Ba-
sarabiei – n.n.), au hotărât expulzarea lor”38. Printre
persoanele în cauză erau unii care au fost deputaţi în
Sfatul Ţării şi s-au opus Unirii, fapt pentru care s-a
dispus expulzarea lor. Adevărul este că aceştia ori au
intrat fraudulos în Basarabia39, ori aveau altă cetăţe-
nie (spre exemplu, ucraineană). Organele de drept ac-
ţionau în baza Deciziei nr. 7 din 17 decembrie 1918
a ministrului delegat pentru Basarabia: persoanele
care desfăşurau activităţi periculoase siguranţei sta-
tului erau trimise în judecata curţilor marţiale, iar
cetăţenii străini care desfăşurau asemenea activităţi
erau condamnaţi sau expulzaţi din ţară40.
Existau informaţii că mulţi dintre cei plecaţi
sau expulzaţi peste Nistru, din cauza evenimentelor
politico-militare din Rusia, doreau să revină în Ba-
sarabia. La 9 ianuarie 1920, Siguranţa basarabeană
raporta la Bucureşti că informatorii reveniţi de pes-
te Nistru au constatat că „armata voluntară (rusă –
n.n.) se retrage în grabă spre Odessa, unde se îmbarcă
pe vapoare, pentru Novorossiisk”. Pentru a facilita
35
Ibidem, fila 270.
36
Ibidem, fila 202.
37
Ibidem, fila 48.
38
Ibidem, fila 26.
39
Ibidem, fila 30 verso.
40
Ibidem, dosar 3194, fila 65.
– 50 –
retragerea militarilor, civililor li s-a interzis să circu-
le pe căile ferate. „De două zile a început evacuarea
arhivelor din Tiraspol”. Liderii denikişti considerau
„situaţia Odessei ca disperată”. Din Odessa la Novo-
rossiisk se evacuau în cea mai mare grabă depozite-
le militare. Evacuarea se făcea inclusiv cu vapoarele
aliaţilor. Civilii care, din considerente politice, nu
puteau rămâne la Odessa urmau să fie evacuaţi cu
vapoarele aliaţilor la Constantinopol41.
Tot atunci, şeful Brigăzii de Siguranţă Cetatea
Albă informa că, „deşi nu ne-a sosit încă trimisul
nostru” de peste Nistru, au parvenit ştiri că o parte
din ofiţerii, intelectualii şi marii proprietari basa-
rabeni stabiliţi în Ucraina (în special, la Odessa), se
pregăteau să se refugieze din calea bolşevicilor în Ba-
sarabia. Ei susţineau că vor încerca să treacă în Basa-
rabia chiar dacă vor fi întâmpinaţi cu focuri de către
grănicerii români, „numai să nu rămână în haosul
produs de mişcările bolşevicilor”. Ei erau dispuşi să
vină în Basarabia chiar dacă bolşevicii nu ajungeau
la Odessa, deoarece nesiguranţa vieţii era foarte
mare. Se așteptau că şi trupele lui A. Denikin se vor
transforma în bande de jefuitori şi „cu aceasta se va
da semnalul sfârşitului acţiunii lui Denikin”. Sosirea
aproape zilnică la Ovidiopol (aflat vizavi de Cetatea
Albă, peste Limanul Nistrului) a persoanelor dintre
cele arătate mai sus demonstra intenţia lor de a reve-
ni în Basarabia, precum şi faptul cât de grea era situ-
aţia politico-militară dincolo de Nistru42 .
La 10 ianuarie 1920, Z. Husărescu informa tele-
grafic organele superioare despre situaţia din stânga
Nistrului. El scria că, de la un informator revenit
din Jmerinka şi Moghilev, a aflat că printre trupele
bolşevice care au înfrânt armata galiţiană a lui De-
nikin şi care înaintau în direcţia Moghilev se găseau
regimentele I şi II basarabene, organizate în primă-
vara anului 1919 la Moghilev de Comitetul pentru
Salvarea Basarabiei din „răsculaţii” din judeţul Ho-
tin şi alţi refugiaţi basarabeni, cu concursul lui Kri-
vorukov şi Ţiganenco. Toţi aceşti refugiaţi, în luna
august 1919, s-au retras spre Moscova împreună cu
trupele bolşevice. Alături de cele două regimente ba-
sarabene, era regimentul III internaţional, alcătuit
„din mulţi” dezertori români43.
În aceeaşi zi, Z. Husărescu revenea cu o nouă
telegramă în care informa despre situaţia de peste
Nistru: trupele bolşevice au sosit la Jmerinka, având
41
Ibidem, fila 32-32 verso.
42
Ibidem, fila 38.
43
Ibidem, fila 52-52 verso.
intenţia să înainteze spre Nistru. De la acelaşi infor-
mator s-au putut afla numele agenţilor propagan-
dişti care urmau să fie trimişi în Basarabia. Organele
Siguranţei şi ale Jandarmeriei au luat măsuri pentru
identificarea şi arestarea lor44.
Aşadar, în primii ani după Marea Unire situaţia
din Basarabia din punctul de vedere al siguranţei
şi ordinii publice era destul de complicată. În afara
ameninţărilor externe (de peste Nistru, venite din
44
Ibidem, fila 53-53 verso.
– 51 –
partea bolşevicilor, a ruşilor şi a ucrainenilor), în Ba-
sarabia au existat suficiente vulnerabilităţi şi pericole.
Pentru a preveni acțiunile de propagandă antiromâ-
nească, de spionaj şi terorism, organele Siguranţei au
reacţionat prompt la fiecare sesizare. Orice informa-
ţie de interes era verificată, iar persoanele bănuite
erau atent supravegheate. Nu s-a procedat la repre-
siuni pe baza denunţurilor sau a suspiciunilor, fiind
respectat cadrul juridic de atunci.
 Geograful francez Emmanuel de Martonne
în Chişinăul anului 1919

Vasile-George URSU

Hotărârea Sfatului Ţării din data de 27 martie/9

aprilie 1918, prin care se hotăra unirea necon­di­
ționată a Basarabiei cu Regatul României, a re­pre­
zentat unul dintre actele de curaj decizional pentr­u
întreaga regiune europeană și a fost urmat de mai
multe manifestări de acest fel ale micilor sau marilor
grupuri etnice din fostele mari imperii. Decizia a fost
luată de majoritatea membrilor prezenți în adunarea
constituantă cu o proporție faptică de 68,81, printr-o
proclamație ce prevedea din primele rânduri:
Republica Democratică Moldovenească (Basa- Clădirea Sfatului Ţării
rabia), în hotarele ei dintre Prut și Nistru, Marea Sursă: Colecţia de fotografii – Muzeul Virtual al Unirii (accesat la
03.02.2019), https://www.mvu.ro/index.php/product/palatul-sfatului-
Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia tarii-din-chisinau-1920
acum o sută și mai bine de ani din trupul Moldovei,
în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam,
al deputaților din Sfatul Țării și asentimentul en-
pe baza principiului ca noroadele singure să-și ho-
tuziast al întregului popor din Republica Moldove-
tărască soarta, de azi înainte și pentru totdeauna se
nească.3
unește cu mama sa România.2
După proclamarea unirii, prim-ministrul Regatu-
Sfatul Țării, acest organism reprezentativ al tutu-
lui României, Alexandru Marghiloman (1854-1925),
ror grupurilor etnice basarabene, funcţiona asemeni
prezent la Chișinău în acele zile tumultuoase, a de-
unei adunări constituante revoluţionare şi toate ho-
clarat că a luat act de această decizie istorică, pe care
tărârile luate de aceasta au fost îndelung contestate
o primește în numele guvernului român. Actul de
de adversarii propagandistici. Totuşi, înlănţuirea ca-
unire intră în circuitul legislativ intern al Regatului
leidoscopică a evenimentelor a favorizat, în mod ma-
României odată cu Decretul nr. 842, semnat în data
gistral, rezultatul final. În perioada anterioară acestei
de 9/22 aprilie 1918, prin care Regele Ferdinand  I
decizii istorice, au mai fost luate două decizii majore
promulga Declarația de unire a Basarabiei cu Ro-
ce au favorizat atingerea acestui deziderat. Prima de-
mânia4, iar, astfel, liderii politici europeni erau puşi
cizie istorică importantă a fost reprezentată de pro-
în faţa unui fapt împlinit, ce fusese decis, în mod
clamarea independenței față de U.R.S.S. a Republicii
straniu, de cercurile politice moldoveneşti, formate
Autonome Democratice Moldovenești, în data de
în vasta lor majoritate în universităţile ruseşti şi fără
24 ianuarie/6 februarie 1918, de către Sfatul Țării,
influenţă reală în politica europeană. Speranţa celor
în calitate de organism reprezentativ democratic.
mai activi militanţi pentru acest parcurs era însuşi
Imediat după acest moment, are loc a doua decizie
documentul de unire, ce reprezenta întruchiparea
istorică de primă importanță, atunci când, în luna
celor două mari doctrine politice enunțate imedi-
februarie 1918, Sfatul Țării adresează o notă guver-
at după Primul Război Mondial, respectiv: cele 14
nului român de la Iași prin care menționa:
principii wilsoniene și doctrina bolșevică a autode-
Republica noastră a rupt orice raporturi de terminării naționale, iar inițiatorii actului de unire și
dependență cu Rusia și s-a declarat cu totul neatâr- națiunea română așteptau și solicitau, în mod direct,
nată (...) Acest act istoric s-a făcut cu votul unanim recunoașterea internațională.

1
L. Zamfiroiu, Relații diplomatice româno-italiene – 1918-
1940 (Bucureşti: Tritonic, 2011), 50. Ibidem, 50.
3

2
Ibidem, 51. Ibidem, 51.
4

– 52 –

Starea drumurilor din Basarabia în perioada de după Marea Unire,
atunci când Em. de Martonne vizitează regiunea.
Sursă: Em. de Martonne, La Roumanie nouvelle, conferință susținută
la Conservatoire national des arts et métiers (Paris: Librairie de
l’enseignement technique, 1921), 30.
În lunile de după proclamarea Unirii, au mai avut
loc câteva zvâcniri combatante ale puterilor implica-
te, însă atât cele două tabere, cât şi populaţia îşi do-
reau pacea, iar semnarea Armistiţiului din ziua de 11
noiembrie 1918, între Imperiul German și puterile
Antantei, punea capăt Primului Război Mondial şi
garanta pacea mondială pentru câteva decenii. Pen-
tru analizarea şi rezolvarea problemelor teritoriale,
precum şi pentru a stabili condiţiile pentru viitoa-
rea pace globală, în ziua de 18 ianuarie 1919 încep
lucrările Conferinţei de Pace de la Paris, iar proble-
ma basarabeană naşte pasiuni şi opinii aprige, mai
mult decât contondente. Cei mai activi militanţi
antiunionişti au fost unii reprezentanţi ai micii no-
bilimi basarabene, ce fusese rusificată în perioada de
stăpânire ţaristă, şi unii reprezentanţi ruşi, polonezi
sau germani prezenţi la Paris. În contraponderea
acestora, statul român a dus o muncă de combatere
a acestor idei, însă liderii politici mondiali, nefiind
cunoscători ai problematicii basarabene sau măcar
ai regiunii, ezitau din considerente multiple. Consi-
derentul cel mai important era reprezentat de faptul
că fostul imperiu, aflat în disoluţie, anarhie şi marcat
de instaurarea nefastului comunism, nu recunoştea
Conferinţa de Pace de la Paris, iar o pace durabilă
fără „monstrul statal din Estul continentului” părea
iluzorie. În acest context vicisitudionar, pentru lă-
murirea aspectelor de ordin etnic din regiunea Basa-
rabiei, în comisia teritorială românească a fost luată
decizia să fie trimis în Basarabia geograful francez
Emmanuel de Martonne (1873-1955), expert al co-
misiei teritoriale şi autorul unui număr impresionat
de cercetări geografice ce tratau mediul geografic ro-
mânesc. Ca urmare a acestei călătorii de studiu, geo-
– 53 –
graful francez urma să redacteze un raport detaliat
cu privire la ceea ce constata.
Momentul sosirii geografului Em. de Mar-
tonne în Basarabia este greu de stabilit cu exactitate,
iar cercetătorii dedicați acestui subiect nu au reușit
să confirme, fără dubii rezonabile, acest aspect. Ceea
ce se ştie cu certitudine este faptul că geograful fran-
cez a fost membru al delegaţiei universitare franceze
ce a vizitat Regatul României în perioada 9-17 iunie
1919 şi în urma căreia s-a semnat, în data de 15 iu-
nie 1919, Convenţia de cooperare educaţională Poin-
caré-Angelescu. Din această perioadă datează prima
consemnare a posibilităţii ca Em. de Martonne să se
deplaseze în Basarabia pentru a raporta Conferinţei
de Pace. Consemnarea apare în memoriile istoricu-
lui N. Iorga (1871-1940), vechi prieten al geografului
francez, cel care nota, în data de 12 iunie 1919, după
vizita delegaţiei universitare franceze în forul Aca-
demiei Române şi după momentul în care Em. de
Martonne şi membrii delegaţiei universitare au fost
declaraţi membri de onoare ai instituţiei:
De Martonne mă întreabă de ce n’am venit la
Paris. Pentru că nu m’a chemat nimeni. Aşa şi cu
dânsul: a trebuit ca Americanii să puie discuţia pe un
teren de fapte pentru a se recurge la ştiinţa lui. Acum,
mergând în Basarabia, speră să ne poată fi util.5
Analizând presa perioadei, constatăm că infor-
maţia cu privire la viitoarea călătorie oficială mai
apare în ziarul „Adevărul” din ziua de vineri, 13 iu-
nie 1919, cu următoarea formulare: „D. profesor De
Martonne va pleca Marţi (17 iunie, n.n.) însoţit de
d. profesor Munteanu-Murgoci în Basarabia, iar de
acolo în Bucovina pentru studii geografice”6 şi în zi-
arul „Universul” din ziua de vineri, 20 iunie 1919, cu
următoarea descriere: „D. de Martonne, însoţit de
d. Murgoci, a plecat să viziteze Basarabia” 7. Această
vizită de studiu face parte din ultima secțiune de lu-
cru a vizitei delegației universitare franceze, secțiune
ce viza observarea realităților sociale și politice ale
5
N. Iorga, Memorii, vol. al II-lea – Însemnări zilnice maiu
1917-martie 1920. Războiul naţional. Lupta pentru o nouă
viaţă politică (Bucureşti: Editura „Naţională” S. Ciornei,
1931), 214; a se vedea, de asemenea: B. Theodorescu, Nico-
lae Iorga (1871-1940) – Biobibliografie, pref. B. Theodores-
cu (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică/Editura
Militară, 1976), 73.
6
„Adevărul”, Anul al XXXII-lea, Nr. 10.802, vineri, 13 iu-
nie 1919, 2.
7
„Dimineața”, Anul al XVI-lea, Nr. 4718, vineri, 20 iunie (7
iulie) 1919, 3.
regiunilor Transilvaniei, Banatului și Basarabiei și
raportarea cu obiectivitate către autoritățile france-
ze și către Conferința de Pace de la Paris8. Într-un
interviu acordat publicației „Dimineaţa” din data
de 11 iunie 1919, Em. de Martonne recunoştea că
„era foarte interesat să înţeleagă starea de lucruri din
Transilvania, pe care o mai văzuse”, însă era preocu-
pat mai ales să descopere Basarabia, care îl interesa ca
„limbă, suflet românesc şi mişcare socială”9. Pentru
aceste îndatoriri oficiale, geograful francez „urma
să rămână în România «vreo 8 zile peste termenul
comun al Misiunii», urmând ca apoi să depună un
raport către Conferinţa Păcii”10. O altă consemnare
documentară care se referă la acest moment provi-
ne dintr-o scrisoare trimisă în data de 17 iunie 1919
de Em. de Martonne către bunul său prieten, geo-
graful Ș. Hepites (1851-1922), în momentul în care
geograful francez se afla în trenul care îl ducea spre Geograful Gheorghe Munteanu-Murgoci
(1872-1925).
Galați pentru o excursie de studii în Basarabia, ex- Sursă: Şerban Dragomirescu, Mari cărturari bra-
cursie ce era planificată să dureze 8 zile11. În spatele şoveni în domeniul geoştiinţelor, în „Țara Bârsei
– Revistă de cultură”, Anii XI-XII (XXII-XXIII), Serie
acestei excursii geografice exista o întreagă încărcă- nouă, nr. XI-XII (2012-2013), Editura Mecatrin,
tură oficială, geograful francez, în calitate de referent Brașov, 2013, p. 197.

(termen sinonim în această perioadă cu noţiunea de

expert, n.n.) al Conferinței de Pace pentru proble-
mele geografice și etnografice12 , efectua deplasarea
„în Basarabia, la indicaţia înaltului for, în scop de
clarificare a hotarelor geografice şi caracterului etnic
al provinciei”13.
Pentru o mai bună organizare a călătoriei pe te-
ritoriul Basarabiei, pe parcursul acesteia geograful
francez a fost însoțit de bunul și vechiul său prieten
și colaborator, geograful și geologul român Gheorghe
Munteanu-Murgoci (1872-1925), care cunoștea bine
spațiul Basarabiei, întrucât realizase anterior câteva
cercetări geologice în regiune14. De altfel, studiile
8
Ana-Maria Stan, „Vizita misiunii universitare franceze în
România (iunie 1919) şi semnificaţiile sale”, în Biserică, So-
cietatea, Identitate. In honorem Nicolae Bocşan (Cluj-Napo-
ca: Editura Presa Universitară Clujeană, 2007), 696.
9
Ibidem, 696.
10
Ibidem, 696.
11
Buletinul Societății Regale Române de Geografie, Tomul al
XXXVIII-lea, Anul 1919, 305.
12
Ion M. Oprea, România și Imperiul Rus. Vol. I. 1900-1924
(Bucureşti: Albatros, 1998), 276.
13
Svetlana Suveică, Basarabia în primul deceniu interbelic
(1918-1928): Modernizare prin reforme (Chişinău: Pontos,
2010), 80.
14
Se pare că acestuia, în urma unei astfel de campanii de te-
ren în Basarabia, în anul 1917, la Chișinău, i se naște fiul
nelegitim Miron Constantinescu (1917-1974), viitorul soci-
olog marxist.
statistice şi economice ale geografului român cu pri-
vire la teritoriul Basarabiei au servit Conferinţei de
Pace de la Paris, acestea fiind „complementare con-
tribuţiilor – text şi hartă – ale geografului francez,
expert al delegaţiei franceze”15. Conform geografului
Ș.  Dragomirescu, toate aceste acțiuni „au izvorât la
Murgoci din acel patriotism militant, manifestat de
el în crearea unui curent filoromân în cercurile poli-
tice şi intelectuale ale Franţei, ţară ce sprijinise crea-
rea României moderne în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea”16. De altfel, Gh. Munteanu-Murgoci este
amintit, în memoriile scriitorului N.  Dunăreanu
(1881-1973), ca fiind unul dintre cei care au ajutat
în munca de informare a liderilor internaţionali cu
privire la mediul românesc basarabean, contribuția
sa fiind realizată „cu De Martonne la Paris, în comi-
siunea de studii a populaţiei Basarabiei” și „alături
de alţi învăţaţi şi oamenii politici, el a contribuit în
mare parte la recunoaşterea acestei provincii de co-
misiunea păcei”17 ca parte componentă a Regatului
15
Şerban Dragomirescu, „Mari cărturari braşoveni în dome-
niul geoştiinţelor”, în Țara Bârsei - Revistă de cultură, Anii
XI-XII (XXII-XXIII), Serie nouă, nr. XI-XII (2012-2013)
(Braşov: Mecatrin, 2013), 198.
16
Ibidem, 198.
17
N. Dunăreanu, Nădejdi spulberate - Nuvele, schiţe, amin-
tiri (Chişinău: Cartea Românească–Tipografia Eparhială
„Cartea Românească”, 1928), 209.

– 54 –
României. Academicianul Gheorghe Ionescu-Şişeşti
(1885-1967), în data de 24 mai 1937, în discursul de
recepţie în Academia Română, discurs ce a purtat
titlul „Dezvoltarea studiilor despre sol în România”,
amintea de acelaşi context al colaborării dintre Gh.
M. Murgoci şi Em. de Martonne cu următoarele cu-
vinte:
El a luat parte activă la actele care au dus la
unirea Basarabiei, a mobilizat prietenia lui intimă
cu de Martonne pentru opera de restaurare istorică
a unirii tuturor românilor.18
Călătoria în Basarabia a geografilor Em. de Mar-
tonne şi G. M. Murgoci a debutat cu trecerea Prutu-
lui prin zona Galați și luarea contactului cu primii
băștinași din regiune. Analizând aspectul etnic din
punctul de vedere al cercetătorului obișnuit cu me-
diul românesc, savantul francez remarca: „Îndată ce
am intrat în Basarabia, am regăsit bogatele costume
femeieşti româneşti şi câţiva bătrâni cu barba că-
runtă, purtând cojoc şi căciulă. Aceşti oameni buni
au statura înaltă, trăsături regulate, aerul deschis şi
sincer al ţăranului din dealurile subcarpatice. Cu
toţii se numesc, în mod invariabil, moldoveni”19.
După câteva zile petrecute în partea de sud a Basa-
rabiei, vizitând şi discutând cu liderii comunităţilor
multietnice, secţiuni importante din constatările
geografului francez analizează oraşele semnificative
din regiune: Bolgrad – centrul principal al aşezărilor
bulgare, Tarutino – centrul principal al aşezărilor
germane, Cahul – centrul principal al comunităţii
găgăuze20. În zilele de după aceste interacţiuni, Em.
18
Gheorghe Ionescu-Şişeşti, „Dezvoltarea studiilor despre sol
în România”, în Academia Română – Discursuri de recepţie,
vol. VI – 1936-1948 (Bucureşti: Editura Academiei Româ-
ne, 2005), 64.
19
E. de Martonne, What I have seen in Bessarabia (Paris,
1918), 9-10. A se vedea, de asemenea: Lucia Sava, „Anexa-
rea Basarabiei: Mentalitate şi identitate naţională în Basa-
rabia țaristă”, în Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812.
200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus,
editor Sergiu Musteaţă (Chişinău: Pontos, 2012), 179-180;
şi Lucia Sava, „Impactul politicii țariste de colonizare a Ba-
sarabiei. Componenţa etnolingvistică a populaţiei Basara-
biei conform Recensământului imperial de la 1897”, în 200
de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul țarist:
Consecinţele raptului teritorial pentru românii basarabeni
(editori: Pavel Parasca, Andrei Eşanu, Valentina Eşanu)
(Cahul: Tipografia Centrografic–Universitatea de Stat „B.
P. Hasdeu”, 2012), 284.
20
În afara acestor comunităţi, geograful francez consemnea-
ză şi alte grupuri etnice importante în regiune, remarcabile
– 55 –
Geograful francez Emmanuel de Martonne (1873-1955).
Sursă: Flacăra – Literară, artistică, socială, anul I, nr. 19-25,
februarie 1912 (Bucureşti: Atelierele Socec, 1912), coperta.
de Martonne se deplasează spre Chişinău, capitala
regiunii basarabene, prin vastul „codru românesc”,
ce a garantat, în viziunea sa, supravieţuirea popula-
ţiei din regiune.
Ajuns în final în Chişinău, după o călătorie de o
zi pentru a străbate 50 de kilometri şi după multiple
peripeţii, cauzate de lipsa minimă a infrastructurii,
geograful francez este marcat de modul în care regi-
unea era total subdezvoltată din punctul de vedere
al drumurilor. În jurul orei 21:30, după ce a găsit cu
dificultate maşina ce îl aştepta, geograful francez re-
uşeşte să aibă primul contact cu Chişinăul adevărat,
în care remarcă lumina magazinelor, cafenelelor şi a
hotelurilor, precum şi spiritul plin de viaţă emanat
de populaţie. Stilul în care sunt construite străzi-
le şi clădirile şi întreaga organizare urbană îl fac să
remarce asemănările cu oraşele ruseşti, construite
pe principiile oraşului superior (cosmopolit şi mult
mai dezvoltat din toate punctele de vedere) şi ale
oraşului inferior (asemănător satelor din Basarabia
rurală)21.
Intelectualul basarabean Paul Gore (1875-1927)22,
unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă între
fiind comunităţile româneşti, alături de grupuri restrânse
de armeni, greci, ruşi ș.a., regiunea putând fi descrisă ca „un
mozaic etnic”.
21
Emmanuel de Martonne, What I have seen in Bessarabia
(Paris, 1919), 36; a se vedea, de asemenea: Nicolae Enciu,
Vasile G. Ursu, Emmanuel de Martonne à la Conférence de
paix à Paris en 1919-1920 en matière de Bessarabie (Beau
Bassin: Editions Universitaires Européennes, 2018), 148.
22
Paul (sau Pavel) Gore s-a născut pe data de 27 iulie 1875, în
oraşul Chişinău şi a murit la 8 decembrie 1927, în aceeaşi
localitate. Devine membru de onoare al Academiei Româ-
ne din anul 1919 şi a fost președinte al Partidului Național
oamenii de cultură ai Basarabiei – prin remarcabila
implicare în viaţa politică şi socială anterioară Uni-
rii –, a fost gazda din Chişinău a geografului fran-
cez. Acesta consemnează în memoriile sale modul
în care i-a ajutat pe E. de Martonne şi pe alţi ofiţeri
străini să înţeleagă „istoria şi etnografia Basarabiei”,
punându-le la dispoziţie „cărţi, documente, hărţi
geografice şi altele, privitoare la drepturile indiscuta-
bile ale României asupra Basarabiei, ascultând cu cel
mai mare interes şi cu o atenţie neobişnuită, pentru
mine, toate desluşirile necesare”23. Într-o scrisoare
adresată ministrului de Externe al Regatului Româ-
niei, Ion Mitilineu (1868-1946), la trecerea a 9 ani
de când „Basarabia a revenit iarăşi sub stăpânirea
naţională românească”, P. Gore rememora modul în
care „personal am făcut ce era în putinţa mea ca să
arăt acestor străini starea reală şi adevărată a lucru-
rilor în ce priveşte istoria şi etnografia Basarabiei”24.
Între cei pe care basarabeanul îi menţionează ca be-
neficiind de ajutorul său în Basarabia, pe lângă cei
menţionaţi anterior, se mai numără cercetătorii ame-
ricani Vopizne şi Hintley, asupra cărora, din neferici-
re, nu există alte consemnări. Cu privire la vizita lui
de  Martonne, P.  Gore menţionează eronat, în mod
curios, faptul că savantul francez a venit în Basarabia
în anul 1918, iar la conacul familei Gore, unde a fost
găzduit, a fost impresionat de biblioteca familiei25.
Întreaga activitate desfăsurată de intelectualul basa-
rabean, cu scopul de a reliefa adevărul despre spaţiul
Basarabiei, este caracterizată de el însuși ca fiind „aşa
de modestă, pe care, vă asigur, nu o socotesc deloc
«apostolică» cum e de obiceiu la noi, ci numai o
simplă datorie a unui român”26. În cadrul acestor ac-
ţiuni, basarabeanul a întâlnit şi multe limitări, ce au
făcut ca acţiunile sale să aibă un caracter restrâns din
punct de vedere oficial, întrucât, neavând mai multe
posibilităţi, şi „nefiind politician”, nu a putut să in-
Moldovenesc, fiind descris ca fiind un „om foarte cult, po-
seda o vastă bibliotecă și cunoștea amănunțit istoria Basa-
rabiei”. De asemenea, P. Gore fost primul şi ultimul cavaler
al Basarabiei şi unicul heraldist al întregii Românii de după
Primul Război Mondial. Vezi: Gh. Bezviconi, Profiluri de
ieri şi de azi – Articole, Cavalerul Paul Gore (Bucureşti:
Editura Librăriei Universitare „I. Cărăbaş”, 1943), 229-
230; informaţiile sunt confirmate în lucrarea: Gh. Bezvi-
coni, Pavel Gore (Chişinău: Tipografia Uniunii Clericilor
Ortodocşi din Basarabia, 1938), 24-25.
23
Bezviconi, Profiluri de ieri şi de azi, 230.
24
Bezviconi, Pavel Gore, 24-25.
25
Anatol Măcriş, Escale în spaţiu şi timp (Bucureşti: Agerpre-
ss Typo, 2003), 40.
26
Bezviconi, Pavel Gore, 25.
– 56 –
termedieze, în mod direct, „iniţiativa relaţiunilor cu
persoanele străine, care vin pe la noi”27. Din punctul
de vedere al lui Em. de Martonne, reliefat în studiul
său despre Basarabia What I have seen in Bessarabia,
editat la Paris, în anul 1919, interacțiunea cu P. Gore
a fost de o importanţă colosală pentru raportarea co-
rectă a problemei basarabene. De altfel, acest studiu
ne oferă „o foarte prețioasă mărturie contemporană
(…) alcătuită imediat după încheierea Primului Răz-
boi Mondial”, reușind să surprindă, asemeni unui
jurnal, realităţile basarabene28. Cercetătorul Liviu
Papuc, analizând biografia lui P. Gore, redă, într-un
amplu fragment în traducere personală, „atmosfera
casnică, dar și ecouri ale frământărilor sociale ale
epocii”, în care au interacţionat Em. de Martonne şi
P. Gore, consemnând:
Gazda mea, D. G... [Paul Gore], mă aștepta, în
pofida orei târzii, cu un supeu servit în mod strălu-
cit. Am petrecut ore plăcute în locuința ospitalieră
a acestui om galant, tip al aristocratului basara-
bean cultivat, raliat cu sinceritate la noul regim.
Doamna G..., care vorbește admirabil limba fran-
ceză, îmi cunoaște, spune ea, familia și-mi recită
imperturbabil descrierea armoariilor sale, cu de-
viza latinească. Ea a căutat în biblioteca soțului
său, care are o secțiune consacrată blazonului.
Biblioteca aceasta, admirabil clasată, cu catalog
pe fișe, este mândria domnului G.... Literatura
rusă ocupă aici, cum se și cuvine, primul loc; dar
o travee este consacrată românei. Corespondent
al Academiei Române de la București, Domnul
G... îi destinează acesteia piesele cele mai rare din
colecțiile sale, cărți și hărți vechi ale Basarabi-
ei și ale țărilor române. Erudit fără pretenții, el
aruncă în conversație cutare amănunt, care indică
lecturi întinse și un adevărat simț istoric. Se pare
că, din curiozitate pentru trecutul românesc, omul
acesta, îmbibat de cultură rusă, ca tot ceea ce conta
în intelectualitatea și lumea bună a Basarabiei, a
păstrat în el ideea națională, pe care recentele eve-
nimente au reanimat-o. De un caracter destul de
independent, a refuzat mereu onorurile și funcțiile
publice, prin intermediul cărora atâtea și atâtea
familii mari românești au fost câștigate de țarism.
El întreținea de altfel cele mai bune relații cu
autoritățile înalte. Guvernatorul îl asculta atunci
27
Ibidem, 25.
28
Liviu Papuc, „20 de cărți vechi şi rare din biblioteca lui Paul
Gore”, în Tyragetia, vol. VIII [XXIII], nr. 2, 2014, 169. Mu-
zeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chişinău, 2014.
 când se plângea că nu poate primi nici o carte sau
un ziar românesc, atunci când denunța îndepărta-
rea totală a limbii române din licee, absența școlilor
primare românești, ajungându-se la un procentaj de
95% de analfabeți. Dar răspunsul era mereu același:
«Este regretabil, într-adevăr, dar trebuie să luăm
seama la naționalism». Voind să înăbușe conștiința
națională în popor, rușii au reușit să o păstreze la cei
mai independenți intelectuali.29
Influența lui P. Gore în această perioadă este
surprinsă tangenţial şi în corespondența dintre G.
Moroianu (1870-1945) și Alexandru Vaida-Voevod
(1872-1950). Astfel, potrivit acestora, beneficiind de
reputația unui intelectual veritabil, de care mediul
basarabean avea nevoie în aceste momente propagan-
distice decisive, P. Gore este propus, indirect și prin
interpuși, de către liderii statului român – prim-mi-
Gazda din Chişinău a geografului E. de Martonne,
nistrul Ion I.  C. Brătianu (1864-1927) fiind unul basarabeanul Paul (Pavel) Gore (1875-1927).
dintre propunători – pentru a reprezenta societatea Sursă: Silviu Andrieş-Tabac, Heraldica teritorială a Ba-
basarabeană la Paris. Aceste considerații veneau de la sarabiei şi Transnistriei (Chişinău: Museum, 1998), 12.

toți basarabenii activi în mişcarea unionistă, aceştia

solicitând constant prezența lui P. Gore la Conferința
de Pace de la Paris, întrucât impresiile bogate pe care
E. de Martonne le avea despre P. Gore, după ce a fost
găzduit de acesta în Chişinău, puteau fi hotărâtoare
în balanţa decizională. Într-o scrisoarea trimisă de la
Sibiu de G. Moroianu, în data de 14 octombrie 1919,
către Alexandru Vaida-Voevod, cel din urmă aflân-
du-se la Paris în acel moment, este menţionat din
nou acelaşi context al influenţei lui Paul Gore asupra
lui Em. de Martonne:
De Martonne – dacă l-ai văzut – îţi va fi spus
ce impresii bogate a avut despre Gore când a fost în
Basarabia, unde a fost găzduit de el.30
În ciuda tuturor acestor solicitări, această propu-
nere nu s-a materializat niciodată, P. Gore susţinând
că ar fi de acord să meargă la Paris, însă nereuşind să
ducă la bun sfârşit acest proiect. Dacă analizăm in-
stabilitatea politică a perioadei şi zvonurile reinstau-
rării puterii ruseşti în Basarabia, există posibilitatea
ca P.  Gore să nu se fi angrenat mult mai dedicat în
proiectul unionist din aceste considerente. Cel mai
probabil, în urma acestui refuz tacit, în anii urmă-
tori a avut loc o excludere a intelectualului basara-
29
Ibidem, 169.
bean din viaţa publică a Regatului României, acesta
fiind înlăturat, aproape în totalitate, din proiectele
politice sau sociale31.
După momentele petrecute în sânul familiei
Gore, Em. de Martonne interacţionează cu alte gru-
puri de populaţie ale oraşului Chişinău, momentele
fiind descrise în detalii ample. Intelectualii basara-
beni, formaţi în spiritul culturii ruse, au reprezentat
prima şi cea mai importantă comunitate cu care ge-
ograful francez a interacţionat în Chişinău. În viziu-
nea acestuia, aceşti intelectuali au realizat unirea cu
Regatul României şi au făcut din Chişinău cel mai
important oraş al Basarabiei, un centru veritabil al
vieţii politice şi intelectuale. Din propriile consem-
nări, interacţiunea directă cu intelectualii basara-
beni începe prin întâlnirea cu prim-ministrul Daniel
Ciugureanu (1885-1950), cel care l-a „primit într-o
cameră modestă și a atins imediat cele mai delicate
întrebări”, urmând o întâlnire cu profesorul Ştefan
Ciobanu (1883-1950), ministrul învățământului pu-
blic, alături de care discută problemele întâmpina-
te de românii care nu au acces la şcolile secundare,
şi, în final, cu primarul oraşului Chişinău, Teodor
Cojocaru (1879-1941), cel care l-a înlocuit pe fostul
Daniel Nazare, „Activitatea Consiliului dirigent, reflectată
31

30
Ruxandra Nazare, Daniel Nazare (ediţie îngrijită şi note),
Corespondenţă. George Moroianu-Alexandru Vaida-Voevod.
1895-1934, prefaţă de Gh. Iancu (Cluj-Napoca: Editura
Argonaut, 2011), 130.
în corespondența G. Moroianu – Al. Vaida-Voevod (1919)”,
în Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Tomul
XXXIX–XL (2002-2003), 214. Editura Academiei Româ-
ne, București, 2003.

– 57 –
Cărţi poştale din Chişinăul interbelic.
Sursă: Colecţia de cărţi poştale – Delcampe.net (accesat la 03.02.2019), https://www.delcampe.net
primar Alexander Schmidt (1879–1937), „suspectat
de înțelegeri cu inamicul” rus32 . De la aceşti lideri
basarabeni, Em. de Martonne află cum aceştia, pen-
tru o mai bună organizare, au creat Societatea pen-
tru Promovarea Culturii Moldovenești, organism ce
l-a impresionat pe savantul francez. În continuarea
descrierii sale, geograful francez analizează şcolile
secundare din Chişinău, în număr de patru, ce s-au
reorganizat după unire, trei şcoli devenind româ-
neşti şi una păstrându-şi specificul rus. Discutând cu
profesorii români ai acestor şcoli, în marea lor ma-
joritate veniţi din Transilvania şi din Vechiul Regat,
savantul francez le remarcă patriotismul desăvârşit.
Noile considerente politice au impus şi unele schim-
bări lingvistice. Astfel, limba rusă, ce fusese în mod
exclusiv folosită până la declararea unirii, era înlocu-
ită treptat în această perioadă cu limba română, lim-
bă ce fusese interzisă în anumite cercuri basarabene
în ultima perioadă a epocii ţariste.
Analizând componenţa etnică a oraşului, geo-
graful francez constată că evreii sunt majoritari, fapt
32
Emmanuel de Martonne, What I have seen in Bessarabia
(Paris: 1919), 36-37; a se vedea, de asemenea: Nicolae Enciu,
Vasile G. Ursu, Emmanuel de Martonne à la Conférence de
paix à Paris en 1919-1920 en matière de Bessarabie (Beau Bas-
sin: Editions Universitaires Européennes, 2018), 148-153.
– 58 –
întâlnit în majoritatea oraşelor basarabene: Soroca,
Bălţi, Orhei sau Bender. Sorgintea grupului evre-
iesc era majoritar rusească, iar marele rabin al Chi-
şinăului, cu care Em. de Martonne se întâlneşte în
zilele petrecute în oraş, aproxima numărul acestora
la 60.000 de persoane. Deţinând majoritatea aface-
rilor şi fiind simpatizanţi ai bolşevicilor, de care se
considerau mai apropiaţi prin limba vorbită şi prin
cultură, evreii aveau un conflict mocnit cu românii
basarabeni, însă, în opinia geografului francez, situ-
aţia se va schimba dacă conducerea românească se va
împământeni şi stabilitatea totală va fi instaurată.
Comunitatea rusă din Chişinău, redusă din punct
de vedere numeric, era singura care nu putea accepta
situaţia actuală, întrucât funcţionarii superiori şi in-
feriori, profesorii şi proprietarii de terenuri sunt ruşi
din naştere, iar acest fapt îi face să fie legați ombili-
cal de fostul imperiu, pe care îl doreau reinstaurat. În
această atmosferă etnică, marcată de nelinişte şi vici-
situdini, viaţa politică a Basarabiei este marcată de un
sentiment continuu de anxietate, nimeni neputând
şti cu certitudine ce se va întâmpla în ziua următoare.
Totuşi, în viziunea geografului francez, regiunea se
îndreaptă invariabil spre Regatul României, iar ho-
tărârea Sfatului Ţării de a se uni cu România a fost
punctul cel mai important al acestui proces anevo-
ios. Pentru a înţelege mai bine cum s-a desfăşurat
procesul decizional prin care Basarabia s-a unit cu
România, savantul francez adresează întrebări pre-
ţioase martorilor evenimentului. Aceştia îi descriu
contextul intern din Imperiul Rus, în anul 1917,
context marcat de valul de agitaţii revoluţionare şi de
constituirea unor adunări reprezentative ca urmare
a acestor mişcări. În cazul Basarabiei, acest proces a
început în luna iulie a anului 1917, atunci când, la o
întâlnire ţinută la locuinţa juristului Vladimir Herța
(1868-1924), intelectualii basarabeni au luat decizia
de a constitui o „radă” după modelul ucrainean. În
lunile următoare, pe fondul înfrângerilor suferite de
armata română, în Chişinău îşi fac apariţia valuri de
refugiaţi români din Transilvania şi din Bucovina.
Pentru a-şi face vocea auzită, aceştia editează o revis-
tă, intitulată „Ardealul”, revistă ce a devenit rapid ga-
zeta naţională a românilor refugiaţi în Imperiul Rus.
Aceste zile sunt marcate şi de rolul jucat de soldaţii
basarabeni, marcaţi de conflictul la care participau,
şi de mişcările revoluţionare. Astfel, aceştia decid, în
urma unui congres propriu, formarea unui Consiliul
Naţional la Chişinău, iar în fruntea acestui îl numesc
pe profesorul Vasile Ţanţu (1882-1937). Consiliul
Naţional a lucrat cu obstinaţie pentru realizarea unei
reprezentări cât mai exacte a etnicităţii Basarabiei
în cadrul unui organism central, însă, întrucât 95%
din populaţia Basarabiei era analfabetă, liderii aces-
tuia au decis să comunice cu organizaţiile politice şi
sociale existente, organizaţii ce au trimis delegaţi în
funcţie de importanţă socială şi de amploarea grupu-
lui etnic pe care îl reprezentau. În acest mod au pri-
mit reprezentare în Sfatul Ţării: sovietele soldaților
și ale ofițerilor, organizațiile țărănești, Zemstva Ba-
sarabiei, consiliile municipale ale orașelor cele mai
importante, comitetele permanente ale partidelor
politice, asociațiile religioase, asociațiile de profe-
sori şi organizaţiile etnice ale următoarelor grupuri
de populaţii: evrei, bulgari, germani, găgăuzi, greci şi
armeni. Având în vedere numărul majoritar al româ-
nilor din regiune, Sfatul Ţării, organismul rezultat
în urma acestui proces de reprezentare, avea o ma-
joritate românească, preşedinte fiind ales profesorul
Ion C. Inculeț (1884-1940). Pentru ca toţi reprezen-
tanţii Sfatului Ţării să înţeleagă punctele discutate,
preşedintele Ion C. Inculeț folosea alternativ limbile
rusă şi română, iar în momentul în care apare ideea
unei posibile autonomii a Republicii Moldoveneşti,
entuziasmul se generalizează printre reprezentanţi.
Contextul regional afecta viaţa basarabenilor, aceştia
– 59 –
Clădirea Facultăţii de Teologie din Chişinău.
Sursă: Colecţia de cărţi poştale – Delcampe.net (accesat la 03.02.2019),
https://www.delcampe.net
fiind amenintaţi constant de pericolul bolşevic, de
anarhia din fostul imperiu şi de bandele de dezertori
ce făceau ravagii în rândurile populaţiei civile. Insta-
bilitatea şi pericolul constant reprezentat de bandele
de bolşevici au oferit două exemple dure liderilor po-
litici, prin pierderea controlului asupra oraşului Ben-
der şi cucerirea primăriei Chişinăului în data de 16
ianuarie 1918. În acest context, liderii basarabeni ai
Sfatului Ţării decid să trimită o delegaţie la Iaşi pen-
tru a solicita intervenţia armatei române. Solicitarea
a fost acceptată, iar liniştea majorităţii regiunii a fost
restabilită în două săptămâni.
În viziunea martorilor evenimentelor, consemna-
tă de geograful francez, următoarea dată importantă
din acest proces este cea de 7 februarie 1918 atunci
când Sfatul Ţării a votat în unanimitate ruperea le-
găturilor cu Rusia şi declararea Republicii Moldove-
neşti. Totuşi, în perioada următoare, situaţia a rămas
marcată de incertitudine, iar liderii basarabeni încep
să discute ideea unei uniri condiţionate şi, ulterior,
necondiţionate cu Regatul României33. Propunerea
va fi supusă votului în data de 27 martie (9 apri-
lie), în prezenţa prim-ministrului român Alexandru
Marghiloman, fapt consemnat de Em. de Martonne
cu următoarea descriere:
Minutele, pe care le am sub ochii mei, precizează
că prim-ministrul Regatului României, A. Marghi-
loman, a fost prezent atunci când votul a fost făcut
public. Din cei 125 de membri prezenți, doar 3 au
votat împotriva propunerii; 36 nu au participat la
Pentru descrierea Chişinăului văzut de geograful Em. de
33
Martonne au fost folosite următoarele surse: Martonne,
What I have seen in Bessarabia, 36-42; a se vedea, de aseme-
nea: Enciu, Ursu, Emmanuel de Martonne à la Conférence de
paix à Paris en 1919-1920 en matière de Bessarabie, 149-153.
 vot, inclusiv germanii, evreii, bulgarii, ucrainenii și
câțiva membri ai „partidului țărănesc” sub condu-
cerea inginerului rus Tziganca34.
Din acel moment, România ar fi trebuit să sim-
tă că are dreptul să intre în posesia Basarabiei. Țara
își va păstra guvernarea autonomă până la urmă-
toarele alegeri; dar sistemul judiciar și administra-
tiv este adus treptat în acord cu sistemul românesc.
O sarcină foarte dificilă, și care e supusă fricţiunii.
Acestea mi-au fost spuse în Kichinev și cred că au
vorbit adevărul.35
După ce revine la Paris şi îşi prezintă raportul în
faţa Conferinţei de Pace, Em. de Martonne lansează
o campanie de presă pentru promovarea aspectelor
constatate în Basarabia. Unul dintre articolele publi-
cate în presa franceză, în cadrul acestei campanii, a
fost un articol publicat în ziarul „Œuvre”, articol ce
a fost preluat parțial în publicația românească „Uni-
rea” din 22 iulie 1919. Autorii publicației, în articolul
cu titlul „Adevărul asupra Basarabiei”, consemnea-
ză mai multe aspecte din realitățile basarabene, aşa
cum au fost ele relatate presei franceze de geograful
francez, iar pentru o citare exactă a opiniilor, în rân-
durile următoare le vom cita:
Cineva mă interpelează: „Românii n’au resculat
populaţia? Ce e cu pogromurile dela Chişinău?”
„Iată-mă din ce în ce mai uluit, îi răspund eu.
Pretutindeni am găsit linişte şi ordine, mai cu sea-
mă la Chişinău.” Şi, să se noteze, că persoanele cari
mă chestionează trec drept persoane bine informate.
Şi d-1 de Martonne adaogă: Iată ce am văzut,
când am străbătut Basarabia în automobil: O
țară minunat de bogată. Câmpuri ce promit o re-
coltă îmbelşugată. O siguranţă perfectă. În coloni-
ile germane, bulgăreşti, ruseşti chiar, ce datează de
Secţiune din harta „Densitatea și repartiția naționalităților în
un secol cel mult, se vorbeşte româneasca ca a doua România. 1910-1912”, Autor: Emmanuel de Martonne. În baza
limbă. În oraşe o populaţie foarte amestecată, în acestei hărți și a unor materiale ce au definit istoria, geografia și
etnografia fiecărei zone istorice revendicate de Regatul României,
care adesea domină evreii. La sate, ţăranii şi pro- a fost trasată granița României Mari.
prietarii, cei dintâi aşteptând cu nerăbdare să li se Sursa: România – Atlas istorico-geografic (Bucureşti: Editura Academiei
distribuie lotul. Nici o execuţie, turburare sau ne- Române, 1996), 129-130.
mulţumire, nici urmă de aşa ceva.36
sonalităţilor României interbelice. De altfel, după
Vizita geografului Em. de Martonne în Basarabia această primă vizită, geograful francez va mai reveni
anului 1919 a lăsat urme considerabile asupra per- în regiune cel puţin de trei ori: în anii 1921, 1926 şi
1929. În data de 8 noiembrie 1926, cu câteva săptă-
34
Menţiunea se referă la arhitectul și deputatul din Sfatul mâni înainte de vizita geografului francez în Basara-
Țării Vladimir Țiganko (1887-1937).
35
Martonne, What I have seen in Bessarabia, 42; a se vedea, bia, atunci când a avut loc inaugurarea Facultăţii de
de asemenea: Enciu, Ursu, Emmanuel de Martonne à la Teologie din Chişinău, geograful Em. de Martonne
Conférence de paix à Paris en 1919-1920 en matière de Bessa- este menţionat de ministrul educaţiei naţionale, I.
rabie, 153. Petrovici (1882-1972), în discursul festiv susţinut
36
„Unirea – Ziar Național”, Anul al XXIX-lea, nr. 151, cu această ocazie, ca fiind omul „căruia Basarabia
marţi, 22 iulie 1919, 1-2.

– 60 –
trebuie să îi poarte un cult de recunoştiinţă – căci a
convins Europa de românitatea Basarabiei”37. În faţa
auditoriului prezent, în continuarea discursului său,
ministrul educaţiei va pomeni o discuţie personală
avută cu savantul francez, în cadrul căreia cel din
urmă a afirmat că Basarabia „dintre toate provinciile
e aceia în care românismul a făcut progresele cele mai
repezi şi mai mari”, având credinţa că „sufletul mol-
doveanului basarabean a ieşit întreg din grelele încer-
cări la care a fost supus timp de mai bine de o sută de
ani”38, iar pentru a reuşi o creionare cât mai exactă a
acestui aspect, va compara Basarabia cu o evanghelie
ce se găseşte la Mânăstirea Putna, scrisă „pe perga-
ment trainic (...) cu o substanţă aşa de bună, încât, cu
toate că a stat într-o fântână cu apă mai mulţi ani, a
fost scoasă totuşi intactă şi nealterată”39.
Condeiul geografului francez Emmanuel de Mar-
tonne a realizat un adevărat portret viu al Basarabi-
ei anului 1919, arătând care sunt aspectele cele mai
importante din viaţa satului şi a oraşului basarabean,
măcinate de unele lipsuri elementare. Prin interme-
diul scrierilor acestuia, opinia publică internaţiona-
lă, în general, şi politicienii Conferinţei de Pace de
la Paris, în special, au putut afla care sunt realităţile
basarabene şi ulterior au decis, în cunoştiinţă de ca-
uză, ca Unirea Basarabiei cu Regatul României să fie
recunoscută din punct de vedere internaţional. De
asemenea, descrierea oraşului Chişinău prin prisma
profesorului Universităţii Sorbona ar trebui să repre-
zinte un invariabil punct de pornire pentru orice de-
scriere a oraşului Chişinău.
Anexă
Emmanuel de Martonne, What I have seen
in Bessarabia (Paris, 1919, p. 36-42)40
VIII
KICHINEV
With its three millions of inhabitants or therea-
bout, Bessarabia has only one large town, Kichinev.
I arrived in Kichinev at night, after taking the
whole day to cover 50 kilometers. It was the capital
of one of the richest provinces of Southern Russia
37
I. Petrovici, Momente solemne (Bucureşti: Editura Casei
Şcoalelor–Tipografia „Ion C. Văcărescu”, 1927), 108.
38
Ibidem, 108.
39
Ibidem, 108.
40
Nicolae Enciu, Vasile G. Ursu, Emmanuel de Martonne à la
Conférence de paix à Paris en 1919-1920 en matière de Bes-
sarabie (Beau Bassin: Editions Universitaires Européennes,
2018), 148-153.
– 61 –
and the seat of the highest civil and military autho-
rities: yet no real road led to it, and it was connected
with Bender, the biggest trading center of the So-
uth-West only by unusable tracks. A motor-car sent
out to meet me stuck somewhere and could not join
mine. At last, at half past nine we climbed the hill
which leads to the central boulevard.
The bustling life in the streets, the lights of the
stores, coffee-houses and hotels give one the impre-
ssion of a real town. But it is a Russian town, with
disproportionately broad walks bordered by one-sto-
ry houses; even the « Hotel d’Angleterre » with its
dignified aspect of a modern « Palace » or the public
buildings, town hall, headquarters of the military
authorities, etc., have but one story. The upper town
with its boulevards planted with trees, running in
parallel directions, and its sloping streets paved with
sharp-edged stones, is pleasant throughout. The se-
condary school, the picture gallery and the palace of
the National Council (Sfatul Tsari), which was for-
merly a school for young girls of the nobility, are buil-
dings worthy of a great center. The lower town, its
market places and its Jewish districts with their small
shops, remind one of the villages of rural Bessarabia.
My host, M. G..., was waiting for me, in spite of
the late hour, with a brilliantly appointed supper. I
spent pleasant hours in the hospitable home of that
perfect gentleman, a fine type of cultured Bessara-
bian aristocrat, and a hearty supporter of the new
regime. Madame G..., who speaks French admirably,
averred she knew my family and without the sligh-
test hitch gave me a full description of its coat of
arms, without forgetting the Latin device. She loo-
ked for it in her husband’s library, which contains a
section devoted to heraldry. That library, beautiful-
ly arranged, with a card-catalogue is the pride of M.
G... Russian literature, as is fitting, occupies the first
place; but Roumanian is well represented. M. G... is
an affiliated member of the Roumanian Academy of
Bucarest and he intends to present that learned body
with the finest gems of his collections, books and an-
cient maps of Bessarabia and Roumanian countries.
His scholarship is unpretending, but now and then
he throws out in the conversation a little remark that
indicates extended reading and a keen historical sen-
se. It seems to be largely due to his eager interest in
the past history of Roumanian lands that that man,
brought up in the atmosphere of Russian culture like
all those who had a name in the intellectual and so-
cial circles of Bessarabia, could preserve in himself
the national idea to which recent events were to give
such a deeper meaning. He was too fond of his inde-
pendence to accept either the honours or the public
functions through which so many leading Rouma-
nian families were won over to czarism. This did
not prevent him from maintaining cordial relations
with the powers that were. The governor listened to
him when he complained that he could not receive a
Roumanian book or newspaper, or when he critici-
zed the exclusion of Roumanian from the secondary
school curriculum or the complete lack of Rouma-
nian primary schools resulting in a percentage of 95
% illiterates. But the answer was always the same:
« We are very sorry, but we must be on our guard
against nationalism. » While trying to suppress all
national consciousness in the masses, the Russians
really succeeded in keeping it up among the most in-
dependent of the intellectuals. ters into the synagogue during service hours. With a
These intellectuals made the union and they are
working with might and main to consolidate it. Ki-
chinev is at this moment the center of political and
intellectual life in Bessarabia, and that life assumes
more and more a Roumanian aspect. The prime
minister Ciugureanu who received me in a modest
room and touched at once upon the most delicate
questions, is a Roumanian; so is Ciobanu, the Di-
rector of public Education, who confirmed to me
what I had already heard about the difficulties that
attended the introduction of Roumanian into the
secondary schools, Roumanian also is mayor Cojo-
caru, who succeeded the famous Schmitt, suspected
of having an understanding with the enemy.
One of the institutions which helped most to
keep up and develop the Roumanian idea was the
Society for the promotion of Moldavian culture, foun-
ded during the short era of tolerance which followed
upon the Russo-Japanese war. It has its headquarters
in one of the chief buildings of Kichinev, with a lar-
ge hall where I heard an excellent concert and had to
improvise a speech in Roumanian.
Out of the four secondary schools of Kichinev,
three have now adopted Roumanian as the leading
language, one has remained completely Russian; the-
re is also a Polish school. I had a talk with the pro-
fessors, who come partly from Transylvania or even
from the old kingdom. It is among these men that I
found the most earnest as well as the most thought-
ful patriotism.
The use of Roumanian was formerly unknown
and prohibited in the streets of a town that is surro-
– 62 –
unded by a district where the population is almost
exclusively Moldavian. For some time after the re-
volution, no one could make himself understood by
the cab drivers, Jews to a man, except by speaking
Russian. Things have changed now.
Kichinev remains nevertheless a cosmopolitan
town, where the Roumanian element is in the mi-
nority. As in Soroka, Baltzi, Orhei, Bender, the Jews
constitue the majority. The rabbi tells me they are
about 60.000. Their number increased in the same
proportion as in the rest of Bessarabia: it has become
six times larger in the last hundred years. They most-
ly come from Russia. Yet the classic type of the Po-
lish Jew, with his great cloak, his crooked nose and
protruding underlip, his pointed beard and plaited
hair is not the one which strikes the traveller as he
wanders along the streets of the lower town or en-
Russian cap on and wearing short moustaches, men
are to be seen whose faces would cause no surprise
in the streets of a town of Western Europe. As in all
the important villages of Bessarabia, trade is comple-
tely in the hands of the Jews. And besides, at Kichi-
nev, mechanics also are mostly Jews. After all, great
fortunes are rare, and there is very real misery in the
lower parts of the town.
From what the rabbi tells me, Zionism seems to
be in the fashion. And there is no love lost betwe-
en Roumanians and Jews. The situation is about the
same as in Poland. The same causes lead to the same
effects. Ceaseless immigration from Russia, a prac-
tical monopoly of trade, usury in the rural districts,
misery in the towns, a consequent leaning towards
revolutionary methods, a natural sympathy with the
invaders, with the bolsheviki, such are the factors in
the case. It is the Jews also, so they say, who retail all
false news and misleading information and keep up
in the population a lasting anxiety. Yet their oppo-
sition to the Roumanian regime is not absolutely
uncompromising. When that regime is placed once
for all above discussion, they will accept it.
The Russians will maintain their hostility longer.
They are not so many at Kichinev; but they form the
leading class in the community, whether they be of-
ficials, professors, titled landholders or Russians by
birth or by education. They are bound to the old re-
gime by all their material interests, and that is why
they want it back. Among minor officials, there are
unfortunate cases worthy of compassion; many re-
fused to swear the oath of allegiance to the king of
Roumania; those who had invested their savings in
the Russian funds are penniless. Our consul told me
of the flood of letters he received from French gover-
nesses living with Russian families whose fate and
grievances they share.
All the political life of Bessarabia is more or less
out of joint: it it pervaded by a vague feeling of an-
xiety as to what the next day may bring. Nowhere is
this felt more strongly than in Kichinev. But nowhe-
re else also is it so clearly seen that the free and na-
tural play of political forces, in spite of all obstacles,
is heading the country towards Roumania. The
Russian revolution and bolshevism have once for all
checked the evolution by which it undoubtedly was
becoming more and more Russian.
I took pains to obtain accurate information abo-
ut the event which marked the turning of the tide, I
mean the resolution passed by the National Council
(Sfatul Tsari) in favour of the union with Rouma-
nia, and I think I can guarantee the accuracy of the
following account, based at it is on the concurrent
testimony of witnesses who answered all my questi-
ons with the most frankness.
As in every country within the western frontiers
of the Russian empire where there was a majority
of allogeneous inhabitants, the revolution brought
about in Bessarabia an agitation for autonomy. The
« Moldavian » soldiers formed their soviets as the
others were doing. At Kichinev the Roumanian in-
tellectuals met freely; whole nights were spent in
discussion, as in all Russia. In July 1917, a telegram
from Kiev, inviting Bessarabia to send its delegates
to the Ukrainian « Rada » caused some excitement.
At a meeting held at the house of M. Hertza, a big
Roumanian landowner and a friend of my host, M.
G..., it was decided that the constitution of a Bessa-
rabian « Rada » was urgent.
The entry of Roumania into the war had in its
time not passed unnoticed: her defeat acted with
more telling effect than possibly a victory could have
done. Refugees from Transylvania and Bukovina
began to appear in Kichinev. On the 1st of Octo-
ber, they started a weekly periodical, the Ardeal «
a newspaper for the Transylvanians living in Russia
» which very soon became the National Gazette.
That was the time when everywhere soldiers held
meetings. The congress of « Moldovian soldiers »
decided upon the formation of a national council at
Kichinev and appointed a committee to take char-
ge of the matter. Its chairman was lieutenant Vasile
– 63 –
Tzantzu, a teacher. That commitee worked day and
night, with the sincere desire to obtain a representa-
tion of the country that was as faithful as possible. It
was necessary to act quickly, and no general consul-
tation of the whole people was possible. Those who
had prepared the elections for the « Constituante »
of Kerensky had no illusion. With 95 % illiterates,
how can you get from the peasants a vote that means
anything? They decided to communicate will all po-
litical or social organizations in existence, setting the
number of delegates they were to send in proportion
to the importance of each body, and trying to ensu-
re for every nationality the representation to which
it was entitled. The Soviets of soldiers and officers
elected about forty delegates, the peasants’ organi-
zations about thirty; the Zemstvos, the municipal
councils of the chief towns, the standing committtes
of political parties, religious associations, associa-
tions of professors, the Jewish, Bulgarian, German,
Gagaoutze, Greek and Armenian communities had
each their own delegates.
The National Council met in the midst of great
enthusiasm. The Roumanians formed the majority,
and professor Inculetz, of the University of Petro-
grad, a Roumanian, was chosen as president. He
spoke in turn in Russian and in Roumanian, and
the two languages were used concurrently in the de-
bates. The mention of a possible autonomy of the «
Moldavian Republic » was received with enthusias-
tic applause.
At that time, Roumanians of the old Kingdom,
professors or political men, leaving famished Jassi
where typhus was raging, came over Bessarabia on
their way to Odessa, but sometimes stopped at Ki-
chinev. Russia was going down in anarchy. Trium-
phant bolshevism threatened Bessarabia itself. Bands
of deserters scoured the country, inciting peasants
to plunder. At Kichinev, the Sfatul Tsari, urged on
by the clamouring landholders, met day and night.
Bender fell into the hands of the bolsheviki who on
the 16th of January had taken possession of the Ki-
chinev town-hall. Finally, a delegation was sent to
Jassy, asking for the intervention of the Roumanian
army. In two weeks’ time the regulars had reestabli-
shed order everywhere. On the 7th of February 1918,
the Sfatul Tsari voted unanimously for the breaking
off of all connection with Russia and for the setting
up of an independent « Moldavian Republic ».
Then the Council turned its attention to the
agrarian reform, which was to be carried out on the
most democratic basis. But the external situation
continued to be the object of endless discussions in
the lobbies. Everybody agreed that Bessarabia could
not remain isolated. Now between Ukraine, where
bolshevism and extreme reaction held sway in turn,
and Roumania who stood for order, hesitation co-
uld not be long. The Zemstvos of the districts whi-
ch had most suffered from the troubles of the last
winter passed resolutions in favour of the Union. A
majority of the National Council had been won to
the idea of that union, when the question came for
discussion in the meeting of April 10th. The minu-
tes, which I have under my eyes, state that the prime
minister of the Kingdom of Roumania, Marghilo-
man, was present when the vote was made public.
– 64 –
Out of 125 members in attendance, only 3 voted
against the motion; 36 did not take part in the vote,
including the Germans, the Jews, the Bulgarians,
the Ukrainians and a few members of the « peasant
party » under the leadership of the Russian engine-
er Tziganca.
From that moment, Roumania must have felt she
was entitled to take possession of Bessarabia. The
country will retain its autonomous government until
the coming elections; but the judiciary and adminis-
trative organization is gradually brought in accord
with the Roumanian system. A most difficult task,
and not unattended by friction.
That is what they told me in Kichinev, and I beli-
eve that they spoke the truth.
 Mișcarea generaționistă în Basarabia interbelică
Campania generaţionistă în deceniile trei şi patru
ale secolului XX a luat proporţii şi forme extrem de
violente, a provocat orientări şi profesiuni de credin-
ţă adeseori adverse, stârnind în presa literară mult
zgomot de manifeste şi irosire de energie creatoare.
Această dispută, de lungă durată, cu „strigăte misti-
ce” şi „îndemnuri ortodoxe”, e iniţiată, cum se ştie,
de revistele Gândirea şi Cuvântul, ai căror mentori
sunt Nichifor Crainic şi Nae Ionescu. Sub îndrumă-
rile lor proteguitoare şi stimulatoare îşi face apariţia
o nouă generaţie, supranumită a „noii spiritualităţi”.
În Basarabia anilor ’30 manifeste şi atitudini „ge-
neraţioniste” sunt proclamate programatic la reviste-
le Poetul, Itinerar, Familia noastră, Generaţia nouă,
Bugeacul, Viaţa Basarabiei. Dar este interesant că la
violenţele „tinerilor” nu a răspuns tranşant niciun
„bătrân”, ele provocând, în schimb, revistele de pes-
te Prut.
În ce măsură mişcarea generaţionistă din presa
basarabeană îşi asumă idealurile „noii spiritualităţi”?
Care sunt „ideile-forţă” comune tinerilor din centru
şi celor din provincie? În ce momente esenţiale se
diferenţiază? Care sunt divergenţele tinerilor basara-
beni? În acest sens, manifeste net deosebite de cele
ale „noii spiritualităţi” aici nu se înregistrează, dar
ideea fixă, marota basarabenilor, şi în atitudinile lor
generaţioniste, rămâne proverbialul spirit regionalist.
Chiar dacă violenţa nu poate fi o dovadă, tinerii,
cu o vehemenţă verbală rar întâlnită până atunci,
exercită un „tir continuu” asupra „bătrânilor”, respec-
tiv a tuturor autorităţilor culturale. Agresivitatea le
este un dat comun. Se ştie că aceşti „tineri furioşi”
(mai toţi proaspeţi absolvenţi de liceu, în jurul vârstei
de 19-20 de ani) nu numai că le contestă „bătrânilor”
(care uneori nu numără mai mult de 30 de ani!) orice
merit, dar încearcă să-i înlăture din „arena literară ca
pe nişte fosile ancorate în vremuri iremediabil apuse,
într-o mentalitate învechită, desuetă şi, deci, implicit,
dăunătoare”. Astfel, „erijându-se în reprezentanți ai
unei noi spiritualităţi”, intransigenți şi justițiari, ei
se cred îndreptățiți, în numele noilor idealuri pe care
le proclamă bătăios, să arunce un teribil „în lături”
exponenților „generaţiei războiului”, printre aceștia
numărându-se „ramoliți” de tipul Nicolae Iorga,
G.  Ibrăileanu, E.  Lovinescu, C.  Rădulescu-Motru,
– 65 –
Alexandru BURLACU
Mihail Dragomirescu, P.  P.  Negulescu, dar şi scrii-
tori „compromiși” precum T. Arghezi, Cezar Petres-
cu, Camil Petrescu, Ion Pillat, Adrian Maniu ș.a.1.
„Ramoliții” din Basarabia sunt cei din „genera-
ţia Unirii”, printre figurile mai proeminente remar-
cându-se Pan Halippa, Ion Buzdugan, Sergiu Victor
Cujbă, Iorgu Tudor, Teodor Vicol, Gheorghe V.
Madan, Ştefan Ciobanu ș. a. Printre adepţii „noii
spiritualităţi” se manifestă impetuos Nicolai Cos-
tenco, Vasile Luţcan, Sergiu Matei Nica, Vladimir
Cavarnali, Bogdan Istru, Teodor Nencev, Petre Şte-
fănucă ş.a.
Zgomotoșii tineri (la momentul declanșării cam-
paniei generaţioniste) erau Mircea Eliade, Petru Co-
marnescu, Constantin Noica, Mihail Polihroniade,
Ionel Jianu, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu,
Stelian Mateescu ș.a., dar şi semnatarii Manifestului
„Crinului Alb”: Petre Marcu-Balș, Sorin Pavel şi Ion
Nestor. „La o privire mai atentă – remarcă Dorina
Grăsoiu – se pot observa ușor deosebirile (chiar di-
vergenţele) de păreri, motiv pentru care au şi existat
atâtea dispute şi polemici între așa-zișii reprezentanți
ai «noii spiritualităţi». Sigur că anumite «idei-
forţă» le erau comune (obsesia răfuielii cu vechea
mentalitate antebelică, cu concepția raționalistă,
prăfuită, aspiraţia spre absolut, spre «completudi-
nism»), dar sferele de influențe diferite care se exer-
citau asupra lor (pe de o parte – doctrina filosofică
a lui Nae Ionescu, ce le inocula dorința de a trăi în
aventură, spaima de ratare, pe de alta – exaltarea
mistic-ortodoxistă a lui Nichifor Crainic) au dus la
puncte de vedere deosebite, deseori ireconciliabile”2 .
Liniile de orientare ale acestora, se pare, sunt deja
clarificate de D. Micu3 şi Z. Ornea4.
Cum se știe, cel dintâi care, în numele generaţiei
sale, oferă o sinteză a trăsăturilor specifice ale „noii
spiritualități” este Mircea Eliade, care, în Cuvântul
din 6 septembrie până în 16 noiembrie 1927, publică
seria de articole intitulată Itinerariu spiritual.
1
Cf. Dorina Grăsoiu, „Campania „generaţionistă” în presa
românească interbelică”, in Atitudini şi polemici în presa lite-
rară interbelică. Studii şi antologie, Bucureşti, 1984, p. 307.
2
Ibidem, p. 308.
3
Dumitru Micu, Gândirea şi gândirismul, Bucureşti, 1975.
4
Z. Ornea, Tradiționalism şi modernitate în deceniul al trei-
lea, Bucureşti, 1980.
 Acest manifest trasează liniile de orientare „pe
viitoarea hartă sufletească a generaţiei”. El se vrea
un îndreptar care să „ia atitudine împotriva vechilor
metode, să schițeze critica celor câteva personalități
ce năzuiesc încă să ne fie îndreptarii; şi să afirme
valorile, preferințele, țelurile”. Referindu-se le speci-
ficitatea generației sale, Mircea Eliade depistează şi
cauzele, circumstanțele care au determinat o astfel
de conformație:
Pentru cine înţelege – noi suntem generaţia cea
mai binecuvântată, cea mai făgăduitoare din câte
s-au rânduit până acum în țară. Trebuie să ținem
seama numai de elită.
Suntem cei care au trecut, odată cu copilăria,
experiențe diverse şi tragice, care am cunoscut
viața, răsfrântă pe fețele părinților noștri. Unii
au suferit mai mult, alții mai puţin. Dar toţi ne-
am întrebat. Ceea ce nu se făcuse până atunci.
Criza religioasă a fost pentru noi mai puternică
decât a generațiilor trecute... Confuzia care s-a
făcut înaintea noastră, şi pe care o fac acum pro-
fesorii universitari – noi nu am făcut-o. Pentru că
noi am cunoscut o viață mai completă. Am trecut
experiențe care ne-au adus la rațiune, la artă, la
misticism. [...] Viaţa, izbindu-ne dureros şi preco-
ce, ne-a apropiat de realități necunoscute celorlalți.
De aceea pentru noi – viața lăuntrică e atât de
cruntă, de diversă, de chinuitoare. În noi izbân­
dește spiritul5 .
Cu alte cuvinte, noua mentalitate este justificată,
într-un mod pretențios și bombastic, de experiența
tragică a tinerilor care au cunoscut „o viață comple-
tă”. Polemica ia amploare odată cu apariţia Mani-
festului „Crinului Alb”, publicat în Gândirea din
august-septembrie 1928 ca un exuberant act de vi-
olentare a „bătrânilor”. Semnatarii Manifestului
supun unui rechizitoriu generațiile anterioare, vino-
vate de „lipsa de gânduri proprii”, de „împrumuturi
necernute”, de „dezolanta lipsă de simț filosofic” (au
acceptat concepția materialistă a istoriei, monismul
darwinian, iluminismul francez, uitarea de Dumne-
zeu) ş.a.m.d. Idealurile „fiilor Soarelui” sunt formu-
late în completudinism – „un amestec de Rațiune,
Intuiție, Elan, Extaz”. Elaborat sub tutela neafișată
a lui N. Crainic, Manifestul atesta reeditarea în ter-
meni noi a „ortodoxiei populare”.
5
D. Grăsoiu, „Campania „generaţionistă” în presa româ-
nească interbelică”, in Atitudini şi polemici în presa literară
interbelică. Studii şi antologie, Bucureşti, 1984, p. 309.
– 66 –
Astfel, de o parte a baricadei s-au situat „tinerii”
de la Gândirea şi Cuvântul şi aderenții lor, provizo-
rii, de altă parte – „bătrânii” Ș.  Cioculescu, G.  Că-
linescu (Viaţa literară), M.  Polihroniade (Vremea),
Al.  Sahia (Bluze albastre), Z.  Stancu (Floare de foc),
Mihai Ralea (Viaţa românească), Eugen Lovinescu
(Facla). Acuzele au fost reciproce, polemica „genera-
ţionistă” având la bază divergențe esenţiale de natură
filosofică şi ideologico-estetică.
Neomogenitatea taberei „tinerilor”, influențați
unii de trăirismul lui N. Ionescu şi alții de gândi-
rism, este afirmată şi de o puzderie de publicații ce
se declară programatic reviste „de generaţie”. Nu în-
tâmplător, Nichifor Crainic, foarte pătimaș, se vede
obligat să ia atitudine față de agresivitatea „tinerilor”
ieșiți de sub tutela sa: „Aproape toate condeiele care
activează azi în literatură au trecut prin paginile ei
(Gândirii – A.  B.). Nu există nici un începător de
talent care să fi bătut la poarta Gândirii zadarnic.
E singura revistă care şi-a oferit locul de frunte ori-
cărui debutant cu reale însușiri. Unde e prigoana?
Unde ignorarea? Unde călăii generaţiei noi?”6. Refe-
rindu-se la acuzațiile tinerilor, N. Crainic se întrea-
bă „care sunt scriitorii bătrâni ai României de azi?”
şi răspunde:
În realitate, suntem singura țară fără scriitori
bătrâni. E unul singur de 60 de ani: Brătescu-
Voinești, care s-a izolat într-o tăcere tristă, departe
de mişcarea literară. Vin apoi câțiva de 50 de ani:
M.  Sadoveanu, cel mai mare stilist al nostru, lu-
crând într-un feroce egoism, fără nici un contact
camarad cu restul scriitorilor; Octavian Goga, ge-
neros camarad al oricui [...]; Tudor Arghezi, care,
când a scos câte o revistă proprie, a înțeles s-o
pună la dispoziția tuturor începătorilor; Ion Mi-
nulescu, entuziast pentru orice trăsnaie; G.  Ga-
laction, săritor fratern pentru toţi. Cam aceștia şi
cam atâția sunt scriitorii bătrâni, dacă la 50 de ani
îi putem numi bătrâni. Cu o excepție – două, pot
fi ei acuzați de fobie fată de tineret?7
Vorbind despre cele două cenacluri ale lui M. Dra-
gomirescu şi E. Lovinescu, mentorul tineretului de la
Gândirea atenționează:
Care tânăr începător a fost prigonit sau ignorat
de aceste cenacluri? Amfitrionii lor, amândoi, s-au
întrecut în bunăvoință şi au renunțat la exigențele
6
Nichifor Crainic, „Tineri” şi „bătrâni”, in Gândirea, 1932,
nr. 4, p. 192.
7
Ibidem.
 elementare ale criticii numai pentru a încuraja ori-
ce mugur în care au crezut că văd o viitoare floare
literară. Scrisul lor şi fapta lor stau dovadă a unui
credit nelimitat acordat tinereții dibuitoare. Con-
ducătorii celor două cenacluri, ca nişte noi Heli-
ozi, pot fi acuzați de excese de bunăvoință, în nici
un caz de ostilitate fată de generațiile începătoare.
Numai cine n-a vrut, acela n-a căpătat un certifi-
cat de glorie prezumtivă8.
În nr. 3-4 al revistei Criteriu din 1934, Mircea
Vulcănescu publică un studiu amplu şi foarte impor-
tant, unde formulează şi fundamentează șapte com-
ponente ale conceptului de generaţie literară:
O generaţie este o grupare socială bio-psiho-
istorică, în care predomină oamenii de aceeași
vârstă, care se manifestă simultan, spontan, cu
conștiința solidarității de vârstă. Manifestări-
le acestei grupări sunt condiționate de faptul că
membrii componenți au participat la un anumit
eveniment istoric, a cărui influență au suferit-o în
perioada lor de formație intelectuală – fapt care
face să predomine în manifestările lor preocupări
de aceeași natură, precum şi o asemănare de mate-
rial şi de maeştri9.
În paranteze fie spus, la intervale mai mult sau
mai puţin constante, în România modernă se succed,
conform unor opinii, următoarele generaţii:
1)  generaţia premergătorilor (marcată de
revoluția lui Tudor Vladimirescu), 2)  generaţia
pașoptistă, 3) junimistă (1880), 4) generaţia socia-
lă (semnalul de alarmă tras de răscoalele din 1907),
5) generaţia de foc (gândiristă, după numele celei
mai importante publicații a „supraviețuitorilor”
primului război), 6)  Kriterionului (adolescenți
în primul război şi pe care Eliade îi numește
promoție), 7) generaţia lui Nichita Stănescu şi Ni-
colae Breban (estetizantă), 8) generaţia ’8910.
Dintre revistele cele mai intransigente cu „tână-
ra generaţie” este Viaţa românească. În repetate rân-
duri, ea a luat atitudini acerbe față de „publicistica
literară de după război”, în care ar fi dat buzna cu
„plictisitoare gălăgie o serie de băieți, cu pretenții
de literați, care în simpatica lor naivitate cred că a fi
tânăr e o valoare în sine, o calitate ce-ți dă dreptul
8
Ibidem.
9
Mircea Vulcănescu, „Generaţie”, in Criteriu, 1934, nr. 3- 4,
p. 5.
10
Cristian Bădiliță, „Inflația de generaţii”, in Luceafărul,
1994, nr. 18 (5 oct.), p. 11.
– 67 –
să spui orice şi cum te taie capul”. De această preju-
decată şi „tapaj literar” sunt responsabili „acei care
ani de zile în șir au cultivat în interes propriu, banala
şi plictisitoarea vorbărie despre «tânăra generaţie».
Câțiva, printre care se găsește şi unul cu «studii» în
țara lui Gandhi (unde a stat pentru a învăța engleza),
au profitat gras de pe urma acestei chestii cu genera-
ţia”. Pe urma lor, consideră polemistul caustic, „ceea
ce a rămas este doar generațiomania aceasta, lipicioa-
să ca boala oițelor”. Pentru a reconstitui atmosfera
mișcării literare din aceşti ani, este absolut necesar să
reproducem cel puţin un fragment-două din „războ-
iul generațiilor”. Iată o mostră de invectivă, de limbaj
violent, de contestare fulminantă:
Asistăm [...] în ultima vreme la o adevărată
invazie de lăcuste generaţioniste, pur şi simplu
neisprăviți, cu gălăgioase veleități, literare, se zice.
Se îmbulzesc, îşi dau brânci unii altora, pen-
tru a ajunge oricum şi cu orice preț în pagina ti-
părită. Pentru acest scop unii desperează periodic
şi arțăgos, întrecându-se în strâmbături patetice,
alții terfelesc cu înverșunare care şi așa îşi păstrea-
ză intactă valoarea, iar alții înjură pur şi simplu,
probabil făcând-şi socoteală că înjurătura din to-
por, pe ton cât mai mujic posibil, izbește atenția
publică şi consacră faima. Am văzut doar pe unul
din aceștia, de altfel o perfectă nulitate (Minovici,
parcă), făcând hărcea-parcea pe Arghezi şi alții,
proslăvind în schimb trei, patru băieți colegi întru
generaţie [...] Aspectul cel mai hazliu al acestor
exhibiții este altul: fiecare nimenea din aceștia,
mulți şi mărunți ca ciupercile crescute dimineața
pentru a muri seara, se crede chemat să scoată o
revistă şi să dea directive oricum spirituale. Așa s-a
împlut piața cu o sumedenie de „reviste” puse pe
harță cu toată lumea, gângăvind atitudini eroice
şi «novatoare». Recent de tot e şi una „Criteriu”,
imagine fidelă a unui americanizat superficial,
aprig interesat de parvenire, cu toată mintea sa
gongorică şi lamentabil haotică. Nu căutați însă
miezul, talentul adevărat, pregătirea acestor
generaționiști, pentru că veți fi ispitiți să spuneți
cu noi: „la carte, băieţi!”11.
Aceste violente atitudini de contestare şi polemici
acerbe, s-ar părea inutile, în ultimă instanță, au dina-
mizat viața literară, au stârnit un mare avânt, au dus
la o mutare a accentelor valorice, la o schimbare de
mentalitate.
11
P. Nicanor, „Băieți literați”, in Viaţa românească, 1934, nr.
19-20, p. 105-106.
 „Ostilitățile” n-au venit din partea „bătrânilor” şi
s-au limitat în presa basarabeană la un schimb ben-
ign de replici. Mult mai incitante sunt diatribele la
adresa tinerilor basarabeni aduse de revista Gândi-
rea, pentru care Basarabia şi basarabean înseamnă
un românism nepus la punct, pentru că provincia
de la Nistru e singura care înaintează foarte greu şi
încet în românizarea culturală. Explicația ar sta în
formația neromânească a intelectualității de aici.
Ideile acestea, emise de Nichifor Crainic, nu-şi pierd
nici azi, din păcate, actualitatea.
Exigențe clare înaintează tinerilor basarabeni şi
revistele Cuget clar, Însemnări ieșene, Viaţa româ-
nească, Adevărul literar şi artistic etc. Sunt atacate cu
precădere pretențiile regionaliste şi apoi alte păcate
ale mișcării literare de aici. Spre exemplu, Adevărul
literar şi artistic consideră noua revistă basarabeană
Itinerar ca fiind fără țintă. Iată un reflex necruțător:
Câțiva tineri basarabeni, după ce au scos o re-
vistişoară intitulată pretențios „Poetul”, socotind
că „misiunea” din paginile acelei publicații le e ter-
minată, şi-au botezat-o „Itinerar” şi au pornit iar la
drum. Tinerii se consideră „noua generaţie, noua
Basarabie” şi afirmă – fără modestie – „că şi-au ve-
rificat talentele printr-o autocritică necruțătoare”.
Odată verificarea şi autocritica făcute, dum-
nealor „explorează marele necunoscut al tempera-
mentului răsăritean, urcă până la capodoperă prin
despicarea sufletului autohton până la cele mai
mărunte tendoane” (sic), se declară singuri: „avem
poeți mulți, îngrozitor de mulți, care trăiesc cu ei,
în plimbările dionisiace prin sarabanda sateliților
solari mirosul unui pământ fără prihană şi naiv
unde păcatul e un dar...” Şi declarația se încheie
cu amenințarea că „din provincia aceasta va răsări
cea mai autentică şi mai înaltă poezie româneas-
că”. Atunci „să bată clopotele şi inimile să se pros-
terneze”.
Totdeauna tinerii care au făcut versuri au în-
credere nelimitată în faptele lor. Dar de la această
încredere, lăudabilă desigur, până la impertinența
celor care se târăsc în plimbări dionisiace prin sa-
rabanda sateliților solari e exact distanța dintre
oamenii sănătoși la minte [și cei] aiuriți în drum
spre casa de nebuni12 .
Consecințele nefaste ale maladiei literare sunt
deplânse în continuare, aducându-se probe de
agramație şi primitivitate alarmantă:
„Itinerar” fără țintă, in Adevărul literar şi artistic, 1938, nr.
12
940 (11 decembrie), p. 11.
– 68 –
Şi pentru că după afirmațiile celor care şi-au
verificat talentul se publică şi talentul lor, să luăm
la întâmplare câteva. O primă „poezie”, semnată
de Iorgu Tudor, grăiește: „Boemi, re-ntorși la pri-
mitiv, / Vom bea agheasma de pe floare... / Decor
sălbatec, non motiv,  / Pustiu: nici om, nici cuge-
tare!”. Într-adevăr, autorul dovedește că e întors
la primitivitate. Un imens pustiu se întinde în
poezeaua sa, care cuprinde mărturisirea sinceră a
lipsei totale de cugetare. Suntem de acord cu „au-
tocritica” dlui poet.
De un secol!
Dl B. Badian e alt poet din generaţia nouă.
D-sa scrie: „În lumea ceasului de veghe mă pros-
tern / Şi-s preotul ceremoniilor de anateme; / Stă
gândul în genunchi şi ca-n infern / Sunt singur de
un veac scriind poeme”. Se laudă dl Badian. După
cum tine condeiul se vede cât colo că nu e familia-
rizat de prea multă vreme cu scrisul; iar dacă pre-
tinde că scrie „de un veac”, să ne ierte: într-o sută
de ani de exerciții şi bietul Carol Scrob ar fi dat
ceva mai bun.13
Atitudini identice despre mişcarea generaţionistă
din Basarabia descoperim în toată presa din țară şi
ele definesc o stare de normalitate în această epocă.
În Basarabia anilor ’30 mişcarea generaţionis-
tă obține o dinamizare marcantă odată cu venirea
la Viaţa Basarabiei a câtorva tineri. Liderii acestora
sunt Nicolai Costenco, Vasile Luțcan, Vladimir Ca-
varnali. Situația de conflict e creată de N. Costenco,
care, în numărul 7-8 (anul 1934) al revistei, publică,
pe când nu împlinea nici 20 de ani, articolul „Lumea
veche şi lumea nouă”, cu un pronunțat caracter de
manifest. Bineînțeles, programul noii generaţii de
condeieri basarabeni e precizat în continuare cu orice
ocazie. O primă revendicare vine de la V. Cavarnali:
Tineretul Basarabiei stă astăzi pe o poziție
nouă, necunoscută înaintașilor. Conducătorii pro-
vinciei de după război şi marele număr al profito-
rilor de după Unire şi-au făcut studiile în vechea
Rusie țaristă. Concepțiile lor asupra vieții, cultura
lor generală, angrenajul total al fondului lor sufle-
tesc este format în cadrul vechii culturi rusești,
reacționară şi feudală. Influența ei a mers până
acolo, încât bănuim că a schimbat în mare parte
trăsăturile caracterului lor. Acțiunea lor zilnică,
actele lor sociale, politice, culturale, viața lor inti-
mă este alimentată de educația căpătată înainte de
război. De aceea, oricât de utilă le-ar fi fost activi-
Ibidem.
13
 tatea la noua conducere a statului românesc, ei nu
ne oferă nouă, tineretului basarabean, o posibilita-
te de înțelegere a ideilor noi ce ne frământă acum.
Între noi şi ei, este un hotar care-şi înalță zidul şi
ne separă ca pe nişte vecini îndușmăniți... Ceea ce
ne desparte fundamental rezultă din educația cul-
turală capitală în cadrul altei istorii.
Eram țânci când s-a dezlănțuit războiul mon-
dial14.
Elementele esenţiale ale acestei revendicări ve-
neau în consonanță perfectă cu cele ale tinerilor
„noii spiritualităţi”. Reproducem un alt fragment, în
care este precizat în continuare crezul noii generaţii
basarabene, exprimat de Nicolae Spătaru în Viaţa
Basarabiei (nr. 11-12, 1936):
Aventura... – iată specificul generaţiei noastre.
Ceva fără merite. Înainte de timp. O poftă de
bestie. Un miraj cu păcate. O minciună atrăgătoa-
re şi un chin nesfârșit. O boală.
Poate că puhoiul de sânge ce a țâșnit în timpul
războiului din trupurile nevinovate se răzbună azi
împotriva sufletului... Şi îl torturează, aruncându-
l în beznă, unde nu se văd îngrădirile. Unde tri-
umful ironiei stă la volan şi conduce hodoroaga
ruginită peste trupuri, peste demnitate. Pe dru-
muri spre cuceriri urâte.
Şi cu viteză mare.
În locul sângelui, care ar trebui şi de data
aceasta să se scurgă din rănile tuturor, căci fiecare,
la rândul său, este trântit la pământ în lupta ne-
dreaptă, cu piedici – se scurge un potop de boala
şi venin...
Supușii aventurilor nu se răzvrătesc împotri-
va stăpânirii lor nechemate. Nu se opresc în fața
vrăjmașului, ca să-l pironească la zid. Ci, din con-
tra, se ridică murdari din umilința căderii lor şi,
cu o furie mai mare, aleargă pe urmele păcatului
spre a-l întrece.
Pentru satisfacții materiale, pentru acaparări
de poziții, ce măgulesc numai orgoliul strâmb, şi
pentru socoteli străine de totul ce este frumos şi
normal, se acoperă virtutea cu admonestările, cri-
ticile şi țipetele insului din generaţia noastră.
„Timpurile grele” şi „timpurile bune” deapă-
nă o altă ață, dintr-un alt ghem. Lângă firul curat
şi neted al acestor timpuri se tăvălește curmeiul
murdar şi noduros al generaţiei de azi.
Să ne oprim.
... Şi apoi să începem a depăna firul adevărat...
Vladimir Cavarnali, „Revendicări”, in Viaţa Basarabiei,
14
1936, nr. 10, p. 1.
– 69 –
Cu aceste materiale, în presa basarabeană din anii
’30 se declanșează o adevărată campanie generaţio-
nistă. În planul dezbaterilor nu e accidentală nici
recenzia lui N. Costenco la un volum al lui Mircea
Eliade, liderul generaţiei în plină afirmare. Este un
moment în care, indirect, se manifestă mai multe
simptome ale „generațiomaniei”:
Atâtea s-au spus despre dl Mircea Eliade, tâ-
nărul autor a o jumătate duzină de volume – mai
întâi că e norocos, pentru că avu ghinionul de a
scoate mai multe ediții, că e logician, metafizician,
filosof, pentru că are o catedră sau ceva asemănă-
tor la universitatea bucureșteană, că e romancier,
că e... frunză verde sau mai știu eu ce, dar nimeni
n-a înțeles, n-a pătruns esența poetică a lui. De ce?
Pentru că există atâta rea credinţă şi atâta imbeci-
litate în publicistica literară românească, în această
eternă cafenea, în care se macină şi se recuză orice
bună intenție, orice talent, orice onestitate – încât
să ai geniul lui Goethe şi prolificitatea lui Victor
Hugo şi tot n-ai să poți schimba ceva – cum spune
singur dl Eliade.
Când vorbesc de M. Eliade, mai ales după ce
am citit India, am în fată un poet autentic, co-
lorist, sensibil ca o fată mare din veacul trecut,
plin de amarul unui secol mizerabil, revoltat şi
dezgustat de masca ipocrită a convențiilor soci-
ale şi chiar a societății. Nedreptatea lumii întregi
zgândărește inima acestui receptor nefericit şi-l
face să crâște şi să strige – dar vox clamantis in
deserto15 .
Chiar dacă „generaţia Unirii” nu s-a lăsat antre-
nată în polemici, manifestul tinerei generaţii basa-
rabene constituie o sinteză a unei stări de spirit ce
caracterizează o întreagă mișcare literară şi în niciun
caz nu poate fi trecută cu vederea16. De remarcat
că momentele esenţiale ale manifestului se reduc la
constatarea că „trăim în prezent toţi bătrâni şi ti-
neri, asistând sau prinși la un duel tacit dintre două
forțe, dintre două lumi. Una veche, greoaie, învălu-
ită în plapoma situației şi trecutului, care rânjește
nemulțumită la celălalt, adversar, tineretul legănat în
pătucul mizeriei şi al neliniștii sufletești, căruia rân-
jetul morții i-a fost umbra îngerului păzitor. O reali-
tate unică, născută de fantoma războiului.
15
N. F. Costenco, „Mircea Eliade. India”, in Viaţa Basarabiei,
1934, nr. 10, p. 55.
16
Alina Ciobanu, Revista Viaţa Basarabiei: atitudini „gene-
raţioniste”, in Știința, 1995. nr. 2.
 Lumea veche a romanticilor, a celor ce aveau ca
moștenire un ideal fantezist a început să se clatine,
amenințând cu prăbuşirea”17.
De aici şi siguranța că între „cei cărunți” şi
„adolescenți” e o discontinuitate de idealuri: „Idea-
luri falsificate, nenaturale, de dreptate, de autoritate,
de credinţă, de lege, au încercuit o imensă statuie de
bronz, produce la nesfârșire același sunet, lipsit de
orice avânt. Entuziasm de butoi, fără nici un ecou
spre înălțimi”.
În viziunea tânărului polemist, bătrânii sunt niş-
te perverși, nişte lași. De ce? Care îi sunt argumen-
tele? „De ce perversitate, mă veți întreba?” şi iată
convingerea: „...  dintr-o ambiție neroadă de a per-
sista cu orice preț într-o eroare, din frica de a nu fi
condamnați – deci o acțiune lașă – au impus mii de
suflete pe făgașul minciunii şi al științei zadarnice,
suflete, care, din aceeași josnicie de caracter, au deve-
nit conducătoarele altor generaţii spre pierzanie”.
Dar şi mai grav e că după un timp „tot acest con-
voi bătrân, prin lunga persistare în minciună, a înce-
put să creadă el însuși în realitatea ei. Şi i-ar fi frică
să ridice perdeaua, pentru că presimte că ar vedea
falimentul a tot pentru ce a luptat o viață. S-a întâm-
plat un cataclism. Toată floarea națiunilor şi-a risipit
sângele pe jumătate pur în țărână, care primește şi
ce-i bun, şi ce-i rău cu o egală îmbrățișare. S-a pro-
dus războiul mondial, care a distrus legătura dintre
tineri şi bătrâni. A distrus sprijinul şi conducerea,
generaţia de tranziție, pe care le-ar fi dorit copiii
legănați de cântecul exploziilor pentru totdeauna şi
iremediabil”18.
Imediat după război s-au trezit față în față două
ființe „intrigate de a se vedea așa de aproape ca doi
străini, fiecare fiind doar curios să-l cunoască pe ce-
lălalt. Şi unii, bătrânii, ca nişte uriași, au neglijat pi-
ticii, care, la rândul lor, au neglijat bătrânetul. Nişte
ființe așa de greoaie le-am făcut impresia îndobitoci-
rii”.
Astfel s-a născut, consideră tânărul, conflictul ta-
cit între reprezentanții „celor două lumi antipodice”.
„A început o năruire în labirintul vieții, dar toate
ușile nu arătau decât o cameră mai hidoasă decât alta.
Falsitatea credinței, parodia adevărului şi, mai pe
scurt, farsa societății cu toate idealurile ei trâmbițate
de egalitate l-a dus la desperare. Unde să meargă? La
ce ușă să bată? În cine să creadă?”.
17
N. F. Costenco, „Lumea veche şi lumea nouă”, in Viaţa Ba-
sarabiei, 1934. nr. 7-8, p. 115.
18
Ibidem.
– 70 –
Ca un bun discipol al lui Nae Ionescu, autorul
manifestului declară că „aventura, salvatoarea aven-
tură” le-a venit tinerilor în ajutor. Se crede că „tine-
retul prezintă un caz anormal pentru bătrâni. Aceşti
înaintași în vârstă mai au naivitatea să creadă în sim-
plicitatea sufletească a tineretului şi în ignoranța lui.
Dar nu-şi dau seama că acest curios tineret, ironic şi
insolent, are înțelegerea fundamentală a vieții printr-
un mecanism fenomenal de apriorism. Cunoașterea
instinctivă, inconștientă a realității. Cunoașterea
ce nu a urmat calea empirică a dibuirii. Calea
subconștientului l-a condus drept la ţintă”19.
Tinerii, „flori albe pe marginea drumului”, sunt
stropiți de noroi. Ei se simt în vid, în nimic. „Gol în
afară, gol înăuntru.” Deși se simt în centrul lumii,
pe „drumul vieții continuă să lepăiască în noroi”, pe
ei îi deranjează „tălpile grele ale tradiției, ale umbre-
lor vechi”. Datoria tinerilor e să desţelenească „pâr-
loaga sufletească”, să arunce, „în pământul ei gras,
semințele voinței, credinței”. Datoria tinerilor e de
a „ridica Basarabia. Viitorul spre care năzuim să se
rezume într-un ideal care ne va conduce spre țintă şi
ne va scoate din haosul rătăcirii actuale. Iar idealul
să ne fie acesta: Basarabia a basarabenilor”20.
În afirmarea anevoioasă a tinerilor sunt de vină
bătrânii cu lumea lor veche.
Lumea veche se înfățișează ca un munte gre-
oi, găunos, mâncat de ape ca de lepră, hidos în
decadență, ca un corp intrat în putrefacție. Şi se
întâmplă un cutremur neașteptat, de o violenţă
catastrofală şi muntele se prăbușește. Vuiet, nor
de praf, dar, după ce se limpezește totul, în aer se
înalță, printre dărâmături, o stâncă albă, luminos
de albă, să înfrunte același înșelător cer albastru.
Dar muntele acestei lumi învechite nu se va zgu-
dui odată, să lase sarcina apăsătoare a înălțimilor
pe alți umeri? Avântul tinerilor oare se va dărâma
sub băligarul acestor tradiții neghioabe?21.
În numărul următor al revistei, N. Costenco va
insista şi mai vehement. Iată doar câteva mostre:
În prezent suntem martorii unei catastrofe so-
ciale, când mecanismul valorilor e în pană. Cum
va lua sfârșit această eclipsă şi când – nimeni nu-
şi dă seama. Dar în aer plutește o amenințare, de
care nu ne vom da seama decât atunci când vom
19
N. F. Costenco, „Lumea veche şi lumea nouă”, in Viaţa Ba-
sarabiei, 1934. nr. 7-8, p. 116.
20
Ibidem, p. 117.
21
Ibidem.
 fi amenințați în însăși existența noastră. Ne va
conduce atunci doar vocea supremă a conservării
speciei22 .
De aici mesianismul noii generaţii:
Majoritatea poate nu şi-a dat seama, încă, de
lumina nedefinită, care se ivește într-însa şi nu ştie
precis de unde emană şi pentru ce. Un proces lent,
de transformare, e mai trainic, desigur, – dar altă
idee, cea de evoluție, de progres, cere imbolduri
uriașe şi atunci o minoritate, cu riscul sacrificării
ei pe altarul unui ideal, răzvrătește, mișcă masele
într-un tempo accelerat, care pare anormal.
Şi în continuare tot afirmații în cele mai cunoscu-
te tradiții ale „noii spiritualităţi”:
...  mai este un soi de societate... compusă din
boșorogi şi tineret – cazul tipic al Basarabiei, unde
se cere o acțiune intensă de purgare a excremente-
lor bătrâne, ca să nu se otrăvească organismul nou,
care e în formație. Lupta apare anevoioasă, însă
zările sunt de bun augur. Flamura trezirii fâlfâie la
orizonturi, către care se îndreaptă privirile entuzi-
aste ale unei ere mai luminoase, mai curate, în care
tineretul veșnic reînnoit va scuipa asupra mizerii-
lor vulgare ale unui trecut putred23.
Impetuosul Nicolai Costenco continuă tirul
asupra bătrânilor prin „Strigătul unei generaţii”
(Viaţa Basarabiei, 1934, nr. 10), „Generaţie tris-
tă” (Viaţa Basarabiei, 1938, nr. 8-9) etc., precum
şi într-o puzderie de recenzii. El este susținut de V.
Cavarnali, prin „Considerații despre scriitorul tâ-
năr” (Viaţa Basarabiei, 1937, nr. 1-2), de V. Luțcan,
într-o mulțime de recenzii la adresa bătrânilor
sămănătoriști, şi de belgrădeanul Igor Ivanov, care
fondează în acest sens o revistă specială – Generaţia
nouă, al cărei program e precizat în patru numere.
22
N. F. Costenco, Răspântii, in Viaţa Basarabiei, 1934, nr. 9,
p. 57.
23
Ibidem, p. 59.
– 71 –
Şi care, în fond, nu se diferenţiază cu nimic de ma-
nifestele precedente.
Cu un program generaționist debutează şi revista
Bugeacul:
În viața socială se dă o luptă între spiritul vechi,
al cărui exponent este generaţia bătrână, spirit in-
capabil a satisface cerințele timpului, şi spiritul
nou, de care e animată generaţia tânără şi care cere
ca la baza oricăror manifestări şi creațiuni să stea
dragostea de muncă dezinteresată, dragostea de
adevăr şi dreptate. Scopul fiind atât de frumos,
izbânda va trebui să fie odată şi odată de partea ti-
neretului, fiindcă numai acesta poate să aducă un
spirit nou în această ţară 24.
Fenomenul a avut un larg ecou şi a trezit la viață
talente veritabile: Lotus Dolënga, Sergiu Sârbu, Oc-
tav Sargeţiu, Vladimir Cavarnali, Iacob Slavov, Boris
Baidan, Nicolai Costenco, Teodor Nencev, Anton
şi Vasile Luţcan, Bogdan Istru, Nicolai V. Coban,
Magda Isanos, Valeriu Ciobanu, Gheorghe Rusu,
Sergiu Matei Nica, George Meniuc, Sergiu Grosu,
Robert Cahuleanu, Al. Robot, Eugen Coşeriu ş.a.
Cel puţin, în această atmosferă s-a afirmat spiritul
lor creativ şi competitiv.
Mişcarea generaţionistă a făcut multă vâlvă în
Basarabia, dar prin fronda teribilistă sau prin exalta-
rea mistică, prin violenta contestare a tuturor valori-
lor trecutului, în primul rând ale „generaţiei Unirii”,
ea demonstrează, nu rareori, şi o insuficienţă acută a
adevăratei spiritualităţi. În momentele ei esenţiale şi
în tendinţa ei fundamentală, mişcarea generaţionis-
tă nu este altceva decât o manifestare a unei crize de
creştere. După îndelungi gestaţii şi mult zgomot pen-
tru nimic, ea rămâne simptomatică prin literatura
manifestelor şi prevesteşte schimbări de mentalitate,
de viziuni, de sensibilitate.
24
„Misiunea tineretului”, in Bugeacul, 1935, nr. 1, p. 3.
 Nicolai Costenco în Chișinăul interbelic

Maria ȘLEAHTIȚCHI

Scriitorul Nicolai Costenco reprezintă un caz

aparte, „unul deosebit, indicând hotărât înfrângerea
unui destin și returnarea unei căi de creație din al-
bia ei firească, definită”, cum afirma criticul literar
Andrei Țurcanu în Cartea din mâna lui Hamlet1.
Din contigentul basarabenilor interbelici cu vocația
scrisului se desprinde destinul deținutului politic
Costenco, a cărui conștiință literară se scindează
dramatic între vocile memorialistului și epistolarului
(Povestea vulturului; Din bezna temniței (Scrisori din
Gulag)) și cea a romancierului (Severograd). Costen-
co a fost o fire neordinară, temperamental – rebelul
care a știut să-și asume consecințele mișcării împotri-
va curentului (oricare ar fi fost natura acestuia), chiar
cu riscul căderii iremediabil sub valurile vieții. Acest
deloc lipsit de semnificații detaliu biografic este
consemnat și de criticul Ana Bantoș, care afirmă,
în studiul său Literatura de la est de Prut şi reflexele
brutalităţii istoriei. Nicolai Costenco, că însuși scrii- N. Costenco în anii maturității
torul, în scrisorile sale2 , „se autocaracterizează drept
un revoltat”3, un iremediabil revoltat, inclusiv față defavoarea celei românești (Nicolae). Prima sa amin-
de sine însuși. Semnele caracterului și temperamen- tire este legată de Chișinăul natal și familial. Scriito-
tului său neordinare s-au manifestat de timpuriu, rul evocă „bucătăria casei părintești, ținută cu chirie
prezentându-l lumii ca pe un ales întru ale literatu- de tatăl meu pe una din străzile de mâna a doua a
rii (moștenire neașteptată al unui metisaj ideologic Chișinăului”4.
și etnic, descins din căsătoria părinților săi, oameni Intriga copilăriei este alimentată de imaginea
cu vederi total diferite), dar și un răzvrătit al firii. Se celor doi tați. Tatăl biologic și legal, Fiodor Costen-
pare că viitorul scriitor a preluat determinarea și ca- co-Radzeiovski, cu descendență nobiliară moldo-ru-
racterul rebel al părintelui său. so-polonă, ca funcționar imperial ajunsese „«ajutor
al șefului cancelariei comisarului gubernial», acesta
Chișinău, urbea natală fiind subordonat Guvernului Provizoriu de la Petro-
Costenco s-a născut la 21 decembrie 1913 și a grad”, precizează istoricul Vasile Malanețchi5. Era
purtat prenumele Nicolai, venind pe lume în preajma o funcție destul de înaltă pe timpul administrației
sărbătorii de Sf. Nicolai (6 dec., stil nou / 19 dec., stil ruse. Refuzând să se adapteze la Unirea din 1918,
vechi). Scriitorul a avut o relație aparte cu versiunea Fiodor Costenco-Radzeiovski trece Nistrul și dis-
rusească a prenumelui său, fiind botezat ortodox în pare, rămânând în memoria fiului său, de nici cinci
stilul bisericii din Rusia țaristă. El a ținut să păstreze ani, vag, chipul fiindu-i recompus ulterior mai cu
pentru toată viața această variantă a prenumelui în seamă din povestirile mamei și ale bunicilor pe linie
maternă. Amintirea tatălui adevărat este învăluită
1
Andrei Țurcanu, Nina Corcinschi. Cartea din mâna lui în aer de legendă. Se pare că interesul pentru carte,
Hamlet. Interviu, Chișinău: Cartier, 2017, p. 21. scris, literatură i se trage de la Fiodor Costenco, aces-
2
Nicolai Costenco, Din bezna temniţei (Scrisori din Gulag),
Chişinău: Arc, 2003.
3
Ana Bantoș, Literatura de la est de Prut şi reflexele bruta- 4
Nicolai Costenco, Povestea vulturului. Chișinău: Arc, 1998,
lităţii istoriei. Nicolai Costenco. În Limba română, nr. 1-4, p. 73.
anul XXIII, 2013, http://www.limbaromana.md/index.ph 5
Vasile Malanețchi. Tabel cronologic. În: Nicolai Costenco.
p?go=articole&printversion=1&n=2235 Elegii păgâne. Chișinău: Litera, 2004, p. 4.

– 72 –
ta fiind un reprezentant memorabil al mediului cos-
mopolit din ținutul Hotin, nu și aspectul fizic, prin
care moștenea linia maternă a răzeșilor din ținutul
Orhei. Pe tatăl vitreg (avocatul Teodor Păduraru din
Țipleștii județului Bălți, nepot al unionistului Pan-
telimon Halippa) Costenco nu l-a agreat. Motivele
invocate în volumul său de memorii fiind mai întâi
de natură psihanalitică și apoi ideologică.
Cât privește formația intelectuală, tânărul Cos-
tenco, deși a trecut câteva cursuri la Facultatea de
Drept a Universității din Iași, pe care nu o absolvă,
paralel fiind student și la Litere (1932-1936), trebu-
ie remarcat faptul că „universitățile vieții” și le face
în bună parte la Chișinău, fiind – omniprezent în
activitățile jurnalistice și literare – una dintre figuri-
le memorabile ale urbei interbelice a Basarabiei.
Atmosfera Chișinăului, capitală a guberniei
ruse. 1913-1918
Deși Povestea vulturului nu este genul de proză fi-
ziologică care ar caracteriza tabloul uman al orașului
interbelic, putem desprinde totuși suficiente referințe
fugare, dar exacte și extrem de prețioase, pentru
reconstituirea chipului generic al chișinăuianului.
Bunăoară, scriitorul evocă câteva detalii definitorii
ale ținutei funcționarului țarist. El recuperează din
narațiunile sentimentale ale mamei sale imaginea lo-
godnicului Fiodor Costenco: „Tata se răsuci în căl-
câie, era în cizme lustruite, se purta curat, pantaloni
galife, numai în cămașă”6. O altă secvență decupată
din viața nobilimii mici a Chișinăului țarist din anii
Primului Război Mondial sau imediat postbelici
atrage atenția prin evocarea detaliilor de viața bur-
gheză. Vesela-i de porțelan, marfa din magazinele
negustorilor capitaliști este dintre cea aleasă. „... Ta-
tăl meu, își amintește Costenco, într-o ceașcă nouă
de porțelan (sub conducerea împăratului Neculai al
II-lea erau în magazinele negustorilor capitaliști tot
felul de rarități scumpe), ciocănea cu lingurița...” 7. În
altă parte, tot Fiodor Costenco este surprins „învâr-
tind lingurița de argint în ceașca de farfor, care zân-
gănea ca un clopot de la gâtul calului”8.
Chișinău, capitala „minusculei” Basarabii
din România Mare
Unirea Basarabiei cu România rămâne în zona
gri a amintirilor copilului, amintiri pe care le va
6
Nicolai Costenco. Povestea vulturului, p. 75.
7
Ibidem, p. 74.
8
Ibidem, p. 75.
– 73 –
Fiodor Costenco-Radzeiovski, tatăl
pune în pagina memoriilor sale prin 1955. „Româ-
nii, își amintește exilatul Nicolai Costenco, au intrat
în Chișinău, reunind Basarabia cu România în urma
revoluției, într-o noapte. Eram cu rușii, ne-am trezit
cu românii.
Eu vedeam soldații negricioși, țigani, cu chipiul
cu colțunași al răcanilor. Ofițerii români, cu chipiul
franțuzesc, pintenați, galonați, cu rălioane zur-zur-
zur, umblau pe străzi ca niște actori. Eu nu eram im-
presionat nici de ruși, nici de români.
Tatăl meu, rămas fără slujbă, limba românească
fiindu-i nu numai de neînțeles, dar și de neînvățat,
deoarece în orgoliul său rusofil, al cinovnicului, el
ura tot ce era al «mămăligarilor ocupanți». Într-o
bună zi a dispărut și ne-a lăsat în voia soartei, ca un
tată rus ce era”9.
Vestimentația de epocă („Hainele mele de stofă de
lână, călcate și ajustate de croitor după ultima modă,
parfumate cu odecolonul meu preferat și neschimbat
de «lavandă»”10), schițată într-o succintă descriere,
asemenea unei fulgurații cinematografice, a ecoului
vieții ce se îndepărta iremediabil, atribuie memo-
riilor scriitorului aerul de neuitat al Chișinăului
interbelic, „capitala minusculei așezări geografice
cu denumire temporară de Basarabia”11. Și detaliile
care alcătuiau viața avocatului la Chișinău arătau
diferența de nivel social. Cum s-a spus, locul „tatălui
rus”, dispărut peste Nistru, fu ocupat de Teodor (tot
9
Ibidem, p. 92-93.
10
Ibidem, 17.
11
Ibidem, p. 28.
 Maria Leahu-Costenco-Păduraru, mama
un fel de Fiodor) Păduraru, tatăl vitreg, care mai în-
tâi fu chiriașul tinerei „văduve”, cum se pomeni ma-
dam Costenco, apoi soțul ei. „Pe la nenea-avocatul,
își amintește Costenco la vârsta de 42 de ani, mă du-
ceam din când în când și el mi-a arătat niște lucruri
interesante: un revolver automat cu țigări și brichetă,
un pulverizator cu parfum, el, când se pieptăna, își
scălda capul în odecolon”12. Totodată, „fiziologia”
urbei este marcată și de imaginea boierilor mâncând
semințe și bârfind. Serile de iulie personalizează prin
uzajul amănuntelor atmosfera Chișinăului interbelic
„boieresc”. „Serile de iulie sunt minunate la Chișinău.
După căldura zilei, ai mei udară florile în grădinițele
de sub ferestre, ușa de la paradă, din stradă, era des-
chisă, și boierii ședeau pe scaunele scoase afară, sub
salcâmii cu frunziș moale, mâncând răsărită și bâr-
find pe alții, mărindu-se pe sine. Între acești boieri
mă întâmpinară mama, tatăl vitreg avocatul”13.
Amestecul de lux și spoială definea Chișinăul in-
terbelic al lui Nicolai Costenco (între paranteze fie
spus, capitala provinciei de cândva păstrează și azi
același amalgam). Iată ce reține scriitorul în una din
nu atât de frecventele evocări ale urbei sale natale:
„Pe strada Pușkin, în fața grădinii Soborului, în fața
hotelului și restaurantului Londra un lustrugiu mus-
tăcios din ghetele foste galbene cândva, acum iarăși
Nicolai Costenco. Povestea vulturului, p. 97.
12
Ibidem, p. 120.
13
– 74 –
Teodor Păduraru, tatăl vitreg
făcu să lucească lună. Ce mai este și fața mărfii! Lus-
trul și spoiala încântă ochiul omului și-i iau mințile
uneori. Pe asta se bazează succesul comerțului și al
vânătorii de inimi”14.
Este de reținut de asemenea memorabilul auto-
portret, la persoana a treia, plasat în mijlocul furni-
carului urban al Chișinăului de atunci. „Costenco
era educat la școala românească, scrie memorialistul,
însușise la perfecție limba română, ceea ce dovedea
că moldovanul de baștină, prin cultură, se poate uni-
fica cu oricare alt om cult din România (Nevoia de
„sincronizare” și competiția sunt semnele unui com-
plex pe care scriitorii sau chiar basarabenii în general
l-au resimțit mereu în raport cu centrul – notă M. Ș.),
dar poseda cu o știință, ce i-ar fi putut-o invidia și un
lingvist ori filosof, dialectul moldovenesc, viul grai al
satului din Basarabia. Ca orice artist din fire, Cos-
tenco iubea să placă, și dacă avea un auditoriu intere-
sat, vorbea ușor, aducând la viață scenele trecutului,
retrase în amintiri. Ca prozator, pe Costenco nimeni
nu-l știa, și el, cu încăpățânare, vroia să fie poet. Pe
cât reușise? Se vede că nu a spart gheața nepăsării po-
pulare spre a deveni cerut. De tipărit se tipărea, de
numele lui auziseră, dar scrisul lui ermetic, simbolist,
deși sincer, nu se da ușor la prima citire”15. De bună
seamă, autoportretul este mai mult decât relevant.
14
Ibidem, p. 207.
15
Nicolai Costenco. Povestea vulturului, p. 73.
 La Viața Basarabiei și la Societatea
Scriitorilor și Publiciștilor din Basarabia
Deși a debutat în „Cuvântul liber” de la București,
fiind prezentat de către poetul și publicistul De-
mostene Botez, Nicolai Costenco și-a început și și-a
desfășurat activitatea literară la Chișinău. El s-a for-
mat și a format totodată revista Viața Basarabiei,
care, fondată în ianuarie 1932, avea apariție lunară.
Primul număr, consemnează criticul literar Alexan-
dru Burlacu, avea „pe frontispiciul ei o vedere noc-
turnă în centrul căreia se afla bustul lui A. S. Pușkin
din grădina publică”16. Imaginea poetului rus nu
însemna atât o venerație aparte a basarabenilor față
de literatura rusă, cât mai cu seamă cultivarea unui
spiritus loci, care a și devenit axa programului estetic
al cercului literar de la Viața Basarabiei. Autohtonis-
mul de marcă al revistei era asumat cu fervoare de N. Costenco, copil
către tânărul poet Nicolai Costenco. Scriitorul intră
la revistă în anul 1934, publicând un ciclu de versuri ge Meniuc, Bogdan Istru ș.a. Cu mici excepții (una
în numărul  1 și asumându-și funcția de „redactor- este Nicolai Costenco însuși), aceștia s-au relansat în
prim”; el va rămâne în coloanele și la conducerea ei spațiul literaturii sovietice după pierderea Basarabiei
până în 1940, când evenimentele politice de atunci la 28 iunie 1940. Tot ei au constituit, îndată după
(invazia armatei sovietice și răpirea Basarabiei) anu- 1945, „literatura sovietică moldovenească actuală”.
lează rostul revistei. Până în 1956, Costenco lipsește din peisajul interbe-
Editorial, poetul Nicolai Costenco a debutat cu licilor sovietizați, aflându-se, după detenția politică,
volumul Poezii (1937), editat la „Tiparul moldove- în exil la Dudinka, o localitate situată în apropiere
nesc” de către „gruparea Revistei «Viața Basarabi- de Irkutsk, oraș în Siberia. Voi trece peste acest seg-
ei»”. În anul 1939, când Viața Basarabiei înființează ment din viața lui N. Costenco (m-am referit la el în
o editură, poetului îi apar alte două volume de poe- câteva rânduri cu alte prilejuri), deoarece scopul ese-
zii, Cleopatra și Ore. Mai erau anunțate cărțile Elegii ului de față este consemnarea elementelor definitorii
păgâne – poeme; Hâncu – poem istoric, Viața fără ale Chișinăului interbelic și a uneia dintre cele mai
istorie – roman, Unirea – roman. Din aceste proiec- pitorești personalități ale lui, poetul și ziaristul Ni-
te nu se realizează însă niciunul. În 1940, precizea- colai Costenco. În acest context, mi se pare necesar
ză Vasile Malanețchi, „urma să apară volumul Elegii să observăm cum s-a fixat în câmpul biografiei scrii-
păgâne, conținând, de rând cu ciclurile de creații torului anul 1940, întrucât cazul Costenco este simp-
originale, și o serie de traduceri din Pușkin, Ler- tomatic pentru întreaga generație. În volumul Elegii
montov, Blok, Esenin ș.a. Dar, așa cum mărturisește păgâne, o selecție postumă din cărțile publicate de
poetul într-o scrisoare, deși imprimat, volumul «nu poet în timpul vieții, Vasile Malanețchi, îngrijitorul
a ieșit de la tipografie, deoarece au venit eliberatorii
noștri»”17. Volumul Elegii păgâne ar fi trebuit să-l
consacre ca poet. Abia peste ani cartea a făcut posibi-
lă revenirea lui Costenco la instrumente și recupera-
rea lui ca poet.
Nicolai Costenco face parte din generația interbe-
lică alături de Emilian Bucov, Andrei Lupan, Geor-
16
Alexandru Burlacu. Revista „Viața Basarabiei”. În: M. Dol-
gan (red. resp.), Istoria literaturii moldovenești. Vol. 3, par-
tea I. Chișinău: Știința, 1990, p. 168.
17
Vasile Malanețchi. Tabel cronologic. În: Nicolai Costenco.
Elegii păgâne. Chișinău: Litera, 2004, p. 6. Legitimația de presă

– 75 –

N. Costenco, în 1940
ediției, afirmă că în 1940, „la Chișinău se constituie
legal-oficial Societatea Scriitorilor și Publiciștilor
din Basarabia. Președinte e ales Pantelimon Ha-
lippa, lui Nicolai Costenco revenind-i funcția de
secretar general”18. Sus-numita societate era, afirma
ironic și persiflant Costenco în Povestea vulturului
la 1955 (altfel, aerul de superioritate și ironia l-au ca-
racterizat pe scriitor cu asupra de măsură), „pompos
numită, dar sărăcăcios întocmită, – ce vrei, o mare
societate din mici scribi provinciali fără culoare, la
care Bucureștiul se uita ca la o caricatură”19. „La or-
ganizarea Societății Scriitorilor, scrie el în continua-
re, duceam toată bucătăria luptei, intervențiilor și
ciorna elaborării statutului”20. Este de remarcat că în
studiile și istoriile literaturii moldovenești publicate
până la 1991 acest aspect din activitatea scriitorului
fie că lipsește cu desăvârșire, fie că este prezentat ca o
formă de angajare în viața capitalist-burgheză a Ro-
mâniei Mari.
În oglinzile receptării
În scurta sa activitate desfășurată în Chișinăul
interbelic, Nicolai Costenco s-a manifestat mai cu
seamă ca ziarist, poet și eseist, deși trebuie reținute
inclusiv proiectele sale romanești. Ca poet are, proba-
18
Ibidem.
19
Nicolai Costenco. Povestea vulturului, p. 27.
20
Ibidem, p.28.
– 76 –
bil, cea mai consistentă operă interbelică, comparativ
cu ceilalți colegi de generație. Trei volume de poe-
zii, publicate în anii 1937-1939, erau prea suficiente
pentru a-l recomanda ca poet, stilistic impunându-
se deja până la 1940. S-a menționat că „în volumele
interbelice, scrisul, pe care însuşi autorul şi-l autoca-
racterizează […] drept «ermetic, simbolist, deşi sin-
cer, nu se dă uşor la prima citire», este impregnat de
mediul literar românesc, de cel european şi de cu-
noştinţele sale în domeniul literaturii ruse, din care
a şi tradus”21. Se pare că cele mai multe poezii care
au înfruntat timpul au fost scrise de Nicolai Costen-
co tocmai în perioada Chișinăului interbelic. Printre
numeroasele poezii de dragoste, scrise în tipică ma-
nieră modernist-simbolistă, marcată de melancolii și
bacoviene depresii, se evidențiază textele de ars poeti-
ca. „Stau printre cărți – un intelectual./ Dar crește-n
mine-o umedă verdeață/ Și setea de-a fugi prin iar-
ba aspră/ Și rece cu picioarele desculțe.// Ciulite se
trezesc în mine simțuri/ Și gata sunt de-atac, cum
fu, prea poate,/ Strămoșul meu păros, cu ghioaga-n
labe,/ Cuprins de pofta sângelui vrăjmaș.// Mă uit la
mâna care poartă tocul/ Ce-mprăștie imagini și idei/
În curcubeie. Și deodată-o văd/ În blană moale cum
se-nveșmântează” (Preistorie)22 . Poezia Chișinăului
interbelic era, prin Nicolai Costenco, o parte firească
a liricii românești din acei ani, inclusiv a liricii gno-
mice și autoreferențiale („Sunt o oază de mister într-
un spațiu de lumină” – Poem într-un vers)23.
Așezate în oglindă, două dintre volumele de sin-
teză a creației poetului, publicate în perioade diferi-
te (1979 și 2004), la un sfert de secol distanță, arată
cât de parțială, reductibilă și revizionistă a fost po-
litica editorială în perioada comunistă. În cartea
Nicolai Costenco, Scrieri, în 2 volume24, prefațatorii
V.  Badiu și A.  Gavrilov, din perioada interbelică a
activității scriitorului, rețin doar că „în anii treizeci
ziaristica lui din acest timp atestă tendința de a po-
pulariza creația marilor scriitori ruși în rândurile
populației basarabene. Primele poezii le publică în
1932”25. În concluzie la sumara pagină dedicată ana-
lizei volumelor publicate până la 1940, autorii susțin
că, fiind „lipsită de spirit definit (subl. – M. Ș.), po-
21
Ana Bantoș, Op. cit.
22
Nicolai Costenco. Elegii păgâne, p. 52.
23
Ibidem, p. 58.
24
Nicolai Costenco. Scrieri, în 2 volume. Chișinău: Literatu-
ra artistică, 1979.
25
Vasile Badiu, Anatol Gavrilov, Nicolae Costenco. În: Nico-
lai Costenco. Scrieri, vol. 1, Chișinău: Literatura artistică,
1979, p. 3.
ezia lui Nicolai Costenco de până la 1940 s-a axat,
totuși, în jurul motivelor luminoase, glorificând
atotputernicia gândului, curățenia dragostei, tri-
umful primăverii”26. Din cărțile de până la ocupa-
rea Basarabiei de către sovietici, antologatorii rețin
doar 19 poezii. Dintre acestea, merită atenție poe-
mul „Vladimirovka” – drumul osândiților, scris ca
o meditație la tabloul omonim al pictorului rus Le-
vitan. Textul face parte din misterul artei cu puteri
miraculoase de anticipare a evenimentelor realității
obiective. În foarte scurt timp, în anul 1941, poetul
însuși va lua calea osândiților spre închisoarea Vla-
dimirskii țentral din Siberia: „Este-o cale ce se pier-
de-n zare./ Pași o bat târșiți, trudiți și grei./ Este-o
cale care-n depărtare/ Au bătut-o mulți din frații
mei.// Legătura subsuoară – dorul,/ Și tristețea cu
bulendre vechi./ Îngrelează sufletul piciorul,/ Vâjâie
vifornița-n urechi”27. Nicolai Costenco anticipă aici,
în perspectivă distopică, povestea propriului destin.
Altfel, cei doi cercetători ai Academiei de Științe a
RSS Moldovenești trec cu vederea, ștergând cu bure-
tele ideologic, tocmai cei 15 ani de detenție și depor-
tare politică a scriitorului. În studiul introductiv la
Scrieri nu există nicio referință biografică la perioada
1941-1956, de parcă acești ani nici n-ar fi existat în
viața scriitorului. Se vede că pentru acei exegeți fap-
tul că poetul a întâmpinat „ziua reunirii Basarabiei
cu Patria Sovietică […] cu entuziasm, declarându-se
de partea celor ce năzuiau la o viață nouă”28 conta
mult mai mult.
Revenirea la perioada supusă cenzurii sovietice
are loc după 1990, mai cu seamă după 1998, când,
postum, vede lumina tiparului volumul Poves-
tea vulturului, și în 2003, când se publică volumul
epistolar Din bezna temniţei (Scrisori din Gulag).
Referințele la aceste cărți și necesitatea de reinterpre-
tare a biografiei și operei scriitorului sunt totuși spo-
26
Ibidem, p. 6.
27
Nicolai Costenco. Scrieri, vol. 1, Chișinău: Literatura artis-
tică, 1979, p. 40.
28
Vasile Badiu, Anatol Gavrilov. Op. cit., p. 3.
– 77 –
radice și deocamdată nu au obținut efectul scontat.
Se lasă așteptat studiul monografic asupra vieții și
activității literare a lui Nicolae Costenco. Un studiu
care ar pune în planul aceleiași construcții exegetice
coerențele, dar și incongruențele vieții și operei scri-
itorului, cum ar fi Povestea vulturului și Severograd,
lucrări scrise cam în aceeași vreme.
În concluzie ar fi de reținut că orașul Chișinău
rămâne toposul central al scriitorului, matricea spiri-
tuală, locul care i-a alimentat opera, chiar dacă hotă-
rârea de a rămâne în 1940 în urbea natală s-a lăsat ca
un blestem peste destinul său.
Bibliografie:
BADIU, Vasile, GAVRILOV, Anatol. Nicolae Cos-
tenco. În: Nicolai Costenco. Scrieri, vol. 1, Chișinău:
Literatura artistică, 1979, pp. 3-20.
BANTOȘ, Ana. Literatura de la est de Prut şi re-
flexele brutalităţii istoriei. Nicolai Costenco. În: Limba
română, nr. 1-4, anul XXIII, 2013, http://www.limba-
romana.md/index.php?go=articole&printversion=1&
n=2235
BURLACU, Alexandru. Revista „Viața Basarabi-
ei”. În: M. Dolgan (red. resp.). Istoria literaturii mol­
do­venești. Vol. 3, partea I. Chișinău: Știința, 1990, p.
166-174.
COSTENCO, Nicolai. Din bezna temniţei (scrisori
din Gulag), Chişinău: Arc, 2003.
COSTENCO, Nicolai. Elegii păgâne, Chișinău:
Li­tera, 2004.
COSTENCO, Nicolai. Povestea vulturului, Chiși­
nău: Arc, 1998.
COSTENCO, Nicolai. Scrieri, vol. 1-2, Chișinău:
Literatura artistică, 1979.
ȚURCANU, Andrei, CORCINSCHI, Nina. Car-
tea din mâna lui Hamlet. Interviu. Chișinău: Cartier,
2017.
 Mitopoetica oraşului Chişinău
(dosarul vizitatorilor de la începutul secolului al XX-lea)
Are Chişinăul o mitologie proprie, alcătuită din
folclorul urban sau literatura cultă? Au reuşit scriito-
rii locali sau străini să creeze în operele lor un Chişi-
nău imaginar mitologic iradiind fascinaţie? Se poate
orașul lăuda cu un dosar greu de naraţiuni care îi
conferă mister sau măcar un capital pitoresc în ochii
lumii largi ori se mulţumeşte cu niște clişee de per-
cepţie, care îi compun cartea de vizită, de regulă, în
mod eronat şi hazardat? Sunt câteva întrebări ce ne-
au dictat stuctura acestui articol, îndemnându-ne să
căutăm în depozitul textelor scrise reprezentările, ta-
blourile expresive din punct de vedere estetico-literar
și, mai ales, poveștile orașului.
După mai mult de o sută de ani de existenţă cu
statut oficial de oraş, Chişinăul începutului de se-
col XX avea tot temeiul să pretindă la o construcţie
simbolică a identităţii sale şi chiar să aspire la dem-
nitatea unei mitologii1, fie și una mult mai modestă
în comparaţie cu marile oraşe ale lumii. Între timp,
în casele, grădinile şi pe străzile lui s-au consumat
drame copleşitoare, crime abominabile şi pasiuni
dogorâtoare, s-au desfăşurat poveşti de viaţă uimi-
toare şi s-au afirmat destine excelente, îndemnând
spiritele artiste spre a le povesti. Graţie colecţiona-
rilor şi inventatorilor de poveşti, urbea din inima
Basarabiei şi-a suprapus treptat stratului fizic real
un strat ficţional îmbogăţitor. Puterea ficţiunii de
a modela oraşul real este enormă şi nu trebuie ne-
glijată. Scriitorii au capacitatea de a-l transforma
în topos literar, adică îl pot înzestra cu calităţi mai
mult sau mai puţin corespunzând realităţii, dar
care, în virtutea forţei afective şi transfiguratoare a
plăsmuirii, se vor fixa mai lesne în memoria indivi-
dului. Adesea proiecţiile literare pun în umbră de-
taliul edilitar în favoarea imaginii fantasmagorice,
mistificatoare, care îi vor asigura localităţii nemu-
rirea fizică.
Spre deosebire de istorici, care o folosesc cu sensul de „min-
1
ciună”, condamnabilă în raport cu adevărul documentului,
dăm noţiunii de „mitologie” înţelesul de prestigiu, de ima-
ginar simbolic ce întregeşte identitatea unui oraş şi îl face
atractiv din punct de vedere cultural. Mitopoetica (orașului
Chișinău) – literatura ce dă naștere miturilor (despre
Chișinău).
– 78 –
Aliona GRATI
Evenimentele care s-au produs în Chișinău și în
regiune la începutul secolului trecut au suscitat inte-
resul vesticilor pentru acest spaţiu nou și necunoscut.
Publicaţiile din Basarabia, dar şi din Occident au fur-
nizat un volum mare de prezentări ale oraşului, însă,
prin grila metodologiei pentru care am optat (ima-
gologie literară), au trecut doar expresiile literare ale
acestui depozit. Pe deasupra, am decupat din spaţiul
tipografic disponibil numai contribuţiile străinilor
oraşului, adică ale scriitorilor care au fost în trece-
re sau au stat aici o vreme şi, la plecare, au luat cu ei
poveşti despre frumuseţea şi mizeria lui. Mai ales că
imagologia străinilor s-a dovedit a fi mai convingă-
toare şi mai rezistentă în timp. Se pare că vizitatorii
oraşului, având privirea proaspătă în momentul de
interacţiune cu un spaţiu cultural alternativ, diferit
şi relativ necunoscut, au desluşit şi au reprezentat mai
concludent Chişinăul. Pe de o parte, literatura cultă,
cea cuprinsă între notele de călătorie şi roman, a în-
registrat momente semnificative ale mentalului colec-
tiv al locului, pe de altă parte ea însăşi, literatura, a
generat imagini convingătoare, prefigurând oraşului
un imaginar identitar particularizant. În continuare
vom puncta în literatura vizitatorilor câteva nuclee
mitopoetice care compun imagologia Chişinăului de
la începutul secolului trecut.
„Oraşul miresmelor ruseşti”
Spre deosebire de metropolele central şi vest-eu-
ropene, unde modernizarea avea ritmuri trepidante,
Chişinăul din a doua parte a secolului al XIX-lea şi
prima parte a secolului al XX-lea, fiind capitală de
gubernie ţaristă sau târg de provincie în Regat, per-
sista în formele de civilizaţie cvasiurbană, semirura-
lă, ca aşa-numit „oraş-sat”, obişnuit pentru Moldova.
Dincolo de zona centrală, cartierele mărginaşe îi
erau încă haotic conturate. Pe deasupra, oraşul mai
păstra fizionomiile culturale ale civilizaţiilor şi pute-
rilor care au l-au traversat şi stăpânit. Această înde-
lungată stare de lucruri a suscitat vizitatorilor, veniți
din Rusia sau România în mare parte, atât percepţii
pozitive, sentimentale, derivând dintr-o tradiţie pa-
triotică puternică şi proliferantă, cât şi negative, care
i-au fixat complexele şi handicapurile.
 Una dintre primele opere literare care au circum-
scris Chişinăul unui topos literar este Pribegi în ţară
răpită. Roman social basarabean, de Dumitru Mo-
ruzi. Cartea a apărut de sub tipar în 1912, consem-
nând evenimentul a 100 de ani de ocupaţie rusească
a Basarabiei. Romanul este în mare parte autobio-
grafic, chiar dacă numele actorilor sunt modificate,
având în centrul acţiunilor un personaj al cărui pro-
totip este tatăl autorului, Constantin D. Moruzi.
Acţiunea începe cu anul 1854, când familia micului
Dumitru a trecut, la ordinul autorităţilor austriece,
din Moldova în Basarabia, unde avea o casă la Chişi-
nău şi moşii în Cosăuţi şi Ciripcău. Capitala Basara-
biei este deci oraşul copilăriei autorului, prin urmare
avem în roman un Chişinău reconstituit mental, vi-
sat, creat, poetizat. Oraşul ne apare ca un ţinut ima-
ginar cu o atmosferă idilică, realitatea restituită prin
filtrul subiectiv, cu toată încărcătura de fantasme,
percepții și amintiri, dă naştere întâmplărilor ficti-
ve. În planul amintirilor melancolice, G. Călinescu a
identificat similitudini tematice cu Nicolae Filimon,
mai ales că ambii autori au pus în centrul acţiunilor
viaţa vechilor familii de boieri. Pe de altă parte, s-a
spus despre scrisul lui Dumitru Moruzi că denotă in-
fluenţa autorilor de romane sociale, mai ales a celor
ruşi, ca Turgheniev şi Tolstoi. Ca şi în cazul autorilor
menţionaţi, la Moruzi descrierea aspectului urbanis-
tic corelează cu cercetarea sociologică, a moravurilor,
a mentalităţilor etc. Patina reportericească şi tenta
memorialistic-evocatoare a generat imaginile unui
Chişinău văzut din perspectivă realistă şi, în acelaşi
timp, trecut prin grilă mitologizantă.
La 1854, Chişinăul (ortografiat Kişinău în ro-
şului de la mijlocul secolului trecut, cu denumiri de
man) lui Moruzi oscilează între o viaţă patriarhală
uliţe după numele boierilor care aveau aici case, după
moldovenească şi una modernizată a civilizaţiei eu-
naţionalităţi, bresle etc. Multe din aceste străzi au
ropene, nu de puţine ori frumoasele case cu arhitec-
fost redenumite, iar clădirile s-au ruinat în 1936 sau
tonică modernă fac parte din acelaşi peisaj cu străzile
au fost distruse definitiv în iulie 1941:
înfundate în noroi. La acest amestec ciudat se adau-
gă contribuţia tuturor puterilor care s-au perindat
pe aici, geometria cartierelor configurând straturile
istorice şi sociale suprapuse de-a lungul anilor. Cen-
trul reflectă planul edilitar al ţarului rus, periferia
păstrează muzeal formele arhitecturale şi de mentali-
tate vechi. Romanul scoate de sub zgura istoriei repe-
rele topografice care configurau identitatea târgului
moldovenesc de altădată cu mahalalele sale specific
rurale de la suburbii:
După ce trecu cele două poduri de piatră de
2
peste apa Bâcului – care pe locul acela se despar-
– 79 –
te în două braţe, pentru a se împreuna iar într-un
singur ceva mai la vale – careta intră în sfârşit în
vechiul Kişinău moldovenesc, prin uliţa de jos re-
botezată Pavlovskaia uliţa (azi, strada Petru Rareş
– n.n.), cu toate că împăratul Pavel a trăit şi a
domnit râvnind poate la cucerirea Basarabiei, dar
fără nici măcar habar să aibă că va da strălucitul
său nume celei mai mocirloase din străzile Kişină-
ului […].
Mai întâi, de cum treceai apa Bâcului, în care
se bălăceau în voie şi gâștele şi raţele şi porcii ma-
halalei, începeau case ţărăneşti acoperite cu stuf,
cu gospodării mai mari sau mai mici, după pute-
rea omului, îngrădite cu nuiele şi de pe ale căror
garduri săreau potaie întregi de câini flămânzi ori
numai răi de colţi. Întreg oraşul fiind clădit pe un
strat gros de nisip, acoperit numai de un strat sub-
ţire de pământ negru, acesta se măcina curând de
roţile trăsurilor, făcându-se una cu stratul cel de
dedesubt. Apoi vântul şi ploile ducând nisipul tot
la vale. Mijlocul uliţei se tot cobora mereu, până
la o adâncime de un metru sau chiar doi pe unele
locuri. Casele şi împrejmuirile rămâneau sus, aşa
că părţile lăturalnice ale bietei străzi, alcătuiau
adevărate moviliţe împodobite cu boz, iarba ho-
lerei şi alte lucruri scumpe aruncate de peste gar-
duri sau lăsate de vreun trecător. Cui îi da mâna
să se răsfeţe în droşcă îi mergea bine. Cei pe jos îşi
croiau drumul cu piciorul, fără a se prea uita pe
unde călcau şi dând naştere la câte două-trei cără-
ruşe paralele, după lărgimea locului şi mulţimea
nevoilor2 .
Îi datorăm lui Dumitru Moruzi şi profilul ora-
Ici, colea, câte o casă de popă cu acoperemânt
de şindrilă, zăplaz înalt şi poartă de scânduri reze-
mată pe stâlpi de stejar. Când te întâlneai cu vreo
casă mai mare, în felul caselor boiereşti din ora-
şele noastre de judeţ, ştiai de îndată că acea casă
dă numele stăpânului ei şi uliţei, fără ca numele
acesta să fie numaidecât boieresc; iar uliţa în care
se afla vreo sfântă de biserică lua numele bisericii
sau chiar a ctitorului care o zidise. Şi astăzi sunt
Dumitru Moruzi, Pribegi în  ţară răpită. Roman social ba-
sarabean, Iaşi: Institutul de Arte Grafice N. V. Ştefăniu &
Co, 1912, p. 4-5.
 încă uliţele Sf. Haralamb, Buna-Vestire, Sf. Ilie,
Sf. Gheorghe, Ciuflea (aceasta după numele ctito-
rului). După numele proprietarilor de case avem:
uliţa lui Baloş, a lui Donici, Pruncul, Caţiki sau
a lui Constantin, Andrei, Mihai etc. Mai vin nu-
miri de meserii sau de naţionalităţi, precum: uliţa
căsăpiilor, a cojocarilor, a morarilor, armenească,
grecească, turcească (cu toate că nici în copilăria
mea nu am apucat decât doi turci în Kişinău, care
au murit şi aceia); în sfârşit, jidovimea alcătuită
din trei uliţi: a Caraibilor, Evreiască şi a Farisei-
lor. Bineînţeles că acelor străzi, când prin minune
nu şi-au schimbat numirile cu a vreunui cinovnic
influent sau guvernator, ca Kiprianof, Astapof şi
alţii, li s-au rusit numele de nu le mai recunoşti.
Uliţa lui Baloş a devenit Balsovskaia, a lui Donici,
Doncievskaia (parcă ar fi fost bulgar, săracul), a
lui Pruncul, Prunkulskaia, Caţiki, Kaţikskaia, a
Cojocarilor, Kojuhârskaia, Kasapskaia şi aşa mai
departe3.
Nu întâmplător Gheorghe Bezviconi avea să aso-
cieze vechile toponime cu o muzică armonioasă: „O
simfonie întreagă de romantism răsună în nomen-
clatura veche”4. Trecerea în revistă a denumirilor de
străzi capătă la Moruzi ordinea unei frumoase par-
tituri artistice cu sonorități lingvistice variate. Un
alt strat istoric al oraşului îl reprezintă cartierul ne-
gustoresc cu uliţele Armenească şi Turcească, unde
moldoveanul convieţuieşte în mijlocul unui amestec
etnic pestriţ de armeni, turci, evrei şi ruşi, pe care is-
toria i-a adus aici în diferitele ei epoci:
Acolo întâlneai dughene cum mai erau nu toc-
mai demult la Iaşi pe uliţa mare, alături de Mitro-
polia veche: cu nişte stâlpi groşi, alcătuind un fel
de galerie acoperită înaintea lor, cu obloane de fier
la uşe şi ferestre. Mai dai pe acolo de câte o tarabă
pe care şedea greceşte vreun negustor bătrân, cu
antereu şi giubea, şapcă cu cozoroc şi nişte oche-
lari mari pe vârful nasului. Acela dacă nu era nici
grec, nici armean, apoi ştiai la sigur că-i moldo-
vean curat!5
În bazar, vânzătorii ambulanţi îşi oferă marfa
cuconilor şi cuconiţelor. Se vinde cvas, îngheţa-
tă („saharnîi marojnî”), covrigi („sfeji bubliki”) și
3
Ibidem, p. 5-6.
4
Gheorghe Bezviconi, „Chişinăul de altădată”, în Gheorghe
Bezviconi, Profiluri basarabene, vol. II, Chişinău: Ştiinţa,
2017, p. 67.
5
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 6.
– 80 –
harbuji. Nu lipsesc din peisaj renumitele seminţe
de floarea-soarelui, scuipate de orăşence „pufnind
ca mâţele”, bun pretext pentru scriitor să invoce o
poveste cu haz:
Cât despre seminţe, precum deputatul ameri-
can simte negreşit trebuinţa să cioplească cu cuţi-
tul vreo bucăţică de lemn în timpul congresului
de la Washington, asemenea rusul de orice treap-
tă, când vine toamna, simte trebuinţa să ronţăie în
dinţi seminţe de răsărita soarelui. Altfel l-ar mân-
ca gingiile!6
Odată dispărută fizic sau, în orice caz, meta-
morfozată simţitor, această topografie capătă di-
mensiune mitologică. Cu atât mai mult că textul lui
Dumitru Moruzi nu este un tratat de specialitate, ci
operă literară, imaginile Chişinăului făcând parte
dint-o ficţiune şi fuzionând în fluxul naraţiunii cu
poveştile lui mai mult sau mai puţin autentice. De
la descrierea străzilor şi a clădirilor se trece pe ne-
observate la povestea unui prinţ român cu rădăcini
greci, Alexandru Mavrocosta, „un bărbat înalt, de o
rară frumuseţe”, rupt de locurile natale. Aristocratul
cu o genealogie selectă ajunge la Chişinău la invita-
ţia ţarului rus, care îi oferă protecţie şi îi recunoaşte
statutul de nobil. Autorul îşi poartă personajul prin
oraş şi unele sate, prin casele familiilor boiereşti şi
săli administrative. Realităţile sunt trecute prin fil-
trul subiectivităţii acestui străin locului şi îi poartă
coloratura întregului spectru de percepţii senzoriale.
Reconstituirile prin prisma realistă nu exclud pro-
iecţiile imaginare, compensatoare. Dincolo de spa-
ţiul real, oraşul capătă descrieri mai ocolite ale unui
univers purificat spiritual. În cadrul înzăpezit, Chi-
şinăul are nespusă vrajă şi poezie, fapte ale realităţii
prozaice devin reprezentări imaginare cu atmosferă
de mister. În aceste momente, Dumitru Moruzi ope-
rează claviatura romantică şi visătoare, deschizând
oportunităţi unei imagini ideale a oraşului:
Trecea sania ca visul pe lângă grădina publi-
că, mai poetică decât vara, cu copacii săi mari
ce păreau de cristal, gemând şi ei sub ţurţurii de
gheaţă care îi învăluiau şi crengile şi crenguţe-
le, prefăcându-i sub razele tinere ale dimineţii în
atâtea podoabe de briliante, rubine şi safire! Tot
aşa de poetic se arătau şi bulevardul, gimnaziul,
seminarul şi palatul episcopal cu poarta sa zugră-
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 160-161.
6
 vită numai în sfinţi. Aveau şi ele aceeaşi înfăţişare
proaspătă a clădirilor văzute în strălucirea dimine-
ţilor senine de iarnă7.
Simetrice cu proiecţiile idilice, sunt imaginile
unui Chişinău mohorât, insalubru, pe alocuri dez-
gustător, pe care autorul îl reconstituie cu un ames-
tec de amărăciune şi ironie:
…  odată cu dezgheţul se prefăcură şi uliţele
toate în nişte puhoaie, cărând la vale şi sloiurile,
şi nisipul uliţei, şi câini sau pisici înecate, şi găini
moarte, şi câte necurăţenii, toate. Ba se spune că
prin mahalalele de jos apa înecase cogeamite viţel
şi vreo doi porci. De te duceai undeva cu izvoşci-
cul, nu te udai decât atunci când se răsturna cu
roatele în sus, lepădându-te în vreo băltoacă. Al-
tfel de intra apa în trăsură la vreo adâncitură mai
mare, nu purtai nicio grijă, numai ridicai picioare-
le pe capră şi o lăsai să curgă în voie pe sub dum-
neata, că tot uscat rămâneai! De se împotmolea
izvoşcicul dumitale, chemai pe altul ca să te scoată
şi tot ajungeai acolo unde aveai treabă8.
Urbea lui Dumitru Moruzi îşi are fixată o ier-
arhie socială de coloraţie imperială: clasa de sus, cu
propriile ei cutume și o mentalitate încă fanariotă,
patriarhală şi cvasiorientală, îşi cultivă cu ostentaţie
ritualuri de societate înaltă cu baluri și banchete, dis-
cuţii de salon în franceză, vestimentaţie occidentală
și plimbări în trăsuri prin parcuri. Clasa de jos o for-
mează servitorii de pe lângă casele nobililor: moldo-
veni sau ţigani. Cartierele negustoreşti sunt populate
de evrei, armeni, turci şi bulgari. În cazărmi îşi duc
viaţa cazonă soldaţii ruşi.
Personajul romanului descoperă în capitala gu-
berniei un univers familiar, ancorat în liniştea ar-
cadică proprie oraşului moldovenesc. Chişinăul îi
aminteşte cumva oraşul natal, cu case boiereşti din
piatră, construite sub influenţa arhitecturii din Iaşi.
În orice caz, viaţa culturală de aici nu se deosebeşte
cu mult de cea de la Iaşi, căci în sălile de muzică se
aude muzică clasică sau canţonete franceze, la teatru
se joacă Alfred de Musset, evoluează trupe de peste
Prut, vin actori ca M. Millo şi Luchian. Retragerea
armatei ruse din Iaşi a atras după ea la Chişinău
multe familii din Moldova şi din Muntenia, care au
importat cu ele gustul pentru evenimente mondene,
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 29.
7
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 155.
8
– 81 –
comportament manierat, aranjamente matrimoniale,
intrigi şi conspiraţii politice. Cel puţin printre elitele
oraşului cu apetit pentru fastul de import occiden-
tal şi rusesc, Mavocosta se simte ca la Iaşi. Influenţa
societăţii înalte din Principate este evidentă mai ales
la baluri şi petreceri. Şi aici ca în Iaşi, Bucureşti sau
Focşani, aflaţi departe de casă şi lipsiţi de societatea
feminină, ofiţerii ruşi, petrecăreţi din fire, îşi propun
să-i înveţe pe boierii moldoveni şi mai cu seamă pe
soţiile şi fiicele lor, ținute până nu demult doar în
spațiul lor privat, să danseze în public ca la Sankt
Petersburg. Pentru că și orașul de pe Neva este unul
semioccidental, franțuzit la acel moment, tabloul
melanjului de elemente culturale de sorginte turcă,
română, rusă și franceză se arată în Chișinăul boie-
rilor moldoveni extrem de pitoresc. Salonul boierului
cu oaspeții săi deghizați nefiresc și având veleități de
elite occidentalizate apare ca o mise en scène cu toate
recuzitele pentru un teatru de comedie:
Aceiaşi generali şi ofiţeri eleganţi, cu piepturi-
le pline de decoraţii, de parcă ar fi cucerit lumea,
buni dănţuitori, nevorbind ruseşte decât la sluj-
bă, iar în societate neîntrebuințând decât cea mai
curată franceză, împestriţată însă cu Ahh! sau cu
Niu! naţional rusesc. Aceiaşi boieri cărunţi sau
cheli, plutind în nişte fracuri largi, dar care tot li
se păreau strâmte după urma giubelei; cu bumbi
de diamant, rubin, sau safir pe plastronul cămăşii
şi lăsându-şi fetele şi cucoanele pe seama ofiţerilor,
pentru ca să se scufunde într-o partidă de giordum
sau de stos, în fumul tutunului turcesc, sorbit... cu
nesaţ din nişte ţigarete de chihlimbar, mai groase
decât imameaua ciubucului.
Aceleaşi coconiţe moldoviance (după spusele su-
rorilor lor de peste Milcov) gătite ca dă la Paris şi
vorbind până şi ţiganilor limbă dă pă malurile Sei-
nei! Aceleaşi coconiţe smolite şi boite à la Cc. Chi-
riţa (după spusele surorilor de dincoace de Milcov)
vorbind limba de pe malurile Dâmboviei cu târă,
târă ca la uşa cortului! Aceleaşi intrigi şi clevetiri
între surori de acelaşi neam, nelăsând a se întreză-
ri, nici pe departe, că peste vreo patru, cinci ani,
Valahia şi Moldova vor alcătui aceeaşi și frumoasă
ţară, iar că dumnealor vor fi toate mume şi soţii de
Români9.
În acelaşi timp, ochiul distinge clar diferenţele.
La numai câteva sute de kilometri de Iaşi, prinţul in-
tră într-o lume rusificată şi trăieşte un conglomerat
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 38-39.
9
de experienţe noi. Cultura rusă cu varianta ei de ci-
vilizaţie este vizibilă începând cu felurile de mâncare
pe masa boierului moldovean din Chişinău şi până la
denumirile de străzi. Festinul lui Dumitrache Rusu
se compune pe lângă felurile de mâncare „obişnuită”:
ciorbă, „sarmale, pilaf, chioftele, murături, plăcinte,
catif, fructe şi vin din podgoriile basarabene, dul-
ciuri şi cafele”, şi din „pirojki”. După cină, bărbaţii
se retrag în cabinetul de lucru „la câte un ciubuc şi
o vişinată”. „Miresmele naţionale ruseşti” sunt in-
dispensabile în reprezentările mitice ale Chişinăului.
Mavrocosta este însufleţit de aceste realităţi inedite,
de exemplu de sania rusească:
... ceva mai mică decât cele de un cal, obişnuite
la Iaşi, dar la care erau înhămaţi doi cai zdraveni
şi graşi […] Pe capra mică şedea pe un şold şi cu
picioarele afară izvoscicul (adică birjarul), îmbrăcat
într-un caftan de culoare albastră, încins cu o cu-
reluşă bătută în ţinte şi purtând pe cap o căciulă
de oaie cu fund de catifea în culoarea caftanului,
cam ca acela al soldaţilor bulgari, de care nici nu se
pomenea atuncea10.
Spiritul critic observă însă neapărat faptul că sa-
nia, „înhămătura aceasta ciudată”, este numită ru-
seşte „troica” pentru a menaja orgoliul cultural al
ruşilor. Urcând în troică, Mavrocosta simte „un mi-
ros cu totul nou pentru nişte nări moldoveneşti”, cu
o „dohoreală ce o răspândeau deopotrivă hamurile
ruseşti unse cu îngrijire, caii bine hrăniţi cu păpuşoi
şi izvoscicul bine adăpat cu votki”. Dacă interiorul
casei boiereşti îi mai dă iluzia acasei, uliţele Chişi-
năului îi provoacă revelaţia străinătăţii. Cu a sa ar-
hitectură, cu denumirile de străzi, vorbire, uniforme,
„sălbatica capitală a Basarabiei” pare a fi un implant
din carnea stepelor ruseşti: „Ia acum zic şi eu că-mi
miroase a ţară rusească, făcu beizadeaua ducându-şi
batista la nas. Nu mai dădusem de aşa parfum fru-
mos tocmai din anul 1849 la Odessa”. Din cazărmi
adie străin şi dizgrațios „un abur cald de borş din
sfeclă, de pâine cazon şi de cizme de toval unse cu
dohot şi cu său”. Retrasă în casa lor, familia face to-
tul pentru a instala confortul obişnuit de la Iaşi, mai
ales cel al senzorilor cu „dulceaţă, cafea turcească şi
ciubuc, întins a lene pe un divan şi în miresmele lui
iubite, ca în ţara Moldovei”.
Înveşmântat în straiele unei culturi străine, Chi-
şinăul atrage şi, în acelaşi timp, respinge. Lui Moruzi
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 27-28.
10
– 82 –
nu-i scapă nefirescul amestec de trăsături pe care le
trădează chişinăuienii după patru decenii de înstrăi-
nare. Obişnuiţi cu schimbările mereu neprevăzute de
forţe politice, oamenii locului au în sânge adaptarea.
Imaginea birjarului habotnic, care dă cu capul de pă-
mânt în faţa Catedralei, risipește atmosfera mistică a
tabloului, îi adaugă tușe grotești:
Pe când erau să ajungă în dreptul unui soi de
poartă triumfală clădită din piatră şi cărămidă,
dar tencuită şi boită galben cu alb, pentru ca să fie
la fel cu catedrala (pe ruseşte soborul) şi cu clopot-
niţa, deodată caii se opriră pe loc, birjarul sări de
pe capră, îşi scoase repede căciula şi îngenunchind
smerit pe zăpadă, începu să croiască nişte cruci
mari şi îndesate, cum numai ruşii pravoslavnici
ştiu să le îndese. În acelaşi timp clopotele începu-
ră a suna ascuţit în clopotniţă, iar din poarta cea
triumfală clopotul cel mare începu să mugească şi
ceasornicul oraşului să bată ceasul opt11.
Elitele societăţii basarabene au o misiune mult
„mai grea”, boierii moldoveni fiind nevoiţi să prin-
dă din aer modele timpului venite dinspre cultura
franceză şi trecute prin filieră rusă. În obiectivul
scriitorului cu certe năzuinţe naţionale, fizionomia
protipendadei chişinăuiene, copleşită de favoruri şi
privilegii, ia forme caricaturale. De voie, de nevoie,
când ajunge sub vremi, boierul moldovean se face co-
mod. Cel care face parte din stratul social cu acces
la studii şi ar fi trebuit să constituie rezistenţa împo-
triva rusificării refuză să-şi asume asemenea misiune
plină de riscuri. Boierul moldovean are o identitate
scindată: pe de o parte, el este nevoit să interprete-
ze rolul de supus loial al țarului, iar, pe de altă parte,
să-și asculte de viața interioară, formată de cutumele
și sensibilitatea etnică. Pe scena publică boierul mol-
dovean este un rus, iar în viața privată își respectă
specificul moldovenesc. Nicio schimbare a istoriei nu
poate rade definitiv această moștenire:
La oraş, Cc. Andronache ţinea caifet rusesc în
casele sale din faţa grădinii publice şi te cinstea
după datinile ruseşti, cu obicinuitul pahar cu ceai.
Dis-de-dimineaţă, îl găseai ras cu îngrijire, îmbră-
cat după ultima modă, cu mustăcioara lui albă,
bine pieptănată, cu fruntea dezvelită până-n ceafă,
între două tufe de păr mai mult alb decât blond.
Rar să-l întâlneşti pe uliţă sau pe aiurea fără crucea
Sfintei Ana la gât. Aşa că la Chişinău era mai rus
11
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 29.
 decât toţi ruşii. La ţară însă era altfel de om: îl gă-
seai veşnic în marele cerdac din faţa casei sale, îm-
brăcat după cum era vremea pe afară: când în halat
de vară, când în haine de sâiac, când cu câte o caţa-
veică cu blană de vulpe. Acolo te cinstea cu dulceţi
şi cafele, iar masa lui era curat moldovenească. Aşa
avusese înţelegere cu cucoana dumisale: la oraş să
fie ruşi ca toţi ruşii, iar la ţară neaoşi moldoveni!12
Chişinăul trăieşte în anii 1855-1859 viaţa im-
periului, reacţionând ritmic la evenimentele de la
Sankt Petersburg. Pe timp de război, oraşul trebuie
să rezoneze cu preocupările și strategiile cartierului
general al prinţului Gorciakov („glavnaia cvartira”).
Ca pe scena unui teatru militar, pe străzile urbei cir-
culă încolo şi încoace săniile cu răniţi din Crimeea
sau pleacă la război regimente, acompaniate falnic
de fanfară. Pe timp de pace, boierii își deschid ușile
încă de pe la ora mesei pentru oaspeți, organizează
baluri și recepții, unde își dau aere și își etalează ma-
niere aristocrate. Alteori îşi scot familiile la „catanie”
(plimbare) în echipaje elegante, care circulă cu roţi-
le „îngropate în nisip până la butuc” în perimetrul
bulevardului din faţa Episcopiei şi străzile Gogol şi
Puşkin. Când traiectoriile unor echipaje se inter-
sectează, între proprietarii lor se înfiripă un schimb
de păreri despre război şi marile puteri ale timpului.
Moartea „Tata-ţarului” îi îmbracă pe toţi în haine
negre timp de șase luni.
După 1858, „ruşii şi românii petrecură laolaltă
de minune, fără intrigi, fără critică sau clevetiri, în
adevărată veselie şi dragoste frăţească”. Iarna se orga-
nizau baluri și serate extravagante cu mese copioase,
plimbări cu sania, iar primăvara se mergea la picni-
curi pe iarbă verde, „căci ruşii sunt oameni cărora
le plac petrecerile şi după ei se luau şi boierii noştri
moldoveni, mai iubitori de linişte”.
În jurul exoticei familii armene Manuc, care tre-
ce cu familia sa de două ori prin Chişinău în drum
spre Odessa, se ţes legende, iar Dumitru Moruzi le
reproduce în felul său cu mult fler de povestitor care
știe să-și pigmenteze narațiunile și cu o bună iro-
nie. În varianta lui, originea familiei şi misterioasa
ei avere vine de la Manuc, o fostă „slugă credincioa-
să” a marelui vizir Kiupruli din Istanbul. Cu puţin
timp înainte ca vizirul cu toate cadânele sale să piară
în luxosul lui palat de pe malul Bosforului, mistuit
de incendiu, la ordinul sultanului Mahmud, a dat
indicație lui Manuc şi Ali să adăpostească pe o cora-
Dumitru Moruzi, op. cit., p. 155.
12
– 83 –
bie întreaga lui hazna cu galbeni. Vizirul nu a reuşit
să scape cu viață din palat, ca să evadeze pe corabia
pregătită în acest scop, slugile lui pomenindu-se ast-
fel foarte bogate. Norocoșilor nu le rămânea decât să
plece la Odesa şi de acolo, ca să-şi ascundă urmele, la
Chişinău. În capitala guberniei au împărţit între ei
galbenii. Turcul Ali şi-a cumpărat o casă, în curtea ei
și-a îngropat partea sa de ulcele cu galbeni, scoţând
de acolo câte unul pentru a-şi plăti viaţa frumoasă și
îndestulată. Povestea turcului a incitat spiritele încă
mult timp după moartea sa, căci se presupunea că au
mai rămas ulcele nedezgropate în pământul din faţa
casei. Manuc-Bei a cumpărat mult pământ, devenind
cel mai mare proprietar funciar din Basarabia. Fiului
său Jean i-a dat educaţie aleasă la Moscova şi l-a căsă-
torit cu o armeancă înscrisă de mult timp în noble-
ţea rusească. Cu această ocazie, Jean şi-a tradus titlul
de „Bey” în „Cneaz”, şi-a pus o coroană regală şi un
cap de zimbru pe mantie, astfel că „biata Moldovă
s-a trezit cu o beizadea mai mult”. Cu toate semnele
heraldice în regulă, „Prinţul Jean” şi-a ridicat și un
palat la Odessa, „purtând trufaş zimbrul Moldovei
pe frontal”, apoi o casă frumoasă la Hânceşti. Pe mo-
şiile lui au îmbogăţit, obţinând apoi titlul de „dvo-
rean” mai mulţi armeni basarabeni.
Pe la 1869, morfologia Chişinăului se schimba
iar. Primind în sânul societăţii sale pe tinerii fii ai
boierilor moldoveni, care se întorceau acasă de prin
universităţile ruseşti „îmbrăcaţi la modă, dar as-
cunzând carâmbul şi tureatca cizmei sub elegantul
pantalon franţuzesc, cămaşa de mătase colorată sub
gulerul scrobit şi manşete, purtând complecte de
stofă englezească sau redingote negre şi fracuri neîn-
chipuite sub nişte plete de mujic rusesc şi nişte bărbi
de vlădică până la brâu”, urbea devenea tot mai mult
un satelit al civilizației ruse. Aceştia îşi ziceau „ruşi
de obârşie moldovenească”, vorbeau mai mult rusește
decât româneşte, având cunoștințe de istorie numai
cât să întrețină o discuție sumară despre „neînvinsa
armie rusească care biruia lumea întreagă”, chiar şi
atunci când aceasta „mânca câte o trânteală”.
Orașul a intrat deci în secolul al XX-lea cu câ-
teva generații de intelectuali moldoveni instruiți în
liceele, academiile militare și universităţile de la Pe-
tersburg, Moscova și Kiev, a căror activitate a dat o
culoare aparte imaginii sale din această perioadă.
Adaptaţi la noua conjunctură, cu nume rusifica-
te pentru a se deosebi de ţăranul „cap de bou”, noii
nobili se integrau perfect în arhitectonica modernă
a cartierelor din centru, croite după tipicul noilor
oraşe rusești, pe străzile şi în casele cărora se comu- trei vizite ale purtătorilor de coroană, iar felul în
nica doar în limba rusă. Tabloul acesta senin, decu- care intelectualul rus a făcut-o îi trădează intenția
pat parcă dintr-o localitate din sudul Rusiei (Odessa, de a evidenția impactul benefic pe care l-a produs
de exemplu), părea inamovibil, nimic nu prevestea Rusia țaristă asupra regiunii. După mai mulți ani de
o schimbare de paletă. Însă potențialul de neliniște la celebra vizită a țarului Alexandru I din 28 aprilie
și de idei revoluționare, pe care actorii acestui tea- 1818, când a avut loc renumitul bal în casa lui Teo-
tru de provincie cuminte l-au acumulat în studenția dor Krupenski, la 13 iunie 1867, la Chișinău ajunge
lor rusească, și-a avut efectul, a excedat în simpatiile împărăteasa Rusiei, Maria Alexandrovna, în vârstă
lor pentru una din cele câteva tendințe politice care
își disputau întâietatea la acel moment. Mai întâi,
cu toată educația lor panslavistă, după cum arată
Dumitru Moruzi, niciunul dintre cei care formau
intelighenția basarabeană nu rămânea indiferent la
auzul vreunei doine îndrăgite în copilărie. În aceste
clipe, ființa lor națională își revendica supremația,
instinctul apartenenței la cutumele și credințele,
obiceiurile și ritmurile vieții țărănești, pe care le-au
cunoscut la conacurile de la țară ale părinţilor, îi pre-
dispunea la reformulări identitare.
Arca Adunării Nobiliare, 1867
„Slavă înnoitorului Rusiei! Transformatoru-
lui orașelor slavă!”
Se pare că spre sfârșitul secolului al XIX-lea și
începutul celuilalt, interesul călătorilor ruși pentru
Chișinău a mai scăzut. Se consolidase deja ideea că
era un teritoriul din partea de sud a Rusiei pe deplin
integrat în geografia imperiului, numeroasele studii
și rapoarte de referință despre el zăceau prăfuite în
arhivele de stat, iar locurile nu mai atrăgeau în aven-
tura cunoașterii prin farmec și pitoresc necunos-
cut. Chestiunea Basarabiei a revenit în actualitatea
rușilor cu ocazia marcării celor o sută de ani de la
încorporarea acesteia în vastul ansamblu țarist. Fiind
rezultatul unei misiuni, lucrarea lui Nicolae Lașkov,
Бессарабия к столетию присоединения к России.
1812-1912 (Basarabia la 100 de ani de la alipirea Arca aristocraților, 1867

de Rusia. 1812-1912), cu toate strategiile retorice de

care dispunea, nu putea fi decât un raport rece din
punct de vedere literar. O imagine retrospectivă a
Chișinăului se desprinde totuși din acest demers
propagandistic, menit a simboliza măreția imperia-
lă și misiunea creștină a Rusiei. Lașkov a înfățișat o
urbe rusească, în care se desfășurau în bună regulă
toate ritualurile statului monarhic țarist, cu vizite-
le de rigoare ale membrilor familiei imperiale. Cu
aceste ocazii excepționale și în semn de loialitate,
Chișinăul îmbrăca straie de sărbătoare, străzile îi
erau iluminate din belșug.
Monarhii Rusiei au vizitat orașul de câteva ori
de-a lungul secolului. N. Lașkov a descris cel puțin Arca evreiască, 1867

– 84 –
de 43 de ani, soția împăratului Alexandru al II-lea și
mama împăratului Alexandru al III-lea, însoțită de
fiii săi, marii prinți Serghei și Pavel. Sosirea ei avea
o mare încărcătură religioasă, căci trebuia să sensibi-
lizeze poporul cuvios care împărtășea creștinismul
ortodox și ideea de țar ca element indispensabil al
acestuia. Orășenii s-au pregătit minuțios pentru a
marca acest eveniment extraordinar. Cortegiul îm-
părătesc a intrat în oraș dinspre Ungheni prin trei
porți triumfale, ridicate în mare grabă cu ocazia
acestei vizite. Prima poartă triumfală a fost finanțată
de aristocrația locală și se afla la intrarea prin avan-
postul Orheiului pe podul de piatră de peste râul
Bâc. Construcția era decorată cu basoreliefuri cu
inscripția „Binecuvântată fie intrarea Ta!” și stea-
guri ale Rusiei imperiale. A doua avea patru coloa-
ne cu cupole aurii decorate în stil mauritan, fiind
instalată pe strada Pavlov de către comunitatea
evreiască. A treilea portic, zugrăvit în stilul bizan-
tin și rus, cel mai somptuos, avea partea de sus în
formă de cupolă, pe turle erau fixați vulturi auriți,
iar de arce atârnau șapte steme ale regiunii, legate
între ele cu funde naționale rusești, și câteva me-
dalioane reprezentând variate meserii. În centrul
acestei edificiu simbolic era plasat portretul împă-
rătesei, împodobit cu trandafiri și fiind însoțit de
inscripțiile în limba rusă „Te vedem cu admirație
întâia dată” și „Rugăciunile noastre, Împărăteasă,
să te însoțească”13. De la o poartă la alta, familia
țaristă era salutată de grupuri de fete de la pension,
îmbrăcate în rochii albe, având coronițe din flori
pe cap și buchete în mâini.
Catedrala din inima Chișinăului a devenit, de-a
lungul secolului, centrul simbolic și topografic al ca-
pitalei, loc obligatoriu de vizită al înalților oaspeți.
În ordinea pe care civilizația religioasă a Rusiei o
încetățenise, itinerarul împărătesei includea ono-
rarea acestui lăcaș. Protocolul presupunea întâmpi-
narea ei de către arhiepiscopul Antonie, ceea ce a și
avut loc cu mult patos pe scările Catedralei, în fața
mulțimii adunate în număr mare la biserică. După
ceremonia religioasă, Maria Alexandrovna s-a în-
N. Lașkov, Basarabia la o sută de ani de la alipirea de
13
Rusia. 1812-1912. O perspectivă geografică și istorică asupra
situației regiunii. Chișinău: Tipografia Administrației
Guberniei Basarabia, 1912 (Н. Лашков. Вассарабия к
сто­летию присоединения к Роcсии 1812-1912. Географи-
ческий и историко-статистический обзор состояния
края. Кишинёв: Типография Бессарабского Губерн-
ского правления, 1912), p. 56-57.
– 85 –
dreptat spre casa șefului de regiune, în drumul ei
peste tot a fost salutată de orășeni. În aceeași zi ea a
părăsit orașul în direcția Bender, ca mai apoi să ple-
ce spre Crimeea pentru tratament. La întoarcere, pe
2 octombrie, împărăteasa a mai trecut o dată prin
Chișinău, înviorându-l din nou. Cu această ocazie,
au mai fost construite încă două arcuri de triumf
după proiectele lui Alexandru Bernardazzi, iar stră-
zile au fost iarăși luminate toată noaptea. În drum
spre casa guvernatorului, trăsura elegantă a familiei
a fost însoțită de câțiva călăreți cu făclii. Noaptea
târziu, împărăteasa a ieșit la balcon pentru a saluta
mulțimea de oameni însuflețiți de entuziasm. Și la
plecarea ei spre Petersburg, orășenii au petrecut-o cu
mare alai.
Potrivit aceluiași Lașkov, țarul Alexandru al II-
lea a ajuns la Chișinău, de câțiva ani oraș gubernial,
cu trenul (în august 1871 a fost deschisă linia de cale
ferată Chișinău-Tiraspol, în 1973 linia a fost așezată
până la Cornești, iar peste doi ani până la Ungheni),
pe data de 11 aprilie 1877, ca să dea start războiului
Rusiei cu Turcia (1877-1878). A stat aici opt zile, fi-
ind găzduit în Casa Varfolomeu. În toiul nopții, la
gară a fost întâmpinat de o mulțime de oameni, adu-
nată pentru a-i prezenta omagiile, în timp ce la toate
bisericile s-au tras clopotele:
Țarul a ieșit din vagon pe platformă pentru
a rosti cu milostivenie câteva vorbe celor care
au venit să-l întâmpine, apoi a revenit în vagon.
În seara aceleiași zile, în așteptarea Țarului care
avea să vină dinspre Ungheni, Chișinăul era bine
iluminat, mai ales gara, clubul militar, casa gu-
bernială, casa comandantului suprem, unde era
pregătit apartamentul Țarului, străzile erau deco-
rate cu stegulețe, iar pe clădirea dumei orășenești
era afișat bustul Țarului, sub care era scris cu litere
de aur pe o stofă roșie: „Slavă înnoitorului Rusiei!
Transformatorului orașelor slavă!” Au sunat clo-
potele, dinspre gară convoiul a pornit călare, iar
după el a apărut, într-o calească deschisă, Țarul
Imperator cu marele conte Nicolai Nicolaevici Se-
nior. După ei au urmat moștenitorul Alexandru
Alexandrovici cu marele cneaz Nicolai Nicolaevici
Junior, apoi suita și convoiul. Poporul l-a întâlnit
pe Țar cu entuziasm (trad. n.)14.
În drum spre reşedinţa guvernatorului Basara-
biei, alaiul imperial a mers pe artera principală a
N. Lașkov, op. cit., p. 53.
14
oraşului, intens luminată. Cu ocazia acestei vizite,
bulevardul Moscovei a fost ulterior rebotezat în Ale-
xandrovskaia. A doua zi dimineață, pe 12 aprilie,
țarul a pornit spre Catedrala din centru pentru a
participa la procesiunea religioasă, fiind aclamat de
un grup de elevi de la școlile orășenești. În fața Ca-
tedralei a fost întâmpinat de episcopul Chișinăului și
al Hotinului, Pavel, care i s-a adresat cu următoarele
cuvinte: „Evlavioase Doamne! Doar Tu, cu poporul
Tău credincios, iubeşti popoarele creştine călcate de
talpa islamului, nu doar cu cuvântul, dar şi cu fapta!”
A avut loc slujba bisericească, apoi suita a plecat la
hipodromul din afara orașului, unde era așteptată de
trupele militare. După rugăciunea solemnă, ținută
în fața coloanelor de soldați, episcopul Pavel a dat
citirii „Înaltul manifest de declarare a războiului
împotriva Turciei” al lui Alexandru al II-lea. La ci-
tirea documentului s-a lăsat o liniște copleșitoare și
emoționantă, apoi a răsunat imnul țarului. Potri-
vit lui Lașkov, emoția colectivă a atins cote maxime
când Alexandru al II-lea a ordonat trupelor să se lase
în genunchi, rugându-se cu lacrimi în ochi pentru
victorie. Nimeni nu se aștepta că pentru declararea
războiului împăratul va alege un oraș neînsemnat
cum e Chișinăul, nu unul din centrul Rusiei.
În ziua sa de naștere, 17 aprilie, țarul se afla tot
la Chișinău. În cinstea Eliberatorului, în Catedrală
a fost citită o liturghie, la care țarul a asistat, apoi a
avut loc o recepție plină de grandoare în Sala Adu-
nării Nobiliare, organizată de aristocrația orașului.
Pentru a înveșnici momentul, pe instituțiile pe care
le-a vizitat monarhul (Gimnaziul Eparhial de Fete,
Gimnaziul Regional de Băieţi, Seminarul Teolo-
gic) s-au instalat plăci comemorative și, peste 9 ani,
la intrarea în Grădina Publică, i-a fost înălțată (la
17 aprilie 1886, la 5 ani după asasinarea lui) o gran-
dioasă statuie din bronz asistată de patru vulturi
bicefali cu aripile desfăcute, care nu a supraviețuit
evenimentelor din 1918. Foarte curând, orașul a fost
supus unor noi planuri de reconstrucție, au fost ridi-
cate mai multe biserici în stil rusesc, partea de sus a
orașului s-a dezvoltat progresiv, cea de jos fiind lăsată
uitării.
Imaginea pe care o lasă aceste prezentări mirifice
ale lui Lașkov creează impresia că îndepărtata peri-
ferie sud-estică era bine conectată la tronul de la Pe-
tersburg și că se bucura, împreună cu întreg imperiul,
de o viață patriarhală de sorginte rusească, ghidată
de idealul statului unitar imperial, de încrederea în
dinastia luminată și valorile spirituale creștine. Nu a
– 86 –
fost câtuși de puțin întâmplător faptul că țarul, po-
trivit martorilor, le-a spus elevilor din școlile vizitate
că aceștia sunt viitorul Rusiei. Nu a fost să fie.
Alegerea Chișinăului ca rampă de relansare în
lume a politicii de afirmare a influenței Rusiei în
regiune a conferit orașului un plus de imagine în
contextul epocii. Ceremoniile de la Chișinău, lega-
te de începutul războiului cu Imperiul Otoman din
aprilie 1877, au fost interpretate inclusiv ca semnal al
deschiderii către Europa a noii Rusii. Prezența unui
număr mare de trupe și vizita împăratului au atras
atenția asupra localității, aici venind agenți ai servi-
ciilor secrete din alte țări, zeci de corespondenți de
război de la ziare importante din Anglia, Franța,
Italia, Germania și România, astfel încât Chișinăul
deveni una din „capitalele mediatice ale Europei”15.
În așteptarea marelui eveniment – declararea răz-
boiului, presa transmitea reportaje ample cu descri-
erea negocierilor diplomatice, a stării și a moralului
trupelor militare, cu avertizări privind pericolul
ciumei, cu povești despre spioni și dezertori etc.
Cea mai de rezonanță poveste a fost a lui Osman-
Paşa, comandant al armatei otomane, care, după
căderea Plevnei, a fost ţinut sub arest câteva zile,
înainte să fie trimis la Petersburg, în subsolul Casei
Casso (Donici). Fiind rănit la picior, generalul s-a
predat rușilor, anticipând cu rău augur înfrângerea
armatei otomane în acest război. Potrivit ziarului
„Бессарабское слово” („Cuvânt basarabean”) din
mai 1927, generalul turc, adus pe targă, a fost în-
tâmpinat în oraș de un grup de doamne ale locului
cu flori și aplauze16.
După plecarea trupelor și a corespondenţilor,
Chişinăul a redevenit un oraş tihnit de provincie ru-
sească, unde mulți ani la rând nu s-au mai întâmplat
evenimente de rezonanță. Ar mai fi de menționat
că secvența temporală adaugă la dosarul imago-
logic al orașului o pagină contradictorie în plan
național. În urma acestui război, România și-a cuce-
rit independența. În pofida angajamentelor de a nu
atinge integritatea teritorială a României, înscrise în
15
Virgil Pâslariuc, Țarul Alexandru al II-lea declară război
Imperiului Otoman la Chișinău, https://www.historia.ro/
sectiune/general/articol/tarul-alexandru-al-ii-lea-decla-
ra-razboi-imperiului-otoman-la-chisinau (accesat 8 august
2019).
16
Vladimir Tarnakin, Tatiana Soloviova, Povești basarabene.
Investigații jurnalistice de istorie locală (Владимир Тарна-
кин, Татьяна Соловьёва. Бессарабские истории. Исто-
рико-краеведческие журналистские расследования).
Chi­și­nău: Pontos, 2011, p. 106-107.
convenția ruso-română de la 17 aprilie 1977, Rusia a
rupt de la ea trei județe din sudul Basarabiei: Cahul,
Bolgrad și Ismail. Chișinăul a găzduit toporul care
i-a tăiat apoi o rădăcină.
„Un amestec sur, cu turnuri albe”
Când în primăvara anului 1905, după câteva zile
de peregrinări în partea de nord a Basarabiei şi o
călătorie cu vaporul pe Nistru, Nicolae Iorga intra
în Chişinău, îl găsea cu miezul străin şi periferiile
având moldoveni „frumoşi, oacheşi, cu privirile lim-
pezi şi bune”. Ilustrul istoric își făcea intrarea din-
spre Budeşti, mergând apoi prin aproape tot orașul
în trăsura unui „isvoșcic”. Acela, ţinându-și în frâu
calul gras, bine îngrijit, avea pălărie înaltă şi manta
cenuşie cu două rânduri de nasturi argintii la spate
şi cingătoare de piele cu alămuri. A dat peste un oraş
mare dar inegal, mai exact de patru oraşe cu feţe di-
ferite. Primul își ascundea străzile neiluminate, căsu-
ţele urâte, caldarâmurile prost pavate. Zona din jurul
bulevardului Alexandrovskaia, de o lățime neobişnu-
ită, despărțită în două de o alee, avea iluminație cu
curent electric, palate albe mari, magazine cu vitrine
scânteietoare, o grădină imensă, biserici spațioase,
hoteluri elegante şi accesibile financiar. Dintr-un ca-
păt al bulevardului se vedeau bine copacii aliniați,
iar parcurile erau bine îngrijite. „Aici e centrul, un
centru frumos!” O a treia faţă o dădea târgul cu pră-
văliile evreilor, de la cele pipernicite la cele de lux,
situate în partea de jos şi despărţite de partea de sus
de artera principală. Pe aceasta din urmă viața se
arăta cel mai agitată, creând impresia de oraș domi-
nat de negustori. Partea de mai sus de Alexandro-
vskaia alcătuia un al patrulea oraş, funcţionăresc
şi militar, „cel mai frumos din toate”. Stilul auster,
curățenia străzilor și interioarelor nu erau lipsite de
farmec, hotelul în care Iorga a stat un timp l-a im-
presionat în defavoarea celor de la Iași. În cele din
urmă, răsfăţatul Bucureştiului şi Iaşului s-a simțit
tentat de arhitectura Chișinăului şi de poveştile care
o însoțeau.
Unele case sunt mici, acoperite cu olane roşii,
umflate, după moda anilor 1830-40, când au fost
zidite, pe vremea când poetul Puşkin, care şi-a
aflat sfârşitul într-un duel aice (sic!), făcea farme-
cul caselor primitoare din Chişinău şi Costache
Negruzzi al nostru se întâlnea poate cu dânsul.
Felul de clădire nu seamănă cu acela obişnuit la
noi. […] Aproape nu mai întâlneşti locuinţe care
să-ţi amintească vechiul tip de casă boierească, ce a
– 87 –
trebuit să existe totuşi până pe la jumătatea veacu-
lui trecut şi aici ca în toată această ţară17.
Orășenii au o viață socială destul de intensă, ziua
și în timpul nopții se plimbă pe străzi în echipaje de
o înaltă și scumpă eleganță, etalându-și un fel apar-
te „măreț” de a fi. Femeile, toate pudrate, foșnesc în
rochii de mătase cu dantele rafinate, târâte de ele cu
dezinvoltură prin praful străzilor. Cu toții vorbesc
bine rusește, ba chiar și franțuzește. Par însă diferiți,
străini. La aproape o sută de ani de la înstrăinare,
capitala guberniei nu i se poate arăta decât străină
unui intelectual versat în tot ceea ce defineşte româ-
nismul.
Metafora oraşului „făcut, iar nu născut” este ex-
presia plastică a lui Nicolae Iorga pentru reprezen-
tarea disconfortului geometriei rigide, militarizate
a bulevardelor chișinăuiene. Localitatea i se pare o
copie artificială a unui oraș rusesc, construită prin-
tr-o prismă deformată a percepției spațiului ca fiind
suficient pentru pătratele mari ale cartierelor și linii-
le drepte ale străzilor. Îndrăzneala cu care se extinde
ansamblul arhitectonic sfidează specificul reliefului
cu coline de aici. „Stilul muscălesc” caracterizează
clădirile publice şi mai ales bisericile, concepute fără
nicio „potrivire cu obiceiurile sau gusturile noastre.
Totul e ca la Petersburg sau Moscova”, afișând „o
strălucire, o bogăţie sălbatecă”. Imaginea românului
şi a României, dar şi a originilor proprii pe care o au
boierii basarabeni şcoliţi în gimnazii şi universităţi
ruseşti, unde au fost atrași de importante perspective
de a avansa pe scară socială și în carieră, este ineluc-
tabil denaturată, căci ei „în şcoală au învăţat că sunt
slavi, că limba «moldovenească» e o limbă slavă, că
Moldova a fost o umilă provincie turcească, foarte
barbară, că România de astăzi e o nimica toată şi că
în ea nici nu se vorbeşte «moldoveneşte», ci o limbă
amestecată cu franțuzisme, pe care basarabeanul n-o
poate înţelege”18. Se pare că basarabenii se simțeau
atraşi de „măreţia Rusiei” şi de posibilităţile pe care
le puteau avea în această ţară extinsă.
„Chişinăul, un mare centru militar”
Dominanta imagologică a lui Nicolae Iorga
alcătuiește un Chişinău militarizat peste măsură,
cu cazărmi multe şi soldaţi pe toate străzile. Faptul
îl făcea să pară un loc ostil și opresiv, orașul arătând
17
Nicolae Iorga, „Chişinăul”, în Neamul românesc în Basara-
bia, Chișinău: Știința, 2015, p. 68.
18
Nicolae Iorga, op. cit., p. 71.
ca o cazarmă. A câta oară, localitatea este implicată
în cele mai sumbre acțiuni din istoria ultimului secol
al imperiului ţarist, intrat în acel moment în război
cu japonezii. Basarabenilor li se cere iar să furnizeze
carne de tun. Un balaur străin din alt capăt de lume
le va secera feciorii, ajungând din capriciul istoriei
„muscali”. Sunetul lugubru în noapte al „cântecelor
sălbatice” de război îl trezește pe vizitator din somn,
îl neliniștește, prevestindu-i suferință multă şi vărsări
de sânge. Reprezentarea șirurilor de soldaţi intrând
în trenuri sub muzică triumfalistă de marş și ale fe-
meilor disperate, pe ai căror umeri rămân poverile
gospodăriilor, oscilează la granița între tablou realist
și viziune apocaliptică:

(Soldații) merg în front desfăşurat larg, cân-

tând; puştile mari fac cu adevărat un „gard înalt
de suliţe”. Toată zarea e prinsă de mulţimea miş-
cătoare, străbătută de fiorul baionetelor. Şi această
oaste, aceşti „muscali”, cum li se zice, şi de ruşi,
prin înaintarea lor puternică şi greoaie, apasă su-
fletul în acelaşi fel ca şi marile clădiri de piatră
pecetluite cu vulturul răşchirat şi, ca şi dânsele, se
amestecă o întipărire de sălbăticie ciudată, veni-
tă din locuri foarte depărtate. Barbari năvălitori,
mulţi, foarte mulţi, având încă mai mulţi, mii de
mii, miriade în urmă, parcă trec printre ziduri ci-
clopice şi monumente de faraoni, făcute cu munca
robilor şi legate cu sângele lor. Cazărmi în toate
părţile, muzici care încearcă imnuri războinice,
ofiţeri în grupe strălucitoare sau singuratici, pe
jos, în trăsuri, pe velocipede. Această Basarabie
rău câştigată e o ţară bine păzită19.
Bine păziţi la ei acasă în eventualitatea unor re-
descoperiri de sine, basarabenii erau antrenaţi în
războaie şi răfuieli străine, rămânând inexpresivi,
diluați în politica altora. Imperiul Romanovilor își
Monumentul lui Alexandru al II-lea, țarul Rusiei, 1886
Nicolae Iorga, op. cit., p. 73.
19
Monumentul lui Alexandru I, țarul Rusiei, 1914
avea zilele numărate, gubernia însă păstra din inerție
subordonare țarului, astfel că la 1912 (16 mai) cere-
moniile dedicate centenarului „eliberării Basarabiei”
s-au desfășurat cu mult fast, în prezența țarului Ni-
colae al II-lea, venit aici și cu ocazia punerii pietrei de
temelie a monumentului lui Alexandru I. Peste doi
ani (3 iunie 1914), împăratul va ajunge ultima dată
la Chișinău pentru a asista la inaugurarea acestui
monument cu încărcătură propagandistică legată de
anul 1812. Se zice că la descoperirea monumentului
s-a întâmplat un incident de rău augur pentru acest
simbol imperial, a cărui semnificație s-a adeverit
după câțiva ani.
„Oraşul pogromului”
Oricâtă importanţă militară și administrativă
prezenta Chișinăul în calitate de capitală a guber-
niei pentru Rusia ţaristă la începutul secolului al
XX-lea, acesta nu interesa lumea mare. Însă un eve-
niment cumplit a reuşit să facă Chişinăul cunoscut
în plan mondial. În zilele de 6-8 aprilie 1903 a avut
loc prima violență în masă din istoria orașului  –
pogromul antievreiesc. Știrea a făcut înconjurul lu-
mii. Faima de oraş odios şi reacţionar cu atitudini
antisemite, populat cu indivizi barbari, neciopliţi
şi agresivi era inevitabilă. Chişinăul a primit iute
o etichetă de circulaţie mondială defavorabilă, re-
zistentă în timp şi în spaţiu, devenind de referinţă
ori de câte ori autorul vreunui articol dintr-un ziar
occidental voia să se facă mai explicit în privința

– 88 –
plasării geografice a urbei în cauză. Presa interna-
ţională, în special americană şi engleză, a vehiculat
încă mult timp după masacrul din cartierul evreiesc
sintagma „pogromul chișinăuian”, înrădăcinând în
mentalitatea occidentalilor imaginea unei populații
aborigene cu predispoziții antisemite pronunțate.
De exemplu, prezentând cronica evenimentelor
care aveau loc în 1918 la Chişinău, o publicaţie din
Boston a găsit de cuviinţă să-și înceapă reportajul
cu mențiunea:
Capitala Basarabiei a fost scena unor masacre
evreieşti cu 15 ani în urmă […] În afară de ames-
tecul pestriţ al populaţiei sale, constituită din ro-
mâni, ruşi, evrei, bulgari, germani, tătari şi ţigani,
oraşul prezintă puţin interes20.
În 1904, din Odessa la Chișinău a ajuns poetul
evreu Haim Bialik, care și-a propus să cerceteze ca-
uzele pogromului. Impresionat profund de ceea ce
i s-a arătat privirii și i s-a povestit în cartierul evre-
iesc, a scris câteva poeme copleșitoare, care au spo-
rit empatia occidentalilor față de victimele tristului
eveniment. Poemul „Despre măcel”, apărut în 1904,
răspândit cu viteză, proiectează tablouri zguduitoare.
Poemul este structurat pe contrastul dintre imagini-
le ororii din cartierul unde a avut loc masacrul și ale
indiferenței cvasitotale din restul orașului, grăbit a
uita. Bialik nu menajează cititorul și utilizează tușe
groase atunci când descrie grozăvia. Acesta este in-
vitat să privească fără intermediere „creierii uscați și
cheagurile negre de sânge ale celor asasinați” de pe
pietre, pereți și copaci, pe „bătrânul jidan și câine-
le lui”, ambii omorâți de același topor, din ale căror
viscere mănâncă porcii, pe mama măcelărită în timp
ce își hrănea la piept nou-născutul, zdrobit apoi cu
pietre, pe femeile violate în fața bărbaților lor, tru-
purile suspendate de funii. Sentimentele de dezgust
și de groază ar trebui să-l facă pe cititor să se cutre-
mure, să-i suscite compătimirea și conștiința clară a
crimei. Tabloul înfloritor al naturii nu mai poate in-
duce în eroare pe cel care a văzut cu ochii săi sluțenia
faptelor oamenilor. Congenerilor săi poetul le cere să
aibă memoria vie și să-și păstreze demnitatea, chiar
și atunci când sunt bântuiți de sentimentul nestă-
20
„Odessa falls to Bolsheviki”, in Boston Dily Globe, 2 febr.
1918, p. 1; cf. Constantin Ardeleanu, „Situaţia din Basa-
rabia reflectată în presa din Statele Unite ale Americii (oc-
tombrie 1917 – aprilie 1918)”, în Destin românesc, An. IV,
nr. 1 (59), 91.
– 89 –
vilit al răzbunării. Poemul a fost scris la Odessa în
1904, pe când în oraș se aștepta un pogrom. Masa-
crul nu a avut loc, poate și datorită acestui „strigăt”
liric, tradus imediat în multe limbi de circulație
internațională.
Nicolae Iorga a ajuns la Chişinău la câteva luni
după cel de-al doilea pogrom, din 1905, desfăşurat în
aceleaşi împrejurări ca primul. Evocarea sa surprinde
câteva scene ce vizează chestiunea evreilor. Mai întâi,
istoricul menționează prezența însemnată a evreilor
„foarte gătiți” pe străzile Chișinăului și faptul că
aceștia dețineau aproape tot negoțul important al
orașului. Constată gloria de proastă faimă a lui Pa-
vel Cruşevan, răspândită dincolo de hotarele im-
periului („E cunoscut şi în… Anglia, cum de nu-l
ştii dumneata?”), pe care orice om din Basarabia îl
ştia responsabil de vărsările de sânge de la Chişi-
nău. Redactorul vestitei foi de limbă rusă Bessara-
beţ, Cruşevan „e moldovean, şi el a scris un articol
«Doina», în care plânge asupra poporului nostru.
Dar, altfel, e rus, gazetar rus. Menirea lui e să pre-
dice lupte împotriva evreimii, aceasta însă în aşa fel,
încât să fie împăcat cu cenzura. «Dacă-l întrebi»,
mi se spune, «el răspunde că n-are nimic cu evreii,
că el iubeşte pe evrei.» Şi acelaşi adaugă: «E cam
nebun, ştii»”21.
Ironia sorții a fost că un popor care nu mai ținea
cârma vaporului numit Istorie deja de un secol, un
popor decimat în războaie străine, fixat în roluri
secundare, neimplicat în viața urbei decât pentru
a servi și a furniza produse agricole – să genereze o
opinie publică internațională de xenofobi, de crimi-
nali omorând cu sânge rece copii și femei. În realitate
lucrurile stăteau altfel și, chiar dacă ar fi să le acor-
dăm credit de obiectivitate doar vizitatorilor străini
ai orașului, vom constata că responsabili de masacru
se făceau elementele străine implantate în societatea
locală. Răfuiala sângeroasă a fost generată cu susţi-
nerea efectivă a autorităţilor ruseşti și realizată de
nişte bande organizate, și nu de locuitori pașnici. Se
va vedea, de exemplu, că Serghei Urusov, numit gu-
vernator al Basarabiei22 după pogromul din aprilie
1903, care avea drept sarcină restabilirea ordinii în
oraş prin metode paşnice, fără represalii şi fără insta-
larea unui regim militar, învinuia explicit autoritățile
țariste de masacru și de crearea atmosferei tensiona-
Nicolae Iorga, op. cit., p. 72.
21
Prințul Serghei Urusov (1862-1937) a fost guvernator al
22
Basarabiei în perioada 30.05.1903–31.10.1904.

Casa lui Teodor Crupenschi. 1906
te, pline de ură a unei părți a orășenilor față de alta.
Cercetând cazul, guvernatorul inspectează cartierele
evreiești, lăsând o descriere copleșitoare a mizeriei
cumplite de acolo:
Mai întâi de toate, am pornit spre partea
Chișinăului care a suferit cel mai tare în urma po-
gromului. Urmele lui erau foarte evidente. Multe
case au distruse ferestrele și ușile, ici-colo se văd
acoperișuri stricate și coșuri de fum distruse. Dar
principalele consecințe ale pogromului, cum am
avut de constatat foarte repede, trebuiau căuta-
te nu în stricăciuni, ci în bulversarea ordinii de
muncă, în stagnarea industriei și negoțului și mai
ales în predispoziţiile care au cultivat populației
discordie și ură. Stării de pace se împotriveau atât
sentimentul de durere, ofensă și, posibil, dorința
de răzbunare a evreilor, cât și sentimentul de su-
părare al multor creștini, care poate fi exprimat
cam așa: «Acum din cauza acestor evrei, suntem
nevoiți să purtăm și responsabilitate morală pen-
tru crimă». Majoritatea creștinilor locali nu au
participat la pogrom, mulți se revoltau împotriva
răufăcătorilor, dar de departe nimeni din ei nu
putea afirma cu mâna pe inimă că niciodată nu a
întreținut ura dintre cele două părți ale populației
orașului (trad. n.)23.
23
S. D. Urusov, Însemnările unui guvernator. Chişinău. 1903-
1904 (С. Д. Урусов, Записки губернатора. Кишинёв.
– 90 –
Dincolo de constatările faptelor care au dus la
baia de sânge, notele lui Urusov merită a fi citite pen-
tru portretele etnice, care dezvăluiau relațiile între
diferitele componente etnice, lingvistice și religioase
ale orașului. Iată, de exemplu, cum descrie guverna-
torul scena sosirii sale în gara Chișinău:
Cei prezenți, scoțându-și șăpcile, au început să
strige tare „ura”, cu deosebirea că cel mai tare se
străduiau să strige evreii, care se făceau remarcați
după temperamentul expansiv și curiozitatea laco-
mă cu care mă priveau, arătând la mine cu degetele
și împărtășindu-și impresiile produse de prezența
mea. [...] Într-o calească descoperită, trasă de o
pereche de cai albi, noi am mers cu Ustrugov mai
întâi pe la periferiile orașului, apoi pe lunga stradă
Alexandrovskaia, artera principală a Chișinăului,
care despărțea carterele vechi negustorești din
partea de jos de cele din partea nouă de sus. Pe tro-
tuare stăteau în rânduri compacte bărbați, femei și
copii. Ei se închinau, fluturau din batiste, unii din
ei chiar se puneau în genunchi, fapt care pe mine,
neobișnuit cu așa ceva, m-a impresionat în mod
neplăcut. Evreii, pe semne, constituiau majoritatea
(trad. n.)24.
Un alt paragraf relevant în privința specificu-
lui de caracter al diferitor etnii, al responsabilității
față de situația creată este cel în care Urusov evocă
orele sale de primire a cererilor și jalobelor din par-
tea populației. Printre petiționarii maloruși, turci,
greci, armeni, bulgari, nemți, suedezi, găgăuzi, cei
mai defavorizați și mai umiliți păreau a fi moldove-
nii, care „mă șocau la început... stăteau în genunchi,
ținându-și sus cererile, și își murmurau dorințele, cu
privirea în pământ”; în schimb, evreii și, mai ales,
evreicele „gesticulau și mă presau într-atâta că mă
determinau să mă feresc de ele”. Cu altă ocazie, ru-
sul constată faptul că e „incredibil de ușor să-l furi
pe moldovean: el însuși îți vine în întâmpinare de
parcă ar avea plăcere atunci când reușește să ofere
o sumă frumoasă de bani vreunui afacerist din acea
care îl urmăresc la fiecare colț pentru asta”. Peste tot
în Rusia, negustorimea era privită cu dispreț, ase-
menea atitudine era pronunțată mai ales în rândul
1903-1904. Изд. В. М. Саблина, 1907); http://oldchisi-
nau.com/lib/urusov/urusov-zapiski_gubernatora-2.html
A se vedea și Prințul S. D. Urusov, Însemnările unui guver-
nator. Chișinău. 1903-1904, Chișinău: Cartier, 2019 (nota
red.).
24
Ibidem.
intelectualității, fapt ce otrăvea mai ales relațiile în-
tre locuitorii orașelor centre comerciale. Pe de altă
parte, ostilitatea față de evrei nu era condamnată în
niciun fel de autorități, astfel încât vorbele răutăcioa-
se puteau circula fără obstacole, contribuind la tensi-
onarea situației.
Însemnările funcționarului rus privind obiceiu-
rile și trăsăturile membrilor din societatea înaltă a
orașului, cu pornirile nesăbuite și extravagante ale
inșilor din cercurile boeme, cu risipa lor, nepotrivită
cel mai adesea cu starea financiară pe care o dețineau,
alcătuiesc un alt capitol imagologic al orașului – cel
al decadenței stratului social de sus:
Cel mai bine caracterul societății chișinăuiene
este reflectat în viața primului club local – Adu-
narea Nobiliară –, care nu semăna deloc cu clu-
burile provinciale obișnuite din orașele unde am
fost. Localul era mereu plin, clienții permanenți
își ocupau locurile la mesele de jucat deja pe la ore-
le două, plecând acasă pe timp de iarnă nu mai de-
vreme de ora 3-4 noaptea, iar vara stăteau și până
la orele 6-7 dimineață [...] La Chișinău se juca cu
mare pasiune și existau asemenea jocuri care mă
determinau să mă folosesc cu precauție de statutul
meu de membru de onoare. [...]
Basarabenii sunt remarcabili, printre altele,
prin faptul că lor le place să trăiască nu în funcție
de venituri, ci punând la bătaie întregul lor capi-
tal. Așa sunt ei și în jocurile de cărți. A câștiga sau
a pierde o avere într-un sezon pentru ei nu înseam-
nă nimic (trad. n.)25.
Fragmentul în care Urusov își expune observațiile
pe marginea năravurilor societății moldovenești cu
petrecăreți, donjuani și intrigi de tot felul nu trebuie
neglijat de asemenea:
Natura expansivă a sudicilor-basarabeni se ex­­
pri­ma, printre altele, în schimbarea deasă a re­la­
țiilor dintre cunoscuți și prieteni. De multe ori îi
puneam în situație jenantă pe unii oameni de care
știam că sunt prieteni. Îi așez alăturea la masă,
dar ei, se constată, deja de o săptămână nu-și mai
vorbesc. Numai ajungi să reții asta, că unele sau
alte fețe s-au și împăcat. Războaiele declarate și
împăcările se succedau atât de rapid, încât eu nu
reușeam să le urmăresc și eram nevoit înainte
de a trimite invitație oaspeților, atât bărbați, cât
și doamne, să iau informații referitoare la așa-
Ibidem.
25
– 91 –
numitul barometru social. Supărările și certurile,
din fericire, erau de cele mai multe ori nesemnifi-
cative și nu aveau consecințe serioase de-a lungul
anului. Dar a fost așa o perioadă în timpul ca-
niculei de vară ajungând uneori și la +46 la soa-
re, când pretexte mici de tot luau forme diferite
(trad. n.)26.
Notele lui Urusov conțin câteva descrieri ale ora­
șului, în mod special ale zonei din partea de jos din
jurul râului Bâc, pe care îl surprinde într-un mo­ment
de secetă, cu apă puțină și împuțită. Des­pre partea
de sus vorbește de bine, neuitând să men­­ționeze fap­
tul că aspectul modern și îngrijit se da­to­rează con­
tribuției administrației țariste.
„Chișinău, simbolul rusismului
în Basarabia”
Revoluţia rusă din 1905 a impulsionat la Chişi-
nău un ușor proces de democratizare, care a făcut
loc răsăritului conștiinței naționale pe cerul ideolo-
gic al locului. Discuțiile din ce în ce mai îndrăznețe
referitoare la caracterul etnic și la limba română au
marcat viața culturală a orașului. În scena politică a
Chișinăului au intrat tinerii intelectuali Ion Pelivan,
Pan Halippa, Ion Inculeț, Nicolae Popovschi, dar și
universitarul Constantin Stere. Pentru a susține o
mișcare națională a moldovenilor, a apărut primul
ziar de limbă română (cu caractere chirilice) Basa-
rabia. Ideile iredentiste, naționaliste românești au
fost prezente aici mai mult sau mai puțin manifest
de-a lungul celei de a doua jumătăți a secolului al
XIX-lea și, mai cu seamă, după Unirea Principatelor
Române. Totodată, unora nu le erau străine lozinci-
le marxiste care bântuiau orașele Rusiei, pregătind
venirea bolșevicilor. Restabilirea sângeroasă a ordi-
nii imperiale în orașele și satele Rusiei, distrugerea
redacției ziarului Basarabia sub privirea îngădu-
itoare a autorităților țariste și plecarea lui Pan Ha-
lippa și Ion Pelivan la Iași au potolit pentru un timp
discursul național. Astfel încât românul Gheorghe
Ghibănescu a avut ocazia să înregistreze, la 1912, în
însemnările sale aceeași imagine a orașului străin.
„Totul ce se arată în Chișinău e străin și înstrăinat”,
elementul românesc „e în minoritate, umbrit sfios și
ascuns”27.
26
Ibidem.
27
Gheorghe Ghibănescu, „Chișinăul”, în Impresii și note din Ba-
sarabia. Chișinău: Civitas, 2001, p. 82.
 După părerea profesorului Ghibănescu, care vi-
zitase timp de zece zile mai multe localități ale regi-
unii, Chișinăul era singura localitate din Basarabia
care a cunoscut schimbarea după alipire, fiind indica-
torul gradului mare de pătrundere aici a elementului
rusesc. Urbea constituia centrul cu școlile, bisericile
și presa lui, din care rusificarea radia puternic până
în cele mai îndepărtate sate. Orașul avea însă destu-
le calități ca să-l impresioneze pe călător. În primul
rând, pentru că era un oraș foarte mare „cu 150000
de locuitori”, cu străzi, magazine și târgul curate.
Cartierele noi cu bulevardele și străzile drepte, croite
după tiparul de la Odessa, îi dădeau un aspect mo-
dern, prin care urbea basarabeană „bate Iașii, bate
orice oraș din țară, se apropie de București, aduce cu
Cernăuții în centru”. Mai ales noaptea, cu zgomotele
străzii și ale cafenelelor, urbanizarea și occidentali-
zarea erau mai mult decât evidente. În „cladbiștea”
(cimitirul) Malina se putea discerne cel mai bine
raportul etnic, crucile mai noi purtând multe nume
rusești. Implantul străin se reflecta și în stilul biseri-
cilor, panorama văzută de pe colina de la Râșcani se
arăta revelatoare în acest sens.
Biserica Râșcanovca e așezată pe o colină de
unde ai o frumoasă vedere asupra orașului Chiși­
nău, mai ales de partea veche a târgului. Bisericile
noi rusești își înalță cu mândrie turlele lor sferice
și boite verde, culoarea obișnuită a rușilor. Biseri-
cile vechi moldovenești stau toate zidite în târgul
vechi: Mazarachi pe piscul din față înnegrită de
vreme, Soborul și Sf. Ilie ceva mai în fund, zarea o
închide Soborul nou și masivul clădirilor din acest
loc înalt, căci zi cu zi, an cu an, târgul din pieți
s-a mărit, s-a schimbat în bine și azi, dacă s-ar scu-
la un răposat în domnul din 1810 și s-ar uita spre
târg, n-ar mai cunoaște cum a răsărit din pădurile
Mălinei orașul mândru al Chișinăului, simbolul
rusismului în Basarabia28.
În biblioteca Catedralei, călătorul a găsit doar
cărți noi, cele câteva titluri românești, în special de
carte didactică, se datorau unui moment de îngă­
du­ință a lui Serafim Ciceagov, „mare dușman al
mol­do­venilor” la început, care a permis, după mai
mul­te ezitări, apariția acesteia. Însemnările evocă
figu­ra lui Paul Gore, un fruntaș al intelectualității
mol­ dovenești, „vicemareșalul nobilimii și sufletul
partidei naționaliste”, cu care profesorul a avut câ-
Ibidem, p. 88.
28
– 92 –
teva întâlniri. În cele din urmă, Ghibănescu ajun-
ge la concluzia că, la Chișinău, elementul etnic își
aștepta momentul de revanșă, căci exista „o pleiadă
întreagă de gânditori, care se ridică din sânul nea-
mului Basarabiei și care, cred, râvnesc și cer cultu-
ra moldovenească pentru a garanta țarismului mai
buni și mai devotați cetățeni”29. Cu toate acestea,
„sufletul vieții Chișinăului gravitează la Odessa, la
stoliță”, întârziind în apărarea intereselor culturale
eterogene.
„Chişinăul revoluţionar”
În toamna anului 1917, trecând prin Chişinău,
Alexandru Boldur, înstrăinat pentru un timp de ora­
șul său natal la Sankt Petersburg şi apoi Sevastopol, a
constatat o lentoare regretabilă în felul în care basara-
benii se solidarizau cu evenimentele tumultuoase din
capitala imperiului. „Oraşul tăcea în linişte”30, părea
că timpul „avea răbdare” cu ei. Totuşi, evenimente-
le au început a se precipita și spiritul revoluționar a
dat urbei un alt ritm de viață, pătrunzându-i tot mai
mult în artere. Mitingurile şi congresele învăţători-
lor, preoţilor, studenţilor, ţăranilor sau ale ostaşilor
au împânzit spațiul sonor al orașului încă gubernial,
tensionându-i atmosfera. Pe la reşedinţele adminis-
trative puteai vedea tricolorul românesc, iar pe străzi
se vorbea liber în limba română. După mai mulți ani
de somnolență patriarhală, Chișinăul a atins iar pra-
gul imprevizibilității.
Încă de prin 1916, când guvernul României deve-
nise aliat al Rusiei în război, frontiera de pe Prut nu
mai era atât de ermetică. Dinspre Iaşi traversau gra-
niţa şi se deplasau în spaţiul basarabean refugiaţi din
război, prizonieri ardeleni ajunşi la ruşi, demnitari
şi chiar parlamentari români. În 1917, trenul spre
Petrograd al lui Romulus Cioflec trecea prin Chişi-
nău. În fapt de noapte, oraşul îi apărea scriitorului
pe geamul trenului ca o vedenie sumbră: „Şi se arată
deodată Chişinăul pe o coastă, fumegând pe înserate
din omăt, sub pânza unduindă de corbi, ce, cu toată
iarna grea, hălăduie din belşug sub cerul prielnic al
războiului…”31.
La întoarcerea din epicentrul revoluţiei, Cioflec
a decis să stea un timp în Chişinău. L-a găsit rece,
29
Ibidem, p. 95.
30
Alexandru Boldur, „Arabescuri revoluționare. La Chiși­nău”,
în Viața Basarabiei, An. IV, nr. 3, martie 1935, p. 211-214.
31
Romulus Cioflec, Pe urmele Basarabiei: Note și impresii din
revoluția rusească, Chișinău: Universitas, 1992, p. 201-202.
neprimitor, plin de „muscali” și foarte străin. După
câteva experiențe, nereușite la început, de căutare
a unui adăpost și de stabilire a unei comunicări cu
orășenii întâlniți în noapte, al căror grai era pigmen-
tat cu „kanecina”, „ciort”, „hozeaika” sau „kipiatok”,
ardeleanul, a cărui „vorbă merge oleacă altfel”, după
remarca unui basarabean, s-a resemnat cufundându-
se cu multă curiozitate în această lume diferită și tot
mai interesantă:
Trec pe o parte și pe alta – după ce am urcat un
piept cotit – acoperișe albe, mai mult joase, case
fără etaj, vechi, strânse sub broboadă de zăpadă
ca să asculte viscolul în singurătatea nopții. Uliți
după uliți se desfac de o parte și de alta, cu clă-
dirile lor împachetate în cvartaluri. La răspântii,
roiurile de fluturi joacă mereu în lumina becuri-
lor electrice... Și în noaptea asta adâncă, cu ulițele
pustii și înfiorate de șoapta vântului, cu bucurii
abia pe alocuri făcând gol în întuneric – chiar și
acum când nu-i suflare omenească pe uliță, simt
cât de străin e Chișinăul32 .
Comparația Chișinăului, așa cum i s-a arătat lui
Cioflec în faptul dimineții de iarnă, fie cu un „bogat
sat săsesc. Sat străin”, fie cu o urbe, a cărei comunita-
te etnică este semiparalizată, aproape asimilată, nu e
deloc măgulitoare. Oraşul are peste tot semnele cul-
turii ruseşti: „bine rânduit, croit în felii pătrate, cu
străzi largi, drepte, zidit solid, din larg și pe pantă,
să fie curat și plin de soare”, iar în mijlocul grădinii
centrale „străjuieşte sus, cocoţat pe un soclu înalt şi
îngust ca un par, bustul în bronz, minuscul, sluţit
de omăt, al lui Puşkin, ca un semn de întrebare”.
Ici se manifestă „moscalul, candidat la sovietul de
mâine”, dincolo un boier îşi întâlneşte musafirii cu
samovarul pe masă şi vorbă rusească. Toate se simt
bine în confortul îngăduinței fabuloase a popula-
ţiei indigene. La un moment dat, Cioflec descrie
monumentul lui Alexandru I, care avea menirea să
simbolizeze „dezrobirea Basarabiei” de către Rusia,
lovind necruţător mitul toleranței basarabeanului
cu care acesta îşi peticeşte cu orice ocazie povestea
identitară. E adevărat, istoria monumentului avea să
se încheie peste un an, când avea să fie dat jos de pe
pedestal cu ajutorul funiilor, la fel cum era să se pro-
cedeze cu monumentul lui Alexandru al II-lea. De-
32
Ibidem, p. 204.
– 93 –
ocamdată însă, vestigiile imperiale domină tabloul
din centrul orașului:
Merg tot pe uliţa cea mare, spre centru: Ale-
xandrovskaia… Clădirile tot mai arătoase, – mai
întâi pe stânga, apoi şi pe dreapta… Deşi locul în-
cepe să fie tot mai umblat pe aici, nu pot să prind o
singură vorbă mai înţeleasă… Ici-acolo, la uşile, la
ferestrele prăvăliilor câte un steguleţ roşu se învă-
luie în adierea leneşă, rece, umedă de dimineaţă…
O grădină mare în dreapta, cu crengile copacilor
îmbrobodite-albe, cu o mare biserică rusească,
albă, la mijloc, iar în faţă cea mai mândră clădire..
Și iată! Iată „monumentul dezrobirii Basarabiei”.
La picioarele „dezrobitorului” impozant, două fe-
mei: una, Rusia, îmbrățișează ocrotitor, cealaltă îi
cade la sân, leșinată de fericire, recunoscătoare că a
fost, în sfârșit, luată subt scutul pravoslaviei a toate
încăpătoare... „Basarabia recunoscătoare”!... Dar
peste capul Ţarului de bronz fâlfâie steagul roşu al
răzvrătirii şi răsturnării…33
Întârziată şi modestă, „stoliţa” guberniei i se pare
vizitatorului o replică palidă a revoluției, aproape o
„caricatură a revoluţiei”. Pe fundalul capitalei Rusiei,
gemând de muncitori şi soldaţi învălmăşiţi, cu clă-
diri decorate în roşu, Chişinăul se arată neorganizat
și neîncrezător în făurirea libertăţii. Păţiţi şi prevăză-
tori, localnicii nu se grăbesc să fie revoluţionari:
Chișinăul e cuprins și el de înfrigurare, – de
înfrigurarea de a deveni grabnic revoluționar [...]
Căci, cu cenzura regimului răsturnat, cu turbu-
rarea în administrație și cu timiditatea fatală a
guberniei moldovenești, stolița Basarabiei întâr-
ziase. A fost mai greu până ce oamenii s-au putut
încredința că nu-i amăgire, a fost destul ca lumea
setoasă de libertate să se asigure că trunchiul
țarismului a fost răsturnat și trecut în istorie – și
nu de o camarilă – pentru ca și provincia să facă
revoluție, pentru ca și ea să răstoarne și să înlocu-
iască, la Chișinău ca în toate părțile. […] 1-8 martie
au fost zile chinuitoare pentru „sufletul revoluţio-
nar al Basarabiei”, care, pentru ca să nu rişte, era
şi altădată osândit să vie cu întârziere. Căci nu era
o legătură telegrafică cu Petrogradul, iar zvonuri
destule. În sfârşit, la 8 martie, capitala Basarabiei
era informată şi la 9 ale aceleiaşi luni a intrat în
rând cu lumea, adică a făcut procesiune cu steaguri
Ibidem, p. 204.
33
 roşii, cu discursuri, cu strigăte, a dat jos pajurile ţionar, exprimându-și intenția de a lupta cu duşma-
împărăteşti de pe edificiile publice, iar „mosca- nul din afară pentru „apărarea libertăţilor dobândite
lii” au mărturisit credinţă noului regim vremelnic cu sânge. Ca la Petrograd”. Femeile ies și ele la un
revoluţionar şi, fireşte, hotărârea „de a continua miting „ca la Petrograd”. Spre stupefacția preoţilor
lupta cu duşmanul din afară, pentru apărarea li- și însoțite de glumele nerespectuoase ale bărbaților,
bertăţii dobândite cu sânge”. Ca la Petrograd…34 acestea își fac cunoscute revendicările îmbrăcate într-
o vestimentație pestriță, „între primăvară și iarnă”,
Ardeleanul proiectează cu amărăciune în caietele
cu basmale de toate culorile și „căciuli rusești”, care
sale de însemnări un Chişinău flegmatic, lăsat trezit
le sluțesc „chipurile lor mici revoluționare”. Cuvinte-
cu greu de câţiva tineri carismatici care reuşesc să-i
le din discursurile revoluționarilor de toate culorile
modifice destinul. În același timp, constată că revolu-
de pe străzile Chișinăului – „svobodnaia”, „velikaia”,
ţia bolşevicilor din 1917 a adus în oraşul basarabean
„nașa revoliuționnaia Rossiia” („libera”, „măreața”,
un nou suflu de viaţă națională. Un grup organizat
„Rusia noastră revoluționară”) – dau impresia că, în
de moldoveni au înfiripat o mișcare, înaintând re-
capul lor, centrul de la Petersburg iradiază încă cu
vendicări legate de autodeterminare, independenţă,
putere.
unitate naţională şi introducerea limbii române în
Izolați fiind de românii „de dincolo” timp de o
instituţiile publice, în şcolile şi în bisericile din Ba-
sută de ani, moldovenii basarabeni nu cunoșteau de-
sarabia. Ca o „pâlpâire șovăielnică de lumină într-o
cât foarte puține despre aceștia, mai ales că interesul
noapte de neguri”, casa ziarului Cuvânt moldovenesc
lor se împiedica și de un soi de interdicție mistică,
semnifică capitalul de speranță în făurirea unui vi-
cultivată îndelung de administrația țaristă, astfel
itor național al Basarabiei, în pofida instabilității
încât erau mult mai empatici când li se vorbea des-
politice de moment. La redacţia ziarului, Cioflec își
pre faptele îndrăznețe ale polonezilor, albanezilor
întâlneşte fostul coleg de universitate la Iași, publi-
sau ucrainenilor. Legătura între prezența, în peisajul
cistul Pan Halippa, „după port, după înfățișare, o
politic de aici, a lui Cioflec, mai târziu a lui Onisi-
părticică din marea Rusie, azi răzvrătită ca și sufle-
for Ghibu sau G. Aslan și ideea de unire se făcea cu
tul lui”, cu figura „simplă, modestă, de student”, „de
dificultate și era greu de imaginat la acel moment
răzeș îndărătnic, nebărbierit”, care îl introduce în
că la o distanță de câteva luni aceasta va deveni re-
societatea basarabenilor naţionalişti. Uşor-uşor, de la
alitate. Interesant e să se urmărească cele câteva epi-
timiditate la îndrăzneală în expunere, de la o limbă
soade în care scriitorul ardelean descrie momentele
arhaică şi impregnată de o mulţime de rusisme, mol-
de recunoaștere și descoperire reciprocă între basa-
dovenii încep să prindă la curaj, dezvăluindu-și vise-
rabeni și românii refugiați. Cioflec reușește să lege
le de a-și auzi graiul moldovenesc în orașul lor drag.
prietenii frumoase cu „așa-zișii români basarabeni”,
Aceștia sunt puși acum, pe timp de război, să-și asu-
conturând câteva portrete memorabile, printre care
me sarcini anevoioase și responsabilități neașteptate.
cel al părintelui Gurie Grosu, tocmai reîntors dintr-
Neobișnuit cu asemenea „intemperii”, Cuvânt mol-
un surghiun de dincolo de Nistru, cele ale boierilor
dovenesc la început plutește în nesiguranță, apoi își
Pavel Gore, Vasile Anghel, Mihail Razu ș.a.
conturează opțiunea „destul de îndrăzneață” pentru
Lipsa unei puteri solide în Basarabia a încurajat
reașezarea Rusiei „pe așa temelii, încât să le fie asi-
bandele ruseşti bolşevizate, care urmăreau dezorga-
gurat și lor dreptul la viață națională”. Fragedă, cam
nizarea totală și devastau Basarabia, implicând unită-
„rustică și timidă”, revista luminează astfel „în întu-
ţile armatei ruse transformate în timpul retragerii de
nericul maselor și nesiguranța vremurilor”.
pe front în veritabile bande de răufăcători. Romulus
Între timp, spiritul revoluției încurajează și alte
Cioflec a fost martorul scenei teribile în care o bandă
grupuri de interese. Somnolentă de obicei, „stoliţa
de soldaţi dezertori i-au omorât pe Simion Murafa şi
Basarabiei întârziate” ţine, la rândul ei, să respecte
Andrei Hodorogea. Ei se aflau împreună la o petre-
ritualul, să fie „în rând cu lumea” şi cu prefacerea
cere de duminică în podgoria lui Andrei Hodorogea
rusească. „Moscalii” pornesc pe străzile centrale în
nu departe de Chişinău. Soldaţii au intrat în vie şi
procesiuni cu steaguri roşii, discursuri înflăcărate şi
au început a rupe strugurii cu poamă cu tot cu coar-
strigăte în susţinerea noului regim vremelnic revolu-
de. Murafa le-a făcut observaţie, arătându-le spre un
coş cu struguri aleşi pentru consum de stăpânul viei.
Ibidem, p. 209.
34

– 94 –
Văzându-l pe Murafa în uniformă, soldaţii au tras în
el cu armele, apoi și în Hodorojea. Detaşamentele şi
grupurile înarmate de bolşevici încercau prin acţiuni
violente să instaureze puterea sovietelor.
Într-un segment de timp de nici două decenii,
Chișinăul și-a schimbat înfățișările de la ordinea
im­perială la cea națională, ajungând să fie pe rând
ca­pitala Republicii Democratice Moldovenești în
com­ponența Republicii Federative Ruse (în decem-
– 95 –
brie 1917), capitala Republicii Independente Moldo­
venești (ianuarie 1918) și oraș de provincie în Regat.
În ziua de 27 martie 1918, când s-a proclamat unirea
Basarabiei cu România, orașul şi-a încheiat „capito-
lul creşterii nenaturale” şi a păşit în următorul ca pe
o nouă buclă, repetând obsesiv aceeași temă „de oraş
străin într-o provincie românească”, cum avea să spu-
nă Ştefan Ciobanu, atrăgând în continuare vizitato-
rii curioși și dornici de a-i puncta alteritatea.
 Chișinăul lui Alexandru Robot1
Nu se cunosc cauzele exacte ale venirii scriitorului
Alexandru Robot (n. 1916), la doar 19 ani, în Basara-
bia. După o activitate susținută, în calitate de publi-
cist, la Rampa bucureșteană, apreciat și încurajat ca
poet de somitățile critice ale timpului Călinescu, Lo-
vinescu ș.a., venirea poetului, într-o provincie cu un
relief cultural rudimentar și deloc promițător pentru
natura lui avangardistă, este o necunoscută care pare
a ține de regimul aventurii. Din mărturisirile soției
lui Robot, Elena Lozovaia, scriitorul ar fi fost con-
vins de ziaristul Terziman să vină la Chișinău pen-
tru a face împreună Gazeta Basarabiei. Este angajat
în calitate de secretar de redacție, redactor-stilizator,
corector la revista Gazeta Basarabiei. Continuă cola-
borarea cu revistele și ziarele din București, la care se
adaugă și colaborarea cu cele din Chișinău. Din scri-
soarea lui George Meniuc către Simion Ciubotaru,
îngrijitorul ediției Al. Robot, Scrieri alese (Editura
Cartea Moldovenească, Chișinău, 1968), aflăm că
„absolut toate materialele treceau prin mâna lui, el se
îngrijea de ținuta lor literară”.
Întrucât o mare parte din articolele publicate în
Gazeta Basarabiei sunt semnate cu pseudonime sau:
cronicarul, redacţia etc., nu se poate evalua exact con-
tribuţia lui Robot la acest ziar. Articolele semnate de el
sunt puţine (comparativ cu cele din Rampa) şi par in-
tervenţii mai degrabă sporadice şi ocazionale decât co-
laborări permanente. Mai rar, dar semnează interviuri,
reportaje, eseuri, schiţe, cronici de carte și teatru etc.
Robot scrie pagini pătrunzătoare despre Basara-
bia, numind-o „regiune a foametei”, sărăcită de sece-
tă și arșiță, cu oameni flămânzi și nefericiți. De la el
rămân pagini impresionante despre imaginea sordi-
dă a străzilor și piețelor basarabene, despre trenuri,
gări etc. Scriitorul are un ochi foarte atent la mizeria
și degradarea realității din jur. În articolele „Pajuri-
le mizeriei chișinăuiene”, „Portretul unei periferii”,
„Toamna nevoilor...”, „Aspecte din piața nouă” se
desprinde imaginea deplorabilă a Chișinăului sărac
și sumbru, acoperit de negreața ciorilor, ca o fatali-
tate a lipsei de perspectivă. Ravagiile incendiului de
la Comrat îl marchează profund, articolele „Comra-
Un fragment din acest text a constituit prefața cărții Alexandru Robot, Scrieri. Poezie. Proză. Publicistică. Eseu. Text ales și
1
îngrijit, studiu introductiv, repere biografice, note și comentarii, iconografie de Nina Corcinschi.
– 96 –
Nina CORCINSCHI
tul, o vale a plângerii”, „Cimitirul recoltelor de la
Comrat”, „Ce ne învață incendiul de la Comrat”
sunt pătrunse de tristețe și empatie pentru oamenii
care au avut de suferit.
Chișinăul din articolele sale e anost, plin de să-
răcie și mizerie. Scriitorul îl caracterizează prin ima-
gini simbolice dezastruoase, pe care i le sugerează
un element, un detaliu relevant, cum ar fi imaginea
ciorilor, niște „pajuri ale mizeriei”: „Pentru un călă-
tor care a văzut orașele din Ardeal pline de porum-
bei albi, ciorile Chișinăului arată, mai mult decât
orice, diferența dintre două lumi”. O fi alterat nos-
talgia pentru România spiritul critic al lui Robot
sau era într-adevăr atât de sumbru Chișinăul inter-
belic? Descrierea e cu totul dezolantă: „Ciorile de-
suete și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de
doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu
se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice
pentru un oraș cu două linii de tramvai, dintre care
una merge la spital și alta la cimitir” („Pajurile mize-
riei chișinăuiene”). Din aceste pagini ale lui Robot
despre Chișinău răzbește, în mod cert, exasperarea.
Imaginarul lui capătă reflexele thanaticului, e stră-
fulgerat de convulsia naufragiatului care-și presimte
visceral moartea și pentru care orice imagine e co-
dificată în semn. Ploaia îi sugerează o atmosferă a
sfârșitului de lume: „Străzile sunt inundate și ca să
traversezi trebuie să plătești un leu unui băiat, care
te trece de cealaltă parte a drumului cu o scândură.
Tot astfel e și în infern, când luntrașul Caron cere
un ban de argint ca să te treacă Stixul” („Toamna
nevoilor”). Până și zarzavaturile țăranii le pun la
murat în butoaie, „ca niște urne funerare”. Târgu-
rile basarabene vernisează imagini terne „de arhi-
tectură strâmbă, de ziduri ruinate, de uliți rătăcite
fără fantezie”. Sculeniul interbelic, decrepit și rupt
de civilizație, acutizează impresia, care este și o
stare, de periferie, pe provincie tristă: „Alte aspec-
te din bariera Sculeni? Periferia asta are un singur
și neînțeles aspect. Casele mici și cocoșate, drumul
îngropat în praf și străbătut de carele cu boi, cârciu-
mile care alcoolizează pe locuitori – iată elementele
Colaboratorii Gazetei Basarabiei (sursa: arhiva personală a dlui Nicolae Scurtu)
disparate ale unui aspect unic și general” („Portre-
tul unei periferii”). Pe de altă parte, oroarea pentru
toposul Chișinăului este contrabalansată de milă
și empatie pentru oamenii locului: „...  prin restau-
rante, felia de pepene are prețul cu care se vând în
provincia noastră cinci pepeni și în tot comerțul
fructele n-au aceeași decadență, care ți se revelează
în scurta oprire a unui tren prin gările basarabe-
ne. Nu cunosc argumentele economice care refuză
debușee în vechiul regat pentru fructele noastre,
nu văd motivul pentru care în Ardealul nostru cu
vinuri mediocre vinul pur basarabean nu-și găsește
locul indicat pe piață” („Destinul fructelor basara-
bene”). Articolele lui pledează pentru sincronizarea
acestor spații românești sub toate aspectele. Exa-
sperat de denumirile rusești ale străzilor, care mai
persistă în memoria colectivă, provocând nesfârșite
confuzii turiștilor, insistă pentru evacuarea din
toposul urban a influenței țariste: „Să se fixeze în
mod definitiv numele unic și românesc al străzilor
din Chișinău. Astfel va dispărea din vocabularul
public și nici ziarele rusești nu vor mai scrie denu-
miri ale unei epoci de care nu avem niciun motiv să
ne amintim” („Denumirile străzilor noastre”).
– 97 –
Într-o scrisoare a lui Robot către Felix Aderca,
publicată în premieră de profesorul Nicolae Scurtu
în revista Litere2 , Robot îi scrie prietenului său im-
presiile despre Basarabia interbelică:
Am promis înainte de plecarea mea că voi mai
scrie câteva rânduri, ca să vă relatez ce aspect are
viața în Basarabia. Dar am intrat într-un angre-
naj complicat, care mi-a impus să-mi sacrific mul-
te libertăți și să renunț la tot ce mi-am propus.
Chișinăul e un oraș cu o populație vastă, mistică
și decavată. Străzi, case, tramvaie, totul respiră
un aer de sărăcie. Nu există elan. Totuși, lumea e
variată, interesantă și uneori găsești peisaje rare și
prețioase. Ziare sunt multe. Cotidianele rusești
au un tiraj impresionant și în general presa rusă
are ecou în lumea basarabeană. Lumea evreiască
reprezintă majoritatea, ea formează și intelectua-
litatea, și mediul producător. Încolo, puterea cea
mare o deține clerul, care este, ca și în trecut, o
forță cu multe proprietăți. Mahalalele sunt negre.
Basarabia a avut un an fatal. Literatura scrisă de la
București despre foametea de aici e un fleac. Rea-
Nicolae Scurtu, „Firide basarabene. O epistolă necunoscută a
2
lui Al. Robot”, în Litere, nr. 5-6, mai-iunie 2019, p. 132-133.
Scrisoarea lui Al. Robot către Felix Aderca (Fascsimila scrisorii a fost pusă la dispoziție de dl Nicolae Scurtu, istoric literar.
Originalul se află la Biblioteca Academiei Romane.)
litatea e mai crudă. În genere, Basarabia suferă din
cauză că e menținută sub un caracter slav, obscur.
Ea ar trebui latinizată, adusă la o cultură mai ge-
neroasă și fără teologie (...).
Robot remarcă și aspectele luminoase ale topo-
sului basarabean, dar este evident că manifestă o
deosebită aplecare pentru aspectele dramatice ale
realității. Paginile în care vorbește despre Comrat
ca „vale a plângerii”, despre „ghettoul musulman
Anadolchioi”, despre cazinouri ca spații ale ruinei
omenescului, despre sărăcia și mizeria orașelor prin
care trece etc. – sunt și cele mai autentice, scrise cu
empatie și nerv, trecute printr-un spirit critic ra-
finat. Talentul de peisagist se manifestă plenar în
imagini șocante, revelațiile cotidianului îi provoacă
publicistului asocieri dintre cele mai neobișnuite:
„casele și-au deschis ferestrele, iar în balcoane atâr-
nă covoare așa cum câinilor le atârnă limba”; „gar-
deroba doarme ca niște spânzurători numerotate”
(„Paștele la Rușciuc”). Comparațiile lui țin de regis-
trul avangardist, denunțând în reporter poetul teri-
– 98 –
bilist din Apocalips terestru3. În piața chișinăuiană,
bulionul ardeilor „e roșu ca hemoragia”, iar „car-
tofii par bulgări de pământ. Îți vine să-i iei și să-i
arunci peste un sicriu imaginar. Ardeii, întinși pe
o ață ca un colier, sunt degete roșii, care putrezesc
atârnați în cui”. Priveliștea pieței de carne e de re-
gistrul poeziei barbare: „...abdomene spintecate ca
într-un harakiri, creieri scoși din cutia lor, inimi
smulse și fudulii decapitate. Măcelarii cu înfățișare
de călăi împlântă cuțitele în carnea animalelor jert-
fite și cu gesturi abile de chirurgi taie un ficat sau
un mușchi” („Aspecte din piața nouă”). Uneori,
viziunea umoristică intervine pentru a decorseta o
situație de un tragism involuntar. O știre falsă de
catastrofă la Secureni, emisă de un reporter, are
parte de o interpretare amuzantă: „Totuși se cuvine
să-l reabilităm pe corespondentul din Bălți. A ani-
mat o zi de sezon mort, a alimentat câteva ziare cu
3
Al. Robot, Apocalips terestru, București, Editura Cronica-
rul, 1932.
o senzație. Și apoi ce? Ar fi fost mai bine să moară
atâția oameni?”.
Despre colaborarea lui Robot la Gazeta Basarabi-
ei amintește Dominte Timonu, colegul său de redac-
ţie, în cartea Scară din umbră și lumină (Chișinău,
2008, p. 201-203), fragment pe care-l reproduce Iurie
Colesnic în Basarabia necunoscută:
Cu Alexandru Robot am fost coleg de redacție
la un ziar provincial. De multe ori, cu o cafea di-
nainte și o țigară fumegândă, stăteam ore între-
gi la taifas. Nu, nu era prea vorbăreț, dar ceea ce
spunea avea miez și adâncime. Uneori se plângea
că a ajuns slugă la stăpân, că robește atât pentru
alții, dar de cele mai multe ori blestema stările
sociale din acea vreme, și îndeosebi faptul că un
poet ori prozator, în loc să scrie poezii, nuvele sau
romane, este silit să robotească la fițuici de scan-
dal, la reviste științifice sau la buletine municipale,
pentru a-și câștiga o biată bucată de pâine. Nu era
mulțumit de munca pe care o presta și, ca cel mai
evident manifest în acest sens, în cei doi sau trei
ani cât a rămas în acel colț de țară și cu toate că
a lucrat la două ziare locale, nu știu ca Al. Robot
să fi semnat două sau trei articole. Fusese adus în
„orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână” de
către Al. Terziman, un adevărat lup de mare în
presa vremii. Sfătuit de acesta sau poate din prea
mult respect pe care i-l păstra, Al. Robot muncea
din greu și mult, muncea conștiincios și cu râvnă.
Citea tot materialul primit de la redacție, tria ceea
ce era potrivit, tăind din el sau adăugând ca să-i
dea o formă cât de cât publicabilă. Tot el se în-
grijea de paginația gazetei, de caracterul literei cu
care trebuia culeasă o știre sau alta, dar partea cea
mai ingrată și respingătoare a meseriei de gazetar
era aceea că în atribuția lui de secretar de redacție
cădeau și articole redacționale, așa-zise de fond,
care se publicau în prima pagină și care elogiau o
anumită dată istorică, o zi națională sau un eve-
niment politic mai important. Aceste articole nu
prea soseau de afară, de la corespondenți și cola-
boratori, silindu-l pe bietul secretar de redacție
să le meșteșugărească el, ceea ce Al. Robot făcea
prompt și conștiincios. Din pricina aceasta eu îi
aruncam câte o înțepătură de viespe, căci, deși
nu semna cu numele lui aceste articole, în josul
lor punând inițialele gazetei sau, pur și simplu,
Redacția, el totuși le scria cu patos patriotard,
venind în conflict flagrant cu celălalt Al. Robot,
cel care deplângea că a ajuns slugă la stăpân și care
blestema stările sociale din acea vreme. Aveam
– 99 –
impresia că dualitatea aceasta era o stare în care
se complăcea. Eu nu porneam cu înțepăturile de
viespe de la cine știe ce principiu sănătos sau de la
vreo cauză mai nobilă, nu; dimpotrivă, o făceam
de milă, pentru că Al. Robot era așa de slab și sfri-
jit, încât munca aceea de adevărat robot nu-l putea
duce la ceva bun (...).
Într-adevăr, Robot nu era un privilegiat. Muncea
fără preget, pe bani puțini. Trăia singur, cu chirie.
Elena Lozovaia4 mărturisește că poetul locuia în
condiții mizerabile. „Nu știu ce să fac. Probabil, mă
voi duce la gară sau la hotel, că n-am unde dormi.
În gazda la care trăiesc mișună ploșnițele”, se plân-
gea el prietenei sale. Se mută la gazda unde locuia ea,
apoi caută împreună o altă gazdă. Elena Lozovaia îl
caracterizează drept un „poet bolnav de poezie”. Își
amintește că Al (așa îi plăcea poetului să i se spună)
citea mult, inclusiv în franceză. Era fascinat de Bau-
delaire. Din eseul său Pe marginea clasicilor francezi
aflăm că-i citea cu deosebită încântare pe Lamartine
și Alfred de Vigny.
Era mereu pe drumuri, scriindu-și reportajele
cu un acut simț al responsabilității. Neavând aca-
să condiții prielnice de a lucra, Robot scria pe unde
apuca: la ospătăriile unde mânca, pe bancă în Gră-
dina Publică, noaptea, când nu-l deranja nimeni, la
lampa de gaz. Făcea frecvente deplasări la Cetatea
Albă, Bugaz, Șaba, Vâlcov, Ismail, Brăila, Călărași,
Comrat, de unde culegea impresii pentru reportajele
pe care le publica apoi la Gazeta Basarabiei.
Activitatea sa de publicist este apreciată de criti-
cii basarabeni. Nicolae Bileţchi scrie că Alexandru
Robot a atacat în publicistica sa „cu o agerime uimi-
toare problemele arzătoare ale timpului. Faptul con-
cret capătă sub pana lui semnificaţii majore, aruncă
lumini asupra unor stări de lucruri pe care un ochi
obișnuit nu le poate surprinde pe retină, pune pe
gânduri și îndeamnă la meditaţie. Publicistica lui Al.
Robot constituie pagini de adevărată artă”5. Îi apre-
ciază publicistica și Ion Ciocanu, în special articole-
le pe teme literare și artistice, care „ne pot ajuta să
înţelegem mai bine epoca, precum și unele taine ale
creaţiei artistice”6.
4
Gheorghe Budeanu, Portrete pe muchie de secol, Chișinău,
Tipografia Centrală, 2013.
5
Nicolae Bileţchi, „Vicisitudinile unui destin literar”, în Zo-
rile Bucovinei, 21 mai 1969.
6
Ion Ciocanu, în revista Cultura din 5 aprilie 1969.
 La distanța cronologică în care ne situăm acum,
articolele lui Robot ne dezvăluie aspecte mai puțin
cunoscute ale Basarabiei interbelice, iar genului pu-
blicistic, așa cum era practicat atunci în revistele ba-
sarabene, îi ofereau o lecție de grație și rafinament
stilistic. „Cel puțin generația mea, scrie Eugen Lun-
gu, a învățat câte ceva anume de la acest acrobat al
stilului” 7.
Prin tot ce a scris Alexandru Robot a demonstrat
o mare forţă artistică, un excelent potenţial literar,
Eugen Lungu, Raftul cu himere, Chișinău, Știința, p. 151.
7
– 100 –
confirmat printr-o asumare totală a scrisului, cu aco-
perirea – de cele mai multe ori reuşită – a tuturor
genurilor literare: poezie, proză, eseu, publicistică şi
chiar dramaturgie. În toate acestea, umorul, verva
satirică, nervul polemic pun în mişcare mecanismele
unei deosebite ingeniozităţi a fanteziei şi constituie
atuurile unui şarm stililistic inconfundabil.
În 25 de ani de viaţă8, Alexandru Robot a încer-
cat să cuprindă necuprinsul, nu cu existenţa, ci cu
scrisul.
8
Al. Robot e dat dispărut în august 1941, lângă Odessa, când
se refugia într-o încercare disperată de a se salva de per­se­
cuțiile fasciste împotriva evreilor (nota red.).
 Chișinăul și chișinăuienii în presa românească interbelică
Încercarea de (re)configurare a imaginii Chișină­
ului interbelic, acest „oraș al basmelor” (Laurențiu
Fulga), descins „din amintire” (George Doru Dumi-
trescu), prin oglinzile paralele ale presei interbelice, a
stat la baza demersului de față. Deopotrivă optimist
și resemnat, volitiv și descumpănit, afabil sau cir-
cumspect, Chișinăul interbelic rămâne încă o necu-
noscută ce și-a trăit cu demnitate trista izolare, marea
singurătate și suferință, constituind, în același timp,
un spațiu al simbolurilor și al amintirii, al moștenirii
și al conservării unui excepțional patrimoniu identi-
tar, prea puțin cunoscut și valorificat.
Savuroasele reviste ale epocii, între care „Româ-
nia” (Iași), „Lumina” (București), „Lamura” (Bucu­
rești), „Viața Basarabiei” (Chișinău), „Opinia” (Iași),
„Adevărul literar și artistic” (București), „Gazeta
Ba­sa­­rabiei” (Chișinău), „Adevărul” (București),
„Di­­mineața” (București), „Pagini basarabene” (Chi­și­
nău), „Dreptatea” (Chișinău), „Din trecutul nostru”
(Chișinău), „Iașul” (Iași), „Universul literar” (Bu­
curești), „Viața Românească” (București) etc. relevă
peisajul urban al Chișinăului, definit prin trăsăturile,
modelele și structura specifică, dar și peisajul uman
ce articulează acest spațiu al reprezentărilor, al acu-
mulărilor de coduri și semnificații în timp, conferin-
du-i reprezentări fizice, dar și imaginare, simbolice.
Proiecțiile Chișinăului, așa cum pot fi decupate
din reportajele semnate de Mihail Sadoveanu, Ion
Petrovici, Gala Galaction, George Meniuc, Laurențiu
Fulga, George Dorul Dumitrescu, Geo Bogza ș.a., se
conjugă într-un sugestiv portret (auto)imagologic.
Acestea reflectă viziuni foarte diferite, uneori de-a
dreptul derutant contradictorii. Or, tocmai aceste
antinomii configurează profilul Chișinăului inter-
belic, surprins într-o etapă a tranziției istovitoare,
când ipostazele sale îmbracă forme variate în funcție
de treptele existențiale prin care trebuie să-și poarte
ființa.
După o perioadă catastrofală a surpării tuturor
modelelor, a anihilării spiritului şi a mutilării între-
gii culturi, perioada interbelică se impune, datorită
neprețuitelor valori ce le cuprinde, drept cea mai pro-
lifică etapă a dezvoltării culturii noastre naționale.
Astfel, Chișinăul, în debutul decisivului an 1918,
mai trăiește clipe de derută generală, aflându-se sub
– 101 –
Diana VRABIE
autoritate dublă, până în data de 24 ianuarie, când
este proclamată independența Republicii Democra-
tice Moldovenești. Instalându-se în vârsta ei efectiv
modernă, cultura românească se va afirma competi-
tiv în toate registrele semnificative ale creației: artă,
știință, medicină, filozofie etc. Marea Unire din
1918, când are loc reapropierea spirituală dintre cele
două maluri și conștientizarea apartenenței la același
neam, a fost urmată de o perioadă extrem de benefi-
că pentru întreg neamul românesc, în care era garan-
tat dreptul la proprietate, introdus votul universal,
înființată Patriarhia Română etc. Chișinăul devine
protagonistul multiplelor reforme și acțiuni cultu-
rale, fiind direct implicat în acele vremuri de mari
decizii, primenindu-și straiele și portul. Toate aceste
schimbări de paradigmă sunt reflectate în presa tim-
pului de pe ambele maluri ale Prutului.
În perioadă respectivă se înregistrează un inte-
res vizibil din partea călătorilor din afara provinci-
ei, îndeosebi români, dar și al băștinașilor instruiți,
care au trăit fascinația urbei, dar și necesitatea de a
pune în circulație impresiile și informațiile legate de
străzile și bulevardele Chișinăului, bisericile și cimi-
tirele, muzeele și școlile, teatrele și parcurile acestu-
ia, dar și de felul de a fi al chișinăuienilor. Vizitarea
Chișinăului, ca și a altor orașe din Basarabia interbe-
lică, era determinată de curiozitatea individuală, dar
și de dorința risipirii vălului necunoașterii spațiului
de peste Prut. Așa se face că românii din Regat care
vizitează Chișinăul oferă materiale generoase, în
care își aștern impresiile, așa cum o face Mihail Sa-
doveanu în Chișinău. Aspecte din 1919 („Opinia”,
Iași, 1920) sau Ziua de 24 ianuarie la Chișinău
(„România”, Iași, 1918); Ion C. Teodorescu1 în Im-
presii din Basarabia („Lumina”, București, 1918); Ion
Petrovici în reportajul Spre Tighina. Note de drum
(„Adevărul literar şi artistic”, București, 1923); Gala
Galaction în Toamna în Basarabia („Dimineața”,
București, 1934); Gh. G. Bezviconi în Semimileniul
Chișinăului („Din trecutul nostru”, Chișinău, 1936);
George Dorul Dumitrescu în Chișinău („Universul
literar”, Bucureşti, 1939); Geo Bogza în Misterele
Ion C. Teodorescu, n. 15 aprilie 1886, Craiova – d. 20 au-
1
gust 1978, București. Agronom, publicist, profesor univer-
sitar.

Chișinăului, 1939 ș.a., autori de felurite calibre, dar
care se reunesc în dorința de a fixa în pagină poezia
metropolei, adică orașul din amintire, vorba aceluiași
George Dorul Dumitrescu. Ei vor reuși să surprindă
imaginea unui oraș plin de contraste și curiozități, cu
tristeți și bucurii, cu stagnări și elanuri efervescente,
cu schimbările inerente de atitudine, cu sarcofagul
crizei și reminiscențele războiului, cu solitudinea și
contradicția dezarmantă, închipuind „o magnifică
sinteză de viață națională”2 .
Am selectat intenționat texte din debutul inter-
belicului, începând cu semnificativul an 1918, de-
celabil în articolul Ziua de 24 ianuarie la Chișinău
de Mihail Sadoveanu și am încheiat cu reportajul lui
Geo Bogza de dinaintea celui de-al Doilea Război
Mondial. Astfel, între cele două borne cronologice,
legate de două evenimente cruciale, Marea Unire de
la 1918 și al Doilea Război Mondial, avem un întreg
panopticum. Un portret care însumează și istoria, și
modernitatea, și prezența lui obiectivă, și asumarea
lui subiectivă.
Am încercat să colecționez mărturii sugestive,
coagulate în jurul acestui topos, identificând – prin
diverse voci – „reconfigurările ființiale” pe care, în
timp, le-a cunoscut capitala fostei gubernii, întrucât
imaginea unui oraș se proiectează şi ca o comunicare
intelectuală, în raporturile cu celălalt, în cunoașterea
şi definirea alterității. Important este modelul de
umanitate care exprimă cele mai adânci aspirații ale
unui grup sau ale unei societăți. Fiecare comunitate
George Dorul Dumitrescu, Chișinău, „Universul literar”
2 5
(Bucureşti), An. XLVIII, nr. 17, 29 apr. 1939, p. 5.
– 102 –
este legată de un spațiu cu limite aproape stabile; de
unde, pentru fiecare din ele, o geografie particula-
ră, a ei înseși, care implică o serie de posibilități, de
constrângeri date, unele cvasipermanenţe, niciodată
aceleași de la o comunitate la alta.
Dacă Mihail Sadoveanu purcede, cu știuta-i
molcomeală, într-un „oraș somnoros”, care îi pare o
„cetate abandonată” (e drept, de înfățișare imperia-
lă), cu o „gară meschină”, în care grădinile sunt „cu
frunza troienită”, iar pe „ulițe sonore, peste case cu
uşi şi obloane ferecate, plutește parcă duhul cetăților
abandonate”3, nu trebuie să uităm că marele proza-
tor, încrezător în viitorul României reîntregite, s-a
implicat în viața culturală a Basarabiei, subiectul
revenind periodic în meditațiile sale sfătoase, așa
cum rezultă și din reportajul Ziua de 24 ianuarie la
Chișinău: „Mi se pare că visez. Rostesc încet cuvin-
tele. Îmi apar ca o stranie împerechere. În juru-mi
se întinde un oraş mare, cu străzi largi şi drepte, cu
firme străine. Pe bulevardul din centru statuile ve-
chiului ţarism sunt acoperite. În turnul cel mare al
Mitropoliei bate clopotul, chemând poporul la ser-
barea naţională a României. Drapelul tricolor fâlfâie
în toate părţile”4. Prozatorul salută entuziast această
etapă înălțătoare din istoria țării și a Chișinăului,
când Basarabia revine la identitatea sa românească,
edificându-și clasa intelectualității naționale.
Aflat în plină epocă de tranziție, Chișinăul nu
e încă pe deplin dezmeticit la momentul unirii,
menținând din reflex reminiscențe ale mentalității
slave: „Fosta capitală a guberniei Basarabiei – focar
de cultură rusă, în mijlocul unei populaţiuni moldo-
veneşti, cu un funcţionărit crescut în şcoală şi suflet
rusesc, cu o nobilime şi o burghezie suprapusă, ori
ruptă şi înstrăinată de la băştinaşi – mai păstrea-
ză încă mult din mentalitatea slavă, mistică, străină
de ceea ce în adevăr este, care poate crede uneori că
realitățile sunt idealuri şi care adeseori şi-a închipuit
că idealurile sunt realități”, observă Eugen Dârzeu5.
Peste un Chișinău hibrid în aspectele sale urba-
nistice, care „ți se arată ca un oraș pitoresc, privit
în masă; monoton în majoritatea locuințelor și în
aranjamentul străzilor; vesel și sănătos din pricina
verdeții cu care-l împodobesc bulevardele, grădini-
3
Mihail Sadoveanu, Chișinău. Aspecte din 1919, în „Opinia”
(Iași), 17 ianuarie 1920, p. 1.
4
Mihail Sadoveanu, Ziua de 24 ianuarie la Chișinău, „Ro-
mânia” (Iași), An. II, nr. 330, 31 ian. 1918, p. 2.
Eugen Dârzeu, Însemnări răzlețe. Chișinăul, „Sfatul Țării”
(Chișinău), An. III, nr. 655, 1920, p. 2.
le și cele două imense parcuri publice din centru;
curios, bizar, dacă consideri unele clădiri publice,
catedrala lui „Soborul”, cea mult aurită în gust ru-
sesc, curtea mitropolitană cu stilul ei de litografie
populară; spațios până la imens; regulat, drept, ali-
niat până la plictis”6, se vor așterne (în)semnele unui
Chișinău cu notabile eforturi de integrare spirituală
și artistică. Mihail Sadoveanu descriind, spre exem-
plu, intrarea unităților armatei române în Chișinău,
chemate să instaureze ordinea și să pregătească actul
unirii, reține atmosfera românească din capitală: „La
Casino, se primesc felicitările. Se ţin cuvântări calde.
Apoi, deodată, spontan, toată lumea iese afară. Mu-
zica intonează Hora unirii şi fraţi cu fraţi din Basa-
rabia, din România şi în celelalte ţări ale neamului
românesc se prind de mână şi în şiraguri, în mijlocul
uralelor, încep danţul înfrăţirii. E o însufleţire de ne-
descris. Nimenea nu s-a aşteptat la aceasta. Hora as-
piraţiilor noastre seculare se întinde sub cerul senin
al Chişinăului – şi pretutin­deni în juru-mi văd feţe
strălucind de veselie și ochi plini de rouă”7. Aceste
proiecții (ne)sentimentale devin mărcile identitare ale
metropolei, relevând un Chișinău zbuciumat, grandi-
os și efervescent, vestind reapropierea spirituală.
În același timp, reportajele descoperă coexistența
vechii rânduiri cu cea nouă, a simțirii românești cu
spiritul rusificator, a terorii cu jovialitatea, a liturghi-
ilor cu scandările, a luxului cu mizeria, a colinelor cu
depresiunile, într-un joc heteroclit, ce se va conver-
ti chiar în marca Chișinăului interbelic. Edificator
în acest sens este reportajul Toamna în Basarabia
de Gala Galaction: „Chişinăul, la prima vedere, do-
minează pe o culme unitară, vâslind în mlaştinile
Bâcului în nişte mizerabili galoşi suburbani, dar răs-
cumpărându-se pe înălţimi, cu palate, cu grădini şi
cu măreţe sfinte lăcaşuri. Cu cât urci mai sus prin
străzile geometrice, cu atât dai de edificii mai impu-
nătoare şi de curţi mai bogate. Dincolo de linia de
sus a frunţilor arhitectonice, cazi într-un complex
de depresiuni, acoperite de podgorii și crânguri. În
spatele acestui oraş eteroclit se întind livezi de pomi,
hectare de vie, gospodării răzleţe şi iarăşi fluctuaţii
de văi şi de coline, caracteristice întregului ţinut”8.
Același anacronism și heteroclitism este remarcat și
de Ion Petrovici, care își începe reportajul în manieră
6
Ion C. Teodorescu, Impresii din Basarabia, în „Lumina”
(București), An. II, nr. 425, 1918, p. 2.
7
Ibidem, p. 2.
8
Gala Galaction, Toamna în Basarabia, în „Dimineața”
(București), An. XXIV, nr. 9 634, 22 nov., 1934, p. 3.
– 103 –
evocatoare, înrudindu-l cu Iașul: „În sfârşit, în zare
se arată Chişinăul, revărsat ca şi Iaşul pe-o coastă de
deal. Câteva momente şi-l avem în faţă. La poale se
desfăşoară un sat – vechiul sat moldovenesc – iar că-
lare pe dânsul se înşiră o linie de palate şi de turnuri.
Tot aşa după cum în sate luxul şi trufia bisericilor era
un anacronism, întreg Chişinăul, construit din ordi-
nul împărăţiei moscovite deasupra satului românesc,
e un fel de anacronism, care nu se armonizează cu
mediul în care a răsărit. Altminteri, în interiorul său
poate să-ţi placă, din moment ce uiţi înconjurimea şi
te izolezi de rest”9. În fond, e vorba de lupta (de un
tragism înăbușit) între ce a fost și ce va trebui să fie,
confruntare care, și azi, bântuie, întreținută de ste-
garii moldovenismului, cultivând „schizoidia iden-
titară”, ca să folosesc o expresie marca Adrian Dinu
Rachieru10.
Aproape toți autorii rețin tentația urbanistică a
lărgimii, relevată în proiectarea arterelor principale,
în plantații, grădini, cărora Mihail Sadoveanu în-
cearcă să le găsească o explicație: „Chișinăul nou e
frumos împărțit, pe cvartaluri, cu străzi drepte care
se taie regulat, cu aer mult, lărgime, plantații și gră-
dini. Vechea administrație moscovită avea patima
lărgimii și mărimii: totul trebuia să aibă o înfățișare
imperială”11.
În același context, Ion Petrovici reține: „Străbat
iarăşi stradelele Chişinăului, care nu-mi era necunos-
cut – strade largi. Ţărmurite de case care par prea
mărunte faţă de lăţimea drumului. O singură excep-
ţiune face artera principală – astăzi numită Alexan-
dru cel Bun – unde pe o întinsă porţiune se înalţă
9
Ion Petrovici, Spre Tighina, Note de drum, în „Adevărul
literar şi artistic” (Bucureşti), Seria III, An. IV, nr. 133, 10
iun. 1923, p. 4.
10
Adrian Dinu Rachieru, Cuvânt de însoțire la antologia
„Chișinău. Evocări interbelice”, ediție îngrijită de Diana
Vrabie, București, Eikon, 2018, p. 6.
11
Mihail Sadoveanu, Chișinău. Aspecte din 1919, art. cit., p. 1.
două şiruri de edificii impunătoare. Deşi trotuarele
sunt neobişnuit de late, totuşi, drumeţii se izbesc
unii de alţii, fiindcă mai peste tot locul pavajul trotu-
arului se reduce la o îngustă dungă de bazalt – restul
fiind pământ gol sau bolovani. Şi cum pașii tuturora
ar voi să calce pe dunga aceea, circulația e incomo-
dă, deși este atâta loc. Altfel dimensiuni împărăteşti
pretutindeni, iar casele, chiar acele modeste, sunt
construcții trainice, cu ziduri înălțate fără economie,
atât de groase că pe locul dintre cele două rânduri
de geamuri ale ferestrei ar putea să se servească un
ospăţ. Aspectul general al oraşului e desigur foarte
diferit de al târgurilor româneşti. Locuinţele sunt la
marginea străzii şi numai o dată sau de două ori am
zărit câte-o casă în câte-un fund de ogradă sau pier-
dută printre copaci de grădină, aşa precum în vechea
ţară sunt aşa de multe reşedinţe boiereşti”12 .
George Dorul Dumitrescu se arată surprins și el
de nețărmuirea liniilor arhitectonice: „Străzile merg
paralel toate şi nesfârșit – toate. De la spital, de-a lun-
gul Alexandrovskaiei, privirea ţi se pierde în infinit,
căci spre gară, după ce treci centrul, terenul coboară
mult şi atunci ochii au sprijin numai cerul, albastru
închis în zilele de vară, tremurător ca priveliștea iri-
zată a mării, nețărmurită şi pustie...”13.
Ion C. Teodorescu decupează prioritatea bulevar-
delor asupra străzilor și, respectiv, tentația spațiilor
deschise și generoase: „Străzi aproape că n-am vă-
zut, ci numai bulevarde, și acestea de o lărgime
excepțională. Mai toate casele mai bogate, precum și
multe clădiri publice și localuri de școală sunt încon-
jurate de grădini foarte mari, cele mai multe plantate
cu vie și pomi roditori. (…) Aproape toate aceste bu-
levarde spațioase se întretaie în unghi drept, iar mai
de după fiecare colț vezi până la bariera orașului”14.
Stilistica arhitecturală mărinimoasă a Chișinăului
nu este doar impresia românilor din Regat. Geor-
ge Meniuc, în reportajul Chișinăul nocturn, reține
aceleași străzi drepte, interminabile, care induc sen-
timentul unui infinit ezoteric: „Ceea ce miră pe vi-
zitatorii Chișinăului sunt străzile liniare, fără sfârșit.
Dacă ziua oamenii mișună, umplu bazarul, sub soa-
re cald, în plină viață, noaptea orașul capătă un nou
aspect. Pe bulevardul Alexandru cel Bun claxonează
automobilele, trec birjele, bangănă tramvaiele, iar
12
Ion Petrovici, Spre Tighina, Note de drum, în „Adevărul
literar şi artistic” (Bucureşti), Seria III, An. IV, nr. 133, 10
iun. 1923, p. 4.
13
George Dorul Dumitrescu, art. cit., p. 5.
14
Ion C. Teodorescu, art. cit., pp. 1-2.
– 104 –
alături pe trotuarul asfaltat, se preumblă publicul.
Pe ulițele mărginașe se lasă repede liniște odată cu
venirea nopții”15. Obținem, prin aceste mărturii, și o
mică istorie a percepției, în funcție de reconfigurări-
le ființiale, ale Chișinăului,
Geo Bogza interesat, mai degrabă, de mahalalele
tenebroase ale Chișinăului, culege alert în ancheta
sa impresii care „zgârie viața”, vădind o curiozitate
stupefiantă pentru periferia mizerabilă, relevată în
tușe ostentativ îngroșate: „N-aveam niciun motiv
să mă îndoiesc, când pe seama orașului acesta circu-
lă atâtea zvonuri, când situația lui de capitală a celei
mai blestemate provincii te face să bănui, că aici s-au
scurs toate ororile Basarabiei, şi s-au luat la întrece-
re una cu alta. Ulițe infecte, boli, mizerie, viață de
câine, aici se vede că şi-au dat mâna lor canceroasă
şi au pornit un asalt nemilos împotriva oamenilor.
Să străbat încă o dată prin locurile acestea, să ajung
până în fundul mocirlei în care se zbate, atât de tra-
gic, viața basarabeană!”16.
Cu escortă, trecut prin școala reportajului in-
surgent, viitorul patriarh moralizator descoperă,
răzvrătit, înclinat spre exces, hiperbola, pendulând
între sentimentalism și sarcasm, făcând – programa-
tic – din arta nouă „o formulă de viață”: „Misterele
Chişinăului? Ploşniţe, păduchi, foame, mizerie. Aşa
sunt poate, de altfel, misterele tuturor ma­halalelor
din lume”17.
E un Chişinău al epocii de tranziţie, cu „auditorul
lui Puşkin”, focarul culturii de ieri, „ruină arsă trans-
formată într-un garaj de automobile”, cu „cerşetorii
de la toate colţurile străzilor”, cu „câinii à la Con-
stantinopole”, cu „periferiile oraşului – nepavate, ne-
luminate, lipsite de apă”, cu „casele boiereşti, într-un
stil istoric, în care se adăpostesc cârciumile, cluburile
şi băncile, pe când foştii pro­prietari ai palatelor cer-
şesc şi ei, desculţi şi flămânzi”18.
Dincolo de eleganța unor case, de luxul unor
hoteluri, de „primăria înzorzonată, cu palatul epi-
scopal, cu catedrala, a cărei cupolă de aur, printre
clădirile întunecate, pare un vârf de munte care
străluceşte încă în lumina soarelui, atunci când s-a
15
George Meniuc, Chișinăul nocturn, în „Gazeta Basarabiei”
(Chișinău), An. III, nr. 560, 18 mai 1937, p. 2.
16
Geo Bogza, Misterele Chișinăului, în Țări de piatră, de foc
și de pământ, București, Editura Fundația pentru Literatu-
ră și Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 112.
17
Ibidem, p. 115.
18
Gh. G. Bezviconi, Semimileniul Chișinăului, în „Din tre-
cutul nostru” (Chișinău), An. IV, nr. 31-34, apr.-iulie 1936,
p. 2.
 Chișinăul romantic, chișinăuienii se dovedeau aceiași
„moldoveni primitori, dintre acei pomeniți în ana-
lele Basarabiei de altădată. După prima cunoștință,
descopereai calități nebănuite la acești provinciali
sentimentali, care îţi manifestau o dragoste cu ade­
vărat românească, străină – doar – de orice socoteli
egoiste și de ritmul riguros al actualității. Un trai
senin de oraș moldo­venesc, îmbelșugat şi patriar-
hal, cu frumoase tradiții şi obiceiuri, vesele petre-
ceri, dar și porniri nobile, culturale şi artistice...”22 .
Altminteri, toleranța reprezintă una dintre mărci-
le esențiale, remarcate chiar de primii vizitatori ai
Chișinăului. În Însemnările unui guvernator (1907)
făcut umbră de jur-împrejurul lui”19, Chișinăul își
contele S.  D.  Urusov, guvernator al Basarabiei în-
va menține încă multă vreme aspectul de „capitală se-
tre 1903 și 1904, afirma în acest sens: „Nu pot rata
mirurală”: „Oricât m-ați crede de prevenit, vă spun
ocazia de a spune că societatea chișinăuiană avea o
totuși că Chișinăul, la prima vedere, ți se înfățișează
mare toleranță, chiar excesivă, față de mulți dintre
cu adevărat ca o Capitală semi-rurală a unei țări
membrii săi. Chiar și indivizi a căror reputație nu
rurale de mari proprietari și de guvernare absolută.
era dintre cele mai onorabile beneficiau de o egalitate
Cine-l va vedea după 30 de ani îmi va da dreptate
desăvârșită în drepturi”23.
tocmai prin schimbările ce va suferi orașul prin re-
George Dorul Dumitrescu evocă extrem de mă-
venirea lui la o viață liberă”, ne mărturisește același
rinimos fatalitatea frumuseții chișinăuiencelor care
Ion C. Teodorescu20. Calificat de la începuturile sale
frecventau cofetăria „Hess”: „Nopțile se măresc
drept „târguleț de puțină importanță”, Chișinăul va
și cad violet asupra orașului. Primul bec aprins la
întârzia cu încăpățânare în acest semiruralism, ex-
Chișinău este globul alb cu lumina cețoasă, la intra-
presie „mai lentă la noi a formelor de civilizație urba-
rea cofetăriei «Hess». Noi îi spunem – Zamfirescu.
nă” (Mircea Martin).
Aici la mesele din vitrină, se strânge în fiecare seară
Pe acest fundal eterogen, semirural, în care to-
«la o cafea» ori «la o țuică cu măsline» intelectu-
tul se confundă sau se suplinește – ca să trecem și
alitatea (…). Radio, mai mult pentru încăperea din
la un exercițiu (auto)imagologic –, se proiectează un
fund, rezervată doamnelor. Plutește aici o atmosferă
univers uman la fel de heteroclit, în care coabitea-
de eleganță, de scump, de distincție, de suav, parfu-
ză „ovrei în caftan unsuros, cu perciuni fluturători
mat și delicios. Un colț al frumuseții. Obrazul lor,
deasupra urechilor clăpăuge”, lipoveni, care sunt „cu
în înserările autumnale, capătă culoare de pastel,
totul roşii: bărbi, obrazuri, mustăţi, dinţi, cămăşi,
nuanțe mai pale, ca ale florilor (…) Privirile, toate,
cizme, şepci”, ruși, „pasivi și ușor de tras pe sfoară”,
sunt ațintite aici, nedezlipite ceasuri întregi. Este ca
„nemţi masivi şi taciturni”, „bulgari în zeghe de di-
o încântare a ochilor, odihnă sufletului (…) Nu-ți
mie groasă, de care nu se despart nici în iulie”, polo-
mai poți urmări, tu, simplu cetățean ori complicat
nezi, subţiri şi eleganţi, „păşind ca la bal”; „țăranul
politician grijuliu în treburile publice, rândurile ne-
nostru, mergând agale şi cuminte, cu femeia la trei
gre ale patimii tale din gazetele de seară”24. Răpit de
paşi în urmă”21. În fapt, sunt perpetuate vechi stere-
frumusețea metaforelor, divagând nostalgic, publi-
otipuri prin prisma raportului Eu-Celălalt, conform
cistul reține totuși forța seducției acestor femei, care
cărora chișinăuianul este pasiv, contemplativ, stra-
i se relevă „ca o încântare a ochilor”.
niu, mistic, greoi, „greu de citit” etc.
Spirite fataliste și bizare, mistice și haotice,
Dacă românii din Regat îi percep la o primă im-
chișinăuienii sunt descriși ca firi extrem de religioase
presie pe chișinăuieni ca pe niște oameni greu de
și pioase. „Tot Chişinăul îi ieşise înainte şi în sunetul
înţeles, primul contact risipea această percepție,
deoarece, așa cum observă Gh. G. Bezviconi în 22
Gh. G. Bezviconi, Chișinăul romantic, „Cetatea Moldovei”
(Iași), An. IV, vol. X, nr. 8-9, aug-sept. 1943, p. 254.
19
Ion Petrovici, art. cit. 23
S. D. Urusov, Însemnările unui guvernator, Chișinău,
20
Ion C. Teodorescu, art. cit., pp. 1-2. 2004, p. 168.
21
George Dorul Dumitrescu, art. cit., p. 5. 24
George Dorul Dumitrescu, art. cit., p. 6.

– 105 –

clopotelor şi al cântărilor religioase, credincioşii se
prosternau înaintea icoanei, încât ţi se părea că asişti
la o nouă intrare a lui Isus în Ierusalim. În Basarabia
sentimentul religios e cu mult mai puternic decât la
noi. Influenţa rusească aici se resimţea adânc”25, evo-
că Eufrosinia Simionescu, autoarea unui întreg ciclu,
Amintiri din Chișinău.
Desprindem din aceste proiecții imagologice reli-
giozitatea chișinăuianului, la care se adaugă naivitatea
și extremismul, susținut de formula „totul sau nimic”,
melancolia, bizareria, toleranța, misticismul, ana-
cronismul, ospitalitatea, sentimentul de nesiguranță,
lipsa măsurii, schimbarea frecventă a atitudinii etc.
Lipsa măsurii, de pildă, se relevă mai ales în ospețele
pe care le dă chișinăuianul, chiar și atunci când ziua
de mâine e o mare necunoscută. Cel mai edificator
în acest sens este Ion Petrovici: „Seara iau parte la o
masă nesfârșită, o cină sardanapalică, la care, după
vreo douăzeci de feluri, pe când așteptam apoteoza
eliberatoare a desertului, am văzut cu spaimă că so-
seşte supa, căci până atunci nu fusese decât numai...
zacuscă”26. Eufrosinia Simionescu își amintește și ea
în acest sens: „Viața la Chişinău mi s-a părut la în-
ceput anostă. Obiceiurile ruseşti, necunoscute nouă,
«pesteprutenilor», cum ne numeau basarabenii, îmi
păreau cu totul ciudate. Ceaiurile de dimineaţă, ori-
cât de multe vrei, cu originala zacuscă, urmată de o
zacuscă mult mai abundentă pe la 12 ore din zi, îmi
25
Eufrosinia Simionescu, Amintiri din Chișinău, în „Opinia”
(Iași), an. 36, nr. 9701, p. 2.
26
Ion Petrovici, art. cit., p. 2.
– 106 –
indicară de la început că basarabenii, ca şi ruşii, nu
sunt numai gurmanzi, ca să zic aşa, ci sunt «des vrais
gourmets», spre a mă servi de o expresie franceză,
căreia nu-i găsesc echivalentul în limba română”27.
Pe lângă încercarea racordării la eleganța unui
comportament social, mai persistă apucături grobie-
ne, cum ar fi mâncatul semințelor de floarea-soarelui
în public: „Un obicei detestabil şi care s-a introdus şi
la noi odată cu venirea basarabenilor, este obiceiul de
a strivi tot timpul în dinţi sămânţă de floarea soare-
lui. Oriunde te întorceai, la Chişinău şi în toată Ba-
sarabia, negustorii purtau coşărci cu această răsărită,
pe care o vindeau cu paharul, iar cei care o mâncau
aruncau coaja pe jos, ceea ce dădea un aer de murdă-
rie aleilor din grădini şi uneori chiar şi bulevardelor,
întreţinute de altfel destul de curat”28.
Modelarea identității heteroclite a Chișinăului in-
terbelic s-a edificat din jocul măștilor și contrastelor,
reunite într-un singur chip, acela al izolării, al ma-
rii singurătăți și al suferinței, perpetuând proiecțiile
orașului damnat, care cultivă vocația „secretului”
(Alexandru Corduneanu). Pentru Laurențiu Fulga,
Chișinăul este orașul „care se trăiește pe sine însuși”,
readus din exilul istoric: „Chișinăul etern, Chișinăul
miraj, Chișinăul care se trăiește pe sine însuși în cea
mai perfectă plenitudine a singurătății. Orașul cu
fete melancolice, orașul iubirilor neprihănite, orașul
care a cunoscut și urgia și prada – dar care și-a rămas
sieși stăpân. Este singurul oraș din România în care
se poate trăi fără să simți urmele timpului. Chiar
dacă mori acolo, intri în eternitatea lui și continui
încă să viețuiești, pentru că și în pământ vei auzi
necontenit o chitară, o sanie cu clopoței și vei simți
brațele iubitei sau ale unui tei înflorit”29.
Dincolo de bizareriile sale, care îl descumpănesc
pe noul venit, „orașul ascuns” (Lică Sainciuc) deno-
tă un magnetism halucinant („Te naști în el și nu
simți nevoia să evadezi, pentru că, dincolo de barie-
rele lui, începe dezordinea și înșelăciunile altor zări.
Dacă fugi, trebuie să te întorci din exil, pentru că
mai ales propria-ți moarte nu ți-o poți suporta de-
cât în marginile lui. Chiar cine a trecut întâmplător
pe aici simte semnele și umbrele Chișinăului cum
îl urmăresc.”30), care amintește oarecum de magne-
tismul Iașului, de care vorbea Cezar Petrescu, ce-i
27
Eufrosina Simionescu, art. cit., p. 1-2.
28
Ibidem, p. 2.
29
Laurențiu Fulga, Chipurile Chișinăului, „Universul literar”,
An. LI, 28 februarie 1942, p. 3-4.
30
Ibidem, p. 3-4.
drept în termeni mult mai pitorești: „Domnul meu,
Iașul e o amantă bătrână și nărăvită de care nu te
poți despărți. Te înșeală, o bați și o alungi, pe urmă
tot tu o cauți și o rogi să te ierte. Te iartă, a doua zi
fugi tu să scapi de dânsa, ca să te întorci seara și să te
milogești la fereastră”.
Ajustat în mare măsură de factorii istorici, sufle-
tul etnic al chișinăuienilor își cultivă ospitalitatea
solară, sentimentalismul anacronic, pigmentat cu
o anume exaltare perenă, în ani de grație istorică,
așa cum rezultă din acest splendid fragment sem-
– 107 –
nat de Gheorghe G. Bezviconi: „Vizitatorilor, care
cunoșteau, doar două-trei străzi din bu­ levardele
largi şi drepte ale capitalei Basarabiei, care admi-
rau verdeața șerpuitoare a grădinilor noastre, le pă-
rea adeseori, că în dosul zidurilor groase ale caselor
puțin stilizate, dar cu un bogat interior, se ascundea
o viață străină, oameni departe de a fi înțeleși de cei
de astăzi. Primul contact risipea, însă, această ne-
încredere, deoarece în faţa oaspeților apăreau niște
Moldoveni primitori, dintre acei pomeniți în analele
Basarabiei de altădată...”31.
Gh. G. Bezviconi, Chișinăul romantic, art. cit., p. 258.
31
 Reflecții din presa bucureșteană
despre Chișinăul interbelic (1918-1940)
Chișinăul interbelic al anilor 1918-1940 îl (re)gă-
sim în înscrierile din presa timpului bucureştean ca
un „oraș plin de contraste și curiozități, cu tristeți și
bucurii închipuind o sinteză de viață națională. Adi-
că veșnicia românească…”1. Ziarele importante din
Bucureşti care oferă o imagine de ansamblu despre
Chişinăul interbelic sunt: Universul, Adevărul, Epo-
ca, România, Dimineaţa, Aurora, Dreptatea etc. Ar-
ticolele din presa bucureşteană transmit, dincolo de
mărturia istorică a acelor vremuri, informaţii dintre
cele mai diverse, de la cele culturale şi politice până
la acele informaţii care înregistrează starea socială a
oraşului Chişinău de după 27 martie 1918. Din scri-
itura de la Bucureşti nu lipsesc imaginile despre Chi-
şinăul interbelic, pe care astăzi le-am defini ca fiind
fotografii de epocă, sau întâlnirile oficiale, care erau
marcate, unele dintre ele, cu mare fast, cum a fost,
spre exemplu, primirea cu mult entuziasm a genera-
lului Henri Mathias Berthelot.
Tema propusă intenţionează o analiză docu-
mentară a articolelor din presa românească a anilor
1918-1940 care vorbesc despre oraşul şi societatea
din Chişinău. Analiza, pe baza documentării ziare-
lor din epocă, va lua în considerare atât orientarea
politică a marilor cotidiene din Bucureşti care scriu
despre oraşul Chişinău, cât şi influenţele propagan-
dei sovietice, mai ales din 1924, ce sunt prezentate/
reluate în presa românească.
Unul dintre cele mai de succes ziare din perioada
interbelică bucureşteană, Universul, s-a remarcat ca
fiind de orientare politică centru-dreapta2 , iar prime-
le articole despre Chişinău relatează despre arestările
1
Vezi Diana Vrabie, Chișinău. Evocări interbelice, Editura
Eikon, București, 2018.
2
„Universul” începe cu povestea unui italian, Luigi Caz-
zavillan, ajuns în România în preajma Războiului de
Independență, în calitate de corespondent de război (1877)
pentru câteva publicații italiene. După război, Cazzavillan
se hotărăște să rămână în România, iar în 1881 scoate o pri-
mă „foaie”, intitulată „Fraternitatea româno-italiană”. În
1884, Luigi Cazzavillan fondează ziarul „Universul”. După
decesul lui Luigi Cazzavillan, ziarul a intrat în proprietatea
lui Stelian Popescu, reprezentând redacția „Universului” în
anii 1918-1943. Ziarul „Universul” a fost desființat în 20
iulie 1953.
– 108 –
Mihaela TOADER
bolșevicilor de către Poliția din Chișinău3 sau despre
activitățile culturale, agricole, edilitare4, agricole ori
despre alegerile din „comuna Chișinău”5. Multe din
activitățile culturale desfăşurate în Chișinăul inter-
belic sunt consemnate în ziarul Universul din 1919,
cum ar fi întrunirea academică cu „fețe bisericești,
parlamentari, basarabeni […] ce evocă vremurile de
ocupațiune rusă, îniante de anexarea Basarabiei, și, –
judecând după jafurile, rechizițiunile, birurile cotro-
pitorului de atunci, – ai impresia că trăiești în plină
actualitate”6.
Prețurile excesiv de ridicate la Chișinău sunt
menţionate în Universul din 12 decembrie 1919:
„De vreo lună și jumătate prețurile alimentelor se
urcă vertiginos. Pâinea, care scăzuse la 4,75 lei kg,
se scumpește în fiecare săptămână. Legumele la fel.
Fructele au ajuns la 10-12 lei kg. Sare nu se găsește
aproape, decât la […] speculanți, cu 4-5 lei kg. Pe-
trolul se vinde cu 10 lei litrul. Zahărul 16-18 lei kg.
O camera mică, mobilată foarte sumar și departe
de centru, se închiriază cu 300-400 lei lunar. Mă-
suri nu se prea văd pentru înfrânarea acestei specule
nerușinate”.
În aprilie 1921, Universul publică un text despre
„Aniversarea realipirii Basarabiei”, marcând sărbăto-
rirea „a trei ani de când țara moldovenilor de peste
3
„Universul”, 31 august 1919; „Acum se anunță că pre-
fectul poliției din Chișinău a mai arestat 20 de bolșevici,
părtași la acel complot. Cei mai mulți dintre aceștia sunt
foști ofițeri în armata rusă. Toți au fost înaintați Curții
marțiiale”.
4
„Universul”, 1 septembrie 1919; „Primăria comunei
Chișinău a decis cotractarea în țară a unui împrumut de
6  milioane lei pentru trebuințele edilitare. În acest scop o
delegație a Primăriei Chișinău s-a dus la București pentru
a trata împrumutul. Se afirmă că împrumul se va putea
efectua și în ruble Romanoff ”; „Chiriile extrem de ridicate
sunt o nenorocire pentru funcționarii care își fac datoria în
Basarabia și cu deosebire în Chișinău. Este o deosebire atât
la chirii cât și la alimente, între cele din Basarabia și restul
țării, care ar trebui să determine autoritățile a lua măsuri”.
5
Cuvântul „comună” apare cu înțelesul de oraș.
6
„Universul”, 2 decembrie 1919; articolul redă, de fapt,
fragmente din comunicarea lui Stefan Ciobanu, Cultura
românească sub ruși. Acesta vorbește „despre pacea de la
București care a încheiat războiul dintre ruși și turci, care a
dus la robia de peste 100 de ani”.
Prut s-a unit cu patria-mamă, precedând înfăptu-
irea Unirii celei mari, a visului nostru de demult” 7.
La circa o lună, același cotidian înregistrează, între
paginile sale, vizita pe care Î.P.S.S. Mitropolitul pri-
mat a făcut-o la Chișinău împreună cu ministrul
Octavian Goga. La întâlnirea ceremonioasă „preoții
Basarabiei i-au oferit ca dar o mitră cu diamante în
valoare de 500 mii lei și haine arhierești în valoare
de 300 mii lei”8.
Peste un an, în 1922, potrivit știrilor din Uni-
versul, studenții din Chișinău aveau ocazia să se în-
scrie la Universitatea din Iași cu prilejul organizării
unei comisii la inițiativa lui Vasile Mani, director
al instrucțiunilor publice din Basarabia, ce urma să
„examineze tinerii absolvenți din școlile Basarabiei”9.
Ziarul Universul din 17 martie 1922 face o anali-
ză a situației despre tratatul asupra Basarabiei: „Pri-
mul ministru francez Poincaré a depus în Cameră
proiectul de lege cu privire la aprobarea tratatului
asupra Basarabiei, încheiat la Paris în ziua de 28 oc-
tombrie 1920, între principalele puteri aliate și Ro-
mânia […]. În modul acesta se îndeplinește ultimul
act, care reglează definitiv statutul legal al Basarabiei.
Se înțelege de la sine că fără ratificarea de către parla-
mentele respective, tratatul de la 28 octombrie 1920,
consfințind actul istoric înregistrat la 28 octombrie
1918, a scos dintre chestiunile internaționale suscep-
tibile de discuțiuni chestia Basarabiei. Numai guver-
nul sovietic rus are pretenția absurdă să considere
deschisă chestiunea Bararabiei, sub pretext că Rusia
nu a fost consultată și ea nu a semnat tratatul de la
Paris”10.
Universul din aprilie 1924 (re)aduce în atenția
publicului bucureștean, datorită presiunilor sovieti-
ce, două documente rusești despre susținerea dreptu-
rilor României asupra Basarabiei. Primul document
făcea referire la raportul oficial al guvernatorului
rus Timikovsky din 1827 despre faptul că Basara-
bia a aparținut Principatului Moldovei, iar celălalt,
publicat prin 1908 în ziarul rus Sankt-Peterburgskie
vedomosti11, susținea importanța Basarabiei pentru
7
„Universul”, 10 aprilie 1921.
8
„Universul”, 21 mai 1921; ziarul relatează despre darul pri-
mit de ministrul Octavian Goga de la S.S. Protopopul de
Bălți – o icoană de aur „în valoare de peste 200 mii lei”.
9
„Universul”, 20 februarie 1922.
10
Vezi și „Cronica Basarabiei. 1918-1944”, Agenția Moldpres,
2012, pp. 56-57.
11
„Universul”, 25 aprilie 1924, „Rusiei îi e necesar să atra-
gă de partea ei România, dar această țară nu ne va întinde
mâna decât atunci când vom da înapoi Basarabia, țară lo-
– 109 –
România și dreptul istoric al acesteia. În următoarele
luni sunt prezentate, în același cotidian, frânturi de
fraze din presa americană care se declara împotriva
pretențiilor Sovietelor12 .
În mod evident, începând cu anul 1924, în pre-
sa bucureșteană interbelică, în special în Univer-
sul, conflictualitatea româno-sovietică la nivel de
declarații în ziare și nu numai se amplifică până către
vara anului 1940.
Anul 1925 înregistrează la Chișinău mai mulți
bolnavi de tuberculoză, iar acest fapt a determinat
preocupări și responsabilități majore atât la Chişi-
nău, cât şi la Bucureşti: „Sub preşedinţia coman-
damentului corpului III armată, generalul Vasile
Rudeanu şi doctorul Cornea împreună cu mai multe
doamne din elita Chişinăului au hotărât înfiinţarea
unei societăţi de combaterea turbeculozei sub denu-
mirea «Floarea Albastră»”13.
Un eveniment care a creat multă rumoare la
Chișinău și despre care s-a scris la București a fost
menţinerea la Chișinău a slujbelor bisericeşti după
vechiul calendar. Au fost proteste şi demonstraţii
ca reacție la propunerea arhiepiscopului Gurie de a
se desfăşura slujbele după noul calendar în februa-
rie 1926: „Ieri la orele 12, mai multe mii de femei şi
bărbaţi s-au adunat, vociferând în faţa arhiepiscopiei,
cerând să se facă slujbă bisericească după vechiul ca-
lendar. Ei mai cereau redeschiderea catedralei vechi şi
readucerea la parohie a preotului Boris Pinetzki, care
a fost îndepărtat pentru că oficia pe vechiul stil”14.
În 21 martie 1926, Universul rezumă într-o știre
„instalarea primului primar ales al municipiului
Chișinău în persoana distinsului avocat Sebastian
Teodorescu, fruntaş al partidului naţional şi fost
cuită de români și care până la 1811 făcea parte din prin-
cipatul Moldovei”; „Și drept vorbind, pentru Rusia a fost
importantă, ca țară limitrofă cu Turcia, dar în momentul
de față când dincolo de Dunăre există un regat bulgar, Ba-
sarabia nu mai reprezintă nicicum o țară strategică, pe care
nimeni nu o amenință și pierderea căreia niciodată nu poa-
te fi uitată de România, pravoslanică, cum e și Rusia”.
12
„Universul”, 27 iulie 1924”; presa americană se ridică con-
tra pretențiilor Sovietelor: „Washington Post” publica un
articol privitor la chestiunea Basarabiei, intitulat „Rusia și
România”; „New York Herald Tribune” publică un articol
cu titlul „Alsacia-Lorena română”, în care protestează con-
tra unui articol, apărut anterior în același ziar, asupra Basa-
rabiei și afirmă că România este în dreptul său de a refuza
plebiscitul propus de ruși în Basarabia.
13
„Universul”, 16 mai 1925.
14
„Universul”, 17 februarie 1926.
deputat, precum şi a delegaţiei permanente”15. Nu
lipsesc atacurile asupra subiectelor care oglindeau
propaganda panslavistă în Basarabia, care avea la
bază asociaţii filantropice şi de asistenţă socială în-
fiinţate în timpul stăpânirii ruseşti: „Deşi au trecut
opt ani de la unirea Basarabiei cu patria mamă, aces-
te societăţi şi asociaţii îşi continuă până în prezent în
tihnă opera lor nefastă, subminând temeliile statului
român şi formând adevărate citadele de rezistenţă
pan-rusă”16.
La 9 noiembrie 1926 se inaugurează la Chişinău,
potrivit ziarului Universul, Facultatea de Teologie,
în prezenţa miniştrilor Ion Petrovici, Ioan Lupaş,
Sergiu Niţă şi a reprezentanţilor clerului17. Câţiva
ani mai târziu, în 1931, pe străzile oraşului Chişi-
nău se animă sărbătorirea a 14 ani de la declararea
autonomiei Basarabiei, iar ziarul Universul publică
un amplu articol despre acest eveniment: „Astăzi se
împlinesc 14 ani de când Congresul ostaşilor mol-
doveni a declarat într-un entuziasm de nedescris au-
tonomia teritorială şi politică a Basarabiei. A fost o
zi rară, mare şi înălţătoare a neamului românesc din
Basarabia”18.
Anul 1932 anunţă existenţa la Chişinău a unui
nucleu comunist. Ştirea din Universul, publicată cu
titlul „Tineri studioşi constituiţi în organizaţia co-
munistă «Şcolarul roşu»”, vorbea despre întâlniri
clandestine ale elevilor: „La percheziţia ce s-a făcut
s-a găsit literatură comunistă, o carte nouă din Le-
ningrad cu fotografiile tuturor capilor mişcării tine-
retului comunist din Rusia, mai multe concepte de
manifeste împotriva directoratului şi a profesorilor,
manifeste ce urmau să fie împărţite printre elevi ca
un protest asupra încasărilor taxelor burgheze”19.
Nelipsite sunt conferințele culturale de la Iași
despre Basarabia, cum ar fi cea din ianuarie 1932,
ce aduce în atenţia cititorilor cotidianului Universul
importanţa conferinţei profesorului I.  C. Teodores-
cu, care a vorbit studenţilor ingineri-agronomi des-
pre „sufletul Basarabiei” şi pâmântul său, care fusese
socotit sub ruşi drept „Coasta de Azur a imperiului
moscovit”20. Tot în această perioadă, ziarul Univer-
15
„Universul”, 26 martie 1926.
16
„Universul”, 28 mai 1926.
17
„Universul”, 8 noiembrie 1926.
18
„Universul”, 29 octombrie 1931
19
„Universul”, 11 ianuarie 1932.
20
„Universul”, 29 ianuarie 1932; „Toată această ridicare a
elementului românesc se datorează unei nobile românce,
născută Catargi, soția fostului guvernator al Basarabiei, ba-
ronul Stuart, un adevărat savant, cu sufletul mare și care a
– 110 –
sul scrie despre acţiunile comuniste ale unor funcţi-
onari publici aflaţi în serviciul rușilor, dar şi despre
implicarea unor funcţionari de poştă în acţiuni co-
muniste21.
Finalul anului 1932 culminează la Chişinău cu
proteste împotriva tendinţelor revizioniste, iar zia-
rul Universul, cu sprijinul „Astrei” basarabene, or-
ganizează la 6 decembrie „grandioasa manifestare
de la Chişinău” cu participarea lui Stelian Popescu,
directorul ziarului Universul, profesorul Marin Şte-
fănescu, preşedintele societăţii „Cultul Patriei”, ge-
neralii Dragu şi Mihail Mora22 .
După sărbătorirea cu mare fast a 15 ani de la
unirea cu Basarabia, din aprilie 1933 şi până în iu-
nie 1940 ziarul Universul publică mai mult articole
despre acţiunile de propagandă sovietică şi, mai ales,
despre descoperirea mai multor acţiuni de spionaj şi
de colaborare a unor funcţionari din Chişinău cu au-
torităţile ruse. Se mai semnalează în 1938 hotărârea
de la București ca în toată Basarabia să se vorbească
româneşte şi legitimitatea acestei decizii (document
păstrat la Arhivele Statului din Chişinău)23.
Un alt cotidian din perioada bucureşteană inter-
belică este Dimineața, de orientare centru-stânga.
Acesta, după mai multe denumiri, din 8 decembrie
1904 s-a numit Dimineaţa. Inspirat din exigențele
marilor cotidiene pariziene (Le Petit Parisien,  Le
Petit Journal,  Le Journal), Dimineața  s-a dorit a fi
un ziar concurențial pentru  Universul prin obiecti-
vitatea informației, lipsa comentariilor tendențioase
la evenimentele zilei, dar și prin accesul mai ușor în
rândurile populației. 
În acest cotidian nu apar prea multe articole des-
pre Basarabia, iar din cele publicate am ales câteva
din 1920, cum ar fi articolul despre situația econo-
luptat cu multă energie să ridice prestigiul și viața economi-
că a provinciei întregi. Botanist de seamă, el a trezit intere-
sul cercurilor științifice pentru flora și fauna Basarabiei”.
21
„Universul”, 27 februarie 1932; „În această perioadă auto­
rită­țile locale au descoperit în cursul nopții o vastă orga­
ni­zație comunistă. Cei arestați pregăteau manifestații cu
ocazia zilei roșii de azi”.
22
„Universul”, 10 decembrie1932.
23
„Universul”, 24 martie 1938; cu titlul, „În toată Basarabia
trebuie să se vorbească românește. Legitimitatea măsurilor
de interdicție”, o parte din hotărârea privind obligativitatea
limbii române în Basarabia era publicată în „Universul”:
„Oblastia Basarabiei își păzește a sa închegare de norod,
pentru aceia își primește osebit chip de cârmuire. Iară prin-
cipiile de judecăți și hotărârile se vor lua numai în limba
moldovenească și judecățile se vor face pe temeiul legiuiri-
lor și obiceiurilor Moldovei”.
mică din Basarabia, unde se menționează lipsa unor
alimente, iar gazul sau sarea se vând la un preț destul
de ridicat24. Într-un alt articol se subliniază ostilita-
tea autorităților basarabene de a coopera cu guvernul
de la București privind problema semănăturilor de
primăvară25. Problema speculei este tratată dur într-
un articol din Dimineața: „Diferiți speculanți nu
întâmpină nicio piedică din partea autorităților, iar
cea mai gravă speculă se exercită cu zahărul, sarea și
petrolul”26. Se poate conchide că Dimineața se axea-
ză pe analize a stării economice a Basarabiei și mai
puțin pe problematica politică.
Unul dintre ziarele cu un însemnat tiraj, ce cu-
prinde între paginile sale multe articole despre Ba-
sarabia, este Adevărul27, orientare de stânga cu
tendințe antimonarhice. Ziarul era condus de grupul
Pauker-Socor-Graur. În primii ani după realipirea
Basarabiei, cotidianul a sublinat, în numeroase ar-
ticole, aniversarea unirii Basarabiei cu România
din 27 martie 1918, dar și subiecte de interes major
pentru populație, cum ar fi scumpirea alimentelor
de bază.
În 12 aprilie 1925, ziarul Adevărul descrie și
analizează organizarea unui congres la Moscova,
unde s-a cerut lichidarea „ocupației românești” din
Basarabia28. Desigur, în material se subliniază mo-
tivele care au determinat Rusia să fie diversionistă,
plecând de la „situația internă destul de încurcată”.
Aplicarea reformei agrare și acordarea de credite în
Basarabia sunt subiecte tratate cu interes de cotidi-
anul Adevărul29.
Un moment special din viața culturală a
Chișinăului interbelic, menționat în Adevărul, îl
reprezintă participarea Franței la Expoziția din
Chișinău: „Nu e o taină pentru nimeni că Basarabia
nu este cunoscută îndeajuns cum ar trebui să fie de
cercurile mari ale străinătății, pe câtă vreme propa-
ganda sovietică caută să conteste drepturile noastre
istorice. După Polonia și Cehoslovacia, Franța a fost
24
„Dimineața”, 19 ianuarie 1920.
25
„Dimineața”, 26 martie 1920.
26
„Dimineața”, 15 octombrie 1920.
27
Ziarul „Adevărul” a fost primul ziar românesc care a intro-
dus caricatura de presă, care a publicat o telegramă direc-
tă din străinătate, primul ziar care își avea propriul palat
redacțional sau primul cotidian care avea diponibilitatea de
a asigura salarii mari și sigure pentru angajați.
28
„Adevărul”, 12 aprilie 1925; Congresul „Jos mâinile de
pe Basarabia” s-a deschis la Moscova și au participat câțiva
„emigranți” basarabeni cu scopul de a cere lichidarea
„ocupației românești”.
29
„Adevărul”, 23 aprilie 1925 și 17 iunie 1925.
– 111 –
cea care a comunicat participarea le evenimentul din
Chișinău”30.
În cotidianul Adevărul sunt publicate declarațiile
lui Troțky despre Basarabia pe care acesta le-a trans-
mis prin intermediul ziarului Vossische Zeitung:
„Basarabia este o rană deschisă pentru noi, care va
sângera tot timpul până când acest ținut va fi reali-
pit la Rusia. Poporul basarabean simte alături de noi
și în afară de aceasta, România comite actualmente
atâtea greșeli, încât putem spune că timpul lucrează
pentru noi”31. Declaraţiile lui Troţky nu sunt urma-
te de comentariile publicaţiei Adevărul, aşa cum s-a
întâmplat în alte cazuri când declaraţiile împotriva
Basarabiei au fost însoţite de replici dure la adresa
politicii sovietice. Însă peste un an, în 1926, Adevă-
rul redă un articol publicat în ziarul italian Il Res-
to del Carlino (Bologna), care, sub titlul „Basarabia,
frontiera latinităţii”, scrie desre Basarabia şi dreptu-
rile României asupra acestei provincii32 .
În anii ’30, Adevărul se concentrează pe publica-
rea unor ştiri care redau o serie de probleme admi-
nistrative în care guvernul de la Bucureşti se implică
să le rezolve la Chişinău, atât în privinţa organiză-
rii locale, cât şi în privinţa unor anchete efectuate la
Mitropolia Basarabiei33. Tot în această perioadă, un
eveniment trist care deschide calea unor ample arti-
cole în paginile cotidianului Adevărul este moartea
lui Constantin Stere: „Prin moartea lui Constantin
Stere Basarabia pierde pe cel mai însemnat fiu al ei.
Dispare, astfel, figura cea mai proeminentă pe care a
dat-o provincia dintre Prut şi Nistru de la Bogdan P.
Hasdeu încoace. De la venirea sa în Regat, Constan-
tin Stere s-a străduit să arate opiniei publice adevă-
rata situaţie a românilor basarabeni, ca şi adevărata
situaţie din Rusia”34.
Adevărul publică în paginile sale despre scanda-
lul provocat de directorul ziarului Universul, Stelian
Popescu, care era acuzat de autorităţile de la Chişi-
nău de acţiuni de fals patriotism35. Ziarul Adevărul
dedică mai multe pagini evenimentelor din Basara-
bia şi, implicit, din Chişinău, spre deosebire de alte
trusturi de presă, însă în ultimii ani antebelici nu se
concentrează pe problemele majore politice, care au
culminat cu pierderea Basarabiei.
30
„Adevărul”, 8 august 1925.
31
„Adevărul”, 31 august 1925.
32
„Adevărul”, 26 noiembrie 1926.
33
Vezi „Adevărul”, 8 mai 1934 și 25 noiembrie 1936.
34
„Adevărul”, 1 iulie 1936.
35
Vezi pe larg „Adevărul” din 17 iunie 1936.
 Cotidianele Aurora şi România, asemenea zi-
arelor Adevărul și Universul, se străduiesc să ofere
cât mai multe ştiri despre viaţa culturală, politică şi
socială din Basarabia. Aceste două publicaţii erau de
orientare ţărănist-naţională. În România sunt pu-
blicate câteva ştiri despre Basarabia în jurul anului
1919, apoi se găsesc sporadic teme despre românii de
peste Prut36.
Victoria Partidului Ţărănesc în Basarabia este de-
scrisă în paginile ziarului Aurora, unde „guvernul de
la Bucureşti a ascuns câteva zile, cu o grijă inexpli-
cabilă, înfrângerea suferită în alegerile parţiale”. Un
interesant articol de sinteză despre chestiunea Basa-
rabiei apare în Aurora la 20 aprilie 1922: „Reprezen-
tanţii Rusiei sovietice, de câte ori au ocazia, ridică
chestiunea Basarabiei, protestând în contra unirei ei
cu ţara. Guvernul nostru a respins întotdeauna dis-
cutarea acestei chestiuni, bazâdu-şi drepturile sale pe
tratate internaţionale. [...] Cu toate aceste drepturi
incontestabile, ruşii au pretenţii asupra Basarabiei,
iar dacă astăzi guvernul sovietic nu le exteriorizea-
ză decât prin proteste platonice, nu se poate şti dacă
mâine vreun guvern reacţionar şi imperialist nu va
întrebuinţa forţa”37.
Multe dintre subiectele de analiză cu privire la
dreptul istoric al Basarabiei sunt prezente în cotidi-
anul Aurora38: „La Genova, precum se ştie, Cicerin,
delegatul Rusiei sovietice, a ridicat chestiunea Basa-
rabiei. Dl. Ion Brătianu a replicat, cu drept cuvânt, că
Basarabia s-a unit prin propria ei voinţă, după cum o
dovedeşte votul Sfatului Ţării”39. De asemenea, Au-
rora consemnează şi informaţii de interes public de
importanţă majoră, cum ar fi inaugurarea liniei de
cale ferată pe ruta Ungheni-Chişinău în septembrie
1922 sau inaugurarea Vamei şi a Bursei de Mărfuri
din Chişinău la august 192340.
Un eveniment care este prezentat cu entuziasm
şi interes în Aurora este vizita generalului Berthelot
la Chişinău. Sub titlul „Entuziasta primire făcută de
populaţia oraşului” ziarul Aurora oferă informaţii
despre primirea generalului Berthelot la Chişinău:
„Populaţia şi autorităţile civile, cât şi cele militare,
au făcut în zilele de vineri şi sâmbătă o entuziastă
36
Vezi „România”, 21 martie 1919; „România”, 20 aprilie
1919.
37
„Aurora”, 20 aprilie 1922.
38
Vezi pe larg „Aurora”, 13 mai 1922; „Aurora”, 15 mai 1922;
„Aurora”, 19 iulie 1922; „Aurora” 16 august 1922.
39
Idem.
40
Vezi „Aurora”, 4 septembrie 1922” şi „Aurora”, 23 august
1923.
– 112 –
primire generalului Berthelot. La sosirea trenului în
gară, în numele oraşului, Gherman Pântea, primarul
oraşului, a oferit tradiţionala pâine şi sare, salutând
pe distinsul oaspete în numele întregii populaţii. La
catedrală, după oficierea serviciului religios, arhiepi-
scopul Gurie al Basarabiei, a relevat ajutorul nepreţu-
it pe care generalul Berthelot l-a dat naţiunii române
în clipele cele mai grele din crâncenul război şi recu-
noştinţa ce i-o poartă pentru aceasta întreg neamul
românesc”41.
În mod evident, se remarcă în ziarul „Aurora”
interesul constant pentru teme despre problemati-
ca Basarabiei, ce culminează cu subiecte de analiză
politică sau istorică sau cu prezentarea unor infor-
maţii despre ce scria presa străină în chestiunea Ba-
sarabiei. Spre exemplu, National Zeitung din Berna
nota: „Istoria a cunoscut o chestiune basarabeană.
Această chestiune însă a fost definitiv soluţionată şi
consfinţită astfel în ziua când Basarabia a fost redată
poporului legitim. Românească istoriceşte, etniceş-
te şi politiceşte, provincia Basarabiei va fi şi rămâne
astfel”42 .
Dreptatea, un ziar apărut în 1927, de orientare
naționalist-țărănistă, publică subiecte de cultură,
despre aniversarea unirii Basarabiei cu România43
sau despre nemulţumirile provenite din organizarea
administrativă sau politică de la Chişinău. Un arti-
col relevant care, deşi se referă la lipsa de organizare
a Primăriei Chişinău, oferă indirect un tablou ine-
dit despre Chişinăul interbelic: „Cu toată mizeria
în care se zbate populaţia din Chişinău, cu toate re-
petatele falimente şi sinucideri, nu înţelegem de ce
primarul oraşului continuă să risipească fără niciun
scrupul banii furați [...] din punga contribuabilului.
[...] Cu un singur lucru se poate bucura primarul ales
într-o noapte misterioasă, Chişinăul a atins recordul
prafului. Pompa Dubinschi nu poate satisface nevoi-
le oraşului, căci praful la noi este depozitat prea mult
şi în unele locuri atinge înălţimea de 10-12 centime-
tri, astfel că este de ajuns trecerea unui automobil ca
trecătorii să fie îngropaţi înr-o pânză de praf, pentru
care e nevoie de 5-6 minute ca să se poată rupe aceas-
tă ceaţă”44.
Marile cotidiene bucureștene au scris despre
Chișinăul interbelic de multe ori din perspectiva ori-
entării politice a ziarului. Mai puține au fost știrile
41
„Aurora”, 6 octombrie 1923.
42
„Aurora”, 13 aprilie 1924.
43
„Dreptatea”, 2 mai 1928.
44
„Dreptatea”, 15 octombrie 1928.
care se încadrau la „diverse”. Totodată, transpare din
articolele publicate atât interesul manifestat pentru
aniversarea Unirii Basarabiei cu România, cât și grija
pentru organizarea administrativă în condiții nor-
male a orașului Chișinău și a Basarabiei. O altă temă
tratată cu interes a fost combaterea politicii de la
Moscova, ale cărei declarații de revenire a Basarabi-
ei la ruși, mai ales după 1924, se intensifică la nivel
de afirmații publice. Din păcate, presa românească
nu a surprins foarte bine viața culturală intensă a
– 113 –
orașului Chișinău sau tradițiile sale și a scris prea
puțin despre ritmul vieții cotidiene din metropola
basarabeană. În mod cert, ziarele bucureștene ofe-
ră, pe de o parte, un tablou incomplet al ritmu-
lui interbelic al Chișinăului, iar, pe de altă parte,
știrile sunt publicate din perspectiva politicului sau
a orientării publicației. Cu toate aceastea, gazetele
bucureștene care au scris despre Chișinau au istori-
ca contribuție de a contura un mesaj a ceea ce a în-
semnat acea perioadă.
 Chișinăul interbelic în memoriile secretarului
Mitropoliei Basarabiei, prof. Constantin N. Tomescu
Constantin Nicolae Tomescu a venit în Basarabia
în vara anului 1918, însoțindu-l pe Nicodim Mun-
teanu, numit arhiepiscop al Basarabiei, invitat de
acesta în funcția de secretar al Mitropoliei Basarabi-
ei. S-a aflat aici până în 28 iunie 1940, când a fost
nevoit, împreună cu mulți alți români, să se refugie-
ze. Revine odată cu armata română în 1941, ca în ’44
să se refugieze definitiv și să nu se mai întoarcă nici-
odată pe pământul pe care-l îndrăgise atât de mult,
unde și-a petrecut cei mai frumoși ani din viața sa și
unde a contribuit la prosperarea acestui ținut.
Tatăl lui Constantin Tomescu, Nicolae, era origi-
nar din Baia de Aramă, Olte­nia, iar mama, Ștefania,
din Săliștea Sibiului, era descendentă dintr-o im-
portantă familie de mocani ardeleni. Constantin se
naște la Constanța, la 20 februarie 1890, devenind
astfel un vlăstar al Dobrogei.
Soarta a fost vitregă cu micul Constantin. Rămâ-
ne orfan de tată la vârsta de 3 ani și rolul patern a fost
preluat de preoții de la biserica din apropiere, pe care
o frecventa dus de mamă, fire evlavioasă și păstrătoa-
re a tradițiilor ortodoxe. Amintirile din copilărie,
până a rămâne orfan și de mamă, sunt împresurate
cu frumoase evocări despre datinile și tradițiile do-
brogenilor, descrieri ale orașului Constanța, pline de
viață și culoare, cu nostalgii și evocări ale figurii ma-
mei, pe care o numea duios „măicuța mea dragă”, cea
care „a sădit în sufletul meu un început de iubire a
neamului nostru românesc”.
La vârsta de 9 ani își pierde şi mama, rămânând
orfan de ambii părinți. Nea­vând pe nimeni pe lume,
se zbate ca peștele pe uscat. Epitropia, pusă de Tri-
bunalul din Constanța să-l crească, risipește averea
destul de consistentă, adunată de pă­rinți pentru a-i
asigura un viitor fără griji și refuză să-l sprijine să stu-
dieze la gimna­ziu. Pentru a supraviețui, Constantin
încearcă să învețe tâmplăria, să devină hamal în port
sau băiat de prăvălie într-o librărie din oraș, ba chiar
încearcă să-și facă o carieră militară, intrând copil de
trupă în marină.
Însă sufletul său, înclinat spre studiu, nu se îm-
păca cu această situație. Se alipește de protopopul
orașului, preotul Gheorghe Niculescu, care, apreciin-
– 114 –
Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC,
George ENACHE
du-i dragostea de cele bisericești, îl sprijină pe micul
orfan să se înscrie la Seminarul Teologic din Galați.
Datorită unui complex de împrejurări, descris în
amănunt în cuprinsul memoriilor sale1, Constantin
Tomescu nu trece concursul, dar, cu acest prilej, îl
cunoaște pe arhima­ndritul de scaun Nicodim Mun-
teanu, viitor episcop de Huși, mitropolit al Moldovei
și patriarh al României, de care îl va lega un stator-
nic sentiment de fidelitate și admirație. Imaginea
vlădicăi Nicodim, așa cum este conturată de către
Constantin Tomescu în memoriile sale, este una mai
mult decât măgulitoare, fiind cea mai detaliată bio-
grafie a celui de-al doilea patriarh al României redac-
tată de un contemporan.
Cu sprijinul lui Nicodim Munteanu, tânărul
Tomescu reușește să intre la Seminarul din Iași, pe
care-l absolvă ca premiant în 1912. Doritor să-și con­
tinue studiile, Constantin Tomescu urmează Facul-
tatea de Teologie din București, unde se afirmă ca un
eminent, dar și ca lider de opinie dinamic, animat de
marele ideal al unității naționale.
Ales președinte al studenților de la Teologie, To-
mescu trece în Ardealul maicii sale, aflat sub stăpâ-
nire chesaro-crăiască, cu un grup de 30 de studenți
de la Teolo­gie, pentru a aduce românilor ardeleni
un mesaj al patriei libere. Acolo, prin inter­mediul
Asociației „Astra”, face cunoștință cu Onisifor Ghi-
bu, Octavian Goga, Vasile Bologa. Este arestat de
autoritățile maghiare și reținut în penitenciarul din
Sibiu până ce guvernul român reușește să-l elibere-
ze. Acțiunea studenților teologi a aflat mare ecou în
rândurile românilor din Ardeal, care visau la unirea
cu Patria-mamă.
În 1916, anul intrării României în Primul Război
Mondial alături de Antantă, Constantin Tomes-
cu era proaspăt absolvent al Facultății de Teologie,
visând la o bursă în străinătate. Însă „chemarea is-
toriei” l-a determinat să se înroleze ca soldat volun-
tar, făcând parte din echipa unui tren sanitar pe
întreaga durată a războiului. Se ocupă de îngrijirea
Constantin N. Tomescu, Jurnal din viața mea. Ediție în-
1
grijită de Silvia Corlăteanu-Granciuc și George Enache,
Chișinău, Cartdidact, 2018.
răniților, de nevoile spirituale ale combatanților și i
se încredințează, inclusiv, responsabilitatea de grefier
al trenului, sarcină care într-un fel anticipează viitoa-
rele activități ale lui Constantin Tomescu.
În condițiile dezagregării imperiului țarist și im-
pactului revoluției bolșe­vice, mișcarea națională a
românilor din Basarabia decide ca teritoriul dintre
Prut și Nistru să se unească cu România. Ziua de
27 martie 1918 (stil vechi), zi în care la Chișinău, în
ședința Sfatului Țării, a fost adoptată Declarația de
unire a Basarabiei cu țara-ma­mă, România, îl găsește
pe Constantin Tomescu în trenul sanitar, luptând
împreună cu echipa medicală împotriva febrei recu-
rente și a tifosului exantematic. Vestea, ne asigură
autorul în memoriile sale, a fost primită cu mare en-
tuziasm și bucurie.
Anul 1918 a reprezentat nu doar anul Unirii Ba-
sarabiei cu țara-mamă, dar a devenit și anul în care
Con­stantin Tomescu își începe cariera profesională,
în chip neașteptat pentru el, chiar pe meleaguri ba-
sarabene. După mai bine de un secol, timp în care
românii basa­rabeni au fost integrați cu forța din
punct de vedere bisericesc în cadrul Bisericii Or-
todoxe Ruse, fiind supuși unui aspru proces de ru-
sificare, venise momentul ca viața bisericească din
Basarabia să se regăsească sub omoforul Bisericii
Ortodoxe Române. În vederea reorganizării vieții
bisericești dintre Prut și Nistru, Sf. Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române trimite în Basarabia, ca locțiitor
al scaunului arhie­piscopiei Chișinăului, pe episcopul
de Huși, Nicodim Munteanu. Având nevoie de oa-
meni pentru a întocmi cancelaria eparhială, vlădica
Nicodim, de comun acord cu ministrul Cultelor și
al Instrucțiunii, Simion Mehedinți, îl numește pe
Constantin N. Tomescu în funcția de secretar gene-
ral al Mitropoliei Basarabiei. Ceea ce părea o slujbă
temporară s-a dovedit a fi o activitate întinsă pe mai
bine de două decenii. Astfel, „plămădit din sânge
ardelean și oltean, născut dobrogean, format moldo­
vean, devine basarabean, prin tot ceea ce a dat bise-
ricii și țării sale”, avea să spună despre Constantin
Tomescu unul dintre foștii săi discipoli, preotul Va-
sile Țepordei2 .
Primul contact cu Basarabia s-a realizat din tre-
nul care-l ducea pe vlădica Nicodim și Constan-
tin Tomescu din Iași spre Chișinău. În drum l-a
însoțit Gherman Pântea, pe care l-a numit „inimo-
Vasile Țepordei, Profesorul universitar Constantin N. To-
2
mescu, în: „Au murit cu gândul și dorul de Basarabia”. Edi-
tura Eminescu, București, 1997, p. 59.
– 115 –
sul frate basarabean”, viitorul primar de Chișinău
și de Odessa, cu care a legat o prietenie de aproape
50 de ani, fiindu-i alături la Chișinău, Odessa ori
București, până la decesul acestuia în condiții miste-
rioase, în 1968, în București. Călătoria de la Iași la
Chișinău, cu trenul, în vara anului 1918, care a du-
rat aproape 9 ore, îl aducea pe proaspătul secretar al
Mitropoliei Basarabiei într-o Basarabie despre care
a scris că atunci, în vara anului ’18, emoționat de
priveliștea de prin gări și sate, de portul și graiul ba-
sarabenilor, a înțeles că „și aici sunt la mine acasă”3.
În Chișinău găsește clădirea arhiepiscopală cu
acareturi, case de locuit și închiriat, proprietăți, vii în
afara orașului pe drumul Cotiujeniului, o casă epar-
hială cu o sală enormă de 500 de persoane, Muzeul
istorico-arheologic bisericesc cu un inventar de pes-
te 700 piese, Epitropia eparhială, Școala de cântăreți
bisericești și o Casă de ajutor reciproc a clerului. Im-
presionat de biserica Catedralei, găsește mai târziu,
în actele din arhiva Consistoriului, planul catedralei
și directivele prin care afla că arhitecții sinodali din
Sankt Petersburg au făcut o eroare: conform planu-
lui pentru catedrala din Chișinău s-a ridicat cate-
drala la Bolgrad, iar în baza planului catedralei din
Bolgrad a fost ridicată catedrala din Chișinău.
Activând în funcția de secretar general al Biseri-
cii Basarabiei, face cunoștință cu personalitățile tim-
pului: Ioan Pelivan, Daniil Ciugureanu, Vladimir
Herţa, Paul Gore, Pantelimon Halippa, Ion Inculeţ,
doctorul Şeptelici, generalul Brăescu, Teodor Neagu,
Vladimir Cristi, Ion Buzdugan, Sergiu Niţă, Vasile
Țanţu, fraţii Cazacliu, Elena Alistar, inginerii Co-
dreanu şi Comarniţchii, Teodosie Ştirbu, Petru Ştefă­
nucă, muzicianul Vasile Popovici, avocaţii Gheorghiu,
Mîţă, Leancă, profesorul Ciobanu și mulți alții, cu
care, scrie Tomescu, „am legat prietenie și am admi-
rat sentimentele patriotice ale unora”. A legat prie-
tenie, de asemenea, cu funcționari veniți din Regat,
profesori, medici, ingineri, muzicieni, ofițeri, ziariști.
La Chișinău participă la editarea primului ziar ro-
mânesc al fraţilor transilvăneni, „Româ­nia Nouă”,
condus de Onisifor Ghibu şi Ion Matei, în redacția
căruia „se adunau bărbaţi entuziaşti ca să afle ştiri
din învălmăşeala politică din acele vremuri”4.
Alegând să-și trăiască viața și să-și construiască
o carieră în Basarabia, Constantin Tomescu devine,
sub anumite aspecte, mai „basarabean” decât înșiși
basarabenii. Din punctul său de vedere, Basarabia se
Constantin N. Tomescu, Jurnal din viața mea, p. 295.
3
Ibidem, p. 303.
4
prezenta ca o uriașă mare spirituală, aflată sub pus-
tiuri, care trebuia scoasă în evidență și canalizată în
formă și expresie româ­nească. Această misiune pro-
fesorul Tomescu a îndeplinit-o fie de la înălțimea
cate­drei universitare, fie din pozițiile administrative
din interiorul Bisericii, ca om politic și ca învățat.
Inițial, a avut sarcina să prelucreze documentele
Cancelariei eparhiale în limba română literară. În
timp, a devenit persoana indispensabilă a Cancelariei
Epar­hiei Chișinăului, pe care a organizat-o sistema-
tic, colaborând fructuos cu Gurie Gro­su, arhiepiscop
al Chișinăului și mitropolit al Basarabiei, precum și
cu urmașul acestu­ia, Efrem Enăchescu, care a condus
eparhia din postura de locotenent de mitropolit.
În urma reorganizării administrative a Bise-
ricii Basarabiei, teritoriul fostei Arhiepiscopii a
Chișinăului și Hotinului a fost împărțit în trei: Ar-
hiepiscopia Chișinăului și Episcopia Cetății Albe–
Ismail, care au format Mitropolia Basarabiei, și
Episcopia Hotinului, cu reședința la Bălți, inclusă în
componența Mitropoliei Bucovinei. Primul episcop
al Hotinului a fost ales, în martie 1923, Visarion
Puiu, până atunci episcop de Argeș, care a devenit
prieten apropiat al profesorului Tomescu. Visarion
Puiu a desfășurat în noua eparhie o „lucrare epocală”,
după cum s-a exprimat în amintirile sale Constantin
Tomescu. Un vast proiect ctitoricesc, economic și
cultural a fost im­plementat cu îndârjire de către epi-
scopul Visarion într-un spațiu vitregit, iar prietenul
său Tomescu alocă pagini însemnate în memoriile
sale acestor realizări. Pe întreg parcursul carierei lui
Visarion Puiu, Constantin Tomescu i-a fost alături,
împărțindu-și timpul între Chișinău și Bălți. Deși
deputat în Adunarea Eparhială din Chișinău și re­
prezentant al Arhiepiscopiei Chișinăului în Congre-
sul Național Bisericesc, Constantin Tomescu a fost
ales – ca o recunoaștere a implicării sale active în
Episcopia Hotinului – deputat în Adunarea Eparhi-
ală de la Bălți.
La Chișinău, se apropie de mari personalități
ale clerului basarabean, cărora le dedică frumoa-
se amintiri. Printre aceștia se află preotul profesor
Constantin Popovici, rectorul Seminarului Superi-
or și preotul protopop și președinte al Congresului
General Extraordinar al Clerului, Alexandru Balta-
ga, preotul profesor Serghie Bejan, alte personalități
duhovnicești care au avut un rol aparte în propășirea
Basarabiei și cărora le-a dedicat frumoase amintiri.
Alături de activitatea pe teren administrativ-bi-
sericesc, Constantin Tomescu desfășoară o intensă
– 116 –
activitate pe tărâm cultural. La Chișinău, el găsește
revista „Luminăto­rul”, scoasă de mai mulți ani în
limba română, dar redactată cu litere chirilice de că-
tre iconomul mitrofor Constantin Popovici. Se ală-
tură colaboratorilor revistei, publică o serie de studii
despre istoria românilor, devenind, în timp, redactor
al acestei reviste.
Împreună cu profesorul universitar Toma G.
Bulat, inițiază, la Chișinău, apariția revistei trimes-
triale de istorie și geografie a Moldovei dintre Prut
și Nistru, „Arhivele Basarabiei”, care a apărut în
anii 1929-1938. Scopul „Arhivelor Basarabiei” era
„studierea pământului și a omului acestui ținut de
graniță”5, având o „orientare patriotică, de dezvolta-
re a conștiinței naționale și de contribuire la scrierea
istoriei adevărate a țării”6. Majoritatea materialelor
publicate sunt documente de arhivă referitoare la
istoria Moldovei și istoria bisericii din ținut, proble-
me de drept, dispoziții, hotărâri, scrisori și declarații
aparținând diverselor structuri de stat, dar și persoa-
nelor particulare. Materialele publicate au fost îngri-
jite, prefațate și comentate de Leon T. Boga, Toma
G. Bulat, Constantin N. Tomescu, Emil Gane, Iosif
Lepși, Paul Mihail, Ioan Pelivan, Ștefan Ciobanu,
Victor Tufescu, Constantin Popovici ș.a. Revista s-a
bucurat de atenție sporită din partea autorităților și
istoricilor. A fost susținută de Nicolae Ior­ga, care se
interesa mereu de documentele noi tipărite în pagi-
nile revistei. Multe documente, pierdute din cauza
evacuării arhivelor în perioada războiului, au putut
fi identificate mai târziu și preluate de prestigioasele
colecții editate de Academia Ro­mână (Documente
privind istoria României și Documenta Romaniae
Historica) doar datorită faptului că au fost publicate
în paginile revistei „Arhivele Basarabiei”.
Constantin N. Tomescu a fost, totodată, și unul
dintre redactorii „Revistei istori­ co-bisericești din
Chișinău”, prin intermediul căreia se readucea în
atenție istoria bisericii din Basarabia.
Nu trebuie uitat că profesorul Tomescu este au-
torul unei substan­țiale opere istoriografice. „Străda-
nia mea publicistică” (numele unuia dintre capito­lele
memoriilor) se încununează cu mai multe opere de
istorie a Bisericii Române, printre care merită a fi nu-
mite: Istoria Sfintei Mănăstiri Hârjauca, Chișinău,
5
Arhivele Basarabiei, nr. 1, 1929. Tipografia Eparhială „Car-
tea Românească”, Chișinău, 1929.
6
Silvia Corlăteanu-Granciuc, Revista „Arhivele Basarabiei”
(1929-1938) și autorii ei. În: „Pergament. Anuarul Arhive-
lor Republicii Moldova”. Vol. II, Chișinău, 1999, p. 76.
1924; Epi­scopia Hotinului. Date istorice și statistice,
Chișinău, 1925; Documente și scrisori din fa­milia
Andronachi Donici, Chișinău 1928; Catagrafia Ba-
sarabiei din 1817, Chișinău, 1928; Înființarea Epi-
scopiei Chișinăului și Hotinului (1813), în „Arhivele
Basarabiei”, an I, 1929, nr. 1; Exarhul Gavriil și Mi-
tropolitul Ignatie al Ungrovlahiei, 1810, în „Arhivele
Basara­biei”, an. II, 1930, nr. 2; Știri catagrafice din
Biserica Moldovei din 1809; Documente basarabe-
ne, 2 volume, Chișinău, 1928-1938 (în colaborare
cu Visarion Puiu, Ștefan Be­rechet, Ștefan Ciobanu
și Leon T. Boga) ș.a. – în total peste 50 de lucrări.
O mențiune aparte merită a fi acordată catagrafiilor
Basarabiei pentru anul 1820, valorificate și publica-
te de către Constantin Tomescu, mai multor anua-
re, buletine, dări de seamă, rapoarte și comemorări,
informații, unele dintre care au devenit un suport
indispensabil și unic în valorificarea temelor generale
despre istoria acestui ținut.
Una din marile satisfacții din viața lui Constan-
tin Tomescu a fost înființarea Facultății de Teologie
din Chișinău. Memoriile lui Constantin N. Tomes-
cu, editate recent într-un volum de 1100 pagini7,
se constituie într-o sursă esențială de cunoaștere
a activității acestei instituții cu un rol major în
viața spirituală a Basa­ rabiei interbelice. Proiectul
facultății de la Chișinău a fost aprobat în 1926, cu
spriji­nul mareșalului Alexandru Averescu, al poe-
tului Octavian Goga și al profesorului și filosofului
Ion Petrovici. În cadrul acestei facultăți, Constantin
Tomescu, care, în 1927, își ia doctoratul în teologie,
devine profesor de istoria Bisericii Ortodoxe Româ-
ne și prodecan al Facultății. În condițiile în care ma-
joritatea profesorilor din cadrul tinerei facultăți erau
cu domiciliul stabil în alte orașe și făceau naveta la
Chișinău, Tomescu, ca om al locului, este cel care
„ține în mână” facultatea din punct de vedere admi-
nistrativ. Din memorii aflăm informații interesante
despre viața colectivului de profesori, care cuprindea
multe nume mari, precum Gala Galaction, Nichifor
Crainic, frații Cicerone și Valeriu Iordăchescu, Ion
Savin, Ștefan Ciobanu, Serghie Bejan, arhimandri-
tul Iuliu Scriban. Evident, nu toți au fost la sufle-
tul lui Constantin Tomescu, din rațiuni acade­mice
sau preferințe politice, iar acest lucru nu l-a ascuns
câtuși de puțin în cuprinsul memoriilor sale. De ase-
menea, memoriile arată modul în care era organizată
A se vedea Constantin N. Tomescu, Jurnal din viața mea.
7
Ediție îngrijită de Silvia Corlăteanu-Granciuc și George
Enache, Chișinău, Cartdidact, 2018.
– 117 –
viața studențească în cadrul Facultății de Teologie,
studenții fiind angrenați în numeroase activități cul-
tural-misionare, excursii cu caracter duhovnicesc etc.
O lectură atentă arată vastitatea proiectului în care
era implicată facultatea, de refacere a ecumenici­tății
ortodoxiei, ruptă de disputele naționaliste ale secolu-
lui al XIX-lea și de loviturile aplicate de bolșevism.
Tot în această logică se explică numeroasele deplasări
ale pro­fesorului Tomescu (în multe cazuri, alături de
Visarion Puiu) în Cehoslovacia, Turcia, Palestina,
Italia, Egipt, Bulgaria etc. Ca recunoaștere a acestor
eforturi, i se acordă titlurile de arhon mare dikeofi-
lax al Patriarhiei Ecumenice și de cavaler al Ordinu-
lui Sfântului Mormânt.
Implicarea lui Constantin Tomescu în viața Ba-
sarabiei nu se oprește aici. Tărâmului bisericesc și
celui cultural i se adaugă cel al administrației civile
și cel politic. Îl leagă o statornică prietenie de Gher-
man Pântea, primar al Chișinăului în perioada in-
terbelică, fiind im­presionat de activitatea acestuia,
din perioada mișcării naționale din 1917 până în
anii celui de-al Doilea Război Mondial. Participă la
planurile de dezvoltare social-econo­mică și cultura-
lă a Chișinăului, fiind mereu implicat, ca președinte
sau membru, în tot felul de comitete și asociații care
promovează diverse inițiative cetățenești: „Ateneul
de la Nistru”, „Astra” – adusă de Onisifor Ghibu la
Chișinău, Comitetul Crucea Roșie, Comitetul pen-
tru profilaxia tuberculozei, Școala surorilor de cari-
tate, Societatea ortodoxă a femeilor române, altele. A
lucrat, cum a scris în jurnal, „propagând cultura în
provincie”. Totodată, a contribuit la îmbunătățirea
condițiilor de trai ale clerului basarabean prin înfi­
in­țarea și întreținerea unui șir de instituții și așeză­
minte filantropice: casa de ajutor reciproc, casa de
îm­prumut (un fel de bancă a clericilor ortodocși),
orfelinatul preoțimii din Chișinău, orfelinatul ospă-
tăriei Catedralei, azilul pentru bâtrânii neputincioși,
vinăria eparhială, sanatoriul de la Șabo, căminele
studențești, a fondat și ordonat un șir de biblioteci ș.a.
Constantin Tomescu a întreținut legături vas-
te cu majoritatea elitei politice basarabene, cu unii
politicieni polemizând intens cu privire la modul în
care trebuie concepută dezvolta­rea teritoriului din-
tre Prut și Nistru. Ostil politicii promovate de Par-
tidul Național Liberal, Tomescu devine un opozant
al exponenților acestui partid la Chișinău. Din acest
motiv, imaginea unor lideri liberali, așa cum reiese
din memoriile lui Constan­tin Tomescu, nu este una
întru totul agreabilă.
 În cele din urmă, opțiunile sale politice se în-
dreaptă către Partidul Național Creștin, condus de
A. C. Cuza și Octavian Goga, activând ca președinte
al filialei județului Lăpușna și ca inspector al Basara-
biei (responsabil cu activitatea partidu­lui pe întreaga
regiune). Odată cu formarea Guvernului Goga-Cuza
în decembrie 1937, profesorul Constantin Tomes-
cu a fost numit subsecretar de stat pentru Culte și
Arte. Debarcarea executivului de către regele Carol
al II-lea, în februarie 1938, a pus capăt scurtei sale
experiențe guvernamentale. Apoi, legăturile sale cu
mitro­politul Visarion Puiu, intrat în dizgrația pu-
ternicilor vremii, l-au situat pe profesorul Tomescu
într-un con de umbră, din care a revenit abia după
eliberarea Basarabiei de către armatele române în
vara anului 1941 și înaintarea acestora spre est.
Refugiat din Basarabia ocupată de sovietici, în
vara anului 1940, profesorul To­mescu a întreţinut le-
gături strânse cu ceilalţi refugiaţi dintre Prut şi Nis-
tru, implicân­du-se apoi în opera de refacere a vieţii
bisericeşti de dincolo de Prut, afectată grav de lovitu-
rile ateismului bolşevic. Mai mult, după reabilitarea
mitropolitului Visarion, marele său prieten, şi nu-
mirea acestuia la cârma Misiunii Bisericii Ortodoxe
Române în Transnistria, profesorul Tomescu a fost
solicitat să sprijine după puteri eforturile de renaștere
a credinţei creştine între Nistru şi Bug. Astfel, deşi la
o vârstă destul de înaintată, Constantin Tomescu îşi
împarte existenţa în anii războiului între Cernăuţi
(unde, între timp, devenise profesor la Facultatea de
Teologie), Chişinău şi Odessa (în calitate de inspec-
tor general administrativ bisericesc).
Zguduitoare sunt amintirile din timpul războ-
iului, când C.  Tomescu cere, pentru a două oară,
să fie mobilizat sanitar voluntar în divizia a VII-a.
Revenind peste Prut, în Basarabia lui dragă, găsește
„sate de margine din care moldovenii au fost scoși de
sovietici ca sa-i îndepărteze de graniță, să nu aibă le-
gături cu frații lor și trimiși în haosul rusesc”8. Tot
atunci găsește „multe biserici desfiinţate, fără turle,
transformate în magazii, în cinematografe”9. Va con-
semna în memoriile sale următoarele: „Puţini preoţi
mai erau prin sate, dar ca muncitori, colhoznici, ei
m-au recunoscut. Catedrala Chişinăului era întrea-
gă, dar cu altarul împuşcat; soldaţi sovietici au tras,
ca la tir, din mijlocul bisericii, într-o icoană a Mai-
cii Domnului, atârnată pe un perete de lângă uşa
de intrare; glonţul a găurit geamul icoanei, dar n-a
Constantin N. Tomescu, Jurnal din viașa mea, p. 703.
8 13
Ibidem.
9
– 118 –
mers la chipul Maicii Domnului, ci s-a li­pit pe partea
din lăuntru a geamului”10. Găsește un jalnic tablou
al Chișinăului, iubit și atât de îngrijit de el anterior,
rămânând stupefiat de ororile efectuate de Armata
Roșie: „Clădirea Consistoriului, în care am lucrat ca
secretar 23 de ani, iar jos am locuit cu familia, a fost
dinamitată şi zidurile erau arse; soba din casierie, de
la etaj, era ca spân­zurată în gol deasupra fostului meu
birou. Reşedinţa mitropolitului distrusă, casa epar-
hială, cea mai frumoasă clădire a oraşului, cu sala ei
de conferinţe, fărâmată, cu pereţii rânjind. Într-un
cuvânt, toate clădirile de pe strada princi­pală, Ale-
xandru cel Bun, erau şi dinamitate şi arse, până spre
gară. Se spunea că echipe de soldaţi au aşezat în toate
aceste clădiri butoaie cu benzină şi dinamită, apoi le-
au dat foc”11.
Despre situația satelor de peste Nistru a scris ur-
mătoarele: „Dincolo, în Transnistria, jalea e şi mai
groaznică. În anii 1917-1941, în atâta amar de timp,
sovieticii au avut pricini şi modalităţi să exileze pe
moldoveni, să gonească pe preoţi, să schimbe via-
ţa satelor. Am găsit oameni triști, rău îmbrăcaţi, ca
nişte cerşetori, pe-alocuri a rămas numai tineret și
copii”12 .
Schimbându-se soarta războiului, armatele so-
vietice intră, la jumătatea anului 1944, şi ocupă
Basarabia, de data aceasta pentru mult mai multă
vreme. Profesorul Tomescu se refugiază la Sibiu şi
nu va mai reveni în Basarabia lui dragă. În acea pe­
rioadă Sibiul era un loc de refugiu pentru numeroa-
se personalități, inclusiv pentru familia bătrânului
A. C. Cuza, care, de altfel, va deceda la scurtă vreme
după încheierea conflagrației mondiale. Acesta ar
fi lăsat cu limbă de moarte ca urmaşul său la con-
ducerea partidului să fie profesorul Constantin To-
mescu, fapt care mai târziu va avea consecințe grave
asupra destinului său.
Arestat în anul 1948, în condiţiile declanşării am-
plelor represiuni împotriva elitelor vechii Românii,
sub acuzaţia de omisiune de denunţ (câteva persoane
arestate îi pomeniseră numele, iar el era „vinovat” că
nu le denunţase Securităţii)13, profesorul Tomescu a
fost arestat, judecat şi achitat în februarie 1950. La
scurt timp însă, în mai 1950, era din nou arestat şi
închis administrativ la închisoarea Sighet, în calitate
10
Ibidem, p. 704.
11
Ibidem.
12
Ibidem.
Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității, fond Penal, dosar nr. 852, vol. II, f. 229.
de demnitar într-unul dintre guvernele „burghezo-
moşiereşti”14.
Eliberat în vara anului 1955, Constantin Tomes-
cu s-a stabilit cu domiciliul nominal la fiul său, Ni-
colae, în Bucureşti. În realitate, cea mai mare parte
a timpului o petrecea la Schitul Coşna, Vatra Dor-
nei, unde stăreţea un basarabean, părinte­le Grigore
Cobzaru, originar din Soroca. Securitatea a început
să-i urmărească pe amândoi, deoarece ambii fuseseră
legaţi, într-un fel sau altul, de mitropolitul Vi­sarion
Puiu, refugiat în Occident şi considerat criminal de
război, la Coşna păstrân­du-se, de altfel, o parte din
bagajele acestuia. De asemenea, printre obiectivele Se-
curităţii se număra şi urmărirea preoţilor originari din
Basarabia, care reuşiseră să rămână în România, aceş-
tia fiind consideraţi în majoritatea lor „reacţionari”.
Prin mijloace specifice, agenţii poliţiei politice au
stabilit că profesorul Tomescu a păstrat legături cu
clerici basarabeni precum Pavel Guciujna, Vladimir
Bârjoveanu, Boris Bobcenco, Dumitru Balaur, Vasi-
le Ţepordei şi alţii. Toţi aceştia sperau într-o vii­toare
eliberare a Basarabiei şi o refacere în acest ţinut a Mi-
tropoliei româneşti. Prin­tre discuţiile, adesea fante-
ziste, dar care încercau să menţină speranţa în acest
ideal, s-au numărat şi acelea referitoare la viitoarea
conducere a eparhiei. Astfel, profeso­rul Tomescu, de-
venit între timp văduv, ar fi urmat să devină mitro-
polit al Basarabiei.
Sentimentele lui Constantin Tomescu pentru
Basarabia au fost exprimate într-o poezie, intitula-
tă „Dor de Basarabia”, pe care a recitat-o cu prilejul
unei pomeniri a regretatei sale soţii, Olga Poliacov,
căreia îi spunea „fiică a Basarabiei”. Din pricina aces-
tei poezii, Securitatea l-a considerat pe Constantin
Tomescu drept o persoană ce „caută să mențină psi-
hoza în rândurile basarabenilor despre un nou răz-
boi, iar Basarabia va fi eliberată”. De aceea, în iunie
1958, profesorul Tomescu era luat în lucru în dosar
individual, pentru a i se documenta mai temeinic
activitatea sa „ostilă”, îndreptată împotriva Uniunii
Sovietice. Cum în 1958 deja începuse în România al
doilea val de represiune generalizată, profesorul To-
George Enache, Constantin Tomescu, un basarabean prin
14
„adopție culturală”, în: „In honorem Ion Șișcanu. Studii de
istorie a românilor”. Cahul, 27 martie 2011, p. 210.
– 119 –
mescu a fost arestat la 25 august 1958 de Securitatea
Suceava, iniţial pentru manifestările sale naţionalis-
te. În concluziile de învinuire din cadrul procesului
i s-a reţinut printre acuzaţii şi poezia amintită mai
sus, însă principalul capăt de acuzare a fost legat de
un aspect de natură politică.
Securitatea era în acea perioadă interesată să
fabrice cât mai multe dosare cu cât mai mulţi in-
culpaţi, de aceea, Constantin Tomescu nu a fost sin-
gurul condamnat în acel caz. Din dosarele mai vechi
şi din numeroasele interogatorii, poliţia politică ştia
de apartenenţa acestuia la Partidul Naţional Creştin.
În lunile următoare, la intervale mari de timp, sunt
arestaţi şi anchetaţi o serie de foşti membri ai aces-
tui partid, Securitatea construind în cele din urmă
un scenariu fantezist, în care se por­nea de la ideea că
profesorul Tomescu preluase conducerea partidului
în ilegalitate (conform legendei amintite mai sus) şi
începuse acţiunea de reorganizare a acestu­ia. Dintre
toţi cei arestaţi, Tomescu cunoştea doar o singură
persoană. Pentru a re­zolva şi această dificultate, Se-
curitatea a acreditat ideea că „organizaţia subversivă”
folosea legătura „de la om la om”, membrii acesteia
necunoscându-se unii pe ceilalţi.
Procesul a avut loc abia în octombrie 1960. În
calitate de „şef de organizaţie subversivă”, profeso-
rul Tomescu a fost condamnat, prin sentinţa 131/17
octombrie 1960, la 20 de ani de temniţă grea pentru
„crima de uneltire contra ordinii sociale”. Încar­cerat
la Jilava, Constantin Tomescu a fost eliberat la 11
aprilie 1964, în baza decretului de graţiere 176/1964
al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române.
După eliberare, s-a stabilit cu domiciliul în Bucu-
reşti, trecând la cele veşnice la 5 iulie 1983.
Revenit în atenția publică după căderea comunis-
mului, Constantin N. Tomescu se înscrie în pleiada
intelectualilor români atât prin activitatea întreprin-
să în perioada interbelică în Basarabia, cât și prin
memoriile sale lăsate posterității, care descriu pagini
necunoscute din istoria Bisericii Române, din istoria
Basarabiei și, în mod special, din istoria Chișinăului
în perioada interbelică.
 Istoria clădirii Teatrului „Mihai Eminescu”
Clădirea monumentală a Teatrului „Mihai
Eminescu” este inclusă în alinierea perimetrală a
unui cartier central, în rând cu alte clădiri cu ţinu-
tă festivă – fosta Bancă Municipală (astăzi, Sala cu
Orgă), fostul Cerc Militar (fostul Hotel „Moldova”,
astăzi sediul central al Mobiasbancă), sediul Pri-
măriei Chișinău (fosta Dumă). Toate aceste clădiri
și-au schimbat destinația inițială odată cu schimbă-
rile politice, nefiind excepție nici clădirea teatrului,
care pentru început a fost prevăzută pentru o altă
destinație, deși foarte apropiată ca funcționalitate
– Palat al Culturii, numit și Palatul Cultural, și Pa-
latul Unirii. Readucerea în circuitul informațional
a denumirii inițiale a clădirii a avut loc în anii de
independență, după cum și conștientizarea faptului
că construcția ei a fost realizată în perioada Româ-
niei Mari.
Sediul Teatrului Național „Mihai Eminescu” este
un edificiu emblematic pentru istoria şi cultura Mol-
dovei de Est, dar lipsit mult timp de istoria sa veridi-
că, așa cum a fost până nu de mult și istoria Teatrului
Național ca instituție de cultură1. Situaţia confuză
în care s-a pomenit cunoașterea adevărată a istoriei
culturii noastre este rezultatul abilității ştiinţei isto-
rice din RSSM, impusă la autocenzură românofobă a
contextului politico-ideologic în condițiile câmpului
informaţional curățit de știrile-cheie, în care nimic
nu trebuia să indice altă realitate.
Informația permisă spre cunoaștere era că sediul
Teatrului „Mihai Eminescu” a fost construit în peri-
oada postbelică, arhitectura neoclasică monumentală
a clădirii potrivindu-se perfect stilisticii realismului
socialist de atunci, ceea ce părea să fie adevărat, fi-
ind indicați și arhitecții clădirii – V. Smirnov și V.
Alexandrov. Dar, odată cu deschiderea accesului la
fondurile secrete din biblioteci și arhive, cu media-
tizarea imaginilor fotografice istorice și a celor din
colecții de familie și cu publicarea memoriilor con-
temporanilor evenimentelor din perioada interbeli-
că – a devenit clar că Teatrul „Mihai Eminescu” din
Chișinău a fost construit în perioada interbelică. În
una dintre primele informații disponibile, într-o car-
Petru Hadârcă, O cronică a Teatrului Naţional Mihai Emi-
1 5
nescu din Chişinău, 1918-1930, Chişinău: Cartier, 2016,
512 p.
– 120 –
Tamara NESTEROV
te rară din perioada interbelică, se afirma categoric
că în „1932 [...] începu și construcția Palatului Cul-
tural, pe bulevardul Carol II”2 .
Cu toate acestea, istoria clădirii Teatrului din
Chișinău n-a captat interesul publicului, rămânând
în umbra istoriei activității lui teatrale, deseori fiind
confundată cu istoria Teatrului Național din perioa-
da interbelică, care își ținea reprezentațiile pe scena
clădirii fostei Adunări a Nobilimii, aflată la colțul
cartierului Grădinii Publice (pe fundațiile căreia
mai târziu a fost construit Cinematograful „Patria”).
Puținele scrieri despre teatrul din Chișinău mai
mult au complicat cunoașterea istoriei Teatrului
Național „Mihai Eminescu”. În 1947, într-un raport
al Uniunii Arhitecților, cu destinație de serviciu, se
atesta că o clădire importantă asupra căreia se lucrea-
ză era Palatul Artelor: „În timpul ocupației Basara-
biei românii l-au construit de-a lungul multor ani,
dar au reușit să ridice doar pereții și planșeele”. Sunt
descrise perspectivele: „În anul 1948 orașul va primi
clădirea nouă cu o sală de teatru cu o capacitate de
750 de locuri, două săli de concerte a câte 200 de lo-
curi, câteva lectorii și alte anexe. Autorii proiectului
finisajului interioarelor și exteriorului sunt Smir-
nov V.F. și Alexandrov B.P.”3.
Primele informații cu privire la istoria teatrului,
publicate în presa accesibilă publicului, constau în
informația laconică că ar fi fost construit după pro-
iectul arhitectului V.  Smirnov4. În lucrarea monu-
mentală cu privire la arhitectura RSSM, un raport
la aniversarea a 70 de ani de la Revoluția din 1917,
elaborată de un colectiv de autori, arhitecți ai pro-
iectului teatrului dramatic sunt indicați V. Smirnov
și V. Alexandrov5. Se face trimitere la o perioadă an-
terioară, teatrul făcându-și apariția ca Phoenix din
2
A. S. Weinberg, Chișinăul în trecut și prezent. Schiță istori-
că. Chișinău, 1936, p. 39.
3
П. Н. Рогулин, Архитекторы Молдавии в восстанови-
тельном строительстве Республики. In: Задачи архи­
тек­торов в 4 сталинской пятилетке. Бюллетень Союза
советских архитекторов МССР, 1947.
4
В. Ф. Смирнов, Градостроительство Молдавской ССР.
Кишинев: Штиинца, 1975, c. 46.
А. В. Колотовкин, C. M. Шойхет, И. С. Эльтман, Архи­
тектура Советской Молдавии. Москва: Стройиздат,
1987, с. 63.
cenușă, după cum se relata: „În baza clădirii vechi
distruse de pe str. Lenin, folosind parțial structurile
constructive păstrate, arhitecții V. Smirnov și V. Ale-
xandrov au creat proiectul teatrului muzical-drama-
tic Pușkin”.
În 2015, la București apare o carte despre
creația arhitectului bucureștean Ernest Doneaud
(1879-1959)6 , în care este reprodus proiectul său de
extindere a Teatrului Național din Chișinău și un
mic text publicat în 1941 de către arhitectul Spiri-
don Cegăneanu:
La Unirea Basarabiei cu Patria [se avea în ve-
dere integrarea recentă de la începutul celui de-
al Doilea Război Mondial – T.  N.], am găsit la
Chișinău un teatru, a cărui construcție era gata
în exterior, și care era menit să fie teatru muni-
cipal sub denumirea de Teatrul Pușkin ca amin-
tire a timpului de exil petrecut de marele poet
rus în acest oraș [se are în vedere viitorul Teatru
„M.  Eminescu” – T.  N.]. Clădirea aceasta a stat
mult timp fără amenajările interioare, până
când din inițiativa d-lui Ludovic Dauș, avocat
și literat, care profesa acolo, s-a alcătuit o Soci-
etate Teatrală, prin stăruințele căreia s-au făcut
lucrările necesare și clădirea a fost dată menirii
ei firești. Clădirea însă nu corespundea prea bine
rolului ei, iar fațada avea o înfățișare mohorâtă,
neatrăgătoare. În 1936 Primăria Chișinău a ho-
tărât să aducă acestei clădiri îmbunătățirile ne-
cesare și a dat această sarcină dlui E.  Doneaud
[informația se referă atât la clădirea Teatrului
„M.  Eminescu”, dar proiectul era pentru clădi-
rea fostei Adunări a Nobilimii, în care activa pe
atunci Teatrul Național – T. N.]. Ilustrațiunile de
față ne arată modul fericit cum s-a achitat de în-
sărcinarea dată [proiectul de modernizare a clădi-
rii fostei Adunării a Nobilimii – T. N.]. Lucrarea
însă la răpirea brutală a Basarabiei se găsea în sta-
rea în care se găsea teatrul Pușkin la înstăpânirea
noastră acolo în 1918-1919 [confundă istoria fostei
Adunări a Nobilimii cu viitorul Teatru „M. Emi-
nescu”, care nu exista pe atunci – T. N.]. Nu știu
dacă URSS în scurta trecere pe acolo a mai făcut
ceva. Fapt că se găsește neterminat.7
În comentariul acestor informații confuze, dar
posibil de clarificat, autoarea cărții despre Ernest
Doneaud, adaugă alte erori, în care sunt incluse și
6
Oana Marinache, Ernesct Doneaud. Visul liniei. București:
Ed. Istoria Artei, p. 278.
7
Ibidem, p. 278.
– 121 –
erorile produse pe parcursul anilor care au trecut de
la evenimente:
Cu toate că unele surse afirmă că teatrul a fost
construit în stil neoclasic în anii 30 [?! – T. N.] de
către arhitecții Victor Smirnov și V.  Alexandrov,
Spiridon Cegăneanu afirmă că lucrările exterioare
erau finalizate la Marea Unire a Basarabiei cu Ro-
mânia, dar că decorația interioară a fost realizată
mai târziu. În 1936 Primăria orașului l-a însărci-
nat pe Ernest Doneaud să realizeze modernizarea
și să finalizeze lucrările. Nu știm din ce an datează
ilustrațiile, dar se pot observa asemănări stilistice
cu arhitectura carlistă de la București sau cu pavi-
lioanele României de la expozițiile internaționale
(Paris, New York) [comparația cu arhitectura car-
listă înseamnă funcționalistă – T.  N.]. Proiectul
propus de Doneaud indică o schimbare radicală
pentru construcția neoclasică, care urma să fie
transformată într-una modernist-cubistă [se consi-
deră eronat că proiectul de modernizare a Teatru-
lui Național ar fi fost realizat pentru modificarea
fațadelor viitorului Teatru „Mihai Eminescu” –
T.  N.]. Din păcate, izbucnirea celui de-al doilea
război mondial și contextul politic nu au mai per-
mis continuarea proiectului.
Spiridon Cegăneanu, în 1941, descria ba clădirea
existentă deja a viitorului Teatru „Mihai Eminescu”,
ba clădirea Adunării Nobilimii, care în 1941 și ea era
construită, ambele clădiri fiind fără „decorațiunile”
interioare. Textul conține intenția autorităților so-
vietice din 1941 de a atribui teatrului municipal
numele poetului rus A.  Pușkin, ceea ce s-a realizat
în 1953. Teatrul va purta acest nume timp de patru
decenii.
Deși sunt confuze relatarea lui Spiridon Cegă-
neanu și comentariul, ele constau din știri veridice,
dar grupate greșit, de parcă ar fi un mozaic, care,
prin schimbarea pieselor într-un fel sau altul, permit
găsirea coerenței știrilor.
Teatrul Național, cu sediul în clădirea fostei
Adunări a Nobilimii, era planificat de Primăria
municipală să fie modernizat, el era acel teatru cu
„fațada mohorâtă”, iar „ilustrațiunile” publicate,
fără echivoc, argumentează afirmația că arhitectul
E. Doneaud a fost invitat să modernizeze Adunarea
Nobilimii. În proiectul publicat, planurile și fațada
sunt identice în ce privește compoziția generală și
respectarea conturului fundațiilor vechi ale clădirii
Adunării Nobilimii, cu ceea ce se cunoaște în peri-
oada postbelică. Câteva deosebiri merită să fie sub-

Clădirea Adunării Nobilimii, înc. sec. XX.
liniate: E.  Doneaud l-a proiectat pentru un teatru:
cu vestibul, foaier, garderobă și bufet, compartimente
justificate și necesare în cazul antractelor, iar „proiec-
tul postbelic”, ajustat pentru un cinematograf, în care
ultimele trei în calitate de elemente ale planului sunt
inutile. Compoziția fațadei principale a păstrat con-
ceptul arhitectonic al lui Ernest Doneaud, dar a fost
împodobită cu detalii în spiritul realismului socialist.
Istoria clădirii Teatrului „Mihai Eminescu” este
derulată de teatrologi începând cu fondarea la Chiși­
nău în 1921 a trupei naționale8, care activa în clă-
direa Adunării Nobilimii, o construcție veche din
secolul XIX, reconstruită la sfârșitul aceluiași secol
după proiectul arhitectului Henrik von Lonsky într-
un stil al barocului vienez (fig.  1). Prin 1935 struc-
tura constructivă a clădirii Clubului a cedat în urma
unor seisme, în pereți apărând fisuri, și activitatea
Teatrului a fost stopată. Cu câțiva ani mai înainte
de agravarea stării precare a vechiului sediu al Tea-
trului Național, se vehicula ideea de a construi o
clădire nouă special pentru teatru, obținându-se o
susținere reală din partea primarului Chișinăului,
Gherman Pântea, în timpul celui de al doilea man-
dat al său. În 1928 Ministerul Cultelor şi Artelor
a alocat suma de 40 de milioane de lei pentru con-
strucţia clădirii noi a teatrului9. Lucrările urmau
să înceapă în primăvara următorului an. În decur-
sul anului 1929 au fost ridicaţi pereţii şi executate
lucrările la acoperiş10. Din cauza crizei economice
dezlănţuite în lume, clădirea a stat lung timp nefi-
nisată, dar cu structura portantă terminată și cupola
8
Leonid Cemârtan, Teatrul Național din Chișinău, in:
Chișinău. Enciclopedie, Chișinău: Museum, 1997, p. 508-
509.
9
Interviu cu C. Sachelarescu, directorul Teatrului Naţional
din Chişinău. In: Rampa, 1928.
10
Monitorul Oficial al Primăriei oraşului Chişinău.
– 122 –
montată, aspectul ei maiestos deseori fiind prezent
în fotografiile din 1937, 1940, 1941, 1944. Din
aceste imagini se desprinde imaginea clădirii, cu un
portic monumental în fața intrării principale, ridi-
cat pe un podium înalt, cu ferestre două registre în
pereții înalți ai fațadelor, dominate de un etaj atic:
etaj mai scund, construit deasupra cornişei, care în
morfologia şi sintaxa arhitecturii reprezintă finisa-
rea pereţilor clădirii. Deasupra întregii clădiri domi-
na cupola largă și joasă, o siluetă ușor recunoscută și
păstrată până astăzi.
Cel mai timpuriu plan cunoscut al clădirii este
din 194011. Sunt desenele tehnice în care arhitecţii
sovietici au introdus primele ajustări ale utilizării
clădirii. Din analiza planului inițial al clădirii, se
poate trage concluzia că arhitectura ei, aspectul și
planimetria nu au fost specifice pentru un teatru, ci
pentru un palat cu funcții polivalente, al cărui rol, la
un moment dat al edificării, a fost convertit cu cel de
ateneu. S-a dorit a fi un centru al culturii, în care să
fie cumulată activitatea tuturor artelor, pentru fieca-
re fiind rezervat un spaţiu special. Alegerea stilisticii
arhitecturii Palatului Culturii în spirit neoclasic sub-
linia destinația funcțională a clădirii, cu imprimarea
unei soluții monumentale, cu orientare spre artele
clasice.
Compoziția armonioasă a clădirii, cu arhitec-
tură sobră, laconică, consta din componente speci-
fice ale arhitecturii neoclasice: un volum compact
alungit, pe un plan dreptunghiular, cu parametri
cvasiidentici templului Parthenon de pe Acropola
Atenei. Era amplasată la colţul cartierului, mărgi-
nit de bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt şi lateral
de strada Mihai Eminescu, cu a doua faţadă laterală
orientată spre scuarul central, fosta piaţă poliţie-
nească.
Structura spațială a edificiului este extrem de
simplă și în același timp funcțională: sala de spec-
tacole (theatronul), circulară în plan, este aşezată în
centrul geometric al clădirii, la intersecţia axelor
longitudinală şi transversală, care sunt şi axe de si-
metrie ale planului. Începând cu intrarea principală
şi până la sala de spectacole – era și a rămas zona
pentru spectatori, în continuarea axei longitudina-
le. Dincolo de sala de spectacole, era zona tehnică.
Aceste porţiuni ale planului – anterioară şi posteri-
oară theatronului – erau împărţite în câte trei com-
partimente alungite, paralele axei longitudinale.
Intrarea era prin vestibul, cu o scară monumentală
11
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2338, f. 1. Palatul Culturii.
 Proiectul Teatrului Național din Chișinău, arhitect E. Doneaud, 1935-1936.
în trei rampe, dintre care cea centrală urca la etaj.
De o parte şi de alta a vestibulului se aflau: la stân-
ga – garderoba, iar la dreapta – bufetul (cu timpul,
locul lor s-a schimbat). În partea tehnică erau dis-
tribuite încăperile pentru adunări festive, concerte
și manifestări artistice, cu săli de repetiţie, cabine
de machiaj, iar în mijloc – o curte interioară liberă,
fără acoperiș și perete exterior, cu patru coloane în
centru, amintind un atriu.
Rotonda teatrului, circulară în plan, este înscri-
să într-un pătrat, mărginit lateral de două culoare
late şi lungi cât lăţimea clădirii, în capetele cărora se
aflau ușile pentru evacuarea spectatorilor direct în
stradă şi în scuarul lateral. Cea din faţă serveşte și as-
tăzi de foaier, iar în partea opusă, au fost conectate la
scenă sub forma a două buzunare laterale. Prin aceste
buzunare, care aparţineau părţii tehnice a clădirii,
administraţia, actorii, participanţii la manifestări ur-
cau la nivelurile necesare conform scenariilor. Două
foaieruri mai scurte se aflau de o parte și de alta a
teatronului, având iluminare prin pereții laterali ai
teatrului.
– 123 –
Sala de spectacole avea un parter cu 390 de lo-
curi, conturată din trei părți de loje, separate de sală
printr-un portic din 12 coloane, ridicate la o cotă cu
90 cm mai sus de cota podelei sălii. Suprafața podelei
era înclinată, treptat coborând la 0,5  m în apropie-
re de scenă, căderea cotelor amfiteatrului însumând
1,40 m.
Coronamentul teatrului sub forma unei cupolei
cu raza joasă, cu diametrul de 20,0  m, ridicată pe
un tambur (h  =  4  m), străpuns de o suită de feres-
tre, sprijinit pe pereții sălii teatrale, conține în in-
terior o altă cupolă, nevăzută din exterior. Această
cupolă mai mică, cu diametrul de 15,6 m, se sprijină
pe coloanele porticului ce delimitează lojele de am-
fiteatru, fiind montată pe o carcasă de metal, com-
pletată cu geamuri din sticlă, prin care în sala de
spectacole se revarsă lumina naturală primită prin
ferestrele tamburului cupolei mari. Construcția ei
era similară lanternoului, o soluție ingenioasă în
vogă la acele timpuri, folosită în multe localuri publi-
ce, imprimând interioarelor o atmosferă înălțătoare,
ca în clădirile de cult. Cupola, aplatizată din exte-

Clădirea Teatrului, 1937.
Clădirea Teatrului, sf. anilor 30 ai secolului XX.
rior, care se ridică deasupra, este o turlă decorativă,
proporțională aspectului exterior al clădirii, indis-
pensabilă în stilistica neoclasică12 .
În cele patru colţuri ale pătratului circumscris
sălii teatrale erau amenajate cabine cu aparate de te-
lefon și grupurile sanitare, cu intrare în ele din foaie-
rele laterale. Scena era scurtă, cu o profunzime mică,
cu peretele fundalul plin, având un aspect potrivit
pentru conferințe, congrese, consfătuiri cu așezarea
de onoare a prezidiului. În 1940 a fost propusă retra-
gerea fundalului scenei, cu crearea unei nişe centrale
circulare pentru amplasarea statuii lui Lenin. Încă în
Clădirea Teatrului în 1941.
ANRM, F. R-3095, r. 2, un. p. 2344, f. 4/15.
12
– 124 –
câteva locuri ale interioarelor urmau să fie instalate
statui caracteristice ideologiei timpului.
Deasupra holului de intrare era proiectată bibli-
oteca cu sala de lectură, ambele cu intrare din ves-
tibul. Tot din vestibul era intrarea la balconul sălii
de teatru, cu o capacitate de 96 de locuri, amplasat
deasupra lojei din parter.
Următoarea etapă a lucrării de ajustare a proiec-
tului la exigențele timpului a avut loc în anul 1943,
Primăria Chișinăului luând hotărârea de a finaliza
construcţia Palatului. Dat fiind că în primele luni de
la începutul războiului au fost distruse importante
instituții cu destinație publică din oraș, s-a luat de-
cizia de a strămuta în clădirea Palatului instituţiile
municipale de cultură: Pinacoteca, Biblioteca Mu-
nicipală, Conservatorul, un teatru de cca 800 de lo-
curi, Sală de Expoziții etc.13.
În august-decembrie 1943, la consfătuirea Con-
siliului de Colaborare, sub conducerea colonelu-
lui Anibal Dobjanschi, primarul municipiului, s-a
discutat planul de lucrări pentru anul în curs. S-a
anunţat concursul pentru 6 basoreliefuri cu tematica
„Arta şi cultura”14, compuse din figuri umane, spre
a fi instalate în vestibulul Palatului la intrarea prin-
cipală. Direcţia artelor din cadrul Ministerului Cul-
telor şi Artelor a aprobat şi basoreliefurile, şi preţul
în suma de 1.200.000 de lei, cu instalarea în termen
de 90 de zile. După cum se menționa în memoriul
pentru executarea a șase basoreliefuri:
Importanţa culturală şi artistică a Palatului
Cultural din Chişinău impune arhitectura in-
terioarelor, precum şi ornamentaţia interioară
din cele mai serioase şi bine studiate din punct
de vedere a subiectului, stilului şi execuţiei. Pe de
altă parte, din decoraţiuni şi ornamentaţii bine
proiectate şi executate se învederează totdeauna
Monitorul Oficial al Primăriei oraşului Chişinău.
13
ANRM, F. 1404, r. 1, un. p. 1044.
14

Foto aeriană a cartierului, 1945.
destinaţia edificiului, dându-i stil propriu consa-
crat scopului ales. La intrarea principală, unde se
află şi scara de onoare, pe pereţii laterali se află 6
nişe dreptunghiulare, care trebuie decorate într-
un fel sau altul. Singura posibilitate arhitectoni-
că de decorare a acestora este aşezarea panourilor
decorative, reprezentând diferite manifestări ale
arhitecturii şi artei. Efectul decorativ şi estetic al
acestor panouri va fi cu atât mai mare, cu cât exe-
cuţia va fi mai fină şi ireproşabilă. Deci, este cazul
ca această lucrare să fie încredinţată unui artist-
sculptor de valoare.
Dirigintele lucrărilor de la Palatul Cultural, ar-
hitect comunal Valeriu Ulinici
Şef. serv. tehnic, inginer Gh. Buciuşcan.
Au fost anexate fotografiile machetelor acelor ba-
soreliefuri, executate de C. Cobizeva, artistă sculptor
din Chişinău, ale cărei lucrări au fost alese după con-
curs. Toate basoreliefurile au fost turnate din ipsos
2,3 x 3,0 m. La dreapta urmau să fie montate „Poe-
zie şi Proză”, „Cultură şi Ştiinţă”, „Teatru”; la stânga:
„Dans”, „Arhitectură şi Sculptură”, „Muzică şi Pic-
tură”. S-a reușit montarea a două panouri: „Poezie şi
Proză” şi „Teatru”. În februarie 1944 urma ca basore-
lieful „Cultură şi Ştiinţă” să fie gata, dar lucrările au
fost întrerupte de apropierea frontului.
În a patra perioadă a istoriei clădirii, au fost re-
începute în 1945 lucrările de proiectare a interioare-
lor şi a ornamentaţiei faţadelor, şef al Direcţiei fiind
V.  Woiţehovschi, inginer – Juravlev, proiectantă –
E.-R.  Spirer15. Scara monumentală rămâne în hol,
15
ANRM, F. R-3095, r. 2, un. p. 2344.
– 125 –
pereții holului sunt căptușiți cu plite din marmură,
la dreapta este garderoba. S-a renunțat la peretele
cu nişa pentru sculptură de pe scenă, iar curtea de
la faţada posterioară a teatrului se restrânge până
la o logie cu două coloane. Sunt amenajate culoare
de legătură între partea tehnică cu încăperile nece-
sare reprezentațiilor: depozite, cabine pentru actori,
blocuri sanitare, iar sus, în spaţiul aticului, este ame-
najată garderoba-vestibul a actorilor. Tot aici erau
proiectate camere pentru aparatura muzicală (filar-
monica) și sala mica de teatru pentru repetiții, cu 82
de locuri. La etajul trei, se aflau trei săli de expoziţie.
Sub toată partea posterioară a fost amenajat subsolul
cu o anexă pentru pompele incendiare, cazangeria,
camera pentru ventilare, depozite, orchestra, scări
care coboară de la scenă.
În 1945 se propune mărirea profunzimii scenei,
ea ajungând până la limita fostului atriu – 11,8  m
lungime, rampa – la 7 m lățime, înălţimea – 12,2 m.
Înălțimea etajului trei a fost divizată în două pentru
a câștiga un etaj în plus16, mărturie a dificultăților
de înscriere în parametrii clădirii date a tehnologiei
și organizării reprezentațiilor teatrale. În acest scop,
în februarie 1946 a fost elaborat proiectul specializat
pentru reprezentații teatrale, executat de tehnologii
teatrali Ianişevschi și Galadjeva de la trustul unional
„Teatrproiekt”, secundați de arhitecta Spirer. Lateral
scenei sunt proiectate, pe o parte, depozitul pentru
butaforii şi rechizite, iar în partea opusă – camera de
aşteptare a actorilor17.
Ilustrată cu vederea Teatrului din 1960.
Se micșorează spațiul rezervat aflării spectato-
rilor: vestibulul din continuarea foaierului lateral
este separat de zona accesibilă lor, fiind inclus în
secțiunea încăperilor tehnice, de unde au loc intră-
ANRM, F. R-3095, r. 2, un. p. 2344, f. 43/15.
16
ANRM, F. R-3095, r. 2, un. p. 2344, f. 44/15.
17
Fațadele Teatrului „M. Eminescu”. Internet
rile în cabinele colective şi individuale ale actorilor,
depozitul decoraţiilor, cabinele de iluminare, duşuri,
amplasate în colţurile pătratului circumscris roton-
dei teatrale (acolo unde anterior erau grupurile sani-
tare pentru actori), camerele medicului, regizorului,
conducătorului artistic, în încăperile pentru repe-
tiţii, depozitul pentru costume și atelierul de cusut
costume şi încălţăminte, în sala pentru repetiţii și
birourile administrației: contabilitate, biroul direc-
torului, secretarului, comitetului sindical. Deasupra
aticului era planificată o terasă deschisă18.
Au fost făcute modificări ale conceptului inițial
al fațadelor: cele două ieșiri separate de evacuare
spre strada M. Eminescu pentru spectatori și actori,
aflate la capetele foaierelor ce străbăteau în lat clă-
direa, au fost înlocuite cu două ieșiri din foaierul
lateral și orientate spre o singură scară de ieșire cu
balustre.
În faţa scenei a fost creată groapa pentru orches-
tră , clădirea fiind aptă pentru concerte și spectacole
19
muzicale, pănă la construcția Teatrului de Operă și
Balet, în clădirea Teatrului de Dramă erau montate
și asemenea opere.
Schimbări au avut loc și în partea anterioară a
teatrului. Deasupra vestibulului intrării principale,
în partea stângă, era proiectată sala de expoziţie tea-
trală, în mijloc – estrada teatrului de marionete cu
sala mică20.
Din textul explicativ, alcătuit în 1947 de E.-R.
Spirer, pentru raportul arhitecților către congres,
aflăm că clădirea Teatrului era construită din cără-
midă pe mortar cu compoziție complexă. Planșeele
erau din beton armat, acoperișul – din foi meta-
lice. Arhitectura se înscria în ansamblul şi forme-
le neoclasice formate ale cartierului. Pereţii scării
18
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2344, f. 47/15.
19
ANRM, F. R-3095, r. 2, un. p. 2344, f. 4/15.
20
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2346, f. 2.
– 126 –
monumentale şi ai culoarelor erau împodobiți cu
basoreliefuri, pereţii vestibulului – cu fresce, tencu-
iala exterioară era o imitație de pietre artificiale21.
În 1947 era preconizată ajustarea clădirii pentru
concerte22 .
Din modificările care aveau loc la planul și struc-
tura spațială a clădirii se observă că exigențele teh-
nologice ale montării spectacolelor cereau tot mai
multe încăperi speciale, volumul clădirii fiind neîn-
căpător cerințelor crescute, iar arhitectura lui nu per-
mitea anexe și extinderi. În 1953 a fost luată decizia
să fie scoase în afara clădirii teatrului secţiile de bu-
taforie și atelierele de confecționare a decorațiilor
scenografice, în care scop să fie construită o clădire
nouă, amplasată la colţul străzilor M.  Eminescu și
V.  Micle. Între clădirea Teatrului şi Hotelul „Mol-
dova” din vecinătate a fost închisă o curte cu intra-
rea automobilelor dinspre str. V.  Micle, iar pentru
actori – dinspre str. M.  Eminescu, printr-o mică
portiță 23.
Deși clădirea teatrului, amintea un templu antic
grec, fiind ridicată în toată complexitatea volumu-
lui ei mai mult de două decenii, de abia în 1953 a fost
elaborat proiectul de finisare a decorului faţadelor și
ușilor de la intrare, conducător al atelierului de proiec-
tare fiind Ilia Şmurun24, colaboratori au fost V. Smir-
nov și V. Alexandrov. Fațadele teatrului erau de la bun
început concepute compozițional ca un ordin clasic,
deasupra cornișei, ca o terminație compozițională,
fiind ridicat un etaj atic. Partea superioară a pereților
prezenta un antablament, pe friza căruia au fost mon-
tate rozete. Partea centrală a fațadelor laterale, cores-
punzătoare sălii teatrului a fost scoasă în evidență
prin coloane angajate ale ordinului corintic, iar
21
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2339, f. 3.
22
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2339, f. 5.
23
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2367, 1953.
24
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2369, f. 4.

Interiorul sălii Teatrului „M. Eminescu”. 2018.
părțile laterale – cu pilaștrii aceluiași ordin. Detaliile
frontoanelor rezalitelor faţadelor laterale, câmpurile
dintre ferestre pe axa verticală erau completate cu re-
liefuri ponderate de imaginea sculptată a strugurilor,
vrejurilor, frunzelor de acant, cu includerea simbo-
lurilor ideologiei comuniste, printre care steaua cu 5
colţuri și secera cu ciocanul.
Frontonul porticului intrării principale a Teatru-
lui a fost împodobit cu un basorelief, compus din
personaje modelate într-o poziție similară muzelor
antice, dotate cu imaginea instrumentelor muzicale:
fluier, țambal, bandură şi alte simboluri ale artelor,
elaborat de sculptorul Lazăr Dubinovschi25. Colțurile
frontonului au fost subliniate vizual de figurile de-
corative ale acroteriilor în forma palmetelor artei
grecești. Pe friza porticului era montată inscripția cu
caractere chirilice: TЕАТРУЛ МОЛДОВЕНЕСК
ДЕ ДРАМЭ ДИН КИШИНЭУ (Teatrul Moldo-
venesc de Dramă din Chișinău).
Confecționarea elementelor din lemn a fost
încredințată atelierului condus de Agasi Ambarţu-
mean, arhitect principal – Boris Vasiliev. Lemnul
folosit era stejar, ferestrele aveau o construcție ce le
permitea deschiderea în ambele direcții26.
Pentru formarea unei atmosfere emoționante
majore cu tematică corespunzătoare structura sfe-
rică din sticlă pe carcasă de metal a fost acoperită
cu o pânză pictată monumental în ulei de picto-
rii-scenografi Leonid Grigorașenco, Constantin
Lodzeiski și Anatolie Șubin. Pictura reprezenta un
instantaneu dinamic dintr-o horă cu băieţi și fete,
ajustată la planimetria circulară a sălii de spectacol,
25
După ultimele reparații, componenta sculptată a frontonu-
lui a dispărut.
26
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2369, f. 1.
– 127 –
într-o stilistică și colorit specifice realismului soci-
alist27.
Reieșind din acele foi cu măsurări, corectări și
modificări ale conceptului inițial al teatrului, s-a
confirmat implicarea, în soarta Teatrului, a arhitec-
ţilor V. Smirnov, șeful Direcției Arhitectură a Con-
siliului de Miniștri al RSSM, şi a lui V. Alexandrov,
tehnic-arhitect28 – acei mult vehiculați „autori” ai
proiectului Teatrului, al căror aport a constat numai
în lucrările de finisare a decorului fațadelor și interi-
oarelor.
Nicăieri, nici în proiectul executat de serviciul
tehnic din Chişinău, numele arhitectului Teatrului
nu era amintit. Specificul proiectării obiectelor de
arhitectură era munca colectivă, moment la care se
insista directiv, în borderouri fiind menţionaţi toţi
cei care aveau o cât de mică atribuție în executarea
lucrărilor, până şi copiatoarele – o muncă absolut
lipsită de creaţie, dar după care lucrătorii erau re-
muneraţi.
În cazul Teatrului din Chişinău lipsesc informa-
ţiile istorice, inventarele arhivei din Chişinău sunt
incomplete, timpul restrâns al aflării în arhive în afa-
ra RM nu încurajează căutările profunde. Rămâne o
singură soluţie, riscantă ca rezultat veridic: analiza
comparativă a arhitecturii clădirilor cu funcţii simi-
lare şi din aceeaşi perioadă istorică, în scopul depis-
tării indicilor proprii manierei personale de creaţie a
arhitectului căruia îi aparține conceptul arhitectural
al Teatrului Național din Chișinău.
Din analiza formelor şi detaliilor se desprinde
maniera arhitectului. Dintre soluțiile compoziționale
ale arhitecturii teatrului, au atras atenția câteva ele-
mente întâlnite și în alte clădiri contemporane tim-
pului de construcție a teatrului.
Fațada Palatului Regal, București, 1928-1937, arh. N. Nenciulescu.
27
A dispărut la ultima reparație capitală a teatrului.
28
ANRM, F. 3095, r. 2, un. p. 2369, f. 8.
 Chișinău București Arhitect Anul
Înscrierea sălii circulare pentru Teatrul de Vară Alhambra, mai Nicolae Nenciulescu 1916
spectatori într-un pătrat cu utilizarea târziu Capitol,
colţurilor pentru grup sanitar blocuri sanitare
Prezența aticului, deasupra fațadelor Palatul Regal din București Nicolae Nenciulescu 1928
soluționate ca un ordin colosal,
dotate cu pilaștri și coloane angajate
Anexa la Ministerul Agriculturii Nicolae Nenciulescu 1945
şi Domeniilor

Analizând faţadele acestor clădiri, observăm si-
militudini până la identitate de tip „citate” cu clă-
dirile din Bucureștii de atunci. În primul rând este
Teatrul de Vară Alhambra, în care, ca și în planul
Teatrului din Chișinău, sunt soluționate grupurile
sanitare în colțurile pătratului circumscris sălii de
teatru. Al doilea exemplu, care este apropiat și cro-
nologic, este Palatul Regal din București, proiectul
căruia a fost confirmat în 1928, lucrările continu-
ând până la sfârşitul anilor 30. Mai este şi Anexa la
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, proiectat în
1945, cu soluții asemănătoare Palatului Regal. Spe-
cific acestor două clădiri sunt faţadele defalcate în
două registre, cu atic, cu folosirea ordinului colosal
sub forma de pilaștri și coloane rotunde.
Analiza comparată a arhitecturii Teatrului Na­
țio­nal din Chișinău și a obiectivelor din București, în
special a Palatului Regal – pe lângă similitudinile ar-
hitectonice, care sunt mărturii elocvente ale unei stilis-
tici artistice individuale – are și importanța susținerii
materiale, financiare și spirituale de către metropolă a
culturii și a vieții politice de la marginea de est a țării.

– 128 –
 Așteptându-l pe… Doicescu

Andrei VATAMANIUC

Puține persoane, chiar și din comunitatea celor una din județul Chilia și una din județul Soroca6, bi-
inițiați în istoria Chișinăului, cunosc cine a fost ar- serica de lemn din s. Cornova (anul 1802), o moară,
hitectul român Octav Doicescu și ce legături există ateliere de meșteșugari ș.a. În 1943, spațiul dat a mai
între activitatea sa profesională și orașul Chișinău. A găzduit o expoziție, de această dată una de nivel mu-
fost prezent în acest spațiu un timp destul de scurt, nicipal.
dar a reușit să producă niște lucrări expresive, care,
din păcate, au dispărut fără urmă, rămase doar în
texte, poze, hărți, aerofotografii, desene, schițe.
Textul de față totuși nu va fi doar despre Octav
Doicescu, dar va cuprinde o perioadă în care multe
lucruri s-au amestecat ireversibil, s-au transformat,
au dispărut sau încă pulsează în structura actuală a
Chișinăului.
Octav Doicescu (1902-1981), arhitect român, aca-
demician, profesor universitar1, puțin cunoscut în
Basarabia, a obținut o recunoaștere largă după elabo-
rarea, împreună cu arh. G. M. Cantacuzino, a Pavi-
lionului României pentru Expoziția Internațională
de la New York2, din 1939. Începând din 1942 până
în 1946, Octav Doicescu activează ca arhitect la Mi- Fig. 1. Aerofoto din 3 mai 1944 a Expoziției Basarabiei. Chișinău.
nisterul Lucrărilor Publice, însărcinat cu refacerea Sursă imagine: oldchisinau.com

sistematizată a unor orașe afectate de război3. Împre-

ună cu Dumitru Ghiulamila, întocmește și o serie de
lucrări pentru Chișinău, dintre care două sunt bine-
cunoscute, dar despre care nu era „recomandat” să se
vorbească, iar apoi au fost uitate.
Una dintre lucrările lui Octav Doicescu și D.
Ghiulamila a fost proiectul Expoziției Basarabiei
din Chișinău4 (fig. 1-5), amenajată în Grădina Publi-
că (astăzi, Ștefan cel Mare). A fost inaugurată la 31
octombrie 19425, în prezența Majestății Sale Regele
Mihai  I, a mareșalului Ion Antonescu și a multor
funcționari de rang înalt. Expoziția era compusă din
mai multe pavilioane, cu o zonă dedicată muzeului
satului, unde au fost expuse două case tradiționale:
1
Octav Doicescu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Octav_
Doicescu
2
Octav Doicescu, Despre arhitectură, scrieri, cuvântări,
București, Editura Tehnică, ediție îngrijită de Peter Derer,
p. 11; Carmen Popescu, Spațiul modernității românești.
1906-1947, București, 2010, p. 172.
3
Carmen Popescu, op. cit.
Fig. 2. Planul Expoziției Basarabiei, Grădina Publică din Chișinău,
4
Выставка Освобождения, http://oldchisinau.com/vo-
1942. Autori – arh. O. Doicescu și D. Ghiulamila. Sursă imagine:
ennyy-kishinyov/vystavka-osvobozhdeniya-v-kishinyove- Carmen Popescu, op. cit., p. 180.
1942-g/; Carmen Popescu, op. cit., p. 180.
5
Buletinul oficial al provinciei Basarabia, nr. 9, 1 septembrie
1942, p. 64. Ibidem., p. 65.
6

– 129 –
Fig. 3. Expoziția Basarabiei, Pavilionul Principal al Guvernământului Basarabiei. Fațada principală. Proiectul fațadei. Autori – arh. O. Doi-
cescu și D. Ghiulamila. Sursă imagine: Carmen Popescu, op. cit., p. 182.
Fig. 4. Expoziția Basarabiei, Pavilionul Principal al Guvernămân-
tului Basarabiei. 1942. Autori – arh. O. Doicescu și D. Ghiulamila.
Sursă imagine: oldchisinau.com
Fig. 5. Expoziția Basarabiei, Pavilionul Agriculturii. Plan, fațade și
secțiune. Autori – arh. O. Doicescu și D. Ghiulamila. Sursă imagine:
Carmen Popescu, op. cit., p. 182.
O lucrare de proporții colosale, de o expresivita-
te incontestabilă, de o simplitate clară, profund mo-
dernistă a fost monumentul Turnul Dezrobirii (fig.
6-8), proiectat de echipa Octav Doicescu și Dumitru
Ghiulamila7. Memorialul a fost amplasat pe locul de
7
Turnul Desrobirii, http://oldchisinau.com/voennyy-kish­
inyov/bashnya-osvobozhdeniya-turnul-dezrobirii/; Turnul
De­srobirii, http://octavdoicescu.blogspot.md/2010/04/
mo­numentul-dezrobirii-basarabiei-1942.html
– 130 –
unde mareșalul Antonescu a condus lupta pentru re-
cucerirea Chișinăului. A întoarce Chișinăul a însem-
nat a întoarce Basarabia, iar acest loc, de pe traseul
Chișinău-Ungheni, în regiunea satului Ghidighici, a
obținut o valoare de simbol pentru întreaga națiune.
Memorialul a fost construit în plin război.
Compozițional, memorialul era format din trei
elemente spațiale: turnul, propileele și piatra cu
inscripția lapidară comemorativă, așezate pe un
stilobat impunător de 60  x  60  m în plan. Vederea
orașului era înscrisă între propilee şi blocul de piatră.
Au fost elaborate mai multe variante ale Turnului.
Fig. 6. Turnul Dezrobirii, Ghidighici. Foto machetă. 1942. Autori
– arh. O. Doicescu și D. Ghiulamila. Sursă: http://octavdoicescu.
blogspot.md/2010/04/monumentul-dezrobirii-basarabiei-1942.html
Lucrările de edificare au început la 4 august 19428
cu așezarea pietrei de temelie. Construcţia a durat
8
Buletinul oficial al provinciei Basarabia, nr. 9, 1 septembrie
1942, p. 75.
Fig. 7. Turnul Dezrobirii, Ghidighici. Perspectivă, fațade. 1942. Autori – arh. O. Doicescu și D. Ghiulamila. Sursă: http://octavdoicescu.
blogspot.md/2010/04/monumentul-dezrobirii-basarabiei-1942.html

Fig. 8. Turnul Dezrobirii, Ghidighici. 1 noiembrie 1942. Autori – arh.

O. Doicescu și D. Ghiulamila. Sursă imagine: oldchisinau.com

cam două luni, la ea participând peste 500 de mun-

citori. Inaugurarea memorialului a avut loc la 1 no-
iembrie 1942, a doua zi după inaugurarea Expoziției
Basarabiei, ca parte a evenimentelor dedicate unui an
de eliberare, la care a fost prezentă multă lume, ofici-
ali de cel mai înalt rang – regele Mihai I, mareșalul
I.  Antonescu, guvernatorul Basarabiei, gen. C.  Voi-
culescu. Era prezentă presa locală și internațională.

Fig. 9. Aerofoto a zonei

Soborului Vechi. Chișinău.
3 mai 1944. Sursă imagine:
oldchisinau.com. Se vede în
acest plan că zona comple-
xului Soborului Vechi a fost
degajată. Astfel, vedem că la
strada Petru Rareș (numele
actual al străzii), se formează
o piață publică, anihilând
importanța bazarului vechi.

– 131 –

Complexul memorial a fost demolat în 1944 de
armata sovietică. Locul exact al acestuia rămâne ne-
identificat.
În ziua de 2 noiembrie 1942, regele Mihai I a vi-
zitat Soborul Vechi Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil.
Aici a fost inaugurat Muzeul Bisericesc din preajmă
(fig. 9). Așa cum doar cu câteva luni în urmă, aici se
afla ghettoul din Chișinău, autoritățile au salubrizat
zona, probabil au și demolat și evacuat construcțiile
vecine aflate în ruină. Un an mai târziu, la 16 sep-
tembrie 1943, în ziarul Basarabia apare o știre pre-
cum că spațiul din jurul Soborului Vechi va fi lărgit
pentru a pune în valoare complexul nou, format din
Catedrala Veche, Muzeul Bisericesc, inclusiv biserica
de lemn din s. Cornova, adusă din Grădina Publică;
în acest scop au fost expropriate bunuri imobile din
jurul complexului, au fost demolate clădirile inesteti-
ce și unele construcții din cimitirul bisericii9.
În aceeași perioadă, aceeași echipă de arhitecți,
Octav Doicescu și Dumitru Ghiulamila, a elaborat
un anteproiect de sistematizare a Chișinăului10 (fig.
11). Despre existența acestui plan, în spațiul postso-
vietic, nu se știa nimic, probabil nici în spațiul post-
belic românesc. Este o descoperire făcută recent. În
revista Urbanismul (nr. 19/2015), revistă editată de
Registrul Urbaniștilor din România, este republicat
un articol din 1943, din revista Tehnica și viața. În
9
Luminătorul, nr. 10-11-12, 1943, p. 756.
Octav Doicescu, op. cit., p. 11.
10
– 132 –
Fig. 10. Planul de lucrări
al Direcției Generale a
Refacerii pentru 5 ani.
1942-1943. Sursă imagine:
Irina Tulbure, op. cit., p. 66.
acest articol, arhitectul Octav Doicescu descrie vizi-
unea sa pentru or. Chișinău, dezvoltarea suburbiilor,
contextul suprateritorial, conexiunea cu orașele veci-
ne. De asemenea, în acest articol sunt prezentate două
planșe cu schițele planului de sistematizare a orașului.
Cum am indicat mai sus, Doicescu, înce-
pând cu anul 1942, lucrează la Ministerul Lucră-
rilor Publice în funcție de arhitect. Ministerul
Lucrărilor Publice, prin direcțiile sale (Direcția Ge-
nerală a Construcțiilor Publice, Direcția Genera-
lă a Refacerii și altele), împreună cu alte ministere,
implementa politica de stat privind consolidarea teri-
toriului național, amenajarea teritoriului, urbanism,
construcții etc. Lipsa unui organism centralizator la
nivel de stat nu a permis realizarea multor proiecte.
În 1941, după retragerea trupelor sovietice,
Direcția Generală a Refacerii (direcție fondată prin
Legea nr. 729 din 15 august 194111) comunică des-
pre necesitatea alcătuirii unui program general de-
taliat de refacere a orașului Chișinău, încadrat în
programul general de refacere a țării12 . În anul 1942,
Direcția Generală a Refacerii deja comunică Secre-
tariatului General al Ministerului Lucrărilor Publi-
11
Urbanismul, nr. 10-12, 1941, p. 165.
12
Anatolie Gordeev, Градостроительные коллизии в
развитии Кишинева (часть 3), https://ag-anatoliegorde-
ev.blogspot.md/2017/11/3.html; D. Poștarencu,  Chișinăul
în 1941. Anexa nr. II „Raport asupra stării clădirilor din
Municipiul Chișinău după retragerea armatelor URSS”,
Chișinău: Museum, 1996.

ce, despre planuri pentru refacerea orașelor Bârlad,
Chișinău, Constanța, Ismail, Panciu, Sulina și Vaslui
și a târgurilor Hâncești și Călărași13.
Planul de lucrări al Direcției Generale a Reface-
rii (fig. 10) demonstrează intenția de a sistematiza
14
toate așezările din România, însă nu și capacitatea
de acoperire a dezideratului, limitându-se drastic
la o serie de sistematizări mai urgente. Însăși Legea
pentru organizarea administrării publice, din 1929,
prevedea obligația orașelor de a-și întocmi timp de
10 ani planuri de sistematizare, însă criza din anii 30
și al Doilea Război Mondial au schimbat prioritățile.
Pentru Basarabia au fost marcate câteva localități
pentru realizarea lucrărilor de sistematizare în pro-
iect: Lipcani, Orhei, Cetatea Albă, Bălți și Chișinău
– localități distruse de război, ceea ce a necesitat și
lucrări de cercetare și documentare.
Articolul „Sistematizarea orașului Chișinău”,
publicat în revista Tehnica și viața (nr. 1, 1943,
13
Irina Tulbure, Arhitectură și urbanism în România anilor
1944-1960: constrângere și experiment, Simetria, 2016, p,
64-65.
14
Ibidem, p. 66.
– 133 –
Fig. 11. Anteproiect de remodelare
Chișinău. Sc. 1/10000. 1942. Arh.
O. Doicescu și D. Ghiulamila.Sursă
imagine: Urbanismul, nr. 19/2015, p.
37, republicat din Tehnica și viața, nr.
1/1943, p. 24-25.
p. 25-26), descrie sumar viziunea de dezvoltare a
localității15. Ceea ce este clar, și din text, și din planșe
(fig. 11), este continuarea principiului orașului țarist
(orașul nou, orașul de sus), anulând țesutul neregu-
lat, medieval al orașului de jos, al târgului Chișinău.
Se propunea redistribuirea funcțiilor orașului și cre-
area unui sistem de piețe în relație directă cu spațiul
public aferent, modelat de bisericile existente sau
noi, principii utilizate în multe alte proiecte experi-
mentale de sistematizare, promovate de Ministerul
Lucrărilor Publice. Probabil, acest mod de definire a
piețelor publice a fost un instrument suficient, ca să
argumenteze și să schimbe țesutul format din jurul
Soborului Vechi în toamna anului 1943 (fig. 9).
În articolul sus-menționat O. Doicescu de-
scrie Chișinăul ca un oraș prost conectat cu între-
gul teritoriu al provinciei, apreciază lipsa căilor de
comunicație, cele existente fiind orientate mai mult
spre est decât spre vest, potențialul enorm al Mării
Negre, dar și potențialul de creștere al Chișinăului,
acesta fiind un oraș undeva la mijloc. De asemenea,
15
Irina Tulbure, op. cit., 2016, p. 65.
vorbește despre importanța elaborării rapide a pla-
nului regional de dezvoltare rațională, firească și co-
nectată cu spațiul românesc.
Doicescu remarcă specificul orașului, făcut din
două orașe: unul cu caracter de „labirint”, altul „co-
lonial”. De asemenea găsim o descriere a fondului
construit, despre starea lui proastă și insalubră, de-
molat și incendiat mai ales în partea de jos. Orașul
de sus este văzut ca un spațiu bine soluționat, cu un
centru bine format, însă fără nicio idee directoare în
ansamblul traseului.
Arhitectul propune dezvoltarea a câteva centre
de interes major: unul religios, unul administrativ
și politic și unul comercial, marcate de spații publice
generoase pentru a permite degajarea aglomerațiilor,
dar și pentru a pune în valoare viitoarele clădiri pu-
blice. Centrele de interes comun au fost legate de că-
ile principale de acces în oraș, fiind concentrate spre
marginile defavorizate, cu tendință de dezvoltare ne-
ordonată. Pentru ușurarea circulației a fost propusă
mutarea gării mai aproape de centrul orașului; un alt
motiv pentru mutarea gării de calători era riscul de
inundație din cauza celor două văi din preajmă.
Pentru circulația de tranzit au fost prevăzute ar-
tere foarte largi pe marginea orașului. Oportunita-
tea majoră este conectarea Mării Nordului cu Marea
Neagră, iar Chișinăul poate deveni un oraș de legă-
tură. Arterele majore au fost prevăzute cu spații verzi
de protecție.
Extinderea orașului este propusă pe direcția sud-
vest, în continuarea orașului „colonial”. Ce ține de
partea de jos a orașului, ea a fost total neglijată și
propusă spre demolare. Pe locul orașului vechi tre-
buia să apară o sistematizare logică, cu spații verzi,
spații dedicate sportului și timpului liber. Biserici-
le vechi erau puse în valoare prin crearea de piețe și
piațete în jurul lor.
Un alt aspect interesant este faptul că Chișinăul
trebuia să rămână relativ micuț. Calculele erau orien-
tate spre o cifră de 70 de mii de locuitori – populația
orașului în perioada 1941-1944 (în comparație cu
1939, când în Chișinău locuiau 130 de mii de oa-
meni). Spațiile publice erau calculate anume pentru
această populație, deci fără o perspectivă de creștere
majoră. Era clar că Chișinăul pierdea mult din
importanța sa. Nu mai era nici capitală, nici la fel
de divers și complex. Linii similare ale gândurilor și
analizelor le găsim la Cincinat Sfințescu, unul dintre
marii urbaniști români, care, probabil, a influențat
soluția Doicescu-Ghiulamila: „Orașul Chișinău,
– 134 –
care avea o populație de circa 130.000 locuitori, și
acum, se spune numai de circa 30.000 locuitori,
îndeplinește el un rol social și național real, sau era
o creație artificială, care nu prinde rădăcini econo-
mice adânci, satisfăcând interese străine și chiar dă-
unătoare altor centre de veche tradiție? Sau, orașul
Chișinău va putea deveni în conjunctura viitoare un
oraș mare?”16. Întrebări care rămân actuale și după
opt decenii.
Care totuși a fost lucrarea ce l-a adus pe Doicescu
la Chișinău? Atât Turnul Dezrobirii, Expoziția Basa-
rabiei, cât și Planul de sistematizare a Chișinăului au
apărut în 1942. Tind să cred că succesul Expo­ziției
Luna Bucureștilor17 din 1935 și Expoziția Intern­a­
țională de la New York din 1939, dar și prezența în
structura Ministerului Lucrărilor Publice l-au apro-
piat pe Doicescu de Expoziția Basarabiei.
La 24 august 1944, Chișinăul a devenit sovietic.
Se zice că, fiind în retragere, trupele germano-româ-
ne ar fi incendiat și explodat cele mai bune clădiri ale
orașului. În perioada războiului, Chișinăul a pier-
dut majoritatea întreprinderilor industriale, 9388
de locuințe, mai multe școli, clădiri administrative,
stațiile de telefonie și telegraf. Pierderile materiale
ale orașului Chișinău au constituit 1,5 miliarde ru-
ble18. O altă viziune despre distrugerea Chișinăului
este adusă de Virgil Pâslariuc prin articolul „Cine
a devastat Chișinăul în iulie 1941?”19. Este cert că
or. Chișinău a suferit distrugeri majore în al Doi-
lea Război Mondial: aproximativ 70% din fondul
locativ distruse20, infrastructura socială distrusă,
instituții publice pierdute, clădiri de producere dis-
truse sau fără utilaje.
Chișinăul redevine capitala administrativă, cul-
turală, politică a RSSM, trece de la capitalism la so-
cialism și își reorientează vectorul de la Vest spre Est.
Politicul și-a propus un obiectiv clar: reconstrucția
socialistă totală a orașului-capitală. Această meta-
morfoză a început în august 1944 și s-a legiferat
16
Urbanismul, nr. 10-12, 1941, p. 167.
17
Liliana Chiaburu, „Luna Bucureștilor. 1935-1940”, http://
lunabucurestilor.blogspot.md/ (accesat 14 aug. 2019);
O. Doicescu a proiectat pentru Luna Bucureștilor din 1936
Planul Expoziției din Parcul Național Carol al II-lea, Pavi-
lionul Regalității, Fântâna Miorița, Fântâna Zodiac etc.
18
А. И. Тимуш, Кишинев. Энциклопедия, 1984, p. 35.
19
Virgil Pâslariuc, „Cine a devastat Chișinăul în iulie 1941?”,
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cine-a-
devastat-chisinaul-in-iulie-1941 (accesat august 2019).
20
В. Ф. Смирнов, Градостроительство Молдавии, Картя
Молдовеняскэ, 1975, p. 33.
prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. În aces-
te circumstanțe, a apărut necesitatea elaborării unui
plan nou de sistematizare a orașului-capitală.
În articolul „Перспективы развития Киши­
нева”, publicat în Советская Молдавия (nr. 163,
21 august 1945)21, academicianul A.  V.  Șciusev
vorbește în linii generale despre direcțiile de dezvol-
tare a orașului Chișinău (fig. 12), deci devine clar
că lucrările de planificare și sistematizare a orașului
Chișinău începuseră.
Disfuncționalitățile și problemele majore depista-
te au fost: dezvoltarea nefuncțională cu construcții
neimportante, într-o manieră rurală, divizarea prea
măruntă a cartierelor orașului țarist ca sistem infle-
xibil și neadaptabil la cerințele urbane noi, fără iden-
titate, plictisitor, cu rezultate economice negative,
neglijarea marginilor orașului, a suburbiilor, neglija-
rea zonelor silvice și acvatice22 . Fig. 12. Planul general de reconstrucție a orașului Chișinău. Ateli-
erul A. V. Șciusev. 1947. Sursă imagine: Задачи архитекторов в 4
Planul de reabilitare și dezvoltare a Chișinăului сталинской пятилетке, 1947, p. 12.
trebuia să răspundă următoarelor obiective: dezvolta-
rea ulterioară a orașului, zonarea funcțională (fig. 13),
amplasarea locuințelor individuale, crește­rea zonelor
industriale, fezabilitatea reabilitării con­stru­c­țiilor
afec­tate de război, curățarea teritoriului de ruine și
pregătirea terenului pentru construcții, soluționarea
problemelor de transport.
În 1947 a fost prezentat Planul general de recon­
strucție a orașului Chișinău, autor Robert Kurț, sub
conducerea lui Alexei Șciusev. Elementele principale
ale documentului au fost: în conformitate cu Planul
național, în Chișinău vor apărea 35 de întreprin-
deri industriale de importanță locală din domeniul
industriei ușoare și al industriei alimentare; rețeaua
stradală a orașului de sus se păstrează; se regândește
în totalitate orașul de jos; consolidarea străzii Le-
nin (actualul bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) ca arteră
principală; concentrarea construcțiilor noi în cinci-
nalul 1946-50; crearea axei perpendiculare străzii
Lenin începând cu piața Guvernului și până la dealul
Râșcanu; această axă va fi susținută de două magis- Fig. 13. Zonarea funcțională a orașului Chișinău. Atelierul
trale radiale pornind din Piața Victoriei spre ieșirile A. V. Șciusev. 1947. Sursă imagine: Задачи архитекторов
в 4 сталинской пятилетке, 1947, p. 15.
din oraș – șoseaua spre Orhei și spre Tighina; alte
bulevarde inelare vor conecta axele principale. spre calea ferată, deci spre lunca inundabilă a râului.
Un interes sporit au avut soluțiile de extindere a În zona centrală au fost planificate edificii în re-
orașului peste râul Bâc spre dealul Râșcanu și acce- gim de înalțime parter cu etaj sau parter cu 2 etaje,
sele spre el, accesul spre aeroport (azi, zona bulevar- cu posibilitatea construcției blocurilor locative cu
dului Moscova), dar și extinderea zonelor industriale confort sporit, edificii administrative și comerciale,
după care urmează zone construibile cu regim de
Anatolie Gordeev, op. cit.
21

Задачи архитекторов в 4 сталинской пятилетке, 1947,

22 înălțime parter și parter cu etaj, iar și mai departe
p. 12-16. de centru, locuințe tip parter. Un rol deosebit a avut

– 135 –
 Fig. 14. Proiectul urbanistic de detaliu. Sistematizarea centrului orașului Chișinău. Atelierul A. V. Șciusev. 1947. Sursă
imagine: oldchisinau.com
soluția pentru amplasarea campusurilor Universității
de Stat, Universității Pedagogice, Institutului Agri-
col, amplasarea Stadionului Central și a Parcului de
Agrement.
Planul de reconstrucție prevedea și schemele de
dezvoltare a rețelelor edilitare, spații verzi, sistema-
tizare verticală, transport local, dezvoltarea gospo-
dăriei comunale, sistematizarea albiei râului Bâc. În
cincinalul 1946-1950 erau planificate reconstrucția
străzii principale – strada Lenin, conexiunea nouă
cu gara, axele perpendiculare și tridentul străzilor
convergente care străbăteau orașul vechi.
Este de remarcat faptul că în primele soluții de
sistematizare detaliată au fost păstrate principalele
clădiri ale orașului de jos și bisericile moldovenești.
Planul Expoziției Basarabiei din 1942 , amplasat în
Grădina Publică, este și el vizibil în PUD (fig. 14),
chiar și unele pavilioane au fost propuse spre păstrare.
Au fost depistate și unele erori, ce urmau a fi co-
rectate: ineficiența economică a cartierelor noi, prin
propunerea de zone destinate locuințelor individuale
în regim mic de înălțime. O altă problemă depistată
era elaborarea desenelor pe suport topografic incom-
plet sau cu date incorecte (erorile planurilor topogra-
fice făcute în perioada interbelică erau grave, până
la 15  m pe verticală23), ceea ce a dus la soluționarea
greșită a unor probleme inginerești de calculare a
23
В. Ф. Смирнов, Градостроительство Молдавии, Картя
Молдовеняскэ, 1975, p. 68.
– 136 –
pantelor căilor de comunicație. Aceste probleme ur-
mau să fie rezolvate la nivelul planurilor de detaliu,
concepția generală fiind acceptată. Deci, Planul ge-
neral al orașului Chișinău, elaborat de atelierul lui
Șciusev, a fost acceptat, însă doar ca o schiță a con-
ceptului.
O altă problemă dificilă a fost prognoza populației,
creșterea căreia a luat tempouri mult prea mari. După
lungi detalizări, corectări și ajustări, Planul general al
orașului Chișinău este aprobat în 1951.
Pe post de concluzie. Un impuls pentru scrie-
rea acestui text a fost un alt text, și anume articolul
„Octav Doicescu, proiect pentru Chișinău”, scris de
Alexandra Hajnšek și Ramona Ungureanu, apărut
în revista Urbanismul (nr. 19/2015, p. 35-38), care
readuce publicului un frumos articol scris chiar de
Doicescu în revista Tehnica și viața (nr. 1, 1943, p.
24-25) despre Planul de sistematizare a orașului
Chișinău. Hajnšek și Ungureanu vin să ne spună
într-un mod subtil că există o legătură foarte clară,
vizibilă, incontestabilă între Planul de sistematizare a
Chișinăului propus de echipa lui Doicescu și Planul
de sistematizare propus de echipa lui Șciusev.
Și legătura chiar există. Această cronologie sumară
a evenimentelor adunată aici, începând cu 1940 până
în 1951 – o perioadă atât de complicată, tragică, cu
schimbări de regimuri, teroare, refacere, schimbări
de sisteme economice și valori, este necesară pentru a
accepta trecutul așa cum este, pentru a construi legă-
turi, dar și pentru a dezminți neadevărurile scrise în
cărțile despre urbanismul din această regiune.
Basarabia, în perioada interbelică, a cunoscut un
progres cultural, economic, politic, material, intelec-
tual, chiar dacă a fost lovită de criza economică din
anii 30, chiar dacă România s-a reabilitat greu după
Primul Război Mondial, chiar dacă statul de drept
era încă slab. S-a dezvoltat natural, democratic, capi-
talist. Despre asta putem citi în Arta urbanismului
în Republica Moldova de Mariana Șlapac (p. 165) sau
putem afla răsfoind Anuarul Chișinăului din 1940,
pentru a înțelege că Chișinăul era un oraș vibrant și
plin de viață.
Chișinăul a fost distrus în timpul celui de-al Doi-
lea Război Mondial atât de armatele germană și ro-
mână, cât și de armata rusă. Acest fapt este o temă
aparte de cercetare.
Parcursul lui Octav Doicescu în Chișinău, înce-
put cu Expoziția Basarabiei, după care a urmat Tur-
nul Dezrobirii, probabil și alte lucrări mai mici, a dus
la apariția Planului de sistematizare a Chișinăului
din 1942.
Prezența română nu a fost una formală în Chiși­
nău. Au fost elaborate și alte concepții de siste-
matizare, de îmbunătățire a orașului. Planul de
sist­e­matizare elaborat de Doicescu venea să rezolve
multe probleme ale orașului, ca inundațiile, trans-
portul și căile de comunicație, propunea întegrarea
Chi­și­năului în sistemul european de comerț și de
transport, dar și principii estetice de reabilitare. Din
păcate, planul nu a fost detaliat sau încă nu știm des-
pre aceasta. În același timp, tind să cred că transfor-
mările urbane din jurul Soborului Vechi s-au făcut
în baza acestui concept.
– 137 –
Nu a existat doar Planul Șciusev-Kurț; ba mai
mult, se declară oficial că această echipă a folosit stu-
dii topografice executate de specialiști români, doar
că acestea erau de calitate proastă 24, dar și asta se
poate verifica. Și nu doar atât, concepția de sistema-
tizare a Chișinăului, elaborată de atelierul lui Șciusev
în 1947, are foarte multe tangențe, asemănări, vizi-
uni similare cu concepția elaborată de O.  Doices-
cu și D.  Ghiulamila (anteproiectul) în 1942. Din
asemănările izbitoare aș aminti: dezvoltarea tramei
stradale hippodamice în partea de jos a orașului, „ra-
zele” ce pornesc din scuarul Catedralei, modalitatea
de creștere a orașului, soluționarea transportului,
poziționarea clădirilor publice, conexiunea cu râul,
dezvoltarea spațiilor verzi. N-ar fi corectă afirmația
că ar fi vorba de plagiat, mai curând este vorba de
o influență, o detaliere, o dezvoltare, o îngrijire a
concepției precedente.
Ambele concepții au venit să remodeleze orașul
de jos, mai corect zis, să-l schimbe din rădăcină.
Mult timp nucleul istoric nu a fost perceput ca patri-
moniu și nu era văzut ca un spațiu urban care trebuie
protejat. Ambele concepții „tăiau” în țesutul urban,
a cărui identitate s-a format timp de secole. Ambele
concepții aveau, vorbind la figurat, un „bd. D. Can-
temir” sau un „V. Alecsandri” de azi.
În ambele concepții, vechile biserici erau păstrate,
cu o mică diferență: la Doicescu bisericile erau puse
în valoare prin amenajare de piețe publice în jurul
lor, iar la Șciusev, erau nevalorificate. Însuși Șciusev,
în discursul din 5 octombrie din 194725, chema ti-
nerii arhitecți să păstreze monumentele valoroase,
inclusiv bisericile moldovenești, ceea ce, din păcate,
nu a fost auzit.
В. Ф. Смирнов, op. cit., p. 68.
24
К. Н. Афанасьев, A. В. Щусев, Мастера архитектуры,
25
Стройиздат, 1978, p. 157.
 Enescu și cultura muzicală în Chișinăul interbelic
După cum este bine cunoscut, despre perioada in-
terbelică a Basarabiei, a Chişinăului în special, nu s-a
scris aproape nimic timp de o jumătate de secol de la
1940 încoace sau, dacă se amintea ceva în publicaţii-
le sovietice, eram speriaţi cu „dezastrul” instaurat în
spaţiul pruto-nistrean de regimul României regale.
Nu s-a scris nimic în România socialistă, situaţie ce
aranja regimurile comuniste din ambele ţări.
Până adineauri, în neştire rămâneau și un șir de
activităţi în domeniul culturii. În continuare mă voi
referi în special la activitățile muzicale din interbelic,
care vorbesc elocvent despre voinţa ţării întregite de
a dezvolta meleagul românesc înstrăinat, răpit de im-
periul rusesc pentru mai bine de o sută de ani.
Mă voi referi în continuare doar la o filă din viața
muzicală a Chişinăului interbelic, filă pe care este
semnătura genialului compozitor, violonist, pianist,
dirijor şi pedagog George Enescu, născut în Moldova
de peste Prut, în satul Liveni, în 1881 și decedat la
Paris în 1955.
Cum a ajuns maestrul în Basarabia aflăm din scrie-
rile ilustrului pedagog, ziarist, educator şi memorialist
ardelean Onisifor Ghibu, care s-a stabilit cu familia la
Chişinău la 12 martie 1917. Deja peste câteva zile el se
pronunță cu toată tăria că fiecare român este obligat
să-şi servească poporul unde munca sa poate fi mai fo-
lositoare, mai necesară. Mişcarea naţională, bazată pe
o nouă ideologie, dezvoltarea culturii, a învăţământu-
lui, a ştiinţei, educaţia în noile vremuri ale Basarabiei
au fost scopul vieţii neobositului cărturar şi pedagog.
... S-au întâlnit întâmplător la Iaşi, în noiembrie
1917, la Marele Cartier General al Armatei. Poves-
tindu-i maestrului despre înfiinţarea la Chişinău a
Sfatului Ţării, Onisifor Ghibu îl invită pe George
Enescu în capitala Basarabiei pentru a da un concert,
„să vadă basarabenii, atât moldovenii cât şi ruşii, că
avem şi noi artă şi mari artişti”. După o discuţie ami-
cală, răspunsul a fost: „...  îndată ce-mi va fi posibil,
voi veni”. Iar la 17 martie 1918, redactorul-şef al co-
tidianului România Nouă primeşte o scrisoare cu ur-
mătorul conţinut:
Mult stimate Domnule Ghibu,
Dacă n-am venit la Chişinău pân-acum, este
că plănuiam în ascuns să vin c-o pleiadă de mu-
zicieni, adică cu orchestră, pentru ca să vază-n Ba-
– 138 –
Aurelian DĂNILĂ
sarabia că la noi sunt multe elemente, şi bune, nu
numai câte unul ici colea. Vă rog, să-l primiţi pe
delegatul meu, Domnul Profesor Jean Bobescu,
care vă va comunica proiectele mele şi cărui vă rog,
în numele artei noastre, să-i daţi concursul D-stră
nepreţuit, alături cu autorităţile militare şi civile
din Chişinău: sfătuiţi-l, ajutaţi-l, precum aţi făcut-
o cu toţi care ne-au precedat, şi-atunci buna reuşi-
tă e sigură.
Să trăiţi, şi toate sentimentele mele anticipate
recunoscătoare şi devotate,
George Enescu
Cu două zile înainte de primul concert susţinut la
Chişinău de Simfonica din Iaşi, condusă de George
Enescu, România Nouă din 23 martie 1918 scria:
Iată un nume atât de cunoscut şi de iubit din-
colo de Prut, dar cu totul necunoscut în Basara-
bia. Prutul a fost, vreme de o sută de ani, un zagaz
atât de puternic, încât a împiedicat aproape cu to-
tul legăturile sufleteşti dintre fraţii de aceeaşi lim-
bă. Moldovenii din Basarabia nu ştiau nimic din
tot ce se petrecea la românii din celelalte părţi;
ei nu cunoşteau pe oamenii mari ai neamului, ba
nici chiar pe aceia care au ieşit din mijlocul lor,
ca de pildă A.  Donici, Al.  Russo, B.  P.  Haşdeu
ş.a. George Enescu, neîntrecutul artist, care va da
zilele acestea trei mari concerte la Chişinău, este
una dintre cele mai frumoase glorii pe care le-a dat
până acum poporul român.
Numeroase afișe anunţau programele de concert.
Primul, cel din 24 martie, a fost dat în folosul refu-
giaţilor transilvăneni. S-a cântat Uvertura Oberon de
[Carl Maria von] Weber, Concertul nr. 1 pentru pian
şi orchestră de P. Ceaikovski (solist Nicolae Caravia),
Simfonia nr. 7 de Beethoven şi o piesă de Saint-Saens.
În al doilea concert, din 25 martie, tot cu maes-
trul Enescu la pupitrul dirijoral, s-a cântat Carna-
valul de Paris de Svendsen, Concertul în La minor
pentru violoncel şi orchestră de Klughardt (solist
Flor Breviman), Dansul macabru de Saint-Saens (So-
crate Barozzi la violină) şi Simfonia nr. 5 de Beetho-
ven. Acest program a fost dat în folosul orfanilor
soldaţilor moldoveni morţi în război.
Al treilea concert era programat pentru 27 martie.
Afişele anunţau un recital de vioară susţinut de Geor-
ge Enescu. Adevărul e că recitalul, care cuprindea con-
certe de Ceaikovski şi Saint- Saens, Simfonia spaniolă
de Lalo, a fost prezentat publicului în seara de 28 mar-
tie. Iată ce scrie în legătură cu aceasta Onisifor Ghibu:
Îmi mai rămase doar un sfert de ceas liber spre
a mă putea repezi până acasă la George Enescu,
pentru a-i aduce la cunoştinţă că recitalul său ur-
mează să fie amânat pentru a doua zi ...)
– Maestre, am venit să vă anunţ că concertul
dv. trebuie să se amâne pentru ziua de mâine, dat
fiind că...
Dar maestrul, nebânuind nimic din ce putea să
fie la baza unei asemenea măsuri incomode pentru
el, nu mă lăsă să isprăvesc vorba, ci mă întrerupse
supărat:
– Nu pot admite nici un fel de amânare, pentru
nici un motiv. Aşa ceva nu intră în obiceiul meu...
– Totuşi, maestre, de astă dată, veţi admite
amânarea, şi încă veţi fi fericit că vi se dă un prilej
ca acela de acuma pentru o amânare. Uitaţi despre
ce e vorba: peste o jumătate de ceas Sfatul Ţării
proclamă unirea Basarabiei cu România şi în cin-
stea acestui mare eveniment sala de concert va fi
transformată în sală de banchet. Ca moldovean ce
sînteţi, cred că vă bucuraţi văzând că vechea moşie
a lui Ştefan cel Mare îşi începe procesul de reînte-
grare, care sperăm că în curând să se completeze
şi cu Bucovina. (O. Ghibu, Oameni între oameni,
Bucureşti: Ed. Eminescu, 1990, p. 372-374.)
Apoi Onisifor Ghibu îi întinse maestrului gaze-
ta unde era tipărită Declaraţia de unire şi un articol
în legătură cu evenimentul. Ghibu mărturiseşte că
„maestrul citi cu ochii scăldaţi în lacrimi atât artico-
lul, cât şi declaraţia de unire” şi-i spuse: „Bineînţeles
că, în faţa situaţiei date, sunt de acord şi cu amânarea
concertului şi cu România până la Nistru şi până la
Tisa. Doamne ajută!” (Ibidem.)
La 29 martie România Nouă scria: „Domnul
Enescu, care ne-a făcut cinstea de a ne vizita ziarul,
şi-a arătat nespusa bucurie pentru fericirea de a fi
fost de faţă la proclamarea unirii Basarabiei cu Ro-
mânia”.
În ziarul România Nouă din 5 aprilie 1918, cro-
nicarul I. Mateiu publică un material pe care îl con-
siderăm foarte interesant, din care motiv vom cita
câteva fragmente ce îl caracterizează pe marele ma-
estru, caracteristici ce ţin de sentimentele sale pentru
Basarabia. Întrebat fiind despre senzaţia încercată la
trecerea Prutului, maestrul, oprindu-se o clipă, a răs-
puns că a avut o simţire înălţătoare.
– 139 –
– Şi cred, zice maestrul, că lucrurile de aici în-
seamnă începutul sigur al ameliorării vieţii popo-
rului românesc.
Trecând la impresia ce i-a lăsat-o Chişinăul sub
raport muzical şi asupra felului cum au fost primi-
te concertele simfonice, domnul Enescu mărturi-
seşte cu satisfacţie că a găsit un public amator şi
doritor de lucruri frumoase, că din atitudinea ce-a
observat-o se desface o notă de cultură serioasă.
Maestrul a rămas foarte mulţumit de succesul
concertelor, atât sub raport moral, cât şi material.
[...]  Maestrul socoteşte indispensabil un con-
servator naţional la Chişinău [...] întocmai pre-
cum e necesară o unversitate şi un muzeu de artă
românească. [...]
– Basarabia, urmează maestrul, este pentru noi
un juvaier în toate privinţele şi datoria noastră este
să ajutăm prin toate mijloacele trezirea poporului
la viaţa culturală şi artistică, căutând simpatia fra-
ţilor noştri moldoveni şi facându-le tot binele de
care au fost privaţi atâta vreme. [...]
Însufleţit de-o mişcătoare iubire de neam, ma-
estrul George Enescu a promis că va veni în Basa-
rabia spre a coborî în toate centrele ei strălucirea
fermecătoare a acestei arte eterne, pe care o mi-
nune a întruchipat-o în această expresie genială a
poporului românesc.
Pentru a crea la Chişinău „un conservator şi o
operă stabilă cu o orchestră bine organizată”, dar şi
„pentru a da concerte de cvartet, George Enescu lasă
în capitala Basarabiei pe Socrate Barozzi, Flor Brevi-
man şi fraţii Constantin şi Jean Bobescu, acesta din
urmă având însărcinarea să „înjghebe un teatru mu-
zical”.
Cele trei concerte ale maestrului Enescu au dat
un venit curat de 4931 ruble 25 cop., care s-a îm-
părţit în trei părţi, dându-se o parte Fondului de
ajutorare a refugiaţilor ardeleni şi bucovineni [din
Basarabia], administrat de ziarul România Nouă,
altă parte Societăţii Culturale „Făclia” şi alta Minis-
terului de Război basarabean pentru orfanii soldaţi-
lor moldoveni morți în război.
În urma acelor evoluări a fost înfiinţată Opera
basarabeană, care la 6 august 1918 a prezentat pri-
mul său spectacol, „Faust” de Ch. Gounod, sub con-
ducerea muzicală a lui Jean Bobescu, iar la 1 ianuarie
1919 s-a decis fondarea Conservatorului „Unirea”, al
cărui director devine soprana Anastasia Dicescu, o
perioadă primadonă a Operei din Cluj.
La 9 octombrie 1918, Enescu evoluează pentru a
doua oară la Chişinău. Împreună cu pianistul Nicu
Caravia. În Sala Clubului Nobilimii. Succesul a fost
enorm.
O analiză a programului o găsim în Cuget moldo-
venesc (10.X.1918):
Aseară, a fost concertul de vioară al maestrului
George Enescu în sala Clubului Nobilimii.
Acest concert nu este numai un mare eveni-
ment artistic pentru iubitorii de muzică, ci un act
mare patriotic din partea maestrului pentru toţi
fraţii noştri basarabeni, care au avut fericirea să-l
mai asculte şi altă dată.
Programul variat şi cu gust artistic caracteristic
lui Enescu: „Sonata” de Haendel, în specialităţile
de interpretare ale maestrului, a avut darul de la
început să cucerească auditorii. Andantele „Sona-
tei” face impresia unui plânset şi coardele viorii,
sub mâna maestrului, arătau sufletul compozito-
rului când şi-a aşternut în notă durerea lui.
Concertul [No. 1 in G minor, Op. 26] de Max
Bruch a urmat imediat „Sonatei”. Acest concert,
scris acum 35 de ani de către bătrânul profesor de
la Berlin, şi-a găsit stăpânul adevărat în interpre-
tare.
Arabescurile primului motiv erau cântate cu
atâta rotunjime de ton şi cu aşa uşurinţă tehnică,
încât lumea se cufunda în valuri de armonii dum-
nezeieşti, fără a mai observa greutăţile tehnice.
Andantele a smuls publicului aplauze delirante,
care au durat aproape 10 minute. Allegro cu du-
blele sale genial compuse a fost executat de Enescu
cu un deosebit antren.
A urmat „Havanaise” de Saint-Saëns. […] „Ha-
vanaise” nu e altceva decât o habaneră spaniolă,
minunat intelectualizată şi admirabil compusă în
stilul dansurilor pur spaniole. Enescu, amic bun
cu Saint-Saëns, cântând odată la Conservatorul
din Paris această bucată, compozitorul ei, într-o
admiraţie nemărginită, s-a repezit şi i-a sărutat
mâna în faţa publicului.
Deci, nu mai pot vorbi aci despre dumnezeias-
ca interpretare a acestei piese.
„Poloneza” de Weniawsky, extrem de dificilă
ca tehnică, și-a găsit în maestru deplina stăpână.
Gama stacată de la primul motiv parcă era o cas-
tanietă lovită în jurul jocului. Finalul excentric cu
artistică amploare a ridicat sala în picioare.
În „Preludiul” şi „Allegro” de Pugniani, ma-
estrul a adăugat, pe lângă marea sa putere de
interpretare, şi o tehnică cu totul superioară în va-
riaţiunile motivului.
Nu mai vorbesc nimic de „Humoresques” de
Dvorak. Care iubitor de muzică nu știe că cel din-
– 140 –
tâi din lume care te transportă în feerie cu „Hu-
moresca” este Enescu?
A fost nevoit să o mai repete. Publicul nesăţios,
ca întotdeauna când îl aude pe maestru, l-a decis
prin ovaţii nesfărşite şi prin aruncare de flori să mai
cânte şi „Siciliana” cu celebrul dans popular francez
„Rigaudon” de Francoeur. Maestrul pianist, Nicu
Caravia, un tovarăş nedeslipit al concertelor lui
Enescu, şi de astă dată a dovedit că merită încrede-
rea ce-i acordă marele muzician la concertele sale.
Cum am spus la începutul acestei cronici, Ro-
mânimea trebuie să considere concertul maestru-
lui Enescu un act mare şi patriotic.
Întregul suflet de artist al Românului este în-
truchipat în fiinţa maestrului.
Prin celebritatea lui mondială ne-a dus numele
României şi al Românilor în întreaga lume.
De menţionat că articolul este semnat de un mi-
litar, şi anume locotenentul George I. Popa, care, se
vede, avea şi studii muzicale. În genere, observăm că
numeroase evenimente din cele mai importante ce
aveau loc în Basarabia interbelică au fost organizate
și susţinute, atât material, cât şi spiritual, de militari,
care, după cum foarte clar se vede din cronicile ace-
lor timpuri, au participat activ la viaţa culturală sub
cele mai diverse forme.
La 8 şi 9 mai 1921 Enescu susţine la Chişinău două
concerte, despre care muzicologul şi dirijorul Radu
Urlăţeanu scrie în ziarul Dreptatea din 14 mai că
Chişinăul a cunoscut zile de sărbătoare cu oca-
zia celor două concerte consecutive, date de George
Enescu. Graţie lui şi geniului său muzical, poporul
românesc s-a ridicat în faţa ruşilor, singurul popor
care odată a cultivat arta așa cum se cuvine.
Aceste concerte au marcat sfârşitul manifestă-
rilor artistice din anul acesta, şi putem spune fără
înconjor că ele au fost punctul culminant. [...]. Ar-
cuşul lui [al lui G.  Enescu, n.n.] este de o lungi-
me uimitoare, cât despre ton şi muzicalitate, ochii
plânşi şi gene palpitânde vorbesc mai mult decât
toate vorbele...
Despre concertele lui G. Enescu, R. Urlățeanu
scrie că „au fost pagini de istorie” și că
Preludiul de Bach, Rondo-ul lui Mozart, Ro­
manța de Beethoven și micile lucrări ale lui Kre-
isler au fost interpretate într-un stil și o formă
impecabilă. […] Concertul lui Wieniawski, inter-
pretat de minune, ceva mai rece decât Poemul lui
Chausson, care, după mine, este un monument
 musical. Genul acesta ambițios de concert pentru
vioară prea are aerul de noblețe. […] Câtă deose-
bire însă între acel Concert și frumosul Poem de
Chausson. […] Maestrul Enescu a știut să reliefeze
libertatea formei, fără a contraria însă proporția
atât de armonioasă. Nimic nu a fost mai dureros
decât sfârșitul visător al Poemului, unde muzica-
litatea maestrului a reliefat numai muzica, lăsând
la o parte orice descripție, realizând numai o
delicatețe de sentiment, de la care ne-am inspi-
rat emoțiunea. Astfel cum a interpretat poemul,
Enescu ne-a arătat câtă sensibilitate umană poate
exista în expresia muzicală atunci când, pe lângă
tehnică, pledezi și o imaginațiune de o fecunditate
supraabundentă. Pentru a sfârși, maestrul Enescu
în aceste concerte s-a arătat ca un muzician de
rasă. Interpretarea tuturor operelor a fost perfec-
tă, numai pentru că are la îndemână acea facultate
care-i permite de a acorda toate părțile dintr-un
întreg, de a le ajusta într-un ansamblu echilibrat,
acel „ne quid nimis”1, talentul dublat de o serioasă
cultură muzicală. […] Avem cuvântul de a fi mân-
dri de el și renumele și succesul lui ne va aduce me-
reu în suflet o caldă rază de bucurie.
În 1923 Enescu vine la Chişinău pentru trei con-
certe (23, 24 şi 26 mai), ca la 25 mai să fie primit
membru de onoare al Societăţii Muzicale. La 25 mai,
după un strălucit recital susţinut la Bălți, Enescu vi-
zitează Societatea Culturală și de Binefacere ce-i pur-
ta numele.
În ianuarie-martie 1927, în 78 de zile, Enescu
susține 65 de concerte în Bucureşti şi 34 în alte oraşe
ale României, printre care Bălți (13 și 14 martie) şi
Chișinău (16, 17, 18, 19 martie).
La 20 martie George Enescu vizitează Conserva-
torul „Unirea”, condus de Anastasia Dicescu. Pentru
ziarul România Nouă marele muzician şi-a expus
impresiile despre progresele instituției, pe care o mai
inspectase în 1923:
Am vizitat acum patru ani Conservatorul
rusesc din Chişinău şi am constatat că forţele
muzicale atunci erau superioare celor de la Con-
servatorul românesc. Astăzi însă, asistând la o
producţie muzicală la Conservatorul românesc,
am fost uimit de progresele făcute de acest Con-
servator în timp de patru ani. Mai ales m-a impre-
sionat mult clasa de canto, în care sînt persoane cu
un viitor strălucit şi care pot face chiar astăzi faţă
străinătății.
Ne quid nimis (lat.) – Nimic în exces.
1
– 141 –
Aici George Enescu a ascultat-o şi pe viitoarea ce-
lebritate Maria Cebotari. Exprimându-şi admirația
şi faţă de corul Catedralei locale, Enescu susţinea şi
ideea fiinţării unui conservator de stat, „precum e
necesară în Chişinău o universitate şi un muzeu de
artă românească”.
Basarabia pentru noi, tot atunci sublinia ma-
estrul, este un juvaier în toate privințele şi dato-
ria noastră este să ajutăm prin toate mijloacele
trezirea poporului la viaţa culturală şi artistică,
căutând simpatia fraţilor noştri moldoveni şi fa-
cându-le tot binele de care au fost privaţi atâta
vreme. Sunt gata să ajut opera aceasta cu toată căl-
dura. (România Nouă, 27 martie 1927.)
Menționăm că la acea dată, 1927, în cadrul Con-
servatorului „Unirea” profesau personalităţi de înaltă
clasă, majoritatea cu studii în Occident, la Moscova
sau Petersburg.
În 1929, Enescu vine din nou la Chișinău, împre-
ună cu N. Caravia, pentru a susţine patru concerte
(8, 9, 10, 11 mai), după care urmează încă două evo-
luări la 29 şi 30 noiembrie 1936, ca peste un an, în
1937, la 22 şi 23 noiembrie, publicul chişinăuian să-l
admire pentru ultima dată.
În Basarabia interbelică George Enescu a evoluat
de peste 40 de ori – nu numai la Chişinău, dar şi la
Bălţi, Cahul, Hotin, Tighina, Cetatea Albă. Târziu şi
cu prea puțin entuziasm ne amintim de aleşii neamu-
lui. Se dărâmă casa de pe strada București 52 a fonda-
toarei Conservatorului şi a Operei noastre, Anastasia
Dicescu, nu ştim nimic despre marii înaintași ai cul-
turii noastre muzicale ca Eugenia Luci-Lucezarskaia,
Giacomo Borelli, Lidia Lipkovskaia (pe casa de str.
Șciusev 111, care a aparținut Lidiei Lipkovskaia, ar
trebui instalată o placă comemorativă); de aproape
15 ani s-a decis să fie ridicat monumentul Mariei Ce-
botari pe strada ce-i poartă numele, vizavi de Palatul
Republicii (în locul unui oficiu construit fără autori-
zare); de şase ani vorbim despre executarea Hotărâ-
rii Guvernului RM de a numi o stradă după numele
Mariei Bieşu (s-a propus ca strada Maria Cebotari,
după bulevardul Ştefan cel Mare în jos, pe lângă
Operă, să fie redenumită cu numele marii noastre
contemporane) şi multe alte chestiuni ar trebui să
constituie un program de acţiuni ce ar vorbi despre o
atitudine pe care au meritat-o marii noştri înaintaşi.
Şi George Enescu s-ar fi bucurat dacă ar şti că ba-
sarabenii s-au trezit de-a binelea şi încearcă să pună
cultura în capul mesei.
 Maria Cebotari – superstar al filmului muzical european
Deși ecranele de cinema ale Europei erau invadate
cu filme muzicale, în care, de regulă, jucau somităţi
ale timpului, vestita soprană Maria Cebotari, graţie
splendidelor calităţi actoriceşti, devine celebră şi în
arta filmului.
Născută în Basarabia la începutul secolului tre-
cut, Maria Cebotari, la vârsta de numai 14 ani, ui-
meşte lumea cu arii din Tosca şi Aida. În 1931, când
de abia împlinise 21 de ani, evoluţia fulminantă pe
scena Operei din Dresda în rolul de debut Mimi din
Boema lui Giacomo Puccini o face cunoscută depar-
te de hotarele Germaniei.
Tot publicul din sală a rămas fascinat, scria zi-
arul Dresdner Anzeigen a doua zi după spectacol.
Maria Cebotari a devenit cea mai strălucitoare
stea a Operei de Stat din Dresda, unică şi irepe-
tabilă... O nouă Mimi la Opera din Dresda. E
posesoarea unei voci de o extraordinară căldură,
cu nuanţe fermecătoare. Ea te răpeşte, te duce pe
aripile ei! Iar în actul trei, când actriţa îşi învinge
definitiv timiditatea, vocea ei capătă dimensiuni
grandioase. S-a întâmplat ceea ce presupuneam:
teatrul a rămas uluit. De succesul Mariei Cebotari
e încântat şi maestrul Fritz Busch, cel care a desco-
perit-o la conservatorul din Berlin. Despre succe-
sul acesta se vorbeşte pretutindeni”1.
Presa timpului o numeşte „unul din miracolele
lumii”. Peter Palm, autorul unei emisiuni radio în-
titulate „Privighetoarea din Chişinău”, transmisă la
Radio Berlin, va menţiona:
„Ea începe să cânte. Publicului din sală i se în-
tretaie respiraţia. Spectatorii priveau „pariziana”
de pe scenă cu ochi fermecaţi. O astfel de manieră
de interpretare nu s-a mai auzit niciodată. Vocea
umplea armonios întreaga sală. Cei mai resemnaţi
profi ai operei – intendenţii şi amatorii, criticii şi
regizorii – au încercat emoţii profunde, au lăcră-
mat chiar atunci când se trăgea cortina. O nouă
stea a apărut pe firmamentul operei europene…2
A evoluat pe cele mai prestigioase scene ale lu-
mii: The Royal Opera, Convent Garden (Londra),
1
R. Arabagiu, „Simfonia neterminată”, în Orizontul, 1989,
nr. 5, p. 93.
2
Aurelian Dănilă, Maria Cebotari în amintiri, cronici şi
ima­gini, Chişinău: Baştina–RADOG, 1999, p. 78.
– 142 –
Dumitru OLĂRESCU
Metropolitan House Opera (New York), Teatre alla
Scala (Milano), La Fenice (Veneţia), Wiener Staatso-
per, Berliner Staatsoper.
A colaborat cu operele din Paris, Roma, Zürich,
Stockholm, Florenţa, Bruxelles, Amsterdam, Basel,
Riga, Wiesbaden, Palermo, Copenhaga, Praga, Graz,
Bucureşti, jucând în Boema, Traviata, Madame
Butterfly, Nunta lui Figaro, Răpirea din Serai, Don
Giovanni, Rigoletto, Carmen, Evgheni Oneghin, An-
dréa Chénier, Turandot, Salomeea, Cavalerul rozelor,
Daphne, Münchhausen, Studentul cerşetor, Faust, Ro-
meo şi Julieta, Castelul Dürande, Julius Caesar, Orfeu
şi Euridice.
La vârsta de 24 de ani a fost distinsă cu cel mai
înalt titlu onorific în domeniul artei vocale din Aus-
tria și Germania, Kammersängerin, şi cu Ordinul
„Coroana României” în grad de comandor (1942).
A colaborat cu dirijorii Bruno Walter, Arturo
Toscanini, Karl Böhm, Herbert von Karajan, Ri-
chard Strauss, Joseph Krips, Klemens Krauss, Ferenc
Fricsay, Wilchelm Furtwängler ș.a.
În numai nouăsprezece ani de activitate muzica-
lă artista Maria Cebotari a interpretat peste şaizeci
de roluri, trecând de la soprană lirică la soprană dra-
matică până la mezzosoprană, iar în Salomeea de Ri-
chard Strauss a și dansat.
În scurt timp artista basarabeană devine prima-
dona Operei din Dresda, primadona Operei din
Berlin şi, mai târziu, primadona Operei din Viena.
Un tumultuos temperament artistic, o memorie fe-
nomenală (memoriza textul operei sau dialogul pen-
tru film după a doua citire, reuşea să-şi interpreteze
rolul fără de repetiţie la spectacolul la care n-a mai
participat 4-5 ani), o inteligenţă şi o intuiţie scenică
înnăscută se completau organic cu o muzicalitate şi o
voce excepţională, cu admirabila ţinută fizică: ochii
mari şi negri de o rară expresivitate dominau întrea-
ga ei înfăţişare cu trăsături originale tăinuite de un
uşor miracol, iar blândeţea şi mişcările ei domoale
ascundeau un temperament sudic, ce izbucnea ca un
vulcan când ajungea la culmea dramatică a partiţii-
lor sale – calităţi ce nu i-au lăsat indiferenţi şi pe re-
gizorii de film.
După cum se ştie, succesul filmului muzical Cân-
tăreţul de jazz (1927), regizat de Alan Grosland,
avându-l în rolul titular pe Al Jolson, afară de faptul
că „marchează intrarea cinematografului într-o nouă
eră a istoriei sale” (Georges Sadoul), a declanşat lan-
sarea la diverse studiouri a unui număr impunător de
filme muzicale. Iată doar câteva titluri din acea epo-
că: Mimi; Martha. Letzte Rose; Johann Strauss, rege-
le valsului; Un vals de Neva; Serenada; Nemuritoarea
iubire; Îngerul care cântă ş.a. Maria Cebotari intră în
lumea filmului muzical când acest gen luase amploa-
re în toată Europa. Erau deja personalităţi celebre şi
interpretei nu i-a fost atât de simplu să se afirme într-
o nouă ipostază artistică.
Vocea sa originală, plină de farmec face ca rolul
episodic din filmul Troika (1931) al regizorului Vla-
dimir Strijewski s-o evidenţieze pe actriţa debutan-
tă, ca ulterior să fie invitată de către regizorul Victor
Janson, de la studioul german U.F.A. (Hollywoo-
dul european), să joace în filmul muzical Fata în
alb (Madchen in Weiss, 1935), alături de renumiţii
actori de cinema Ivan Petrovich, Georg Alexander,
Hilde von Stolz şi Hans Iunkerman. Acţiunea „me-
lodramatică” a filmului se desfăşoară în Rusia, într-o
instituţie de învăţământ pentru domnişoarele aris-
tocrate. Maria Cebotari interpretează rolul Danielei
– o domnişoară înzestrată cu o voce superbă şi ob-
sedată de dorinţa de a deveni cântăreaţă. Cum e şi
firesc, la acea vârstă apare şi dragostea, în jurul căreia
se axează acţiunea filmului. Într-un interviu din pre-
sa germană interpreta Danielei menţiona: „Pe lângă
măiestrie vocală, rolul acesta mai impune şi mari exi-
genţe actoriceşti [...] Trebuie să spun că rolul Danie-
lei mă atrage foarte...”3. În legătură cu încredinţarea
acestui rol de film interpretei Maria Cebotari, presa
germană scria:
Invitaţia Mariei Cebotari de a participa la
turnarea peliculei Fata în alb merită o atenţie de-
osebită, deoarece dumneaei e o vedetă de primă
mărime a operei şi nu e doar o cântăreaţă care po-
sedă o voce fermecătoare, ci e mai mult decât atât.
Să ne amintim de Mimi din Boema, de Cio-Cio-
san, de Sofi din Cavalerul rozelor – cu câtă fide-
litate redă ea trăirile sufleteşti ale eroinelor sale.
Plus la toate acestea nu face să trecem cu vederea
farmecul personal al actriţei şi vraja naturală pe
care le emană…4
3
R. Arabagiu, „Simfonia neterminată”, în Orizontul, 1989,
nr. 9, p. 92.
4
R. Arabagiu, „O carieră vertiginoasă”, în Basarabia, 1991,
nr. 11, p. 152.
– 143 –
Adevăratul debut al Mariei Cebotari în arta cine-
matografică a reuşit. Actriţa a îndreptăţit prezicerile
presei şi aşteptările publicului. Filmul a fost proiec-
tat pe ecranele din mai multe ţări, având ca titlu Stu-
denta Institutului Smolnâi sau Pensionul Imperial. În
1937 filmul a fost proiectat la Cinematograful Ode-
on din Chişinău. Presa timpului i-a făcut o amplă re-
clamă, publicând şi o serie de cadre din film. Ziarul
Bessarabskoe slovo din 27 octombrie 1937 scria:
Mâine, la Odeon va rula pelicula „Studenta
Institutului Smolnâi” cu Maria Cebotari în rolul
principal. Cu acea Marie Cebotari despre care cri-
tica europeană scrie că după Amelita Galli-Curci5
publicul spectator nu a audiat o astfel de sopra-
nă şi care, datorită vocii sale puternice, a obţinut
victorie asupra vedetei de cinema care se numeşte
Martha Eggerth6. Cu acea Maria Cebotari care
nu demult a cântat în teatrul Covent Garden din
Londra şi a cucerit publicul. Iar ca să cucereşti pu-
blicul acestui teatru londonez, înseamnă să te ri-
dici la rangul de artist cu renume mondial.7
Fata în alb îi aduce Mariei Cebotari reale succe-
se şi pe calea filmului. Îi deschide drumul verde în
cariera sa cinematografică, fiind invitată după puţin
timp într-un rol titular – Marina Marta – în filmul
Starke Herzen im Sturm (Inimi puternice, 1937) al
regizorului Herbert Maish. Filmul se va produce tot
la Studioul U.F.A. din Germania şi va aborda un
subiect din realitatea revoluţionară a Rusiei anilor
1918. De data aceasta Maria Cebotari îl are drept
partener pe reputatul actor austriac Gustav Diessl.
Relaţiile sentimentale pe care în film ei trebuiau să
le simuleze se transformă în relaţii reale. Peste un an
Maria Cebotari divorţează de actorul rus Alexandr
Vârubov şi se căsătoreşte cu Gustav Diessl – actor cu
o vastă filmografie, începută încă de la filmul mut,
el fiind actorul preferat al multor regizori. Printre
aceștia se afla şi cunoscutul regizor german Georg
Wilhelm Pabst, care l-a filmat pe Diessl în capodo-
pera sa Westfront 1918 (1930), în Criza, Infernul alb
5
Amelita Galli-Curci (1883-1963) – soprană italiană, con-
siderată cea mai frumoasă voce de soprano de coloratură a
generației sale. S-a retras de pe scenă în 1936.
6
Martha Eggerth (1912-2013) – soprană și actriță ungară,
cunoscută prin filmele Where is This Lady? (1932); Der
Zarewitsch (1933); Die Czardasfürstin (1934); Die blonde
Carmen (1935); Das Hofkonzert (1936); Zauber der Bohe-
me (1937) etc.
7
Bessarabskoe slovo din 27 octombrie 1937, citat din Basara-
bia, 1991, nr. 11.
din Piz-Palu, Cutia Pandorei, Atlantida, Comedian-
ţii, Procesul etc. Diessl a jucat rolul titular în Testa-
mentul doctorului Mabuse (1933) al unui alt regizor
german, Fritz Lang. Roluri memorabile creează şi în
filmele regizorului italian Guido Brignone – Eternul
idol şi Maria Malibran.
După vizionarea mai multor filme cu actorul
Gustav Diessl, filmologul român Constantin Popes-
cu concluziona:
Cu un chip armonios, cu trăsături energic
sculptate, calm, distant, cu o expresie dură, arareori
luminată de un zâmbet strecurat cu parcimonie,
care trădează un fond mai puţin brutal, o fire ca-
pabilă de sentimente mai calde, mai umane, Diessl
a marcat, cu inconfundabila lui personalitate, fil-
mul german din anii ’20-’30, precum şi filmul ita-
lian din anii războiului şi cu unele incursiuni în
studiourile hollywoodiene şi cele franceze8.
Ne-am oprit la descrierea felului de a fi al acestui
actor pentru a ne da seama şi de potenţialul actori-
cesc al Mariei Cebotari, care trebuia să se confrunte
şi să facă faţă acestui partener. Pe ecran, acest tip de
caracter, ciocnindu-se cu o fiinţă plăpândă şi roman-
tică, cu zâmbetul ei blând şi luminos, formează cu ea
un cuplu, în care se produce un proces de completare
reciprocă sau se formează o armonie a contrastelor.
Toate acestea au alimentat şi au dat vigoare acestui
cuplu actoricesc, devenit celebru.
Regizorii de film şi actrița s-au străduit să pună
în valoare atât virtuţile sale vocale, cât şi talentul ei
dramatic, evitând pe cât a fost posibil canoanele es-
teticii spectacolului muzical, convenţionalismele pur
teatrale şi susţinând apropierea de firesc – tendinţe
care au impus noi modalităţi de expresie, noi criterii
artistice şi estetice de apreciere a măiestriei actorului
de film muzical, umbrind astfel şi cariera artistică a
unor interpreţi concurenţi ai Mariei Cebotari, spre
exemplu interpretele şi actriţele germane Erna Sack
sau Zarah Leander. Aceasta din urmă era deja bine-
cunoscută prin filmele Premiera, La Habanera, Der
Blaufuchs, Das Lied der Wüste, Demals etc.
Filmul Inimi puternice a fost apreciat drept o re-
alizare de mare forţă dramatică, dar s-a produs ceva
imprevizibil. Anume această forţă îi face pe condu-
cătorii nazişti să se sperie că acest film, conceput ca
antibolşevic, poate fi interpretat şi ca un film anti-
nazist. Filmul a fost interzis... Acest incident n-a
8
Constantin Popescu, Cupluri celebre din lumea filmului,
Bucureşti: Albatros, 1994, p. 245.
– 144 –
influenţat cariera artistică a Mariei Cebotari şi a lui
Gustav Diessl. Regizorul Josef von Baky, personali-
tate remarcabilă în cinematografia germană, îi pro-
pune Mariei Cebotari rolul principal în filmul său
Intermezzo, însă numeroasele obligaţii în calitate de
interpretă de operă o fac să refuze oferta. Aproxima-
tiv în aceeaşi perioadă, pe paginile unei reviste ber-
lineze de specialitate Maria Cebotari afirmă: „Îmi
iubesc foarte mult profesia, iubesc opera mai mult
decât orice. Filmul mă interesează fără îndoială şi mă
bucur când fac un rol reuşit, dar aceasta nu este pro-
fesia mea principală”9.
Astfel, Maria Cebotari a exprimat fidelitatea
sa faţă de arta care a făcut-o celebră, dar şi motivul
pentru a refuza ofertele mai multor studiouri din în-
treaga Europă. În acele timpuri zbuciumate artista
era nevoită să respingă delicat şi unele oferte dubi-
oase din punct de vedere ideologic. Acceptă însă cu
plăcere oferta regizorului italian Carmini Gallone,
cineast în vogă pe atunci, „patriarhul filmului mu-
zical”, de a juca împreună cu Beniamino Gigli – cel
mai mare tenor al lumii – în filmul Cântec de leagăn
(Solo per te / Mutterlied, 1937).
Tenorul Beniamino Gigli era deja cunoscut şi ca
interpret în mai multe filme muzicale (dintre care
Vergiss mein nicht, Du bist mein Glück ş.a.), iar re-
gizorul Carmine Gallone era numit, datorită forţei
sale prolifice, „Cecil Blount DeMille în varianta eu-
ropeană”. (Printre altele, cineastul C. Gallone a fost
un regizor preferat al ducelui Benito Mussolini, acor-
dându-i-se în 1937 Cupa Mussolini pentru filmul
Scipio Africanul ca cel mai reuşit film italian.) A re-
alizat peste o sută de filme în Italia, Franţa, Anglia,
Germania, specializându-se în melodrame, inter-
pretate de mari dive ale filmului mut (Lyda Borelli,
Soava Gallone ş.a.), în filme istorice (Ultimele zile ale
oraşului Pompei, Cartagina în flăcări ş.a.), iar după
război lansează filme-opere şi filme muzicale (Cân-
tecul vieţii, Puccini, Rigoletto, Trubadurul, Cavaleria
rusticană, Tosca ş.a.). La data lansării filmului Cântec
de leagăn, Gallone avea deja experienţa câtorva zeci
de filme. Această peliculă, fiind o coproducţie ger-
mano-italiană, a fost filmată în Germania şi în Italia,
la Studiourile Cinecitta.
Maria Cebotari, având în preajmă aceste perso-
nalităţi de primă mărime, nu s-a speriat, se străduia
spre un alt nivel de interpretare a operei muzicale în
limbajul cinematografic. Se gândea la o sinteză mai
organică dintre cele două arte, dintre cele două lim-
Jurnalul Filmwoche, Berlin, 1937, nr. 17.
9
baje diferite. Şi a reuşit... Pelicula Cântec de leagăn
impresionează prin dramatism, exprimat cu multă
măiestrie de duetul Gigli–Cebotari. Iar chipul Fim-
mei Appiani, creat de Maria Cebotari, a fost splen-
did şi ca voce, şi ca ţinută scenică, alături de Ettore
Vanni al neîntrecutului tenor Benjamino Gigli. De
nivelul acestora s-au străduit să se apropie şi ceilalţi
interpreţi – Peter Bosse, Michael Bohnen, Hilde
Hildebrand ş.a.
Maria Cebotari în filmul Cântec de leagăn
Montajul, mizanscenele, atmosfera din cadru
denotă experienţa şi măiestria regizorului Carmine
Gallone, care a rămas satisfăcut de nivelul artistic
al filmului şi, în primul rând, de prestaţia duetului
Gigli–Cebotari, pe care îl solicită şi la următorul său
film, Giuseppe Verdi (Divine armonie, Drei Frauen
um Verdi). Filmul a fost turnat în 1938 la Studio-
urile Cinecitta din Roma. La baza filmului se află
subiectul operei lui Verdi Traviata. Rolul compozi-
torului G.  Verdi este interpretat de reputatul actor
Fosco Giachetti. În alte roluri se produc actori foarte
cunoscuţi: Pierre Brasseur (Alexandre Dumas-fiul),
Henri Rolan (Victor Hugo), Gabriel Gabrio (Ho-
noré de Balzac), Lamberto Picasso (Gaetano Doni-
zzetti) ş.a.
Am vrea să menţionăm că echipa de filmare în
frunte cu regizorul Carmine Gallone, lansându-se
cu filmul Giuseppe Verdi, a dat dovadă şi de un act
de curaj, fiind conştientă de o competiţie drastică cu
numeroşi concurenţi de breaslă din toată Europa.
Avalanşa de filme biografice muzicale se dezlăn-
ţui după lansarea filmului lui Manfred Noa, Johann
Strauss, regele valsului (1929), urmat de Războiul
valsului şi Farmecul unui vals (1933), de Un vals pe
Neva (1934), urmate ulterior de încă vreo şapte fil-
– 145 –
me dedicate lui Johann Strauss, turnate în Europa
şi America. Viaţa scurtă, dar dramatică a lui Franz
Schubert a constituit subiectul unei întregi suite
de filme, dintre care Serenada primei iubiri (1931),
Cântecele mele te imploră (1933). Tot în această peri-
oadă i se dedică un film lui Ludwig van Beethoven –
Nemuritoarea iubire. Mai multe filme au redat viaţa
compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart – Mo-
zart sau pe cine iubesc zeii (1936), Melodia unei nopţi
(1938), Mozart (1939). Filmul Noaptea destinului
(1938), dedicat compozitorului rus Piotr Ceaikovski,
a fost premiat la Festivalul de la Veneţia (1939). Per-
sonalitatea contradictorie şi tumultoasă a lui Franz
Liszt a inspirat şi ea cineaştii, fiindu-i dedicate, în
1935, două filme: Vis de dragoste şi Rapsodia dragos-
tei. Acestea sunt doar unele lucrări din numeroasa
categorie de filme muzicale biografice.
În contextul respectiv, filmul Giuseppe Verdi a
fost un examen serios pentru întreaga echipă. Şi în
acest film Maria Cebotari – în rolul interpretei Te-
resina Stolz, una dintre cele trei mari iubiri ale lui
Verdi – e o splendoare. Impresii deosebite produc
Maria Cebotari în filmul Giuseppe Verdi
fragmentele din opera verdiană Aida (libretul – An-
tonio Ghislanzoni), în special duetul final al Aidei şi
al lui Radames, în care vocile celor doi mari artişti
– Cebotari şi Gigli – triumfă, contopindu-se într-o
divină melodie... Pe scenă Maria Cebotari n-a parti-
cipat în opera Aida, şi episodul cu duetul a fost con-
ceput şi interpretat special pentru acest film, ţinând
cont şi de specificul artei cinematografice. Filmul
Giuseppe Verdi a fost aplaudat în sălile de cinema din
întreaga lume.
De o rezonanţă mondială s-a bucurat şi filmul
Premiera Madame Butterfly (Il sogno di Butterfly),

Premiera Madame Butterfly
realizat în 1939 tot la Studiourile Cinecitta din
Roma după motivul operei lui Giacomo Puccini Ma-
dame Butterfly. Maria Cebotari din nou are ocazia
să fie alături de cele mai luminoase stele ale artei in-
terpretative şi ale ecranului: Fosco Giachetti, Tito
Gobbi şi cel care ulterior în calitate de regizor a con-
stituit o epocă în filmul mondial – Vittorio de Sica.
Mariei Cebotari i se potriveau de minune căldura
sufletească şi timbrul vocii pentru rolul Cio-Cio-
san. În film ea încearcă o nouă interpretare a acestui
personaj. Renumitul monolog cu aşteptarea fiului
era interpretat pe scenă prin plimbări disperate, prin
oftaturi şi suspine sugrumate. Comportamentul sce-
nic al Mariei Cebotari e foarte firesc. Vocea e calmă,
dar străluminată profund din interior de aşteptare
şi speranţă. Fluizii acestor sentimente trec uşor şi la
spectator.
În punctul culminant al operei – finalul filmului
–, în epizodul despărţirii eroinei de fiul său, multe
interprete recurg la o dezlănţuire totală a emoţii-
lor, tremurânde îl strâng pe copil la piept. În aceas-
tă scenă Cio-Cio-san a Mariei Cebotari evită orice
melodramatism. Mama se desparte de copilul său cu
multă dragoste şi gingăşie... Astfel, intuiţia artistică,
emotivitatea lirică ale Mariei Cebotari domină fil-
mul, depăşind cele mai strălucite stele ale timpului.
Autorii au reuşit să pună în relief unele calităţi
artistice ale filmului şi prin specificul artei cinema-
tografice. Operatorul Anchise Brizzi se străduie
să efectueze mişcările de aparat conform ritmului
dictat de partitura muzicală. Acest ritm s-a aflat şi
la baza montajului. Regizorul C.  Gallone face ca
fraza de montaj a imaginii să altereze cu cea sono-
ră potrivit aceluiaşi ritm. Accentuează cu exactitate
unele sensuri sau virtuţi vocale (ale interpreţilor sau
– 146 –
a orchestrei) prin caracterul planului cinematogra-
fic. Scena despărţirii mamei de fiu, spre exemplu, e
concepută mai mult din planuri generale pentru a
reda întreaga stare, iar în prim-plan e numai copi-
lul, care concentrează pentru un moment esenţa şi
semnificaţia întregului epizod. Operatorul Anchise
Brizzi şi scenograful Guido Fiorini – colaboratorii
regizorului C. Gallone la toate filmele cu Maria Ce-
botari – ne introduc într-un veritabil anturaj nipon,
cu toate atributele sale. Acestea toate împreună au
determinat nivelul artistic al tuturor componentelor
filmului, care a fost înalt apreciat de publicul specta-
tor şi de critica de specialitate, considerându-l cel mai
reuşit film al Mariei Cebotari.
În această perioadă Maria Cebotari e stresată grav
de o situație foarte periculoasă pentru acele timpuri.
Conducerea nazistă, vrând să se folosească de ma-
rea popularitate de care se bucura artista nu numai
în Germania, ci și în toată Europa, exercită presiuni
asupra ei, ca să participe la filmele de propagandă a
regimului. Ea, sub diverse motive, se eschivează de
la aceste „propuneri”, dar Gestapóul, poliţia secretă
a lui Hitler, continuă să insiste. Gustav Diessl, care
între timp devenise regizor, o salvează, găsind o altă
candidatură pentru acele filme.
Printr-o tratare originală Maria Cebotari s-a im-
pus pe scenele Europei şi cu rolul Violettei din opera
Traviata de G. Verdi – fapt ce l-a inspirat pe regizo-
rul C. Gallone, care, împreună cu dramaturgul Gui-
do Cantini, scrie scenariul filmului Amami, Alfredo!
(Iubeşte-mă, Alfredo!), cu care se lansează în produ-
cere la Studiourile Cinecitta în 1940.
Exegeţii timpului au remarcat că din vastul reper-
toriu al interpretei Maria Cebotari anume Violetta
rămâne a fi o realizare fără egal. Fiecare frază mu-
zicală e pătrunsă de lirism şi suavitate, fiecare scenă
conturează tot mai pronunţat şi mai concludent chi-
pul complex al eroinei, destinul ei dramatic. Aceste
idei ale lui Antonio Mingotti se referă şi la filmul
Iubeşte-mă, Alfredo! unde în chipul Violettei armo-
nizează perfect virtuţile vocale şi cele actoriceşti. Ea
reuşeşte să eludeze exteriorizarea simplistă a drama-
tismului conţinut în piesa complexă a lui G.  Verdi.
Violetta Mariei Cebotari a cucerit spectatorul prin
emoţie şi feminitate, evitând naturalismul promovat
de multe interprete importante ale timpului. Aici
Violetta – în film e Maria Dalgeri – nu mai este o
simplă „traviată”10, ea e plină de personalitate, e o fe-
La traviata (ital.) – femeie decăzută, curtezană.
10
meie care iubeşte şi aspiră la idealuri, poate nu prea
mari, dar profund umane...
Şi, dacă filmul Iubeşte-mă, Alfredo! a fost înalt
apreciat de publicul european şi american, aceasta
se datorează în cea mai mare măsură Violettei, adi-
că Mariei Cebotari, fiindcă regizorul C.  Gallone,
împreună cu dramaturgul G.  Cantini şi operatorul
A. Brizzi, n-a reuşit să găsească nici cheia dramatur-
gică, nici limbajul sau echivalentul cinematografic
adecvat operei verdiene. De aceea filmul este lipsit de
nerv, de spectaculozitate, reducându-se adesea la „o
transpunere” riguroasă a unor fragmente din opera
Traviata pe celuloid. Fapt semnalat de presa italiană
a timpului:
Filmul nu este mai mult decât un pretext pen-
tru a aduce pe ecran eternele melodii ale Violettei
Valery, care, din nefericire, îngreunează filmul,
mai ales că se rezervă un respect exagerat pasajelor
orchestrale.
Regizorul C. Gallone, după succesul filmului
„Visul Doamnei Butterfly”, s-a lăsat sedus de far-
mecul vocal al interpretei şi de aceasta filmul are
un caracter static.11
Chiar dacă suntem de acord cu aceste opinii,
meritele filmului Iubeşte-mă, Alfredo! Sunt incon-
testabile, ţinând cont de funcţia lui de conservare a
imaginii şi a vocii Mariei Cebotari, dar şi ale parte-
nerilor ei: Claudio Gora, Paolo Englich, Paolo Stopa,
Luigi Almirante, Aristide Baghetti ş.a.
Într-un interviu acordat în 1942 ziarului Rampa,
Maria Cebotari relata:
La 15 iunie anul curent începe turnarea la
Roma a marelui film de propagandă românească
„Odessa”, jucat cu artişti italieni, printre care şi
Fosco Giachetti, interpretul principal din „Ase-
diul Alcazarului”. În acest film, care se va realiza
cu concursul Ministerului de Propagandă româ-
nesc, eu am un rol foarte frumos: al unei femei
care, în preajma invaziei bolşevice în Basarabia,
este părăsită de soţul ei... Eu rămân acolo singu-
ră ca să-mi caut copilul care-mi fusese furat. Aşa
ajung să cânt într-un teatru din Odessa numai
pentru a descoperi urma copilului12 .
E vorba de filmul Odessa în flăcări (it. Odessa in
fiamme), varianta românească Cătuşe roşii – o co-
producţie italo-română, realizată în 1942 de către
11
Revista italiană La tribuna, 17 octombrie 1940.
12
Interviul de N. Laz, „De vorbă cu Maria Cebotari”, Ram-
pa, 24 mai 1942.
– 147 –
regizorul C. Gallone la Studiourile Cinecitta cu con-
cursul Oficiului Național Cinematografic român. În
film Maria Cebotari deţine rolul titular al Mariei
Teodorescu, dar nu Fosco Giachetti se filmează, cum
se menţiona în interviu, ci Carlo Ninchi. Scenariul
îl semnează N. Kiriţescu şi Gherardo Gherardi. Ală-
turi de actorii italieni Filippo Scelso, Olga Soldelli,
Bella Starace Sainati, Lola Braccini, se filmează şi
actorii români George Timica, Silvia Dumitrescu,
Mircea Axinte ş.a.
Producerii filmului i s-a acordat o mare atenţie
din partea Marelui Stat Major al Armatei Române şi
a Ministerului Propagandei Naţionale.
În acest film Maria Cebotari, afară de un cântec
de leagăn, arii din opera Tosca de G.  Puccini şi alte
piese, interpretează în limba română o splendidă
doină, plină de jale, montată pe imaginea chipurilor
unor copii şi oameni în vârstă care, într-un vagon de
tren, ţineau calea deportării. Peste feţele îndurerate
se prelinge încet acea doină, ce amplifică starea su-
fletească a acelor mucenici, sortiţi calvarului. Aceas-
tă piesă muzicală are o incontestabilă valoare pentru
noi, fiind unicul caz când o putem auzi pe Maria Ce-
botari cântând în limba română. Acest episod con-
ţine o impresionantă galerie de portrete, filmate în
traweling cu multă măiestrie de operatorul Anchise
Brizzi. De asemenea, în film impresionează vestita
scară din Odessa, imortalizată de remarcabilul cine-
ast Serghei Eisenstein în filmul său epocal Crucişăto-
rul Potiomkin. Cinematografic e conceput şi realizat
epizodul cu melodia ariei din Tosca peste imaginea
sălii bombardate a Teatrului din Odessa. Materialul
dramatic, întreţesut cu diverse coliziuni, situaţii şi
linii de subiect, îi permite Mariei Cebotari să-şi evi-
denţieze şi harul de actriţă de cinema într-un diapa-
zon dramatic.
Referitor la calităţile artistice ale filmului, şi pre-
sa italiană, şi cea română s-a pronunţat foarte con-
tradictoriu, dar un lucru era cert: cu filmul Odessa
în flăcări România intră în cadrul marii producţii
cinematografice europene. În 1942 filmul obţine
medalia de aur la Bienala de la Veneţia. La festival a
participat şi interpreta rolului principal – Maria Ce-
botari.
Odessa în flăcări până nu demult se considera
pierdut; fiind un film antibolşevic, regimurile din
România şi din Italia au distrus toate copiile (şi ne-
gative, şi pozitive) filmului. Ca prin minune, în anul
2004, într-o filmotecă particulară s-a găsit o copie a
filmului, oferindu-ne astfel fericita posibilitate să ne
dăm seama de valoarea acestei pelicule, care prezintă
interes şi astăzi. Drept argument – cartea filmologu-
lui italian Pier Marco de Santi, Cinema e storia. II
Guerra Mondiale, apărută la Roma în 1990, unde se
scrie despre acest film.
Mai sus menţionam filmele dedicate marilor
compozitori, aici, în aceeaşi ordine de idei, vrem să
menţionăm că tot în acea perioadă cineaştii au elu-
cidat printr-o serie de filme viaţa şi creaţia unor mari
interpreţi, cum ar fi Enrico Caruso, interpretat de
Mario Lanza (Enrico Caruso), Victor Herbert (Me-
lodia iubirii), Melba (Melba) ş.a. În această categorie
de filme cineaştii se străduiesc ca personalitatea evo-
cată în film să fie interpretată tot de o personalitate.
Aşa s-a întâmplat că pe celebra cântăreaţă suedeză
Jenny Lind o interpretează tot o vedetă a numeroase
filme muzicale – Grace Moore (Privighetoarea Nor-
dului), care ulterior moare într-un accident, şi rolul
acesteia în filmul Aşa e dragostea îl joacă o altă cele-
britate – Kathrin Grayson...
Când regizorul italian Guido Brignone (Hoţul de
inimi, Vivere, Cântaţi cu mine, Inimă ingrată ş.a.) se
lansează cu filmul Maria Malibran (1943), el o in-
vită în rolul principal pe Maria Cebotari. Filmul a
fost dedicat cântăreţei de excepţie Maria Malibran
(1808-1838). La vârsta de numai 28 de ani, aceasta
moare pe scenă, dar în scurta sa viaţă de creaţie ea
devine una dintre celebrităţile secolului. Maria Ma-
libran a fost ultimul film al Mariei Cebotari. Măci-
nată de o boală cruntă, lupta între scenă şi moarte.
Moartea a biruit. A doborât-o la vârsta de 39 de ani.
Poate de aceea sinceritatea trăirii, tensiunea emotivă
ne permit să ne gândim nu numai la măiestria vocală
şi actoricească a Mariei Cebotari, ci şi la dramatica
dizolvare în rol a artistei, care, reconstituind cu mul-
Maria Cebotari în filmul Maria Malibran
– 148 –
tă dăruire destinul tragic al Mariei Malibran, îşi juca
inconștient propriul destin...
În acest film Maria Cebotari l-a avut ca partener
pe tânărul actor Rossano Brazzi, devenit ulterior
cunoscut în toată lumea. Într-un rol secundar a fost
distribuit şi Gustav Diessl. Pentru acest film Maria
Cebotari s-a pregătit în mod special. A avut nevoie
de mai multe repetiţii, fiindcă Maria Malibran, fi-
ind muza compozitorului Vincenzo Bellini şi mare
admiratoare a creaţiei lui Antonio Rossini, avea un
repertoriu cu multe opere din creaţiile acestor com-
pozitori – ceea ce lipsea în repertoriul Mariei Cebo-
tari, dar în scurt timp interpreta a fost gata pentru
filmări...
Vreau să subliniez că, spre deosebire de alte filme
muzicale biografice, care urmau un stereotip schema-
tic de dramaturgie, în filmul Maria Malibran scena-
riştii Franco Riganti, Thea von Harbou şi Tomaso
Smith au izbutit să găsească o evoluţie a subiectului
reuşit definită dramaturgic, situaţii captivante, ca-
ractere neobişnuite şi o veritabilă atmosferă de crea-
ţie – ceea ce a permis Mariei Cebotari să-şi impună
mai pregnant, comparativ cu celelalte filme, calităţile
ei ca actriţă de dramă, ajungând la tensiuni emotive,
la stări psihologice, la o evoluţie firească a personaju-
lui din punct de vedere caracterologic.
De capacitatea de exprimare plastică, de fotogenia
şi de multe date, ce ţin de măiestria actriţei Maria
Cebotari, specialiştii s-au convins chiar de la filmele
ei de debut, dar, ca actriţă dramatică, ea se impune
cu Maria Malibran şi Odessa în flăcări, ambele din
1943.
Peste timpuri cineaştii mai revin la personali-
tatea Mariei Malibran, aşa cum a procedat vestitul
regizor german Werner Schroeter cu filmul său de
autor Moartea Mariei Malibran (1972), care a reuşit
să declanşeze pe ecran drama Mariei Malibran, dar
interpretele rolului principal Christine Kaufman şi
Magdalena Montezuma n-au reuşit s-o depăşească
pe Maria Cebotari, fiindcă n-au pătruns în marile
taine ale harului artistic al Primadonei...
Pentru a fi cât mai aproape de lumea personajului
său, artista Maria Cebotari prefera să-şi interpreteze
rolurile din filme şi partiţiile în limba originală. Cu-
noştea şapte limbi: româna, rusa, germana, italiana,
franceza, spaniola şi engleza. Fapt menţionat de criti-
cul de artă Karl Sheneval:
Este una dintre celebrele cântăreţe de operă
care au devenit celebre şi pe ecran. Şi una dintre
puţinele actriţe de cinema capabile să interpreteze
 roluri în diferite limbi… Filmele se realizează în
varianta germană, italiană, română… Vocile par-
tenerilor sunt dublate în diferite limbi… numai
Maria Cebotari rămâne în toate variantele. Are
un simţ al limbilor foarte dezvoltat şi un talent ex-
traordinar…13.
Voinţa şi fidelitatea faţă de creaţia ei erau alte
calităţi importante ale artistei Maria Cebotari. Fil-
mându-se mai mult timp în Germania şi în Italia –
ţări cu solide şcoli şi curente cinematografice, opera
ei filmică n-a fost afectată nici de expresionismul
german, a cărui agonie putea s-o atragă, nici de ri-
gorile estetice ale neorealismului italian, ce a ocupat
teritorii vaste în toate genurile artei. Filmele Mariei
Cebotari au fost dominate de personalitatea prota-
gonistei. Pentru actriţa Maria Cebotari expresivita-
tea firească, forţa emotivă, energia lăuntrică au fost
mai importante decât convenţionalismele unor şcoli
sau dogme la modă. Aici un rol important a avut şi
experienţa cineastului Carmine Gallone, care a regi-
zat majoritatea filmelor cu Maria Cebotari și care nu
s-a lăsat pradă ispitei unor modele efemere sau dubi-
oase, considerându-le inutile pentru arta sa.
Turneele prin toată lumea, numeroasele spectaco-
le (numai în 1943-1944 Maria Cebotari a ținut 90
de spectacole, multe din ele pe scene ruinate, sub ce-
rul liber!), filmările din Germania, Italia o extenuea-
ză, își reface forțele din ce în ce mai greu. Din 1945
viaţa cântăreţei se complică și din cauza celui de al
doilea atac de apoplexie al soţului. Peste trei ani,
în 1948, soţul ei, Gustav Diessl, moare... Sănătatea
Mariei Cebotari se înrăutăţeşte, dar ea continuă să
muncească: scena, ecranul şi cei doi fii...
Spre mare regret, timpul ne-a păstrat prea puţine
imagini cinematografice cu Maria Cebotari în viaţa
cea de toate zilele, în afara scenei sau a platoului de
filmare. Totuşi, nişte secvenţe modeste cu Maria Ce-
botari – un subiect documentar despre turneul Tea-
trului din Viena la Londra – au ajuns la noi graţie
ambasadorului Aurelian Dănilă, cu bunăvoinţa ba-
sului vienez de altădată Liubomir Pantscheff, care a
cunoscut-o pe Maria Cebotari.
Starea fizică din ultimii ani, din ce în ce mai gra-
vă, o face să refuze tot mai multe oferte de film. Aşa
s-a întâmplat şi în februarie 1949, când i s-a propus
rolul lui Sofi în Baronul ţiganilor după opera lui
Johann Strauss-fiul. Ea s-a bucurat foarte mult de
R. Arabagiu, „O carieră vertiginoasă”, în Basarabia, 1991,
13
nr. 11, p. 156.
– 149 –
ofertă, dar... Durerile şi febra o chinuiau mereu. Însă
cu vreo două luni înainte de a-şi lua rămas bun de
la această lume, se filmează într-un scurtmetraj pen-
tru America despre Teatrul din Viena. Acesta era, de
fapt, şi o probă pentru viitorul film Habanera după
opera Carmen de Georges Bizet, propus Mariei Ce-
botari de o companie cinematografică hollywoodi-
ană. Arhivele au păstrat pe celuloid imaginea unei
repetiţii filmate în luna martie 1949, unde o vedem
pe Maria Cebotari fără grimă, repetând cu orchestra
pentru Habanera. Acestea vor fi ultimele ei filmări...
Va urma, la 27 martie 1949, premiera spectacolului
Studentul cerşetor, unde ea evoluează în rolul Lau-
rei, iar la 31 martie 1949 Maria Cebotari, sfâşiată de
dureri, iese pe scenă pentru ultima dată... La 9 iunie
1949 sufletul ei se înalţă spre ceruri...
Probă pentru filmul Habanera (nerealizat) după opera Carmen de
Georges Bizet
Criticul francez Antoine Golea va scrie: „Adio,
Butterfly, tu care, înstrăinată de ai tăi, ai ştiut să ră-
mâi demnă într-o epocă de dureroase privaţiuni şi
prăbuşiri”14.
Ne-am oprit la aceste momente şi vom elucida şi
altele, fiindcă ele au generat drama acestui destin,
care, prin sensibilitatea acută, intuiţia artistică şi ha-
rul divin al Mariei, pătrunde în sufletele personajelor
sale, făcându-le să dăinuiască prin spaţii şi timpuri.
Filmul Premiera Madame Butterfly se toarnă în
1939, când în Europa se declanşase deja marea trage-
die. Era imposibil ca fiinţa acestei sensibile soprane
să nu aspire dramatismul acelui timp sângeros. Aces-
ta este şi unul dintre motivele retragerii în durere şi
suferinţă a lui Cio-Cio-san, unul dintre cele mai re-
Vasile Căldare, „Tu care ai ştiut să fii demnă...”, în Literatu-
14
ra şi Arta, 25 octombrie 1979.
uşite roluri de film ale Mariei Cebotari, marcat pro-
fund de individualitatea nepereche a artistei, de acel
arioso ce izbucneşte din interior ca un suspin, ca un
ţipăt sugrumat la un zbor frânt.
O amplificare a aceloraşi sentimente de durere,
provocate de aceeaşi sursă, o sesizăm şi în psihologia
altor personaje din spectacolele sau filmele a căror
creare a coincis cu sângeroasa conflagrație. Avem în
vedere starea sufletească a Violettei, a Mariei Dalgeri,
a Mariei Malibran şi, mai ales, a Mariei Teodorescu,
mama din filmul Odessa în flăcări, care îşi caută co-
pilul pe drumurile războiului...
Nici durerea şi nici suferinţa Mariei Cebotari,
provocate de moartea prematură (până la 1935) a ce-
lor nouă fraţi şi surori, apoi şi a părintelui, dorul de
baştină, de oamenii dragi nu puteau să fie îndurate
separat de viaţa sa artistică. Acestea izbucneau din
inconştient la momentul potrivit, facilitând o iden-
tificare până la contopire a interpretei cu personajele
sale. Despre această stare complexă ce ţine de psiho-
logia creaţiei, Antonio Mingotti scria: „După mine,
vocea ei n-a fost altceva decât o expresie a tragismu-
lui acestei fiinţe, ceea ce şi producea asupra noastră o
atât de puternică impresie”15.
Personajele de film create de Maria Cebotari sunt
diverse, dar sunt ca nişte catalizatori plăsmuiţi din
destinul protagonistei şi, cred, ne fac să ne gândim
la o inconfundabilă tipologie caracterologică, în care
se impune personalitatea interpretei. Prin aceasta se
motivează opiniile criticilor despre aceea că în filme
15
Citat după R. Arabagiu, „Simfonia neterminată”, în Ori-
zontul, 1998, nr. 8, p. 34.
– 150 –
actriţa Maria Cebotari s-a jucat pe sine însăşi. Ea
trăieşte pe ecran viaţa eroinei sale ca pe propria viață.
Maria Cebotari, în fiecare rol, a intuit, a improvizat,
a creat, afirmând într-un moment inspirat că atunci
când ieşea pe scenă, este acea pe care trebuie s-o in-
terpreteze... Ea se străduia să evite stereotipurile
precipitate deja în filmul muzical, dar acestea erau
impuse şi de dramaturgia schematică, şi de un limbaj
cinematografic adoptat deja (şi nu mai necesita cău-
tări), și de regia cu mizanscene teatrale şi abuziv sen-
timentale în care se simulau mari iubiri şi năprasnice
trădări...
Maria Cebotari a încercat să impună pe ecran
noi formule, exprimate plastic prin naturaleţea şi
inteligenţa sa, prin exteriorizări simple, dar conclu-
dente ale incandescentei sale lumi interioare. „Maria
Cebotari este spontaneitatea încarnată – în muzică,
în joc, în toate. Nici cea mai mică exagerare, nicio
aluzie măcar la vreun efect exterior. Secretul enor-
mului succes al cântăreţei rezidă anume în simplitate
şi naturaleţe... N-am văzut-o să-şi avânte mâinile în
sus de disperare, nici priviri mânioase, n-am auzit
suspine semnificative – nimic din arsenalul de tru-
curi al primadonelor”16 – această opinie a ziarului
praghez Narodni listy se referă la rolul lui Mimi, dar
caracterizează perfect toată creaţia Mariei Cebotari,
inclusiv rolurile ei trăite cu multă dăruire pe ecran,
scriind o pagină importantă în istoria filmului mu-
zical european și afirmându-se drept un superstar al
genului.
16
A. Dănilă, Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini,
Chişinău: Baştina–RADOG, 1999, p. 17.
 Pictori basarabeni în Europa și Acasă
Istoria artelor este un domeniu ce operează dis-
tinct cu opera de artă, autorul ei, tematica, stilurile şi
tendinţele epocii. Ea ne permite să reactualizăm per-
manent cunoştinţele noastre despre opere şi creatorii
lor. Deși au trecut mai mulţi ani de la proclamarea
independenţei Republicii Moldova, mai sunt încă
mai multe lacune decât lucruri cunoscute în istoria
artelor. Avem în vedere şi subiectul care se referă la
activităţile pictorilor basarabeni studenţi în orașe eu-
ropene, care ilustrează elocvent cum se constituie, în
anumite ambianţe, miturile despre importanţa liber-
tăţii creaţiei, ai cărei beneficiari devin doar cei mai
puţini. Totul se referă la ambianţă, diferită în medii-
le artistice occidentale şi sovietic.
Printre artiștii cărora Auguste Baillayre le-a for-
mat personalitatea şi mentalitatea europeană a artis-
tului creator îi amintim pe Olesia Hrşanovschi (Olga
Olby), Lidia Luzanovschi, Joseph Bronstein, Grégoire
Michonze, V. Pitz, D. Radova (Paris), Irina Szandro-
vski (New York), Elisabeth Ivanovsky, Nina Jascinsky
(Belgia), D. Dobrovolschi (Cehoslovacia)1, nemaivor-
bind de creatorii scenografiei contemporane româ-
ne – Theodor Kiriacoff, Natalia Brăgalia, Vladimir
Evers, Maia Starcevschi, Victor Lupanov ş.a.
Belgia francofonă a fost, după Franţa, preferata
elevilor Şcolii de Belle Arte din Chişinău. În Belgia,
în perioada interbelică, au studiat elevii lui Auguste
Baillayre2 – Moisei Gamburd, Elisabeth Ivanovsky,
Nina Jascinsky, Tatiana Nicolaidi, elevii lui Ale-
xandru Plămădeală – Claudia Cobizev, Afanasie
Modval, precum şi Idel Ianchelevici, singurul care a
plecat la studii fără a avea baze artistice locale, studi-
ind aici între anii 1931 și 1933. Ei au urmat destine
diferite, au avut creaţii incomparabile, dar şi posibili-
tăţi inegale de a se manifesta.
Îndeosebi ne-a interesat Şcoala Superioară de Ar-
hitectură şi Arte Decorative din Bruxelles (Institut
supérieur des arts décoratifs), cunoscută după carti-
erul unde se află – La Cambre. Fondată în 1926 de
către arhitectul Henri Van de Velde, era cea mai tâ-
nără instituţie de artă din Europa, având drept su-
port didactic modelul Bauhaus-ului german.
1
Auguste Baillayre, ANM, fond 2989, r. 1, d. 21, 22, 28, 29,
33, 35, 37.
2
Ibidem.
– 151 –
Tudor STAVILĂ
O altă instituţie belgiană unde au studiat basara-
beni (Tatiana Nicolaidi şi Idel Ianchelevici) este Aca-
demia Regală de Arte din Liege (Académie royale
des beaux-arts de Liège), fiind şi cea mai veche insti-
tuţie de artă, fondată în anul 1775.
Dintre basarabenii care au studiat în Belgia, Mo-
isei Gamburd, Claudia Cobizev, Tatiana Nicolaidi şi
Afanasie Modval s-au reîntors în Basarabia, iar Eli-
zabeth Ivanovsky, Nina Jascinsky şi Idel Ianchelevici
au decis să rămână în Belgia. Cei întorşi în Basarabia
au preluat tradiţiile artei sovietice de factură narod-
nicistă, cu subiecte şi teme „inspirate de realitatea so-
vietică”, iar Afanasie Modval a trecut și prin gulag.
Dintre cei rămaşi în Belgia Elisabeth Ivanovsky devi-
ne o ilustratoare celebră de carte pentru copii, Nina
Jascinsky – sculptor oficial al Regatului Luxemburg,
Idel Ianchelevici – un celebru artist belgian, ale cărui
opere înfrumuseţează mai multe oraşe europene. Pa-
tru sculptori, doi pictori şi o graficiană – cât de dife-
rite au fost soarta şi creaţia fiecăruia dintre ei.
Vom aborda aspectul cum poate opera pictorului,
prezent într-o anumită ambianţă artistică, să devieze
şi să se conformeze unor anumite modele ideologice
şi care este finalitatea şi valoarea creaţiei.
Despre Moisei Gamburd au fost scrise mai mul-
te monografii, în care creaţia sa (mai ales cea din
perioada postbelică) este elogiată şi promovată. Pri-
ma lucrare (catalog) apare cu concursul Moscovei
în anul 19503, urmată de o monografie scurtă sem-
Moisei Gamburd. Blestemul, 1945
Гамбурд Моисей Ефимович. Москва, 1950 / Gamburd
3
Moysey Efimovici, Moskva, 1950.
nată de Lev Cezza (1959)4. Şi mai numeroase sunt
publicaţiile generale despre arta plastică din RSS
Moldovenească, în care figurează numele şi opera
lui Gamburd, perioadă ce durează circa trei decenii
– din 1957 până în 1987, materialele fiind scrise de
Matus Livşiţ5, Lev Cezza6, Fiodor Şapoşnikov7, sau
materiale biografice în enciclopediile sovietice de la
Moscova şi Chişinău8.
Ultimele publicaţii îşi fac apariţia în Israel şi sunt
consacrate separat graficii artistului şi operelor de
pictură, care, într-o anumită măsură, lustruiesc ima-
ginea artistului, executor de tablouri la comandă9. Moisei Gamburd. Chemare la luptă, 1928. Teza de licenţă la
Moisei Gamburd (1903-1954) a absolvit Şcoala La Cambre, Belgia
de Arte din Chişinău, cu Auguste Baillayre (1923),
şi Academia de Arte din Bruxelles (La Cambre,
4
Чезза Л. А. Мойсей Ефимович Гамбурд. Кишинев, 1959
/ Cezza L. A. Moysey Efimovici Gamburd, Kishinev, 1959.
1930), în atelierul lui Constant Montald10, la care
5
Лившиц М. Я. Изобразительное искусство Молдав- a studiat şi Nina Jascinsky. Ambii profesori pledau
ской ССР (împreună cu A. Mansurova). Москва  / Livs- pentru o tratare contemporană a artei moderne, pri-
hith M. Ya. Izobrazitelnoe iskusstvo Moldavskoi SSR mul fiind promotor al tendinţelor postimpresioniste,
(sovmestno s A.  Mansurovoi); Изобразительное ис­ iar belgianul – de factură simbolistă. Dar în ambele
кусство, Moskva, 1957, с. 9, 15-16, 19-20 / Izobrazitel­noe
iskusstvo, 1957, s. 9, 15-16, 19-20; Искусство Со­ветской
cazuri aceste tendinţe nu creează o contrapunere a
Молдавии. Очерки, Москва, Изобра­ зи­тельное stilurilor, ci mai degrabă o tangenţă comună, specifi-
искусство, 1958, с. 11, 32 / Iskusstvo Sovetskoi Moldavii. că perioadei de la începutul secolului XX.
Ocherki. Moskva, Izobrazitelnoe iskusstvo, 1958, s. 13, Influenţa lui Constant Montald se sesizează doar
22; Искусство Молдавской ССР. Ленинград, Аврора, în lucrarea de licenţă a lui Moisei Gamburd – Che-
1972, с. 9-10, 17-18, 24-25 / Iskusstvo Moldavskoi SSR. Le-
ningrad, Avrora, 1972, s. 9-10, 17-18, 24-25.
mare la luptă (1928), în care compoziţia monumen-
6
Чезза Л. А. Изобразительное искусство Молдавии tală, cu efect de teatru, cu personaje nude, statice ori
(împreună cu M. Livşiţ). Очерки, Москва, Изобрази­ dinamice, poate fi considerată o ilustraţie destul de
тель­ ное искусство, 1958, с. 57, 74-80  / Cezza L. A. simplistă a temei, preluată din antichitatea romană.
Izobrazitelnoe iskusstvo Moldavii (sovmestno s M. Livs- Momentul cel mai important în această lucrare se
hith). Ocherki. Moskva, Izobrazitelnoe iskusstvo, 1958,
s. 57, 74-80; Плоды с дерева дружбы. Очерки о мол-
referă, mai întâi de toate, la desenul academic deta-
давском искусстве. Кишинев, Картя молдовеняскэ, liat şi încercarea timidă de a reda un mesaj simbolic,
1964, с. 85-88, 94-95, 100-101 / Cezza L. A. Plody s dereva fără însă a atinge subtilităţile picturii lui Constant
drujby. Ocherki o moldavskom iskusstve. Ch., Cartea Montald.
moldovenyaske, 1964, s. 85-88, 94-95, 100-101; Пиктура Cu rare excepţii, tablourile create în perioada in-
молдовеняскэ. Кишинэу, Картя молдовеняскэ, 1966,
с. 124, 132-133, 137, 140, 147, 185-186 / Pictura moldove-
terbelică s-au păstrat doar în reproduceri sau studii şi
neaske. Ch., Cartea moldovenyaske, 1966, s. 124, 132-133, desene separate, care denotă influenţa simbolismului
137, 140, 147, 185-186. european în pictura artistului. În anii 1930, 1934 şi
7
Шапошников Ф. И. Историко-революционная жи- 1937 creează lucrări în satele de pe malurile Nistru-
вопись Молдавии. Кишинев, Тимпул, 1981, с. 5 / Sha­ lui, expuse mai apoi la saloanele Societăţii de Arte
poshnikov F. I. Istoriko-revolyutsionnaia jivopisi Moldavii.
Kishineu, Timpul, 1981, s. 5.
Frumoase din Basarabia şi expoziţiile personale de la
8
Amintim doar sursele principale: Искусство стран и Chişinău şi Bucureşti (1935, 1940). Referinţe despre
народов мира, т. 3, Москва, 1971, с. 10-11, 17 / Iskusstvo operele artistului expuse la expoziţiile din Chişinău
stran i narodov mira. Moskva, т. 3, 1971, s. 10-11, 17; şi Bucureşti la acea vreme sunt suficient de numeroa-
Большая советская энциклопедия. Издание 3-е, т. 6, se, dar cea mai elocventă recenzie a fost semnată de
Москва, с. 89 / Bolshaia sovetskaia еntsiklopedia. Izdanie
3-e, v. 6, Moskva, s. 89; Литература ши арта Молдовей,
т. 1, Кишинэу,1985, р. 145-146 / Literatura şi аrta Moldo- Constant Montald (1862-1944), profesor, pictor şi sculp-
10

vei, v. 1, Kishineu, 1985, s. 145-146 etc.
9
Moisey Gamburd. Drawning. Album. Compiled and
written by Miriam Gamburd. Haifa. 1987; Toma L. Moi-
sey Gamburd. Tel Aviv, Kal Press, 1998, 160 p.
tor simbolist belgian. Absolvent al Şcolii de Arte din Pa-
ris (1890). Autor al unor opere de artă monumentală din
Belgia. Printre elevii săi de la La Cambre figurează René
Magritte, Paul Delvaux ş.a.

– 152 –

Moisei Gamburd. Portretul soţiei pictorului, 1938
istoricul de artă George Oprescu, care scria pentru
Universul: „Compoziţiile sale (ale lui Moisei Gam-
burd – T. S.) de la salon ne arătau că avem a face cu
cineva pentru care arta încetează de a fi un amuza-
ment uşor... Gamburd a studiat serios. Pornind de
la observaţia directă, prin simplificări succesive, d-sa
trece la compoziţii, în care se simt preocupări de stil.
Este mai în largul său în tratarea figurii decât în
peisaj”11, apreciindu-l drept un cântăreţ al ţărănimii
basarabene”.
Caracteristice pentru perioada dată sunt pânze-
le Ţărani (1936), Cosaşii (1936-37), Familie (1937),
Maternitate (1938), cu compoziţii statice şi figuri în
prim-plan, care subliniază caracterul monumental şi
simbolist al lucrărilor, realizând un pas înainte, com-
parativ cu teza sa de licenţă de la La Cambre.
Aceeaşi măiestrie artistică se prezintă şi în por-
tretele basarabene create în această vreme: Femeie cu
urcior (1934), Ţărancă (1938), Portretul soţiei artis-
tului (1938), în care, pe lângă calităţile individuale
ale modelelor, se intuieşte capacitatea de a selecta şi a
generaliza chipurile prin intermediul tuşelor largi ale
pensulei, fără a atrage atenţie detaliilor. În acest sens,
lucrările artistului amintesc portretele lui Auguste
Baillayre din perioada interbelică.
Reîntors la Chişinău de la Bucureşti în 1940, pic-
torul este înrolat în armata sovietică în 1941, este
11
Toma L. Moisey Gamburd. Tel Aviv, Kal Press, 1998, p.
130, 132.
– 153 –
demobilizat din cauza stării de sănătate în primăva-
ra anului 1942, se refugiază la Bacu, iar după aceea,
împreună cu Alexei Vasiliev – la Taşkent. În mar-
tie 1943 artistul, ca reprezentant al intelectualităţii
basarabene, este chemat la Moscova, fiind inclus în
componenţa comitetului organizatoric pentru pregă-
tirea unei expoziţii consacrate celei de-a 27 aniversări
a Revoluţiei din Octombrie, manifestare care nu a
avut loc12 . Anterior, după sosirea la Chişinău, picto-
rul a fost inclus, împreună cu Claudia Cobizev, Vic-
tor Ivanov şi Dmitrii Sevastianov, în colectivul care
urma să realizeze comanda unui panou monumental
Întâmpinarea Armatei Roşii în Moldova pentru pa-
vilionul naţional de la Moscova, soldată cu un eşec.
Acest lucru se datorează fie cenzurii ideologice sau
imposibilităţii de a lucra în corespundere cu noile
cerinţe ideologice, ultima versiune fiind cea mai pla-
uzibilă.
După reîntoarcerea la Chişinău în august 1944,
Moisei Gamburd este implicat în cele mai diverse
manifestaţii, realizând numeroase lucrări de pictură
în stilul realismului socialist. Diferenţa dintre crea-
ţiile de până la 1940 şi după este enormă. Şcoala de
artă europeană este substituită de realismul peredvij-
nicilor ruşi, iar pictorul a devenit unul dintre cei mai
activi promotori, pictând la comandă revoluţionari,
pionieri, colhoznici şi eroi sovietici. Aceasta, după
pânzele lirice şi poetice dedicate ţăranilor basara-
beni, care i-au deschis calea în mediul artistic bucu-
reştean.
Drept modele de conformism conştientizat pot
servi două dintre numeroasele lucrări din perioada
sovietică – Blestemul (1945) şi Likbezul (1946), pri-
ma fiind creată la comanda Sovnarkomului. Efor-
turile depuse de artist în promovarea realismului
socialist au fost menţionate de autorităţile sovietice
cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă, urmând, ca
după expoziţia personală din ianuarie 1954, să i se
confere titlul de maestru în arte. Lucru care nu s-a
întâmplat şi care a provocat suicidul din iulie al ace-
luiaşi an.
Fiica artistului, care locuieşte în Haifa, i-a creat
tatălui său un portret ireproşabil, înfrumuseţând şi
elogiind importanţa creaţiei pictorului din perioada
sovietică, când talentul său a fost pus în slujba puterii.
O altă formă de aliniere la realismul socialist de-
notă creaţia lui Claudia Cobizev (1905-1995). Ab-
solventă a Şcolii de Artă din Chişinău, atelierul lui
Toma L. Moisey Gamburd. Tel Aviv, Kal Press, 1998, p. 136.
12

Claudia Cobizev. La cursuri de agronom. 1947
Alexandru Plămădeală (1931), îşi continuă studiile,
în calitate de bursieră a statului român, la Academia
de Arte din Bruxelles, în atelierele profesorilor Vic-
tor Rousseau şi Égide Rombaux13 (1934). După ab-
solvire, lucrează la Bucureşti în atelierul sculptorului
Corneliu Medrea (până în 1936).
Despre Claudia Cobizev s-a scris foarte puţin la
Moscova, dar şi la Chişinău. Fire modestă şi simplă,
ea a acceptat situaţia dependenţei creaţiei de necesi-
tăţile existenţei, cu regularitate realizând comenzile
Ministerului Culturii, prin intermediul comisiei de
experţi, care propunea subiectele şi decidea evaluarea
finală a lucrului. La Chişinău, în 1958, apare un pli-
ant despre creația sa14, urmat de o monografie sem-
nată de Lev Cezza15 şi de o altă lucrare, cu semnătura
Ludmilei Toma16. Dintre sursele recente, cu caracter
general de prezentare a sculpturii naţionale, fără o
13
Egide Rombaux (1865-1942), sculptor, academician belgi-
an, promotor în opera sa a stilului Art Nouveau, iar colegul
său Victor Rousseau (1865-1954), reprezentant al neoro-
mantismului, a fost în perioada 1931-1935 rectorul Acade-
miei unde au studiat studenţii basarabeni.
14
Кобизева Клавдия Семеновна. Кишинев, 1958 / Kobi-
zeva Klavdia Semenovna. Kishineu, 1985.
15
Чезза Л. Кобизева Клавдия Семеновна. Кишинев,
Кар­тя молдовеняскэ, 1959  /Cezza L. Kobizeva Klavdia
Semenovna. Kishineu, Kartea moldovenyaske, 1959.
16
Тома Л. Кобизева Клавдия Семеновна. Кишинев, Ли­
те­ратура артистикэ, 1978  / Toma L. Kobizeva Klavdia
Semenovna. Kishineu, Literatura artistike, 1978.
– 154 –
analiză profundă a operelor artiştilor, menţionăm lu-
crarea Anei Marian17 şi a Valeriei Suruceanu18.
Reîntoarsă în Basarabia în 1940, Claudia Cobi-
zev devine membru al UAP din RSSM (1945), predă
la Şcoala de Arte din Chişinău (1945-1951) şi parti-
cipă împreună cu Moisei Gamburd, Victor Ivanov şi
Dmitrii Sevastianov la amenajarea pavilionului mol-
dovenesc de la Expoziţia Unională de Agricultură
din Moscova (1951-52) cu șase basoreliefuri de factu-
ră naturalistă. În acest sens, proiectul pentru Mosco-
va nu a repetat soarta celui similar din 1940, el fiind
realizat integral.
Lucrări ale C. Cobizev din perioada interbelică
s-au păstrat puţine şi este complicat să definim care
au fost preferinţele creaţiei sale la acea vreme. Indis-
cutabil, lucrările interbelice, având în vedere profeso-
rii la care a studiat în Belgia, erau distanţate de tot ce
a realizat autoarea în perioada sovietică. Însăşi tema-
tica operelor, impusă de autorităţi, vorbeşte elocvent
despre ruptura cardinală dintre cele studiate şi cele
realizate ulterior.
Două dintre operele create în această perioadă
– Ana-Maria (1937) şi Cap de femeie (1939), din
colecţiile Muzeului Naţional de Artă din Chişi-
nău – o prezintă pe sculptoriţă drept un maestru al
portretului individualizat, cu trăsături particulare
generalizate, fără a fi obsedată de detalii şi volume
prelucrate minuţios. Oricum, în compoziţiile sale
decorative şi portrete, care constituie în ansamblu
tendinţele creaţiei sculptoriţei (Cap de moldoveancă,
1947; Dimineaţa vieţii noi, 1958; Darurile Moldovei,
1960; Cântec, 1963; Ţărancă din Câmpulung, 1961;
Tăietor de lemne din Rucar, 1961; Fată din Ceadâr-
Lunga, 1962; Aurica, 1967), este imposibil să iden-
tifici momente comune, caracteristice pentru arta
europeană a acelor timpuri, cu excepţia faptului că
artista poseda deprinderi academice profesionale.
Unul dintre aceste busturi, sculptate în lemn, Cap de
moldoveancă, încă urmează tendinţele din perioada
interbelică, fără a face trimitere la vreun tipaj, ce re-
flectă trăirile interioare ale personajului.
Numeroase lucrări ale autoarei poartă ampren-
ta artei angajate (Puşkin ascultă doina, La cursuri
de agronom, 1954; Femei din Tatarbunar, 1980) şi
dezvăluie cerinţele dure ale ideologiei realismului so-
17
Marian A. Sculptura din Republica Moldova. Chişinău,
Tipografia Universul, 2007, p. 35-37, 116.
18
Suruceanu V. Galeria de sculptură contemporană. Chişi-
nău, Cartea Moldovei, 2009, p. 12, 54, 58, 60, 62-63, 77,
104, 106-107.

Claudia Cobizev. Timpul secerişului,
1959
cialist din prima sa fază de implementare în RSSM.
Analiza formală a acestor începuturi poate fi exem-
plificată de sculptura La cursuri de agronom, unde
două studente în costume naţionale, cu zâmbete pe
faţă, sunt reprezentate la culesul strugurilor. În afa-
ră de faptul că compoziţia are un aspect pronunţat
narativ, se observă şi o accentuată tratare naturalis-
tă a formei, a detaliilor (ornamentele vestimentaţiei,
prelucrarea minuţioasă a feţelor, inclusiv a mimicii),
care poate, fără îndoială, reprezenta sculptura seco-
lelor anterioare. Aceeași structură figurează în To-
iul secerişului (1950), care se doreşte a reprezenta un
simbol al roadei, al muncii agricultorului, însă, de
fapt, reprezintă o figură singulară a unei colhozni-
ce, cu un snop de grâu, sprijinit de corp, şi ulciorul,
cu care îşi potoleşte setea. În plus, figura devine mai
robustă, mai corpolentă, ca o caracteristică specifică
pentru basarabencele de la ţară, unde forţa fizică la
munca câmpului este un indiciu prioritar.
Puţin mai deosebită ca tratare este compoziţia
Ţărancă din Câmpulung, Argata (1963), care îmbină
generalizările formei portretelor din perioada anteri-
oară şi particularităţile realismului socialist în abor-
darea motivului.
Pe la începuturile anilor ’80 Claudia Cobizev se
reîntoarce la sculptura în relief, care reprezintă o foa-
ie de aluminiu prelucrată prin tehnica ciocănirii. În
Hora primăverii (1974), Familia colhoznicului (1975)
şi în Dragoş-Vodă (1976) este evidentă prioritatea
– 155 –
acordată decorativismului plat al formei, înscrisă
într-un panou pe suport de lemn.
Modificări esenţiale se urmăresc în creaţia artis-
tei la începutul anilor ’90 cu Femei din Tatarbunar,
Stăpâna gliei (1981), marcate de structuri şi volume
plastice generalizate integru, dar şi cu un patos exa-
gerat, cum a fost realizată sculptura Tragedia Liba-
nului (1984), moment caracteristic pentru sculptura
monumentală naţională din perioada socialismului
dezvoltat.
Este important să distingem creaţiile de valoa-
re ale Claudiei Cobizev, cum ar fi busturile şi une-
le sculpturi tematice, realizate pentru expoziţii, şi
lucrările cu un caracter evident de comandă, multe
marcate de „metoda realismului socialist”.
În 1965 devine artist al poporului din RSSM, la-
ureată a Premiului de Stat al RSSM (1968), este de-
corată cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă.
Diferite au fost destinele de creaţie ale altor două
basarabence – a sculptoriţei Nina Jascinsky şi a gra-
ficienei Elisabeth Ivanovsky. Prima a absolvit Şcoala
de Arte din Chişinău, atelierul lui Alexandru Plă-
mădeală, şi Academia de Arte Frumoase din Bruxel-
les, atelierul de sculptură, în 1936. Ca deţinătoare a
Premiului I, i se permite să lucreze trei ani într-un
atelier din localul Academiei, realizând prima sa
expoziţie personală la Bruxelles în 1938. Din 1946,
căsătorită cu arhitectul Pierre Grach, pleacă în Lu-
xemburg, fiind selectată pentru funcţia de sculp-
tor la Curtea Marelui Duce de Luxemburg. Despre
creaţia şi operele sale informaţiile sunt suficient de
laconice, fiind cunoscute doar câteva opere şi două
publicaţii19. Până la o anumită etapă, biografia ei este
aproape obişnuită, atât de des repetată de tinerii ba-
sarabeni din generaţia interbelică.
Nina Jascinsky (1903, Ghiliceni, judeţul Bălţi –
1983, Luxemburg) a practicat sculptura şi, concomi-
tent, pictura şi arta fotografică, profesând portretul
şi compoziţia figurativă. La Chişinău nu s-a făcut
remarcată prin nimic în rândul elevilor înzestraţi
alături de tânărul ei profesor Alexandru Plămădea-
lă. După absolvirea Academiei de Arte Frumoase
din Bruxelles (La Cambre), în atelierele lui Constant
Montald, Victor Rousseau şi Egide Rombaux, profe-
sori cu o reputaţie solidă în domeniul artei simbolis-
mului şi al Art Nouveau, ca deţinătoare a Premiului
I, i se permite să lucreze trei ani gratuit într-un ate-
Engelen-Marx. Beeldhouvkunst in Belgie, 2002; Damen
19
T., Paulen N. Nina Jascinsky (1903-1983): een aanzet tot
haar biografie. Ghent University, 2005.

Nina Grach-Jascinsky. Crochiu de compoziţie, trimis din Belgia
lui Auguste Baillayre în 1936
lier din localul Academiei. Sunt cunoscute două
expoziţii personale la Bruxelles (19 februarie 1938,
Palatul Artelor, şi 19 ianuarie 1945, Galerie de la
Toison d’or), susţinute de editarea a două cataloa-
ge20. A profesat portretul, sculptura en ronde-bosse
şi ceramica, realizând figuri şi piese decorative din
porţelan în stilul Art Deco pentru fabrica de cera-
mică din Septfontaines (Hocheistul şi Cuplu de dan-
satori, anii 1940). Printre elevii săi figurează Paule
Nolens, care a frecventat atelierul sculptoriţei în anii
1942-1945. În 1946, căsătorită cu arhitectul Pierre
Grach (1903-1971), pleacă în Luxemburg, fiind se-
lectată pentru funcţia de sculptor la Curtea Mare-
lui Duce de Luxemburg. Din 1951 devine cetăţeană
a Regatului în conformitate cu cererea depusă la 5
decembrie 194721. A lucrat în atelierul ceramistului
luxemburghez Jean Peters din Reckenthal. Este au-
toarea monumentului consacrat celor 42 de prizonieri
din Woltz, uciși de Wehrmacht, inaugurat de Mare-
le Duce Jean şi Ducesa Josefina-Charlotte (1961), a
plăcii comemorative cu relieful poetului Edmonde de
la Fontaine din Vianden (1966) şi a Monumentului
Cunoştinţelor pentru Ateneul din Luxemburg (anii
’70 ai sec. XX).
Sculptor, pictor şi fotograf, Nina Jascinsky a fost
apreciată pentru nudurile sale cu forme generoase,
pline de armonie şi senzualitate. Autoare a unor fi-
guri şi mici piese decorative executate pentru fabrica
de ceramică din Septfontaines. Unul dintre nudurile
create pentru această fabrică în anii 30 a fost turnat
de sculptoriţă în bronz în jumătate din mărimea na-
turală. Graţie unei donaţii, această operă se păstrează
20
Nina Jascinsky; sculptures. Bruxelles, Palais de Beaux-Arts,
1938, 38 p.; Poirer P. Nina Jascinsky. Bruxelles, Galerie de
la Toison d’or, 1947, 24 p.
21
Memorial. No. 23 din 30 mai 1951.
– 156 –
în Muzeul de Istorie a oraşului Luxemburg, fiind o
lucrare tipică a şcolii belgiene din anii ’30, Nina Jas-
cinsky fiind una din cele mai talentate reprezentante.
În calitate de sculptor la Luxemburg, cea mai
cunoscută operă a sa este monumentul consacrat
poetului luxemburghez Edmond de la Fontaine,
supranumit Dicks, inaugurarea căruia a avut loc
în 1966. Placa comemorativă cu medalionul-por-
tret al poetului, amplasat în partea de sus a stelei,
este însoţită de cele mai populare personaje literare
ale autorului, sculptate în contur şi colorate în alb,
roşu şi albastru, limbajul plastic aplicat fiind foarte
caracteristic pentru arta figurativă de tradiţie realis-
tă. Această tendinţă poate fi urmărită frecvent şi în
lucrările sculptoriţei din anii 30, cum ar fi nudurile
sale din porţelan, dar şi în sculptura monumentală.
Monumentul din Schulberg consacrat celor 42
de prizonieri din Woltz (1961), care au fost uciși de
armata germană, reprezintă o încercare de a reda
un mesaj alegoric prin corpul seminud al tânărului
cu mâinile legate la spate şi un portret vădit eroizat.
Torsul răsucit al sculpturii, care aminteşte dinamis-
mul sculpturii greceşti cu „hiasm-ul” lui Scopas,
indică elocvent care sunt sursele de inspiraţie şi mo-
delul sculpturilor sale.
Şi mai evidentă este această comparaţie în
Monumentul Cunoştinţelor, pentru Ateneul din
Luxemburg (anii ’70 ai sec. XX), în care aplică mo-
numentalismul volumului sculpturii atletice prin
tratarea formei, ce corespunde cerinţelor clasice în
reprezentarea corpului uman. În aceste opere se ob-
servă o dualitate a tendinţelor interne ale artistei: pe
de o parte, ea încearcă să transmită un mesaj alego-
ric, apelând la frumuseţea sculpturii antice, reieşind
Nina Grach-
Jascinsky.
Monument dedi-
cat lui Edmond
de la Fontaine
(alias Dicks),
1966, Vianden
din cele studiate la Academie de la profesorii săi, pe
de altă parte, expresivitatea sculpturii este destul de
narativă şi nu se distanţează de realismul figurativ.
O excepţie în această privinţă poate fi considerată
sculptura Rodnicie – denumire atribuită arbitrar,
deoarece la licitaţia unde a fost prezentată figurau
doar numele autoarei, materialul (bronză) şi dimen-
siunile. Forma generalizată a corpului nud aminteşte
tratarea sculpturii lui Antoine Bourdelle, imperso-
nalizată, cum sunt şi statuetele decorative din por-
ţelan Hocheistul şi Cuplu de dansatori, realizate la
începutul anilor ’40 sau ’50.
În sculptura feminină, cum ar fi Nud în genunchi,
realizat, probabil, în una dintre tehnicile de cerami-
că, şi replica acestuia turnată în bronză, se urmăreşte
o altă faţetă a creaţiei sale prin abordarea lirică a nu-
dului feminin, lucru care figurează şi în fotografiile
experimentale din anii de studenţie, unde corpul are
aceiaşi parametri şi este filmat ca sculptură albă pe
fundal întunecat.
Dar eleva preferată a lui Auguste Baillayre a fost
Elisabeth Ivanovsky, care a îndreptăţit întru totul
aşteptările profesorului. Deloc întâmplător faptul că
în colecţia lui Baillayre, donată Chişinăului în 1962,
partea cea mai impunătoare o constituie lucrările
elevei sale Elisabeth Ivanovsky.
Despre Elisabeth Ivanovsky (1910-2006), la Paris
şi la Bruxelles s-a scris şi s-a publicat incomparabil
mai mult decât la Chişinău. Operele sale, chiar dacă
se aflau de peste 45 de ani în colecţiile muzeului de la
Chişinău, au fost expuse pentru prima dată în 1989,
în cadrul expoziţiei consacrate artei basarabene, la
care au fost prezente şi fiicele lui Auguste Baillayre –
Tania şi Marina. În 1990, autorul acestor rânduri
publică prima monografie dedicată artei din peri-
oada interbelică, unde figurează şi creaţia Elisabeth
Ivanovsky, această temă fiind abordată mai extins în
lucrarea Arta plastică modernă din Basarabia22 .
În 1922 Elisabeth se înscrie la Şcoala de Belle-
Arte din Chişinău, studiind în atelierele profesori-
lor Şneer Cogan şi Auguste Baillayre, fiind cea mai
tânără studentă înmatriculată vreodată (12 ani). A
absolvit Şcoala în 1929.
Publicaţiile belgiene şi franceze despre creaţia lui
Elisabeth Ivanovsky devin mai accesibile pentru noi
după anul 2000 şi, în majoritate, abordează tematica
22
Stavilă T. Arta plastică din Basarabia de la sfîrşitul secolu-
lui XIX – începutul secolului XX, Chişinău, Cartea mol-
dovenească, 1990. A se vedea şi: Arta plastică modernă din
Basarabia, Chişinău, Ştiinţa, 2000.
– 157 –
Elisabeth Ivanovsky. Muzicanţi din Carpaţi, 1928
expoziţiilor personale ale artistei, care practic se ver-
nisează în fiecare an. Un interviu realizat de Michel
Defourny este publicat în revista pariziană Revue
des livres pour enfants în 199923. În revista Archives
et Musée de la Litérature apare o succintă relatare
biografică despre expoziţia deschisă la Biblioteca Re-
gală a Belgiei24. O recenzie despre creaţia graficienei
semnează Francine Ghysen, referitor la apariţia căr-
ţilor Conversation avec Serge Meurant şi Le monde
abîmé25, urmată de articolul din culegerea colectivă
coordonată de Michel Defourny26, care face o anali-
ză a etapelor şi a evoluţiei ilustraţiei de carte belgia-
nă, remarcând contribuţia lui Elisabeth Ivanovsky în
acest domeniu în anii 1930-50.
De o importanţă aparte se prezintă interviurile
pictoriţei cu fiul său mai mare, Serge Meurant, pu-
blicate la Editura Tandem în 200127. Convorbirile
care au durat doar patru zile de iulie poartă un carac-
ter general, furnizând informaţii despre creaţia sa şi
nume de colegi basarabeni, de ambianţa artistică din
Basarabia interbelică.
Un portret de creaţie al artistei publică, în re-
vista Lectures 149, Isabelle Decuyper la un an după
trecerea ei în nefiinţă, analizând etapele studiilor
la Chişinău şi Bruxelles, dar şi analiza creaţiei sale,
23
Michel Defourny. Tête à tête avec Elisabeth Ivanovsky. În:
Revue des livres pour enfants, juin 1999, Paris.
24
Archives et Musée de la Litérature, Royal Library, Arts,
Bruxelles, 2000.
25
Francine Ghysen. Critiques de livres. En subtile conniven-
ce. În: L’Europe, un rêve graphique ? Paris, Harmattan,
2001, p. 22.
26
Michel Defourny. Le dynamism de l’album en Belgique
francophone. În: Hommage à Albertine Deletaille, seria
„Les Amis du Père Castor”, Meuzac, 2002, p. 89-94.
27
Elisabeth Ivanovsky. Conversation avec Serge Meurant,
Gerpinnes, Ed. Tandem, 2001.

Elisabeth Ivanovsky. Ilustraţie la romanul lui Panait Istrati „Ciulinii
Bărăganului”, 1934
specificul şi originalitatea graficii de carte, moment
comemorat de Editura MeMo, care în primăvara
lui 2007 a reeditat cele 24 volume din seria Pomme
d’Api din colecţia Les Trois Ours28.
Anul 2007 a fost marcat de participarea lucrărilor
artistei la Târgul Internaţional de Carte pentru Co-
pii de la Bologne, reprezentând comunitatea france-
ză din Wallonia, de expoziţia personală la Galerie du
Roi (iunie-iulie 2007, Bruxelles) şi de vernisajul „Eli-
sabeth Ivanovsky, illustratice de livres jeunesse” la
Biblioteca Faidherbe din Paris (septembrie 2007-ia-
nuarie 2008).
Printre ultimele manifestări cu prezenţa operelor
lui Elisabeth Ivanovsky, două ne reţin atenţia: una
s-a produs la Paris (mai 2010), cu genericul „L’art
russe de l’image pour enfants (1900-1945)”, la Cen-
tre de l’illustration de Moulins, dedicată creaţiei pic-
torilor emigranţi – Alexandre Benois, Ivan Bilibine,
Alexandre Exter, Nathan Altman ș.a., printre care
figurează şi artista basarabeană.
Al doilea eveniment a avut loc la Chişinău, de
Ziua Muzeelor, la 18 mai 2010, fiind vernisată ex-
poziţia personală a pictoriţei cu ocazia aniversării
unui secol de la naştere. Împreună cu lucrările dona-
Isabelle Decuyper. Elisabeth Ivanovsky: illustratice pion-
28
nière. În: Lectures 149, Bruxelles, ianuarie-februarie 2007,
p. 56-58.
– 158 –
te cândva de Auguste Baillayre, au fost expuse ope-
re din colecţia familiei Meurant, zece dintre care au
fost donate muzeului. Despre acest eveniment, în
ziarele din Chişinău au apărut câteva ecouri, dintre
care cel mai semnificativ ni se pare cel semnat de Te-
odor Ajder29.
Elisabeth Ivanovsky s-a născut la Chişinău, la 25
iulie 1910, în familia unui funcţionar public, numit
în Basarabia judecător de pace, fiind cea mai mică
dintre cei cinci copii. De mică a fost familiarizată cu
literatura franceză, germană şi rusă, încercând, îm-
preună cu fratele mai mare, Valentin, să le ilustreze.
Până la 12 ani nu a frecventat şcoala, fiind asistată
acasă de către mamă, urmând ca toamna să susţină
examenele de promovare. Între anii 1923 și 1928 a
studiat la Şcoala de Arte din Chişinău, în atelierele
profesorilor Şneer Cogan şi Auguste Baillayre, fiind
cea mai tânără studentă înmatriculată vreodată30 .
Din amintirile sale reiese că studiile la specialitate
se practicau în conformitate cu metoda structuralis-
mului sau, mai bine spus, a constructivismului, mo-
ment confirmat şi de picturile altor studenţi, păstrate
în fondurile Muzeului Naţional de Artă – Nicolae
Coleadici, Boris Nesvedov, Elena Barlo, iniţiatorul
şi promovatorul cărora a fost nu altul decât Auguste
Baillayre, care le-a predat elevilor cursul de arte de-
corative şi arte scenice, unde geometrismul formelor
domină compoziţia.
În conformitate cu noul Regulament al Ministe-
rului Artelor şi Cultelor, studenţii altor instituţii de
învăţământ în arte, cu excepţia celor din Bucureşti şi
Iaşi, trebuiau să susţină repetat examenele la speciali-
tate în unul dintre aceste oraşe. Elisabeth Ivanovsky,
împreună cu Iurie Bulat, Theodor Kiriacoff, Nadej-
da Russo ş.a., a susţinut examenele solicitate în 1929,
la Iaşi, adeverinţele de absolvire fiind recunoscute şi
în Regat31 .
Posibil ca în anii 1930-32, până la plecarea sa în
Belgia, a locuit la Bucureşti, unde a realizat ilustra-
ţiile pentru Abecedar (1930) şi Carte de citire (1931),
pentru toate cele trei volume. La Saloanele Oficiale
participă cu acuarele (1928, Studiul Fluturilor; 1933,
Chats siamois şi Vieille rue à Bruxelles) fiind remar-
cată cu premiul I pentru artele grafice.
29
Teodor Ajder. Bine ai revenit, Elizabeth Ivanovsky! În: Zia-
rul de Gardă, nr. 278, 27 mai 2010.
30
Conversation avec Serge Meurant, Gerpinnes, Ed. Tandem,
2001, p. 21-25.
31
Şcoala de Arte din Chişinău. Ministerul Artei şi Cultelor,
în Arhivele Statului din Bucureşti, f. 736, r. 53, p. 3.

Elisabeth Ivanovsky. Schiţă pentru decor, 1926
Etapa cea mai importantă din biografia artistei
o constituie însă admiterea la Şcoala Superioară de
Arhitectură şi Arte Decorative din Bruxelles (La
Cambre), fondatorul căreia a fost Henri Van de Vel-
de (1926), având drept suport didactic modelul Bau-
haus-ului german. Elisabeth Ivanovsky a avut marea
şansă să studieze aici anume în perioada directoratu-
lui renumitului arhitect şi designer, care abandonea-
ză funcţia în 1936, preluată de Herman Teirlinck şi
exercitată pânâ în 195032 .
Cea mai tânără instituţie de arte din Europa, am-
plasată în unul dintre cartierele principale din Bruxel-
les – Ixelles, în interiorul Abaţiei Cisterciene din La
Cambre (fondată în 1200), care din 1978 este rede-
numită în Şcoala Naţională de Arte Vizuale, de unde
provine şi cea de-a doua denumire a universităţii, îm-
părţind teritoriul cu încă două instituţii – Institutul
Superior de Arhitectură al Comunităţii Franceze din
Belgia şi Institutul Naţional de Geografie.
De la începutul studiilor la La Cambre Elisabeth
Ivanovsky se integrează în mediul scriitorilor belgi-
eni, dintre care Franz Hellens, care a participat la ju-
rizarea finală a cursurilor de grafică și a avut un rol
aparte, făcându-i cunoştinţă cu responsabilii de la
Editura „Desclée de Brouwer”, pentru care ilustrează
cărţile lui Hellens, Modigliani, le voyant şi Noctur-
nal, urmate de romanul adaptat pentru copii Bass
Bassina Boulou (1936). Anterior, la aceeaşi editură
apar şi primele două volume cu ilustraţii pentru copii
– prioritate în creaţia pictoriţei pentru mai multe de-
cenii – Deux contes russes şi Grands et Petits (1934).
32
Herman Teirlinck (1879-1967), scriitor şi istoric de teatru
belgian, care i-a predat cursul de scenografie teatrală şi a
susţinut-o pe E. Ivanovsky, întroducând-o în cercurile artis-
tice din Belgia.
– 159 –
Cu Editura „Desclée de Brouwer”, Elisabeth
Ivanovsky colaborează permanent până la începutul
celui de-al Doilea Război Mondial, ilustrând pre-
ferenţial cărţi pentru copii şi adolescenţi, scrise de
Marcel Lecomte, Henry Kubnik, Marcelle Vérité
ş.a., autori care aparţineau de două culturi, flamandă
şi francofonă, promotori ai unor tendinţe şi mentali-
tăţi diverse, artista reuşind o recunoaştere şi o apre-
ciere imediată.
În 1937, prin intermediul prozatoarei Zinaida
Schakhowsky, artista face cunoştinţă cu viitorul său
soţ, René Meurant33, autor de texte, pentru care va
realiza mai multe cicluri de ilustraţii. Citat de pre-
sa de specialitate drept unul dintre marii cercetători
europeni ai folclorului literar contemporan, René
Meurant, împreună cu Elisabeth Ivanovsky, creea-
ză şi editează în anii 1941-46, în premieră, o serie
de minicărţi destinate celor mici. Douăzeci şi patru
de titluri de carte cu format miniatural din colecţia
Pomme d’Api, tipărite la Edition des Artistes, sunt
continuate de trei cicluri ale colecției Histoires natu-
relles de Marcelle Vérité (1944-46).
Preferinţa lui Elisabeth Ivanovsky pentru grafica
de carte pentru copiii de vârstă mică este una de-
cisivă, cunoscându-se puţine exemple şi puţini au-
tori europeni care ar fi abordat o tematică specifică
atunci când genul respectiv abia se afirma în Europa.
Michel Defourny, profesor la Universitatea din
Liège, specifică, în contextul ilustraţiei de carte pen-
tru copii din ambianţa europeană, doar câteva nume
de ilustratori, apăruți în anii 1920, printre care fi-
gurează Edgard Tytgat (La Princesse sur un pois, Le
Petit Chaperon rouge de Andersen), André Hellé (La
Maison des aïeules de Pierre Loti, 1927) şi Mathurin
Méheut (Regarde! de Colette, 1929).
Specificul acestor ediţii nu s-a rezumat doar la
caracterul unic al ediţiilor, dar şi la faptul că în
această perioadă albumul pentru copii a constituit
o epocă, a devenit un obiect cu tiraj de lux şi ediţie
limitată 34 .
33
René Meurant (1905-1977), poet şi folclorist belgian, autor
al unor monografii de prestigiu în domeniul mitologiei eu-
ropene. S-a căsătorit cu E. Ivanovsky în 1937. Ea a realizat
în anii 1941-46 ilustraţiile pentru seria „Pomme d’api”, al-
cătuită din 24 de minicărţi cu cântece, legende şi jocuri ver-
bale, reeditate de Editura MeMo în 2007. Au avut trei copii
– Anne, Georges (1948) şi Serge (1946), care au îmbrăţişat
trei domenii diferite ale artelor – muzica, pictura şi poezia.
34
Michel Defourny, Le dynamisme de l’album en Belgique
francophone. În: Hommage à Albertine Deletaille, seria
„Les Amis du Père Castor”, Meuzac, 2002, p. 90.
 Elisabeth Ivanovsky, în afară de participările la ex-
poziţiile de la Chişinău, Bucureşti sau internaţionale,
a expus opere şi în cadrul asociaţiei Groupe Nervia,
cerc artistic care a avut drept obiectiv susţinerea tine-
rilor artişti de calitate prin valorificarea artei walone.
Fondat în 1928 de către Léon Eeckman şi Anto Car-
te, acest cerc artistic a promovat o artă realistă, cu evi-
dente performanţe tehnice, exprimând o formă de
neoumanism, tratând subiectele din viaţa familială,
cotidiană într-o formă armonioasă şi idealistă.
Pictoriţa basarabeană participă la vernisajele
Nervia în calitate de invitată, probabil, în perioada
anilor 1933-38, împreună cu alţi artişti, printre care
figurează André Bosquet, Gustave Camus, Fernand
Wery ş.a.35 .
Începând cu anul 1937, Elisabeth Ivanovsky va
avea o colaborare de circa jumătate de secol cu Mar-
celle Vérité, directoarea colecţiei „Plaisir des Contes”
de la Editura Casterman şi autoare a unor scrieri
pentru copii36. Michel Defourny le acordă o aprecie-
re de excepţie, scriind că „două mari doamne ale lite-
raturii belgiene pentru copii au lucrat în comun până
la apariţia, în 1985, a ultimului titlu comun Lili, la
coccinelle”37.
În România artista se întoarce în 1937, când pri-
meşte o comandă din partea reginei Elisabeta, care
i-a încredinţat „decorarea camerei copiilor din fami-
lia regală”38.
35
Societatea artistică „Nervia”, fondată în 1928, a realizat 8
expoziţii de amploare pe parcursul unui deceniu, deosebit
de important fiind Salonul de Gand (1933) şi participarea
la Primul Congres Cultural Valon din Charleroi în 1938.
Alte 7 expoziţii cu caracter itinerant au fost organizate în-
tre 1946 şi 1978, cu ocazia aniversării de 50 ani de la fonda-
re. Retrospectiva la Muzeul de Arte Frumoase din Mons a
avut loc în 2002.
36
Marcelle Vérité (1904), scriitoare de limba franceză din
Belgia. A scris numeroase poveşti şi interpretări ale naturii,
adaptate pentru copii. Cele mai importante, ilustrate de
E. Ivanovsky, fac parte din seria „Histoires naturelles” (12
titluri, 1944-46), Contes du soleil (1956), Dansons la ca-
pucine (1965) şi seria „Tip-Tip”, din 24 de volume, editate
între 1967 şi 1970. În 2009 M. Vérité a împlinit vârsta de
105 ani.
37
Michel Defourny. Op. cit., p. 92.
38
Conversation avec Serge Meurant, Gerpinnes, Ed. Tandem,
2001, p. 66. Probabil, E. Ivanovsky a confundat persoane-
le regale: în perioada dată poate fi vorba doar de principesa
Elisabeta, ex-regina Greciei (1894-1956). Cu părere de rău,
nu au putut fi identificate picturile decorative care „repre-
zentau Belgia şi alte continente ale lumii prin hărţi geo-
grafice, unde figurau, într-o manieră stilizată, principalele
bogăţii ale acelor ţări”. Posibil ca ele să se afle la Castelul
Peleş sau la Pelişor, unde principesa s-a întors după Grecia.
– 160 –
Ilustraţiile concepute de Elisabeth Ivanovsky în
diverse perioade, cu unele interferenţe de structura-
lism, cum este interpretată coperta pentru Le sablier
magique (Marcel Schneider, Ed. Casterman, 1960),
vizualizau textul mai mult decât şi-o putea permite
o simplă ilustraţie, extindeau cu mult limitele lite-
rare ale paginii tipărite. Există în imaginile create,
mai ales în paginile interioare, unde ele completează
textul cu un ritm compoziţional (Contes de Hans-
Christian Andersen, 1953, 1958), ca o continuare
sau repetare a versurilor, estompând uneori şi pu-
nând în prim-plan un detaliu, ca pentru Contes du
soleil (Marcelle Vérité, Ed. Casterman, 1956), sau
adunând personajele principale pe copertă, sugerând
laitmotivul principal adresat copiilor (Le Roi, l’Ours
et le Petit Hérisson de Marcelle Vérité, Ed. Caster-
man, 1949), rămânând la nivelul povestitor al ima-
ginilor, cu detalii semnificative, amănunţite, care
suscită interesul copiilor şi stimulează imaginaţia.
În ambianţa cărţii belgiene din perioada postbeli-
că, creaţia artistei basarabene este adeseori compara-
tă cu cea a unei alte desenatoare, de origine olandeză,
Albertine Deletaille39. Vorbind despre specificul ilus-
traţiilor pentru copii, istoricii de artă specifică faptul
că, în cazul acestor două pictoriţe, există două con-
cepţii vizuale asupra imaginii. Albertine Deletaille,
care începe să practice ilustraţia de carte după vârsta
de 50 de ani, îşi face primele apariţii la Editura Père
Castor, compoziţiile sale, chiar dacă rămân narative,
sunt mai laconice şi mai puţin extinse, autoarea limi-
tându-se la câteva figuri sau detalii selectate, ilustra-
ţiile fiind de un grafism mai mult documentar. Acest
moment rămâne evident odată cu apariţia primelor
sale volume – Chat-lune, La Maison qui chante şi
Boîte à soleil, tipărite în 1954.
Într-o epocă când albumul pentru copii rămâne
o carte rară, Elisabeth Ivanovsky a creat un model al
conversaţiei vizuale, imaginea continuând să rămână
un mister, chiar dacă textul evocă imaginea, face le-
gătura reală şi armonioasă dintre cele două, stabilind
echilibrul cărţii, selectând tehnica necesară, acuare-
la sau guașa, acvaforte ori monotipia. Relaţiile între
cuvânt şi ilustraţie, între pictor şi autor presupun o
anumită intimitate a gândirii, pe care pictoriţa basa-
rabeană a realizat-o din plin.
Regina Elisabeta (1843-1916) a fost soţia regelui Carol I şi
prima regină a României, autoare a mai multor cicluri de
versuri, publicate cu pseudonimul Carmen Sylva.
39
Albertine Deletaille (1902-2008), ilustratoare de carte pen-
tru copii, Belgia.
 Afecţiunea pentru ilustraţia de carte s-a accentuat
mai ales după naşterea celor trei copii: Anne (1944),
Georges (1948) şi Serge (1946), modificându-se fun-
damental şi viziunea sa asupra cărţii, descoperind
micuţul care creşte, educându-l în spirit creativ, com-
pletând familia Meurant cu un muzicolog, un pictor
şi un poet.
În ultimele două decenii de viață, pictoriţa îşi ree-
ditează multe dintre cele 343 de cărţi ilustrate în 24
de limbi ale lumii, se reţine mai mult în atelierul său
din Watermael-Boitsfort din Bruxelles, preferând să
creeze monotipii, irepetabile în compoziţii şi colorit.
Decedează la 25 iulie 2006, lăsând ca moştenire o
impresionantă colecţie de artă, la originile căreia a
fost arta basarabeană.
O imagine din 1970 o surprinde pe Elisabeth
Ivanovsky în atelierul prietenei sale Claudia Cobizev,
la a doua sa revenire la Chişinău după 1937, în mijlo-
cul foştilor colegi de la Şcoala de Belle Arte – Rostis-
lav Ocuşco, Ana Baranovici, Tanea Baillayre, Pavel
Bespoiasnâi ş.a., care au constituit o epocă aparte a Pagină din dosarul lui Afanasie Modval de la KGB,
artei basarabene, aflându-se în medii absolut diferite. cu interogatoriul martorului
Cea mai tragică soartă a avut-o sculptorul Afa-
nasie Modval40, care absolvă Şcoala de Arte din răspunsurile se modificau după doleanţele tribuna-
Chişinău în atelierul lui A. Plămădeală (1929) şi lului militar, observându-se o anumită succesivitate:
Academia de Arte din Bruxelles în 1933. În anii 7 pagini de interogatoriu durau în timp cca 7 ore, iar
1944-1949 activează în calitate de sculptor la teatrele răspunsurile negative anterioare se schimbau prin
din Bucureşti şi la Muzeul Ştiinţelor Naturale41. În depoziţiile ulterioare, semnătura vinovatului fiind
1949 a fost arestat şi surghiunit în Siberia (Vorkuta) confirmată pe fiecare pagină.
timp de 8 ani, până în 1956, împărtăşind soarta unui În calitate de martori interogaţi, în afară de soţie
alt basarabean – Victor Ivanov. Figurează cu lucrări şi rudele sculptorului, figurează şi persoane cunos-
la saloanele oficiale de la Chişinău (1928, 1929), în cute din artele basarabene – Dmitrii Papaiani (agro-
perioada postbelică (1957, 1958) şi expune în cadrul nom, pictor amator)42 şi Andrei Şugailov (pictor de
expoziţiei colective la Moscova (1968). artă religioasă)43, care mai concretizează că pe sculp-
Niciuna dintre operele sale nu s-a păstrat sau este tor îl cunosc mai bine „Kiriacov, pictor cunoscut în
cunoscută. În lipsa lucrărilor, avem la dispoziţie do- toată România, şi prietenul său Cudinov”.
sarul sculptorului din fosta arhivă a KGB, oferit de Ca şi Mihail Grecu, Valentina Rusu-Ciobanu,
cercetătorul Mihai Taşcă, dosar care conţine 156 de Glebus Sainciuc şi Moisei Gamburd, Afanasie Mod­
file. A fost arestat pentru spionaj la 15 decembrie val s-a întors în Chişinău, sperând la o soartă mai
1949 la Bucureşti de Securitatea Poporului ca cetă- bună. În iulie 1941 este înrolat forţat de sovietici în
ţean sovietic şi transmis, în ziua următoare, reprezen- regimentele de muncitori care fortificau liniile de
tantului comandamentului militar sovietic al MGB. apărare ale armatei roşii. În apropierea orăşelului
Pagină cu pagină, procesul-verbal al interogato- Lisiceansk de lângă Stalingrad, în iulie 1942 devine
riului, care a durat până la 2 aprilie 1950, reconstitu- prizonier la nemţi, fiind transmis unităţilor mili-
ie viaţa sculptorului din copilărie până la momentul tare române, care îl transferă la Odesa, fiindu-i in-
arestului. Nouă interogatorii, fixate selectiv, unde terzisă plecarea la Bucureşti, unde locuia familia şi
toate rudele sale.
40
MGB SSSR, Modval Afanasii Constantinovici. Delo no.
1827. Naciato 17.12.1949 – zakonceno 15.04.1950, t. I, 42
MGB SSSR, Modval Afanasii Constantinovici. Delo no.
145 str. 1827, op. cit., p. 79.
41
Ibidem, p. 41. 43
Ibidem, p. 83, 84.

– 161 –
 Reieşind din documentele dosarului, Afanasie
Modval se angajează la restaurarea sculpturilor Tea-
trului de Operă şi Balet, reuşind să-şi aducă soţia,
Nadea, cântăreaţă de operă de la Bucureşti, angaja-
tă, de asemenea, la Opera din Odesa. Aflându-se la
Odesa până în martie 1944, se refugiază la Timi-
şoara, unde studia băiatul mai mare, transferându-se
mai apoi la Bucureşti, unde a şi fost arestat.
Învinuit de trădare şi de lipsă de patriotism,
Modval, care nu a fost cetăţean sovietic, este eliberat
din Vorkuta în 1956, documentele dosarului confir-
mând lipsa probelor pentru care a fost trimis în Sibe-
ria pentru 25 de ani.
De remarcat că dintre 149 de pictori care profe-
sau artele în 1940 la Chişinău, conform listei întoc-
mite de Alexei Vasiliev, în 1945 identificăm doar 15
despre soarta cărora se mai cunoaşte ceva44.
Încă o absolventă a Academiei Regale de Arte
Frumoase din Liège (1932-1934) a fost Tatiana Ni-
colaidi (24.07.1911, Chişinău – 28.02.1987, Chişi-
nău), pictor decorator. A absolvit Şcoala de Arte din
Chişinău (1930), practicând în anii postbelici pictu-
ra şi arta decorativă (ceramică, covor etc.). După fina-
lizarea studiilor în Belgia, există o perioadă de timp
în care despre plasticiană nu se cunoaşte suficient.
Astfel, în perioada anilor 1935-1939, nu figurează
cu opere la expoziţiile Societăţii de Arte Frumoase
din Chişinău, dar nici la Saloanele din Bucureşti. De
asemenea, nu a fost inclusă în lista emisarului sovie-
tic, sosit la Chişinău în anul 1940. În anii postbelici
a realizat ceramică, schiţe pentru covoare şi costume
naţionale.
Despre autoare depistăm doar o singură infor-
maţie, publicată la Chişinău45, care include titlurile
unor obiecte decorative (Farfurie, 1961; platourile
decorative Lalea neagră, Herghelie de cai, 1967, por-
ţelan; Burluieş, 1967; Covoraş-suvenir, 1968 şi o pic-
tură – Natură statică cu serviciu de ceai, 1980).
Denumirile lucrărilor sale figurează în trei cata-
loage editate în anii ’80 ai secolului XX, care repe-
tă, cu unele excepţii, titlurile deja amintite. Astfel,
în catalogul Expoziţiei Republicane de Arte De-
corative din 1970 sunt incluse 5 opere, în cel din
1976 – 1, iar în cel din 1978 – 4 46. Ultimul catalog
44
Arhiva Organizaţiilor Social-Politice din Republica Mol-
dova. F. 2906, r. 1, d. 1, 10 p.
45
Литература ши арта Молдовей. Енчиклопедие. Киши­
нэу, 1986, п. 84 / Literatura şi arta Moldovei. Enciclopedie.
Chişinău. 1986, p. 84.
46
Вторая Республиканская выставка декоративно-при­
клад­ного искусства. Кишинев, Тимпул, 1970, р. 15  /
– 162 –
menţionat prezintă lucrări care nu au figurat la ex-
poziţiile anterioare (Ulcior verde cu dungă cafenie,
1959; Farfurie decorativă, 1960; Farfurie decorativă
cu struguri de poamă, Farfurie decorativă cu femeie
așezată, 1961).
E firesc că toate lucrările nominalizate ale picto-
riţei nu depăşeau cerinţele „artei pentru popor”, ce
prevedea tirajarea operelor de artă decorativă, create
după modelul variantei unui veritabil Kitsch, cum se
observă şi în creaţiile lui Ioachim Postolachi, Serghei
Ciocolov ş.a. din perioada dată.
Complet diferită a fost soarta unui alt sculptor
originar din Basarabia, care după studii a rămas în
Belgia. Idel Ianchelevici devine un artist apreciat,
operele sale au devenit simboluri ale multor oraşe
belgiene47. Importanţa creaţiei sale în ambianţa artis-
tică europeană o demonstrează cele trei muzee con-
sacrate lui Idel Ianchelevici în orașele: La Louvière
(Belgia), Maisons-Laffitte (Franţa) şi Goudriaan
(Olanda). În egală măsură acest moment îl ilustrează
şi colecţiile muzeale unde se află operele sculptorului
– Paris (Ministerul Afacerilor Culturale), Amster-
dam (Stedelijk Muzeum), Luxemburg (Musée de la
Viille), Liège (Belgia), New York, San Francisco, Tel
Aviv (Muzeul de Artă Modernă), Bucureşti (Muzeul
Naţional de Artă).
Necătând la popularitatea şi prezenţa operelor
sculptorului în diverse muzee, despre creaţia sa au
apărut doar câteva cataloage şi două monografii. Pri-
ma, întitulată simplu Ianchelevici, este semnată de
Roger Avermaete şi este editată la Editura Arcade
din Bruxelles în 1976, iar următoarea, apărută după
decesul sculptorului, poartă semnăturile lui Bernard
Balteau, Luc Norin şi Helmi Veldhuijzen și înserează
în text pagini din viaţa şi existenţa artistului, inter-
calate cu citate din presă şi din amintirile sculptoru-
lui48. Cataloagele, orientate mai mult spre domeniile
adiacente sculptorului, cum ar fi grafica49, arta me-
Respublikanskaia vystavka dekorativno-prikladnogo is­kus­
stva. Kishinev, Timpul, 1970; Изобразительное ис­к ус­
ство Советской Молдавии. Кишинев, Тимпул, 1976  /
Izobrazitelnoe iskusstvo Sovetskoi Moldavii. Kishinev,
Timpul, 1978.
47
Idel Ianchelevici (5 mai 1909, Leova, Imperiul Rus – 28
iunie 1994, Maisons-Laffitte, Franța), sculptor şi grafician
belgian şi francez.
48
Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H. Ianchelevici ou La
matière transfigurée. Tournai, 2003, 194 p.
49
Schenking Ianchelevici Tekeningen (Ianchelevici – grafi-
ca). Koninklijke Biblioteheek, Antverpen, 1981.

Idel Ianchelevici. Izvorul, 1943
dalieră50, iar cel mai extins se prezintă ediţia de la
Bucureşti51.
Ca accesibilitate şi informaţii personale despre
viaţa şi creaţia sculptorului prezintă interes mono-
grafia celor trei autori belgieni, care fac și o descriere
geografică şi istorică a Basarabiei interbelice, cele 10
capitole fiind întitulate: „Une enfance en Bessarabie
(1909-1928)”; „Un horizon liégeois (1928-1930)”;
„Sous les drapeaux (1930-1931)”; „Liège: le retour
(1931-1934)” etc. Autorii – Bernard Balteau (jurna-
list-realizator la RTBF), Luc Norin (critic literar la
jurnalul La Libre Belgique) şi Helmi Veldhuijzen,
profesor de franceză şi fondatorul muzeului din Go-
udriaan consacrat lui Ianchelevici, povestesc detaliat
despre cele mai importante etape din viaţa şi creaţia
maestrului, ilustrând cu o metaforă ceea ce reprezin-
tă Basarabia pentru europeni – „o pasarelă geopoli-
tică între Orient și Occident”52 . Bernard Balteau a
realizat şi un film documentar despre creaţiile sculp-
torului Ianchelevici (2009), care a fost prezentat, cu
ocazia expoziţiei personale de la Bucureşti, în 201053.
50
Ianchelevici. Medalien. Muzeum Ianchelevici, Goudriaan,
1999.
51
Vazaca M. Idel Ianchelevici – sculptura şi grafica. Muzeul
Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2003.
52
„… La Bessarabie, à vrai dire, elle a toujours été à la jonction
de deux mondes, passerelle géopolitique entre l’Orient et
l’Occident…”, apud Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H.,
op. cit., p. 30.
53
Sculptorul Idel Ianchelevici, celebrat la MNAR. În: Agen-
ţia de carte, 13 iunie 2010.
– 163 –
Andrei Magheru a publicat, în Clipa, articolul „Cen-
tenarul marelui artist Idel Ianchelevici”, oprindu-se
mai detaliat la legăturile sculptorului cu Regatul Ro-
mâniei în perioada interbelică şi postbelică54.
Sub aspect informativ, monografia apărută în
Belgia şi semnată de cei trei autori, conţine informa-
ţii care nu se mai întâlnesc în alte publicaţii, dar refe-
rinţele respective vor fi amintite ulterior.
Dintre pictorii basarabeni care s-au remarcat,
prin creaţie, în ambianţa artistică europeană, cazul
lui Ianchelevici este unul de excepţie. Fără studii în
domeniul artelor, cu studii liceale la Chişinău şi un
an la Facultatea de Medicină din Liège, Ianchelevici
a avut un talent nativ de sculptor, care rareori se în-
tâlneşte. Sunt celebre asemenea personalităţi, cum ar
fi Van Gogh, Paul Gauguin, Henry Russo, dar nu în
domenii ca sculptura. Poate doar Moisei Kogan, ca
talent înnăscut, cu chimia la Odesa, dar totuşi cu un
semestru la Academia de Arte din Bavaria (1906),
poate fi comparabil cu sculptorul belgian.
Idel Ianchelevici are o biografie obişnuită pentru
timpurile sale. S-a născut în Basarabia, la Leova, într-
o familie numeroasă, cu patru fete şi patru băieţi. Li-
ceul l-a absolvit la Chişinău. La vârsta de 20 de ani
pleacă la Liège, unde studiază medicina (1928) între
1929 și 1931, reîntorcându-se în Regat pentru a sa-
tisface serviciul militar. Anume în această perioadă
îşi demonstrează talentul său de modelator în ghips.
Colonelul Regimentului IV de Roşiori din Galaţi,
Alexandru Constantinescu, observând interesul tâ-
nărului soldat pentru arte, i-a oferit un spaţiu pentru
atelier şi i-a comandat busturile a 14 voievozi români
(astăzi aceste portrete se află în Muzeul de Arte Vi-
zuale din Galaţi)55. Către primăvara anului 1931
această comandă este finalizată, iar colonelul l-a plă-
tit cu o sumă de bani, suficienţi pentru întreţinere
timp de trei luni, propunându-i să rămână în cadrul
Ministerului Războiului ca desenator de hărţi56.
Idel Ianchelevici decide să se întoarcă la Liège,
unde se înscrie la Academia de Arte (1931). Principa-
lul său mentor, care l-a convins să urmeze sculptura,
a fost profesorul acestei Academii Joseph Bonvoi-
sin57, care i-a făcut cunoştinţă cu rectorul Emile Ber-
chmans şi l-a motivat: „…peste tot se vorbeşte despre
54
Magheru A. Centenarul marelui artist Idel Ianchelevici. În:
Clipa, Bucureşti, aprilie 2009.
55
Ibidem.
56
Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H., op. cit., p. 30.
57
Joseph Bonvoisin (1896, Liège – 1960, La Roche), gravor,
pictor şi ilustrator belgian.

Muzeul Ianchelevici din La Louvière
tine. Toţi profesorii de la Academie ţi-au apreciat ta-
lentul. Sunt sigur că vei fi admis în ultimul an”58. În
1933 finalizează studiile în atelierul lui Oscar Berch-
mans59 şi este menţionat cu premiul I pentru sculptu-
ră statuară. În acelaşi an se căsătoreşte cu Elisabeth
Frenay, o colegă din atelierul de sculptură, şi se mută
la Bruxelles, iar peste doi ani, în 1935, realizează pro-
iectul a patru basoreliefuri pentru pavilionul româ-
nesc la Expoziţia Internaţională de la Bruxelles.
Toată creaţia lui Idel Ianchelevici poate fi repar-
tizată după genurile pe care le-a practicat. În prim-
plan se află monumentele de for public, amplasate
în diverse oraşe europene, în Orientul Mijlociu şi
în Africa. Pe locul al doilea ca importanţă sunt ope-
rele cu caracter cameral, inclusiv busturile şi figuri-
nele statuare mici. Un alt compartiment în creaţia
sculptorului se referă la arta medalieră şi la grafică,
desenele sale fiind o sursă paralelă pentru înţelegerea
drumului parcurs de artist în sculptură.
Impresiile jurnaliştilor privitor la lucrările tim-
purii, expuse la expoziţiile belgiene, au fost oarecum
jenante. Redactorul revistei Horizon menţionează
„impresionismul tumultuos al violenţei, ca să nu spun
al sălbătăciei, care pare foarte interesant, dar nu co-
respunde nici locului, nici necesităţii artei, pentru a
fi exteriorizat…”60. În altă secvenţă din ziarul Le Soir
Richard Duperreaux descrie sculptura Bucurie, care
produce impresia, utilizată de Panait Istrati, „de o vi-
olenţă nomadă. Dar el (sculptorul – n.n.) nu iubeşte
corpurile rahitice, deformate şi dizgraţioase şi confe-
ră grupului monumental o incontestabilă expresie”61.
58
Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H., op. cit., p. 34.
59
Oscar Berchmans (1869, Liège – 1950), sculptor belgian,
reprezentant al stilului Art Deco, fratele lui Emile Berch-
mans, rectorul Academiei din Liège.
60
Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H., op. cit., p. 41.
61
Ibidem.
– 164 –
Pentru o cunoaştere mai profundă a creaţiei ar-
tistului e suficient să apelăm la mărturiile personale,
care au constituit şi credoul artistic al sculptorului.
Astfel, în prefaţa catalogului editat cu ocazia expo-
ziţiei personale la Bucureşti în anul 2003, artistul
consemnează: „…pentru ca o sculptură să fie operă
de artă, or tocmai acesta este scopul vizat, trebuie ca
ea să fie o sinteză şi nu o caricatură. Viziunea aces-
tei sinteze îi va conferi stilul, ritmul, forma. Se poate
ajunge la aceasta fie, ca primitivii, prin lipsa totală a
ştiinţei, prin intuiţie, fie prin ştiinţa şi inteligenţa de
a nu şti nimic, prin aptitudinea unei fine sensibilităţi
de a călăuzi instinctul. Este nevoie de o viaţă întrea-
gă pentru «a învăţa să nu mai înveţi nimic», pentru
a şti să asimilezi, să te hrăneşti (să trăieşti, să respiri),
fie că e vorba de hrana pentru corp sau de ştiinţa
pentru spirit…”62 .
În alte surse63 Idel Ianchelevici menţionează că
„sculptura este limbajul meu de expresie. Încerc să
descopăr marea fineţe cu intuiţia unui copil mare
într-un om matur. Un monument nu poate fi obliga-
toriu unul comemorativ, ci doar decorativ, important
ca el întotdeauna să fie comunicativ, nefiind o jux-
tapunere mecanică a mai multor componente, dar al
unuia singur, integrat în spaţiul public”.
Analiza operelor de for public ale lui Ianchele-
vici demonstrează constant originalitatea şi lipsa
unor influenţe externe ale unor maeștri consacraţi
ai sculpturii europene. Opera sa de factură figurativă
este în egală măsură şi impresionistă, şi expresionis-
tă, dar abordarea şi mesajul nu au tangenţe în plasti-
ca europeană.
La începutul carierei sale sculptorul preferă bron-
zul şi aplică tehnica tradiţională, creând mai întâi
modelul, cautând în lut prima idee a compoziţiei
sale monumentale, subiectul fiind, de cele mai multe
ori, de origine cotidiană. Mai apoi filtrează detaliile,
selectând acel limbaj plastic care poate reflecta mul-
tiplele aspecte ale vieţii sociale, modelele sale fiind
sobre şi laconice, expresive şi dinamice, mai ales cele
turnate în bronz.
Modelajul şi transferul sculpturii în metal oferă
artistului posibilităţi estetice neexplorate încă. Bron-
zul îi permite să obţină echilibrul formei, proporţiile
se alungesc, iar linia devine mai clară. Braţele şi pi-
62
Idel Ianchelevici, sculptură şi grafică. Catalog, septembrie-
noiembrie 2003, Muzeul Naţional de Artă al României.
63
Balteau B., Norin L., Veldhuijzen H., op. cit., p. 60-72;
Site de Maisons-Laffitte, http://archive.is/5jiQn (accesat
30.10.2013).
cioarele se pot depărta de corp, creând un aspect care
atenuează siluetele. Această selecţie a formelor va fi
în creştere şi în anii 70, când modelele obţin membre
completamente idealizate, perfect alungite şi suple,
în serviciul liniei. Bronzul permite, de asemenea, să
revină la dinamica figurii, imprimând personajelor
un ritm pe care piatra nu-l poate evoca. Ca şi tehni-
ca picturii, unde pata de culoare depinde de mişca-
rea pensulei, Ianchelevici redă suprafeţei sculptate o
vibraţie, compusă de minuscule bule de lut măcinat,
care se joacă în razele luminii.
Aceste calităţi sunt evidente în cea mai celebră
sculptură a sa – Plonjorul ( 1939), pe care Ianchele-
vici o creează pentru Expoziţia Internaţională a Apei
din Liège. Corpul atletic, ridicat în mâini şi amplasat
pe vârful arcului – trambulina, se pregăteşte pentru
scufundare în apele lacului Lido. A fost un proiect
ambiţios, care a devenit, ca şi renumita Mica sirenă
din Copenhaga (sculptor Edvard Eriksen), cartea
de vizită a oraşului. Anume aici, în cea de-a doua sa
patrie, se află şi cele mai numeroase monumente de
sculptură monumentală. După Plonjor, Ianchelevici
realizează, după o schiţă din 1949, sculptura Conflu-
ence, pentru Palatul din Colonster – Zorii, friza La
Rencontre pentru Palatul Congreselor în 1958 şi re-
plica Monumentului lui Stanley pentru Leopoldville,
amplasată în Muzeul sub Cerul Liber din Sart Til-
man (1956, Universitatea din Liège).
În capitala Belgiei, Bruxelles, în 1943 este insta-
lată una dintre cele mai poetice opere ale scultoru-
lui – La Cracheuse (Izvorul), iar în La Louvière – o
sculptură de avangardă din beton şi bronz, greoaie
şi monumentală, cu figura expresionistă a Apelului
(1945), realizată după o schiţă din 1939.
În anii ocupaţiei sculptorul s-a refugiat în Casa
de Copii La Clé des Champs a lui Betty Lavachery,
care a condus acţiuni de rezistenţă. Anume aici Ian-
chelevici realizează bustul Rosette, pseudonimul fii-
cei lui Eugen Fried, delegat la a Treia Internaţională,
şi a Anei Pauker, care devenise ministru al Afacerilor
Externe a României postbelice.
După război, în 1945, primeşte naţionalitate bel-
giană, iar zece ani mai târziu, în 1956, obţine o bursă
pentru Congo, unde a realizat trei sculpturi desti-
nate pentru a completa faimosul monument al lui
Stanley din Leopoldville.
După 1945 se modifică preferinţele sculptorului
privitor la materialul şi tehnicile de lucru, metalul
(bronzul) fiind înlocuit cu piatra şi marmura, ma-
teriale dificile pentru lucru, care i-au impus o sim-
– 165 –
Idel Ianchelevici. Plonjorul, Liège, 1939
plificare a formelor. Fragile, sculpturile în piatră
constituie pentru Ianchelevici un fundal de atelier,
care se constituie din schiţe şi studii, machete şi va-
riante, modele originale care au fost păstrate de ar-
tist pe tot parcursul existenţei sale. Considerate, un
timp îndelungat, mai puţin nobile şi fără valoare,
sculpturile în piatră reprezintă un interes primordi-
al pentru cei care studiază sculptura, la prima etapă,
iar mai târziu păstrează şi imprimă maniera stilistică
a creatorului. Forma blocului dictează cele mai mari
exigenţe, supunând astfel sculptorul. El se impune,
forţat să exploateze contrastele între duritatea pie-
trei brute şi luciul materialului prelucrat. Înaintea sa,
Michelangelo şi Auguste Rodin, pe care Ianchelevici
i-a admirat, experimentaseră deja cu confruntările la
această etapă a sculptării.
O modificare a temei survenite în această epocă
este şi inspiraţia cu care realizează sculptura: nu fi-
guri umane cu corpuri musculoase sau corpolente, ci
corpuri suple ale unor tineri în curs de dezvoltare. Ne-
cesitând un nou nivel, aceste corpuri alungite şi stili-
zate pierd, încetul cu încetul, din densitate, câştigând
în armonie. Sculptura devine alungită şi suplă, masa
şi volumul dictând compoziţia (Paternel). În acelaşi
timp Ianchelevici caută şi se inspiră din modele cu
siluetele copilăriei şi ale tinereţii (Clodine, 1947; Fe-
tiţă, 1961; Necunoscuta, 1946, 1951; Cariatide, 1962;
Angèle, 1970; Eva, 1980), creaţia sa devenind mai
intimă şi mai camerală. Cariera artistului atinge o
cotitură importantă, depăşind simplificarea şi sche-
matismul trăsăturilor chipului (Maternitate, 1955).
Din 1950 Ianchelevici locuieşte permanent în
Maisons-Laffitte, Franţa.
A organizat expoziţii personale la Bruxelles, Tel
Aviv, Paris, Amsterdam şi în alte oraşe, inclusiv la
Bucureşti, în 1976. În anul 2003, cu participarea a
trei instituţii europene, lucrările sale de sculptură şi
grafică au fost expuse la Muzeul Naţional de Artă al
României. Cel care mărturisea că „la temelia oricărei
creaţii se află sentimentul” a realizat lucrări care se
află în numeroase muzee şi colecţii particulare din
toată lumea.
„Opera sa, remarca Ionel Jianu, nu este sculptură
de reprezentare, ci de evocare. Imaginea transfigu-
rată se converteşte în simbol”64. A realizat peste 20
de monumente de for public, cele mai multe aflate
în Belgia, apoi în Franţa, Israel şi Congo. A semnat
ilustraţiile la numeroase cărţi, dintre care Eneida,
Georgicele şi Bucolicele de Virgiliu, care i-au adus, în
1979, Premiul Plantin-Moretus la Târgul Internaţio-
nal de Carte.  Paralel cu activitatea sa de sculptor, Ianchelevici
În anul 2004, în cadrul unei expoziţii filatelice,
au fost realizate două mărci poştale care reproduc
două dintre cele mai cunoscute sculpturi în bronz
ale artistului: Perennis perdurat poeta (1993, An-
twerpen) şi L’Appel (1945, La Louvière). În semn de
recunoaştere a talentului său, îi sunt consacrate mu-
zee: în  Maisons-Laffitte, Franţa (1985), Goudriaan,
Olanda (1987) şi La Louvière, Belgia (1996).  operei sale.
În 1990, guvernul francez îi acordă pentru me-
ritele sale artistice Ordinul Cavaler al Artelor şi
Literelor. Pentru realizări deosebite în sculptura
monumentală, societatea belgiană „Les Amis de Ian-
chelevici” acordă o dată în trei ani Premiul Idel Ian-
chelevici.
La Haifa Idel Ianchelevici a creat complexul me-
morial consacrat evreilor galicieni şi monumentul
Renaşterea Israelului. În Bucureşti a fost instalată
sculptura L’aînée. Monumente realizate de sculptor
se află în Tel Aviv, New York, San Francisco, Luxem-
burg, Amsterdam, Paris, Kinshasa, Liège, Antwer-
pen etc.
nu a lăsat niciodată creionul, considerând că sculp-
tura şi desenul sunt două discipline independente.
Desenele sale nu sunt crochiuri pentru sculptură, ci
opere în sine (Le retour du pré).
În vara lui 2016, la Leova, orășelul unde a văzut
lumina zilei, a fost dezvelit bustul lui Idel Ianchele-
vici (sculptor Andrei Vlas), în semn de apreciere a

64
Idel Ianchelevici. În: Calendar naţional 2009, Chişinău,
BNM, p. 126-127.

– 166 –
 Revitalizarea Şcolii Serale de Desen din Chișinău
Evoluţia socioeconomică de la sf. sec. XIX – înc.
sec. XX a influenţat şi domeniul cultural. În urma
industrializării rapide, a apărut necesitatea forţei de
muncă calificate. Apar şcoli primare şi de meserii
(în oraşe şi centre raionale)1. Evoluţia vieţii sociale şi
culturale a fost influenţată şi de politica primarului
de atunci Carol Schmidt, care a înlesnit deschide-
rea unor instituţii de cultură. Creşterea nivelului de
cultură era resimţită în societate, fapt ce a contribuit
la necesitatea fondării unei şcoli de desen. Ca urma-
re, la 22 octombrie 1887, la Chişinău este fondată
Şcoala Serală de Desen, iniţiator şi primul pedagog
al căreia a fost Iosif Stepankovski2 , instituție care
pe parcurs își schimbă denumirea în Şcoala de De-
sen din or. Chişinău (1894), Şcoala de Artă Plasti-
că din or. Chişinău (1919), Şcoala Republicană de
Arte Plastice (1940) ș.a. În anul 1887 Şcoala Serală
de Desen, în care își făceau studiile viitorii artiști
plastici și profesori de desen, primea alocații de la
Primăria Chișinăului3. Timp de zece ani (1887–
1897) instituția de învățământ artistic a existat
doar nominal, având o singură încăpere4. Fondurile
administrației publice locale acopereau doar arenda
încăperii, restul necesităților erau acoperite din fon-
durile adunate în baza studiilor contra plată.
Unul dintre primii directori care au influențat
evoluția instituției de învățământ este Terentie
Zubkov (1891–1896), absolvent al Academiei de
Arte din Sankt Petersburg5. T.  Zubkov este angajat
și în calitate de profesor de desen, disciplină pe care
o preda și la şcolile judeţene nr. 1 şi 2. Începând cu
1
E. Oсадчий, Республиканское художественно-педагоги­
чес­кое училище имени И. Е. Репина, Кишинэу, Лите­ра­
тура артистикэ, 1987, с. 5.
2
Ibidem, c. 6.
3
И. Будак, История Кишинева, Кишинев, Картя молдо­
ве­н яскэ, 1966, с. 193.
4
ANRM, F. 3165, inv. 1, d. 45, f. 36.
5
T. Zubkov, absolvent al Școlii de Desen din Odesa, își
continuă studiile în anii 1882–1887 la Academia de Arte
din Sankt Petersburg. Nu le-a terminat din motiv de boa-
lă şi de lipsă de bani pentru tratament. Astfel, Zubkov nu
avea dreptul să lucreze ca profesor. Certificatul cu drep-
tul de a preda desenul în instituţiile medii de învăţământ
Zubkov îl obţine abia în anul 1895, vezi https://artchive.
ru/artists/33766~ Terentij_Nikolaevich_Zubkov (accesat:
20.05.2015).
– 167 –
Natalia PROCOP
anul 1894, instituția dobândește statutul de școală
orășenească, ca rezultat obține anual alocații din
bugetul orășenesc. Iniţial orele nu se țineau regulat
şi aveau loc într-un singur auditoriu, unde elevii de-
prindeau bazele desenului, picturii şi compoziţiei.
O altă problemă cu care se confrunta instituţia în
procesul de învăţământ era lipsa asigurării claselor
cu materiale necesare pentru studiu etc. Programe şi
planuri de studii nu erau. Uneori orele se țineau sea-
ra, ceea ce crea anumite probleme. Cu toate acestea,
Zubkov a reușit să mențină activitatea instituției și
să promoveze elevii prin expedierea lucrărilor disci-
polilor săi la concursuri organizate de Academia de
Artă din Petersburg. În arhiva Școlii de Desen din
or. Chişinău, care a ars în anul 1941, se păstra un
album datat cu anul 1895, în care erau editate cele
mai reprezentative lucrări ale studenților lui Zubkov,
premiate la Petersburg6. Administrația locală a fost
nemulțumită de activitatea lui Zubkov, din care mo-
tiv a fost nevoit să plece din Chișinău.
La iniţiativa Dumei orăşeneşti7, în anul 1897, din
Sankt Petersburg a fost delegat în calitate de profesor
de desen Vladimir Ocuşco8, adept al „peredvijnici-
lor”, elev al lui P. P. Cisteakov şi F. Roubaud9. Astfel,
următorul director al Şcolii de Desen din or. Chişi-
nău, care a lucrat în anii 1897–1919, este la fel absol-
vent al Academiei de Arte din St. Petersburg.
Despre instituţie Ocuşco menţionează: „Ceea ce
am găsit ca fiind «Şcoala orăşenească de desen» nu
era şcoală, aşa-numita «Şcoală orăşenească de de-
sen» era în şcoala judeţeană, ocupând o singură în-
căpere, nu prea mare, cu două geamuri, având numai
câteva obiecte din ghips şi niciun elev…”10. Pe parcur-
sul activității sale crește numărul de elevi. Dacă în
anul 1897 erau 17 elevi, atunci în 1907 erau 235.
Incontestabile sunt meritele directorului Ocușco,
care reușește să pună bazele unei școli cu tradiții.
Vladimir Ocușco a contribuit la modernizarea școlii:
organizând ore de istoria artelor, ore în plein-air.
6
А. Зевина, К. Роднин, Изобразительное искусство Мол­­
да­вии, Кишинев, Картя молдовеняскэ, 1965, с. 165.
7
ANRM, F. 3165, inv. 1, d. 45, f. 27.
8
Vladimir Ocușco (7 februarie 1892, Oșmeni, regiunea
Grod­no, Belarus – 1 februarie 1919, Chișinău).
9
E. Oсадчий, op. cit., p. 8.
10
ANRM, F. 3165, inv. 1, d. 45, f. 27.
Ajuta elevii nevoiași care voiau să-și continue studiile
peste hotare. Posedând bine tehnica desenului, absol-
venţii Şcolii reuşesc să se înscrie la studii la instituţii
de învățământ superior din Rusia şi Europa de Vest.
Ocușco pleda pentru propagarea culturii în soci-
etate: „O reușită metodică a predării desenului și a
educației estetice în școli va servi drept imbold la for-
marea «secolului frumosului», progresului tehnic,
simțului moral și culturii poporului”11.
Lui Ocuşco i se datorează şi deschiderea unui
muzeu metodic cu lucrări ale elevilor (1901), forma-
rea unui fond cu material didactic adus din Sankt
Petersburg, a unei biblioteci cu cărți și reviste de spe-
cialitate. În anul 1902 Academia de Arte din Peters-
burg a transmis Şcolii: desene din natură, 8 lucrări
de arhitectură, 3 schiţe în culoare executate în plein-
air, 2 schiţe de peisaj12 . Printre discipolii lui Ocușco
îi putem menționa pe Pavel Șilingovski, Abram Bra-
zer, Naum Patlajan, Alexandru Plămădeală ș.a.
Pe timpul lui Ocuşco şcoala devine un adevărat
centru artistic al Basarabiei. Instituţia organiza anu-
al expoziţii de lucrări ale elevilor. Un rol considerabil
l-a avut Şcoala de Desen din or. Chişinău în fon-
darea unui centru intelectual al amatorilor de artă
(1903), care ulterior a primit denumirea de Societa-
tea Amatorilor de Arte Frumoase din Basarabia. În
această perioadă au loc numeroase expoziţii cu par-
ticiparea artiştilor plastici din Rusia, Ucraina: I. Re-
pin, K.  Kostandi, V.  Golovin, P.  Nilus, I.  Brodski,
N. Bogdanov-Belsky ş.a. Toate aceste evenimente au
contribuit la apariţia şi consolidarea noilor tendinţe
în pictura din Chișinău. În pofida nesusţinerii din
partea autorităţilor locale, directorul Ocuşco a reuşit
să organizeze şi să menţină existenţa Şcolii de Desen,
iar aceasta timp de 22 de ani este un centru de cultu-
ră din regiune.
După decesul lui Ocușco, funcția de director, la
propunerea șefului Direcţiei de învăţământ, Vasile
Cijevski, este preluată de Alexandru Plămădeală13
11
ANRM, F. 3165, inv. 1, d. 52, f. 2.
12
Ibidem, f. 34.
13
Alexandru Plămădeală (9 octombrie 1888, Chişinău – 15
iunie 1940, Chișinău). Își face studiile la Seminarul Teo-
logic din Chișinău, unde timp de doi ani ilustrează revis-
ta „Satan”. În paralel, frecventează și cursurile de artă la
Școala Comunală de Desen, conduse de Vladimir Ocușco.
Având dorința de a-și continua studiile la Școala Superioară
de Pictură, Sculptură și Arhitectură, pleacă la Moscova. Nu
a reușit să treacă concursul, motiv din care se angajează la
o turnătorie din Moscova, timp în care urmează și ore par-
ticulare de desen. În anul 1912 susține examenul și devine
– 168 –
(1919–1940), elev al lui Ocușco, absolvent al Şcolii
Imperiale Centrale de Artă şi Industrie „Stroganov”
din Moscova (Императорское Строгановское цен­
тральное художественно-промышленное учи­ли­
ще), unde și-a făcut studiile în anii 1912–1916.
Alexandru Plămădeală este plasticianul care a
contribuit substanțial la revitalizarea instituţiei de
învăţământ artistic. A acceptat funcția de director
cu condiția libertății în elaborarea programelor de
studii şi în alegerea corpului didactic. Pentru pro-
gramele de învățământ, ca bază au fost preluate
programele Şcolii Imperiale Centrale de Artă şi In-
dustrie „Stroganov” din Moscova și ale Academiei
din München. Programele finale au fost aprobate de
Direcţia de învăţământ a Consiliului orăşenesc, con-
dusă de V. Cijevski. Astfel, în anul 1919 instituția de
învățământ este reorganizată în Şcoala de Artă Plas-
tică din or. Chişinău14.
Inițial directorul a primit un stat de 5 funcţii va-
cante – 3 profesori de specialitate și 2 lucrători auxi-
liari. În calitate de profesor de pictură a fost angajat
Auguste Baillayre, absolvent al Facultăţii de Litere
din Grenoble (Franţa) şi al Academiei de Pictură
din Amsterdam (Olanda)15. Baillayre, din motive
personale, s-a mutat în Basarabia la 05 aprilie 191916,
acceptă propunerea lui Al. Plămădeală de a deveni
profesor de pictură al Școlii de Artă Plastică din or.
Chişinău. În procesul de studiu a fost cooptat şi Şne-
er Cogan17, absolvent al Academiei din München.
Astfel, în anul 1919 desenul, sculptura și modelarea
erau predate de Al. Plămădeală, pictura și desenul de
Şneer Cogan, pictura de Auguste Baillayre.
Instituția avea un consiliu artistic, care lucra la
planul de activitate și program. Din consiliu făceau
elevul sculptorului Serghei Volnuhin. Către anul 1918 Al.
Plămădeală se întoarce la Chişinău.
14
O. Пламадяла, А. М. Пламадяла, жизнь и творчество
(воспоминания), Кишинев, Картя молдовеняскэ, 1965,
с. 19.
15
ANRM, F. 679, inv. 1, d. 17940, f. 41.
16
A traversat frontiera ilegal la punctul de trecere Criuleni.
Ibidem, f. 30.
17
Șneer Cogan (30 martie 1875, Orhei – 2 martie 1940,
Chișinău). Frecventează Şcoala de Arte Plastice din Ode-
sa. Apoi studiază la Academia Regală din München. Re-
vine în 1914 în Basarabia, dedicându-se creaţiei artistice și
activității pedagogice. E. Musteață, Contribuții la studiul
creației grafice a lui Şneer Cogan. În: Revista de etnologie
şi culturologie, vol. XV, Chișinău: 2014, p. 46. Împreună
cu sculptorul transilvănean Medrea, este fondatorul şcolii
particulare de pictură, care funcționează timp de patru ani,
începând din 1915.
 Fig. 1. Pictorii Medval, Bekker, Coloscov, Calștein, (?), R. V. Ocușco, L. A. Rostovscaia, M. Gamburd,
E. Ivanovsky, M. A. Baillayre, A. Baillayre, T. Ivanovsky, Chișinău, 192718.
parte reprezentantul primăriei, șeful Direcției de învă-
ţământ a Primăriei Chișinău, Vasile Cijevschi, și artis-
tul plastic Alexandr Tarabuchin. Un lucru important
pentru activitatea școlii este deschiderea unui muzeu,
în incinta căruia se desfășurau orele de istoria artelor.18
Printre studenţii înmatriculaţi în această perioa-
dă sunt: M. Saharov, T. Kiriakoff, O.  Hrşanovski,
I. Bulat ș.a.19. Orele de perspectivă erau ținute de ar-
hitectul Rudi, anatomia – de medicul Şimanovski,
istoria artelor – de arhitectul Ţiganco. Acești trei
profesori aveau câte două ore pe săptămână și lucrau
fără a fi salarizați.
La scurt timp instituţia a fost lipsită de clădire
din partea Primăriei, oferindu-i-se un alt edificiu20.
Plămădeală se confrunta cu probleme, deoarece din
bugetul local primea doar fonduri pentru acoperirea
cheltuielilor pentru arenda sălilor de studiu și încăl-
zire, iar pentru salarizare îi rămânea foarte puţin21.
Pentru soluționarea problemei directorul apelează la
prietenul său, pictorul Teodorescu-Sion, inspector în
domeniul artelor la București.
Conducerea din România a cerut depunerea jură-
mântului pentru credinţă patriei tuturor lucrătorilor
din sfera de stat, inclusiv profesorilor Şcolii de Artă
Plastică din or. Chişinău. Persoanele care refuzau
18
ANRM, F. 2998, inv. 1, d. 70, foto 2.
19
O. Пламадяла, op. cit., с. 20.
20
Ibidem, c. 22.
21
Ibidem, c. 25.
– 169 –
erau concediate. Un lucru similar urma să aibă loc şi
la instituția de învățământ artistic din Chișinău22 . În
câteva zile, la Şcoala de Artă Plastică din Chişinău
soseşte un nou director, R.  Simionescu, prezentând
ordinul şi demersul Primăriei23. Acesta a declarat
intenția de a demite personalul şcolii, invitând pro-
fesori de la Iaşi, care vor contribui la înfiinţarea unei
şcoli de artă românească. Decizia lui Plămădeală a
fost una hotărâtoare – l-a alungat pe R. Simionescu,
a închis instituţia şi a plecat la Bucureşti. A vorbit cu
inspectorul în domeniul artelor Teodorescu-Sion,
care l-a informat pe ministru. Ulterior ministrul a
expediat un demers la Primăria Chişinău, prin care
cerea neimplicarea administrației orașului în pro-
cesul de studiu, inclusiv în alegerea profesorilor. O
scrisoare similară a fost expediată şi pe numele mi-
nistrului de interne.
După această confruntare Şcoala de Artă Plastică
din or. Chişinău este lipsită de statutul de instituţie
de stat, primind de la Primărie doar subvenții. În
aceeaşi perioadă primarul a venit cu rugămintea de
a-l angaja pe R. Simionescu la şcoală, menţionând că
acesta are rude influente la Iaşi. Ca urmare, el a fost
angajat în calitate de profesor de perspectivă (arhi-
tectul Rudi decedase între timp).
22
A. Cândea, Alexandr Plămădeală, Chișinău, Cartea mol-
dovenească, 1959, p. 20.
23
O. Пламадяла, op. cit., с. 33.
 Prin intermediul prietenului său Teodorescu-Si-
on, Al. Plămădeală a reușit să obțină alocații pentru
procurarea a peste 600 de reproduceri ale maeștrilor
Renașterii, ale frescelor de la Pompei, îmbogățind
fondurile instituției cu material didactic nou. Repro-
ducerile din epoca Renaşterii erau achiziţionate din
atelierul fraţilor Alinari din Italia24. Un eveniment
important a fost deschiderea muzeului cu aceste re-
produceri, colecţia fiind expusă în trei auditorii şi
anticameră.
În anul 1931, la iniţiativa Ministerului Culturii,
a fost luată decizia de a transfera şcoala din Chişinău
sub jurisdicția statului, prin aceasta instituția urma
să fie asigurată cu combustibil, o mică subvenție şi
edificiu. Cu acest prilej, pentru perfectarea acte-
lor de transfer, la Chişinău soseşte Ion Minulescu.
Ca urmare, în luna ianuarie Şcoala de Artă Plasti-
că din or. Chişinău se regăsește în lista instituțiilor
finanțate de la bugetul de stat25. Al.  Plămădeală
reușește să obțină de la Ministerul Culturii un edi-
ficiu pentru instituție (str. Ștefan cel Mare 123), în
care a funcționat până în anul 1940. A fost amena-
jată sala bibliotecii, muzeul cu reproduceri, căminul.
Studenții cursurilor superioare și profesorii aveau
prioritate la obținerea atelierelor de lucru.
În vara aceluiaşi an 1931, de la minister vine o
notă informativă prin care se comunică că în scopul
economisirii banilor din bugetul de stat şcoala îşi
suspendă activitatea26. Minulescu nu voia să lichi-
deze instituţia cu mâinile proprii, motiv din care a
decis ca şcoala să treacă din nou sub jurisdicția Pri-
măriei, iar instituția să supravieţuiască de sine stătă-
tor. Pe parcursul a câtorva ani profesorii nu primeau
salariu sau unul foarte mizer.
În general, în perioada aflării lui Al. Plămădea-
lă în funcția de director (1919–1940), instituția
de învățământ urma să fie închisă de trei ori „din
motiv de economie bugetară” prin suspendarea
subvențiilor27. Nefiind susținut de autoritățile locale,
directorul făcea demersuri către Minister și inspec-
torul în domeniul artelor Ion Teodorescu-Sion.
Alexandru Plămădeală, în articolul său „Artiști
plastici basarabeni”, a menționat că în anii 1919–
1933 Școala de Arte a avut 58 de absolvenţi28, dintre
care 40 și-au continuat studiile peste hotare. Prin-
24
O. Пламадяла, op. cit., с. 64.
25
O. Пламадяла, op. cit., с. 76.
26
Ibidem, с. 80.
27
A. Cîndea, op. cit., p. 21.
28
Ibidem, p. 22.
– 170 –
tre discipolii lui Al.  Plămădeală sunt C.  Cobizeva,
V. Dobroşinschi, L. Fitov, L. Averbuh, M. Gamburd,
E. Gamburd, V. Neceaeva, V. Poleacova, L. Sobolev­
schi, P. Țurcan ș.a. În perioada lui Plămădeală au fost
susținuți absolvenții talentați care voiau să-și apro-
fundeze studiile. Teodorescu-Sion a alocat subvenții
pentru absolvenții Elizabeth Ivanovsky29 și Claudia
Cobizev30, care au plecat la Bruxelles pentru a-și con-
tinua studiile31.
Aportul incontestabil al lui Alexandru Plămă-
deală constă și în devenirea Şcolii de Artă Plastică
din or. Chişinău un centru al vieții artistice din oraș.
Inițial, artiștii plastici se întâlneau seara în incinta
școlii pentru a picta în ateliere sau pentru a discuta
despre artă. Întrunirile aveau loc după orele de stu-
diu. Acestui grup de pictori și sculptori i s-au alătu-
rat și alți reprezentanți ai mediului artistic: arhitecți,
muzicanți, literați. Acest studio a funcționat o perioa-
dă, după care a fost înregistrat în anul 1921 cu titlul
de „Societatea de arte din Basarabia”32. La inițiativa
lui Plămădeală, a fost format un grup de fondatori
(Al.  Plămădeală, A.  Baillayre, Ș.  Cogan, V.  Doncev,
A.  Tarabuchin, N.  Țiganco), care au lucrat la statut
și programul de activitate. La adunarea generală
de constituire, Plămădeală a fost ales președinte al
societății, iar ceilalți membri fondatori – în comi-
tetul executiv. Mai târziu la comitet aderă G. Furer,
I. Bulat, T. Kiriacoff, M. Gamburd, O. Plămădeală.
La fel ca în Școala de Artă Plastică din or. Chi-
şinău, în Societatea de Arte coexistau două curente:
realist, susținut de Plămădeală, Cogan, Gamburd,
Furer, Climașevschi, și neoimpresionist, ai cărui
adepți erau Baillayre, Doncev și Kiriacoff.
Societatea de Arte era constituită din secții de
arte plastice, muzică, balet, dramaturgie, arhitectură,
29
Elizabeth Ivanovsky (25 iulie 1910, Chișinău – 11 apri-
lie, Bruxelles). În anii 1923–1928 studiază la Școala de
Artă Plastică din or. Chişinău, fiind eleva lui Șneer Co-
gan și a lui August Baillayre. Își continuă studiile, în anii
1932–1934, la Școala Superioară de Arhitectură și Artă
Decorativă din Bruxelles, https://www.facebook.com/Eli-
sabethIvanovsky/ (accesat: 20.06.2018).
30
Claudia Cobizev (20 martie 1905, Chișinău – 28 aprilie
1995, Chișinău) studiază în anii 1926–1931, la Școala de
Artă Plastică din or. Chişinău, în atelierul profesorului
Alexandru Plămădeală. Continuă studiile la Academia Re-
gală de Arte din Bruxelles (1931–1934) și la Academia de
Arte din București (1934–1936). Vezi Gh. Bobână, L. Tro-
ianowski, Prezențe basarabene în spiritualitatea româneas-
că. Dicționar, Chișinău, Civitas, 2007, p. 90-91.
31
ANRM, F. 2998, inv. 1, d. 252, f. 4.
32
ANRM, F. 2998, inv. 1, d. 252, f. 5.
 a b
Fig. 2. Elizabeth Ivanovsky, a, b – schițe executate în acuarelă (1926); c – schiță executată în acuarelă și creioane colorate33 (1926), MNAM.
fotografie artistică. Secția artelor plastice a organizat
11 expoziții, dintre care una la Ialoveni, cu partici-
parea a circa 50 de pedagogi și absolvenți ai Școlii de
Artă Plastică din or. Chişinău. Evenimentul de la Ia-
loveni a avut loc în vara anului 1938 în scopul popu-
larizării artei plastice.33
Tot lui Al. Plămădeală i se datorează crearea unui
muzeu orășenesc34. În incinta primăriei orașului
a fost fondat un muzeu, în posesia căruia au intrat
lucrările adunate de Societatea de Arte. La iniţiativa
directorului a fost organizat un juriu pentru selec-
tarea lucrărilor pentru colecția muzeului. Juriul era
constituit din 13 membri: preşedinte – Teodorescu-
Sion, vicepreşedinte – Plămădeală, membri – Co-
gan, Baillayre, Gamburd ş.a.
În toamna anului 1938 Ministerul transmite 12
lucrări pentru muzeul orăşenesc de arte plastice. În
total, colecţia acestuia număra 161 de lucrări35. Ma-
33
https://www.facebook.com/ElisabethIvanovsky/ (accesat:
20.06.2018).
34
S. Bobernagă, O. Plămădeală, Alexandru Plămădeală,
Chișinău, Literatura artistică, 1981, p. 26-27.
35
O. Пламадяла, op. cit., с. 106-107.
– 171 –
c
joritatea operelor de artă au fost donate de artiști la
rugămintea lui Plămădeală. În perioada războiului o
parte din lucrări au fost evacuate, restul au ars îm-
preună cu clădirea muzeului. Societatea a reușit să
editeze un catalog cu lucrările donate pentru fonda-
rea muzeului.
În anii 1924–1938 Plămădeală este activ în viața ar-
tistică și în calitate de sculptor. Participă la majoritatea
ediţiilor Saloanelor Oficiale de la Bucureşti, obţinând
Premiul Ministerului Culturii şi Artelor (1924), Pre-
miul Mare al Ministerului Culturii şi Artelor (1938).
Ordinul Steaua României în grad de ofiţer (1923), Or-
dinul Coroana României în grad de ofiţer (1927). Al.
Plămădeală a fost directorul Şcolii de Artă Plastică din
or. Chişinău până la decesul său la 15 iunie 1940.
După instalarea regimului sovietic, Școala trece
prin reorganizare și își schimbă sediul. La începutul
războiului edificiul arde cu tot materialul didactic.
 EXPOZIȚIA GENERALĂ DIN 1925 DE LA CHIȘINĂU1
După Marea1 Unire de la 1918, guvernul Româ-
niei întregite a întreprins acțiuni hotărâte în scopul
redresării economiei distruse de război și al mobi-
lizării tuturor provinciilor la consolidarea forțelor
de producție ale țării. Concomitent cu reformele
desfășurate în industrie și agricultură, autoritățile
statului au practicat organizarea unor expoziții ori-
entate la evaluarea stării de lucruri în economie,
tehnică și știință, dar și să încurajeze producătorii și
specialiștii angajați în diverse ramuri de producție.
Astfel, prin Expoziția Industrială, organizată în sep-
tembrie 1921 la București de către Mihail Manoiles-
cu, subsecretar la Ministerul de Industrie și Comerț,
se relua tradiția începută până la Primul Război
Mondial2 . Era prima expoziție în cadrul României
întregite, importanța și semnificația ei fiind cu to-
tul deosebite. „Nimeni nu putea să creadă, scrie în
memoriile sale Mihail Manoilescu, că România pro-
ducea în noile ei granițe articole industriale atât de
complicate și de occidentale”3. Tot el reda, concis, în
fraze exclamative, dar argumentate, impresia pe care
a produs-o expoziția bucureșteană: „Expoziția de la
1921 a fost cel dintâi strigăt de bucurie al românilor
când și-au descoperit comorile României Mari”4.
Expoziții cu caracter industrial și agricol au fost
organizate în anii următori la Iași și Arad. La 27 sep-
tembrie 1923 a fost inaugurată Expoziția Moldovei
istorice, la care au participat mai mulți vinificatori
și pomicultori din județele basarabene5. Guvernul
tindea, astfel, să antreneze în acest proces centre
economice diferite, reprezentând de fapt provinciile
țării cu ramuri de producție specifice. Erau scoase în
evidență elementele vieții economice caracteristice
fiecărei regiuni, subliniindu-se totodată unitatea eco-
nomică a României întregite. Un eveniment marcant
în viața social-economică și culturală a Moldovei de
la est de Prut a constituit Expoziția Generală și Târ-
gul de Mostre din toamna anului 1925.
1
Articolul a fost publicat inițial în Buletinul științific al
MNEIN, serie nouă, nr. 2 (15), 2005, pp. 127-151.
2
Mihail MANOILESCU. Memorii, vol. 1. București, 1993,
p. 34.
3
Ibidem, p. 35.
4
Ibidem.
5
Gh COJOCARU. Integrarea Basarabiei în cadrul Români-
ei (1918-1923), București, 1997, p. 166.
– 172 –
Gheorghe PALADE, Mihai URSU
Organizarea la Chișinău a unei expoziții cu ca-
racter economic general avea, pe lângă considerentele
menționate, o serie de argumente specifice Basarabi-
ei. Pe lângă obiectivele economice și didactice, orga-
nizatorii au urmărit și un scop politic: de a riposta la
presiunile pe care le exercita Moscova asupra Româ-
niei pentru reanexarea Basarabiei. În acest sens, N.
Iorga scria în „Neamul Românesc”: „Și astfel în țara
asupra căreia Troțki și Frunză încrucișează fulgere
de amenințare, ei au răspuns la aceste îndemnări de a
ne face bagajele, printr-o expoziție, prin atâta lucru: o
expoziție”6. Marele istoric făcea în acest mod referire
la planurile anexioniste ale Uniunii Sovietice, lansate
fățiș după eșecul Conferinței de la Viena din martie-
aprilie 1924. Prin organizarea expoziției se urmărea,
de asemenea, consolidarea autorității statului român
după rebeliunea de la Tatarbunar: „Mii de oameni
veniți de pretutindeni au putut vedea că este și altă
Basarabie decât a revoltelor sovietice și a dureroase-
lor represii, la a căror desfășurare alergau «observa-
tori» francezi și «observatori» italieni” 7. Expoziția
avea menirea să întărească spiritul de încredere în
perspectiva funcționării instituțiilor românești în
Basarabia, în capacitatea lor de a organiza provincia
sub aspect economic. Spre deosebire de alte regiuni
ale țării, Basarabia era o provincie eminamente agra-
ră. Cum era și firesc, Expoziția de la Chișinău urma
să demonstreze astfel și perspectivele modernizării
agriculturii țării după împroprietărirea țăranilor în
urma reformei agrare din 1921. Pe lângă evaluarea
producției agricole, importantă era expunerea în ca-
drul ei a unor utilaje, mașini și tehnologii orientate
să asigure progresul tehnic în agricultură, recunos-
cut fiind faptul că România rămânea la acest capitol
cu mult în urma țărilor occidentale și chiar a state-
lor învecinate. Totodată, Expoziția avea menirea să
contribuie la organizarea interioară a instituțiilor
agricole în sarcina cărora era realizarea unor „măsuri
agronomice pentru ridicarea nivelului cultural al
agriculturii din tot cuprinsul țării”8.
Organizarea Expoziției de la Chișinău era impu-
să și de necesitatea popularizării produselor agricole
6
Foaia plugarilor, 1925, anul V, nr. 9-11, p. 209.
7
Ibidem.
8
Buletinul agricol, 1925, nr. 1, octombrie, p. 2.
pentru a obține piețe de desfacere, de care Basarabia
avea nevoie după stabilirea hotarului pe Nistru și
izolarea, ca urmare, de piețele de desfacere din Rusia.
Pentru a da expoziției o semnificație cât mai
pronunțată, organizatorii au ales ca loc de desfășurare
clădirea Liceului nr. 3, fostul palat al Sfatului Țării,
unde s-a votat Actul Unirii. Încăperile de la parter
au fost repartizate agriculturii, cu secții aparte pen-
tru pomicultură și viticultură. Doar trei camere au
fost destinate cooperației. Etajul de sus a fost repar-
tizat pentru mai multe secții, unde diferite firme
locale și străine prezentau mărfuri de larg consum,
îmbrăcăminte, țesături, parfumerie și alte produse.
O parte considerabilă din etaj era ocupată de secția
artelor și industriei casnice. Un loc aparte a fost re-
partizat produselor industriale din Polonia. Spațiul
din fața sediului liceului a fost rezervat prezentării
pepinierelor din Basarabia, iar în spatele clădirii erau
amplasate pavilionul restaurantului „Londra”, os-
pătării, locuri de distracție. Se evidenția pavilionul
„Lupeni” cu o galerie subterană, ce prezenta o mină
de extras cărbuni.
Povârnișul care pornea de la liceu spre iazul din
vale a fost transformat în parc, fiind amenajat cu
trepte largi, bazine de apă cu mici cascade și terase,
unde erau amplasate numeroase pavilioane cu pro-
duse alimentare, bijuterii și instrumente muzicale,
manufactură și produse industriale. Fermecau prin
aspectul lor estradele muzicale amenajate, cele ale
fabricii de jucării „Leo”, ale fabricii de obiecte artis-
tice din piele „Batic” din Chișinău, cel de covoare și
țesături orientale, a Camerei de Comerț ș.a. Pe o te-
rasă aparte a fost organizat Bazarul Cooperației, care
prezenta publicului diverse bucate, fructe și băuturi.
Mai jos era zona pentru agrement cu diferite caruse-
luri, scrânciob, luntre, loterii ș.a.
Intrarea principală la Expoziție era amplasată în
perspectiva străzii Principele Carol (azi, S.  Lazo),
constituită dintr-o poartă măreață cu o arhitectură
deosebită, care în timpul nopții era frumos ilumi-
nată. Aici, la intrarea în Parcul „Principele Carol”, a
fost amenajat un enorm glob pământesc, ce prezen-
ta pavilionul presei. În acest sector de parc, destinat
Expoziției, au fost construite pavilioanele pentru
produsele industriei grele. Se evidenția pavilionul
industriei metalurgice, pavilioanele francez și ce-
hoslovac, ale diferitor fabrici și uzine. Merită a fi
menționat pavilionul elegant, construit de proprieta-
rul fabricii de macaroane T. Kogan în partea de vest
a parcului, unde se demonstra o colecție bogată de
– 173 –
fabricate ciudate din aluat. Tot aici au fost amplasate
pavilioanele manufacturii de tutun, apiculturii, seri-
ciculturii și o casă țărănească tradițională din zona
Codrilor basarabeni; este pentru prima dată când la
o expoziție din Basarabia a fost prezentată o mostră
de arhitectură populară.
De-a lungul Străzii Viilor (azi, A. Mateevici) se
înșira un rând de chioșcuri mici, unde se demon-
strau diferite invenții și lucruri utile pentru gospodă-
rie, veselă și ceramică.
Secția științifică a Expoziției a fost amplasată
la galeria Muzeului Național din Chișinău, unica
instituție științifică din Basarabia la acea vreme. Ală-
turi de muzeu, pe strada Unirii (azi, Sfatul Țării), a
fost construită încă o poartă din lemn, ce unea mu-
zeul cu pavilioanele Expoziției.
Expoziția de la Chișinău a durat de la 15 august
până la 15 octombrie 1925. Vernisarea ei oficială a
avut loc la 8 septembrie 1925, cu participarea con-
ducerii de vârf a țării. Regele Ferdinand I, în scurta
sa cuvântare, și-a exprimat sentimentele de bucurie,
redând semnificația și importanța Expoziției de la
Chișinău. Pentru el, expoziția ce se inaugura repre-
zenta „munca statornică, munca serioasă, o muncă
de întrecere în „lupta pașnică”. Regele își exprima în-
crederea și speranța că expoziția va da roade „pentru
a evidenția manifestările acestei lupte de întrecere”,
care urma să contribuie la consolidarea legăturilor
„de frăție” a românilor din toate provinciile țării9. Și
cu această ocazie, regele indica la necesitatea consoli-
dării României întregite, constituite în urma Marii
Uniri de la 1918. Prezența suveranului și a Familiei
Regale la inaugurarea Expoziției de la Chișinău era o
dovadă a interesului pe care-l manifestau autoritățile
centrale ale statului român față de evenimentul în
cauza și pentru evoluția economică a Basarabiei în
ansamblu. Ministrul Agriculturii și Domeniilor,
Al. Constantinescu, în discursul său de inaugurare,
a relevat momentele ce subliniau importanța „acestei
frumoase manifestări economice a Basarabiei”. Fără
a se referi la momentele organizatorice și structura
expoziției, după frazele elogioase la adresa suveranului
și a Familiei Regale, ministrul sublinia: „... în nici unul
din aspectele vieții sociale nu apare mai luminoasă și
mai categorică trăinicia unei națiuni, decât în rezulta-
tele sforțărilor colective pe care ea le face pe tărâmul
economic”10. În opinia ministrului, Expoziția de la
Chișinău întrunea „caracterul specific al acestei fru-
9
Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, p. 218.
10
Ibidem, p. 216.
moase și bogate regiuni” și exprima în forme concrete
și vii „însăși viața economică a Basarabiei, concentra-
tă în exemple trăite, plastice și lesne de străbătut, din
care se citește inițiativa modestă și liniștită, încordarea
viguroasă și continuă, voința multiplă, rezultatul a mi-
ilor voințe de aici, care năzuiesc, cu toate, ca Basarabia,
unită cu Patria-Mamă, să stea la înălțimea dreptaru-
lui economic cu care România Mare are mândrie de
a-și măsura valorile ei”11. El menționa că Expoziția
întărea prin cuprinsul ei sentimentul de încredere
națională și demonstra „puterea de viață și iscusința”
populației din provincie, a plugarilor și gospodarilor
harnici din satele basarabene12 .
Pregătirea și desfășurarea Expoziției a fost dirijată
de Comisariatul General, care avea în componența
sa pe generalul V.  Rudeanu, comandant al Corpu-
lui III Armată – președinte, C-n Lungu, directorul
Băncii Naționale – vicepreședinte, și membrii: in-
giner I.  Buciușcan, S.  Ciocârdel, E.  Castano, Fl. S.
Niță, secretar – C.  A.  Botezat. Organ executiv era
Consiliul de administrație, membri ai căruia erau
numeroase personalități ale vieții administrative,
economice și culturale din Basarabia, printre care
Constantin Mimi, președintele Comisiunii agrico-
le; Șt.  Ciobanu, președinte al Comisiunii istorico-
culturale; I.  Buciușcan, președinte al Comisiunii
industriale; FI. S. Niță, președintele Comisiunii de
industrie casnică; S. Covallioti, președinte al Comi-
siunii viticole; V. Țanțu, prefectul județului Lăpușna,
reprezentanți ai Primăriei orașului Chișinău, ai Ca-
merei de Comerț, directori generali din partea unor
ministere, prefectul poliției Chișinăului, inspectori.
A funcționat și o Comisiune de cenzori, având mi-
siunea de a supraveghea respectarea regulamentu-
lui Expoziției și a bugetului prevăzut13. Observăm
prezența în organele de conducere a Expoziției a
multor fruntași basarabeni participanți la mișcarea
națională de la 1917-1918.
În procesul de organizare și desfășurare a expoziției
un rol deosebit l-au avut consilierii agricoli din
județele Basarabiei: I. Candini – Soroca, T. Ambroje-
vici – Hotin, C. Constantinescu – Orhei, A. Dimitriu
– Bălți, T. Dănescu – Chișinău, T. Nicov – Tighina,
Atanasiu-Butagiu – Cetatea Albă, Gr. Stănescu – Is-
mail, Stătescu – Cahul. După cum se menționa în
presa de specialitate, „acești stâlpi ai organizațiunilor
oficiale-agricole din Basarabia, după încheierea re-
11
Ibidem.
12
Ibidem, p. 217.
13
Ibidem, p. 288.
– 174 –
formei agrare, au demonstrat și cu ocazia expoziției
din 1925 capacități și voință pentru a evidenția per-
spectivele agriculturii din provincie”. De asemenea,
la prezentarea produselor fermelor și pepinierelor
statului au contribuit inspectorul general al Minis-
terului Agriculturii, S.  Comârzan, inspectorul vi-
ticol I.  Ionescu și inspectorul Iosif Bahtalovschi. În
cadrul Expoziției a fost organizată și secțiunea Casa
pădurilor, la aceasta contribuind directorul regio-
nal silvic Petrescu și inspectorul silvic Pșemirschi.
Direcțiile Ministerului Agriculturii și Domeniilor,
prin reprezentanții săi, au tutelat și, într-o anumită
măsură, au sprijinit financiar întreaga activitate de
pregătire a secțiunilor respective ale expoziției14.
Fiecare secțiune a expoziției avea în frunte un co-
mitet executiv, alcătuit din specialiști în domeniu,
reprezentanți ai județelor, proprietari, funcționari
administrativi. Pentru a asigura buna desfășurare a
expoziției, secțiunile au elaborat din timp programe
care cuprindeau criteriile privind selectarea și prezen-
tarea exponatelor. Un model în acest sens era progra-
mul Secțiunii de viticultură și oenologie, întocmit de
către Iosif Bahtalovschi, inspector pe lângă Ministe-
rul Agriculturii și Domeniilor. Secțiunea respectivă
era structurată în multe secții, printre ele fiind secția
culturilor speciale; materiale de plantare; secția in-
strumentelor și uneltelor întrebuințate în viticultu-
ră; secția științifică-demonstrativă. Oenologia era
prezentată prin secțiile: vinuri, instrumente și scule
aplicabile în tehnica vinificației, secția științifico-
demonstrativă de vinificație; secția literaturii des-
pre viticultură și vinificație15. Pentru instruirea
specialiștilor și a producătorilor în domeniu au fost
organizate secții speciale de propagandă a viticulturii
și vinificației în rândul populației; conferințe despre
viticultură și vinificație; concursuri. La conferințe
se dezbăteau o serie de probleme ce vizau situația
viticulturii și vinificației în România, cercetarea
științifică în domeniu, sistemul predării acestei ra-
muri în școlile de viticultură și vinificație, bazele
vinificației practice, organizarea gospodăriilor viti-
cole, cooperația în domeniul viniviticol ș.a. Concur-
surile urmăreau să evidențieze realizările obținute de
producători și instituții, utilizarea mecanismelor și a
tehnicii în producție, metodele și mijloacele de pro-
pagandă în domeniul viticulturii și vinificației etc.16.
14
Ibidem, p. 286.
15
Programul secțiunii de viticultură și oenologie, întocmit de
Iosif Bahtalovschi. Chișinău, 1925, pp. 5-17.
16
Ibidem, pp. 15-17.
 Secția Agricultură prezenta varietatea și tipurile
principale de gospodării agricole: mari, mici și mijlo-
cii. Erau expuse produse din noile gospodării, consti-
tuite în urma reformei agrare, precum și produse din
gospodăriile coloniștilor, acestea cuprinzând două
categorii: gospodării formate prin colonizările de
până la 1918 și cele înființate corespunzător prevede-
rilor reformei. În pavilionul respectiv erau prezentate
cele mai diverse produse ale agriculturii: plante și ră-
dăcini, spice, boabe, știuleți, semințe etc.
Una din particularitățile expoziției constă în fap-
tul că exponatele nu prezentau exemplarele cele mai
frumoase, ci „produsele agricole cele mai obișnuite”,
așa cum erau puse în vânzare de către producători.
Vizitatorii aveau astfel posibilitatea de a se informa
asupra situației reale a agriculturii din România,
în special din Basarabia. După cum menționa unul
dintre specialiști, materialul expus prezenta „oglinda
fidelă a agriculturii din această provincie”17. Expo-
natele erau grupate după tipurile de plante și după
județe, evidențiind trăsături comune și anumite
particularități ale agriculturii din diferite zone. Va-
rietatea plantelor cultivate pentru comercializare
era prezentată cu indicația suprafeței însămânțate, a
plantelor premergătoare și mărimea recoltei obținute
la hectar în acel an. Gospodăriile care expuneau pro-
duse fuseseră studiate în prealabil de către personalul
agricol din județele respective, ceea ce a permis rela-
tarea unor informații explicative privind starea aces-
tora și condițiile de producție. Pentru a ilustra aceste
gospodării și a sublinia împrejurările în care au fost
crescute plantele expuse, organizatorii au prezentat
fotografii cu imaginea tuturor clădirilor și acaretu-
rilor cuprinse în gospodărie, a inventarului, terenu-
rilor cultivate, a vitelor etc. În scopul informării cât
mai exacte asupra calității exponatelor, Comitetul
executiv al expoziției a organizat analiza tuturor
grăunțelor expuse în privința greutății hectolitrice și
a corpurilor străine. O mare importanță pentru vizi-
tatorii de la sate avea prezentarea metodelor și tehno-
logiilor avansate de cultivare a porumbului practicate
de producători din Bolgrad, județul Ismail.
Pentru schimbul de experiență în domeniul agri-
culturii prezentau un interes deosebit eșantioanele
Institutului de Selecționare a Plantelor Agricole din
Moravia. Colecția prezenta realizări științifice, la
care urmau să se orienteze și producătorii basarabeni,
T. AMBROJEVICI. „Agricultura Basarabiei, II”, in Foaia
17
plugarilor, 1925, nr. 9-11, pp. 221-222.
– 175 –
unele varietăți de cereale selecționate fiind încercate
cu succes în provincie18.
Exponatele ce demonstrau dezvoltarea viticul-
turii în România, și mai ales în Basarabia, erau pre-
zentate în trei camere mari și coridorul ce le unea,
formând un complex distinct. Erau expuse planșe
cu varietăți de viță americană, întrebuințate mai
mult în țară, butași obținuți din altoire, fazele prin
care trece portaltoiul și altoiul până la transformarea
definitivă în viță-de-vie19. Planșe numeroase prezen-
tau vițele europene altoite, evidențiind varietățile
cele mai răspândite în țară. Pe lângă produsele unor
renumite pepiniere din țară cum erau cele de la
Drăgănești, Drăgășeni, Nicorești, erau expuse și vițe
altoite provenite de la pepiniera satului Bucovăț. Im-
portante pentru viticultori erau planșele prin care
se demonstrau metodele și mijloacele de combatere
a vătămătorilor și a bolilor viței-de-vie. Prezentau
interes practic diferite pulverizatoare cu toate ele-
mentele constitutive și piesele de schimb, materiale
întrebuințate la combaterea bolilor. Erau demonstra-
te varietăți de soluri viticole din regiunile Costiugeni
(Botoșani), Petroasa, Cotnari, Cetatea Albă și o har-
tă agrogeologică a Basarabiei, care completa studiul
solului acestei provincii20.
O secțiune distinctă prezenta dezvoltarea
vini­f îca­
ției, cuprinzând instrumentele și materia-
le între­buințate în această ramură, precum și șase
piv­nițe, unde erau aranjate vinuri albe și negre cu
renume în țară și peste hotare: de la Costiugeni
(Boto­ șani), Cotnari, Petroasa, Murfatlar, Ighiu,
Miniș din recoltele anilor 1921-1924. Erau demons-
trate și metode de analiză a vinurilor, ceea ce indica
grija instituțiilor de resort pentru calitatea acestora21.
Dintre cele 170 de varietăți de struguri de vin și de
masă expuse, mai importante erau: Aligote, Chasse-
las Dore, Roz-Muscat-uri, Pinot Franc și Gris, Cin-
sault, Galbenă de Odobești, Plăvaie, Păsăreasca Albă
și Neagră, Riesling, Muscat de Frontignan, Calabri,
Coamă, Cruciulița, Frâncușă, Rară Neagră, Noir de
Crimeea ș.a. Soiuri hibride de asemenea erau prezente
pe standurile expoziției: Noah, Isabelle, Lidia, Terras,
Delaware, Gaillard etc. Se evidențiau și produsele in-
dustriei de conservare a fructelor și strugurilor22 .
18
Ibidem, p. 222.
19
I. IONESCU. „Viticultura”, in Foaia plugarilor, 1925, nr.
9-11, p. 234.
20
Ibidem, p. 235.
21
Ibidem, p. 235.
22
Ibidem, pp. 235-236.
 Această descriere, făcută în baza relatărilor agro-
nomului inspector al Ministerului Agriculturii
I. C. Ionescu, permite evaluarea nivelului dezvoltării
viticulturii în țară și contribuția esențială a Basara-
biei la dezvoltarea ei. Totodată, informația privind
exponatele de viticultură și vinificație permite cerce-
tătorilor să reconstituie evoluția acestor importante
ramuri ale economiei naționale.
Deosebit de bogate și variate erau standurile care
prezentau vizitatorilor produse ale horticulturii, ra-
mură care, în comparație cu cultura câmpului ori
agricultura propriu-zisă, avea de soluționat mai multe
chestiuni de ordin tehnic și economic. Sub conduce-
rea lui D. I. Ștefănescu, șeful Direcției Horticultură
a Ministerului Agriculturii, erau expuse hărți, car-
tograme, planuri, fotografii, cărți, broșuri horticole
și ceea ce putea admira și vizitatorul de rând – un
bogat sortiment de fructe, reprezentând peste o sută
de varietăți de specii. După cum menționa horticul-
torul județean Paul Dulle, se evidențiau fructele din
grădina pomicolă Șirăuți și pepiniera satului Vișan.
Era admirată colecția de fructe a Școlii Naționale
de Viticultură din Chișinău – varietăți industriale
adaptate condițiilor de mediu ale Basarabiei, diverse
tablouri și alte materiale didactice intuitive23, mate-
riale cu caracter instructiv, colecții de insecte vătă-
mătoare la pomii roditori, de insecticide, modele de
mașini, aparate de pulverizare, utilizate la Stațiunea
Bioentomologică din Chișinău.
Societatea evreiască „Ort” din Chișinău era pre-
zentă prin hărți, tablouri, material didactic mobil
și multe produse grădinărești care demonstrau pro-
iectele de ajutorare a producătorilor din domeniul
pomiculturii. Zemstvele județene, deși ca instituții
administrative fuseseră lichidate, prezentau, cu
eforturile și străduința agronomilor lor, un bogat
material didactic. În acest sens se evidenția zemstva
județului Hotin, ce prezentase la Expoziție o carto-
gramă prin care se demonstra răspândirea pomicul-
turii în partea nord-estică a Basarabiei, fotografii
cu vederi pitorești din grădinile Hotinului. Atrăgea
atenția vizitatorilor și copia uscătoriei-model de fruc-
te, situată lângă livada de stat din comuna Șirăuți. În
secția respectivă erau prezentați peste 60 de produ-
cători de fructe din diverse județe ale Basarabiei. Tot
aici erau expuse și diferite mijloace de prelucrare și
valorificare a produselor grădinărești24.
23
P. DULLE. „Horticultura la expoziție”, in Foaia plugarilor,
1925, nr. 9-11, p. 230.
24
Ibidem, pp. 232-233.
– 176 –
Înzestrarea tehnică a agriculturii a constituit
în perioada interbelică unul dintre punctele vul-
nerabile ale acestei ramuri. Din acest punct de ve-
dere, era îndreptățită atenția deosebită care a fost
acordată prezentării mașinilor agricole, instrumen-
telor și utilajului, utilizate la cultivarea solului, la
prelucrarea și păstrarea boabelor și semințelor. În
opinia specialiștilor care au participat la organi-
zarea Expoziției, secțiunea mașinilor agricole era
„una din cele mai bogate și mai bine prezentate”25.
În pavilioanele respective au fost expuse numeroa-
se mașini agricole ale unor întreprinderi din țară și
din străinătate, fapt ce demonstra interesul pe care-l
manifestau acestea pentru Expoziția de la Chișinău.
Totodată, se observau progresele evidente ale fir-
melor românești producătoare de mașini agricole,
acestea demonstrând perspective pentru dezvoltarea
agriculturii din țară; 15 din cele 28 de firme parti-
cipante erau românești, iar celelalte – din Cehoslo-
vacia, Franța, Germania, SUA. Atenția vizitatorilor,
mai ales a producătorilor agricoli și a specialiștilor,
era captată de mașinile firmelor din țară: „Reșița”,
„And. Rieger din Sibiu”, „Dumitru Gutye-fiul” din
Oradea Mare. Era prezentată o colecție variată de
pluguri de diverse sisteme, grape, cultivatoare, batoze
pentru porumb, treierătoare de mână, vânturătoare,
prese hidraulice pentru fabrici de ulei, teascuri pen-
tru vinificație, mașini de prelucrat lână, șișcornițe,
aparate pentru strivit struguri, garnituri pentru in-
stalarea morilor, unelte agricole simple etc.26.
Pe lângă întreprinderile mari din țară, și-a expus
mașinile firma „Progres” din Tarutino, județul Ce-
tatea Albă, colecția respectivă cuprinzând vântură-
toare, cultivatoare, teascuri etc., o dovadă că începea
constituirea acestei ramuri și în Basarabia.
Erau prezente cu exponate proprii și școlile de
meserii din Todirești, Rezina, Soroca, Cuhurești,
Hotin, care demonstrau pluguri, prese, zdrobitoare
pentru struguri, mașini de filat mătasă, batoze de
porumb, vânturătoare ș.a.27.
Firmele din străinătate se evidențiau prin
mașinile și utilajele cu un grad mai înalt de asam-
blare, printre acestea fiind garnitura de treierat cu
batoză perfecționată, motoare pentru gospodărie,
separatoare, semănători, prese de diverse mărimi,
mașini de secerat, tractoare, cultivatoare, mori mici
25
Gh. CORDONEȚ. „Mașinile agricole la Expoziția din
Chișinău”, in Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, p. 246.
26
Ibidem, p. 247.
27
Ibidem, p. 248.
și motoare pentru ele, treierătoare de mână și cu mo-
tor ș.a.28. Acestea erau în atenția importatorilor de
mașini agricole, dar, totodată, constituiau modele
pentru producătorii din țară.
În cadrul Expoziției s-a organizat un concurs
pentru cele mai eficiente pluguri. O comisie spe-
cială sub președinția lui H.  Celibidachi a stabilit
calitățile plugurilor, încercându-le pe câmpul satului
Durlești. La baza aprecierii lor erau puse o serie de
criterii vizând calitatea și accesibilitatea lor, greuta-
tea, costul, construcția, calitatea materialului, răstur-
narea brazdei și îngroparea miriștei, forma arăturii,
mărunțirea solului, stabilitatea plugului etc. Cele
mai bune pentru condițiile Basarabiei s-au dove-
dit a fi plugurile firmelor „Melotte” din Belgia, „R.
Bacher” din Cehoslovacia, „Frații Eberhardt” din
Germania, ele fiind destinate în special gospodării-
lor mici29. Comisia respectivă, luând în considerare
importanța introducerii tehnicii agricole în Basara-
bia, a propus înființarea unei stațiuni de experimen-
tare a mașinilor agricole, unde urma să se studieze
minuțios calitățile lor și să recomande cele mai po-
trivite tipuri de mașini pentru diferite regiuni, astfel
agricultorii fiind încurajați să le procure și să le utili-
zeze în gospodării30.
Argumentată era opinia specialiștilor și a poli-
ticienilor care apreciau cooperația drept un mijloc
eficient de ameliorare a situației din economie, de
perfecționare a muncii agricole și de îmbunătățire a
stării materiale a micului producător din oraș. Din
acest punct de vedere, erau importante eforturile
organizatorilor de a prezenta la Expoziție diverse
produse ale societăților cooperatiste, care au și fost
expuse în trei dintre cele mai frumoase camere ale
Liceului nr. 3 și reprezentau producători din toate
regiunile țării. Ele cuprindeau: produse forestiere,
miniere, articole din piele, mobilă, exponate ale in-
dustriei casnice ș.a. Era prezentată pe larg cooperația
agricolă din Basarabia, în frunte cu societatea „Po-
mona” din Chișinău, care expunea un bogat material
agricol și horticol: cereale, flori și plante de grădină,
modul de păstrare a semințelor, îngrășăminte, unelte
și mașini agricole. Se evidențiau societățile coopera-
tiste specializate în piscicultură: „Morun” din Vâl-
cov, „Crap de aur” din Reni, „Năvod” din Ismail31.
28
Ibidem, pp. 48-242.
29
Foaia plugarilor, 1925, nr. 12, decembrie, pp. 303-304.
30
Ibidem, p. 305.
31
N. TEODORESCU. „Cooperația”, in Foaia plugarilor,
1925, nr. 9-11, pp. 250-252.
– 177 –
Activitatea de propagandă a cooperației era prezenta-
tă prin Secția culturală, care cuprindea informații și
imagini privind tipărirea unor buletine, organizarea
unei biblioteci cooperatiste, activitatea școlii de con-
tabilitate și educație cooperatistă din Chișinău, in-
stituirea cursurilor cooperatiste în diverse localități
din Basarabia, numeroase grafice și o hartă a Româ-
niei cooperatiste etc.32 .
Dintre cele 21 de secțiuni ale Expoziției Generale
din Chișinău, una din cele mai bogate și mai intere-
sante era cea industrială33. Cum era și firesc, în acest
domeniu prioritate aveau centrele industriale din
Transilvania și din Vechiul Regat. În prim-plan erau
prezentate societățile metalurgice „Astra” și „Reșița”,
care, în opinia specialiștilor, „făceau cinste” României
întregite și „după felul materialelor produse, putând
concura cu cele mai mari întreprinderi metalurgice
din străinătate”34. Exponatele acestor întreprinderi
cuprindeau motoare electrice pentru curent alterna-
tiv cu trei faze, clopote de oțel, piese pentru mașini și
locomotive, osii pentru locomotive și vapoare, auto-
cisternă stropitoare, mașină de găurit, strung de preci-
zie, motor industrial etc. În paralel, erau demonstrate
produse metalurgice ale întreprinderilor din Mediaș,
Cluj, București, Brașov. În alt pavilion din apropi-
ere erau expuse cu preponderență mașini agricole,
prese de ulei, instalații pentru distilarea apei, fabri-
cate de întreprinderi din București, Chișinău, Sa-
tu-Mare. Un pavilion aparte cuprindea produse ale
Regiei Monopolurilor Statului: colecții de tutun și
țigarete, un motor pentru două mașini de fabricare a
țigaretelor „Basarabeanca”, special construite cu oca-
zia Expoziției, o uscătorie de tutun ș.a.35.
Secțiunea industrială cuprindea și numeroase ex-
ponate ale unor firme străine fie sub cerul liber, fie
în pavilioane aparte. Astfel, pavilionul francez pre-
zenta produsele a 20 de firme – de la țesături fine
până la cele mai complicate mașini. Se evidențiau de
asemenea produsele de igienă, obiecte confecționate
de cele două școli franceze din Chișinău, burghiuri,
clești ș.a. După mențiunile profesorului universitar
Ioan Simionescu, și mai impresionant era pavilionul
cehoslovac, în special prin mașinile și utilajele agrico-
le, necesare gospodăriilor din mediul rural36.
32
Ibidem, p. 253.
33
Al. POTLOG. „Secțiunea industrială”, in Foaia plugarilor,
1925, nr. 9-11, p. 256.
34
Ibidem, p. 257.
35
Ibidem, p. 259.
36
Ibidem, pp. 258-259; I. SIMIONESCU. „Expoziția din
Chișinău”, in Viitorul, 1925, septembrie.
 Multe mărfuri industriale erau expuse și în pala-
tul principal al Expoziției. Astfel, în una din came-
re puteau fi văzute produse ale industriei alimentare
reprezentate de fabricile „Alfa” (Chișinău), „Alois
Muller” (București), fabricile de zahar din Bucovina
și Basarabia. Își expuneau produsele și cele trei mari
societăți petroliere din țară: „Steaua Română”, „As-
tra Română” și Societatea Româno-Americană.
O reprezentare largă aveau în pavilionul cen-
tral fabricile textile – una din cele mai dezvoltate
ramuri ale industriei românești din perioada inter-
belică. Erau expuse produse variate ale unor firme
românești ori mixte din București, Brașov, Oradea
Mare, Chișinău, Cluj, Iași. Sub aspect geografic, in-
dustria textilă cuprindea centre economice din toate
zonele țării – factor evidențiat în cadrul expoziției.
Relațiile de bună colaborare economică între Ro-
mânia și Polonia erau confirmate prin prezentarea la
expoziție a unor mostre produse la 120 de întreprin-
deri din țara vecină.
Aspecte și tendințe ale dezvoltării culturii ro­
mân­ești puteau fi sesizate prin vizitarea secțiunilor
in­dustriei de arte casnice, lemnului, zincografiei, a
standurilor fabricii de instrumente muzicale „Vișata”
din București ș.a.37.
În vestita sală de recepție, împodobită cu pla-
ca comemorativă ce confirma unirea Basarabiei cu
România, se afla o expoziție bogată de covoare au-
tohtone și icoane vechi. Tot aici puteau fi admirate
picturile lui Nicolae Grigorescu, Ștefan Popescu,
Theodor Aman, Octav Băncilă, dar și unele pân-
ze ale artiștilor plastici basarabeni. Sub competen-
ta supraveghere a academicianului Șt.  Ciobanu și a
profesorului L. Boga, erau expuse acte vechi privind
istoria Basarabiei, evidențiate fiind documentele
despre trecutul comerțului basarabean. În aceeași
sală era prezentată o colecție de icoane vechi, Porțile
împărătești și Evanghelia din secolul al XVII-lea a
Muzeului Duhovnicesc din Chișinău38.
Pavilionul industriei casnice, organizat sub
președinția doamnei F.  Niță, energica directoare a
Școlii Normale de Fete din Chișinău, demonstra
bogăția ornamentală și cromatica covoarelor vechi
moldovenești și a altor lucrări manuale. executate în
școli, mănăstiri și diferite localități din Basarabia39.
O particularitate esențială a Expoziției din Chi­
șinău a constituit-o prezentarea datelor statistice pri-
37
Ibidem, pp. 259-260.
38
Furnica, 1925, nr. 18, p. 6.
39
Ibidem, p. 9.
– 178 –
vind evoluția Basarabiei după 1918. Reprezentările
grafice, cartogramele și diagramele au fost pregătite
și expuse la insistența Comisariatului Expoziției, în
special a profesorului A. Cardas. Pe lângă datele sta-
tistice privind repartizarea suprafețelor cultivate cu
diverse plante agricole, erau prezentate informații
minuțioase ce reflectau exproprierea și împroprie-
tărirea, efectuate în cadrul reformei agrare de către
Agenția „Casa Noastră”. Evoluția agriculturii pu-
tea fi apreciată și după cifrele ce redau suprafețele
semănate și recoltele obținute în anii 1922-1924.
Instructive erau datele privind suprafețele semăna-
te și recoltele obținute în gospodăriile mari și mici
înainte și după reforma agrară40. Lucrările statistice
prezentate la Expoziție constituie o sursă importantă
pentru cercetătorii preocupați de istoria economiei
Basarabiei. Or, tocmai aceste informații consistente
au stat la baza lucrării profesorului Carl Uhlig de la
Universitatea din Tübingen privind situația econo-
mică a Basarabiei după 191841.
Secția științifică a Expoziției a fost amplasată în
localul Muzeului Național, unde, în special, au fost
expuse rezultatele activității acestuia în perioada
1922-192542 . Este prima participare a Muzeului la
o expoziție în cadrul României și, totodată, prima
ocazie de a demonstra potențialul său specialiștilor
și publicului din întreaga țară. Un interes deosebit
prezenta seria de lucrări privind natura Basarabiei,
elaborate conform planului întocmit de către direc-
torul muzeului, N.  Florov, și aprobat de Ministerul
Instrucțiunii Publice în anul 1922. Conform acestui
program, Muzeul „trebuia să fie astfel organizat, în-
cât să prezinte nu o simplă colecție de obiecte, [...] ci,
înainte de toate, un mijloc pentru studierea naturii
regiunii, pentru cercetarea însușirilor și bogățiilor ei,
[...] nucleul în jurul căruia se va dezvolta o activitate
științifică cu privire la cercetarea tuturor ramurilor
naturii Basarabiei și de la care locuitorii Basarabiei se
vor putea iniția și informa despre progresele acestui
studiu în general și ale bogățiilor țării în special”43.
Deși perioada de activitate a colectivului Muze-
ului în această direcție a fost destul de scurtă, suc-
cesele obținute erau convingătoare. Pe lângă hărțile
pedologice ale cercetătorilor ruși de până la Unire,
40
Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, pp. 260-261.
41
Ibidem, p. 264.
42
Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, p. 219.
43
N. FLOROV. „Muzeul Național de Istorie Naturală din
Chișinău. Trecutul și starea lui actuală”, in Buletinul Mu-
zeului National de Istorie Naturală din Chișinău. Fascicule,
1926, p. 8.
care demonstrau evoluția studiilor cu privire la so-
lurile Basarabiei, erau prezentate și hărți alcătuite
în anii 1922-1925: harta hipsometrică elaborată de
N.  Florov, care era prima încercare de caracterizare
a reliefului ținutului cu cele mai mici detalii, harta
itinerariilor expedițiilor Muzeului, realizate în acești
ani, în trei județe din sudul Basarabiei. Erau expuse și
cercetările punctului agronomic de la Costiujeni, un
interes deosebit prezentând harta solurilor care de-
monstra existența unei largi varietăți ale acestora. O
mare importanță aveau lucrările cu privire la studiul
apelor subterane din Basarabia, în special harta hi-
drometrică a orașului Chișinău. Lucrări aparte erau
consacrate structurii țărmului Mării Negre, care
caracteriza epoca cuaternarului. Compartimentul
entomologie al expoziției era prezentat prin colecții
de gândaci, de orthoptere și lepidoptere, adunate de
colaboratorii Muzeului M. Zubovschi și B. Miller în
anii 1922-1925. Lucrările cu caracter geologic pre-
zentau colecțiile sistematice paleontologice, adunate
de cercetătorul M. Pocora.
Un material abundent, inclusiv obiecte rare, co-
lectate de C. Ambrojevici, demonstra secția de arhe-
ologie. Grație lucrărilor acestui arheolog, colaborator
al Muzeului, reprezentanți ai cercurilor științifice
și publicul vizitator puteau constata prezența pale-
oliticului în România. Multe din cercetările arhe-
ologice au fost inițiate în legătură cu investigațiile
specialiștilor pedologi asupra epocii cuaternarului44.
Realizările secției științifice a Muzeului Național
impresionau în mod deosebit nu numai specialiștii
în domeniu și vizitatorii din țară, dar și pe cei de pes-
te hotare. În acest sens, menționăm aprecierile date
de către profesorul Universității din Tübingen Carl
Uhlig, cercetător care studia Basarabia din punct de
vedere geologic și geografic. El constata că în anu-
mite ramuri de activitate Muzeul descoperea „căi cu
desăvârșire noi”45.
Expoziția mai cuprindea secția atelierului de re-
chizite școlare, înființată în anul 1922 în baza labo-
ratorului și a experienței neobositei conservatoare
Albina Ostermann, în cadrul căreia erau expuse ani-
male împăiate, preparate în spirt, preparate corozive
și altele din papier mâché etc. Importanța materiale-
lor prezentate era de netăgăduit pentru instituțiile de
învățământ din Basarabia. În acest context, era sa-
lutată inițiativa școlilor din județele Basarabiei, care
44
N. FLOROV. „Secția științifică a Muzeului Național”, in
Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, p. 136.
45
Furnica, 1925, nr. 18, p. 6.
– 179 –
au organizat excursii pentru elevi în scopul vizitării
Expoziției46.
Organizarea Secției științifice a Expoziției în in-
cinta Muzeului și în baza colecțiilor și cercetărilor
realizate de colaboratorii acestuia a însemnat, de
fapt, aprecierea înaltă dată acestei instituții. Parti-
ciparea la Expoziție confirma faptul că Muzeul din
Chișinău purta pe drept numele de Muzeu Național
și se înscria în lista celor mai importante instituții de
profil din România, demonstrând continuitatea fru-
moaselor tradiții ale Muzeului Zemstvei, constituite
încă la sfârșitul sec. al XIX-lea. Confirma acest lucru
și faptul că Muzeul a fost printre cei șase participanți
menționați cu Premiul Mare și cu Medalia de Aur47.
Expoziția din Chișinău a constituit un cadru fa-
vorabil pentru Congresul General Agricol, care și-a
ținut lucrările în capitala Basarabiei la 10 și 11 sep-
tembrie. Participanții la Congres, specialiști în agri-
cultură din tot cuprinsul țării, au avut prilejul să
facă cunoștință cu bogățiile Basarabiei în acest do-
meniu și să stabilească relații de colaborare în scopul
perfecționării tehnologiilor de lucrare a solului și al
unei organizări mai bune a economiei agrare. Pe lângă
cei peste 2000 de agricultori și agronomi, la Congres
au fost reprezentanți ai Guvernului, ai administrației
provinciale și ai armatei, inclusiv miniștrii Ion
Inculeț și Al. Constantinescu, președintele Congre-
sului, Constantin Mimi, generalul Rudeanu ș.a.48.
Constatările, recomandările și dezideratele ex-
primate la Congres erau în deplină consonanță cu
mesajul și obiectivele Expoziției, iar secțiile, în care
s-au desfășurat dezbaterile, aveau în mare parte pro-
fil identic cu cele ale Expoziției. În baza referatului
profesorului N.  Florov, organelor de resort ale sta-
tului le-au fost propuse o serie de măsuri în scopul
intensificării agriculturii din România. Ele aveau
drept obiective: studiul sistematic al condițiilor is-
torico-naturale în toate regiunile țării; crearea unei
rețele de stațiuni experimentale cu laboratoare, care
să aibă la bază un program de activitate în strictă
corespundere cu condițiile locale de sol, climă etc.;
elaborarea unui sistem mai avansat de cultivare a so-
lului; selectarea varietăților de plante agricole după
regiunile naturale; înființarea unei școli pentru
pregătirea specialiștilor selecționatori; organizarea
asistenței agronomice de către institute, conduse de
specialiști localnici, colaborarea strânsă dintre came-
46
Furnica, 1925, nr. 19, p. 6.
47
Foaia plugarilor, 1925, nr. 12, p. 307.
48
Foaia plugarilor, 1925, nr. 9-11, p. 265.
rele agricole județene cu Uniunea Camerelor Agrico-
le și cu Ministerul Agriculturii; reunirea cercurilor
largi de agricultori în cooperative agricole; acordarea
creditelor pentru asanarea și regenerarea livezilor
prin cooperative; înființarea de cooperative pentru
industrializarea fructelor; studierea pieței mondiale
și sprijinul statului la exportul de fructe ș.a.49.
O serie de recomandări, formulate la Congres,
erau elaborate în funcție de condițiile concrete ale
Basarabiei, acestea fiind argumentate prin materialele
Expoziției de la Chișinău. Fără a le caracteriza în amă-
nunte, pe lângă cele cu caracter general, menționăm
unele dintre ele: acordarea de mijloace Muzeului
Național din Chișinău pentru organizarea lucrărilor
experimentale în domeniul agriculturii; susținerea
planului Muzeului cu privire la organizarea parcurilor
naționale; acordarea unor credite substanțiale pentru
ameliorarea situației în zonele Basarabiei cuprinse de
secetă; înzestrarea în mod suficient a școlilor agrico-
le cu material intuitiv și demonstrativ, cu plantații și
gospodării; readucerea la gradul de școală secunda-
ră a Școlii Naționale de Viticultură și Oenologie din
Chișinău cu dreptul absolvenților de a se înscrie la
facultățile de științe; asigurarea stagiunii de practi-
că în gospodăriile model particulare sau de stat, așa
cum erau cele ale coloniștilor germani din sudul Ba-
sarabiei, ale răzeșilor din Soroca și Orhei ș.a.; aplica-
rea Legii învățământului primar pentru școlile de la
Purcari, Copcui, Grinăuți și Brânzeni, care prevedea
acordarea de salarii speciale (50 % în plus), teren gra-
tuit, reducerea vârstei de pensionare pentru corpul
didactic din regiunile cu minorități; reînființarea
cursurilor pedagogice din 1923 ținute la Chișinău50.
Unele recomandări se refereau la sectorul zoo-
tehnic din Basarabia, printre ele fiind: menținerea
în centrul provinciei a rasei de taurine moldovenești;
reorganizarea crescătoriei din satul Todirești (jud.
Tighina); restabilirea crescătoriilor particulare repu-
tate în trecut pentru această rasă în satele Leontieva,
Cricova etc.; extinderea creșterii taurinelor roșii în
județele Tighina, Cahul, Ismail, folosindu-se ca sursă
șeptelul din județul Cetatea Albă; extinderea în nor-
dul Basarabiei a creșterii taurinelor de rasă Simmental
din crescătoriile Ardealului și Bucovinei; extinderea
și studierea pe larg a creșterii oilor Caracul; legife-
rarea imașurilor comunale sub administrarea pri-
măriilor; lărgirea suprafețelor cultivate cu lucernă;
organizarea învățământului și a propagandei agricole
49
Ibidem, pp. 269-274.
50
Ibidem, pp. 269-277.
– 180 –
prin înzestrarea Școlii de Apicultură din Chișinău
cu local propriu și materialul didactic necesar51.
Expoziția Generală și Târgul de Mostre din 1925
au constituit un eveniment distinct al vieții econo-
mice și culturale a Basarabiei în cadrul României
întregite. „Măreția acestei expoziții, scria directorul
general A. Cardas, a impus respect celor mai serioși
cârtitori locali și tuturor dușmanilor neamului nos-
tru care ironizau străduința muncitorilor întruniți
sub steagul expoziției, steag care a însemnat numai
cinste, adevăr și muncă românească”52 .
Pe lângă aprecierile elogioase care au însoțit
Expoziția, importantă a fost studierea în baza pro-
duselor și materialelor expuse a situației reale în care
se află agricultura țării. Relevante în acest sens erau
cuvintele lui A. Buzdâga, reputat specialist în dome-
niu, care menționa că Expoziția prezenta „un tablou
în relief al stării agricole din Basarabia” și servea ca
„o carte ce poate fi studiată de oricine”53. Expona-
tele prezentate, odată cu evidențierea posibilităților
pe care le avea agricultura provinciei, scoteau la ivea-
lă nivelul scăzut de organizare a exploatării solului,
gradul redus de înzestrare tehnică, dependența gos-
podăriilor de condițiile climaterice – factori ce de-
terminau recoltele scăzute la hectar. Expoziția urma
deci să deschidă calea unor noi transformări în
agricultură, să orienteze instituțiile administrative,
economice, științifice și de învățământ la realizarea
măsurilor necesare pentru eficientizarea acestei im-
portante ramuri a economiei naționale. Produsele
expuse, materialele statistice și ilustrative orientau
politica economică a statului la sprijinirea creditului
agricol, a cooperației la sate, impuneau modificări în
structura prețurilor și a tarifelor la transport, import
și export, recomandau direcționarea mijloacelor spre
înzestrarea tehnică a agriculturii.
Expoziția Generală din 1925 de la Chișinău a fost marca-
tă de Poșta Română prin utilizarea unei ștampile speciale,
folosită la Oficiul Poștal Chișinău Centru, precum și prin
publicarea unui set de cărți poștale ilustrate, o parte din
care le reproducem în continuare.
EXPOZIȚIE
15 AUG – 30 SEP
TÂRG de MOSTRE
51
Ibidem, pp. 278-280.
52
Ibidem, p. 281.
53
Buletinul agricol, 1925, anul I, nr. 3, p. 2.
 Imagini de la Expoziția Generală de la Chișinău (a. 1925)
(Din colecția lui Aurel Ciobanu – se publică pentru prima dată.)

Ceremonia de inaugurare a Expoziției Generale de la Chișinău. 8 Portalul principal al Expoziției, amplasat în perspectiva străzii
septembrie 1925 Principele Carol (azi, str. Serghei Lazo)

Aspectul general al Expoziției cu pavilionul central, amplasat în Pavilioane particulare amplasate pe o terasă de pe panta din
Palatul Sfatului Țării spatele Palatului Sfatului Țării

Scările, cascadele și terasele cu pavilioane amenajate pe panta Pavilionul muzicii și panorama Buiucanilor
din spatele Palatului Sfatului Țării

Pavilionul restaurantului „Londra”, amplasat în spatele Palatului Pavilionul Minelor Lupeni

Sfatului Țării

– 181 –
Pavilionul Covalschi Pavilionul industriei metalurgice

Pavilionul industrial nr. 2 Pavilionul unelte și mașini agricole

Pavilionul Regiei Monopolurilor Statului Pavilionul Moara Mecanică „Kogan”

Pavilionul Societății Române de Întreprinderi Pavilionul presei

– 182 –
Standul ziarului „Universul” Pavilionul industriei franceze

Interiorul pavilionului francez Interiorul pavilionului francez cu mărfuri de larg consum

Pavilionul Fabricii
Pavilionul cehoslovac de Ciment „Traian”

Casă cu arhitectură tradițională din zona Codrilor basarabeni

– 183 –
 Межвоенный период. Последние дни Старого центра
На известных нам в настоящее время картах
1789 года того Старого центра, о котором пойдет
речь, еще не наблюдается (рис. 1). Впервые изобра-
жение Старого центра в том виде, к которому мы
все привыкли, можно видеть на карте 1817 года,
составленной Н.  Озмидовым (рис.  2). То есть
можно предположить, что двухъядерный Старый
центр, состоящий из комплекса Старого собора с
площадью, с одной стороны, и Старым базаром, с
другой стороны, возник где-то между 1789 и 1817
годами. Подтверждение этому можно видеть на
плане Кишинева конца 18 века, составленного
В. Ф. Смирновым (рис. 3). План города Кишинева
конца 18 века Смирнов опубликовал в своей книге
Градостроительство Молдавии 19-20 века (Киши-
нев, 1975). Последние изображения этого Старо-
го центра можно видеть на немецкой карте 1940
Рис. 1. Карта Кишинева 2 февраля 1789 – www.oldchisinau.com
Рис. 3. План Кишинева конца 18 века (Смирнов В.Ф. Градостроительство Молдавии)
– 184 –
Анатолий ГОРДЕЕВ
года (рис. 4), на советской карте 1943 года (рис. 5),
а также его развалины на немецкой аэрофотосъ-
емке 1944 года (рис.  6). Окончательно Старый
базар был уничтожен в связи со строительством
роддома в конце сороковых годов прошлого века
(рис.  7). Окончательно же весь Старый центр ис-
чез в начале 60-х годов прошлого века в связи со
сносом Старого собора (рис. 8). Другими словами,
можно сказать, что межвоенный период был по-
следними днями существования Старого центра
Кишинева. Справедливости ради надо отметить,
что во всех градостроительных планах Кишинева
того времени Старый собор сохранялся как па-
мятник архитектуры (рис. 9).
Что же представлял собой этот исчезнувший
градостроительный объект? Дело в том, что ин-
формации об этом объекте вроде бы не так уж и
Рис. 2. План Кишинева, составленный Н. Озмидовым, 1817 –
www.oldchisinau.com
 Рис. 7. Роддом на месте Старого базара – Bo Larsson,
Anatolie Gordeev

Рис. 4. Stadtplan fon Kischinew 1940 – www.oldchisinau.com

Рис. 8. Снос Старого собора в начале 1960-х гг. – www.

oldchisinau.com

Рис. 5. План Кишинева 1943 г. – www.oldchisinau.com

Рис. 6. Аэрофотосъемка 1944 г. – www.oldchisinau.com

Рис. 9. Старый собор на плане Щусева – Anatolie Gordeev

– 185 –
много. Она вся разбросана по разным источникам. ним из ядер был комплекс Старого собора и пло-
На всех планировочных документах этот объект щадью возле него. С другой стороны, вторым
является своеобразным центром композиции, ядром был Старый базар, со своей торговой пло-
этаким репером, от которого ведутся все отсче- щадью. Такая структура центра, отсутствие едино-
ты. Мне, как архитектору, всегда хотелось понять, го центра с главной площадью (она же базарная),
почему он именно здесь, почему он именно такой Собором и Ратушей (Примэрией), была характер-
конфигурации, каким он был в объемно-простран- на для еврейских местечек, штеттлов. С одной сто-
ственном отношении. Какие функции он выпол- роны, был центр православный, в виде Собора и
нял, кто там жил, из каких объектов он состоял. Соборной площади, с другой стороны, еврейский
Как протекала жизнь в этом Старом центре. центр в виде Базара и Базарной площади (рис. 10).
Существует такое мнение, что структура улиц Замок или же дом губернатора, обычно, в таких
и площадей любого города отражает движение случаях, располагался где-нибудь отдельно. В на-
еды в этом городе. Я с этим полностью согласен. шем случае, это был дом Инзова, а вернее дом До-
Однако, ответы на все эти вопросы – это тема нича, в котором располагался Инзов.
отдельного исследования, чем я занимаюсь в Как видите, оба ядра располагались на главной
настоящее время. Вернемся же к теме доклада. улице (кардо максимус), а Соборная площадь, аго-
Работая в рамках международного проекта, ко- ра (площадь для собраний), или сердце города, на
ординатором которого являлся Бо Ларссон, мне пересечении главной улицы с перпендикулярной
пришлось много времени провести в изучении к ней господарской (декуманус максимус).
материалов, касающихся исторической нижней Вначале рассмотрим, что из себя представлял
части города. в это время, т. е. в межвоенный период, комплекс
В древнем градостроительстве существовали Старого собора – православный центр. Он состо-
такие забытые сегодня понятия, как «decumanus ял из здания самого Собора, церкви Св. Арханге-
maximus», «cardo maximus», «сердце города» и лов Михаила и Гавриила и площади возле него.
т. д. «Декуманус (лат. decumanus) — в Римской им- Интересен тот факт, что еще в 1792 году в Ки-
перии улица, ориентированная с востока на запад, шиневе, возле Церкви Св. Архангелов Михаила и
наряду с кардо — улицей, ориентированной с се-
вера на юг. Главный декуманус в городе назывался
декуманус максимус (лат. decumanus maximus). [...]
Планировка большинства древнеримских
поселений была прямоугольной, и строилась во-
круг перекрёстка декуманус максимус и кардо
максимус.»1
«Кардо (лат. cardo, cardus) — в Римской импе-
рии улица, ориентированная с севера на юг, на-
ряду с декуманус — улицей, ориентированной
с востока на запад. Основная кардо в городе на-
зывалась кардо максимус (лат. cardo maximus) и
являлась, как правило, главной улицей, центром Рис. 10. Двуядерный центр 18 века – Anatolie Gordeev
экономической жизни.»2
Сердце города обычно находилось на пересе-
чении этих двух улиц. Как правило, это был фо-
рум или агора, площадь для собраний и торговли.
Аналогичные правила действовали и при разбив-
ке военных лагерей.
Корина Никулеску:  «Румынский город, имел,
как правило, одну главную „дорогу” […] Но суще-
ствовала еще одна улица „господарская” […] пер-
пендикулярная к ней […] из этих двух уличных
координат рождались другие улицы...»; кардо –
главная, декуманус – господарская.
С градостроительной точки зрения, Старый
центр был двухъядерным. С одной стороны, од-

1
Декуманус, https://ru.wikipedia.org Рис. 11. Старый собор и здание Старой митрополии –
2
Кардо, https://ru.wikipedia.org www.oldchisinau.com

– 186 –

Рис. 12. Церковный музей – www.oldchisinau.com
Рис. 13. Старый базар, конец 19 века – www.oldchisinau.com
Рис. 14. 1889 г. Старый базар – www.oldchisinau.com
Рис. 15. 1889 г. Старый базар – www.oldchisinau.com
– 187 –
Гавриила, было построено здание Митрополии,
впоследствии известное как Muzeul Bisericesc
(рис. 11). Вот в него-то и перебрался Митрополит
после того, как ему по итогам того самого мирно-
го договора, в 1812 году пришлось покинуть Яссы.
Другими словами, выбор Кишинева Митрополи-
том был связан с наличием здания Митрополии, а
не по каким-либо другим соображениям.
Можно найти сведения о том, что в этом же
здании была и резиденция Митрополита, одна-
ко из текста, опубликованного в Cronica еparhială,
„Inaugurarea Muzeului Bisericesc din Chișinău” (стр.
24-25, 1942 год), можно видеть, что резиденция
Митрополита и Cтарая Митрополия были распо-
ложены в двух разных зданиях:
„3. Casa în care a fost reședința Mitropolitului
Gavriil să fie restaurată și degajată de cladirile ce
înconjoară.
4. Clădirea Mitropoliei Vechi să fie transformată în
Muzeul Bisericesc...»
В этом же документе указана дата основания
здания Старой Митрополии (1792 год) и дата от-
крытия Музея (1942 год) (рис. 12). Эти факты бо-
лее или менее известны. Что из себя представляло
православное ядро Центра более-менее изучено.
Рис. 16. Август 1941 г. Гетто в Кишиневе – www.oldchisinau.com
Рис. 17. Август 1941 г. Кишиневское гетто – www.oldchisinau.com
Рис. 18. Архивные материалы – Anatolie Gordeev

Рис. 20. Архивные материалы – Anatolie Gordeev

Рис. 19. Архивные материалы – Anatolie Gordeev

А что же из себя представляло второе ядро  –

Старый базар, или еврейская часть Центра?
Ин­фор­мация по этому вопросу практически от-
сутствовала.
Тем интереснее была задача, которую мы себе
поставили вместе с Бо Ларссоном, работая над
одним международным проектом. Прямо ска-
жем, это не было основной целью того проекта, но
в процессе изучения нам самим стало интересно
попробовать объединить ту разрозненную инфор-
мацию и попытаться получить хотя бы приблизи-
тельную картину того, что это было.
Всем известная фотография Старого базара
конца 19 века (рис. 13).
Другие фотографии Старого базара 1889 года
(рис. 14 и 15) и 1941 года (рис. 16 и 17).
Вот, собственно и все, что было известно.
Работая в архивах, удалось обнаружить доку-
менты (рис.  18-21), по которым удалось восста-
новить нумерацию домов и фамилии хозяев. Это
было сделано по состоянию на 1930 (рис.  22) и
1939 год.
Рис. 21. Архивные материалы – Anatolie Gordeev

– 188 –
Рис. 22. Piața Veche 1930, Bo Larsson, Anatolie Gordeev

Рис. 24. Модель Старого центра – Anatolie Gordeev

Рис. 23. Модель Старого центра. План – Anatolie Gordeev Рис. 25. Сравнение фрагментов модели и старых фотографий
– Anatolie Gordeev

– 189 –

Рис. 26. Пентаграмма – Anatolie Gordeev
Рис. 27-29. Кардо Максимус Иерусалима и Старый базар в
Кишиневе – Anatolie Gordeev
– 190 –
Используя современные возможности, а также
пользуясь материалами топосъемки 1942 года и
аэрофотосъемки 1944 года, удалось создать трех-
мерную модель на реальном рельефе Старого
центра в межвоенный период, в последние дни
его существования (рис. 23 и 24). Конечно же, это
все еще очень условные объемы, без особых архи-
тектурных деталей, схематично, но в объемах ос-
новных соответствует реальности того времени.
В результате стало понятно, какую часть Старо-
го базара мы видим на имеющихся фотографиях
(рис. 25).
Бросается в глаза то, что планировочная струк-
тура Старого базара отличается от планировоч-
ной структуры окружающей среды. В первую
очередь, эта структура не является ни прямоу-
гольной, ни хаотичной. Как видите, она очень
даже регулярна, т. е. спланирована, а не случайно
сложилась, и представляет собой пентаграмму,
направленную одной из вершин в сторону Иеру-
салима. В этой же вершине располагается и сина-
гога (рис. 26). А почему пентаграмма?
«...По версии известного исследователя кабба-
лы Гершома Шолема, маги средневековой Европы
узнали о пентаграмме под именем „печати царя
Соломона” из арабских манускриптов.
В арабской магии „печать Соломона” исполь-
зовалась широко, но первоначально она, заклю-
чённая в круге, встречалась относительно редко.
Даже тогда гексаграмма и пентаграмма были вза-
имозаменяемы, и это название [печать царя Со-
ломона] относилось к обеим фигурам» (Гершом
Шолем, [A collection of articles on the Kabbalah]. [S.l.:
s.n., 1920-1955?]).
Пентаграмма была широко известна как обе-
регающий от всякого зла знак; вера в её оберега-
ющие свойства была столь глубока, что в Древнем
Вавилоне её изображали на дверях магазинов и
складов, чтобы уберечь товары от порчи и кражи.
Сравните изображение Кардо Максимус
древнего Иерусалима 2-го века н.  э. (главная, с
центром экономической жизни улица) и кардо
максимус Старого Кишинева (ул. Старобазарная
– Ion Ghica) (рис. 27, 28 и 29).
Во время раскопок по ул. Пяца Веке в 2012 году
археологом И. Тентюк были обнаружены керами-
ческие изразцы, применявшиеся для облицовки
печей. Сравните изображения на этих изразцах
с изображением на керамической вставке в доме
Абрама Калантарова в Самарканде и примером
резьбы по дереву, представленными в The Center
for Jewish Art, а также с завершением шкафа для
хранения Торы, Бессарабия, 1866 год (рис.  30).
Кстати, это скорее не орел, а птица Феникс, сим-
волизирующая возрождение из пепла. Она отли-
чается от орла более короткими крыльями.

Рис. 30. Керамические изразцы со Старого базара – Anatolie
Gordeev
Рис. 31. Кардо Мaксимус Старого базара – Anatolie Gordeev
Рис. 32. Схема расположения Старого собора. – Искимжи Н.З.
– 191 –
Интересный факт! Кардо максимус Старого
города в 18 веке, соответствующий тени от шеста
в 10:00 22  декабря (восход Солнца по астроно-
мическим таблицам с азимутом в 140 градусов) в
Петербурге, и кардо максимус Старого базара не
совпадают именно на Базарной площади. Второе
сердце города, агора (площадь для торговли!), в
этом случае находится на пересечении двух кардо.
А дело в том, что кардо максимус Старого базара
ориентирована по тени от шеста в 08:00 22 декаб-
ря (восход Солнца по астрономическим таблицам
с азимутом в 120 градусов), но не в Петербурге, а в
Иерусалиме (рис. 31).
Это еще раз подтверждает тот факт, что извест-
ную нам конфигурацию Старый базар приобрел
скорее всего в начале 19 века. И в таком виде он
просуществовал до конца межвоенного периода,
как уже говорилось.
К сожалению, межвоенный период оказался
последними днями, в которые жители Кишинева
могли еще окунуться в ту старинную атмосферу,
которая присутствовала в этом месте.
Однако не все потеряно! Любой градострои-
тельный объект состоит из двух частей. По ан-
глийски – это звучит как Solid (плотный, твердый)
и Void (пустота). К плотному, твердому относится
вся материальная часть, а пустота – это та часть,
которая заполняет все оставшееся пространство и
которая образует вместе с плотной частью ту сре-
ду, которую мы можем в результате созерцать. В
мировой практике принято брать под охрану и ре-
ставрировать только плотную часть (Solid). Но пу-
стота имеет не меньшее значение. В большинстве
наших случаев, особенно в нижней части центра,
мы скорее всего должны брать под охрану имен-
но пустоту, так материальная часть, практически
в 80% случаев, нуждается в реконструкции, а не в
реставрации. Реставрация пустоты – вот путь, по
которому нужно идти, например, в нижней части
города, чтобы сохранить ту неповторимую среду,
которую мы постепенно теряем.
Если посмотреть на план, сделанный Н. З.
Искимжи (рис.  32), на котором указано распо-
ложение Старого собора по отношению к суще-
Рис. 33. Схема расположения Старого собора. – Саинчук А.Г.

Рис. 34. Ул. Старобазарная – Anatolie Gordeev
Рис. 35. Ул. Старобазарная и Екатериновская – Anatolie
Gordeev
Рис. 36. Ул. Екатериновская – Anatolie Gordeev
Рис. 38. Вид на двуядерный центр – Anatolie Gordeev
ствующему зданию театра, то нетрудно заметить, что
половина здания Старого собора находится за предела-
ми здания театра. То же самое можно видеть и на схеме,
разработанной А. Г. Саинчук (рис. 33).
Существует возможность произвести раскопки в
этом месте и попробовать открыть останки фундамента
Старого собора в этом месте. То же самое можно попро-
бовать сделать и в других местах комплекса Старого со-
бора, тем более, что на этом месте спортплощадки и нет
застройки.
На плане, на котором Бо Ларссон совместил топо­
съемку 1942 года и план Старого базара, становится бо-
лее понятно, как расположен существующий роддом по
отношению к пространству Старого базара.
И здесь существует возможность провести раскопки
и попытаться найти останки фундаментов и подвалов
торговых зданий по бывшей ул. Старобазарной. В этом
месте также нет никакой застройки, мешающей этому.
Даже если мы ничего не найдем, можно просто сов-
ременными средствами попытаться на этом этапе обо-
значить контуры той пустоты, которая существовала в
этом месте в виде Старого двухъядерного центра.
Кроме этого, неплохо было бы изготовить макет это-
го Старого центра, на основе уже имеющейся инфор-
мации (рис.  34-38). Пусть для начала это будет просто
в объемах, как это показано на этих рисунках. По мере
изучения, с появлением более детальной информации,
объемные части макета можно заменять уже с прорабо-
танными деталями. Ну а те элементы Старого центра,
по которым информация имеется уже сегодня, необхо-
димо уже выполнить с той деталировкой, которая нам
известна.
И, конечно же, необходимо, не дожидаясь результа-
тов раскопок, сделать анимацию, видеоролик по этому
утерянному объекту на базе современных возможно-
стей. Люди смогут побродить по исчезнувшим улочкам
Старого центра, почувствовать себя в той среде, и, воз-
можно, количество сторонников восстановления про-
странства Старого центра значительно возрастет.
Рис. 37. Вид на Базарную площадь и Старобазарную улицу –
Anatolie Gordeev
– 192 –
 Inter-war urban environment and culture – doomed to be
crushed few years later – to be found again. Comparisons
between Chişinău, Černivci (Cernăuţi), L’viv (Lwów) and
Wrocław (Breslau), affected by similar fates.

Bo Larsson

The four cities in inter-war

years – introduction
The four cities L’viv and Černivci in Ukraine,
Chişinău in Moldova and Wrocław in Poland came
under completely new societal and national condi-
tions after World War II, and most of the former
population was either killed or exposed to forced
migration beyond the new national borders. New
people settled in the city environment that represen-
ted the earlier population and the earlier urban life,
having come to a brutal end. This article summari-
zes one part of a research project, investigating the
changes of the urban environment during and af-
ter World War II, and the post-war knowledge and
attitudes concerning the built heritage, especially
in urban planning and development.1 The focus of
this article is the inter-war urban environment in Fig. 1: The four studied cities in the present European context.
its historical context and the events during and af- Map: Bo Larsson.
ter World War II that put and end to the inter-war
urban societies. The research project also deals with Wrocław/Breslau and Chişinău, up to 60–70%. In
urban planning and handling of pre-war heritage in L’viv/Lwów, some resident and industrial areas were
the post-war socialist period and in the post-socialist damaged, but mostly, the city was well preserved.
era, but this is beyond the frames of this article. Černivci/Cernăuţi was least affected by wartime
As pieces of puzzle has been investigated as preci- destruction.
sely as possible aspects of the inter-war urban societies, Cernăuţi and Chişinău had both a division
such as names of inhabitants, shops, enterprises etc. between a poorer, old “lower town” and a better-off
along chosen streets by means of archive studies and newer “upper town”. Jews lived in both, depending
available address books, by testimonies, old photos on economy. The “lower towns” had small-scale
and maps and by extracting information from other buildings mostly associated with Jewish small craf-
available research and books on the cities. Personaliti- tsmen, merchants, innkeepers, and teachers. The
es with special significance for the urban culture and north-west districts of Lwów had a similar ethnic
identity are also mentioned, as well as the break-throu- and social structure. The World War II ghettos
gh of modernist architecture and urban planning. were located in these areas. In Chişinău, only minor
All four cities were prosperous in inter-war years. parts of the “lower town” are still preserved. The
World War II destructions were most extensive in more representative “upper towns” reflected the lea­­
ding commercial, financial, academic, and cultural
layer, in Cernăuţi dominated by emancipated Jews.
The Memory of Vanished Population Groups in Today’s East
1

and Central European Urban Memory Treatment and Ur-
ban Planning in Lviv, Chernivtsi, Chişinău and Wrocław,
financed by Riksbankens Jubileumsfond, Sweden, associ-
ated with Centre for European Studies, Lund University,
Sweden, led by Bo Larsson. The final book based on this
project is forthcoming after summer 2019.
In Lwów, the more affluent districts around Legi-
onów, Akademicka, Jagiellońska, and Leona Sapiehy
Streets2 had a mixed Polish and emancipated Jewish
character. In other lower and middle class districts,
2
Polish street names.

– 193 –
including suburbs, the ethnicities were rather mixed.
In Breslau, the differences between urban districts
were more social than ethnic, but there was a con-
centration of Jews in the district around Wallstraße,
and north of the river Oder lived many Poles.
Inter-war urban environment
in its historical context
Inter-war Chişinău
Urban life
Inter-war Chişinău mainly consisted of two parts,
the old, village-like Moldovan town, and the regular
grid-net town, developed under Russian rule 1812-
1918. The old Moldovan town had small churches
and traditional buildings, sometimes with porches
or columns. Near its centre, Piaţa Veche3 were the
Fig. 2: The combined historical, social and functional structure of
Chişinău in inter-war years. Map by Bo Larsson, on a background
map from 1940.
Michael & Gabriel Cathedral (1742), the Armenian
church (1803–04) and several synagogues. Jews, who
had made up 46 % in 1897, lived in both parts of the
city, dependent on economy. The Roman Catholic
Old market.
3 7
– 194 –
(1940) and Lutheran (1838) churches represented fo-
remost the Poles and Germans.4
After Bessarabia and Bukovina were formally
included in Romania on 27 November 1918, Roma-
nian was official language,5 Latin letters introduced
and the streets renamed.6 At the main boulevard
Strada Alexandru cel Bun were the most important
shops, cafés, restaurants and hotels. By 1930, 48%
of the inhabitants were Romanians, 36% Jews, and
17% Russians. There were also Ukrainians, Poles,
Germans, Armenians etc. In 1924, 82% of the stores
belonged to Jews.
Fig. 3: Map of Chişinău tramway system before World War II.
Material from Eugen Bâzgu.
Cultural life was intense. Several persons, active
in the Sfatul Țării for annexation of Chişinău and
Bessarabia to Romania in 1918, had important cul-
tural roles in Chişinău as well as in Cernăuţi and
Bucharest7, among them the politicians Pantelimon
Halippa (1883-1979), Anton Crihan (1893-1993)
and Ion Inculeţ (1884-1940; president of the first
Moldovan republic in 1918), the writer Romulus
4
Information on churches and other historical buildings,
including the tramway halls is available in numerous his-
torical overviews, tourist guide books and not least Iurie
Colesnic’s books. There is no space here to define every so-
urce exactly, but a most historical buildings, including va-
nished churches, are described in the website http://www.
monument.sit.md, and published in the book Gangal, Ne-
sterov, et. alt. 2010.
5
This is described in the article Sfatul Țării (1917-1918) at
the website: istoria.md/articol/249/Sfatul_Țării and Wiki-
pedia.
6
Largely different than the present street names in Romani-
an language.
Source: istoria.md/articol/249/Sfatul_Țării and Wikipedia.

Cioflec (1882-1955) and the historian and publisher
Ion Nistor (1876-1962).
The Romanian/Moldovan culture in Bessarabia
and Chişinău had a notable upswing with schools,
museums and other institutions. The Bessarabian
writers’ union, Societatea Scriitorilor din Basarabia,
was founded in 1921. Several music conservatories
were founded and the National Theatre was inau-
gurated. Cinema had its break-through. The cultu-
ral scene included the opera singers Maria Cebotari
(1910-49, also written Cibotari and Cibotaru), Lidia
Lipcovschi (1884-1958), Lidia Babici (1897-1970)
and Giacomo Borelli (Simion Zaic, 1887-1964) and
the artists Alexandru Plămădeală (1888-1940) and
Moisei Gamburd (1903-53). Plămădeală founded in
1921 Societatea de Arte Frumoase din Basarabia and
initiated Pinacoteca Municipală in 1939. The French
painter and scenographist Auguste Baillayre (1879-
1961) was its director 1939-43. Plămădeală also ini-
tiated a sculpture park in Grădina Publică, aimed to
include busts of prominent Romanian personalities
of culture, art and science. Due to the outbreak of
– 195 –
Fig. 4: Property owners and use of buildings in
1940 at the central part of Strada Alexandru cel
Bun (present Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt).
Map by Bo Larsson, based on material from Arhiva
Naţională (the National Archive) in Chişinău. Dark
grey buildings are preserved since inter-war years.
The other buildings have disappeared.
Fig. 5: Trams at the middle section of Strada
Alexandru cel Bun (present Bulevardul Ştefan cel
Mare şi Sfânt) in inter-war years. Photo from Eu-
gen Bâzgu. To the left is the tree-storey Eparchială
building.
Fig. 6: Grădina publică in the 1930s with the Şte-
fan cel Mare memorial, the Triumph Arch and the
Cathedral. Photo from Eugen Bâzgu.
World War II, the project was postponed. The film
director Leova Millstein (Lewis Milestone; 1895-
1980) was born in Chişinău, but he emigrated to the
United States in 1912. From 1918, he was engaged in
Hollywood and from the mid-1950s on in televisi-
on. The composer, violinist and conductor Eugeniu
Coca (1893-1954) and the pianist and conductor
Isac Bein (1896-1990) gave concerts in Chişinău
both in the Romanian and Soviet periods.
A guide book from 19328 illustrates inter-war
urban life by mentioning the hotels Londra, Paris,
Suisse, and Naţional as well as the cafés and restau-
rants Susana, Varşovia, Bernstein, and Manicov and
the travel agencies Wagon-Lits-Cook and Europa. A
postcard shows the Hermes fashion store opposite
the City Bank. Other hotels were Bristol, Petersburg
and, in the three-story Barbalat building, Palace ho-
tel. Other commercial three-story edifices were the
Eparhială and the Schwarzmann buildings. Samuel
Aroni, one of the persons, interviewed in the resear-
Rumänien, Editura Ghidul României, Bucharest 1932, p.
8
308 ff.

ch project, remembers the Bat’a shoe store, the Ca-
pulschi delicatessen, the Odeon and Orfeum cinemas
and a large bookstore not far from the City Hall.
Here was also the Fitov department store. The for-
mer Nobility Building in the central park Grădina
Publică was used as theatre and concert hall. A main
shopping area was also the open market, Piaţa Nouă,
at the southern part of Strada Alexandru cel Bun.
On the other hand, the old pre-Russian town had
only local centre functions.
The main Cathedral with the adjacent Metropo-
litan residence, the Theological Seminar, the Triumph
Arch and Grădina Publică were also included in this
main centre. Other monumental buildings, such as
the Ethnographic Museum, University and other
educational buildings and some regional government
buildings were located in the western and highest si-
tuated part of the grid-net city, near the slopes down
to the valley Valea Morilor.
– 196 –
Fig. 7: Property owners and use of
buildings in 1930 at the middle section
of Strada Vineri (present Strada Octavian
Goga). Map by Bo Larsson, based on ma-
terial from Arhiva Naţională (the National
Archive) in Chişinău. Dark grey buildings
are preserved since inter-war years. This
street is today threatened by the plan-
ned extension of Bulevardul Cantemir.
The grid-net town was lar-
gely inhabited by representatives
of the more affluent classes, but
also poorer tenants in backyard
buildings. The investigated
address books9 hint that most
inhabitants had Jewish or Rus-
sian names. The old pre-1812
town had poorer inhabitants,
Jewish, especially around Pia-
ţa Veche, as well as Romanian/
Moldovan and Ukrainian. Aro-
und Strada Română were many
synagogues. Important streets in
the Old Town were Strada Pe-
tru Rareş, Strada Vineri,10 Stra-
da Cahul, and Strada Alexandru
Vlahuţă. Strada Haralambie,11
having a pronounced Jewish cha-
racter, including synagogues and
praying houses, formed the boun-
dary between the Old Town and
the grid-net town. There were
also Russian, Ukrainian and Ro-
manian names, e.g. at Strada Eca-
terina Teodoroiu and Strada Nicolae Bălcescu.
In the grid-net city Strada Mihai Viteazul12 , Stra-
da Ion G. Brătianu,13 and Strada Ştefan cel Mare14
had a mixed population. Strada General Broșteanu15
and Strada Regele Ferdinand16 had somewhat fewer
9
The detailed study of inter-war inhabitants is based on
material from Arhiva Naţională in Chişinău. From 1930
are hand-written lists, in the form Tablou pentru revizuirea
numerotării clădirilor in oraşe, of inhabitants (heads of
households and the number of persons in each household) in
all buildings along a large number of streets. There are print-
ed lists of the proprietors along the streets as well as hand-
written notes about inhabitants at certain streets in 1940.
10
Present Strada Octavian Goga.
11
Present Strada Alexandru cel Bun.
12
Present Strada Mihail Eminescu.
13
Present Strada Bucureşti.
14
Present Strada Columna.
15
Present Strada Vasile Alecsandri.
16
Present Strada 31. August 1989.
Romanian names. At Strada Mareşal P. Badoglio17
the Jews were the largest ethnic group, especially in
the lower parts of the street.18
In spite of rising anti-Semitism in the 1930s, the
Jewish share of the Chişinău population of 128,000
prior to World War II, rose to 50%. In 1939 there
were 65 synagogues and prayer houses in Chişinău
in total.19 A central position was held by Yehuda
Leib Țirilson (Zirelson),20 in 1918 appointed Chief
Rabbi of Bessarabia and from 1920 representative of
the Bessarabian Jews in the Romanian parliament.21
Architecture and urban development
The large industrial exhibition in 1925, on the
slopes down to present Lacul Morilor, expressed the
new national ambitions. The buildings were charac-
terized by the national Romanian Neo-Romanesc or
Brâncoveanu style,22 Secession and Art déco. Modern
times were symbolised by the modern, or functiona-
list architecture that was introduced in the city in the
1930s, parallel used with Neo-Romanesc and also
Neo-Renaissance or Neo-Classicist style. Among
monumental public buildings there were also a cer-
tain return to neoclassicism in the late 1930s. Ta-
mara Nesterov mentions several inter-war architects
who began their practices in imperial Russian years;
Țadel Ghingher, Gheorghe Cupcea, Nicolae Mertz,
Valeriu Ulinici, and young architects that began
their carrier in inter-war years; Valentin Mednec, Va-
lentin Voiţehovschi (Wojciechowski), Robert Kurtz
(Curţ), Etti Rose Spirer and I. Noviţky (Nowicki)23.
An example of inter-war architecture was the neo-
classicist Palatul Culturii (Bd. Ştefan cel Mare 79
17
Present Strada Armeneasca.
18
Since 48% of the inhabitants were Romanians in 1930, it
is noteworthy that the Romanian share of the names seems
to be smaller on the investigated streets. One reason could
be that many Romanians (Moldovans) lived in the more or
less rural suburbs. Another reason could be that many per-
sons registered as Romanians may have Slavonic names, due
to mixed ancestors.
19
Bric 2017, pp. 156-158. Bric also refers to material from Ste-
inchik, www.oldchisinau.com/sinagogue/sinagogue.html.
20
Hasidism and “Enlightenment”, in www.jewishgen.org/
Yizkor/kishinev/kis035.html, p. 53.
21
Wikipedia.
22
Nesterov 2011 (1) In Rusu 2011, p. 96. Neo-Romanesc or
Brâncoveanu style stressed the national and regional char-
acter. It was a merging of traditional Romanian architec-
tural elements from churches, manors and country houses
with modern objectivity, also influenced by national ro-
manticism in other European countries.
23
ibid, p. 96.
– 197 –
– here the present street names are used) where the
construction work was interrupted in 1938 due to fi-
nancial difficulties and only completed after World
War II. Today it is the Mihai Eminescu National
Theatre. Another example is the adjacent building
Clubul Ofiţerilor (Bd. Ştefan cel Mare 79/1), in com-
bined Neo-Classicism and Modernism, also initiated
in the 1930s but not finished until after the war –
smaller than according to the original plans. (Today
it is changed to a hotel.) The Odeon cinema (Str. Mi-
hail Eminescu 55) was also built in the 1930s, but
rather much changed after the Second World War.
The Railway Direction office (1930s, Str. Mi-
tropolit Dosoftei 99) was erected in Neo-Romanesc
style. Among apartment houses and villas in the same
style, Nesterov mentions villas at Str. Alexandru Ber-
nadazzi 52, Str. M. Cibotari 61, Str. Sfatul Țării 51,
Str. Veronica Micle 5 and Str. Mitropolit Dosoftei 91
and schools at Str. Munceşti 1 and 40, Str. A. Matee-
vici 68, Str. Bucureşti 72, Str. Zamfir Arbore 4, Str.
Vlaicu Pârcălab 39 and Str. A. Şciusev 117.24
Other villas or smaller houses were designed in
early modernist architecture, such as Str. Vlaicu Pâr-
călab 57, Str. Mihai Eminescu 3325 and 36, Str. M.
Kogălniceanu 52 and 62 and Str. Sfatul Țării 2 and
55.26 Nesterov describes Str. Mihai Eminescu 36 as
outstanding with its wide eaves, tall roofs, arched win-
dows and doorways.27 It has also elements of art déco.
Fig. 8: Strada Mihai Viteazul (present Strada Mihai Eminescu) 33.
Modernist villa from 1936, erected by the Jewish doctor Volf Cer-
vinschi. His nephew Sam Aroni remembers how the sow the house
being looted when the Cervinschi families had to leave their homes
and go to the ghetto in the end of July 1941. Photo: Bo Larsson.
24
ibid, p. 97.
25
This villa was built by the medical doctor Volf Cervinschi,
uncle of Samuel Aroni (cf. above). Samuel Aroni remembers
as they were forced to leave the house and go to the ghetto in
the end of July 1941, and how the villa was looted.
26
Nesterov, Tamara: Arhitectura perioadei interbelice din
Chişinău în căutarea identităţii artistice, in Musteaţa (ed.)
2016, pp. 159-164.
27
Nesterov 2011, p. 97.
 were Jews (47% in 1919), 17% Ukrainians, 17% Poles,
15% Romanians and 14% Germans. All five major na-
tionalities had their own palaces of culture, open for
visitors of all ethnicities, within the tolerant “Czer-
nowitz spirit” (Geist von Czernowitz). German was a
lingua franca and mother tongue of around 40%, in-
cluding the Europe-oriented “emancipated” modern
Jews, who had a crucial position in commercial, cul-
tural, and scientific life. The collapse of the Habsburg
Empire meant that much of the base of Czernowitz
was gone and that the city did not fit into the new
Fig. 9: Strada Mihai Viteazul (present Strada Mihai Eminescu) 36. pattern of European national states. Nevertheless, the
Villa in combined modernist and Art déco style from 1939, built city had a prosperous development in inter-war years.
by Sara Sperberg. Photo: Bo Larsson.
The old town core around Piaţa Fântână (Spring­
Emerging modern times were also reflected by an brunnenplatz) and Strada Wilson (Synagogengasse)
airport, constructed in the northeast periphery of was an early centre of Jewish culture, with the Old
the town (removed in 1970; now Bulevardul Mos- Synagogue, praying houses, Jewish institutions and
cova is there). From 1926 there were flights to Bu- the ritual Mikwah bath at Türkenbrunnen. From
charest, originally operated by the French-Romanian this “lower town,” the settlement gradually grew
company CFRNA (Compagnie Franco-Roumaine uphill southwards in the “upper town” towards Piaţa
de Navigation Aérienne, founded in 1920), which Ghica Vodă (Austria Platz), 105 meters higher than
illustrated the close relations between Romania and the Prut River and 70 meters higher than Piaţa Fân-
France. Already in 1922, CFRNA opened a link Pa-
ris – Bucharest. In 1926 CFRNA was replaced by
the Romanian state company SNNA (Serviciul Na-
ţional de Navigaţie Aeriană). In 1930 it changed its
name LARES (Linile Aeriene Române Exploatate de
Statul), who continued the flight service to Bucha-
rest, from where there were national and internatio-
nal air connections. In 1931, an extended flight line
Bucharest – Galaţi – Chişinău – Cernăuţi was ope-
ned, operated by LARES. Parallel, private investors
founded the aviation company SARTA (Societatea
Anonimă Română de Transporturi Aeriene). In 1937
this was merged with LARES to a state-private com-
pany. This kept the abbreviation LARES, but “de
Stat” was changed to “cu Statul” (with the state).28

Inter-War Cernăuţi
Urban life
The former small Moldovan town Cernăuţi,
had under Austrian rule 1774-1918 developed as the
capital Czernowitz of the crown-land Bukovina to a
“small Vienna,” a melting point of cultures, receiving
Germans, Poles, Jews, Armenians, and others, with
a remarkable high level of cultural, scientific, and
commercial life. Of 87,000 inhabitants in 1910, 33%
Fig. 10: The combined historical, social and functional structure
www.europeanairlines.no/airline-companies-in-rumania-
28
of Cernăuţi (Černivci) in inter-war years. Map by Bo Larsson, on a
1918-1945/ and https://en.wikipedia.org/wiki/TAROM. background map from the 1930s.

– 198 –
 Fig. 12: Strada Wilson (former Synagogengasse, present Synahoha
Street) in the 1930s. Photo from L´vivcenter, L´viv. From Helmut Kusdat
collection.

tână. Since Austrian times, monumental buildings29

supported the metropolitan character. The largest com-
29
Fig. 11: Map of the Cernăuţi (Černivci) public transportation
system, tramway and bus lines in 1935. Material from Edgar
Hauser blog https://ehpes.wordpress.com/page/20.
Monumental buildings as the Generalsgebäude, the Roman
Catholic, Greek Catholic and Evangelical Churches, the Great
Jewish Temple, the Greek Orthodox Cathedral, the Jewish
Temple, the Musikvereinsgebäude, the University, the City
Hall, the City Theatre (designed by the Viennese architects
Ferdinand Fellner and Hermann Helmer), the Military Ca-
sino, the Government, the Landhaus (parliament), the railway
station, designed under the influence of the prominent Aus-
trian architect Otto Wagner (the first railway opened in 1866)
and Bukowiner Sparkassen­gebäude (Architect Hubert Gessner,
pupil of Otto Wagner).

Fig. 13: Property owners and use of buildings in inter-war years and/or the years before World War I, at Piaţa
Unirii (former Ringplatz, present Plošča Central´na). Map by Bo Larsson, based on material from archive mate-
rial at http://czernowitz.blogspot.com. Dark grey buildings are preserved from inter-war years.

– 199 –

Fig. 14: North part of Piaţa Unirii in the 1930s. To the left Hotel
Schwarzer Adler (Pajura Neagră), to the right Hotel Goldener
Löwe. In the background, in the middle, is a modernist building
from the 1930s, situated opposite the Jewish Tempel. Photo from
L´vivcenter, L´viv. Collection of Helmut Kusdat.
Fig. 15: Preserved inter-war wall text at the Goldener Löwe buil-
ding at Piaţa Unirii (present Plošča Central´na). Photo: Bo Larsson.
Fig. 16: Strada Regina Maria (former Rathausstraße, present
Holovna vulycja) with Hotel Palace in the 1930s. Photo from Ihor
Piddubnyy, City Museum, Černvci.
– 200 –
plex was the residence of the Greek Orthodox Me-
tropolitan – before 1918 of Austria and Dalmatia,
today UNESCO World Heritage.30 Stately hotels,
commercial and office buildings lined the popular
corso Strada Iancu Flondor (Herrengasse) and other
main streets. Here people were strolling and mee-
ting, often well-dressed, and photographers took
photos for sale. Such preserved photos give impressi-
ons of people, shops and city culture of the inter-war
years. There were all kinds of shops along and near
the street, as well as cinemas. Café de l’Europe, Café
Vieneza and Restaurant Lucullus and café Renais-
sance were popular meeting places. Café Leopoldstadt
close to the central square Piaţa Unirii (former
Ringplatz) was wellknown among youths, as well
as the milk restaurant Friedmann at Strada Româ-
nă (former Russische Gasse).31 At Piaţa Unirii were
the hotels Schwarzer Adler (Pajura Neagră), Gol-
dener Löwe and Paris with cafés and restaurants.
Former Café Habsburg and Bellevue did not exist
any more. Here was also the City Hall. At Strada
Regina Maria (Rathausstraße) was hotel Palace.
Three squares had mostly cultural or administra-
tive importance: Piaţa Dacia (Rudolfsplatz) with
the concert hall and hotel Bristol, Piaţa Alexandri
(Elisabethplatz) with the city theatre, the Jewish
and Romanian cultural palaces, the chamber of
commerce and the old gymnasium nr. 1, and the
Piaţa Ghica Vodă, at the highest point of the city,
with the Greek Orthodox cathedral, the regional
government and the main police station. The struc-
ture of the Austrian city centre continued in Roma-
nian time. The university buildings were located in
the northwest direction, towards the Metropolitan
residence.
Romanian street names and memorials replaced
Austrian ones. The Romanian nationalist politics
increased. When Romanian replaced German as
education language ay the University, renamed after
King Ferdinand, many professors, teachers and re-
searchers left for Austria or other countries. In 1938
a new language rule only allowed Romanian lan-
guage to be spoken in public. This included all of-
fices, businesses, shops, factories etc. Violators were
to be fined. Still Romanian nationalism could not
Architect Joseph Hlávka.
30
Margit Bartfeld-Feller (13.06.2012) mentions Vieneza,
31
Leopoldstadt and Friedmann. Hedwig Brenner (inter-
view 11.06.2012) mentions Friedmann and also Café de
l’Europe. Lucullus is mentioned by Schreiber 1995.
defeat the traditional multi-ethnic life and men-
tality in Czernowitz / Cernăuţi, not even among
the ethnic Romanians. So, this rule was, however
mostly forgotten after a few months, since almost
¾ of the inhabitants had other mother tongues
than Romanian, and policemen, supposed to wri-
te the summons, were often bribed.32 Nevertheless,
Czernowitz / Cernăuţi was mentally, at least for
the educated Jews, an Austrian rather than a Ro-
manian city. German literature was read, and many
preferred to visit in Vienna rather than Bucharest.33
German-speaking Jews continued to use the Aus-
trian street names in their daily talking. Even the
interviewed persons, born in inter-war years, when
the street names were Romanian, used the old Aus-
trian names when referring to addresses and places
in the town.
Much of the Geist von Czernowitz could survive,
and the cross-ethnic association Schlaraffia Czerno-
vicia, founded in 1882, was still a vivid organisati-
on.34 When the Jewish social democrat politician
Jacob Pistiner died in 1930, 10.000 persons of all
Fig. 17: The tombstone of the Jewish social democrat
Jacob Pistiner, who worked for continued “Czernowitz
spirit” in interwar year, but died in 1930. At his funeral,
10.000 persons were gathered. Photo: Bo Larsson.
32
Schreiber, 1995.
33
Lydia Harnik: ”Man liebte weiterhin Österreich”. In Ran-
ner, Halling & Fiedler (eds.): “…und das Herz wird mir
schwer dabei.” Czernowitzer Juden erinnern sich. Deutsches
Kulturdorum östliches Europa. Potsdam 1999, 2nd edition
2009, p. 78-79.
34
Günther Guggenberger: ”Wir waren ein Herz und eine
Seele…” (Georg Drozdowski). Zu den deutsch-jüdischen
Wechselseitigkeiten in Czernowitz bis 1940. In Cordon &
Kusdat (eds.) 2002.
– 201 –
nationalities and confessions followed him to the
graveyard, as a protest against nationalism and right-
wing policy. Witnesses recall that people could visit
different national houses, dependent on what perfor-
mances or music were given.35 However, one of the
Jewish witnesses recalls that they mostly visited the
Scala theatre (cf. below) and the Toynbee Hall.36
At the census of 1930 the city had 112.000 inha-
bitants. Hereof (rounded figures) 29 % had Yiddish
as mother tongue and 26 % Romanian, 23 % Ger-
man, 11 % Ukrainian and 7 % Polish. There was a
immigration of Yiddish-speaking Jews from Bessa-
rabia, some of them Russian-speaking. No exact fi-
gure of the share of German and Jewish population
was given, but of totally 52 % German- or Jewish-
speaking inhabitants, estimations are given that
between 42% and 48% were Jewish.37 The different
ethnic groups had their own sport-clubs. There were
the Romanian Dragoş Vodă club, the German Jahn
club, the Ukrainian Dovbuš club, the Jewish Makka-
bi club and the Polish Waweł club. There was also a
Jewish Workers’ Sport Club Jask.
Most inhabitants in the old, “lower” town were
Jews, many of them merchants, shopkeepers, tailors,
furriers, carpenters, other craftsmen, and different
kinds of teachers and clerks. In the upper parts of the
city, lived many lawyers, physicians, artists, university
professors, and middle-sized entrepreneurs, the largest
group Jewish. Successively, more Romanians settled in
the city, but still many Germans lived in the western
suburban hills, cultivating fruits and wine.38
Cultural life continued to flourish. The Romanian
historian Ion Nistor (cf. above) was university rector
in 1920-21 and 1933-40. The prominent biochemist
Erwin Chargaff (1905-2002) was born in Czernowitz
but studied in Vienna. A large number of writers were
active in the city. Eliezer Sternbarg (1880-1932) and
35
Interview with Elias Gulinsky 24.10.2011.
36
Interview with Margit Bartfeld-Feller 13.06.2012.
37
After Poland’s partition at the end of 1939, some thou-
sand Polish citizens, mainly Jews, escaped to Cernăuţi. Cf.
http://www.yivoencyclopedia.org/printarticle.aspx?id=
2533. More than half of the population might have been
Jewish by the end of 1940. Immigration from Bessarabia
is mentioned in the written testimony of Gerhard Bobby
Schreiber, A Tale of Survival, czernowitz.ephes.com, 1995.
38
The digitized address books of 1914 and 1936, available at
Edgar Hauster’s Czernowitz Blog, http://czernowitz.blogs-
pot.com, give an overview of working inhabitants with
names, addresses, and professions. Archival documents
show several property owners at different streets at then So-
viet expropriation in autumn 1940.
Josif Burg (1912-2009) wrote in Yiddish language.
The Jewish writers Alfred Kittner (1906-1991), Itzig
Manger (1901-69), Moses Rosenkranz (1904-2003),
Alfred Margul-Sperber (1897-1967) and Rose Aus-
länder (1901-1988) wrote in German language. A
very young group of Jewish German language writers
appeared in the last inter-war years and in war time:
Paul Celan (1920-70), Immanuel Weissglas (1920-79),
Alfred Gong (1920-81), Ilana Shmuely (1924-2011),
Edith Silbermann (1921-2008) and Selma Meerbaum-
Eisinger (1924-42). There was also the German writer
Georg Drozdowski (1914-2003).
Architecture and urban development
The Jewish theatre Scala from 1920 was a precur-
sor of art-déco and modernist architecture, which
in the 1930s developed parallel with the Romanian
national romantic Brâncoveanu style.39 Interestin-
gly enough, the Romanian national movement used
both styles, e. g. the Sfântul Nicolae church and the
Palace of consistorial counsellors in Brâncoveanu
style and modernist second Romanian palace of cul-
ture (designed by Horia Creangă), both erected in
1938. Other interesting buildings in Modernism or
Art Déco were the Airport (1933, Constantin Dra-
gu; still in use), the Social Security Building (Casa
Asigurărilor Sociale, 1937, Leon Silion), Căminul de
Ucenici “Ion I. Nistor” (1937, in Art-Déco), the Te-
lephone Company building (Societatea Anonimă Ro-
mână de Telefoane din Cernăuţi) (1938, Constantin
Nănescu), the new University Library (1935, Leon
Fig. 18: The corner between present University and Goethe
Streets, with buildings from the 1930s in modernist (left) and
Brâncoveanu (right) style. In the left part of the picture are two
buildings in Neo-Renaissance style from the Austrian period.
Photo: Bo Larsson.
The Romanian national movement used both, e.g. the
39
Sfântul Nicolae Church in Brâncoveanu style and the Ro-
manian Palace of Culture in modernist style, both erected
in 1938.
– 202 –
Fig. 19: Cernăuţi Airport and flight advertisement from the 1930s.
Material from Ihor Piddybnyy, City Museum of Černivci.
Silion) and the City Hospital (Policlinica Munici-
pală, Cernăuţi, 1936-38).40 Near the Heart of Jesus
Church, south of Austria-Platz (renamed Piaţa Ghica-
Vodă), modernist apartment buildings were erected,
and in the south and west districts villa suburbs deve-
loped, with modernist or Brâncoveanu buildings. The
airport was in different periods served by LARES and
SARTA. In 1938-39 there were flight lines Bucharest
– Cernăuţi – Lwów – Warsaw, Cernăuţi – Iaşi – Ga-
laţi – Constanţa and Cernăuţi – Cluj – Arad.41 In the
1930s there was also a ČSA (Československé Státní Ae-
rolinie) flight line Cernăuţi – Užhorod, then in Cze-
choslovakia, with further connection to Prague and
Bratislava – Vienna. The airport was constructed in
the southeast periphery of the town.
Inter-War Lwów
Urban life
Since Medieval times, the Polish and Ukrainian /
Ruthenian cultures met in L’viv / Lwów / Lemberg.
The Ruthenian rule is represented by the “Old Town”
under the High Castle Mountain, and the Polish rule
(1340-1772) by the regular “New Town”, around Ry-
nek (market square) with the City Hall. Outside the
fortifications came a girdle of monasteries, churches,
and gardens. The Austrian period (1772–1918) is fo-
remost represented in the boulevard and park system,
replacing the former fortifications, and outside them
a rapid city growth with apartments, villas, parks,42
industries, and a large number of monumental buil-
40
Source: The blog Stilurile Art Déco şi Modernist, artdeco-
modernist.blogspot.com.
41
Enciclopediaromaniei.ro.
42
Especially the City Park (former Jesuit garden), the
Kiliński (Stryjski) Park, the Castle Hill Park and also the
Łykaczów cemetery.
Fig. 20: The combined historical, social and functional structure of Fig. 21: The more detailed functional structure of central Lwów
Lwów (L´viv) in inter-war years. Map by Bo Larsson, on a backgro- (L´viv) in inter-war years. Map by Bo Larsson, on a background
und map from 1936. map from 1936.

dings. As capital of the “Kingdom

of Galicia and Lodomeria with the
Duchies of Auschwitz and Zator,” wi-
thin the Habsburg Empire, Lemberg
was a main centre of Polish, Ukraini-
an and Jewish culture, and had, like
Černivci, a distinguishable Central
European character.43 Polish replaced
German as official language in 1867.
The integrated Jewish population
changed from German later to Po-
lish. The Greek Catholic St. George
Cathedral and the Dnister building
were the main centres of Ukraini-
an culture. Historic Lwów / L’viv is
today UNESCO World Heritage.
World War I resulted in growing eth-
nic conflicts, mistrust, and violent
confrontations between Poles and
Ukrainians. In 1918, a bloody po-
grom against Jews was staged.44
43
Among personalities of culture with ties
to the city could be mentioned Leopold
von Sacher-Masoch, Joseph Roth, Scho-
lem-Alejchem, Martin Buber Stanisław
Lem, Józef Wittlin, Wilhelm Feldman,
Ostap Ortwin, Olena Kulčycka, Jan
Lam and the Jewish religion philosopher Fig. 22: Shops and other enterprises along the central part of Ulica Zamarstynowska
Nachman Kohen Krochmal. Several cafés (present vulycja Zamarstynvs’ka) in 1929. Map by Bo Larsson on a background map
from 1936, based on the Polish business directory from 1929, available at https://
functioned as popular meeting places for kehilalinks.jewishgen.org/lviv/DirectoryMain.html. In 1942-43, the ghetto fence
writers, artists, philosophers, academici- followed the street. The ghetto was to the left. Here, Nava Ruda (Scheindl-Charlotte
ans etc. Franz Xaver Mozart, son of Wolf- Kohn) escaped from the ghetto through a loose plank in the fence.
gang Amadeus, was music conductor in
the city for 30 years.
44
Wierzbieniec 2005, p. 239. Also Mick
2016, p. 47 and Amar 2015, p. 31.

– 203 –
Fig. 23: Painting of ulica Akademicka from the 1930s. Material Fig. 24: Preserved wall text at ulica Rzeżnica 13
from Vitaliy Shulyar, L´viv. (present vulycja Nalyvajka 13) from inter-war years in
Polish and Yiddish. Photo: Bo Larsson.

Inter-war Lwów remained a vital city, growing
in 1921–31 from 219,000 to 310,000 inhabitants,
31,2% Jewish and 16% Ukrainian (mostly Greek Ca-
tholic). An address book from 1929 shows that the
northwest area contained many small Jewish enter-
prises like shops, tailors, carpenters, masons, resta-
urants, and pubs, as well as the Jewish hospital and
congregation centre and several synagogues. Here
was also the Jewish Colosseum theatre.
Better-off citizens, mostly Poles and emancipated
Jews, inhabited streets west and southwest of the Old
Town, like Jagiellońska, Akademicka and Leona Sa-
piehy. The boulevard axis Legionowa - Akademicka
was the most important passage for strolling. In this
area were the Opera and the Skarbek theatre, the ho-
tels Grand, George, New York, Elite, Francuski, Euro-
pejski and others, with cafés and restaurants. Other
important meeting places were the cafés Roma,

Fig. 25: Shops and

other enterprises
around Rynek
(Rynok) in 1929. Map
by Bo Larsson on a
background map
from 1936, based on
the Polish business
directory from
1929, available at
https://kehilalinks.
jewishgen.org/lviv/
DirectoryMain.html.

– 204 –

Fig. 26: Inter-war advertisement for café Atlas
at Rynek 45. Copy of original advertisement
at the present re-opened café Atlas at Rynok
in L´viv. Photo from there: Bo Larsson.
Skoczka, de la Paix and Imperial and the confectio-
nary Zaleski.45 Other theatres were Teatr Rozmaitości
(ul. Rutowskiego), Teatr Mały (ul. Grodecka) and
Teatr Nowości (ul. Słonecka, It might be the same as
the Jewish theatre Colosseum at the same street) and
the small Jewish Gimpel theatre at ul. Jagiellońska,
built in 1938. There were cinemas, fashion stores,
department stores and many other shops, also at the
siding passages and galleries Mikolasch, Hausmann
and Fellerów and at the adjacent streets. Another
main meeting point was the central Rynek square
with a great variety of shops, cafés, restaurants and
cultural institutions, as well as the city hall. Popular
cafés around Rynek were Atlas, in the 1930s having
music performances including jazz, and Sztuka. In the
late medieval part of Lwów, ulica Krakowska and uli-
ca Halicka had a large number of clothing shops, such
as men’s and ladies’ fashion shops, shoe stores, furriers
and hat stores. There was a special concentration of
furniture stores at ulica Rutowskiego and in the stre-
ets behind ulica Legionowa. This area had also several
clothing stores. The southern part of the city centre,
around ulica Akademicka, Batorego and Kopernika
was characterised by bookstores and antiquarians,
publishing houses and editorial offices of newspapers
and reviews. This area also included the old univer-
sity and the university library Ossolineum. To some
Information about shops and other enterprises is based on
45
the section of Lwów in the Polish business directory from
1929, available at https://kehilalinks.jewishgen.org/lviv/
DirectoryMain.html.
– 205 –
extent, the commercial streets in Lwów were more
specialized than in the other three studied cities.
The address book from 1929 mentions seve-
ral cinemas. At Legionów with plac Marjacki were
Fatamorgana, Kasyno, Nowości and Palace, and at
Akademicka was Chimera and in the Mikolasch
Passage Pasaż and Uciecha. In the nearby streets were
Apollo (ul. Chorążczyzny), Kopernik (ul. Kopernika,
Marysieńka (pl. Smolki) and Oaza (ul. 3. Maja). At
ul. Leona Sapiehy was Grażyna and at ul. Żółkiews-
ka was Luna.
There were several museums, such as Muzeum
historyczne (Rynek), Muzeum przemyslu artystyczne-
go (ul. Rutowskiego), Muzeum im. Lubomirskich (ul.
Ossolińskich), Muzeum Baworoskich (ul. Ujejskiego)
and Muzeum Stauropigji (ul. Ruska). There was also
a Shevchenko museum, a Ukrainian museum and a
school museum. The National Gallery was a ul. Het-
mańska and the B. Orzechowicz art collection at ul.
Ossolińskich. The main city library was in the City
Hall.
Cultural life was intensive. In 1929-36 there was a
group of avant-garde artists, called Artes. The Polish
writers Stanisław Lem (science fiction; 1921-2006),
Zbigniew Herbert (1924-38) and Józef Wittlin
(1896-1976) often refer to their childhood and yo-
uth in Lwów.
The city was also known for its humour. The ra-
dio broadcasts of the Lwów comedians Szczepko and
Tońko were popular.46 They performed the hit Tylko
we Lwowie, Lwów jest jeden na świecie (“Only in
Lwów, Lwów is singular in the world”) in the musi-
cal film Włóczęgi (“The Tramps”) in 1939 – shortly
before the end of Polish Lwów.
The German-writing Jewish author Joseph Roth
(1894-1939) spent parts of his life in Lwów. The
Polish-Jewish writer Deborah Vogel (1902-42), fri-
end of Bruno Schulz (1892-1942), lived in Lwów.
Together with her husband and son she was shot by
the Nazis in the ghetto in 1942. The Jewish author,
literary expert and philosopher Ostap Ortwin (Ka-
tzenellenbogen, 1876-1942) was also murdered by
the Nazis, as well as Bruno Schulz. The university
was renamed Uniwersytet Jana Kazimierza and re-
ceived in 1920 the former Landtagsgebäude as main
building. Two prominent lawyers have liaisons to
inter-war Lwów: Raphaël Lemkin (1900-1959) and
Hersch Lauterpacht (1897-1960), both with Jewish
background, loosing a large number of relatives in
Mick 2016, p. 243-245.
46
the Holocaust. Both studied in Lwów in the 1920s.
Lemkin moved to Warsaw in 1926. At the partition
of Poland in 1939 he was caught between German
and Soviet troops but managed to escape via Lithua-
nia to Sweden. In 1941 he had permission to come
to the USA in 1939. Lauterpach moved to Vienna in
1922 and to London in 1923. Both lawyers were en-
gaged in international justice and in the Nuremberg
Process 1946. Lemkin launched the word genocide
and Lauterpach the notion crime against humanity.47
Architecture and urban development
After the exhibition “Mieszkanie i miasto” (“Living
and City”) in 1926, modernist architecture had its
breakthrough.48 In the first inter-war years, neo-clas-
sical buildings were erected, as the Bielski Palace (Ivan
Bahens’kyj 1923, ul. Kopernika / vul. Kopernyka 42)
and the main Post Office (Eugeniusz Czerwiński 1921-
22, ul. Słowackiego / vul. Słowac’koho 39). The Labo-
ratory of the Mechanic Faculty was a transition from
Neo-Classicism to Modernism (Witold Minkiewicz
1925-27, vul. Ustujanovyča). The first large modernist
constructions were the Sprecher office building (Fer-
dinand Kassler 1928-29, ul. Akademicka / Prospekt
Fig. 27: The northern part of former ulica Akademicka (present
Prospekt Ševčenka) in L´viv. To the right is the modernist Sprecher
building from 1928. In the middle is the tower of the Roman
Catholic ”Latin” Cathedral. Photo: Bo Larsson.
47
The contemporary lawyer Philippe Sands, born in 1960
and engaged in the European Courts of Justice and of
Human Rights, as well as the International Criminal
Court, has written about Lemkin and Lauterbach: East
West Street. On the origine of ‘genocide’ and ‘crimes against
humanity’, Vintage Books Trade Paperback, USA 2017.
Philippe Sand has also liaisons to Lwów/Lemberg through
his grandfather Leon Buchholz, born there in a Jewish
family in 1913, who later moved to Vienna. His daughter –
Philipps’ mother – was smuggled to London in 1939.
48
Tscherkes, Bohdan: Einleitung. Woher und wohin: Ar-
chitektur in Galizien XIX-XX Jh. In Tscherkes, Bohdan et.
a.t. (eds): Baukunst in Galizien XIX-XX Jg. L´viv´ka Pol-
itechnika, L´viv 1996, p. 41.
– 206 –
Ševčenko 7) and the House of Emigrants (Henryk
Zaremba 1920-30, ul. Śniadeckich / vul. Rusovych
2), as well as the apartment and commercial building
at ul. Hetmanska 6. Several modernist education and
institutional buildings followed in the 1930s, such as
the Academy of Commerce (Wawrzyniec Dayczak
1935, ul. Sakramentek /vul. Tuhan-Baranovs’koho
10), the Faculty of Medicin (Julian Awin 1931-
32, ul. Piekarska /vul. Pekars’ka 52), the St. Ursula
gymnasium (Tadeusz Wróbel and Lech Karasiński
1932, ul. Sobiński / vul. Tjutjunnikiv 2), the Jadwi-
ga school (T. Risewicz 1930-38, ul. Dwernickiego /
vul. Ilariona Svencic’koho 15), the Notary Chamber
(Zbigniew Wardzala 1937-39, ul. Romanowicza /
vul. Saksahans’koho 6) and the outdoor bath Zaliz-
na Voda (present name, S. Kazakiewicz and L. Ka-
rasiński 1934-38, ul. Łukiewicza / Dibrovna vul. 1)
as well as the MZE office building (Tadeusz Wróbel,
later used by the KGB, ul. Pełczyńska / vul. Dmytra
Vitovs´koho 55) and the Palace of Culture for Railway
employed (Robert Miller and Henryk Zaremba 1929-
37, ul. Ulatowskiego / vul. Fed´kovyča 54-56). An
eccentric modernist building with red brick walls is
the Palace of Culture in Podzamcze (Tadeusz Wróbel
1936-38). There were also modernist dwellings such
as at ul. Kopernika 51-59, the neighbouring apart-
ment house at ul. Sykstuska / vul. Petra Dorošenka
47-59 (C. Kyle and others, 1930s) and apartments for
employed at the Pension Insurance (Witold Minkie-
wicz 1926-28 at ul. Na Bajkach / vul Kyïvs’ka 24-28
and ul. Stryjska / vul. Stryjs’ka 32-38). Simon Wie-
senthal (1908-2005) studied and worked in Lwów as
a young architect until World War II.49
Inter-War Breslau
Urban life
History affected the inter-war city structure: The
oldest river islands, the planned medieval town, for
centuries surrounded by fortifications and the new
city districts outside the fortifications. The Cathedral
Island with several medieval churches is the oldest
core. Magnificent buildings and churches reflect the
flourishing cultural life of late medieval Wrocław/
Breslau as a rich Hanseatic and ecclesiastical centre.
Inter-war Breslau, first mentioned around 1000,
was a 95% German-speaking city, although in history
also having been under Bohemian, Polish, Hungari-
an and Austrian rule. German language and culture
Hofer, Leitner and Tscherkes 2010, pp. 83-94.
49
 Fig. 28: The combined historical, social and functional structure of Breslau
(Wrocław) in inter-war years. Map by Bo Larsson, on a background map
from the 1930s.

were dominating since the 13th century, but for centuries

there were also Poles, Czechs, Jews and some Walloons
and Frenchmen. Protestant faith became dominant from
the 1520s, but Roman Catholicism sustained. From 1811
the University had theology departments for both Roman
Catholics and Protestants. In 1854 a Jewish Theology Se-
minary opened. The district around the White Storch Syna-
gogue (Wallstraße etc) from 1827-29,50 had a largely Jewish
character with association premises, schools, and canteens.51
A large number of theologians, medical scientists, philoso-
phers, writers, poets, and composers worked in the city.
From 1871 Breslau rapidly had developed as a industrial,
cultural, and commercial centre with buildings conveying

50
It was designed by Carl-Ferdinand Langhans, who also designed
the second City Theatre (1841). The first theatre (1787) was de-
signed by his father, Carl Gotthard Langhans, who also designed
parts of the Stadtschloss (1796-97).
51
Not far from there, the Jewish social democrat pioneer Ferdinand
Lasalle was born.

Fig. 29: Shops and other enterprises around Wallstraße and Antonienstraße in inter-war years and somewhat
earlier. This was the main Jewish centre of Breslau. Map by Bo Larsson on a background map from 1911. The
information is based on the address books from 1927 and 1937 (available at www.dbc.wroc.pl/dlibra/docm
etadata?id=8354&from=publication and wiki-de.genealogy.net/Breslau/Adressbuch_1937 respectively) and
on old photos in Bińkowska (2004), Łagiewski (2010) and Wielowiejski (2014) – cf. the reference list.

– 207 –
 Fig. 30: Shops and other enterpri-
ses around Rynek (Rynok) in 1929.
Map by Bo Larsson on a back­
ground map from 1911. The infor-
mation is based on the address
books from 1927 and 1937 and on
old photos in Bińkowska (2004),
Łagiewski (2010) and Wielowiejski
(2014), cf. the reference list.

a metropolitan image.52 Of 422.000 inhabitants in rous artisans and people employed by the railway or
1900, 58% were Protestants, 37% Roman Catholics, local public transport, many with Polish names.54
and 5% Jewish; 5% were Poles or Czechs. The Jewish The interwar population increased to 600,000.
population, around 30,000 in 1930, was well inte- However, many Poles left for re-constituted Poland
grated in the German society and had a prominent and their share decreased to 1%.55
role in science, culture, and business, reflected in the
magnificent New Synagogue from 1865–72.53
Near the Jahrhunderthalle (Centennial Hall, cf.
below) was a fashionable villa district. The northern
district had a working-class character, with small
local shops. Along Kletschkauer Straße lived nume-
52
In the 19th and early 20th century the renewed City Thea-
tre (Opera), the Main Railway station, commercial and
bank buildings, municipal buildings and the large Market
hall were erected, as well as museum, university and hos-
pital buildings, the Royal Court building and the Silesian
government building. Prominent architects in this process
were Karl Klimm, Richard Plüddemann, Carl Ferdinand
Busse and Karl Friedrich Endell. Fig. 31: Advertisement for Gebrüder Barasch department store.
53
An important source of this passage is Davies & Moor- From Łagiewski (2010), cf. the reference list.
house 2003. Jewish culture in Breslau is detailed described
in Łagiewski 2010. Among persons with Jewish background 54
Information about inhabitants, shops and other enterprises
could be mentioned the Noble Prize Winners Lenard, Stern, is based on the address books from 1927 and 1937, available
Born, Haber, Ehrlich and Selten, the social democratic leader at https://www.dbc.wroc.pl/publication/9272 (1927) and
Ferdinand Lasalle, the philosophers Edith Stein and Ernst https://antyksobieski.pl/breslauer-adressbuch-1937-ksiega-
Casssirer, the sociologist Norbert Elias, the reporter Henry adresowa-miasta-wroclawia.html (1937).
Kamm and the historian Walter Laqueur. 55
Thum 2011, p. xvii.

– 208 –
 The main commercial centre was Ringplatz, Blü-
cherplatz and Schweidnitzer Straße. Ringplatz with
the City hall was the evident centre of the whole
city. There were Ratskeller restaurant and café Gol-
dene Krone and a rich variety of shops, among them
were Barasch department store, Hecht & David tex-
tile store, Louis Lewy ladies’ coats, Littauer wine
store, Leopold Klausner shoe store and Priebatsch’s
bookstore, all of them with Jewish owners. Blücher-
platz functioned as an annex to Ring, with several
shops, a restaurant and a café. From Ring, the most
important commercial street Schweidnitzer Straße
– Neue Schweidnitzer Straße was a main strolling
axis down to Tauentzienplatz, a centre for culture
and amusement. At Tauentzienplatz were the Tau-
entzien-Theater and the Wertheim department store.
South of Tauentzienplatz this axis continued as the
more local shopping street Kaiser-Wilhelm-Straße to
Hindenburgplatz (former Kaiser-Wilhelms-Platz),
and further southwards.
Gartenstraße was an important axis for hotels
– Hohenzollernhof, Hubertus-Hof, Vier Jahreszei-
ten, Kronprinz, Fürstenhofhotel, Nord and others –
as well as restaurants and cafés. Here were also the
Landeshaus concert hall, the Schauspielhaus theatre,
Breslauer Konzerthaus, Liebich’s Etablissement with
various performances as well as the cinemas Capitol
and Regina.
At Schweidnitzer Straße – Neue Schweidnitzer
Straße were the Stadttheater (theatre and opera),
the cinemas Gloria-Palast and Palast-Theater and
several cafés, among them Schloß-Café and the Spa-
nish Frucht-Konditorei, as well as important fashion
stores like Eduard Bielschowsky. The modernist
Rudolf Petersdorff fashion house was at the corner
Fig. 32: The Rudolf Petersdorff fashion house from 1927-28, desig-
ned by Erich Mendelsohn. Photo: Bo Larsson.
– 209 –
between two another important commercial streets,
Schuhbrücke and Ohlauer Straße.
The guide book Griebens Reiseführer Breslau
from 1922 mentions a large number of other cafés,
restaurants, hotels, theatres, museums etc. Among
the hotels were Residenz and Savoy at Tauentzien-
platz, Kaiserhof at Neue Taschenstraße, Weißer Adler
at Ohlauer Straße and Haus Monopol at Schloßplatz.
A special “restaurant street” was Junkernstraße
(today ul. Ofiar Oświęcimskich), eastwards from
Blücherplatz, with Lange, Lamla, Selbstherr, Raiffe-
isen-Kellerei, Vereingte Weingutsbesitzer and Kissling
(9-10). At Schweidnitzer Straße were the restau-
rants Hansen, Continental Bodega, Lauteren Sohn,
Schultheiß-Ausschank and Haaseausschank (37), at
Schuhbrücke Kessels Nachfolger and Hübner, at Al-
brechtstraße Green and Philippi, at Tauentzienplatz
Fischers Weinstuben and Pschorrhaus and at Ohlauer
Straße Kempinski and Schwarzer Adler. Other men-
tioned restaurants were Schweidnitzer Keller (in the
City Hall cellar), Wuitek (Ring), Union-Weinhaus
(Schweidnitzer Stadtgraben), Börsenkeller (Graupen-
straße), Katternecke (Breite Straße), Kipke (Friedri-
ch-Wilhelm-Straße and Taschenstraße), Nußbaum
(Schmiedebrücke), Wiesner (Neumarkt) and Golde-
ner Hecht (Reusche Straße).
Cafés were also important to the everyday city
life. Except cafés in hotels were mentioned Golde-
ne Krone (Ring), Austria (Tauentzienplatz), Fahrig
(Zwingerplatz), Kaiserkrone (Schweidnitzer Stadt-
graben) and Schuster (Schweidnitzer Straße). Among
pastry shops (Konditoreien) were Bienwald (Sand-
straße), Brandt (Klosterstraße), Brandtsche Erben
(Gartenstraße), Hundeck & Appelt (Königsplatz),
Hauschild (Neue Schweidnitzer Straße), Stromenger
(Kaiser Wilhelm-Straße) and Esplanade (Taschen-
straße). At Ohlauer Straße were Bader and Wende
and at Junkernstraße Brunies and Wende.
Breslau Hauptbahnhof was the station for most
long-distance trains in all directions. From Freiburger
Bahnhof, there were trains to the mountains, Czecho-
slovakia (Brno) and to Stettin. Odertorbahnhof and
Breslau-Pöpelwitz had most local trains towards north
east and Nikolaitorbahnhof towards southeast. From
Kleinbahnhof there was a small local railway (Kle-
inbahn) to Trebnitz and Prausnitz. There were 15
tramway lines in use and a bus from Ring to the villa
suburb Carlowitz. There was also a boat connection
on the Oder/Odra from Sandbrücke and Kaiser-
brücke upstream to Wilhelmshafen recreation area.
 The main indoor swimming hall was Breslauer
Hallenschwimmbad (Zwingerstraße 10-12). The city
library (Stadtbibliothek) was at Roßmarkt and the
University Library in the former Augustin monas-
tery at Neue Sandstraße 3. There were several speci-
alized libraries.
Except from the theatres mentioned above there
were Lobetheater (Lessingstraße/ul. Dobrzyńska 8),
Thaliatheater (Schwertstraße, with plays and ope-
rettas) Figarotheater (Bischofstraße, with intimate
plays and music performances), Metropol-Theater
(Springerstraße/ul. Wojciecha Bogusławskiego) and
Zeltgarten (Neue Gasse, Variétés and popular per-
formances). At Luisenplatz there were circus perfor-
mances.
Among cinemas were also mentioned Ringthea-
ter (Ring), Kammer-Lichtspiele (Schweidnitzer
Straße 31), Schauburg (Neue Taschenstraße), Tau-
entzientheater and Ufa-Theater at Tauentzienplatz
and Kaiser-Wilhelm-Theater (Neue Schweidnitzer
Straße).56 Among concert halls were also mentioned
Saal der neuen Börse (Graupenstraße), Schießwerder
(Schiewerderplatz) and Konzerthaus “Roland” (Kai-
ser Wilhelm-Straße). There were several places for
outdoor summer concerts, among them the terraces
of the Jahrhunderthalle, where there was also a resta-
urant (Hauptschank).
The guidebook also mentions several museums
and art exhibition halls; Museum der bildenden
Künste (Museumsplatz), Museum für Kunstgewer-
be und Altertümer (Graupenstraße), Archäologisches
Museum (Neue Sandstraße), Anthropoligisches Insti-
tut (Tiergartenstraße), Botanisches Museum (Göp-
pertstraße), Zoologisches Museum (Sternstraße),
Gemäldeausstellung Lichtenberg (Tauentzienplatz)
and the art galleries Stenzel (Tauentzienplatz) and
Möller (Museumsplatz). The most important parks
were Scheitniger Park (with the Jahrhunderthalle),
Botanischer Garten and Südpark .
Cultural and scientific life flourished. A large
number of prominent personalities had connecti-
ons to Breslau between 1871 and 1933. The famous
psychiatrist Alois Alzheimer (1864-1915) was active
in Breslau. In 1879, Johannes Brahms was honorary
doctor of music in Breslau.. 11 Nobel Prize winners
– six of them with Jewish background - have con-
nections to the city: Theodor Mommsen (1817-1903;
1902) and Gerhardt Hauptmann (1862-1946; 1912)
in literature, Philipp Lenard (1862-1947; 1905),
56
Information on cinemas are also from Wikipedia.
– 210 –
Otto Stern (1888-1969; 1943) and Max Born (1882-
1970; 1954, lived at Wallstraße/ul. Modrzejewski)
in physics, Eduard Buchner (1860-1917; 1907), Fritz
Haber (1868-1934; 1918) and Friedrich Bergius
(1884-1949; 1931) in chemistry, Paul Ehrlich (1854-
1915; 1908) in medicine and Reinhard Selten (1930-
2016; 1994) in economy. Erwin Schrödinger (Nobel
laureate in physics 1933), was professor in Breslau
for a short time in 1921. Other personalities were
the actors Adolf Ernst (1846-1927) and Agnes Soma
(1862-1927); the writers Kurd Laßwitz (1848-1910)
and Ernst von Wolzogen (1855-1934); the painter
Otto Mueller (1874-1930); the architect Carl Joha-
nn Christian Zimmermnn (1831-1911) and the chess
player Siegbert Tarrasch (1862-1934).
Among personalities connected with Breslau in
the decades before Nazi power World War II could
also be mentioned the writers Emil Ludwig (1881-
1948) and Ruth Hoffmann (1893-1974); the phi-
losopher Günter Anders (Stern; 1902-82, married
with Hannah Arendt 1929-37); the sculptor Joha-
nnes Ilmari Auerbach (1899-1950); the conductor
and composer Otto Klemperer (1885-1973) and the
composer Richard Mohaupt (1904-1957); the ac-
tor and film director Arno Assmann (1908-79); the
photographer John Gutman (1905-98) and the pho-
tographer and photo technician Pierre Gassmann
(1913-2004); the Himalaya explorer Günter Oskar
Dyhrenfurth (1886-1975); the aviator Manfred von
Richthofen (1892-1918, “The red baron”) and the
chemist and rocket engineer Walter Thiel (1910-43).
Nazi rule from February 1933 implied a dras-
tic and rapid change in the city life and culture:
in March, a concentration camp was placed in the
Dürrgoy suburb.57 in April a boycott of Jewish shops,
in May book burning. From September 1935 the Nu-
remberg laws stepwise deprived Jews of civil rights.
Jewish companies and stores were “Aryanized.” Tho-
usands of Jews emigrated, but 10,000 remained at the
Kristallnacht in 1938, when the New Synagogue was
destroyed, and around 2,500 sent to concentration
camps. The Centennial Hall was used to manifestati-
ons such as Hitler’s visit in March 1933 and the 125th
anniversary of the Iron Cross Foundation in 1938.
Architecture and urban development
In the inter-war period Breslau had a short but in-
tensive period of modern development of art, cultu-
The social democrat leaders were placed there, including
57
the former Mayor of Breslau Jarl Mache.
 Fig. 34: The residential district Zimpel (Sępolno), in the front of
Fig. 33: The Centennial Hall (Jahrhunderthalle) from 1913 from the European inter-war city planning, developed in the 1920s and
adjacent park in the 1930s. Photo from Bińkowska (2004), cf. the early 1930s. Aerial photo from https://www.inyourpocket.com/
reference list. wroclaw/sepolno_156083v, courtesy of dolnyslask.org.

re, sciences and enterprise, before the Nazi takeover.

This development began already before World War
I. In 1913, the architectural ground-breaking Ja-
hrhunderthalle (Centennial Hall), designed by Max
Berg (1870-1947) and Hans Poelzig (1869-1936), was
erected to the celebration of the 100 years celebrati-
on of the Prussian liberation war against Napoleon
I. It included a large exhibition centre and outdoor
facilities. In 2006, it was included in UNESCO-s
World Heritage List.
World War I was followed by financial crisis,
Fig. 35: Tschechnitz-Kraftborn (Siechnice) south of Breslau, from
hyperinflation and social unrest as well as housing the 1920s, designed by the brothers Richard and Paul Ehrlich,
shortage. In order to solve the worst problems, the both murdered in the Holocaust.
Breslau municipal authorities, lead by the social de- Ludwig Hermann Moshamer (1885-1946) presen-
mocrats, began a program including housing and ted an urban concept for city extension, inspired by
modern urban planning. 58 In 1919 the Stadterwei- the English Garden City movement. The housing
terungsbüro, led by Fritz Behrend, and the munici- districts of Pöpelwitz (Theodor Effenberger (1882-
pal Siedlungsgeschellschaft Breslau AG were founded 1968), Moritz Hadda62 et alt.) and Zimpel (Her-
for this purpose. Until 1931 the latter constructed mann Wahlich (1870-1936), Paul Heim (1879-1963)
7.300 new dwellings, beginning with the new subur- and Albert Kempter (1883-1941)) were in the front
ban districts Pöpelwitz/Popowice59 (1919-28), Zim- of contemporary European settlements. Also Ri-
pel/Sępolno60 (1919-35), Gräbschen/Grabiszyn and chard and Paul Ehrlich designed garden city houses,
Dürrgoy/Tarnogaj.61 In 1924, after a competition in such as workers’ dwellings in the suburb Tschechnitz
1921, Max Berg, Fritz Behrend the Magistratsbau- (Siechnice).
rat Richard Konwiarz (1883-1960) and the architect In 1926 the exhibition Siedlung und Stadtpla-
nung in Schlesien was arranged under guidance of
58
Information about modernist inter-war architecture in
Theodor Effenberger. He was also active in the ho-
Breslau is based on Bińkowska 2004, and Beelitz & Förster,
2006. using exhibition Wohnung und Werkraum (WuWA)
59
Popowice, 1919-28 by Theodor Effenberger, Moritz Hadda in 1929, a milestone for modern urban planning in
et alt. Moritz Hadda, from a Jewish family, was murdered Breslau. It was initiated by Hans Scharoun (1893-
in Riga in 1941. Other significant, murdered Jewish archi- 1972, professor at Breslauer Akademie für Kunst
tects in Breslau were the brothers Richard and Paul Ehrlich
und Kunstgewerbe 1925-32) and Heinrich Lau-
and Martin Hadda, brother of Moritz.
60
Sępolno, 1919-35, by Hermann Wahlich and Paul Heim.
61
Mühle 2015, p. 219. 62
Mentioned above.

– 211 –

Fig. 36: Villa at Straße zur grünen Eiche 17, a part of the WuWA
(Wohnung und Werkraum) exhibition in 1929. Photo from Bińkows-
ka (2004), cf. the reference list.
terbach (1893-1976), inspired by the Weißenhof-
siedlung in Stuttgart 1927 and implemented by
the Silesian branch of Deutsche Werkbund.63 It was
a precursor to the Stockholm exhibition in 1930
and the Werkbundsiedlung in Vienna 1930-32. The
exhibition was located between Grüneicherweg/
ul. Zygmunta Wróblewskiego, Uechtritzweg/ul.
Tramwajowa, Zimpeler Straße/ul. Edwarda Dem-
bowskiego, Zur Grünen Eiche/ul. Zieloniego Dębu
and Vogelweide/ul. Mikołaja Kopernika. Among the
architects were Adolf Rading (1888-1957), Theo-
dor Effenberger, Moritz Hadda, Paul Häusler, Paul
Heim, Albert Kempter, Emil Lange (1884-1968),
Heinrich Lauterbach and Hans Scharoun.64 Among
the buildings were the dormitories, later Park Hotel
(1929, Hans Scharoun, Vogelweide/ul. Mikołaja Ko-
pernika 5) and several one- and two-family houses
and apartment houses.65
North of Zimpel, the sport ground Schlesi-
erkampfbahn was established in 1928, designed by
Richard Konwiarz, later called Sportstadium, and
extended in 1935-39. Nearby was a housing district
with villas, e.g. by Ernst May (1886-1970). South of
Zimpel was the residential district Bischofswalde/
Biskupin, and east from there, at the connection
between the Oder River and the Flutkanal, was the
Bartheim/Bartoszowice recreation area with restau-
63
Mühle 2015, p. 221. Other prominent teachers at Breslauer
Akademie für Kunst und Kunstgewerbe were Oskar Schlem-
mer (1888-1943) and Georg Muche (1895-1987); cf. Davies
& Moorhouse 2003, p. 353.
64
www.wuwa.eu.
65
Bińkowska, Iwona: Breslau. Fotografien aud der Zeit zwis-
chen den beiden Weltkriegen. Via Nowa, Wrocław 2004,
pp. 102-109, 118 and 129-137.
– 212 –
rant Wilhelmshafen, connected with the city centre
by river boats.
Three Jewish commercial houses were pre-
cursors of architecture: The Jugendstil Gebrüder
Barasch department store, the early modernist Pe-
tersdorff fashion house (1927-28, Erich Mendel-
sohn, 1887-1953) and the Wertheim department
store (1929-30, Hermann Dernburg, 1868-1935).
Other examples of early modernism in central Bres-
lau were the Mohrenhaus at Blücherplatz (1928,
Adolf Rading) and 10-storey Städtische Sparkasse at
Ring (1930-31, Heinrich Rump). The first high-rise
building in Breslau was the 11-storey Postscheckamt
at Feldstraße/ul. Zygmunta Krasińskiego 1 (1926-
1929, Lothar Bauman) with façades and vertical pi-
lasters in brick stone. At Ring, Haus Gittler (Max
Gittler bank) was given a modernist façade (Oskar
Hecht after 1930), and at Schweidnitzer Straße
two modernist buildings were erected: the Wilhelm
Knittel store (1929, Max Straßburg) and the Bi-
elschowsky department store, (after 1930, Hermann
Wahlich). A monumental building combining clas-
sicism with art deco and early modernism was the
police headquarters at Schweidnitzer Stadtgraben/
ul. Podwale (1925-27, Rudolf Fernholz).66
New cinema buildings were erected, in a mixtu-
re of art-déco and early modernism style. The Rex
(Roxy) Filmpalast at Kurassierstraße/al. Józefa Halle-
ra (1925-26, Adolf Rading) was built as Odd Fellow
Lodge, later changed to a cinema. The Capitol cine-
ma at Gartenstraße/ul. Pilsudskiego (1929, Friedrich
Lippa) was also used for musical theatre. Hans Poel-
zig designed Kino “Deli”, “Deutsches Lichtspiel-Thea-
ter” at Alte Friedrichstraße/ul. Nasypowa, erected in
1927. 67
Under Nazi rule, after 1933, large urban plan-
ning projects were to glorify the new regime. A
north-south and an east-west axis were proposed.68 A
National Socialist Forum was planned as a space of
400 x 800 meters from Schuhbrücke and Ritterplatz
66
Bińkowska 2004, pp. 7-8. The Politechnika Wrocławska
team of the current research project, headed by prof. Elzbi-
eta Przesmycka, has also provided an extensive material on
Wrocław architecture, referred to here. Modernist develop-
ment and architecture in inter-war Breslau is also described
in book: Ascher Barnstone, Deborah: Beyond the Bau-
haus: Cultural Modernity in Breslau 1918-33. University of
Michigan Press. 2016.
67
https://dolny-slask-org.pl.
68
This plan, parallel to the Speer plan for Berlin, was propo-
sed by the Berlin architect Werner March.
to Lessingstraße, connected with a regional govern-
ment building, a Volkshalle and a seventy-meter-high
clock-tower. This project would imply demolition
of the market hall from 1909, the regional govern-
ment building from 1883–86, the Akademie für
Kunst und Kunstgewerbe and the former Bernardine
monastery from the 15th–16th centuries. It was never
implemented, but a neoclassicist Silesian government
building69 was erected at Lessingplatz, still used by
the regional government.
The end of the traditional
urban culture, in World War II
and its aftermaths
Chişinău during and shortly after
World War II
When Bessarabia was ceded to the Soviet Uni-
on on 26 June 1940, around 10,000 Jews from re-
maining Romania fled to Bessarabia to escape
anti-Semitism,70 while Jews from Bessarabia fled to
Romania to escape Soviet confiscations, hoping to
continue to Palestine.71
Soviet power (June 1940 – June 1941) rapidly
reorganized the Bessarabian society. Around 86,000
persons from the annexed Romanian territories were
arrested, deported, sent to forced labor or executed.72
Out of 60,00073 Jews in Chişinău, when the Soviet
rule began in 1940, around 10,000 were deported.
When the German-Romanian forces approached Chi-
şinău in 1941, around 20,000 Jews fled eastwards,
many of them trapped and killed. Around 10,000
69
1935-37, architect Felix Bräuler, inspired by Hitler’s Reichs-
kanzlei in Berlin.
70
The Testimony of Samuel Aroni, interview within the re-
search project. Most of them would die within a year.
71
Levin 1987. Because most Bessarabian Jews were more Rus-
sian- than Romanian-oriented, many Romanian politicians
regarded them as possible fifth columnists in relation to So-
viet Union. Among poor Jews, there was in fact a socialist
movement, hoping for better living conditions in a social-
ist society. However, there were also negative Jewish expe-
riences of (tsarist) Russian rule – the Chişinău pogroms in
1903 and 1905 – compared with the Romanian inter-war
time.
72
Caşu 2010, pp. 39-56. From Chişinău 589 persons were de-
ported, 158 of them (26,82%) Jews. Apud I. Cașu, Stalin-
ist terror in Moldavia. 1940-1953. In Kevin McDermott,
Matthew Stibbe (eds.), Stalinist Terror in Eastern Europe.
Elite Purges and Mass Repression. Manchester and New
York: Manchester University Press.
73
According to Samuel Aroni. www.jewishvirtuallibrary.org,
Encyclopaedia Judaica even mentions the figure 70 000.
– 213 –
Jews escaped with the retreating Soviet troops. In
July 1941, German-Romanian troops killed about
10,000 Jews. The survivors were in the end of Au-
gust locked into the ghetto, established in the same
month 74 around Piaţa Veche in the Old Town.75
Soon the Romanian troops took over most of the
Holocaust activities.76 Encyclopedia Judaica estima-
tes that as many as 53,000 Chişinău Jews died in the
Holocaust and as a result of Soviet deportations.77
Chişinău was damaged in several stages. Alto-
gether, 70% of the buildings were destroyed or badly
damaged during the war.78 An aerial photo taken by
the German Luftwaffe on 3 May 1944 shows a city
with lots of burnt out buildings, with only the walls
remaining.79
After the Soviet re-annexation of Bessarabia and
Chişinău in 1944, arrests and deportations resu-
med.80 The total number of victims of Stalinist war
and post-war terror in 1940–41 and 1944–53 and
following famine in present Republic Moldova and
inter-war MASSR81 is estimated at around 300,000–
350,000.82 In the 1940s, a Soviet industrialization
and urban growth in Chişinău began. Immigrants
came from other parts of the Soviet Union, inclu-
ding Jews, lacking roots in the city. Later many of
them emigrated to Israel and other countries.
74
Shapiro 2015, pp. 14-30, 51-57 and 65-74. The ghetto was
described in two documents, probably from December
1941 and January 1942, from a high commission appointed
by Marshal Antonescu. Samuel Aroni translated and pub-
lished it into English in 1995, at UCLA, after adding some
historical data and his own eyewitness memories as Memo-
ries of the Holocaust: Kishinev (Chişinău), 1941 – 1944.
75
Ghetto gates were at Strada Fântâna Blanduziei (street not
existing today) and Strada Cojocarilor. Strada T. Râşca-
nu, present Strada Arhanghelul Mihail, was crossed by the
ghetto fence.
76
Ion Antonescu, Romanian dictator from November 1940,
strongly supported the Holocaust ideas. He was responsible
of the death of 180.000 – 380.000 Jews. Cf. Friling (ed.)
2004, pp. 42-43, 61-65, 178 and 381-382.
77
According to www.jewishvirtuallibrary.org.
78
Nesterov 2011 (2), p. 136.
79
http://oldchisinau.com/panoramy-i-ayerofoto/nemeckaya-
ayerosyomka-kishinyova-3-maya-1944-go/ 
80
Beginning with people regarded as collaborators with the
Romanian regime or not regarded as loyal to the Soviet
rule. Many Bessarabians had received Soviet citizenship
against their will. Cf. Caşu 2010, p. 43 and p. 50.
81
The inter-war Moldovan Autonomous Soviet Republic in
Transnistria, within the Ukrainian Soviet Republic. Half
of it was later included in the Moldovan Soviet Republic,
and is today claiming independence from Moldova.
82
Cf. Caşu 2010, pp. 51-52. I.
 Cernăuţi / Černovcy / Černivci during
and shortly after World War II
The first Soviet rule, 28 June 1940 – 5 July 1941,
destroyed much of the traditional urban culture.
Thousands of people were arrested and deported.
Soviet threats and German propaganda prompted
Germans to leave. The new border through Bukovi-
na separated many families. Russian and Ukrainian
became official languages and the Cyrillic alphabet
introduced. Streets were renamed and Romanian
memorials replaced by Soviet ones. On 27 June 1941
the Soviet authorities celebrated the first anniversary
of “The liberation Bessarabia and North Bukovina
from the yoke of the Romanian boyars.”83
On the first days of Romanian-German power in
July 1941 the Temple was set on fire and thousands
of significant Jewish men were murdered. On 11 Oc-
tober, a ghetto was sealed off in the “lower” town.
Fifty thousand persons were located in an area earli-
er housing 5.000 inhabitants. Already in November,
28,000 Jews were deported to Transnistria. 84
Before being dismissed from his position in
spring 1942, the city mayor Traian Popovici, main-
taining some “Czernowitz spirit”, managed to save
19,000 Jews from deportation, including the poet
Paul Celan, as needed in the city. Thereafter, per-
secutions resumed and in June 1942, 5,000 Jews,
including Paul Celan’s parents, were deported to
Transnistria, where the majority perished.85
After the Soviet army recaptured Cernăuţi on
29 March 1944, the Sovietization process resumed.
Poles were transferred to Poland and around 30.000
Romanians86 escaped to Romania within its new
borders.87 75-80 % of the population had vanished,
but the built environment was relatively unscathed.
Most of the conductive layers of culture, science, and
83
Citation from the local communist party committee,
in Masan 2000, p. 38. (Translated from German by the
author of this article.)
84
According to http://yivoencyclopedia.org/article.aspx/
Chernivtsi.
85
According to Yad Vashem, Popovici saved the lives of 16.500
persons. Cf. https://www.yadvashem.org/righteous/stories/
popovici.html. According to Masan 2000, p.39, the eth-
nic Polish lawyer Grzegorz Szymanowicz, consul for Chile,
saved, in cooperation with the Chilean chargé d’affaires in
Bucharest, Samuel del Campo, the lives of another 1.000 –
1.200 Jews by issuing Chilean passports. Cf. https://www.
jta.org/2017/10/22/israel/chilean-diplomat-who-saved-over-
1200-jews-honored-as-righteous-gentile.
86
Braun 2005, p. 77.
87
Cf. Brenner 2010, pp. 112-113.
– 214 –
business were gone, as was the special spirit of the
cosmopolitan, multi-ethnic city. German and Roma-
nian were not viable languages anymore. Surviving,
mostly German-speaking Jews left, when possible,
for Romania and later Palestine or even Germany or
Austria. In the first post-war years, around 50,000
Ukrainians88 from North Bukovina were deported
eastwards, even more reducing number of persons
with local roots. After immigration from other parts
of the Soviet Union, Černivci had in 1959 already
had 150,000 inhabitants. According to the Encyclo-
paedia Judaica, 20% of them were Jewish, mostly wi-
thout any roots in Bukovina. In Soviet Bukovina of
1989, 66,5% were Ukrainians, 17,8% Russians, and
7,5% Romanians/Moldovans.
Lwów / L´vov / L’viv during and shortly
after World War II
The Soviet occupation from 17 September 1939
legitimized itself by social and national arguments,
aiming to unite a “Soviet Ukrainian” nation. Arri-
ving Soviet urban planners aimed to transform the
pre-war central European, multi-ethnic city into a
Soviet industrial city,89 having little understanding
of the historical legacy, some “… even viewed the
unfamiliar environment with actual hostility.”90 Ne-
vertheless, the chief planner Karsianov allowed some
authors91 of the pre-war General Plan from 1938 to
take part in the new planning process. He recogni-
zed their competence but added that “this culture
has been acquired during the era of capitalism. In
an architectural and artistic sense, it is barren, and
lacking ideas.” He wrote that these shortcomings
“can be fruitfully resolved when architects learn
to implement correctly the theories of Marx, En-
gels, Lenin and Stalin – the key to understand all
knowledge.” 92 New monumental buildings at cruci-
al locations were to change the architectural landsca-
88
Braun 2005, p. 78.
89
The following passage is mainly based on Tscherkes 2005,
pp. 205-218. He writes that Urban planning was carried
out by the L’viv branch of Dipromist, the Ukrainian State
Institute of Urban Planning.
90
Tscherkes 2005, p. 206.
91
P. Penkovskyj, W. Leiber and Solomon Keil.
92
Cited in Bohdan Tscherkes 2005, p. 206. Karsianov also
criticizes the traditional immense commercial preoccu-
pation of the population and refers to the “parasitic char-
acter” of Lviv. He also described L’viv as the “centre of the
papal Catholic-Uniate reaction”, where “the proud veil of
European culture masks the offensive face of a capitalist
barbarian”.
pe, as viewpoints from different directions and from
old and new street axes. A new central square was to
be created “on the ruins of the medieval ghetto.” 93
These plans were never implemented.
Also the Nazis played out the Ukrainian hope for
independence. Armed conflicts between Poles and
Ukrainians in 1942–43, partly instigated by the Na-
zis, claimed around 100,000 victims. Immediately
after the German troops arrived on 30th June 1941,
a pogrom, supported by many local inhabitants, cau-
sed 8,000–9,000 Jewish victims.94 Labor camps were
soon established in at Janowska and Czwartaków
Streets95. From 15th December, all Jews had to live in
a delimited district in north-west Lwów, including
the old Jewish cemetery,96 where they had to destroy
tombstones and crush them into street paving.97 In
1942, the Golden Rose synagogue from 1594 was
destroyed.
From 16 March 1942 Jews were regularly
either deported to the Bełżec death camp or taken
to the Janowska camp, mostly to be shot at the ne-
arby “Sands” (Piaski). Within the next ten months,
80,000–85,000 Jews were murdered. From 7 Sep-
tember 1942, remaining Jews had to live in a redu-
ced and successively shrinking ghetto north of the
railway under extremely difficult conditions, causing
a typhus epidemic.98 Remaining Jews were systema-
tically killed until autumn 1943.99 Around 136,000
Jews from Lwów fell victim to the Holocaust, and at
Janowska camp, around 200.000 persons from diffe-
rent places killed.100 Very few Lwów Jews survived,
helped by other local inhabitants, with false docu-
ments and hideouts. Some were hidden by the Greek
Catholic metropolitan Andrei Sheptyts´kyi in chur-
ches and monasteries.101 In spite of war damages in
the northern and northwest sectors of the inner city,
most of historical L’viv was undamaged.
93
Citation from Karsianov 1940, in Tscherkes 2005, p. 208.
94
Friedman 1945
95
Polish street names.
96
Source: www.deathcamps.org/occupation/L’viv%20ghetto.
html.
97
The later limitations of the ghetto is shown are shown on a
map at the site www.deathcamp.org.
98
Important testimonies of the Holocaust and ghetto in L’viv
are given by Nada Ruda 2000 and Lili Chuwis Thau, 2012.
99
The last execution, at Janowska camp on 18 November
1943, was called the Aktion Erntefest. Cf. Friedman, Phil-
ip: Extermination of the Lvov Jews, 1945, www.mankurty.
com/holocaust/?p=242, p.14.
100
www.deathcamps.org; Sandkühler 1996; Wiesenthal 1989.
101
Ther 2005, p. 268.
– 215 –
After the Soviet re-conquest of Lwów/L’viv in
July 1944, Russian and Ukrainian became official
languages. In July 1946, 787,000 Poles were expelled
from west Galicia to Poland within its new borders,
almost 125,000 of them from L’viv. In 1947, only
30,000 inhabitants (8,7% of the 1939 population)
remained.102 New Soviet settlers gradually raised the
population to 410,000 in 1959.103 Among 566,000
inhabitants in 1971 were 68,2% Ukrainians, 22,3%
Russians and 9,5% others. Several expelled Poles
settled in Wrocław, former Breslau, replacing the ex-
pelled German population. Partly, the former Polish
urban and academic life of Lwów could continue in
Wrocław. The university library Ossolineum opened
a new branch in Wrocław. To some extent the no-
tion of Wrocław as a “second Lwów” is a myth, but
still there are today special relations between the two
cities.
Breslau / Wrocław during and shortly
after World War II
Remaining Jews were excluded from the society
and concentrated in special Judenhäuser. Between
July 1941 and June 1943 they were deported to death
or concentration camps. The Storch Synagogue and
the police department at Odertor (today Nadodrze)
station were assembling places for deportation. Many
inhabitants were fooled into a false security, because
Breslau was spared from war activities and served
instead as a logistic hub supplying the east front.
Among opponents of the Nazis was the theologian
Dietrich Bonhoeffer from Breslau, executed in April
1945, who led the “Confessing Church” (Bekennen-
de Kirche), combatting totalitarianism and anti-Se-
mitism. The Jewish-born philosopher Edith Stein
was one of the Holocaust victims, although having
converted to be a Roman Catholic nun104.
Among 150,000–250,000 civilians and tens of
thousands of forced laborers, prisoners of war and
concentration camp inmates remained when the So-
viet Army arrived in February 1945. Street-by-street
fights through the affluent district around Hinden-
burgplatz, turned whole neighborhoods into rubble.
102
Within a few months, the Soviet authorities had “repatria-
ted” 117.000 Poles from western Ukraine to Poland, partly
still under German occupation. Cf. Åberg 2005.
103
Ther 2005.
104
Edith Stein 1891-1942, lived at Michaelisstraße/ul. Nowo­
wiejski 38, converted to Roman Catholicism and became
a Discalced Carmelite nun, but nevertheless murdered in
Auschwitz.
Along several streets, the Germans burnt down buil-
dings, including the Museum of Applied Arts, to
create defense lines. Buildings along Kaiserstraße
were demolished to give place for an aircraft runway,
which was never used. The Cathedral and other
churches and historical buildings were destroyed in
battles. Festung Breslau, not allowed to surrender
withstood attacks until 6 May 1945, claiming the
death of around 60,000 civilians.
Still rather unscathed in January 1945, Breslau
was after the war one of the most severely damaged
cities in Europe. Sixty per cent of the buildings were
destroyed, but still the old urban structure and many
important buildings remained.105
General comparative
conclusions concerning
the four cities
• Large differences between old, poor districts
and higher standard districts in Chişinău, Cer-
năuţi and Lwów – lesser differences in Breslau.
• The settlement pattern was more economi-
cally that ethnically decided, but poor districts
in Chişinău, Cernăuţi and Lwów had many
Yiddish-speaking Jews keeping old traditions.
• The main commercial streets/squares were Stra-
da Alexandru cel Bun in Chişinău, Strada Rege-
le Ferdinand, Regina Maria and Iancu Flondor
and Piaţa Unirii in Cernăuţi, Ulica Legionowa,
Akademicka and Kazimierzowska and Rynek in
Lwów and Schweidnitzer and Ohlauer Straße
and Ring in Breslau. In this areas were also
many cafés and restaurants. Except for In Bres-
lau, the leading hotels were also situated here.
• The old, poorer districts in Chişinău, Cernă-
uţi and Lwów had very high historic value, but
rather low technical standard. There were many
small shops, tailors snd craftsmen. The WW2
ghettos were established here. Breslau had no
ghetto.
• All four cities had local main streets with daily
shops as grocers, bakers, haberdasheries and fruit
stores as well as small restaurants and cafés.
• There were both public schools for all ethnic
groups and schools organised by ethnic and re-
Cf. Thum 2011, pp. xxii-xxxi. According to Mühle
105
2015, pp. 259-260, 70% of the buildings in the city were
destroyed, in south and west districts up to 90%, in the
north and east district 10-30% and in the old city centre
around 50%.
– 216 –
ligious organisations. All cities had special Je-
wish hospitals.
• Cernăuţi had the most multi-ethnic structure
and the most developed system of ethnic cultu-
ral palaces.
• Lwów had an old conflict between Poles and
Ukrainians and Cernăuţi between Romani-
ans and Ukrainians. Imperial policy brought
Austrians (Germans) to Cernăuţi and Russi-
ans to Romanian-populated Chişinău as a new
upper class, creating combined social and eth-
nic differences. Poles in Cernăuţi were mostly
outside ethnic conflicts. Jews approached the
dominating ethnic groups, but were also pin-
ched between ethnic groups.
• In Breslau the Polish and Czech population
had through centuries been reduced to a few
percent and there were rather few Jews, well
integrated in the German society. There were
very limited ethnic conflicts, but the Nazi ta-
keover in 1933 changed the situation.
• All four cities had a well-integrated middle
or upper class group of Jews, mostly speaking
Russian in Chişinău, German in Cernăuţi and
Polish in Lwów. In Breslau all Jews spoke Ger-
man.
• The Jewish share was 50 % in Chişinău, 40 %
in Cernăuţi, 33 % in Lwów and 5 % in Breslau,
but the Jewish significance in cultural, scienti-
fic and commercial life was larger in all towns.
• In central Chişinău and Cernăuţi, most shops
and numerous buildings had Jewish owners. In
Lwów, the Jewish and Polish share seem to be
rather similar, but the Ukrainian share seems to
be smaller.
• Pre-imperial Chişinău and Cernăuţi were both
old Moldovan village-like towns, and both were
Romanian in interwar years, with an growing
Romanian urban middle class. Both cities were
added with a new city centre in imperial years.
• Lwów and Breslau were both old, rather large
Central European university cities with plan-
ned late medieval districts surrounded by 19th
century development. Several Poles, expelled
from Lwów, settled in Breslau.
• Modern architecture developed in all four ci-
ties in interwar years. Breslau had new thorou-
ghly planned residential districts; Cernăuţi and
Lwów had gradual extensions and Chişinău
had more spread and partial additions.
 References
Åberg, Martin: Paradox of Change: Soviet Moderniza-
tion and Ethno-Linguistic Differentiation in Lviv, 1945 –
1989. In Czaplicka 2005.
Amar, Tarik Cyril: The paradox of Ukrainian Lviv. A
Borderland City between Stalinists, Nazis, and Nationa-
lists. Cornell University Press, Ithaca and London 2015.
Aroni, Samuel: Memories of the Holocaust: Kishinev
(Chişinău) 1941-1944, Samuel Aroni. University of Ca-
lifornia, Los Angeles (UCLA) International Studies and
Overseas Programs (ISOP), January 1995, N o v e m b e r
1995 (2nd ed.).
Beelitz, Konstanze & Förster, Niclas: Die Architektur
der Moderne. Breslau / Wrocław. Ernst Wasmuth Verlag
Tübingen & Berlin and Via Nova Publishing, Gangal, Boris; Nesterov, Tamara et. al.: Centrul istoric
Wrocław, 2006.
Bińkowska, Iwona: Breslau. Fotografien aus der Zeit
zwischen den beiden Weltkriegen. Via Nova, Wrocław
2004. Also available in Polish.
Braun, Helmut (ed.): Czernowitz. Die Geschichte einer
untergangenen Kulturmetropole. Ch. Links Verlag, Berlin
2005.
Brenner, Hedwig: Mein altes Czernowitz. Erinnerun-
gen aus mehr als neun Jahrzehnten 1918-2010. Hartung-
Gorre Verlag Konstanz, 2010
Bric, Evghenii: Istorija evreev Moldovy. Own publi-
shing, Chişinău 2017, pp. 156-158. Bric also refers to ma-
terial from Steinchik,
www.oldchisinau.com/sinagogue/sinagogue.html.
Caşu, Igor: The city of Chişinău in the Soviet era: ge-
neral cosiderations (Oraşul Chişinău în perioadă sovietică:
considerati generale) In Rusu, Ştefan (ed.): Chişinău –
arta, cercetare în sfera publică, Centrul pentru Arta Con-
temporană, Chişinău 2011.
Caşu, Igor: Stalinist terror in Moldavia 1940-1953. In
Kevin Mc Dermott, Matthew Stibbe eds.: Stalinist Terror
in Eastern Europe. Elite Purges and Mass Repression. Man-
chester and New York: Manchester University Press, 2010
Chuwis Thau, Lili: Hidden, Groundbeaking Press,
2012.
Colesnic, Iurie: Chişinău enciclopedie, Museum, Chi-
şinău 1997.
Colesnic, Iurie: Chişinăul din Amintire, Biblioteca
Municipală B. P. Hasdeu, Chişinău 2011.
Colesnic, Iurie: Chişinău şi Chişinăuienii, Biblioteca
Municipală B. P. Hasdeu, Chişinău 2012.
Colesnic, Iurie: Chişinăul din Inima Noastră, Bibliote-
ca Municipală B. P. Hasdeu, Chişinău 2013.
Colesnic, Iurie: Chişinăul nostru necunoscut, Cartier,
Chişinău 2015.
Cordon, Cécile & Kusdat, Helmut (eds.): An der Zei­
ten Ränder. Czernowitz und die Bukowina. Geschichte
– Literatur – Verfolgung – Exil. Verlag der Theodor Kra-
mer Gesellschaft, Wien 2002.
– 217 –
Czaplicka, John (ed.): Lviv. A City in the Crosscurrents
of Culture. Ukrainian Research Institute, Harvard Uni-
versity, Cambridge, Massachusetts, 2005.
Davies, Norman & Moorhouse: Microcosm. Portrait of
a Central European City, Pimlico, London 2003.
Friedmann, Philip: Extermination of the Lvov Jews,
in Publication of the Central Jewish Historical Com-
mission of the Central Committee of the Polish Jewry
No. 4, Łódż 1945. Available at, www.mankurty.com/
holocaust/?p=242.
Friling, Tuvia (ed.): International Commission on the
Holocaust in Romania. Final Report. President of the
Commission: Elie Wiesel, Editura Polirom, Iaşi and Bu-
cureşti 2004.
al Chişinăului la începtul secolului al XXI-lea. Repertoriul
monumentelor de architectură. Editura ARC, Chişinău
2010, sponsored by the Soros Foundation-Moldova.
Guggenberger, Günther: ”Wir waren ein Herz und
eine Seele…” (Georg Drozdowski). Zu den deutsch-jüdischen
Wechselseitigkeiten in Czernowitz bis 1940. In Cordon &
Kusdat (eds.) 2002.
- Harnik, Lydia: ”Man liebte weiterhin Österreich”. In
Ranner, Halling & Fiedler (eds.): “…und das Herz wird
mir schwer dabei.” Czernowitzer Juden erinnern sich. De-
utsches Kulturforum östliches Europa. Potsdam 1999, 2nd
edition 2009.
Heppner, Harald (Hrsg.): Czernowitz. Die Geschichte
einer ungewöhnlichen Stadt. Böhlau Verlag, Köln, Wei-
mar, Wien 2000.
Hofer, Andreas & Leitner, Elisabeth & Tscherkes,
Bohdan: Львів- Lemberg – Lwów – Lviv - Львов – Leopo-
lis. Handbuch Architektur der Stadt. Fachbereich Städte-
bau der TU Wien und L´vivska Polytechnika, Wien/
Leobersdorf 2010. (In German and Ukrainian.)
Honigsman, Jakob: Juden in der Westukraine. Jüdisches
Leben und Leiden in Ostgalizien, Wolhynien, der Bukowi-
na und Transkarpatien 1922-1945. Aus dem Russischen
von Juri Schatton. Edited by Raymond M. Guggenheim
& Erhard Roy Wiehn. Hartung-Gorre Verlag, Konstanz
2001.
Karsianiov, O.: Slavnyi rokovyny, jn Architektura
Radians’ koï Ukrainy 9 (1940),
Karsianov, O.: Socialystyčna rekonstrukcja m. L´vova,
in Architektura Radians’ koï Ukrainy 9 (1940).
Łagiewski, Maciej: Wrocławsky żydzi 1850–1944, Mu-
zeum Miejskie Wrocławie, Wrocław 2010.
Levin, Nora: The Jews in the Soviet Union since 1917:
Paradox of Survival, Volume 1. NYU Press, New York
1987.
Masan, Oleksandr: Czernowitz in Vergangenheit und
Gegenwart, in Heppner 2000.
Mick, Christoph: Lemberg, Lwów, L´viv, 1914-1947. Vi-
olence and Ethnicity in a Contested City. Purdue University
Press, West Lafayette, Indiana, USA 2016.
 Mühle, Eduard: Breslau. Geschichte einer europäischen
Metropole. Böhlau Verlag, Köln, Weimar, Wien 2015.
Nesterov, Tamara (1): Arhitectura perioadei interbeli-
ce din Chişinău în căutarea identităţii artistice; In Rusu,
Ştefan (ed.): Chişinău – arta, cercetare în sfera publică,
Centrul pentru Arta Contemporană, Chişinău 2011, pp.
89-101.
Nesterov, Tamara (2): The implementation of socialist
realism in post-war Chişinău. Projects and achievements.
(Implementarea realismului socialist în Chişinăul postbe-
lic. Proiecte şi realizări). In Rusu, Ştefan (ed.): Chişinău
– arta, cercetare în sfera publică, Centrul pentru Arta
Contemporană, Chişinău 2011, pp. 128-141.
Ruda, Nava: Zum ewigen Andenken. Erinnerungen ei-
nes Mädchens aus dem Ghetto Lwow, Hartung-Gorre Ver-
lag, Konstanz 2000.
Rumänien, Editura Ghidul României, Bucharest 1932,
Rusu, Ştefan (ed.): Chişinău – arta, cercetare în sfera
publică, Centrul pentru Arta Contemporană, Chişinău
2011.
Sandkühler, Thomas: “Endlösung” in Galizien. Der
Judenmord in Ostpolen und die Rettungsinitiative von
Berthold Beitz 1941-1944. Bonn 1996, United States Ho-
locaust Memorial Museum (www.ushmm.org).
Schreiber, Gerhard Bobby: A Tale of Survival, czer-
nowitz.ephes.com, 1995.
Shapiro, Paul A.: The Kishinev ghetto 1941-42. A Do-
cumentary History of the Holocaust in Romania’s Contested
Borderlands. Published in Association with the United
States Holocaust Memorial. Museum. The University of
Alabama Press, Tuscaloosa, Alabama 2015.
Stilurile Art Déco şi Modernist, artdeco-modernist.
blogspot.com.
Ther, Philipp: War versus Peace, in Czaplicka 2005.
Thum, Gregor: Uprooted. How Breslau Became
Wrocław During the Century of Expulsions. Via Nova,
Wrocław 2011.
Tscherkes, Bohdan: Einleitung. Woher und wohin: Ar-
chitektur in Galizien XIX-XX Jh. In Tscherkes et. alt. (eds)
1996.
Tscherkes, Bohdan: Stalinist Visions for the Urban
Transformation of Lviv, 1939-1955, in Czaplicka 2005.
Wielowiejski, Zygmunt: Hermann Krone und andere
frühe Fotografen. Breslau auf Fotografien 1840-1900. Via
Nova, Wrocław 2014. Also available in Polish.
Wierzbieniec, Wacław: The Processes of Jewish Eman-
cipation and Assilimation in the Multiethnic city of Lviv
during the nineteenth and twentieth centuries. In Czaplic-
ka 2005.
www.deathcamp.org
Wiesenthal, Simon: Justice – not vengeance. London
1989.
http://czernowitz.blogspot.com, Edgar Hauster’s
Czernowitz Blog.
http://oldchisinau.com/panoramy-i-ayerofoto/nemec-
kaya-ayerosyomka-kishinyova-3-maya-1944-go/  with Vienna University).
– 218 –
http://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Chernivtsi.
http://w w w.yivoencyclopedia.org/printarticle.
aspx?id=2533.
https://www.dbc.wroc.pl/publication/9272 (1927)
and https://antyksobieski.pl/breslauer-adressbuch-1937-k-
siega-adresowa-miasta-wroclawia.html (1937). Address
books Breslau 1927 and 1937.
https://dolny-slask-org.pl.
https://www.jta.org/2017/10/22/israel/chilean-diplo-
mat-who-saved-over-1200-jews-honored-as-righteous-gen-
tile.
https://kehilalinks.jewishgen.org/lviv/DirectoryMa-
in.html.
https://www.yadvashem.org/righteous/stories/popo-
vici.html.
www.deathcamps.org/occupation/L’viv%20ghetto.
html.
www.europeanairlines.no/airline-companies-in-ruma-
nia-1918-1945/
www.jewishgen.org/Yizkor/kishinev/kis035.html.
www.jewishvirtuallibrary.org
Author’s petrsonal data and short bio
Bo Larsson is architect and urban planner with expe-
rience of teaching, researching and practical urban plan-
ning. He has devoted special interest to issues concerning
cultural heritage in city development and planning, qua-
lity of urban design and sustainable transportation and
urban structure development and to urban issues in the
Northen countries and in East and Central Europe. He
has worked at the Institute of Urban and Landscape plan-
ning at the Royal Academy of Fíne Arts in Copenhagen,
at the Department of Urban Planning at the Faculty of
Architecture, Lund University, Sweden, and at the Centre
for European Studies at Lund University. He also works
as expert for the European Commission. He is Ph.D. and
Docent in Urban Planning. Among published resear-
ch projects are about The Language of the Town, Urban
Form and Housing in Nordic Capital Cities from 1970 to
1990  (Ph.D. thesis); Relations between Nature and Cul-
ture in the Urban Planning of Lund 1950-2000 (Docent
work) and Multi-Ethnic Built Heritage in West Ukraine
and Moldova - a Challenge for Urban Planning and Deve-
lopment. He is editor and co-author of the books Univer-
City - The Old Middle-Sized European Academic Town
as Framework of the Global Society of Science - Challenge
and Possibilities, 2008 and (with My Laurell) of Tan-
kar om förstadens framtid (Thoughts About the Future
of the Suburb), 2005. He works with the final books on
the research projects  The Memory of Vanished Populati-
on Groups in Today´s East- and Central European Urban
Environments - Memory Treatment and Urban Planning
in Lviv, Černivci, Chişinău and Wroclaw, and  Literature
and Cityscape - Urban Identity in East-Central Europe (on
Brody, Buczacz and Drohobycz in East Galicia; together
 Щусев и Кишинев. Неосуществленные замыслы
Понятия Щусев и Кишинев нераздельны, не
только потому, что Кишинев – город, где он ро-
дился, где прошло его детство, и в котором были
осуществлены его первые самостоятельные про-
ектные работы. Это город, с которым он не поры-
вал никогда, с которым оказались связаны и одни
из самых грандиозных, но, к сожалению, невопло-
щенных архитектурно-градостроительных замы-
слов, сопряженных с событиями двух мировых
войн.
Один из них пришелся за два года до начала
межвоенного периода в его истории, другие два –
через два года по его окончании. Объединяет же
их, на удивление, одна художественная идея –
приверженность к классике.
В первом случае речь идет о Бессарабском
сиротском приюте для детей воинов, павших
в Первой мировой войне (а именно, в началь-
ные ее годы, 1914-1915 гг.), созданном в 1916 году
в неоклассическом стиле. В нем архитектор, до
того показавший себя в основном приверженцем
древнерусского культового зодчества и особенно
любимого им московского барокко неожиданно
обращается к строго академическому искусству,
апеллирующему к античности, эпохе Возрожде-
ния, палладианству и, конечно, русской классици-
стической архитектуре XVIII – начала XIX веков.
А. В. Щусев. Проект Бессарабского сиротского приюта для детей воинов, павших в войне 1914-1915
гг. (1916 г.). «Архитектурно-художественный еженедельник». 1916, № 51, с. 487.
– 219 –
Наталия ЮРЧЕНКО
Эскизный проект монументального по сво-
им масштабам Бессарабского сиротского приюта
представляет собой целый комплекс из отдель-
но стоящих зданий: колокольни, храма, школы,
корпуса сестер милосердия, гостиницы для по-
сетителей, инвалидного дома, богадельни, элек-
троподстанции и т.  д., который предполагалось
возвести за тогдашней чертой города, по дороге,
ведущей в Ганчешты, где был выделен для этих це-
лей солидный участок.
Основой художественной композиции этого
комплекса служило каре из вышеперечисленных
объектов, ядром которого должен был стать храм
для моления ротондальной формы, так полю-
бившейся Щусеву, что впоследствии, уже в 40-е,
послевоенные годы, она будет им использована,
повторена как прием в проекте Дома правительст-
ва в Кишиневе.
Будь здание приюта реализовано, оно явилось
бы для архитектуры Бессарабии поистине нова-
торским, как в смысле овладения искусством мо-
нументальных ордерных форм, в которых были
выдержаны все здания, так и поиском высокого
образного языка для, казалось бы, богоугодного
заведения, каким являлось здание приюта.
К сожалению, затянувшаяся Первая мировая
война и последовавшие за ней политические и
исторические события не позволили осуществить
этот поистине грандиозный проект. Но для нас
он важен тем, что в нем впервые можно разгля-
деть зачатки тех архитектурных тенденций, кото-
рые впоследствии, спустя три десятилетия, будут
успешно использованы мастером уже в проектах
послевоенной реконструкции Кишинева. А сам
проект приюта можно рассматривать как ступень
к сложению нового, не только его собственного,
но и общегосударственного, национального стиля
в архитектуре конца 30-х – середины 50-х годов
XX столетия.
Именно с разработкой классического стиля
в архитектуре связана важная веха в творчестве
А. В. Щусева, относящаяся к периоду восстановле-
ния разрушенного Кишинева, к которому он при-
ступил, не дожидаясь окончания Второй мировой
войны.
Возрождение родного города он считал для
себя задачей первостепенной важности, за ко-
торую взялся, будучи не просто известным и
маститым к тому времени архитектором, а и
гениальным, прежде всего, архитектором-гра-
достроителем. Наряду с Кишиневом, ему было
поручено создание новых генеральных планов
таких городов, как Истра и Великий Новгород,
которые вошли в число 15 освобожденных горо-
дов СССР, подлежавших скорейшему восстанов-
лению.
А. В. Щусеву принадлежит несколько идей по-
слевоенной реконструкции Кишинева. На ока-
завшихся в нашем распоряжении, уникальных
проектных чертежах, выполненных в государст-
венных проектных мастерских при Совете Ми-
нистров СССР под управлением А. В. Щусева, так
называемых развертках центральной ул. Ленина
(ныне бульвар Штефан чел Маре), можно, в част-
ности, рассмотреть ее продление почти до района
современной Ботаники.
Фрагмент проекта застройки ул. Ленина в Кишиневе: Управление кишиневской железной дороги, жилой дом, часть комплекса
зданий железнодорожного вокзала. Автор проекта и руководитель А.В. Щусев, при участии архитекторов Н.В. Яковлевой,
А.П. Агафонова, В.Д. Турчининова. Из личной коллекции автора.
– 220 –
Улица должна была заканчиваться новым
зданием железнодорожного вокзала, который
предполагалось возвести взамен разрушенного
дореволюционного. При этом он задумывался как
комплекс, состоящий из главного корпуса и двух
протяженных крытых перронов, симметрично
располагавшихся по двум его сторонам. В отли-
чие от достаточно скромного по размерам и обли-
ку здания вокзала в непосредственной близости
от него были спроектированы еще два объекта,
имевшие непосредственное отношение к этому
ведомству. А именно – жилой дом и Управление
кишиневской железной дороги, которые выде-
лялись не только более крупным масштабом, но
и типичной классической трактовкой фасадов.
Мы видим здесь наличие гигантского, на высоту
трех этажей портика (в Управлении железной до-
роги), завершенного треугольным фронтоном, за
которым просматривается уже опробованный в
одном из зданий для Бессарабского сиротского
приюта 1916 года, излюбленный Щусевым полу-
сферический купол, перекрывающий центральное
помещение. Первый же этаж жилого дома был
трактован в виде непрерывной аркады, которой
вторили сдвоенные венецианские окна верхних
этажей разбитого на три части дома.
Среди предложенных А. В. Щусевым идей пре-
образования городского центра особенно стоит
отметить возведение внушительного по размерам
Дома правительства, Театра оперы и балета (кото-
рый предполагался, кстати, совсем в другом месте,
в квартале, за зданием современного главпочтам-
та); университетского городка в районе ул. Садовой
(ныне ул. Алексея Матеевича); создание промыш-
ленной зоны в секторе современных Чокан, а также
единой кольцевой дороги, связывающей «верх-
ний» город с железнодорожным вокзалом.
Но, пожалуй, самым прогрессивным надо
признать план А. Щусева 1944-1947 годов по

А. В. Щусев. План трехлучевой разбивки территории
Кишинева в районе реки Бык. Из личной коллекции автора.
пробивке в толще старой «нижней» городской
застройки трех широких радиальных проспек-
тов  – трех лучей, расходящихся от центра, ниже
кафедрального собора, в сторону реки Бык и да-
лее, в направлении современной Рышкановки.
До последнего времени оригинальный замы-
сел А. Щусева, позднее воплощенный в жизнь
лишь частично (о чем будет сказано ниже), ни-
кем не оспаривался. Но буквально недавно, на
научных конференциях все чаще стали звучать
утверждения о заимствовании этой трехлучевой
системы из проекта румынского архитектора меж-
военного периода Октавиана Дойческу1.
Не вступая в дискуссию о приоритетности
рождения этой концепции у одного из двух авто-
ров (поскольку она нуждается в дальнейшей кро-
потливой разработке и доказательности), хочется
лишь заметить: есть свойство гениальных идей
витать в воздухе и приходить в головы опять же
гениальных творцов независимо друг от друга.
Примеров тому сколько угодно.
Отрицать же высочайшую профессиональ-
ную проницательность такого зодчего, как Щу-
сев, думаю, невозможно. То, что город лишен был
Т. Nesterov, А. Vatamaniuc, Istoria deschisă a proiectului
1
postbelic de sistematizare a Chişinăului // Patrimoniul
Cul­tural – Cercetare, Valorificare, Promovare. Conferinţa
Ști­
inţifică Internaţională. Chişinău, 30-31 mai 2018.
Ediţia a X-a. Chişinău: 2018, p. 165; A. Гордеев, Гра-
достроительство Кишинева со дня основания и до
на­ших дней. // Identitățile Chișinăului. Ediția a IV-a,
Chi­și­nău, 2018, p. 109.
– 221 –
бы развития без осуществления этого проект-
ного предложения, вполне очевидно. Задуман-
ные Щусевым градостроительные лучи должны
были упираться в полноводный Бык (для чего
его предполагалось водной артерией соединить
с Днестром), одетый в гранитную набережную и
имеющий собственный речной порт. План вклю-
чал также строительство больших гидротехниче-
ских сооружений: Гидигичского водохранилища
и будущего Комсомольского озера. Все эти соору-
жения проектировал родной брат Щусева Павел
– крупный инженер. Зеленые зоны должны были
окружать город и глубоко врезаться в его застрой-
ку, а питьевую воду должны были давать артезиан-
ские колодцы.
Проект этот, однако, был осуществлен лишь
частично. Из трех радиальных проспектов уда-
лось проложить лишь один. До 1959 года он так и
назывался – «Центральный луч Щусева», затем
он стал проспектом Молодежи, потом бульваром
Ренаштерий, а ныне – проспектом Виеру.
Говоря о новом градостроительном проекте
Щусева, хотелось бы обратить внимание и на дру-
гие его невоплощенные замыслы. Осуществись
они, мы имели бы сегодня совершенно другую
архитектуру в центре города, который мог обога-
титься как минимум двумя крупными обществен-
ными сооружениями.
В первом случае речь идет о классическом по
стилю здании Дома правительства, проект его не
раз перерабатывался еще при жизни самим Щу-
севым и имел несколько разновидностей. Все они
носили монументальный характер и варьировали
по сути один образ – советского дворца, постро-
енного в формах русского классицизма. Наиболее
удачными надо признать два варианта, принцип
композиции которых строился на главенстве цен-
трального корпуса с протяженным дорическим
портиком, объединенным с двумя боковыми фли-
гелями закрытыми колонными галереями. Только
в одном случае конфигурация плана всего соору-
жения была выдержана в строго прямолинейных
формах, а в другом, наиболее удачном, имела плав-
А.В. Щусев. Проект Дома правительства. Один из вариантов.
 А.В. Щусев. Проект Дома правительства. Вариант. Кишинев. Собрание Национального музея истории Молдовы.

ные скругления обходных галерей, ведших к боко-
вым корпусам.
Но и в том, и в другом случае избранный Щу-
севым композиционный прием рассчитан был уже
на местоположение Дома правительства, а именно
на возвышенный холм, где когда-то располагалось
здание митрополии, прямо напротив памятника
архитектуры первой трети XIX века – кафедраль-
ного собора. Как истинный градостроитель, Щу-
сев тщательно продумал включение последнего в
единый ансамбль с новым зданием.
Так классический комплекс 30-х – 40-х годов
XIX века кафедрального собора А. Мельникова и
триумфальной арки Л. Заушкевича в проекте 1946
года был не просто взят в объятия мощным каре
боковых корпусов Дома правительства, но и со-
звучен ему в своем ордерном стилевом решении.
Масштаб создававшейся при этом внутренней
полузакрытой площади был таков, что централь-
ный с куполом ризалит Дома правительства и два
его боковых флигеля отнюдь не подавляли клас-
сицистический комплекс начала XIX века, как
это виделось некоторым проектировщикам, при-
нимавшим участие в доработке проекта уже после
смерти архитектора.
Основной мотив центрального портала, столь
популярный некогда в неоклассицизме, прио-
бретал здесь несколько иное звучание. Сильно

А.В. Щусев. Проект Дома правительства. Вариант. Кишинев. Собрание Национального музея
истории Молдовы.

– 222 –
выдвинутый вперед и занимающий значительное
пространство парадного двора, монументальный
портик Дома правительства перекликался, если
продолжить перспективу, с не менее величествен-
ными портиками собора.
И хотя дух русского классицизма воплощался
здесь художественными средствами, уже доста-
точно далекими от подлинников: так колоннада,
украшавшая главный фасад правительственно-
го здания была слишком протяженна, в целом
объемно-пространственное решение его было
вполне традиционно. Связь с классическими про-
тотипами обнаруживалась, прежде всего, в сим-
метричности композиции, в осевом построении
центральной парадной анфилады, явно навеян-
ной пространственным решением Таврического
дворца в Петербурге, а скругленные корпуса со
сплошной колоннадой напоминали уже Казан-
ский собор А. Воронихина там же.
Особое внимание хотелось бы обратить на
завершающую часть, акцентирующую централь-
ный объем Дома правительства в виде ротон-
дальной формы, перекрытую полусферическим
куполом. Прием, который впервые был использо-
ван мастером в здании храма сиротского приюта
1916 года. Только на этот раз за ним скрывался не
главный зал храма, а торжественный зал с вести-
бюлем.
Как уже говорилось, проект Дома прави-
тельства 1946 года был трактован соответствен-
но новому советскому времени намного суше
его классицистических визави как в проработке
внешнего оформления фасадов в целом, так и их
А.В. Щусев. Проект университетского городка.
– 223 –
отдельных архитектурных элементов. Особен-
но этим грешил один из последних упрощенных
вариантов, где была уже обозначена постановка
памятника Ленину. В рассматриваемом же нами
предыдущем проекте в качестве монумента перед
зданием представала конная статуя, по всей види-
мости, Г. Котовского.
Именно данный проект Дома правительства
с конной статуей по центру заслуживает положи-
тельной степени оценки. Здесь А. Щусев предста-
ет не просто признанным мастером архитектуры,
которому подвластно любое архитектурное на-
правление и который волен его трактовать с пози-
ций собственных творческих амбиций. И, прежде
всего, с позиций человека, знающего и любящего
свой город, когда здание включалось в единый ан-
самбль кафедрального собора и колокольни, о чем
мы уже говорили.
И как бы ни оценивать сегодня проект Щусева,
был ли он для тех лет слишком дорогостоящим,
либо чрезмерно громоздким, но то достаточно
тривиальное строение (aрх. С.  Фридлин, 1964 г.),
которое ныне занимает его место, явно выпадает
из идеи классически завершенной площади.
Здание университета, проект которого для
Кишинева в качестве эскиза был предложен в
1945-1946 годах, значительно уступает по своим
архитектурно-художественным характеристикам
первому варианту проекта Дома правительства с
его пластически выразительными, хорошо прори-
сованными монументальными формами.
Эскизный проект университета, а точнее
уни­вер­ситетского городка выглядит намно-
го сдержаннее и лаконичнее в использовании
про­странственных и художественных приемов
клас­сической архитектуры, в формах которой
он выдержан. Здесь мы также наблюдаем уже ис-
пользовавшийся мастером прием трехчастного
деления здания, с выделением центра как оси, по
обеим сторонам от которой располагаются боко-
вые флигели. Но они на этот раз не выделены в
самостоятельные объемы, располагаются на од-
ной линии с протяженным главным центром и
акцентированы лишь с двух сторон двухэтажны-
ми портиками, поставленными на внушительный
цоколь. Этим они как бы поддерживают мотив
сильно выдвинутого вперед центрального пор-
тика, также поднятого на этаж, который, скорее,
напоминает древнегреческий периптер, но без
завершающей задней колоннады. За лицевыми
же и боковыми колоннадами, этого гигантского
портика, насколько можно судить по имеющему-
ся рисунку, вполне возможно, и не было обходной
галереи. Зато сама ее колоннада перекликалась с
колоннами ризалитов, завершенных, как и цен-
тральный портал классическими треугольными
фронтонами.
Достоинство этого проекта заключается не
столько в его художественно образном решении,
сколько в умелой разработке градостроительной
ситуации «верхнего» города, значительно разру-
шенного во время Второй мировой войны.
Несмотря на свои гигантские размеры (а зда-
ние намечалось как минимум трехэтажным),
умело отодвинутое вглубь от красной линии ули-
цы Садовой и предполагавшее перед головным
корпусом разбивку своеобразного курдонера (па-
радного двора), продолжавшегося вверх как ми-
нимум на целый квартал, сооружение данного
университетского городка, тем не менее, можно
Проект Дома правительства. Один из вариантов со статуей Ленина.
– 224 –
признать, как удачную находку по вписанию его в
окружающее пространство.
К тому же идея «посадки» университетского
комплекса конкретно на этом месте нашла вер-
ное подтверждение в последующем расположе-
нии на нем современного здания университета,
который органично влился в микромир учебных
заведений, строительство которых началось на
прилегающих территориях еще во второй поло-
вине XIX века и активно продолжилось в начале
XX столетия.
В качестве проектов, относящихся к послевоен-
ной реконструкции Кишинева, в которых зодчий
принимал лишь участие в качестве консультанта,
можно отметить, например, такой, как разработка
постамента памятника Ленину (скульптор Сер-
гей Меркуров, 1949 г.). Упоминая в этой связи
имя Щусева, нужно в очередной раз подчеркнуть
его мастерство и опыт, как умелого архитектора и
градостроителя. Потому что выбор места для по-
стамента, его форма и пропорциональная соотне-
сенность с размером статуи, а также окружающего
пространства и сооружения, на фоне которого его
надлежало воздвигнуть, рассчитаны были им наи-
лучшим образом.
Что касается его роли в сооружении железно-
дорожного вокзала в Кишиневе, который и по
сей день пытаются приписать исключительно ему,
заметим, что проектировал его архитектор Л. Чу-
прин (1948 г.). А А.  Щусев выступил здесь опять
же в качестве главного консультанта.
Как бы то ни было, значение творчества А. Щу-
сева в истории архитектуры Кишинева неоспо-
римо. А ранний малоизвестный до того проект
Сиротского училища 1916 г. для детей воинов в
неоклассическом направлении положит начало
сложению его собственного большого классиче-
ского стиля, ставшего определяющим в его твор-
честве с середины тридцатых годов прошлого
столетия.
Итогом же всеохватной и поистине гранди-
озной деятельности Алексея Щусева (даже по
количеству исполненных им лично или под его
руководством проектов) станет градостроитель-
ный план восстановления Кишинева и проекты,
пожалуй, самых значимых для него на тот момент
– 225 –
общественных сооружений – Дома правительства
и университетского городка.
Остается лишь сожалеть, что дар Щусева как
архитектора-классика волей судьбы не был вопло-
щен в полной мере в родном городе. И Кишинев,
таким образом, оказался обделенным как редким
для него образцом неоклассической архитектуры,
так и незаурядными памятниками советского пе-
риода.
 „Vreau să cred că istoria culturii
nu va uita nici de actorul basarabean.”
(Despre teatrul rus din Basarabia interbelică)
Aceste cuvinte aparțin lui Alexei Dașkov (Алек­
сей Иванович Дашков), autorul unor memorii ex-
trem de interesante despre Chișinău și chișinăuieni
din perioada interbelică. Memorialistul și-a definit
poziția drept „martor al istoriei”. În realitate, ma-
nuscrisul său „Studii basarabene”, din colecția lui
Gh. Bezviconi în Arhiva Națională a Republicii
Moldova1, este o importantă „sursă subiectivă”, în
care schițele despre viața actorilor ruși prezintă o
valoare deosebită. Foarte puțini martori oculari și
participanți direcți la viața teatrală din acea epocă și-
au lăsat mărturiile.
A.I. Dașkov. NARM. F. 679, inv. 1, d. 14472.
În prezent puțin cine cunoaște că în anii 1920-
1930, în Basarabia a existat un teatru rus. Între
timp, a fost un fenomen unic. Anume în acea peri-
oadă, la Chișinău apar și funcționează cu succes mai
multe întreprinderi teatrale, create de actori și regi-
zori care au părăsit Rusia sovietică. Soarta teatrului
rus basarabean este strâns legată de emigrația rusă
postrevoluționară.
Când, la începutul anilor 1950, la București
Dașkov își amintea despre „viața dispărută în neant”,
el putea doar să viseze că viitorul îi va răsplăti pe
deplin pe colegii săi de breaslă și numele lor nu vor
dispărea în neființă. Majoritatea oamenilor de artă, a
scriitorilor plecați în emigrație au fost dați uitării. Pe
lângă trecutul „suspicios”, un obstacol în cercetarea
1
А. И. Дашков. Воспоминания, ANRM. F. 2983, inv. 1,
d. 19.
– 226 –
Olga GARUSOVA
creației emigranților albi a fost interdicția tacită de
a studia cultura Basarabiei în perioada existenței sale
în România regală. Absența mult prea îndelungată
în conștiința culturală a numeroșilor reprezentanți
ai intelectualității culturale creează noi obstacole în
revocarea biografiilor acestora.
Dezvoltarea teatrului rus în Basarabia depin-
dea întru totul de căile de emigrare. Timpul și
circumstanțele în care mai mulți oameni de teatru
au ajuns la Chișinău sunt difereite, coincidența fi-
ind una – inacceptarea noii guvernări. Fugeau „de
bolșevici” – răspuns tipic la întrebarea din anchetele
Siguranței, inclusiv al lui Dașkov2 . De rând cu zeci
de mii de refugiați, el, cu tot riscul, a trecut ilegal
pe malul român al Nistrului. La fel ca majoritatea
intelectualilor, el a sosit din Odesa, ultimul „oraș al
refugiaților” de pe teritoriul Rusiei, de unde, odată
cu sfârșitul Războiului Civil și instaurarea puterii
bolșevicilor, venea spre Basarabia un flux nesfârșit de
emigranți. Pentru mulți muzicieni, actorii de teatru,
opera, balet, Chișinăul a devenit doar un refugiu pe
termen scurt, un răgaz în evadarea spre țările Euro-
pei de Vest și America. Mulți au rămas.
Viața emigranților era anevoioasă. Rareori cine
reușea să-și găsească un loc de muncă în domeniul
său. Se poate zice că Dașkov a avut noroc. Avo-
cat prosper din Sankt Petersburg, a experimentat
„aproape o varietate enciclopedică de diferite profesii
și ocupații”: a fost salahor, chelner, model, spălător
de vase, până când din întâmplare a fost descoperit
talentul său de actor. Admirator pasionat al Teatru-
lui de Artă din Moscova, Dașkov a înlocuit cândva
un artist într-un spectacol de caritate. Debutul s-a
dovedit a fi unul de succes și din 1922 el începe să
joace în diverse trupe teatrale rusești, jucând pre-
ponderent roluri secundare. Însă, cum susținea Gh.
Bezviconi3, „mimica, dicția, memoria și cunoașterea
generală a scenei au creat din Alexei Ivanovici unul
dintre cei mai proeminenți actori ai Basarabiei”. Plus
la toate acestea – munca scenică neobosită, care du-
ANRM. F. 679, inv. 1, d. 1056, f. 3.
2
Gh. Bezviconi. Портретов длинный ряд, ANRM. F.
3
2983, inv. 1, d. 7, f. 54.
cea la creșterea profesională a amatorilor de teatru,
atât de numeroși pe scena basarabeană.
Mediul actoricesc rus basarabean a evoluat de-a
lungul timpului, sporindu-și treptat potențialul cre-
ativ. Primele încercări de a forma trupe permanente
sunt legate de băștinașii care, cândva au părăsit țara,
dar au revenit din cauza „evenimentelor fatale”. Ac-
tivitatea regizorală a renumitului scriitor, critic și
dramaturg L.  Dobronravov-Donici, deși a avut un
răsunet prelung, a fost scurtă de tot. Pe când numele
lui Ivan Dubrovin s-a menținut pe afișe timp de do-
uăzeci de ani. Fostul actor al teatrului moscovit al lui
K. Nezlobin a venit la Chișinău n 1917. La început,
punea în scenă spectacole cu amatorii locali, apoi or-
ganiza spectacole de sezon, după care a creat o trupă
dramatică, al cărei pivot îl alcătuiau actorii provinciali
N. Donskaya, A. Tanska, F. Kaciulkov, O. Stoyanova,
Y. Șerșunov, Y. Serov, N. Maratov, Snovskaya, T. Ho-
dakov, K. Daryal ș.a. Trupa a fost apreciată de critici
când la sfârșitul anului 1920, pentru rolurile de eroi-
nă, a fost invitată Antonina Sobolșcikova-Samarina.
Tânăra și talentata actriță juca cu succes în drame-
le în vogă la începutul secolului, care se bucurau de
succes vădit în rândurile publicului basarabean:
„Romanul” de A.  Sheldon, „Anfisa” de L.  Andreev,
„Viori autumnale” de I.  Surgucev, „Vera Mirțeva”
de L. Urvanțev, „Sanin” de M. Arțâbașev, „Groapa”
I. Dubrovin, N. Maratov, Y. Șerșunov. NARM. F. 3279, inv. 1, d. 75.
– 227 –
de A. Kuprin ș.a. Însă lipsa interpreților pentru alte
roluri afecta semnificativ calitatea colectivului. Du-
brovin, „un actor inteligent și corect”, era nevoit să-și
asume rolurile principale. Însă „vocația lui adevărată
erau dansurile”. Doar prin dans el putea să exprime
emoțional și plastic caracterul, varietatea sentimen-
telor și drama personajelor sale. În anul 1925 Dubro-
vin înființează teatrul de miniaturi „Liliacul”, unde
va pune în scenă numere coregrafice și muzicale, cu
care va colinda toată România.
Însă retragerea lui Dubrovin la teatrul de forme
mici se explică nu doar de specificul talentului ac-
toricesc. În Basarabia apăru un actor și antreprenor
care era mai sus de orice concurență și care, timp de
un deceniu și jumătate, a determinat chipul artistic
și existența teatrului rus.
Vasilii Vronski,
care a venit în tur-
neu la Chișinău în
1923, împreună cu
soția sa, actrița Ta-
mara Duvan, era cu-
noscut în tot Sudul
Rusiei. Talentat actor
de comedie, a jucat
pe scenele din Pe-
tersburg și Odesa. În
emigrație s-a stabilit
la Berlin, unde a în-
cercat să înființeze
un teatru rus, a ju-
cat în filme, a mers Vasilii Vronski. Arhiva autorului
în turnee. Succesul
nemaipomenit al turneului basarabean l-a determi-
nat pe Vronski să revină în Basarabia, unde va avea
o perioadă prosperă în activitatea sa de creație, con-
firmând titlul de „favorit al publicului”. „Un mare
artist” l-a numit criticul exigent L.  Dobronravov,
care i-a apreciat talentul de metamorfozare, farme-
cul firesc, „virtuozitatea lejeră a splendidului tehni-
cian al scenei și artist”4.
Vronski era un regizor experimentat, sensibil la
individualitatea actorilor, repartiza în mod exact ro-
lurile, poseda un arsenal de tehnici scenice spectacu-
loase. În timpul călătoriei sale cu trupa lui Dubrovin
prin România, s-a remarcat în special nivelul pro-
fesional al spectacolelor. Faimosul artist în turneu
a realizat ceea ce puțini au reușit – „să adune toate
forțele artistice din Basarabia și prin dăruire de sine
Л. Д-въ, Театральные этюды., Бессарабия, 1923, 27 nov.
4
să creeze o trupă bună”5. Potențialul actorimii autoh-
tone, relevat în procesul lucrului în comun, a sugerat
în mod rezonabil crearea unui teatru rus permanent.
Odinioară Vronski se ocupa cu succes de antre-
prenoriat. Activitatea teatrală particulară depindea
în direct de gusturile și necesitățile publicului larg.
Sensibil la doleanțele publicului și la tendințele tim-
pului, Vronski organiza diverse după gen întreprin-
deri teatrale.
În Basarabia, el a început cu popularul tip de
artă  – teatrul de miniaturi „Bi–ba–bo”, în care i-a
invitat pe actorii din trupa lui Dubrovin și de la
Teatrul Național, interpreți de operă, muzicieni;
prezentarea scenică a fost realizată de scenograful în-
cepător F. Kiryakov. Decorațiunile stilate, programe-
le spectaculoase, alcătuite din scene de pantomimă
originale și împrumutate de la faimoasele cabare-
turi, scheciurile, parodiile au dat peste cap „inerția și
indiferența publicului chișinăuian, care se hrănea cu
melodrame și comedii americane”.
Teatrul de miniaturi „Bi–ba–bo”. Arhiva autorului
Apoi Vronski înființează o întreprindere teatra-
lă. Cea mai mare parte a repertoriului era alcătuită
din comedii traduse din limbile franceză, germană,
engleză, italiană, în care el strălucea în rolurile sale
preferate. Haioase și naive, piesele cucereau publicul
prin intriga atractivă, personaje expresive și, nu în
ultimul rând, prin jocul strălucit al actorilor. Publi-
cul instruit primea o satisfacție artistică de la mani-
era de interpretare rafinată, virtuoasă a lui Vronski.
Schițând portretele personajelor sale cu un creion
„iute, iscusit și agil”, el găsea pentru fiecare detalii
expresive, „grăitoare”, creionări hazlii, „într-o carica-
tură găsea trăsături adevărate omenești”. Vronski a
pus în scenă și piese dramatice – „Livada de vișini”
de A.  Cehov, piese la modă, la începutul secolului,
N., Театр. К гастролям Вас. Вронского и Тамары Дуван,
5
Наша речь, București, 1923, 22 dec.
– 228 –
ale scriitorilor L. Andreev, M. Arțâbașev, O. Dâmov,
L. Urvanțev, dar și piese noi – „Dragostea – carte de
aur” de A. Tolstoi, „Самое главное” de N. Evreinov.
Începând cu anul 1925, mai mulți ani la rând, tru-
pa lui Vronski mergea în turnee preponderent prin
Basarabia. Aflarea la Chișinău dura de la una până la
trei luni. Trupele de teatru rusești nu dispuneau de
propriile încăperi, iar finanțele mizere nu permiteau
achitarea „prețurilor exploatatoare” pentru arenda
teatrelor particulare. Pe atunci, în oraș nu erau chiar
atât de numeroase spații pentru reprezentații: fostul
circ „Expres”, „Orfeum”, „Coliseum”, „Odeon” (în
1928). Condițiile de lucru în oraș erau complicate
și de restricțiile impuse pentru trupele minorităților
naționale6. Ele puteau să țină spectacole doar de trei
ori pe săptămână; în zilele cu cel mai mare venit
(sâmbăta și duminica) spectacolele erau interzise7.
În memoriile sale A. Dașkov descrie în culori
vii peregrinările trupei mici a lui Vronski prin sate
și târgușoare. O distanță de circa 100 km „pe drum
de țară, într-un autobuz primitiv” era parcursă în
8 ore. Se jucau spectacole în cele mai neverosimile
„săli”. Doar la Tarutino a fost adaptată de către an-
treprenor o sală pentru demonstrarea filmelor, cu
o „scenă relativ admisibilă și «culise», în care cu
mare chin puteau încăpea cu costume, machiaj etc.
și – marea surpriză: electricitate!” Soarta spectacolu-
lui depindea întru totul de așa-zisul „dictator” – un
băiețandru de treisprezece ani, care, cu riscul vieții,
aprindea injectorul deteriorat al motorului electric.
La Leova, pentru a satisface dorințele publicului, a
fost de urgență schimbat repertoriul, actorii jucând
câte trei-patru roluri, iar pentru unele roluri au că-
utat interpreți printre localnici. La Novoselița, sea-
ra actorii își croiau drum prin noroiul de netrecut
prin „întuneric beznă”. „Pe toate străzile se vedeau
luminițe ca în Joia Mare după Vecernie: așa, înarmați
cu prăjine, se adunau spectatorii noștri”8.
Reprezentațiile se bucurau de succes la public și
antreprenorul „avea încasări minunate”. Numele lui
Vas. Vronskii (astfel era scris pe afiș) slujea ca recla-
mă. Cei care l-au admirat pe scenele din Odesa nici
nu puteau crede că va veni „însuși acel” artist vestit.
Dar și la spectacolele în care Vronski nu juca rolul
principal, sala se umplea până la refuz. Spectatorii
multor orășele provinciale, îndeosebi tineretul, se
6
ANRM. F. 680, inv. 1, d. 3486, f. 284-286.
7
Н. С. Бенони. Меньшинственное искусство, Бессараб-
ское слово, 1929, 24 oct.
8
ANRM. F. 2983, inv. 1, d. 19, f. 133.
 Teatrul „Coliseum”. Arhiva autorului
întâlneau cu teatrul pentru prima dată sau după un
timp îndelungat.
Turneele nesfârșite prin provincia basarabeană
aveau și avantaje, și dezavantaje. Componența in-
completă a trupei, reducerea inevitabilă a textului,
decorațiunile alese în grabă scădeau semnificativ
nivelul profesional. Însă acest lucru, „făcut de mân-
tuială, scria Dașkov, avea într-un final un impact
pozitiv: spectatorii din diferite Secureni, Briceni, Ba-
iramci, Chilii ș.a. beneficiau de un șir de piese care,
în condiții normale de creștere și dezvoltare a tea-
trului, se păstrau nu numai în repertoriul provincial,
dar și în capitale”9.
Viața nomadă a actorilor s-a întrerupt în anul
1928 – crucial pentru teatrul rus. Partidul Național-
Țărănist, care a venit la putere, a abolit legea marțială
și cenzura în Basarabia. Schimbarea climatului so-
ciopolitic a fost perceput de către Vronski drept
posibilitatea staționării trupei sale la Chișinău. An-
treprenorul întreprinzător l-a invitat de la Berlin pe
fostul său companion, actorul de farsă Mihail Cer-
nov, cu care menține câteva sezoane la Teatrul Vesel.
Duetul lor efervescent atrăgea un public numeros nu
doar la piesele contemporane, dar și la spectacolele
„uzate” la Chișinău, de genul „Potaș și Perelmuter”,
în care actorii străluceau în rolurile lor preferate.
Piesele din viața evreiască în general erau foarte po-
pulare la publicul din Chișinău, unde locuiau mulți
evrei. Astfel, câteva sezoane nu a contenit interesul
față de comedia americană „Nuntă de trei ori”. De
o atenție deosebită se bucura dramaturgia sovieti-
Ibidem, f. 146.
9
– 229 –
că. Vronski a pus în scenă „Fabrica de întinerire” de
A.  Tolstoi, „Stimate tovarăș” de M.  Zoșcenko, „Un
milion de chinuri” de V. Kataev. Acțiunea scenică a
celei din urmă era însoțită de așa hohote de râs, încât
„actorii erau nevoiți să-și repete replicile”. Cu brio
era primită tragicomedia autorului emigrant A. Ren­
nikov „Refugiați din toate țările”, despre viața unei
familii ruse la Paris. Însă cel mai mare succes comer-
cial și o rezonanță nemaiauzită a avut revista „Aici
Chișinău” de A.  Sokolovski. Într-un caleidoscop de
reprize, conceput ingenios de către regizor, în fața
spectatorilor se desfășura viața cotidiană a orașului
pe străzi, în cafenele, în parc și pe piața din fața Băn-
cii și a Primăriei, apăreau chipuri cunoscute parodi-
ate. „Palpând pulsul publicului teatral”, după cum
afirma presa, Vronski montează încă un spectacol
senzațional – «Aici Costiujeni»”.
Recenzenții susțineau că activitatea strălucitoare a
Teatrului Vesel se datora întregii trupe. Menționând
creșterea profesională a unor actori, realizările alto-
ra, presa scria: „Au muncit cu toții mult, solidar, cu
succes, alteori pur și simplu talentat. Împreună cu re-
gizorii și protagoniștii, ei ne făceau să uităm de toate
neajunsurile și inconvenientele scenei microscopice,
să râdem, să ne întristăm, să trăim viața iluzorie și
condiționată a scenei”10.
Potrivit criticilor, chișinăuienii vedeau în teatru
doar distracție, preferând „comedioarele deșarte”,
în timpul cărora „mori de râs”, dramaturgiei serioa-
se. Spectacolele lui Vronski au schimbat considerabil
В.  Н., Бенефис труппы Веселого театра, Бессарабское
10
слово, 1930, 24 sept.
atitudinea față de repertoriul de comedie și „genul
ușor”. Odată cu declanșarea crizei economice, tot
mai mult se scrie despre valoarea râsului pe scenă,
iar spectacolele de comedie se percep ca o terapie so-
cială, „un soi de imunitate împotriva vieții dezolan-
te”. În acest context creația jovială a actorului drag
răspundea stării de spirit a publicului, obținând un
sens deosebit „psihoterapeutic”. „Haideți să zâm-
bim, haideți să râdem” – încuraja de mai mulți ani
V.  Vronski. Și, cedând farmecului talentului, până
și publicul trist și posomorât începea să râdă”11. Ar-
tistul dăruia sentimentul de sărbătoare, iar perso-
najele sale ușuratice și fermecătoare – sentimentul
libertății emoționale.
„Sezonul operetei”, organizat în anul 1932 de
către Vronski împreună cu trupa sa și cântăreții de
la Conservator, a fost adnotat drept o aspirație „de
a-i permite chișinăuianului necăjit cu bani puțini să
uite de necazuri și să petreacă două ore într-o atmo-
sferă de desfătare, râs sănătos și delectare muzicală”.
Reviviscența spectacolelor muzicale din „timpurile
cele bune” a fost percepută ca dorința de a se afla
în rând cu moda europeană. Spectacolele, moderni-
zate de către regizor „cu mijloace pur teatrale, fără
șiretlicuri și trucuri” – „Gheișa” de S.  Jones, „Peri-
colla” de J. Offenbach și „Văduva veselă” de F. Lehár,
cu Lidia Lipkovskaya în rolul principal, au avut „un
succes enorm și binemeritat”. Au fost menționate
măiestria și gustul rafinat al regizorului, „ambianța”
minuțioasă, „costumele minunate”, mizanscenele in-
teresante, corul și orchestra excelente. Cooperarea cu
primadona de operă a continuat la Teatrul de Mini-
aturi „Zâmbetul”, înființat de Lipkovskaya, în care
Vronski regiza programe.
Și publicul, și criticii au primit noua entreprise cu
entuziasm. Nivel profesional impecabil. Cultura sce-
nică rafinată a tandemului Lipkovskaya-Vronski era
asigurată în primul rând de participarea cântăreței
distinse; însă concordanța interpretării, meticulozi-
tatea montării au fost meritul regizorului. „Și ma-
sele largi trebuiesc familiarizate cu arta adevărată,
cu teatrul artistic și elegant, cu teatrul care nu doar
distrează, dar și înnobilează gusturile”12 . Pare para-
doxal faptul că despre rolul estetico-educațional al
teatrului a amintit reprezentația departamentului de
divertisment.
11
Старый Театрал, Праздник театра, Бессарабское сло-
во, 1932, 26 sept.
12
Театр «Улыбка» Л. Я. Липковской, Бессарабское сло-
во, 1932, 20 sept.
– 230 –
Între timp, teatrele de miniaturi, chiar de la înce-
putul secolului, constrângeau și făceau concurență,
nu fără succes, teatrelor „mari”. Aveau favoriții și
„starurile” lor, un auditoriu vast din diferite catego-
rii sociale, de la amatori de teatru cultivați până la
nepretențioșii iubitori de distracții. Acest gen de artă
spectaculoasă, aflat în strânsă legătură cu epoca mo-
dernului, în URSS a fost atribuit culturii burgheze
și dat dispăriției. Mulți dintre actorii care au părăsit
țara înființau trupe de miniaturi mici și mobile. În
emigrație avantajele genului – teatralitatea, aptitudi-
nea de a se schimba odată cu schimbarea timpului, ro-
lul important al muzicii și al plasticii – rezolvau multe
probleme, în particular problema barierei lingvistice.
În Chișinăul interbelic arta formelor mici s-a în-
rădăcinat adânc în viața teatrală și era reprezentată
de diverse genuri de spectacole de varietăți, apropiate
de teatrul de miniaturi. Din anul 1932, pentru mai
multe sezoane s-a stabilit în Teatrul „Coliseum” tea-
trul de divertisment din Riga „Bonzo”, în frunte cu
Alexandr Verner, un comic excentric talentat, care
jucat în teatrele de varietăți din Petrograd. Mulți
chișinăuieni îl țineau minte după spectacolele din
1921. La „Bonzo”, el era regizor și prezentator. „Jocul
lui Verner, scria presa, distruge barierele între scenă
și public, se pare că artistul e aici cu voi, alături la
masă cu o cupă de șampanie spune bancuri din viață,
de la care vi se face ușor și bine”13.
Din trupă făceau parte în mod constant șase
actori, care aveau diferite roluri: un comic, o
cântăreață, o actriță dramatică, o pereche de dan-
satori și prezentatorul; erau invitați și interpreți au-
tohtoni. Prin orașele României „Bonzo” călătorea cu
o componență mixtă ruso-română. Divertismentul
lui Verner se deosebea printr-un „stil european” din
punctul de vedere al gustului artistic; repertoriul se
alimenta din modă: imagini pitorești inspirate din
filmele cunoscute, șlagăre muzicale, se demonstrau
direcții noi în coregrafie. „Limbajul artei autentice
este același pretutindeni și de aceea, la reprezentațiile
lui Verner întâlnim elevi, funcționari, muncitori,
medici, avocați, comercianți și aristocrați localnici, o
mulțime de public românesc”14.
În vara anului 1933, încă un teatru de divertis-
ment – „Pinguinul Vesel” – a fost înființat de către
Mihail Muratov și Elena Marșeva. Acest duet era
bine cunoscut publicului chișinăuian după îndelun-
А. Н. Вернер, Бессарабская почта, 1932, 22 aug.
13
Гастроли А. Н. Вернера и его труппы, Бессарабское
14
слово, 1932, 19 iulie.

Elena Marșeva și Mihail Muratov. Российский госу­дар­ственный
архив литературы и искусства. F. 32, inv. 1, d. 240.
gatele turnee din anul 1927. Născut într-o familie de
evrei înstăriți, Muratov era originar din Chișinău.
(Teatrul „Coliseum” se afla în casa mătușii sale
R.  Gornștein.) El a jucat în provincie, la Teatrul
Dramatic Nou din Petersburg, la Teatrul Mic din
Moscova; a organizat spectacole.
Marșeva a absolvit școala pe lângă Teatrul de Artă
din Moscova, însă pe scena dramatică a jucat puțin.
A devenit vestită în cabaretul lui N.  Baliev „Lilia-
cul”. Investind la începutul anilor ’20 în renașterea
teatrului rus din Riga și falimentând, Muratov și
Marșeva au jucat în diferite trupe la Paris, Varșovia,
Revel (Tallinn).
În spectacolele „Pinguinului”, apreciat de presă
drept „un teatru excelent de grotesc senzațional și de
miniaturi artistice”, se resimțea clar școala lui Baliev.
Marșeva, care resimțea de minune specificul genu-
lui, alcătuia programele conform legilor compoziției
plastico-ritmice, schimbând starea emoțională; cu
ajutorul câtorva contururi, picta un tablou artistic
integru. Succesul regizoral a fost cimentat prin mon-
tarea pe scena Teatrului „Odeon” a revistei în trei
acte „De la șase până la șase” de I.  Kalughin, care
arăta „toată viața” Chișinăului de dimineață până
în dimineața următoarei zile. Pentru interpretarea
rolurilor „a sute de fețe bine cunoscute, aparținând
tuturor păturilor sociale” au fost invitați toți actorii,
cântăreții și dansatorii care se aflau pe atunci în oraș.
Teatrul lui Vronski și cel al lui Muratov se unesc;
în timpul sezoanelor de vară și toamnă resursele ar-
tistice ale interpreților chișinăuieni s-au manifestat
în mai multe genuri: operetă, miniaturi, comedie și
dramă. Colaborarea cu succes i-a permis criticului
să tragă „concluzia involuntară” despre ceea ce „este
o trupă proprie adevărată”, iar antreprenorilor – să
– 231 –
conceapă un proiect fără precedent. Teatrul „Drama
și Comedia” a fost conceput ca unul permanent, ac-
cesibil (costul unui bilet era de doar 10 lei), orientat
spre dramaturgia rusă. Presa a întâmpinat cu entu-
ziasm inițiativa: „Chișinăul, hrănit cu bufonadă, are
nevoie de artă serioasă”.
„Drama și Comedia” prezenta spectacole de
două ori pe săptămână pe scena Teatrului „Colise-
um”, alternând cu „Bonzo”. Pivotul trupei îl alcătu-
iau V. Vronski, M. Muratov, E. Marșeva, T. Duvan,
A. Verner – actori de o individualitate strălucitoare,
îndrăgiți de către publicul chișinăuian. Predomina
repertoriul de până la revoluție, în care se developau
calitățile „pervacilor”, cum erau numiți pe atunci
artiștii de frunte. Spectacolele erau preponderent
regizate de Muratov, un gestionar experimentat și
conștiincios, sensibil la particularitățile stilistice și
de gen ale pieselor, îndeosebi despre „vremurile tre-
cute”, care stârneau sentimente de nostalgie la spec-
tatori. În formații scenice „proaspete și interesante”,
în opinia criticii, au fost arătate „Revizorul” de
N. Gogol, „Pădurea” de A. Ostrovski, „Școala veche”
de A.  Sumbatov-Yujin, „Kasatka” de A.  N.  Tolstoi,
„Groapa” de A.  Kuprin, „Doamna din Torjok” de
Y.  Beleaev, „Gelozia” de M.  Arțâbașev, „Anfisa” și
„Zilele vieții noastre” de L. Andreev ș.a.
În pofida calităților artistice indiscutabile,
susținerea înflăcărată a presei și aprecierea publicu-
lui, întreprinderea teatrală „Drama și Comedia” a
existat doar un singur an. Nu putea fi vorba despre
încasări bogate și mecenați cordiali într-un oraș pro-
vincial, afectat de criza economică. „Marea întreprin-
dere dramatică” cu scopuri cultural-educaționale,
direcționată spre intelectualitate – pătura cel mai
puțin asigurată a societății, a fost din start nerentabi-
lă. Teatrul trece la regimul de turneu.
Ieșită din componența „Dramei și Comediei”
în anul 1934, trupa Muratov-Marșeva apărea pe-
riodic la Chișinău, adunând sălile pline. „La spec-
tacolele lor publicul este sigur că nu va fi înșelat:
repertoriul literar, montarea impecabilă, artiști
selecți”15. Recenzenții îi identifică pe cei tineri, care,
conduși de maeștri, devin actori buni, interesanți.
Conform tradiției, în sezonul de vară predominau
teatrele de miniaturi (varietăți). Însă în definiția genu-
lui „Păsărilor călătoare” recenzenții au rămas confuzi.
Creația lui Muratov-Marșeva era aproape de minia-
turi prin dansuri, muzică, cântec, „jovialitatea lejeră a
15
Некритик. «Осенние скрипки» и «женщина и ложь»,
Бессарабская почта, 1935, 11 mart.
numerelor”, iar de „teatrul adevărat” – prin scenete și
drame într-un singur act. Alături de actorii din trupa
lui Muratov, jucau actorii de la „Bonzo”, de la Teatrul
Național, care s-a închis, actori aflați în turneu.
În anul 1935 Vronski și Muratov revin la ideea
unui teatru permanent, de data aceasta – unul de ca-
meră, „după principiul studioului Teatrului Artistic
din Moscova”. Activitatea lui era limitată la piesa-
acțiune „Drumurile florilor” de V.  Kataev, la care
s-au vândut toate biletele. După acest ultim triumf,
informații despre trupele de teatru ruse se găsesc tot
mai rar și mai rar. Despre actorii autohton se scrie
doar în legătură cu participarea lor la spectacole de
turneu sau la evenimente jubiliare și de caritate.
Odată cu restabilirea cenzurii, devine din ce
în ce mai dificil de a obține autorizații pentru a da
spectacole. Muratov, Marșeva, Verner găsesc un lu-
cru provizoriu în teatrele de varietăți din București.
Vronski, investigat de Securitate, cu un mic grup de
actori peregrinează prin Basarabia. Viața teatrului
rus se stinge în anul 1938, când, odată cu instaurarea
„dictaturii regale”, în România au fost interzise toate
spectacolele în limba rusă.
Odată cu formarea în anul 1940 a RSS Moldove­
nești, 29 de actori care, în diferiți ani, au evolu-
at pe scena basarabeană în trupe ruse, au intrat în
componența Teatrului Dramatic Rus de Stat, înființat
în baza teatrului mobil din Tiraspol16. În noul colectiv
Л. Б. Творческая встреча артистов, Бессарабская прав-
16
да, 1940, 11 sept.
– 232 –
basarabenii au obținut reputația de „cei mai calificați”
interpreți și se deosebeau izbitor de colegii sovietici,
după cum își amintea V. I. Strelbițkaya, după chip și
cultura scenică: „Erau actori! Actori de care astăzi nu
mai există și nici nu vor mai exista cândva. Sunt cu
toții crescuți de o altă școală și au fost interesanți fie-
care în felul său”17.
Al Doilea Război Mondial a împrăștiat actorii
ruși basarabeni prin lumea mare. Destinele lor au
fost diferite. După război Dubrovin și Dașkov s-au
stabilit la București; Vronski a fost arestat de KGB
și a murit într-o colonie de reeducare prin muncă în
anul 1952; Muratov a fost dat dispărut în anul 1944
într-un lagăr de tranzit; Marșeva și-a încheiat carie-
ra artistică la Teatrul Dramatic din orașul Ivanovo,
iar Verner – la Filarmonica din Moscova. Se pare că
doar Donskaya s-a reîntors la Chișinău, la Teatrul
Dramatic Rus...
„Calea actorului basarabean nu era așternută cu
petale de trandafiri – așa este, era ajutat să depășească
toate dificultățile drumului anevoios nu doar de ne-
voia de bani, este vorba despre ceva mai mult: ati-
tudinea față de lucru, nu doar ca față de o meserie
oarecare, dar ca un loc de aplicare a energiei unui spi-
rit cu adevărat uman, liber” – probabil că mulți din-
tre cei ale căror drumuri artistice s-au intersectat în
Chișinăul interbelic ar fi semnat sub aceste reflecții
ale lui Alexei Dașkov18.
17
B. Стрельбицкая. Воспоминания, 1983, p. 7 (arhiva per-
sonală a autorului).
18
ANRM. F. 2983, inv. 1, d. 19, f. 155.
 Aspecte ale extremismului de dreapta
în Chișinăul interbelic
Fenomenul extremist de dreapta, intermediat de
toate formațiunile sale politice, a găsit în Basarabia
premisele necesare pentru receptarea și dezvoltarea
curentului antisemit. Or, antisemitismul în secolul
XX, sub influența nazismului, devine o componentă
importantă a formațiunilor de extremă dreapta. De-a
lungul timpului, pe teritoriul dintre Prut și Nistru
s-au stabilit mase compacte de evrei, formând o se-
rie de târguri și „colonii”. Modul de trai, obiceiurile,
conservatismul și implicarea în activități comerciale
a evreilor – aspecte cotidiene atât de diferite de cele
ale băștinașilor – au generat deseori nemulțumiri și
conflicte. Deloc întâmplător se afirma că Chișinăul
până la 1914 ocupa un loc de frunte printre orașele
pogromiste din Rusia țaristă1.
De la începutul secolului XX, în Basarabia ac-
tiva organizația „sutelor negre” sau Soiuz ruskogo
naroda (Uniunea Poporului Rus), condusă de Pa-
vel Crușevan și Vladimir Purișchevici. Ideologia
mișcării era susținută de convingerea că toate in-
trigile împotriva monarhiei țariste au fost făcute
de evrei, iar germenii revoluției luau naștere mai
ales în centrele cu populație evreiască. În acest con-
text social, populația Chișinăului a fost puternic
influențată de schimbările și frământările produse
înainte de 1918.
După Marea Unire, în provincie își începea acti-
vitatea ziaristul Nicolae Negru2 , acesta înființând la
Chișinău, în 1920, Liga Creştinilor Basarabeni. În
actul constitutiv al acestei organizații se menționa:
„Astăzi, 15 decembrie 1920, ne-am adunat în
Chișinău, ne-am sfătuit, cu mare băgare de seamă,
am chibzuit și ne-am hotărât, statornicind prin pre-
zentul act înființarea Ligii Creștinilor Basarabeni cu
deviza: Christos, Națiune, Patrie”3. Primul comitet
1
Arhiva Națională a Republicii Moldova (în continuare –
A.N.R.M.), Fond 680, inventar 1, dosar 3457, fila 672.
2
A.N.R.M., F. 680, inv. 1, dosar 3298, f. 1: „Numitul Nico-
lae Negru, este originar din comuna Buhoci, județul Bacău,
posedă trei clase gimnaziale, a ocupat funcțiuni de copist și
notar în diferite localități din Vechiul Regat, Cadrilater și
județul Lăpușna, la Costești, stabilindu-se la Chișinău, stra-
da Petru și Pavel nr. 15 din anul 1923.”
3
V. Nicolenco, Extrema dreaptă în Basarabia (1923-1940).
Chişinău: Civitas, 1999, p. 44.
– 233 –
Mihail CHILARU
de conducere al Ligii a fost ales pe un termen de 5
ani. În componența comitetului intrau personalități
ale timpului: președinte – Nicolae Negru, ziarist;
vicepreședinte – Iustin Ștefan Frățimanu, profesor;
membri: Leon Donici, scriitor; Vithold Iambovici,
fost secretar în organizația Soiuz russkogo naro-
da; secretarul comitetului era Gheorghe Ianovschi,
gospodar. La finele Actului constitutiv sunt puse
semnăturile mai multor ziariști, scriitori, doctori,
avocați, ingineri, ofițeri de rezervă, comercianți,
funcționari, meseriași, agricultori, muncitori4, fapt
pentru care putem admite că făceau parte din cadrul
acestei organizații.
În același timp, sub lozincile profesorului Alexan-
dru C. Cuza și tânărului student Corneliu Zelea Co-
dreanu, în toate centrele universitare din România
se aștepta organizarea studențimii naționaliste. La
20 mai 1922, la Iași, C. Zelea Codreanu înființează
Asociația Studenților Creștini, organizație antise-
mită, din care făceau parte și studenți basarabeni.
Prezența acestora în cadrul organizației era sem-
nalată un an mai târziu de Inspectoratul General
de Poliție și Siguranță Chișinău, care arăta că mai
mulți tineri din oraș purtau ca ace de cravată insigne
cu semnul distinctiv al asociației antisemite. Aceste
insigne ar fi fost aduse de studentul Corneliu Ze-
lea Codreanu5. În 1923, la Chișinău se stabilește și
N.  Negru, care încearcă să adune în jurul ziarului
său – Scutul Național, elementele naționaliste din
capitala Basarabiei.
La 4 martie 1923, la Iași este formată Liga Apă-
rării Național-Creștine (L.A.N.C.), sub conduce-
rea lui A. C. Cuza. Actul constitutiv al Ligii era, de
fapt, un jurământ de credinţă faţă de elementele de
conștiință istorică ale naţiunii române – Biserică şi
Monarhie, faţă de simbolurile distinctive ale noii
formaţiuni.
La propunerea aderării la formațiunea cuzistă,
N. Negru acceptă fuziunea, însă cu unele rezerve
de „autonomie locală”. În contextul formării pri-
Ibidem, p. 45.
4
I. Scurtu ș.a., Totalitarismul de dreapta în România, Ori-
5
gini, manifestări, evoluție. 1919-1927, București: Institutul
Național pentru Studiul Totalitarismului, 1996, p. 311.
melor „cuiburi”6 în Basarabia, propaganda de ex-
tremă dreapta începea să fie cunoscută populației
Chișinăului. În mai 1926, L.A.N.C. participa pen-
tru prima dată la alegerile generale, obținând 4,76 %
pe țară și 10 locuri în Parlament. Rezultatele cu-
ziste în Basarabia se arătau a fi modeste, iar curen-
tul extremist în Chișinău era încă puțin cunoscut
populației băștinașe.
În contextul desfășurării Congresului Anu-
al al Studenților din decembrie 1926, la Chișinău
și Călărași au avut loc mai multe incidente între
studenții creștini și populația evreiască. Ecourile ce-
lor întâmplate au avut răsunet până la Paris, acolo
unde, în urma unei petiții adresate secretarului Ligii
Națiunilor de către Comitetul Delegațiilor Evreiești,
guvernul român era învinuit de „lezarea drepturilor
evreilor” și „încurajarea exceselor antievreiești”. Asu-
pra celor întâmplate, serviciile de siguranță au întoc-
mit o notă informativă Ministerului de Externe, în
care se relata că participanții la Congresul Anual al
Studenților de la Iași au plecat la Chișinău, scopul
vizitei fiind de a vedea orașul. La invitația Î.P.S. Ar-
hiepiscopului Gurie, studenții aveau să viziteze și Fa-
cultatea de Teologie, recent inaugurată7. Aflând de
acest eveniment, numeroși evrei, membri ai societății
Maccaby și ai Ligii Culturale Evreiești din Chișinău,
au format grupuri, instigând congresiștii. Ajunși în
oraș, studenții au asistat la un tedeum oficiat la ca-
tedrală, au fost invitați la o recepție organizată de
arhiepiscop, apoi au vizitat diferite instituții. Pe tot
parcursul vizitei, populația evreiască se menținea în
grupuri compacte și urmărea studenții. Autoritățile
relatează în mai multe cazuri că studenții nu au fost
agresivi și la plecarea acestora din gara Chișinău, au
fost huiduiți și atacați cu pietre de diferite grupuri de
evrei. Aceste acțiuni au dus la victime, printre răniți
fiind chiar președintele congresiștilor, Ilie Gârneață,
studentul Chistrugă Alexei de la Facultatea de Teo-
logie din Chișinău și cetățeanul Vuțichi Ioan; ulti-
6
„Acum știți cu toții ce este un cuib: un grup de oameni sub
comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are
numai un șef care comandă, un corespondent care poartă
corespondența, un casier care strânge cotizațiile și un curier
care face legătura cu alte cuiburi sau cu șeful județului. Toți
aceștia, ca niște frați adevărați, ascultă de camaradul lor,
care îndeplinește funcțiunea de șef de cuib.” În: C. Zelea
Codreanu, Cărticica șefului de cuib, Bucureşti: Tipografia
„C.S.m.c.”, 1940, p. 3. Vezi și: C. Zelea Codreanu, Pentru
legionari, vol. I. Bucureşti: Scara, Colecţia Document, edi-
ţia a IX-a, Bucureşti, 1999.
7
I. Scurtu ș.a., op. cit., p. 585-586.
– 234 –
mul a fost grav bătut și i-au rupt hainele. Memoriul
Comitetului Delegațiilor Evreiești nu menționează
niciun caz de provocare din partea studenților, ci re-
latează că „studenții erau în mare pericol, amenințați
fiind de populația evreiască”. La trecerea trenului
prin halta Visterniceni, un grup de tineri evrei au
tras focuri de armă asupra trenului congresiștilor,
fiind aruncate și pietre. Agresorii au fost prinși,
identificați ca fiind etnici evrei și trimiși în judecată8.
Concluziile guvernului român referitor la petiția
din 17 ianuarie 19279 erau că „incidentelor regre-
tabile” nu li se poate atribui caracterul de pogrom;
studenții au fost provocați, victimele găsindu-se mai
degrabă în rândul lor; guvernul și autoritățile loca-
le au încercat să liniștească spiritele și să împiedice
amplificarea violențelor. În final, se menționa că
societatea românească era departe de masacrele și
pogromurile în care au pierit sute de evrei sub pri-
virea indiferentă a autorităților, cum ar fi vrut să se
creadă în lumea întreagă unele birouri de propagan-
dă străine10.
În decembrie 1926, agenții Inspectoratului Ge-
neral de Poliție și Siguranță consemnau despre ordi-
nul cuziștilor de organizare a nucleelor naționaliste
secrete și de formare a unor gărzi naționale, cu sco-
pul de a veghea respectarea programului L.A.N.C.
În raport sunt menționate și nucleele deja formate în
Basarabia sau în apropiere. Chișinăul era identificat
drept centru naționalist important, alături de Iași,
Cernăuți, Huși, Cetatea Albă sau Bălți11.
Anii 1927-1928 au fost critici pentru Ligă.
Organizația s-a scindat în mai multe tabere: grupa-
rea lui N.  Negru din Chișinău s-a separat imediat
după izbucnirea neînțelegerilor, un grup a rămas sub
conducerea lui A. C. Cuza, iar altul va fi condus de
Ion Cătuneanu, Ion Zelea Codreanu și alții. Mo-
mentul de criză este accentuat la 24 iunie 1927, când
are loc desprinderea grupului de tineri în frunte cu
Corneliu Zelea Codreanu, înființând Legiunea Ar-
hanghelul Mihail. La 16 iulie același an, serviciile de
siguranță din Chișinău erau informate că „Liga Ar-
hanghelul Mihail s-a constituit la Iași pe sistem celu-
lar, fiecare celulă având câte 13 membri. Astfel, cele
8
Ibidem, p. 588-593.
9
Prin care se dorea amânarea congresului internațional al
sioniștilor ce urma să aibă loc la Bacău, pe motiv că ar pu-
tea determina manifestări antisemite în oraș, din cauza că
în acele zile urma să aibă loc și un congres al studenților
creștini.
10
V. Nicolenco, op. cit., p. 49.
11
I. Scurtu ș.a., op. cit., p. 587.
două celule de la Iași au în total 26 membri și aici
a oferit conducerea lui Tudose Popescu conducerea
unei celule, dar acesta refuzând, a încredințat condu-
cerea studentului Florian Becescu”12 .
În urma informațiilor survenite despre noua
formațiune, în perioada 1927-1928, serviciile de se-
curitate din Basarabia au supravegheat în perma­
nență dezvoltarea curentului legionar sau crearea
structurilor acestei mișcări. În unele documente ale
Securității din iunie 1928, se relatează că, în urma
perchezițiilor făcute la domiciliul lui Corneliu Zelea
Codreanu, existau suficiente dovezi despre existența
Frățiilor de Cruce în mai multe orașe din dreapta
Prutului13.
La 7 iunie 1928, la Tribunalul Chișinău era în-
registrat actul de reconstituire a organizației lui
Nicolae Negru – Liga Creștinilor Basarabeni, iar
organizațiile L.A.N.C. din Chișinău, Lăpușna și
Cetatea Albă s-au solidarizat cu liderul „creștinilor
basarabeni”. Aderând din nou la Liga cuzistă,
N.  Negru avea să declare mai târziu că oamenii de
încredere din Basarabia ai profesorului Cuza au îm-
brăţişat antisemitismul doar „ca mijloc de căpătuia-
lă”. În acest context, Liga Creştinilor Basarabeni era
reformată de liderul său și propunea un alt slogan:
„Jidanii în Palestina, hoţii la puşcărie şi nebunii la
balamuc”. În condiţiile în care autorităţile urmăreau
fiecare acțiune a simpatizanților L.A.N.C., în ca-
drul mișcării apar din nou sciziuni. Astfel, încă de
la primele manifestări de extremism, autoritățile au
încercat împiedicarea propagandei şi a constituirii fi-
lialelor organizațiilor de dreapta din Chișinău14.
Activitatea semnificativă a legionarilor în loca-
litate începe la Facultatea de Teologie, în perioada
anilor 1928-1929. Momentul este marcat și de vizita
unor delegați ai centrului studențesc de la Cluj, care
au adus manifeste ale organizației conduse de C. Ze-
lea Codreanu și au cerut studenților teologi să se în-
scrie în mișcare, dar au fost refuzați. La 30 mai 1930,
Chestura Poliției din Chișinău relatează despre dise-
minarea manifestelor Gărzii de Fier, care chemau la
12
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3433, f. 6.
13
Ibidem, f. 50.
14
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3481, f. 68: „La Chi­
șinău a luat ființă Liga Creștinilor Basarabeni sub con-
ducerea lui Nicolae Negru […]. Această organizație are
caracter de luptă anti-semită și cu toate acestea combate cele-
lalte organizații anti-semite, acuzându-le că sunt solda ma-
sonilor. Liga urmărește să propage antisemitismul mai ales
în rândul rușilor din Basarabia și are ca organ de publicitate
ziarul Scutul Național, iar în limba rusă, ziarul Drug”.
– 235 –
unire tinerimea română din toate societățile și din
toate grupările politice. Aceste foi-apeluri au fost
împărțite de către studenții Facultății de Teologie
din localitate doar la câțiva cercetași15.
La 20 iunie 1930 este oficial înființată Garda de
Fier, ca o secțiune politică a Legiunii Arhanghelul
Mihail. Planul inițial prevedea ca această organizație
să devină reprezentativă pentru tineretul anticomu-
nist, indiferent de apartenența politică. În realitate,
proiectul nu a funcționat și Garda de Fier a devenit
o altă denumire a Legiunii16. Cei informați știau că
ideea i-ar fi dat-o lui Codreanu nimeni altul decât
Alexandru Vaida-Voevod. Acesta din urmă l-ar fi
sfătuit pe Codreanu să-şi formeze „o gardă de fier”,
astfel încât Al.  Vaida-Voevod a fost numit ulterior
„naşul Gărzii de Fier”17. Concomitent, la Chișinău
se înregistrau frecvente conflicte și ciocniri între
studenții Facultății de Teologie și populația evreias-
că. Inspectoratul General de Siguranță din Basara-
bia relatează la 7 iunie 1929 despre un accident din
Grădina Soborului, petrecut câteva zile mai înainte,
episod pentru care au fost arestați studentul Gheor-
ghe Tudorache de la Facultatea de Teologie, Petrescu
Constantin, Vaduvicenco Leonid și Olănescu Vinti-
lă, pentru că ar fi provocat scandal, lovindu-l pe tâ-
nărul Ghers Toncanoghi18.
Pe fundalul acțiunilor tensionate, în Chișinău
apar și reacții antilegionare, manifestate de comu­
niștii bolșevici din Basarabia, activitatea cărora era
subversivă. Pe parcursul anului 1930, organele de
securitate din Chișinău găseau împrăștiate pe stră-
zile orașului manifeste comuniste îndreptate contra
Gărzii de Fier. Textul manifestelor era bine structu-
rat, mesajul urmărind destabilizarea situației politice
și sociale. Comuniștii făceau apel la anumite cate-
gorii sociale și politice, adresându-se muncitorilor,
țăranilor și minorităților naționale, care ar fi putut
să se opună simpatizanților legionari. Mesajul ma-
nifestelor cuprindea un spectru larg de probleme cu
caracter revoluționar: guvernul român era calificat
drept sângeros, fascist; învinuit de faptul că mișcarea
antisemită e lăsată în grija „gărzii de fier”; se vehicu-
la existența unui pogrom al evreilor în Bucovina; se
promova „reunirea” cu RASSM. Manifestele insti-
15
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3433, f. 169.
16
A. G. Lepădatu, Mişcarea Legionară: între mit şi realitate,
București: Cartier, 2005, p. 104.
17
Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească. Bucu-
reşti: Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995, p. 293.
18
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3433, f. 178.
gau la violență contra Gărzii de Fier și a guvernului
român: „Nu vă lăsați atrași de provocarea ticăloasă
a bandelor fasciste. Distrugeți „garda de fier”[…] Jos
Războiul, cu toții întru apărarea Rusiei Sovietice; Jos
dictatura fascistă! Jos ocupanții români!”19.
În acest context, legionarii preconizau organiza-
rea unui marș propagandistic în Basarabia, în vara
anului 1930. Cu toate că Alexandru Vaida-Voevod
a acordat inițial autorizația necesară, ulterior aces-
ta revine asupra deciziei și interzice desfășurarea
marșului. Schimbarea de poziție era justificată de
panica generală care cuprinsese minoritatea evre-
iască, dar mai ales de campania declanșată de presa
evreiască împotriva Ministrului de Interne. Păstrând
ideea, legionarii planifică organizarea unui nou marș
în Basarabia, fapt despre care era informat și Inspec-
toratul Regional de Poliţie din Chișinău. Marșul
era preconizat după data de 6 ianuarie 1931 şi avea
acelaşi scop – acţiuni de propagandă şi înființare de
nuclee ale Legiunii.
Cu toate că curentul de dreapta își anunța
prezența tot mai des în viața socială din Basara-
bia, activitatea şi popularitatea legionarismului în
Chișinău înregistra tendinţe de descreştere. Fap-
tul că în ianuarie 1931 Garda este dizolvată creează
circumstanțe care slăbesc legătura dintre activiștii
mișcării și populație. Acțiunile de propagandă le-
gionară în localitate continuau mai ales datorită
activității studenților de la Facultatea de Teologie.
În luna martie 1931, Chestura Poliției din Chișinău
raporta că „în localitate au fost aduse și împărțite
printre studenții Facultății de Teologie, manifeste
ale Legiunii Arhanghelului Mihail și Gărzii de Fier,
intitulate «Chemare către întreg Neamul Româ-
nesc». Manifestele trimise [...] au avut o influență
foarte puternică asupra studenților Facultății de Te-
ologie locală, care găsesc că aceste organizații sunt
bune și demne de a se înscrie ca membri și mai cu
seamă, pentru studenții teologi.” Pentru a-și atinge
scopul, studenții erau îndemnați să organizeze mani-
festări publice și să arate populației sentimentele de
naționalism. Propaganda era condusă de către stu-
dentul Gheorghe Tudorache, membru în consiliul
superior al Legiunii Arhanghelul Mihail și Gărzii de
Fier. Grupul de studenți legionari activi de la Facul-
tatea de Teologie număra circa 20 de studenți20.
Alegerile din iunie 1931 și din iulie 1932 i-au
prins nepregătiți pe liderii legionari. Înregistrată sub
Ibidem, f. 236.
19
Ibidem, f. 626.
20
– 236 –
denumirea de „Gruparea Corneliu Zelea Codreanu”,
mișcarea a acumulat 1,05 % din voturi în provincie
și 2,37  % voturi pe întreaga țară. Analizând aceste
rezultate, istoricul F. Veiga consideră că astfel a ieșit
în evidență capacitatea de adaptare a discursului le-
gionar la contextul social, economic și cultural din
regiunile sudice și de centru ale țării, unde argumen-
tele antisemite nu mai erau de ajuns21. Or, această
trăsătură va caracteriza evoluția extremei dreapta pe
parcursul întregii sale existențe în Basarabia.
În primăvara anului 1933, organizația centrală
din provincie, condusă de Iulian Sârbu, începea ac-
tivitatea editorială prin punerea în circulație a zi-
arului Garda de Fier și avea drept scop informarea
cuiburilor din regiune privind modul de desfășurare
a activității lor; erau publicate diferite circulare,
inițiative sau știri. Iulian Sârbu era unul dintre cei
mai de încredere și mai cunoscuți membri legionari
din România. Într-un raport al Chesturii Poliției
Municipiului Chișinău din decembrie 1933, se
menționează despre Iulian Sîrbu ca fiind „cunoscut
cap gardist și legionar”22 .
Pe parcursul anului 1933, au fost realizate nume-
roase acțiuni de propagandă în Basarabia, inițiatorii
acestora fiind studenți, membri sau lideri recunoscuți
ai Legiunii, cum ar fi: Gheorghe Tudorache, Iulian
Sârbu, Mille Lefter, Constantin Petrovici, Astrahan-
ţev Petre23. Tot în 1933, simpatizanții legionari își fac
apariția la Facultatea de Agronomie din Chișinău.
La 12 decembrie, Inspectoratul Regional de Poliție
era informat că „la facultatea de agronomie din acel
21
F. Veiga, Istoria Gărzii de Fier. 1919-1941: Mistica ultrana-
ţionalismului. Bucureşti: Humanitas, 1993, p. 74-75.
22
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 49: „Avem
onoare a raporta că numitul Iulian Sârbu, membru în Gar-
da de Fier este născut în anul 1898 în comuna Vadu Rașcu,
județul Soroca, căsătorit, cu un copil, soția sa Feodora fiind
originară din comuna Mărgineni, jud. Tutova. Din cerceta-
rea trecutului său s-a stabilit că sus-numitul pe când era stu-
dent în Drept la Universitatea din Iași a activat în mișcările
studențești în perioada anilor 1926-1929, luând parte ac-
tivă la toate mișcările de dezordine care au avut loc la Iași,
București, Timișoara, Oradea Mare și altele din care cauză a
fost eliminat din toate universitățile din țară, în special pen-
tru faptul că a participat la incendierea unei sinagogi la Ora-
dea Mare. Date asupra activității sale trecute se pot obține și
de la Prefectura Poliției Capitalei, unde a fost arestat și cer-
cetat. În Chișinău se găsește din anul 1930, în anul 1931 a
funcționat ca secretar la Liceul Militar, în Garda de Fier lo-
cală activează intens de un an de zile, trecând în funcțiunea
de conducător pentru întreaga provincie.”
23
A. Moraru, B. Ciubotaru, Garda de Fier în Basarabia. Do-
cumente. vol. I, Chișinău, 2011, p. 112-202.
oraș se găsesc studenții Stugaru Nicanor, Hâncu Au- terzicerea Mișcării Legionare pentru a treia oară,
rel, Nichifor Vasile și Carp Vladimir, primul în anul sistemul românesc avea să se pună în fața unui fapt
5 și ceilalți în anul 4, cunoscuți capi gardiști”24. necunoscut până atunci, și anume asasinatul politic.
O preocupare frecventă a legionarilor din Chi­ La 29 decembrie 1933, în scopul răzbunării pentru
șinău era organizarea de marșuri propagandistice pe acțiunile Guvernului, prim-ministrul I. G. Duca era
teritoriul Basarabiei, dar și în alte județe ale Români- împuşcat mortal de trei legionari pe peronul gării
ei. La 2 mai 1933, Tudorache Gheorghe împreună cu din Sinaia. În ziua imediat următoare, la Chișinău
alți patru studenți din Chișinău au fost la Criuleni, și în întreaga țară, organele de poliție declanșau
iar la 6 iunie, Iulian Sârbu împreună cu un grup de operațiunea de arestare a membrilor Gărzii de Fier
propagandiști au făcut un marș până aproape de Ti- „capabili de acte teroriste, a capilor propagandişti
ghina25. şi a agitatorilor marcanţi”. Timp de o săptămână,
Pe fundalul campaniei electorale din 1933, se în Basarabia au fost arestați circa 130 de presupuși
constată un moment de maximă activizare a propa- membri, din Chișinău fiind încarcerate 51 de per-
gandei legionare. O trăsătură distinctă a campaniei soane, inclusiv studenţi şi elevi. Printre cei arestați
a fost predispoziţia legionarilor de a folosi forţa și nu se regăsea însă liderul legionar Gh.  Tudorache.
violența. Campania Gărzii de Fier se va desfăşura Chestura Poliției din Chișinău raporta că „Tudora-
într-o atmosferă încordată, cu numeroase confiscări che I. Gheorghe, absolvent al Facultății de Teologie
de material electoral, conflicte cu autorităţile, urma- din Chișinău, a dispărut în noaptea de 28-29 decem-
te de arestări. Legionarii nu se supuneau întotdeauna brie 1933”; se anexa ordinul de urmărire și fotografia
dispoziţiilor primite de la autorităţi, astfel generând acestuia29. (Fig. 1)
conflicte. Un moment tensionat a avut loc la 6 de- La zece zile de la arestarea gardiștilor, era anun­
cembrie, la Chişinău, când reprezentanţii L.A.N.C. țată eliberarea legionarilor care nu purtau nicio
şi ai Gărzii de Fier s-au bătut cu agenţii electorali vină30. Printre deținuții care rămâneau în arest erau
ai Partidului Național Țărănesc. Cu toate că s-au cei care făceau parte din „categoria a IV-a”, sau „cei
făcut numeroase eforturi pentru a evita dizolvarea considerați capabili de a săvârși acte de teroare”. În
prin lege, în urma decretului ședinței Consiliului această categorie erau incluși: Iulian Sârbu, Con-
de Miniștri din 9 decembrie 1933, Garda de Fier a stantin Buruiană, Chiparis Vasile, Cucuveică Ioan,
fost lipsită de dreptul de a participa la electorale și
chiar interzisă. Componența formațiunii este puter-
nic afectată de acţiunile guvernului, care declanșase
arestări în masă ale legionarilor. În Basarabia sunt
întemnițate 110 persoane din 6 judeţe – Bălţi, Ca-
hul, Ismail, Lăpuşna, Soroca, Tighina26. În Chișinău
au fost arestați 19 membri ai Gărzii de Fier, printre
aceștia regăsindu-se Iulian Sârbu, Florescu Sergiu,
Gheorghe Tudorache și alții27. În semn de protest
la acțiunile guvernului, legionarii întemnițați la
Chișinău au declarat greva foamei, legionarul Sergiu
Florescu fiind chiar internat la Spitalul Central după
ce a „căzut în leșin”.28 La scurt timp, după încheie-
rea campaniei și calmarea spiritelor, aceștia au fost
eliberați.
Campania electorală din 1933 a reprezentat un
nou test de verificare a capacității societății româ­
nești de a accepta extremismul de dreapta. Prin in-
Fig. 1. Gheorghe Tudorache, cunoscut lider legionar,
24
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 60. student la Facultatea de Teologie din Chișinău.
25
V. Nicolenco, op. cit., p. 77. Sursa: A.N.R.M., fond 680, inv. 1, dosar 3638, F. 718-719.
26
Ibidem, p. 81.
27
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3657, f. 122. 29
Ibidem, F. 718-719.
28
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 78. 30
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 122-125.

– 237 –

A.
Sevastru Vavila, Ghepațchi Leonid ș.a., aceștia fiind
chiar presupuși membri ai „echipei morții”. Aceste
echipe ale morții erau modulele de şoc ale Gărzii de
Fier, alcătuite din legionari curajoşi, capabili de orice
sacrificiu31.
În perioada interbelică, acțiunile de caritate
(chetă) reprezentau o formă de angajament civic
frecvent, dar și o activitate importantă pentru dife-
rite societăți sau partide. Astfel, Chestura Poliției
Chișinău raporta, la 3 februarie 1934, că a fost
inițiată o campanie de colectare de bani și alimente
în scopul ajutorării deținuților legionari; acțiune în-
cepută de către studentul Luca Popescu de la Facul-
tatea de Teologie. L.  Popescu împreună cu un grup
de studenți de la Teologie hotărâseră să obțină aju-
toare de la cunoscuții lor. Din informațiile obținute
de agenții Siguranței, ei reușiseră să colecteze sume
mici de bani de la studenți, dar insuficiente realizării
scopului propus32 .
O altă inițiativă a legionarilor din Chișinău a fost
ideea creării unei legiuni sportive a Gărzii de Fier. La
18 februarie același an, Chestura Poliției Chișinău
informa că această inițiativă ar fi fost începută de că-
tre Gheorghe Tudorache, dar, din cauza propagandei
electorale, legiunea sportivă nu a mai luat ființă33.
Totodată, în mai multe orașe mari din țară fu-
sese instituită starea de asediu, deoarece erau răs-
pândite zvonuri că Corneliu Zelea Codreanu ar fi
31
Corneliu Ciucanu. Dreapta românească interbelică. Politică
şi ideologie. Iaşi: Tipo Moldova, 2009, p. 98.
32
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 997.
33
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 1186.
– 238 –
Fig. 2. Manifeste ale
Gărzii de Fier din
toamna anului 1933
(A și B).
Sursa: A.N.R.M., fond
680, inv. 1, dosar 3638,
F. 776-777.
B.
intenționat să fugă din țară34. Pe fundalul atmosferei
tensionate și incerte, propaganda legionară continua
să funcționeze, iar liderii Mișcării răspândeau mani-
feste prin care informau simpatizanții că „Garda de
Fier trăiește, sus inimile!”35. (Fig. 2 A, B).
Procesul asupra legionarilor inculpaţi pentru asa-
sinarea prim-ministrului, ce a avut loc în primăvara
anului 1934, nu a redus popularitatea și aderarea
unor noi membri la Mişcare. După expirarea terme-
nului legal prevăzut în decizia de dizolvare a Gărzii
de Fier, legionarii modifică titulatura organizației și
înființează partidul Totul pentru Ţară36, președinte
al partidului fiind generalul Gheorghe Cantacuzino,
supranumit Grănicerul.
Pe lângă numeroasele acțiuni de propagandă și
vizite întreprinse de liderii legionari la Chişinău în
vara şi toamna anului 1935, se constată totuşi dimi-
nuarea spiritului legionar, mai ales printre studenţii
de la Facultatea de Agronomie, care, în majoritate,
trecuseră la P.N.Ţ.37.
La 25 august 1935, pe terenul oborului de vite
din Chişinău, s-a desfăşurat Congresul Regional Ba-
sarabean al Partidului Naţional-Creştin. La această
întrunire au luat parte circa 15 mii de congresişti,
majoritatea din Basarabia; o parte din ei erau din
34
I. Scurtu ș.a., Ideologie și formațiuni de dreapta în România.
Vol. III. 5 ianuarie 1931 – 7 iunie 1934, București: Insti-
tutul pentru Studierea Totalitarismului, 2002, doc. 133, p.
274, precum și doc. 134, p. 275.
35
A.N.R.M., Fond 680, inv. 1, dosar 3638, f. 776-777.
36
V. Nicolenco, op. cit., p. 82.
37
Ibidem, p. 85.
Bucovina şi Moldova şi încă circa 3 mii de persoane
venite din suburbiile Chișinăului şi satele apropiate.
Printre cei care au prezidat congresul de la Chișinău
erau A. C. Cuza, Nichifor Crainic, profesor la Facul-
tatea de Teologie din Chişinău, Iuliu Muianu, sena-
tor de Bălţi, Alexandru Cuzin, deputat de Cetatea
Albă38.
La 3 decembrie 1935, generalul Cantacuzino-Gră-
nicerul a vizitat Facultatea de Teologie din Chișinău,
vorbind cu decanul și cu studenții. Spre seară, acesta
a ținut o consfătuire cu membrii Partidului Totul
pentru Țară. La întrunire au participat circa 20 de
muncitori din Chișinău, aproximativ 40 de studenți
de la cele două facultăți și câțiva țărani. La 5 decem-
brie, a avut loc o altă ședință, sub președinția lui Ion
Metea, președinte al Centrului Studențesc Legionar
din Chișinău. În cadrul ședinței, Ion Metea a dat ci-
tirii Circulara nr. 10, trimisă de C. Zelea Codreanu,
prin care se ordona refacerea cuiburilor desființate în
1933, reînceperea propagandei prin județe și colecta-
rea fondurilor pentru ridicarea unui cămin legionar
la Chișinău. Din păcate, sursele de arhivă cercetate
nu relatează despre începutul construirii căminului
legionar menționat, care, probabil, a rămas la stadiul
de proiect39.
La începutul anului 1936, C.  Zelea Codreanu a
inițiat mai multe acțiuni pentru înfiinţarea organi-
zaţiilor Partidului Totul pentru Ţară în provinciile
unde acestea lipseau, aşa cum era cazul unor zone
din Basarabia. Organizatorii trimişi cu acest scop în
judeţe aveau instrucţiuni să speculeze nemulţumirile
cuziştilor, pentru a-i atrage în Partidul Totul pentru
Ţară. Printr-o circulară din 8 februarie, secretarul
general al partidului, Gheorghe Clime, a fost însăr-
cinat cu organizarea şi extinderea acţiunii legionare
în Basarabia. În luna martie a aceluiași an, Gh. Cli-
me a fost de două ori la Chişinău, întâlnindu-se cu
legionarii din organizaţia regională, cărora le-a dat
instrucţiuni pentru intensificarea acţiunilor de pro-
pagandă şi formarea cuiburilor. În luna mai a anului
1936, are loc adunarea generală a Garnizoanei legi-
onare Chișinău, la care au participat doar 52 de le-
gionari din cei 140 care își anunțaseră prezența. Ion
Metea a expus diverse subiecte privind cheltuielile
curente, dar și despre organizarea unui bal în scopul
obținerii fondurilor necesare pentru înființarea unei
tabere de vară a legionarilor40.
38
Ibidem, p. 58.
39
Ibidem, p. 86.
40
Ibidem, p. 87-88.
– 239 –
În Chişinău, extremismul de dreapta se mani-
festa mai ales prin studenţii de la cele două facultăţi
locale, dintre care mai mult de jumătate erau legio-
nari. Asupra populaţiei din oraş, Partidul Totul pen-
tru Ţară nu avea o influenţă dominantă. Din cele
30 de cuiburi nou-formate, nu activau aproape nici
unul. În regiunea de centru a provinciei, organizația
legionară din Chișinău era considerată atât de slabă,
încât la începutul verii a primit un termen de o lună
pentru refacerea cadrelor, iar conducătorilor locali li
se recomanda să recruteze persoane noi, demne de
încredere. Dacă organizaţia nu era restructurată şi
pregătită pentru alegeri, ea urma să fie dizolvată. O
confirmare a celor menționate este inaugurarea, la
Chişinău, a redacţiei ziarului Buna Vestire la 22 mai
1937, care urma să fie şi un sediu al Partidului Totul
pentru Ţară. La acest eveniment au participat doar
60 de persoane, dintre care 25 erau studenţi. Noii
aderenți erau căutați printre muncitorii creștini din
oraș. În cadrul unei ședințe din iulie 1937, ținută la
sediul Partidului Totul pentru Țară din Chișinău,
au participat circa 70 de legionari și muncitori. În
toamna aceluiași an, organizația muncitorilor legio-
nari din localitate era abia în curs de formare, iar în
celelalte orașe din Basarabia nu exista deloc41.
În același timp, P.N.C. se bucura de o populari-
tate sporită în Basarabia. La 31 mai 1936, pe câmpul
oborului de vite din Chișinău a avut loc unul dintre
cele mai mari congrese regionale ale P.N.C. Au fost
prezente circa 12 mii de persoane din toate județele
basarabene și Bucovina, precum și studenți de la Iași.
În legătură cu zvonurile unirii cu alte formațiuni
naționaliste, liderii cuziști negau coaliția cu ceilalți
naționaliști pentru un impact mai impunător asupra
populației. În seara aceleași zile, a avut loc un acci-
dent când o persoană necunoscută a aruncat cu o
piatră în automobilul în care se aflau mai mulți lideri
P.N.C. Ziarul „Dimineața” scria ulterior că deputa-
tul Robu a provocat un grup de muncitori și s-a is-
cat o încăierare, iar „Universul” relata cum cortegiul
lui A. C. Cuza a fost atacat cu pietre de „comuniștii
evrei provocatori”. În vara anului 1937, la Chișinău
urma să se deschidă o școală de cadre pentru instru-
irea comandanților lăncierilor. În fiecare inspectorat
al județului Bălți se planifica să fie deschisă câte o ta-
bără de muncă. Nu se admitea nicio coaliție cu vreo
altă organizație sau partid, iar participarea la alegeri
era obligatorie42 .
A.N.R.M., Fond 680, dosar 3809, f. 636, 639.
41
V. Nicolenco, op. cit., p. 68-69.
42
 Pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile
generale are loc o activizare a tuturor organizaţiilor
legionare din Basarabia, inclusiv a celor mai slabe.
Modalitatea de propagandă, adaptată la realităţile
şi valorile româneşti mai bine decât a altor partide
politice, care încercau să transplanteze în spaţiul pu-
blic autohton jocul democratic occidental, a avut un
succes evident. Rezultatele alegerilor din 20 decem-
brie 1937 aveau să surprindă societatea românească.
Partidul Totul pentru Ţară înregistra circa 15,58  %
din voturi şi obținea 66 de mandate în Adunarea
Deputaţilor, poziționându-se al treilea după voturile
acumulate. În Basarabia legionarii înregistrau circa
5,30 % din voturi43.
Cu acest succes electoral, liderii legionari antici-
pau dublarea numărului de voturi pentru următoa-
rele alegeri, care nu au mai ajuns să fie organizate. La
10 februarie 1938, Carol al II-lea instaura regimul
personal, iar C.  Zelea Codreanu, conştient de peri-
colul ce îl aştepta, emite o circulară prin care anunţa
încetarea activităţii organizației.
Chiar dacă membrii Mișcării nu mai desfăşurau
nicio activitate în Chișinău, asasinarea prim-minis-
trului Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, de
către o echipă de legionari, a declanșat o represiune
sângeroasă, fatală pentru liderii organizației. La or-
dinele Guvernului, în noaptea de 21 spre 22 septem-
Ibidem, p. 86-97.
43
– 240 –
brie 1939, unităţile de jandarmi trebuiau să execute
câte trei legionari din fiecare judeţ. În judeţul Lă-
puşna, pe teritoriul satului Gârleşti au fost executaţi
prin împuşcare Vasile Diaconescu, Sergiu Florescu şi
Ion Palamarciuc. Cadavrele celor trei au fost expuse
în centrul oraşului Chişinău, la orele 700. În majori-
tatea judeţelor, cadavrele legionarilor au fost expuse
în locurile principale ale oraşelor pentru a fi văzute de
toți trecătorii. În locurile unde erau expuse cadavrele
au fost afişate pancarte pe care scria: „De aci înainte
aşa va fi soarta asasinilor şi trădătorilor ţării”44. În le-
gătură cu evenimentele desfășurate, serviciile de poli-
ţie din Chişinău raportau că populaţia a fost profund
indignată de omorârea lui Armand Călinescu, în
schimb a primit cu satisfacţie executarea legionarilor,
majoritatea trecând cu indiferenţă pe lângă cadavrele
expuse, considerând că şi-au meritat soarta45.
Prin asasinarea lui C.  Zelea Codreanu în 1938,
dar şi prin acţiunea represivă a legionarilor din 1939
a fost distrusă în mare parte elita Mişcării Legio-
nare. Organizația va găsi resursele necesare și se va
reconstitui pentru a reveni pe arena politică a Ro-
mâniei cu un nou lider – Horia Sima. Cu toate că
în iunie 1940, Basarabia va fi încorporată în URSS,
legionarii din Chișinău și din întreaga Basarabie vor
avea un destin la fel de tragic ca al „fraților de cruce”
de peste Prut.
V. Nicolenco, op. cit., p. 95-96.
44
A.N.R.M., Fond 680, dosar 3845, f. 10.
45
 Bulgarii Chișinăului interbelic (1918–1940)
În perioada interbelică, orașul Chișinău, ca și în
perioada țaristă, a fost locul unde s-au concentrat
reprezentanții de vază ai cercurilor politice, econo-
mice, sociale și culturale. Printre ei se evidențiau
și personalități de origine bulgară, care au adus
contribuția lor la dezvoltarea orașului în diferite do-
menii.
Avem date puține referitor la numărul bulgarilor
din Chișinău în perioada interbelică. Istoricul basa-
rabean Ștefan Ciobanu, băzându-se pe datele Servi-
ciului Statisticii Regionale din Basarabia, deduce că
în 1919, la Chișinău, locuiau 2  000 de bulgari (din
133 de mii de locuitori stabili)1. Recensământul ge-
neral al populației României din 1930 atestă că în
municipiul Chișinău, din 114 896 de locuitori, s-au
declarat bulgari 541 de persoane, iar 226 de persoane
au declarat că limba lor maternă este limba bulgară2 .
Prezintă interes imaginea bulgarilor chișinăuieni
și a gospodăriilor lor văzute de către români. Una
dintre primele impresii despre bulgarii de aici a
fost a arhitectului român Toma T. Socolescu, care
la începutul anilor 1920 a realizat în acuarelă două
case de bulgari de pe Strada Grădinilor și Mincov
(azi, str. George Coșbuc). Publicând aceste acua-
rele în revista bucureșteană „Arhitectura”, el le-a
numit „Case vechi românești din Chișinău”3. În
1925 Ștefan Ciobanu a reprodus aceste acuarele în
cartea „Chișinău”, numindu-le „Case vechi în stil
moldovenesc”4. Șt.  Ciobanu menționează că orașul
industrial și comercial era compus dintr-un conglo-
merat de naționalități, precum evrei, greci, armeni,
ruși și bulgari. Istoricul subliniază că aceștia se ocu-
pau cu grădinăritul „sau, cum îi zic moldovenii de
aici, cu «bulgăria»”5. Șt. Ciobanu susține că aceștia
și-au pierdut limba, asimilându-se o parte cu românii
și o altă parte – cu rușii. Aici nu putem fi de acord
1
Ștefan Ciobanu, Chișinăul (Chișinău: Editura Comisiunii
Monumentelor istorice, Secția din Basarabia, 1925), 79.
2
Recensământul general al populației României din 29 de­
cembrie 1930. Vol. II. Neam, limbă maternă, religie. (Bucu­
rești: Editura Institutului Central de Statistică, 1938),
268-269.
3
Toma T. Socolescu, „Case vechi românești din Chișinău,
reproducere a acuarelelor”, Arhitectura, anul V (București,
1926): 98.
4
Ciobanu, Chișinăul, 53, 58.
5
Ibidem, 76, 83.
– 241 –
Ivan DUMINICA
cu afirmațiile lui Șt.  Ciobanu, pentru că recensă-
mântul populației din 1930, cu toate inexactitățile
lui, arată că majoritatea bulgarilor chestionați au
știut limba maternă. Lucrarea istoricului român Pe-
tre Constantinescu-Iași, „Cele mai vechi case din
Chișinău”, editată în 1931, face clarități referitor la
apartenența caselor ale căror imagini au fost publi-
cate anterior de T. T. Socolescu și Șt.  Ciobanu. În
timpul cercetării caselor vechi ale Chișinăului, Petre
Constantinescu-Iași a vizitat partea veche a orașului,
care se numea în popor „mahalaua Bulgărime”. În
lucrarea sus-menționată Constantinescu-Iași face o
prezentare detaliată a caselor vechi din aceasta zonă
a Chișinăului și dovedește că ele sunt construite de
bulgari. El descrie casa bulgarului G.  Atanasiu (si-
tuată pe str. Nicolae Bălcescu), însă o numește „casa
Stoianov”, după numele unui fost proprietar al aces-
tui imobil6. Constantinescu-Iași a vizitat și Strada
Grădinilor, unde încă de la începutul secolului XIX
locuiau bulgari-grădinari. Aici el a vizitat casa rutea-
nului Zagorodnâi; istoricul notează că această casă
de fapt aparține soției lui Zagorodnâi, născută Mit-
cov, bulgară de origine, care a moștenit-o de la buni-
ca sa, care purta numele de familie Ganev7. Anume
această casă T. T. Socolescu a numit-o românească,
iar Șt. Ciobanu – moldovenească. De asemenea, cer-
Casă bulgărească din Chișinău, Str. Grădinilor (anii 20 ai sec. XX)
(Toma T. Socolescu, „Case vechi românești din Chișinău, reprodu-
cere a acuarelelor”, Arhitectura, anul V (București), 1926, 98)
6
Petre Constantinescu-Iași, „Cele mai vechi case din Chiși­
nău”, Comisiunea Monumentelor Istorice. Secția din Basara-
bia. Anuar III (Chișinău, 1931), 24.
7
Ibidem, 23.
cetătorul român face o descriere detaliată a două case
bulgărești, numite „casa Pătlăgeanu” și „casa Dră-
gan”, care se aflau pe strada Voznesenskaia (azi, str.
Grigore Ureche). Ultima era situată vizavi de Biserica
„Înălțarea Domnului”. Proprietara ei era Paraschiva
Boico. Istoricul a vizitat și casa ce aparținuse în tre-
cut meșterului de origine bulgară Dimitrie Bonza,
situată pe str. Gheorghe Lazăr (azi, str. Alexandru
Hâjdeu). Ea era moștenită de către fiii lui. Nu depar-
te se afla casa lui Comerzan. La intersecția străzilor
Ivanovskaia (azi, str. Ioan Botezătorul) și Grădinilor,
se afla casa zarzavagiului bulgar Paravanov. După
conversația cu stăpâna, Constantinescu-Iași consta-
tă că ea „vorbește perfect românește și de multă vre-
me – dovadă a românizării (moldovenizării) acestor
bulgari...”8. În fața acestei case se afla imobilul lui
Telemazov, iar pe Strada Cojocarilor 16 se afla imo-
bilul lui Jelescu. Casa lui Bulgaru se afla pe strada
Petru și Pavel (azi, Alexandru Hâjdeu) colț cu Strada
Cojocarilor.
Despre bulgarii din Chișinău vorbește și publi-
cistul român George Doru Dumitrescu. În 1939 el
mărturisește că a întâlnit pe străzile Chișinăului
„bulgari în zeghe de dimie groasă, de care nu se des-
part nici în iulie”9.
Membrii Sfatului Țării
Bulgarii din Basarabia au avut reprezentanți în
Sfatul Țării. Deputați originari din Chișinău erau
Stefan Balamez și Mihail Stoianov. La deschiderea
primei ședințe a Sfatului Țării, din 21 noiembrie
1917, Mihail Stoianov a ținut un cuvânt de salut
din partea organizațiilor naționale a bulgarilor și gă-
găuzilor10. A lipsit de la ședința din 27 martie 1918,
atunci când s-a votat unirea Basarabiei cu România.
Stefan Balamez era unul dintre cei mai activi
bulgari în parlamentul basarabean. A fost unul din-
tre cei trei deputați care au votat contra unirii cu
România. Deputatul Vasile Țanțu l-a caracterizat pe
S.  Balamez ca pe un om „încăpățânat şi... adversar
românilor”11. Mai târziu, organizația politică „Sal-
8
Ibidem, 32.
9
Apud Diana Vrabie, „Imaginea Chișinăului în presa inter-
belică românească: auto(imagologie) literară”, Identitățile
Chișinăului, ediția a IV-a (Chișinău: ARC, 2018), 32.
10
Sfatul Ţării. Documente. Vol. I. Procesele-verbale ale şe-
dinţelor în plen. Ediţie de Ion Ţurcanu (Chişinău: Știința,
2016), 109-110.
11
Gherasim Ghidirim, „Unirea” şi evenimentele anului 1918
din Republica Moldovenească în documentele Siguranţei şi
Armatei Române (Chişinău: Universul, 2018), 208.
– 242 –
varea Basarabiei” (cu sediul la Odesa) l-a ales ca re-
prezentant la Conferința de la Paris. Balamez nu a
mers în capitala Franței, pentru că de acolo a venit
o dezinformare precum că soarta Basarabiei ar fi de-
cisă în favoarea basarabenilor, iar Rusia sovietică și-a
schimbat atitudinea față de burghezi și intelectuali și
a asigurat că provincia va deveni în curând din nou
rusească. Astfel, lui Balamez i s-a recomandat să se
abțină de la călătorie12 .
În toamna anului 1918, St.  Balamez, fiind
vicepreședinte al Comisiei Constituționale, parti-
cipă la elaborarea Constituției Basarabiei. Proiectul
Constituției prevedea următoarele: provincia tre-
buie să aibă autonomie și dreptul de a se separa de
România în orice moment. La 20 noiembrie 1918,
împreună cu ceilalți 39 de deputați, el a semnat
un „Memorandum” adresat guvernului român, în
care, printre altele, se cerea restabilirea drepturilor
minorităților naționale, suspendarea stării de asediu,
inviolabilitatea persoanei deputaților și, în general, a
tuturor cetățenilor din Basarabia etc.13.
După autodizolvarea Sfatului Țării (27 noiem-
brie 1917), St. Balamez rămâne în Chișinău și se
adaptează la realitățile politice noi. Participă activ
la mișcarea sindicală. Este membru al comitetului
județean al Partidului Național Liberal, din partea
căruia, în 1935, a devenit președinte al Comisiei in-
terimare a Camerei de Muncă a mun. Chișinău, iar
apoi – al Consiliului Camerei. Din partea acestei
instituții era delegat la Consiliul Județului Lăpușna
cu drept de vot consultativ. De asemenea St.  Bala-
mez a fost director al Casei de Credit a Agriculto-
rilor din Basarabia. Din 1938 el a ocupat funcția de
contabil și procurist al Societății Anonime „Gazeta
Basarabia”. La începutul lunii ianuarie 1940, prin
decret regal, St. Balamez a fost numit membru al
Comisiei (pentru stabilirea salariilor minimale în
intreprinderile particulare comerciale, industriale
și de transporturi) pe lângă Inspectoratul General
al Muncii din Ținutul Nistru, iar în martie 1940 –
membru al Comisiei interimare pentru supraveghe-
rea contabililor14.
După 27 martie 1918, în Chișinău au rămas cu
traiul și alți trei deputați de origine bulgară. Mihail
12
Ibidem, 210.
13
Iurie Colesnic, Sfatul Țării. Enciclopedie (Chișinău: Muse-
um, 1998), 317-318.
14
Monitorul Oficial al României. Partea a II-a, București, nr.
81 (5 aprilie 1939) 3005; Ibidem. Partea a I-a, București, nr.
13 (16 ianuarie 1940), 154; Ibidem. Partea I, București, nr.
78 (1 aprilie 1940), 1522.
Rusev a ocupat funcția de deputat în Sfatul Țării
până la 27 noiembrie 1918. În ultima zi a activității
Sfatului Țării, M.  Rusev a votat împotriva unirii
necondiționate a Basarabiei cu România și a elimină-
rii autonomiei provinciei. Era adjunctul directorului
Departamentului de comerț și industrie al Sfatului
Tării15. Însă M. Rusev a părăsit serviciul de stat, pen-
tru că a refuzat să depună jurământ față de Româ-
nia. S-a angajat la Uniunea Cooperativelor din Sudul
Basarabiei. Aici activa în calitate de vicepreședinte al
Consiliului și director adjunct al Băncii Cooperati-
ve. La Chișinău a locuit pe strada Reni 35 (azi, str.
Mihail Kogălniceanu). S-a sinucis în 192616.
Fostul deputat al Sfatului Țării Teodor Chirilov,
rămânând la Chișinău, s-a implicat activ în dome-
niul economic al orașului. A devenit vicepreședinte
al Sfatului Negustoresc și al Camerei de Comerț și
Industrie Chișinău. În același timp era membru
al Consiliului de administrație al Casei de Asigu-
rări Sociale din Chișinău. Comisar al Ministerului
Muncii pe lângă Camera de Muncă Chișinău. A
lucrat și la Primăria Chișinău, fiind membru al Co-
misiei interimare. În 1933 T. Chirilov, fiind consilier
la Primărie, a fost ales președinte al Comisiunii de
recepție. În capitala provinciei a locuit pe str. Inzov 8
(azi, str. S. Lazo)17.
Un alt fost deputat, Anton Novacov, a locuit la
Chișinău pe str. Vasile Alecsandri 15. Era industriaș.
A fost membru al Consiliului de administrație al
Camerei de Comerț și Industrie din Chișinău. În
iunie 1926, la recomandarea aceleiași Camere, A.
Novacov a fost inclus în Comisia pentru revizuirea
supușilor străini, ce funcționa pe lângă Inspectoratul
Muncii din Chișinău18.
Funcționari la Primărie
În Primăria municipiului Chișinău funcționari
bulgari activau în diferite servicii. În anul 1939
șeful adjunct al Biroului de percepție era Victor
Doinov. În același Birou activau ca agenți incasatori
Mihail Iordanov și Victor Topalov. Șef adjunct al
15
Arhiva Centrală a AȘM. F. 1, inv. 3, d. 6872, f. 6.
16
I. G. Vajsman, „M. M. Russev (Nekrolog)”, Krasnaya Bessa-
rabiya (Moskva, 1926), № 1, 50-51.
17
Arhiva Națională din Republica Moldova (în continuare –
ANRM). F. 1404, inv. 1, d. 974, ff. 98, 196; Figuri contem-
porane din Basarabia, Chişinău, 1939, p. 31.
18
Monitorul Oficial al României. Partea a II-a, București,
nr. 200 (6 septembrie 1930), 31; „Desemnarea delegaţilor
industriaşi în comisiunea pentru revizuire a supuşilor stră-
ini”, România Nouă, Chişinău (3 iunie 1926), 3.
– 243 –
Biroului economic era Alexandra Hitov. La Biroul
ocrotirilor sociale a lucrat medicul Nicolae Dimi-
triev. Iar Platon Dimitriev era controlor la Biroul
rețelei de apă. În același timp Elena Doncev este
menționată ca impiegată în cadrul Biroului veteri-
nar-zootehnic19.
Foști militari
În perioada interbelică, la Chișinău și-au găsit
adăpost militari de origine bulgară care au fugit din
Rusia bolșevică. Unii refugiați erau foști militari ai
armatei lui Piotr Vranghel. Dintre aceștia făcea par-
te și locotenentul Alexandr Stoianov20. În timpul
Primului Război Mondial a slujit în Regimentul 46
de Infanterie al Imperiului Rus. A venit în Basarabia
prin Constantinopol în martie 1923. La Chișinău a
trăit pe str. Alexandrovskaia 122 (azi, bd Ștefan cel
Mare), la sora sa Alexandra Strepetova. Lucra la Fa-
brica de Rachiu „Leona” din com. Boghiceni, jud.
Chișinău21. Un alt militar stabilit la Chișinău (la
12 aprilie 1922) era Orest Pascalov, care a slujit în
armata lui Anton Denikin22 . În capitala Basarabiei,
Pascalov locuia și, în același timp, lucra în restauran-
tul „Orfeum” de pe str. Alexandrovskaia.
19
ANRM. F. 1404, inv. 1, d. 15, ff. 16, 20, 25, 29.
20
Din Dosarul personal al lui Alexandr Stoianov, păstrat la
Inspectoratul General de Siguranță de la Chișinău, aflăm
că el s-a născut pe data de 25 august 1895, la Odesa, în fa-
milia lui Stefan și Maria Stoianov. Avea surori: Ale­xandra,
Maria, Olga, Natalia, Ecaterina și Eufrosinia. Prima, Ale-
xandra, locuia la Chișinău, fiind măritată cu Ivan Strepe-
tov, alții au locuit în Ucraina. Știa limbele rusă și germană.
Mai aflăm că în perioada 1920–1921 a slujit în armata lui
Vranghel. Din descrierea staturii lui Stoianov, făcută la
Siguranță, aflăm că el avea o talie înaltă, obrazul – oval,
tenul – șaten, ochii – căprui, barba – rade, bărbia – ovală,
sprâncenele castanii, părul – castaniu-închiș, musteață –
tunde englezești (ANRM. F. 679, inv. 1, d. 7654, ff. 1-2v.).
21
Ibidem.
22
Orest Pascalov s-a născut la 14 septembrie 1898, în or.
Tiraspol. Despre familia lui se știe următoarele: tatăl,
Emilian Pacalov, a trăit un timp la Chișinău pe str. Ostapo-
vskaia 26 (azi, str. Avram Iancu). Mama, Domnica (născută
Țâmbaliuk), era ucraineancă din Odesa. Orest avea un fra-
te – Constantin, două surori – Zinaida (după soț Răilean)
și Vera. Ultima era învățătoare. Toți membrii familiei, în
afara de tată (despre soarta căruia nu știa nici fiul), locuiau
în Tiraspol. În 1918, O. Pascalov a absolvit Școală Medie
din Tighina. De profesie era învățător. A slujit în armata lui
Denikin. Probabil că din cauza rănilor obținute în Războ-
iul Civil, Pascalov șhiopăta pe piciorul stâng. Înainte de a se
stabili cu traiul permanent la Chișinău, în anii 1920–1922
a lucrat la Tighina, Făgăraș și Giurgiu (ANRM. F. 679, inv.
1, d. 7637, ff. 1, 7v.).
 pensie a continuat să lucreze la școală. În afară de
aceasta, la 13 februarie 1930 a primit autorizația de
traducător pentru limba rusă și franceză pe lângă Tri-
bunalul Județului Lăpușna. Din 1938 a fost membru
al Societății Didactice a Profesorilor Secundari de
Stat din Ținutul Nistru. În cadrul acestei societăți
era censor al Cercului profesorilor de limbi clasice.
În 1940 era învățător în Școala nr. 49 din Băcioi25.

Orest Pascalov
(ANRM. F. 679, inv. 1, d. 7637, f. 6v.)

La Chișinău a trăit și maiorul de cavalerie Ni-

colae Agura. În timpul Primului Război Mondial
a fost atașat pe lângă Marele Stat Major al Armatei
a IV-a rusă, cu sediile în or. Roman și Iași. Din ia-
nuarie 1918 a devenit director al Serviciului militar-
politic pe lângă Ministerul de Război al Republicii
Democratice Moldovenești. După Unire, în clădirea
Sfatului Țării a deschis cursuri de limba română
pentru ofițeri. Era membru al Societății Ofițerilor Nicolae Agura
Republicii Democratice Moldovenești. În 1929, îm- (ANRM. F. 3401, inv. 2, d. 2349, f. 31)

preună cu alți ofițeri, a colectat și a trimis bani în

Belgia pentru instalarea unei plăci de marmură la
mormântul lui Piotr Vranghel (general rus și coman-
dant al unei părți a Armatei Albe în timpul Războ-
iului Civil din Rusia)23.
N. Agura s-a manifestat și în alte domenii. În
1918 s-a angajat la lucru la Directoratul Agriculturii
din Chișinău. Aici, la inițiativa sa, a fost organizat
serviciul pescarilor. Se știe că în timpul liber N. Agu-
ra se ocupa cu vânătoarea24.
Un scurt timp a fost membru al comitetului
județean al Partidului Național-Țărănesc (1930–
1931). După ieșirea din această formațiune politică a
organizat un partid propriu, cu denumirea „Plugari”,
care nu a avut succes pe arena politică basarabeană.
Din 1918 până în 1932 și-a dedicat activitatea
învățământului școlar. A predat limba franceză la
Liceul „A.  Donici” din Chișinău. După ieșirea la
23
ANRM. F. 3401, inv. 2, d. 2349, f. 6.
24
La 8 decembrie 1938, de la Prefectura jud. Lăpușna, N.
Agura a primit permis de vânătoare și dreptul de a purta
armă, Monitorul Oficial al României, București, nr. 062 (29
septembrie 1939), 28.
După Primul Război Mondial, în Chișinău s-a
stabilit cu familia fostul ofițer țarist, bulgarul Semion
Telpis. La început el dădea lecții private de desen. În
1923, a fost angajat la Societatea „Orfani de Război
Regiunea IV-Chișinău”, unde a lucrat până în anul
1928 în departamentul de aprovizionare, administrație
și la contabilitate. În 1929 S. Telpis s-a angajat la fosta
tipografie gubernială ca lucrător pentru reamenajarea
și reechiparea atelierelor; ulterior a fost transferat la
cancelarie, unde a rămas până în 194026.
În Chișinău (pe str. Bulgară 11) a locuit și locote-
nent-colonelul fostei armate țariste Vladimir Stoia-
nov. Se ocupa cu vinificația și pomicultura. Fiul său
Nicolae făcea serviciul în armata franceză27.
25
ANRM. F. 3401, inv. 2, d. 2349, f. 10; Monitorul Oficial al
României, București, nr. 226 (17 martie 1930), 43; „Cer-
cul didactic al Profesorilor Secundari de Stat din Ținutul
Nistru (Darea de seamă pe anul școlar 1938-39)”, Cuvântul
școalei, Chișinău, nr. 1 (ianuarie-martie, 1940), 30.
26
Arhiva privată a familiei lui Nicolai Ischimji, nepotul lui
S. Telpis (locuitor al mun. Chișinău).
27
Iurie Colesnic, Chișinăul din inima noastră (Chișinău:
Foxtrat, 2013), 397.

– 244 –

Semion Telpis, 1915
(arhiva personală a lui Nicolai Ischimji, nepo-
tul lui S. Telpis)
Poeți și scriitori
În perioada interbelică Chișinăul a devenit un
loc unde au creat poeții de origine bulgară. Una din-
tre ei era Liuba Dimitriu (Dimitrova)28. În 1918
Referitor la anul nașterii Liubei Dimitriu, s-a comis o
28
ea a lucrat la Inspectoratul Poștă, Telefon, Telegraf.
Apoi s-a angajat la Primăria Chișinău, unde în anii
1919–1923 a activat ca translatoare. În 1923–1930 o
găsim pe L. Dimitriu la Prefectura Poliției. A început
să scrie primele sale poezii în 1920. Însă nu a dorit să
le publice. A fost membră a Societății Culturale din
Basarabia. La 22 martie 1930, răpusă de tuberculoză,
se stinge din viața29. Este înmormântată la Cimitirul
Central din Chișinău. În 1931 apropiatul Liubei, că-
pitanul M. Mihăiescu, a strâns poeziile ei și le-a publi-
cat în volumul „Crinii Basarabiei”. Placheta de poezii
urma să aibă câteva ediții, însă a văzut lumina tipa-
rului doar ediția întâi. Poeziile L. Dimitriu au trezit
interes din partea criticilor literari. Alexandru Ter-
ziman menționează că versurile sale „vădesc însușiri
neașteptate de încântare și armonie românească”.
Recenzentul subliniază: „Poeziile ei, impregnate de
accente de fierbinte iubire pentru Basarabia și pentru
România, în genere, dovedesc că patriotismul nu este
întotdeauna în funcție de originea etnică, ci foarte
adesea iubirea de țară poate să fie și mulțumirea cu
locul în care nașterea l-a așezat pe om”30.

greșeală încă în „Cuvântul înainte”, care a fost scris de că-

tre căpitanul V. Mihăiescu și inclus în placheta de poezii
„Crinii Basarabiei”, editată post-mortem în 1931. V.  Mi-
hăiescu menționa că L.  Dimitriu s-a născut la „1 ianuarie
1901” [Liuba Dimitriu, „Crinii Basarabiei”. Poezii postu-
me. 1920–1930 (Chișinău: Monitorul Oficial, Imprimeria
Chișinăului), 1931, 7]. De atunci acest an a fost preluat și
de alți cercetători ai creației L.  Dimitriu [Iurie Colesnic,
În lumea asta sunt femei... (Chișinău: Cartier, 2016), 172].
Însă în Registrul parohial de stare civilă a bisericii „Sf.
Arhanghel Mihail” din Ciucur-Mingir, jud. Tighina, gă-
sim adevăratul an al nașterii Liubei Dimitriu. Conform
acestui izvor de arhivă, aflăm că ea este născută la 1 ianu-
arie 1900 și a fost botezată la 4 ianuarie același an. Nașa de
botez a fost locuitoarea din Ciucur-Mingir Ecaterina Fi-
odorovna Tabacari (ANRM. F. 211, inv. 2, d. 380, f. 957).
Data încetării din viață a L.  Dimitriu (22 martie 1930)
Liuba Dimitriu Mormântul lui Liuba Dimi-
este confirmată și de un „Extras al Arhivei Arhiepiscopiei
(Liuba Dimitriu, „Crinii Basara- triu în Cimitirul Central din
Chișinăului”, care în Registrul parohial sus-menționat a biei”. Poezii postume 1920–1930, Chișinău, 2019
fost atașat la informația despre nașterea poetei (ANRM. Chișinău, 1931) (foto din arhiva personală)
F. 211, inv. 2, d. 380, ff. 956-957). Din același document,
aflăm mai detaliat despre părinții Liubei. Tatăl ei – Lazari Deseori, din Bolgrad la Chișinău veneau poeții
Dimitriev Dimitrov, originar din colonia bulgară Pan- de origine bulgară Teodor Nencev, Iacob Slavov și
daclia. Mama – Vasilisa Iordanova (ANRM. F. 211, inv.
2, d. 380, ff. 956v.-957). Lazari Dimitrov era „un modest
Vladimir Cavarnali. Ei colaborau activ cu revista
funcționar la accizele statului” (Dimitriu, Crinii Basarabi- „Viaţa Basarabiei”, condusă de Pantelimon Halippa
ei, 7). Se stinge din viață având doar 40 de ani, la 19 august şi Nicolae Costenco. În 1939, în cercurile literare din
1903. Cauza morții – tuberculoză. La 21 august același an
este înmormântat în cimitirul din Ciucur-Mingir. În actul 29
Dimitriu, Crinii Basarabiei, 8.
de deces este notat patronimicul lui ca „Petrov” (ANRM. 30
„Crinii Basarabiei”, Viața Basarabiei, nr. 1 (Chișinău,
F. 211, inv. 2, d. 388, ff. 192v.-193). 1931), 55-56.

– 245 –
Chișinău, pe ascuns era răspândit volumul de versuri de pictură și sculptură dedicată aniversării a 15 ani
al lui T. Nencev, intitulat „Poezii”, volum, încă din de la Unire. Lucrările lui Doncev erau expuse și în
1937, interzis de cenzura regală din cauza poeziilor cadrul Salonului Oficial din București. Unele dintre
sociale ale bolgrădeanului31. Însă anume la Chișinău, operele sale au fost procurate de Ministerul Culturii
în 1940, cu sprijinul Societății Scriitorilor din Basa- pentru colecțiile Statului36. În 1938 Vl.  Doncev își
rabia a văzut lumina tiparului o altă plachetă de ver- expune lucrările în cadrul celui de-al X-lea Salon de
suri a lui T. Nencev sub aceeași denumire ca și cartea Pictură din Chișinău, deschis în memoria pictoru-
confiscată trei ani în urmă. În volumul nou au fost lui român Nicolae Grigorescu. Scriitorul basarabean
incluse practic aceleași poezii, cu excepția celor cu Nicolae Costenco, vizitând această expoziție, a dat
caracter social32 . aprecieri înalte creației tânărului pictor, menționând
că valoarea picturii lui Doncev poate fi apreciată nu-
Oameni de creație mai în străinătate. Scriitorul și-a oprit atenția asupra
În perioada interbelică s-a manifestat sculptorul peisajului spaniol, redat de Doncev. Costenco con-
Leonid Fitov. În anii 1932–1937 el a făcut studii la cluzionează: „Avem curajul să afirmăm că printre
Şcoala de Arte Frumoase din Chișinău, în atelierul pictorii expozanți, coloriști, D-sa deține întâietatea
lui Alexandru Plămădeală. A participat la expoziţii cu cel puțin două clase superioritate”37. În 1939 pic-
ale Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia (ediţi- tură lui V. Doncev „Toledo”, cu sprijinul lui N. Cos-
ile din 1936, 1939). S-a evidențiat în domeniul sculp- tenco, a fost publicată pe coperta numărului din
turii monumentale și al portretului. Este cunoscută ianuarie al revistei „Viața Basarabiei”.
opera lui „Basorelieful de pe mormânt”, realizată în
anii 30 ai sec. XX33.
Printre compozitorii de origine bulgară se
evidențiază Constantin Zlatov. El a absovit Liceul
nr. 1 de Băieți din Chișinău, unde a studiat pianul.
Ulterior s-a ocupat de prelucrarea cântecelor popu-
lare românești pentru orchestra instrumentală. Din
creația lui C.  Zlatov au rămas circă 30 de romanțe
și cântece pentru pian. În anii 1930–1940 a condus
fanfara Liceului de Băieți din Comrat34.
Era cunoscut și pictorul Vladimir Doncev. S-a
manifestat ca pictor peisajist. A fost unul dintre
membrii fondatori ai Societății de Belle-Arte din Ba-
sarabia (înființată în 1921). În timpul unei călătorii
în Spania a realizat picturile: „Portalul Templului
din Avila”, „Avila, vedere generală”, „Toledo” și al-
tele, iar, vizitând Italia, a pictat „Firenze. Casele pe
Arno (proprietatea d-lui D.)”35. Are și lucrări în care
a redat aspecte ale Chișinăului, de exemplu „Bule- Coperta revistei „Viața Basarabiei” din 1939 cu
pictura lui V. Doncev „Toledo”
vard din Chișinău” (acuarelă), „În parc”, „Fabrică”, (din colecția Secției „Cărți vechi și rare” a Bibli-
„Moină în oraș”, „Poarta cazarmei” etc. În primăvara otecii Naționale din Republica Moldova)
anului 1933 a participat la o expoziție retrospectivă
În opereta basarabeană s-a remarcat Maria Zla-
31
În varianta inițială volumul era intitulat „Melodii proleta- tova38. A absolvit Conservatorul Imperial din Sankt
re”. Dorind să scape de cenzură, T. Nencev, în ultima clipă,
a schimbat denumirea în „Poezii” [Teodor Nencev, Predes- 36
Alexandru Plămădeală, „Artiști plastici basarabeni (scurt
tinare (Chișinău: Hyperion, 1991), 181]. istoric)”, Viața Basarabiei, nr. 11 (Chișinău, 1933), 662.
32
Ibidem, 182. 37
N.F.C., „Carnet plastic”, Viața Basarabiei, nr. 12 (Chiși­
33
G. B., „Sculptorul Leonid Fitov”, Viața Basarabiei, nr. 7-8 nău, 1938), 887.
(Chișinău, 1937), 533. 38
Maria Zlatova s-a născut în Comrat, la 4 iulie 1884, în
34
Larisa Noroc, Cultura Basarabiei în perioada interbelică familia preotului Fiodor Zlatov. Nașii de botez ai copi-
(1918–1940) (Chișinău: s.n., 2011), 42, 127. lului erau profesorul de matematică la Școala Centrală
35
Colesnic, „Chișinăul”, 39. din Comrat Nicolai Zlatov și văduva Ecaterina Boklukci

– 246 –
Petersburg. A fost solista (soprano) Operei Mariin-
ski. A jucat rolurile lui Nedda („Paiațe” de Rugge-
ro Leoncavallo), Gilda („Rigoletto” de G.  Verdi),
Leonora („Trubadurul” de Giuseppe Verdi), Julieta
(„Romeo și Julieta” de Charles Gounod) ș.a. După
revenirea în Basarabia, s-a implicat activ în viața cul-
turală a Chișinăului. În 1923 a devenit membră a
Societății Muzicale din Chișinău. A fost profesoară
de canto la Conservatorul „Unirea” (1928–1935) și
la Conservatorul „Municipal” (1936–1940). Printre
elevii săi se numără Maria Cebotari (cântăreață de
operă, una dintre cele mai mari soprane din lume).
M. Zlatova era și angajată a Biroului cultural la Pri-
măria municipiului Chișinău (1939). S-a stins din
viață în 1966, la București și a fost înmormântată în
cimitirul din cartierul Floreasca39.
S-a remarcat în cultura basarabeană și Gheorghe
Stoicov, care a făcut studii la Conservatorul „Uni-
rea” (1919–1922). Era bas-bariton, solist la Teatrul
de Operă din Praga (1922–1924)40.
Profesori
Mulți bulgari din Chișinău erau profesori la dife-
rite instituții de învățământ. La Facultatea de Științe
Agricole din Chișinău lucra inginerul-agronom
Constantin Zaimov. El era secretar al Consiliului
Căminului și Cantinei studenților41. La aceeași fa-
cultate lucra Mihail Momcev. În anul 1928 a fost
numit șef al Pepinierei Bucovăț. Din anul 1933 a fost
însărcinat cu conducerea lucrărilor practice de pomi-
cultură și viticultură. Avea o activitate extrașcolară
prodigioasă, fiind delegat cu conducerea acțiunii de
intensificare pomicolă în regiunile de nord ale Ro-
mâniei (1931), iar în anul 1934, în cadrul acțiunii
de valorificare a fructelor, a fost însărcinat cu condu-
cerea exportului de fructe al României. În afară de
aceasta, M. Momcev a publicat articole de specialita-
(ANRM. F. 211, inv. 20, d. 27, ff. 186v.-187). Era verișoară
cu compozitorul Constantin Zlatov. Despre viața și activi-
tatea tatălui lui M. Zlatov, mai detaliat în: Ivan Duminica,
„Komratskij svyashchennik i uchitel’ Fedor Zlatov”, Nau-
chno-prakticheskaya konferenciya, posvyashchennaya 22-oj
godovshchine Komratskogo gosudarstvennogo universiteta
„Nauka, kul’tura, obrazovanie” (Komrat, 2013), 239-241.
39
ANRM. F. 1404, inv. 1, d. 15, f. 8; Gheorghe Bezviconii,
Necropola capitalei (București: s.n., 1972), 290; Serafim
Buzilă, Interpreți din Moldova. Lexicon enciclopedic (1460–
1960) (Chișinău: ARC, 1996), 469.
40
Buzilă, „Interpreți”, 399-400.
41
Anuarul Facultăţii de Ştinţe Agricole. Chişinău. 1936/37
(Chișinău, 1937), 10.
– 247 –
te în reviste ca „Viața agricolă”, „Buletinul pomicol și
viticol” și „Corespondență economică”42 .
Ca profesor la Liceul nr. 2 de Băieți „Mihai Emi-
nescu” din Chișinău activa Nicolae Vlaicov43. Era
membru al Societăţii Istorico-Literare din Chişinău
„B. P. Hasdeu”44. La aceeași instituție de învățământ
a predat limba latină și greacă Vasile Agura45, absol-
vent al Seminarului Teologic din Chișinău (1910)
și al Institutului Istorico-Filologic din orașul Nejin
(1914). La Liceul nr. 2 de Băieți a fost numit conform
Decretului regal din 25 martie 1921. Este pensionat
la 1 septembrie 1943, fiind profesor titular al Liceu-
lui de Băieți „B.  P.  Hasdeu” din Chișinău46. Profe-
sor de matematică la Liceul nr. 2 de Băieți „Mihai
Eminescu” era bulgarul Petre Cazanacli. În 1920 el
a absolvit Liceul de Băieți „Alexandru Donici”, iar
în 1926, la Universitatea din Iași a devenit licențiat
în matematică47.
Preoți
În perioada interbelică etnicii bulgari erau
prezenți și în Biserica Ortodoxă din Basarabia.
Unul dintre cei mai cunoscuți bulgari din rândul
preoțimii era preotul Gavriil Zlatov. Avea studii
superioare, fiind absolvent al Academiei Teologice
din Moscova (1901). După ce a revenit în Basarabia,
42
Mihail Momcev s-a născut la 7 aprilie 1902, la Bolgrad.
În anul 1926 a absolvit Academia de Înalte Studii Agrico-
le Herăstrău-București. Asistent suplinitor la Catedra de
fizică și chimie generală în cadrul Academiei și profesor
suplinitor la Catedra de științe fizico-chimice la Școala de
Horticultură, gr. II, din București [Anuarul Facultăţii de
Ştinţe Agricole. Chişinău. 1936/37 (Chișinău, 1937), 180-
181].
43
Din izvoarele de arhivă aflăm detalii despre familia lui N.
Vlaicov. Așa, la 17 iunie 1920, soția lui, Ecaterina, era nașa
de botez a băiețelului Vladimir al lui Nicolai Șceglov, care
era profesor de liceu (ANRM. F. 211, inv. 11, d. 345, ff.
88v.-89).
44
Leon Boga, Societatea istorico-literară „B. P. Hajdeu”, is-
toric, statute, membrii, Buletinul Societăţii istorico-literare
din Chişinău „B. P. Hajdeu”, vol. 1 (Chișinău, 1922–1923),
342.
45
Vasile Agura s-a născut la 24 februarie 1899, în Bolgrad,
jud. Ismail [Anuarul XVI al Liceului de băieți „M. Emi-
nescu” din Chișinău, 1936/1937 (Chișinău, 1937), anexa].
46
Monitorul Oficial al României, București, nr. 001 (1 apri-
lie 1921), 19; Şcoala noastră: Revista pedagogică a dăscălimii
din Basarabia, secţia Chişinău, nr. 2 (Chișinău, 1921), 31;
Monitorul Oficial al României, București, nr. 155 (7 iulie
1943), 18.
47
Petre Cazanacli s-a născut la Ismail, la 29 iulie 1902 [Anu-
arul XVI al Liceului de băieți „M. Eminescu” din Chișinău,
1936/1937. (Chișinău, 1937), anexa].
 Coperta cărții
lui Gavriil Zlatov
despre Gimnaziul
nr. 2 de Băieţi din
Chișinău, 1922
(din colecția Secției
„Cărți vechi și rare”
a Bibliotecii
Naționale din Repu-
blica Moldova)
a fost numit profesor de religie la Gimnaziul nr. 2
de Băieţi, iar în ziua de 8 noiembrie 1901 a fost hi-
rotonit preot pe seama Bisericii „Sf. Constantin și
Elena”. A slujit aici și în perioada interbelică. După
Unire, preotul Gavriil Zlatov continuă să fie paroh
al acestei biserici. Începând cu 16 septembrie 1919,
el completează în limba română Registrul parohial
de stare civilă48. A predat religia și filozofia la Liceul
nr. 2 de Băieţi „Mihai Eminescu”. În 1922, în limba
rusă tipărește o schița istorică despre Gimnaziul nr.
2 de Băieţi din Chișinău49.
În această perioadă pr. G. Zlatov era și președinte
al Frățimii profesorilor de religie în școlile secunda-
re și medii din Basarabia, care își avea sediul în Casa
Eparhială, pe str. Alexandru cel Bun 71 (azi, bd.
Ștefan cel Mare)50.
Era cunoscut în rândul clerului basarabean și pre-
otul Bisericii „Înălțarea Domnului” din Chișinău –
iconomul stavrofor Ioan Stoicov. A slujit la această
parohie de la 1 decembrie 1929 până în 1944. Era o
persoană cărturară și cu autoritate, din această cau-
ză, practic totdeauna era ales delegat al congreselor
eparhiale. I. Stoicov a fost ales membru-casier al Fa-
48
G. Zlatov împreună cu soția Natalia au avut doi fii: Serghei
(30 iunie 1903 – 29 octombrie 1906, se stinge din viață
din cauza scarlatinei) și Alexandru (25 februarie 1905)
(ANRM. F. 211, inv. 11, d. 345, f. 73; d. 346, ff. 6v.-7, 25v.-
26, 37v.).
49
Kishinevskaya 2-ya gimnaziya. Kratkij istoricheskij ocherk
(1884–1921). Vypusk vtoroj. Sostavlen Protoiereem G. F.
Zlatovym pri uchastii V. S. Yakimova i K. G. Melegi (Kis-
hinev: Tipografiya M. E. Blanka, 1922). 84 p.
50
ANRM. F. 171, inv. 2, d. 3419, f. 3v.
– 248 –
bricii de Lumânări din Chișinău (1922). Ulterior a
devenit director (1927) al Consiliului administrativ
al acestei fabrici. Ioan Stoicov preda religia la Școala
Primară de Fete nr. 15 (1926) și la Școala Primară
de Băieți de Aplicație (1932)51. De numele lui Ioan
Stoicov este legată tipărirea în 1933, la Tipografia
Eparhială „Cartea Românească” din Chișinău, a mo-
nografiei „Istoricul învățământului primar bisericesc
în Basarabia sub dominația rusă (1812–1917)”. Car-
tea dată este, de fapt, teza de licență a lui I. Stoicov,
pe care el a susținut-o la Facultatea de Teologie din
Chișinău în 1931.
Coperta cărții lui
Ioan Stoicov „Istori-
cul învățământului
primar bisericesc
în Basarabia sub
dominația rusă
(1812–1917)”,
Chișinău, 1933
(din colecția Fondu-
lui de carte rară și
veche a Bibliotecii
Științifice Centrale
„Andrei Lupan”)
La parohia „Tuturor Sfinților” din Chișinău a
slujit (din 15 septembrie 1925) cântărețul Petre
Petrov. A venit la Chișinău din Comrat, unde în
liceele locale a predat muzică. În 1932 P. Petrov a ab-
solvit Conservatorul „Unirea” din Chișinău52 . Din
Comrat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
din Chișinău a fost transferat Mihail Grozdev. În
1929 el este numir dirijor de cor la Școala Eparhială
de Fete din Chișinău. În 1930, lui M. Grozdev i se
încredențează conducerea gospodăriei acestei școli.
În același an este transferat la Liceul nr. 3 de Băieți
„Alexandru Donici” din Chișinău. În anul 1932 îl
găsim în postura de maestru în muzică la Gimnaziul
nr. 2 și Școala Primară nr. 553.
Bulgarii erau și epitropi ai unor biserici din
Chișinău. Fiodor Bolgar (funcționar la Directora-
tul de Finanțe din Basarabia), în 1921, a fost numit
epitrop la Biserica „Nașterea Maicii Domnului”,
51
ANRM. F. 1135, inv. 3, d. 203, f. 73; d. 346, ff. 56v., 57v.
52
Ibidem, d. 203, ff. 103v., 104v.
53
Ibidem, f. 123v.
Pe parcursul multor ani (începând din anul 1912)
epitrop al Bisericii „Sf. Gheorghe” a fost Hristofor
Panovici.. Consilier eparhial la Biserica „Sf. Ilie”
era M. S. Stoianov54.
Comercianți
În perioada interbelică bulgarii erau prezenți
activ în viața economică a Chișinăului. Constan-
tin Hitov avea restaurant pe str. Grigore Ureche
255. Un mare proprietar de depozite comerciale din
Chișinău era T. Dragomirov. În decembrie 1936 el
a fost învinuit că ridică exagerat prețurile la lemne,
ceea ce a dus la „criza lemnelor”56. Depozitul de par-
fumerie și produse farmaceutice de la colțul străzilor
Nikolaevskaia (azi, str. Columna) și Mihailovskaia
(azi, str. Mihai Eminescu) se afla în proprietatea lui
B.  G.  Pincev. La colțul străzilor Alexandrovskaia
și Mihailovskaia se afla magazinul lui D. C. Cara-
Stoianov. Acolo puteau fi procurate picturi, rame și
baghete.
Anunțul de publicitate al magazinului lui D. C. Cara-Stoianov
(ziarul „Molva–Zvonul”, Chișinău, 1926, 25 decembrie)
54
Ibidem, f. 25v. 46v.; d. 23, f. 44v.
55
ANRM. F. 1404, inv. 1, d. 1455, f. 110.
56
„Predanie sudu za spekulyaciyu drovami”, Bessarabskaya
pochta, Kishinev, № 5085 (15 decembrie 1936).
– 249 –
Conform unei publicități din 1926, în magazi-
nul lui Cara-Stoianov puteau fi procurate și obiecte
bisericești: clopote, veșminte preoțești și icoane57.
Trebuie de menționat că familia Cara-Stoianov era
foarte înstărită. Un reprezentant al ei, M. F. Cara-
Stoianov, era unul dintre cei mai prosperi avicultori.
La Expoziția Zootehnică din Chișinău (8-11 septem-
brie 1925) el a prezentat două cuiburi de pui (rasă
Minorca neagră) și un cuib de pui de tip italian58. La
cea de a VI-a Expoziție Tradițională de Păsări și de
Animale Mici de Casă din Chișinău (20-27 aprilie
1930), din nou s-a evidențiat M. F. Cara-Stoianov,
care a prezentat cele mai bune găini Rhode Island,
două găini Wyandotte negre și un cocoș Orpington
alb. Soția sa, M. M. Cara-Stoianov, a prezentat la
expoziție iepuri de rasa Sf. Nicolae59. La colțul străzi-
lor Bartolomeu și Alexandrovskaia era deschis maga-
zinul de comision al lui I. Dolomanji.
La Chișinău, unii bulgari continuau să se ocu-
pe cu îndeletnicirea tradițională – grădinăritul.
Unul dintre grădinarii cunoscuți era Dumitru Se-
bov (a locuit pe Strada Bulgară 57)60. Zarzavaturile
sale erau vândute în piața comercială a orașului. În
Chișinău, pe str. Haralampie 18 (azi, str. Alexandru
cel Bun) a trăit moșierul Vasile I. Nedov. El avea cir-
ca 2 250 ha de pământ pe moșia Căinari, județul Ti-
ghina. După aplicarea reformei agrare în anul 1922,
moșierul a rămas numai cu 100 ha de pământ61.
57
România Nouă, Chişinău, nr. 21 (25 iunie 1926), 4.
58
G. Gheiching, „Avicultorii basarabeni la Expoziția zooteh-
nică din Chișinău de la 8-14 septembrie 1925”, Buletinul
agricol, Chișinău, nr. 4-5 (ianuarie-februarie, 1926), 13.
59
G. Gheiching, „A șasea expoziție tradițională de păsări și
de animale mici de casă din Chișinău”, Buletinul agricol,
Chișinău, nr. 6 (iunie, 1930), 8-9.
60
ANRM. F. 1404, inv. 1, d. 18, f. 238.
61
ANRM. F. 110, inv. 1, d. 18, f. 989.
 Exproprierea Ogrăzii Armenești din Chișinău (1922–1932)
Într-o cercetare anterioară am făcut o scurtă in-
cursiune în istoricul bunurilor Arhiepiscopiei Arme-
ne din Basarabia amplasate atât în teritoriul regiunii,
cât şi în centrul Chișinăului (de la înființarea aces-
tora până la momentul exproprierii drept consecinţă
a implementării reformei agrare în Basarabia după
19211), materialul de faţă continuă subiectul Ogrăzii
Armeneşti din Chişinău din perspectiva litigiilor ju-
decătoreşti intentate în chestiunea dată de partea cea
mai interesată – Comitetul Naţional al Armenilor
din Basarabia (NACOBA).
De la bun început trebuie să menţionăm că di-
sensiunile în chestiunea Ogrăzii s-au desfășurat pe
câteva paliere. Părţile – NACOBA, Casa Noastră,
arendaşul Samuil  Grossman împreună cu „aliații” –
s-au poziţionat în tabere adverse, după cum urmează:
pe de o parte, NACOBA, Ministerul Cultelor, Mi-
nisterul Agriculturii și, pe de altă parte, Subcomisia și
Comisia judeţeană de expropriere şi împroprietărire
Chişinău, A. Cardaș, președintele Casei Noastre, și S.
Grossman, arendașul. În ceea ce privește disensiunile
dintre chiriaşii, subchiriaşii şi administratorii Ogră-
zii pe parcursul perioadei vizate, aşa cum dificultăţile
legate de plata chiriilor (care erau percepute, de exem-
plu, în anul 1922 de la 390 de persoane2) constituie
un capitol aparte în chestiunea Ogrăzii, la acest su-
biect vom reveni în alte circumstanțe.
Suportul documentar al articolului este funda-
mentat ştiinţific prin valorificarea unor surse prima-
re inedite, depistate în cursul unor stagii de cercetare
efectuate succesiv în arhivele de la Chişinău (Arhiva
Națională a Republicii Moldova) şi Bucureşti (Ar-
hiva Arhiepiscopiei Armene din România, Arhivele
Naționale ale României). Graţie preocupărilor şi cer-
cetărilor întreprinse de către dr. hab. Ion Gumenâi la
Erevan în perioada decembrie 2017–ianuarie 2018,
am putut lua cunoștință cu conţinutul unor docu-
mente descoperite în Arhiva Naţională a Armeniei3.
Acestea în coroborare cu cele amintite oferă o dez-
1
Lidia Prisac, „Ograda Armenească din Chișinău (1813–
1922)”, în Identitățile Chișinăului, Ediția a IV-a, Chișinău,
Editura Arc, 2018, p. 161-171.
2
Arhiva Arhiepiscopiei Armene din România (în continuare,
AAAR), D. 128, f. 4.
3
Arhiva Naţională a Armeniei (în continuare, ANA), F.
200, Inv. 1, D. 816, ff. 12-37v.
– 250 –
Lidia PRISAC
văluire mai amănunţită a subiectului, precum şi o
abordare multilaterală.
În completarea surselor de arhivă, un loc aparte
i-a revenit presei periodice elaborate de minoritatea
armeană din România în perioada interbelică. Este
vorba de revista „Ararat”4, în cadrul căreia proble-
ma Ogrăzii a fost dezbătută într-o suită de artico-
le. Acestea au pigmentat cu regularitate paginile
publicației până în anul 1932, atunci când procesul
de judecată în chestiunea Ogrăzii a fost pierdut.
Dacă în episodul anterior am văzut cum au fost
instituite bunurile Ogrăzii Armeneşti din Chişi-
nău şi care au fost actorii care şi-au lăsat amprenta,
mai mult sau mai puţin vizibilă, în procesul de ad-
ministrare a acestora pe parcursul unui secol, în cele
ce urmează, pentru a înţelege chintesenţa deznodă-
mântului în problema dată, trebuie să vedem ce in-
terese urmăreau şi ce aveau de câştigat sau pierdut
fiecare dintre părţi: armenii, reprezentaţi de NACO-
BA; arendaşul S. Grossman și statul în persoana Ca-
sei Noastre.
Preocupările NACOBA în „problema Ogră-
zii”. Estimate la peste 200 de milioane de lei5 şi divi-
zate în două părţi – „arhiepiscopală” şi „patriarhală”,
odată cu demararea reformei agrare în Basarabia,
averile părţii patriarhale a Ogrăzii Armeneşti au fost
expropriate în conformitate cu art. 4 al Legii agrare,
potrivit căreia acestea făceau parte din proprietăţile
„mănăstirii din străinătate” Ecimiadzin6. După ex-
propriere, în concordanţă cu un alt articol al aceleiaşi
legi (art. 52), bunurile Ogrăzii urmau să contribuie
la crearea unui fond destinat întreţinerii şcolilor de
agricultură7.
4 Revista Uniunii Armenilor din România a fost înființată
în 1924 de către ziaristul armean Victor-Vartan Meștugean
(1869–1942) și a apărut până la moartea acestuia. Ulterior,
la inițiativa publicistului Arșag Bogdan Căuș, revista a rea-
părut în 1990.
5
„Ograda Armenească din Chișinău”, în Ararat. Revistă lu-
nară, mai 1927, nr. 35, p. 2.
6
Punctul (a) 1 al art. 4 prevedea că „se vor expropria în între-
gime: a) Proprietăţile imobiliare (rurale, urbane) ce aparţin
haznalei (Statului), udelurilor (Coroanei), băncii ţărăneşti
şi mănăstirilor din străinătate”. Vezi: Ion Ţurcanu, Relaţii
agrare din Basarabia în anii 1918–1940, Chişinău, Univer-
sitas, 1991, p. 260.
7
AAAR, D. 128, f. 2v.
 S-ar părea să fi fost logic ca averile amintite ale
Ogrăzii, al cărei proprietar (Mănăstirea de la Eci-
miadzin) se afla în Armenia, situată în limitele fos-
tului Imperiu Rus, între timp bolşevizată (decembrie
1920), să intre sub prevederile legii agrare din Basa-
rabia8, care devenise parte componentă a României
întregite. În pofida acestui fapt, membrii NACOBA
erau de cu totul altă părere.
În primul rând, o atare mănăstire, potrivit aces-
tora, nu exista, deoarece la Ecimiadzin, de mai bine
de 15 secole, se afla centrul cultural armenesc şi re-
şedinţa Patriarhului Suprem al Tuturor Armenilor,
fapt care nu punea un semn de egalitate între Eci-
miadzin şi locurile sfinte sau Muntele Athos9. Un alt
argument era faptul că Ecimiadzinului i-a fost atri-
buit titulatura de „mănăstire” în conformitate cu le-
gislaţia ţaristă (Colecţia legilor ruseşti, vol. XI, partea
I) pentru a diminua din importanţa istorică şi poli-
tică a centrului religios armenesc şi a-l reduce la ni-
vel de simplă mănăstire. Mai mult chiar, armenii în
general, potrivit afirmaţiilor membrilor NACOBA,
nu au mănăstiri şi, dacă s-a păstrat pe undeva această
denumire, ea nu poate fi altceva decât seminarul te-
ologic sau academia în ale căror împuterniciri intra
formarea clericilor. În felul acesta, chiar dacă Ograda
Armenească din Chişinău ar fi aparţinut Ecimiadzi-
nului, ea nu avea cum să cadă sub prevederile legii
agrare pentru denumirea sa de mănăstire, întrucât
Ecimiadzinul n-a avut niciodată statut de aşezământ
monahal10.
În al doilea rând, cu referire la reforma agrară,
această lege, care avea menirea să împroprietărească
ţăranii basarabeni, a fost elaborată de Sfatul Ţării la
începutul proclamării Republicii Democratice Mol-
doveneşti (2 decembrie 1917). Aşa cum era necesar
de a reglementa trecerea bunurilor fostului imperiu
din Basarabia la Republica Democratică Moldove-
nească, legiuitorul a păstrat termenii ruseşti ai le-
gilor, printre care şi cei cu referire la bunurile care
„aparţineau mănăstirilor din străinătate”. În esenţă,
termenul făcea trimitere la averile imobiliare care
aparţineau locurilor sfinte şi mănăstirilor din Orient
(Palestina, Athos), situate în afara hotarelor Impe-
riului Rus (Colecţia legilor generale ruseşti, art. 619 şi
8
Legea de reformă agrară pentru Basarabia din 13 martie
1920. Regulamentul de punere în aplicare a Legii a fost
adoptat la 29 octombrie 1920, modificat ulterior prin de-
cretele regale din 1 și 12 iulie 1921.
9
Ibidem, f. 8.
10
Ibidem.
– 251 –
art. 766, vol. V, partea II). În Basarabia, aceste bunuri
erau supravegheate de Ministerul de Domenii prin
intermediul instituţiei speciale Administraţia Bunu-
rilor Instituţiilor Bisericeşti din Străinătate”, sau, pre-
scurtat, Administraţia Bunurilor Mănăstireşti11.
În ceea ce priveşte Ograda Armenească, aceasta
n-a fost niciodată sub controlul Administraţiei Bu-
nurilor Mănăstireşti”, întrucât Ecimiadzinul se afla
în hotarele Imperiului Rus şi nu intra în această ca-
tegorie. Prin urmare, sub termenul de „străinătate”,
potrivit membrilor NACOBA, Sfatul Ţării avea în
vedere mănăstirile care se aflau în afara Imperiului
Rus, şi nu al României12 .
O altă chestiune ţinea de întocmirea şi redactarea
neadecvată a contractelor de arendă dintre responsa-
bilii de la Ecimiadzin şi S.  Grossman, care stipulau
că cele 75  %, adică partea „patriarhală” a Ogrăzii,
formau „proprietăţile mănăstirii” de la Ecimiadzin.
În esenţă, potrivit Comitetului, juriştii au fost cei
care au încurcat lucrurile, deoarece au preluat direct
din legea rusă drept termen oficial denumirea de
„mănăstirea Ecimiadzin”, iar pentru a crea un drept
pentru Sinodul Armean de a încheia contracte nota-
riale, i-au dat Ogrăzii calificativul de „proprietate a
Ecimiadzinului”. Acest lucru era admisibil, afirmau
reprezentanţii armenilor din Basarabia întrucât,
pentru a trece dreptul de proprietate altei persoane,
notarului urmau să i se prezinte actele de proprietate
numai la redactarea acestora13.
Ceea ce-şi doreau membrii NACOBA era trece-
rea tuturor averilor Ogrăzii Armeneşti din Chişinău
(atât a părţii „patriarhale”, cât şi a celei „arhiepi-
scopale”, deci 25  % + 75  %) în propria subordine,
precum şi înlăturarea deplină a arendaşului de la
administrarea Ogrăzii. Motivul era simplu: în afa-
ră de faptul că arendașul nu îndeplinea prevederile
înțelegerii de a construi anual case cu două etaje pe
strada principală a orașului, adică Aleksandrovskaia,
unde circulau tramvaie, acesta nici nu-și bătea capul
să le repare pe cele existente, care ajunseseră la scurt
timp într-o stare deplorabilă14.
Încă înainte de război, Sinodul Armean a trimis
la Chișinău un avocat armean de la Moscova pentru
a intenta un proces de reziliere a contractului în-
cheiat cu S. Grossman. După cum s-a adeverit însă,
avocatul a venit și a plecat fără să întreprindă vreo
11
Ibidem, f. 8v.
12
Ibidem.
13
Ibidem.
14
ANA, F. 200, Inv. 1, D. 816, f. 28.
acțiune. Printre armenii de la Chișinău se zvonea că
arendașul l-ar fi „convins” pe avocat să nu pornească
nicio acțiune judiciară15.
Ulterior, după moartea arhiepiscopului Nerses
Hudaverdean, de la Nahicevan a sosit arhimandri-
tul Mușe. După un an, potrivit spuselor secretarului
Consistoriului de la Chișinău, acesta a plecat într-
o direcție necunoscută, luând 30  000 de ruble din
banii de arendă16. Părăsind Chișinăul, arhiepiscopul
Mușe ar fi lăsat o procură de primire a banilor de la
S. Grossman nu Comitetului Armenesc, ci lui Nico-
lae Muraciov17.
Deși s-a vorbit mult la Chișinău pe marginea
acestei întâmplări, abia la începutul lui martie 1919 a
fost readusă în discuție, la o întrunire a Comitetului
Armenesc, problema rezilierii contractului de arendă
a Ogrăzii deținut de S. Grossman18. Arutiun Tuma-
nean, membru și deținătorul mai multor funcții în
cadrul NACOBA, stabilit în Basarabia la 1899 din
regiunea Herson19, venea cu propunerea de a autoriza
o persoană pentru a merge la Ecimiadzin și a obține
o împuternicire de reziliere a contractului. NACO-
BA l-a delegat în acest sens chiar pe Arutiun Tuma-
nean20 (vezi detalii în anexă), care pornea la drum în
primăvara aceluiași an, 1919.
Așa cum Odesa era ocupată de bolșevici, drumul
lui Arutiun Tumanean a trecut prin Constanța–
Constantinopol–Batumi–Erevan și Ecimiadzin.
Ajuns în capitala Armeniei, Tumanean s-a întâlnit
în primul rând cu fostul prim-ministru Ovanes Ka-
ciaznuni (1918–1919), care i-a sugerat să-l contacteze
în „problema Ogrăzii” doar pe Catolicosul Tuturor
Armenilor, întrucât jurisdicția guvernului armean în
privința terenurilor și a proprietăților se limita la te-
ritoriul Armeniei21.
Chiar dacă la Chișinău a fost avertizat că s-ar
putea ca Sinodul Armean să nu dețină documen-
te oficiale asupra proprietăților Ogrăzii, ajuns la
Ecimiadzin, lui Arutiun Tumanean i s-a confirmat
15
Ibidem, f. 29.
16
Ibidem.
17
Numele lui Nicolae Muracev, doctor în teologie, figurează
în lista de membri ai NACOBA. Potrivit unor informații
suplimentare, acesta s-ar fi născut la Bălți în 1863, iar cu
timpul s-a mutat cu traiul la Chișinău. Vezi: AAAR, D.
128, f. 9; Arhiva Națională a Republicii Moldova (în conti-
nuare ANRM), F. 679, Inv. 5, D. 3713, f. 1.
18
ANA, F. 200, Inv. 1, D. 816, ff. 29-30.
19
Ibidem, ff. 12v-13.
20
Ibidem, f. 30.
21
Ibidem, f. 31v.
– 252 –
faptul că toate proprietățile împreună cu pămân-
turile aflate la Chișinău i-au fost dăruite la 1816
arhiepiscopului Grigor Zaharian de către guver-
nul Imperiului Rus; ulterior, acestea i-au fost retra-
se arhiepiscopiei, însă din 1827 reîntoarse pentru
„necesitățile Eparhiei și a[le] șefului acestea”. Fără
îndoială, era asigurat Tumanean, din 1827 Sinodul
de la Ecimiadzin deținea în proprietate de 93 de ani
bunurile Ogrăzii Armenești din Chișinău, constru-
ind clădiri și dându-le în arendă în corespundere
cu anumite contracte notariale. Iar faptul că asupra
Ogrăzii nu se aflau documente oficiale nu avea nicio
importanță, întrucât dacă aceste bunuri au putut fi
date în chirie lui S. Grossman în baza unor înțelegeri
notariale, atunci, cu atât mai mult, aceste contracte
puteau fi reziliate apelându-se la serviciile aceluiași
notar22 .
Dincolo de ceea ce raporta și afla delegatul ar-
mean de la Chișinău în vizita sa la Ecimiadzin, un
an și ceva mai târziu, datorită prezentării unui me-
moriu în chestiunea Ogrăzii către prim-ministru,
Ministerul Cultelor, Ministerul Agriculturii şi al
Basarabiei, la 13 octombrie 1920, NACOBA era de-
semnat, prin decret regal, sub controlul Ministerului
Cultelor, drept administrator legal al Ogrăzii Arme-
neşti din Chişinău23.
Interesele lui S. Grossman în „problema Ogră-
zii” și uneltirile contra NACOBA. Administrarea
Ogrăzii de NACOBA n-a durat decât un an și câte-
va luni, întrucât în joc se aflau interesele financiare
ale „întreprinzătorului” S.  Grossman, care arendase
Ograda (100  %) până în 1909 şi, ulterior, până în
1917, (probabil) cu două contracte, ambele semnate
cu răposatul arhiepiscop Nerses Hudaverdian24.
După o perioadă confuză de aproape patru ani,
între 1917 și 1920, timp în care S. Grossman și-a
continuat activitatea de arendaş şi a ridicat sume
importante de pe seama chiriilor, numirea Comite-
tului drept administrator al întregii Ogrăzi contra-
venea intereselor acestuia. Ce măsuri a întreprins
arendașul domiciliat în Chișinău, pentru a-şi păstra
poziția şi cum a acţionat în cunoştinţă de cauză ur-
mează să vedem în rândurile de mai jos.
Interesat sau nu, dar folosindu-se de prevederile
Legii de reformă agrară pentru Basarabia (adopta-
tă la 13 martie 1920), S.  Grossman „anunța” Casa
Noastră că cele 75 % ale Ogrăzii ar fi aparținut „mă-
22
Ibidem, ff. 30v-31.
23
Ibidem, f. 2 v.
24
ANR, Fond Reforma Agrară, D. 6 (1925–1939), f. 538.
năstirii de la Ecimiadzin”, care, fiind „străine”, ur-
mau deci să fie expropriate25. Aflând despre acestea,
Comisia judeţeană de expropriere şi împroprietărire
Chişinău decide să treacă imobilele Ogrăzii, de la
data de 13 octombrie 192026 până în 1921, în seama
Ministerului de Domenii27.
Pentru a păstra însă după sine dreptul de chirie
a Ogrăzii, S. Grossman pare să se fi implicat și în
modificarea Legii chiriilor pentru Basarabia (art.
16), care interzicea ca una și aceeași persoană să în-
chirieze sau subînchirieze mai multe încăperi sau
locuinţe decât necesita pentru trebuinţele personale.
Așa cum S. Grossman avea în subordinea sa un șir de
subarendași, toate contractele încheiate de către aces-
ta urmau să fie anulate de drept28. În ultimul alineat
al art. 16, legea, care a fost elaborată la Chişinău, fă-
cea, fără niciun temei, excepție pentru imobilele care
aparțineau instituțiilor religioase. După cum se afir-
mă în Memoriul publicat de NACOBA, acest punct
a fost introdus în proiectul de lege în urma propu-
nerii lui S. Grossman. În calitatea sa de reprezentant
al proprietăţilor Ogrăzii, arendașul Grossman a in-
sistat să se introducă această excepţie. În felul acesta,
Ograda (împreună cu arendaşul Grossman) a rămas
în afara cadrului sancţiunilor prevăzute de Legea
chiriilor pentru Basarabia. Însă în urma intervenţiei
Ministerului Cultelor şi a Comitetului Armenesc la
Ministerul Justiţiei, acesta a cerut şi obţinut supri-
marea ultimului aliniat din art. 16. Astfel, urma ca
NACOBA să se folosească de această lege şi să ceară
evacuarea lui Grossman drept speculant, dar, până a
fi publicată legea în Monitorul Oficial, se iviră alte
„surprize” în această chestiune. După câte se pare,
aceste „incidente” din partea arendașului ar fi provo-
cat efectul bulgărelui de zăpadă în chestiunea expro-
prierii Ogrăzii Armenești din Chișinău.
Pentru a înțelege într-un mod mai deslușit desfă­
șurarea evenimentelor, voi continua incursiunea în
chestiunea Ogrăzii din punct de vedere cronologic.
La scurt timp după „înștiințarea” Casei Noas-
tre în privința „proprietăților” pe care le deținea
„mănăstirea Ecimiadzin” la Chișinău, membrul
Subcomisiei a VII-a judeţene de expropriere şi îm-
proprietărire Chişinău Madan veni la începutul lu-
nii mai 1921 în biroul NACOBA pentru a cere de
25
AAAR, D. 128, f. 3.
26
Ibidem, D. 97, f. 1.
27
Arhivele Naționale ale României (în continuare ANR),
Fond Reforma Agrară, D. 6 (1925–1939), f. 538.
28
Ibidem, f. 2 v.
– 253 –
la secretarul Consistoriului Armenesc prezentarea
actelor Ogrăzii, dorind să verifice dacă aceasta nu
cădea cumva în prevederile legii agrare29. Doleanța
funcționarului n-a putut fi satisfăcută, deoarece,
după cum s-a văzut, documente în acest sens nu exis-
tau de facto.
La câteva zile, Comitetul primea o citație din par-
tea Subcomisiei prin care i se aducea la cunoștință că
în data de 25 mai 1921 Consistoriul Armenesc urma
să fie vizitat în vederea exproprierii averilor care
aparțineau „mănăstirii Ecimiadzin”.
Comitetul, neștiind de vizita lui Madan, se arătă
surprins de această înștiințare, neînțelegând despre
ce averi anume se vorbea și ce legătură ar avea aceste
bunuri cu reforma agrară.
La data menționată, angajații Subcomisiei a VII-
a s-au prezentat la fața locului pentru a declara că
Ograda urma să fie expropriată deoarece cădea sub
incidența art. 4 din Legea agrară pentru Basarabia.
Împreună cu reprezentanții Subcomisiei, la cance-
laria Consistoriului venise și S.  Grossman (al cărui
contract, în baza Legii chiriilor, era considerat anu-
lat) pentru a declara că, în calitatea sa de arendaș,
recunoștea drept proprietar al bunurilor „mănăstirea
Ecimiadzin”, întrucât în contractul încheiat cândva
de el cu Sinodul Armean era menționat clar că Ogra-
da ar aparține acesteia30.
Necunoscând istoricul averii și neavând la dispo­
ziție niciun fel de acte, Comitetul Armenesc a rugat
Subcomisia să citeze ca parte interesată în cauza aces-
tor bunuri Ministerul Cultelor, care le-a luat sub su-
pravegherea sa și sub al cărui control se găsea inclusiv
NACOBA. Drept răspuns, cu o majoritate de voturi,
Subcomisia cita Ministerul Cultelor pentru data de
15 iunie 1921.
Între timp, în Arhiva Consistoriului se găsi un
unic document cu titlul „Tabloul privind locurile
sectorului Alexandrovski” de la 18 ianuarie 1828, în
care se relata sumar istoria Ogrăzii Armenești încă
de la înființarea or. Chișinău. Totodată, Comitetul
anunța Ministerul Cultelor cele întâmplate și faptul
că actele care s-ar referi la Ogradă se păstrează în Ar-
hiva Centrală a Sinodului de la Ecimiadzin. Însă așa
cum legătura armenilor din Basarabia cu Armenia a
fost întreruptă din cauza ocupației bolșevice, anumi-
te documente ar putea fi găsite în arhivele locale31.
29
Ibidem.
30
Ibidem, ff. 2 v-3.
31
Ibidem, f. 3.
 Pentru a nu comite vreo eroare, Ministerul Culte-
lor ruga Subcomisia a VII-a să amâne lucrările până
când Arhivele Basarabiei, cărora le transmise ordin,
vor găsi documente referitoare la bunurile Ogrăzii.
Cu toate acestea, în ședința din 15 iunie 1921
Subcomisia decidea ca solicitarea Ministerului Cul-
telor de amânare a lucrărilor să se lase la aprecie-
rea directorului Casei Noastre, Agricola Cardaș.
Amintim că în competențele Casei Noastre intra
judecarea și hotărârea în ultimă instanță a litigiilor
nerezolvate de comisiile județene de expropriere și
împroprietărire32 .
Agricola Cardaș respingea într-un mod cate-
goric cererea Ministerului Cultelor pe motiv că
amâ­narea lucrărilor nu va servi la nimic, deoarece
„bunurile Ogrăzii, oricui ar aparține, oricum vor fi
confiscate”33.
În conformitate cu cele înscrise în Memoriul
din 1922, după primele cercetări, în Arhivele de
la Chișinău, au fost găsite câteva acte cu referire la
proprietățile Ogrăzii, a căror origine data din 1813–
1814. Evident, dovezile în cauză necesitau continu-
area lucrărilor, fapt despre care, la 29 iunie 1921,
era anunțat Ministerul Cultelor. În același timp, se
aducea la cunoștință că deoarece instituţia Arhivei se
afla în plin proces de reorganizare, oferirea informa-
ţiilor suplimentare cerea mai mult timp.
Petru a obține un termen oarecare de la Casa
Noastră, care dădea procesului Ogrăzii „un zor ne-
maipomenit”, NACOBA prezenta un memoriu în
această chestiune prim-ministrului, Ministerului
Cultelor, Ministerului Agriculturii şi al Basarabiei.
Drept urmare, la 18 iulie 1921, Comitetul obţinea
un ordin de la Ministrul Agriculturii adresat Casei
Noastre de a suspenda lucrările de expropriere şi de
a li se acorda un termen de șase luni pentru depu-
nerea actelor în chestiunea Ogrăzii către Subcomisie,
ca, ulterior, în baza memoriilor şi concluziilor oferite
chestiunea să fie rezolvată34.
Casa Noastră însă a trecut peste ordinul Minis-
trului Agriculturii și nu a suspendat lucrările Sub-
comisiei, care era informată în mod exclusiv de către
S.  Grossman, citat în calitate de arendaș. Profitând
de presiunile Casei Noastre, arendașul propunea Co-
mitetului Armenesc ca, în schimbul sumei de 3 mi-
32
Vezi: Svetlana Suveică, Basarabia în primul deceniu interbe-
lic (1918–1928): modernizare prin reforme, Chișinău, Pon-
tos, 2010, p. 143.
33
AAAR, D. 128, f. 3.
34
Ibidem.
– 254 –
lioane de lei, să renunţe la contractul de arendă. În
cazul acceptării „ofertei” acesta promitea armenilor
că îi va ajuta în aplanarea diferendului cu Casa Noas-
tră. În caz contrar, armenii erau ameninţaţi că li se
vor expropria toate bunurile, iar el, Grossman, va fi
recunoscut, în baza art. 10 al Legii agrare, drept pro-
prietar embaticar35 al clădirilor construite de dânsul
în perioada arendării36.
Deoarece revizuirea documentelor cu referire
la proprietățile Ogrăzii necesita timp suplimentar,
NACOBA cerea repetat prelungirea termenului în
privinţa clarificării problemei. În ziua în care expi-
ra termenul de jumătate de an acordat de Ministerul
Agriculturii, adică 18 ianuarie 1922, Comitetul pri-
mea o citaţie de la Comisia judeţeană de expropriere
şi împroprietărire Chişinău, prin care acesta se po-
menea cu chestiunea în instanța a doua.
Deşi lucrările pregătitoare ale Subcomisiei erau
considerate întemeiate şi definitive, acestea totuşi au
fost făcute fără participarea Comitetului Armean
ca parte interesată în cauza Ogrăzii. Din acest con-
siderent, NACOBA se adresa din nou Ministerului
Cultelor pentru a se prelungi termenul de pregătire a
documentelor și prezentare a cauzei în instanță.
În urma intervenției Ministerului Cultelor, pe 7
ianuarie 1922 Ministerul Agriculturii ordona Ca-
sei Noastre să amâne judecata cauzei armenești încă
pentru trei luni.
Pe 18 ianuarie 1922 însă, în ședința Comisiei
județene (la care au fost prezenți și câte un delegat
din partea NACOBA și a Ministerului Cultelor),
s-a constatat că directorul Casei Noastre, A. Cardaş,
din motive necunoscute, n-a comunicat acest ordin,
judecata fiind amânată până la 28 ianuarie 1922,
adică numai pentru 10 zile.
Între timp, în urma unei noi intervenţii a Mi-
nisterului Cultelor, la 24 ianuarie 1922 Ministerul
Agriculturii ordona Casei Noastre şi direct Comisiei
judeţene amânarea judecăţii încă pentru două luni.
Deşi au fost primite la timp, Comisia judeţeană
nu a respectat ordinele şi nu a amânat judecata în
ședința din 28 ianuarie 1922. Actele prezentate (ade-
vărat că în limba rusă) de către delegatul Ministe-
rului Cultelor demonstrau netemeinicia pretenţiilor
Casei Noastre. Drept urmare, delegatul Ministerului
35
De la embatic – formă de arendare a unei proprietăți pe ter-
men foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de
toate drepturile de proprietate. Vezi: https://dexonline.ro/
definitie/embatic (accesat: 27.03.2019).
36
AAAR, D. 128, f. 3-3v.
Cultelor a părăsit şedinţa de lucru, iar reprezentan-
tul Ministerului Agriculturii (agronomul regional și
membru al comisiei judeţene) a protestat față de ne-
respectarea ordinului Ministerului său.
În felul acesta, în şedinţa din 28 ianuarie 1922
rămase un singur reprezentant al averilor armenești
– arendaşul S. Grossman, care insista ca, în caz de
expropriere, să fie recunoscut drept proprietar emba-
ticar al clădirilor pe care acesta le-ar fi construit în
perioada arendării37.
Într-un final, considerând necesar de a se studia
dosarul împreună cu toate actele, Comisia judeţea-
nă a Casei Noastre decide „respingerea intervenţiei
la amânarea procesului […] şi amânarea pronunţării
hotărârii pentru 4 februarie 1922”38.
„Abuzurile” Casei Noastre. Din atitudinea
Ca­sei Noastre (a Subcomisiei a VII-a și a Comisiei
județene Chișinău) se vede clar că aceasta era intere-
sată în exproprierea tuturor averilor Ogrăzii, nu doar
a celei „patriarhale”, ci și a celei „episcopale”, după
cum se va vedea în cele ce urmează.
La ședința din 4 februarie 1922 Comisia
județeană decide confiscarea părții „arhiepiscopa-
le” a „Ogrăzii” împreună cu Casa Arhiepiscopală a
Eparhiei Armene din Basarabia, cu toate atenanțele,
și clădirea ocupată de Consistoriul Armean39.
Despre această decizie membrii NACOBA aflau
cu câteva luni mai târziu, în circumstanțele în care
cei 40 de chiriași, care efectuau plățile de un an
de zile direct Comitetului, au fost anunțați de
redirecționarea achitării chiriilor. La 1 aprilie 1922,
din ordinul Casei Noastre, acestora li se aducea la
cunoştinţă prin intermediul poliţiei că „Ograda Ar-
menească administrată de Comitetul Armean a fost
expropriată şi a trecut în proprietatea şi sub adminis-
traţia Casei Noastre, adică a Statului”. Drept urmare,
chiriaşii nu mai aveau nicio legătură cu NACOBA și
nu aveau voie să încheie noi contracte cu acesta până
la noi dispoziţii din partea Casei Noastre. În caz
contrar, aceștia riscau să plătească a doua oară chiria
Casei Noastre prin Administraţia Financiară40.
Prin această decizie, lui S. Grossman, practic, i se
oferea dreptul de a încasa chiria nu doar de la cei 350
de chiriaşi „proprii”, ci și de la aceștia 40.
În urma protestului făcut de Comitet, la 4 mai
1922 urma o nouă dispoziție a Casei Noastre, adre-
37
Ibidem, f. 3v.
38
Ibidem.
39
Ibidem, f. 2.
40
Ibidem, f. 4.
– 255 –
sată deja tuturor chiriașilor Ogrăzii Armenești, prin
care se anunța că de la 23 aprilie 1922 chiria urma
să fie depusă la Administraţia Financiară pe numele
Casei Noastre, care va păstra banii până la definitiva
judecare a chestiunii41.
Trei săptămâni mai târziu, în urma intervenției
lui S. Grossman, la 26 mai 1922, prin decizia Con-
siliului administrativ, Casa Noastră revoca ultima
dispoziție și recunoștea arendașului dreptul de a înca-
sa chiria până la rezolvarea chestiunii de către Comisia
Centrală, și nu doar de pe partea confiscată a Ogrăzii
Armenești, ci și de pe cealaltă parte, neexpropriată,
care nu se afla sub administrația Casei Noastre.
În ceea ce privește partea care nu intra sub
administrația Casei Noastre (adică cele 75  % din
averile „patriarhale” ale Ogrăzii Armenești), aceasta
a fost expropriată la 12 august 1922 prin Decizia nr.
889, supusă recursului și dată de Comisia Centrală
de judecată pe lângă Casa Noastră42 .
În consecință, în urma exproprierii fondului
proprietății Ogrăzii Armenești în favoarea statului,
drepturile de folosință ale lui S. Grossman erau recu-
noscute automat43.
Ca remarcă consecventă evenimentelor relatate
pot servi drept totalizare mărturiile președintelui
NACOBA, Mitridat Muratov, înscrise în anul 1924.
În adresarea sa către procurorul general al orașului
Chișinău, acesta explica: „În jurul [...] [(chestiu-
nii Ogrăzii] s-au pus în joc […] importante inte-
rese personale ale arendașului imobilului și a[le]
persoanelor ce-l ajutau [...] contra Comitetului s-a
pornit o luptă încordată spre a-i stânjeni activitatea
și compromițându-l cu orice preț spre a-i lua man-
datul acordat prin Înaltul Decret Regal [...] și [...]
a face ca Ograda Armenească să rămână fără re-
prezentant legal”44. Totodată, Muratov sublinia că
„aflându-se în ultimă instanță de judecată la Înalta
Curte de Casație”, chestiunea Ogrăzii Armenești
în urma recursului Comitetului și al lui Grossman,
cu interese absolut contrarii, care pusese la bătaie
ultimul as, avea interesul de a-i compromite cu ori-
ce preț, ca să-i împiedice să apere drepturile asupra
Ogrăzii Armenești, mai cu seamă pe Mitridat Mu-
ratov, conducătorul principal al apărării și dușmanul
înverșunat al lui Grossman în această chestiune45.
41
Ibidem.
42
ANRM, F. 173, Inv. 2, D. 2490, f. 39.
43
Ibidem, f. 36.
44
Ibidem, D. 3465, f. 152.
45
Ibidem, f. 154.
 Așa sau altfel, Ograda Armenească a fost expro-
priată în totalitate, iar armenilor din Basarabia le
rămânea în proprietate doar Casa Arhierească de pe
str. Bulgară46.
În ceea ce privește administrarea Ogrăzii: de la
momentul confiscării părții „arhiepiscopale” (25  %
din total), adică din anul 1922 până la 1 iunie 1932,
în baza unei sentințe a Tribunalului din Chișinău,
imobilele au fost administrate timp de 10 ani de
Casa Noastră prin intermediul inspectorilor (con-
tabil și general) Petre Gruescu și, respectiv, Șerban
Chirilov, șeful Inspectoratului Cadastral Chișinău.
Arendașul părții „patriarhale” (75  % din total) ră-
mânea în continuare același S.  Grossman47, care în-
cheia în 1926 un nou contract de arendă – până în
anul 193248.
Chestiunea Ogrăzii Armenești la București.
Un nou recurs în chestiunea Ogrăzii a început în
primăvara anului 1927 la inițiativa arhimandritului
mitrofor, Husig Zohrabian, venit în România Mare
în urma înființării noii Eparhii Armenești, prin en-
ciclica (kondakul) Patriarhului Suprem şi Catolico-
sului Tuturor Armenilor din 22 septembrie 192049,
pentru a uni armenii din toate provinciile spațiului
carpato-danubiano-pontic.
La 15-17 mai 1927, Husig Zohrabian convoca o
adunare consultativă cu genericul „Consfătuirea
Epitropiei Bisericești în chestia Ogrăzii Armenești
din Chișinău”, care s-a ținut în localul școlii
armenești din București50. La consfătuire au parti-
cipat PSS Episcopul Husig, S.  Kehiaian, K.  Hagi-
Artin, M.  Muratov (fost președinte al NACOBA),
V.  Meștugean, P.  Levonian, membrii Comitetului
Central Eparhial; G.  Mihăilescu (președintele Epi-
tropiei Armene din București); deputații Calust și
Ivan Asfadurov de la Cetatea Albă, Al.  Aslan de la
Pitești, inginerul Capriel de la Galați, Manea din
Chișinău, H. Diradurian de la Constanța, Simonian
de la Silistra și K. Hugasian de la Bazargic.
Concluzia principală la care se ajungea în pri-
ma zi de consfătuire ținea de găsirea unei soluții în
privința retrocedării Ogrăzii întregii comunități
46
Ibidem, f. 115.
47
ANR, Fond Reforma Agrară, D. 6 (1925–1939), f. 538.
48
„În chestia Ogradei Armenești din Chișinău”, în Ararat.
Revistă lunară, august 1927, nr. 38, p. 8.
49
Ibidem, f. 2.
50
„Ograda Armenească din Chișinău”, în Ararat. Revistă lu-
nară, mai 1927, nr. 35, p. 2; „În chestia Ogradei Armenești
din Chișinău”, în Ararat. Revistă lunară, mai 1927, nr. 35,
p. 3.
– 256 –
armenești din România Mare. Din multitudinea de
propuneri se ajungea la ideea că chestiunea putea fi
rezolvată doar printr-o lege specială. Pentru aceasta
s-a propus întocmirea unui memoriu care urma să fie
înmânat prim-ministrului Alexandru Averescu, de
către o delegație a Adunării. Același memoriu urma
să ajungă și la miniștrii Agriculturii, Cultelor, de In-
terne, la șefii partidelor de opoziție din Parlament.
Tot în contextul memoriului se decidea să se solicite
și un scaun de senator de drept șefului Eparhiei drept
reprezentant al cultului armean din România. Toto-
dată, se propunea ca delegația să ceară recunoașterea
Eparhiei Armene.
A doua zi, la 16 mai 1927, M. Muratov prezenta
un Memoriu, de 13 pagini, întocmit în cele mai mici
detalii51. Probabil, era o nouă variantă a Memoriului
publicat la Chișinău în anul 1922. Reieșind din fap-
tul că petiția era foarte lungă, s-a decis ca Memoriul
să fie însoțit de o expunere mai concisă, întocmită de
V.  Meștugean, cunoscut gazetar armean. Redactat
de gazetarul de la București, rezumatul Memoriului
era aprobat în a treia zi de consfătuire, adică 17 mai
192752 .
Ceea ce apare nou în Memoriu este faptul că până
la 1830 Ograda Armenească din Chișinău ar fi fost
în folosința parohiilor armene din Țara Româneas-
că, ceea ce făcea trimitere la ideea că de facto Ograda
ar trebui să aparțină Eparhiei Armene din România.
În esență, Memoriul din 1927 prezenta istoria
Ogrăzii Armenești din Chișinău de la înființare până
la momentul disputat. Adresarea din Memoriu dădea
glas nemulțumirilor comunității armene faţă de po-
litica adoptată de România în raport cu cetățenii de
altă origine etnică decât cea română și solicita găsirea
unor modalități de „reparare” a chestiunii.
În Memoriu se sublinia că expertizarea Ogrăzii
s-a efectuat prin aplicarea eronată și pripită a Le-
gii agrare și s-a datorat în special mașinațiilor puse
la cale de către arendașul Samuil Grossman, care a
51
AAAR, D. 128 – Memoriu asupra situației averilor Eparhi-
ei Armenești din România aflătoare în orașul Chișinău, în
legătură cu confiscarea lor de către „Casa Noastră” înaintat
D-lor Miniștri, Senatori, Deputați și Reprezentanții parti-
delor politice din Țară de către Comitetul Central „Nacoba”
al Organizației Armenilor din Basarabia în calitate de ad-
ministrator legal al acestor averi numit prin Înaltul Decret
Regal nr. 4129–1920, Chișinău, Tipografia R. S. Leibovici
și C-d str. Sinadino, nr. 35, 1922, f. 1-9.
52
„Consfătuirea Epitropiei Bisericești în chestia Ogradei
Armenești din Chișinău”, în Ararat. Revistă lunară, iunie
1927, nr. 36, p. 5-6.
denunțat Casei Noastre cauza Ogrăzii Armenești
din Chișinău. Conform Memoriului, arendașul
Grossman nădăjduia să devină proprietar al Ogră-
zii în baza art. 36 al aceleiași legi, ca unul ce folosea
de multă vreme imobilele Ogrăzii. Petiția menționa
că, din păcate, hotărârile Comisiei Centrale Agrare
din Basarabia erau definitive, iar legea din 1925 re-
feritoare la atacarea în recurs a hotărârilor zisei Co-
misii Centrale nu avea putere retroactivă și, din acest
considerent, cazul Ogrăzii Armenești rămânea în
suspensie.
În final, autorii memoriului cereau să li se facă
dreptate în chestiunea Ogrăzii Armenești din
Chișinău, care constituia izvorul veniturilor cultului
armean, atât de necesare pentru întreținerea biserici-
lor armenești din întreaga țară (Orhei, Hotin, Gura
Humorului, Ismail, Sulina, Pitești etc.), care riscau
să se năruiască sau să dispară. Totodată, din aceeași
cauză, sufereau și operele de caritate ale armenilor53.
Ulterior întrunirii de la București (mai 1927), în
tribuna armenilor din România – pe marginea re-
vistei lunare „Ararat”, au apărut sporadic informații
cu privire la starea de fapt în chestiunea Ogrăzii.
Potrivit numărului din luna august, o delegație ar-
meană, compusă din PSS Episcopul Husig, A.  Ma-
nissalian, M. Muratov și K. Hagi Artin, se prezentase
la 26 iulie, la ministrul Domeniilor, C. Argentoianu.
Delegația venea cu lămuriri în privința exproprierii
Ogrăzii, care fusese o aplicare greșită a Legii agrare
din Basarabia, luându-se în calcul doar argumente-
le arendașului S.  Grossman, fără să fi fost ascultată
partea armeană. Totodată, ministrul era înștiințat
că din contractul de arendă pentru anii 1926–1932
S.  Grossman dădea statului anual 64  000 de lei, în
timp ce chiriașii plăteau 3 milioane de lei anual. La
toate cele expuse, ministrul Domeniilor îi asigură
că se va exprima în această privință ceva mai târziu.
După plecarea de la minister, delegația expedia o te-
legramă lungă în această chestiune și prim-ministru-
lui I. I. C. Brătianu54.
În decembrie 1927, comunitatea armeană din
România a intentat un șir de procese judecătorești
împotriva arendașului S.  Grossman. Într-un prim
proces, armenii popreau suma de 5 milioane de
lei provenită din chirii, care, astfel, rămânea la
53
„Consfătuirea Epitropiilor Bisericești în chestia Ogradei
Armenești din Chișinău”, în Ararat. Revistă lunară, mai
1927, nr. 35, p. 5-6.
54
„În chestia Ogradei Armenești din Chișinău”, în Ararat.
Revistă lunară, august 1927, nr. 38, p. 7-8.
– 257 –
Administrația Financiară până la judecarea apelului
și, eventual, a recursului. În al doilea proces, de con-
statare a nulității contractelor lui S. Grossman cu Si-
nodul de la Ecimiadzin, urma să se pronunțe Curtea
de Apel55.
Dintr-un alt număr al revistei, aflăm că la 22 no-
iembrie 1929, la orele 10 dimineața, o altă delegație
a Eparhiei Armene, în frunte cu PSS Arhiepiscopul
Husig Zohrabian și constituită din V.  Meștugean,
K.  Hagi Artin, B.  Levonian și H.  Dj. Siruni, era
primită în audiență de prim-ministrul Iuliu Maniu,
căruia Memoriul i-a fost prezentat succint56. La final
de audiență, prim-ministrul le făgăduia că va cerceta
această chestiune57.
Într-un articol scris de dr.  A.  Brăileanu în sep-
tembrie 1931 cu privire la situația cultului armean
din România, se recunoștea că „cea mai mare par-
te a Ogrăzii Armenești din Chișinău era pierdută
pentru comunitatea armeană doar din cauza lipsei
de tact și a încăpăținării celor care ținuse morțiș să
rezilieze, prin judecată, contractul de închiriere care
se afla în curs între NACOBA și S.  Grossman. Vă-
zându-se târât în judecată și neputând ajunge la îm-
păcare, evident că arendașul, prin bună înțelegere,
a dat în vileag contractul, fapt care a și dus la con-
fiscare”. Deși admitea că obștea armeană fusese
nedreptățită, aducând drept dovadă în acest sens și
intervenția prim-ministrului N. Iorga (mare prieten
și susținător al armenilor, cu legături la diferite nive-
luri ale societăţii), autorul articolului constata că ela-
nul intervențiilor comunității armenești de a izbândi
în chestiunea Ogrăzii slăbise. Admițând totuși că lu-
crurile ar putea eșua contrar evidenței și așteptărilor
comunității armene, A. Brăileanu îndemna membrii
comunității să ceară statului subvenționarea cultului
armean cu sumele necesare de întreținere a acestuia,
după formula cum erau susținute celelalte culte58.
55
„Sentința în procesul Ogrăzii Armenești din Chișinău”, în
Ararat. Revistă lunară, ianuarie 1927, nr. 43, p. 6.
56
Comitetul Eparhial în audiență la d. Prim-Ministru”, în
Ararat. Revistă lunară, ianuarie 1930, nr. 1 (57), p. 4-5.
57
„Nedreptățirea unei populații devotate. Pentru D. Iuliu
Maniu (material preluat din ziarul „Neamul Românesc”)”,
în Ararat. Revistă lunară, ianuarie 1930, nr. 1 (57), p. 7-8;
„În chestia Ogrăzii Armenești din Chișinău (material
preluat din ziarul „Universul”)”, în Ararat. Revistă lunară,
martie 1930, nr. 3 (59), p. 5-6.
58
A. Brăileanu, „Considerațiuni asupra situației în prezent a
cultului armean din țară cu neajunsurile de care suferă și
propuneri de îndreptare”, în Ararat. Revistă lunară, octom-
brie 1931, nr. 10 (78), p. 2-4.
 La 8-9 februarie 1932, în cadrul lucrărilor Con-
gresului Eparhiei Armene din România, delegatul de
la Chișinău M. Muratov aducea la cunoștință reuni-
unii faptul că Ograda nu putea fi redobândită pe cale
judiciară, ci doar printr-o tranzacție cu statul, deoa-
rece art. 4 al Legii agrare pentru Basarabia (în baza
căruia s-a efectuat exproprierea) fusese deja întărit
după trecerea lui în Constituție (art. 131)59. Drept
completare, PSS Husig Zohrabian anunța că ¼ din
Ogradă, care nu fusese expropriată, urma să treacă în
luna iulie în administrația Consiliului Eparhial, de-
oarece expira contractul cu arendașul60.
În consecință, la 1 iulie 1932, după expirarea con-
tractului pe porțiunea neexpropriată, arhiepiscopul
Husik trimitea doi delegați întru închirierea imobi-
lelor în contul eparhiei, venitul constituind 400 000
de lei.
Văzând că sumele de bani destinate întreținerii
bisericilor armenești din Basarabia (7 la număr),
luau drumul Bucureștiului, armenii din Chișinău
au convocat de urgență un congres prezidat de P. Ba-
jbeuk-Melicov, fost deputat în Sfatul Țării61. În ca-
drul reuniunii mai mulți vorbitori s-au expus asupra
situației precare în care se aflau bisericile armene din
provincie. Acest lucru a dus la luarea deciziei de a
gestiona veniturile de pe urma închirierii Ogrăzii în
folosul bisericilor din Basarabia, amenințate cu în-
chiderea62 .
În ceea ce privea procesul Ogrăzii în instanța de
judecată, numărul revistei „Ararat” pentru luna iu-
nie 1932 anunța comunitatea armeană din România
că procesul a fost pierdut în apel. Sentința din 22
decembrie 1927 a respins acțiunea reclamanților pe
motiv că aceștia nu mai erau proprietarii imobile-
lor expropriate. Contra acestei sentințe reclamanții,
Husig Zohrabian (episcopul) și Mitridat Muratov,
au făcut apel la Curtea de Apel București. După mai
multe amânări, la 15 iulie 1932, apelul era respins,
fiind găsit de Curte insuficient timbrat63. Din cau-
za neglijenței și a neaplicării timbrelor legale pentru
59
„Congresul Eparhiei Armene din România”, în Ararat. Re-
vistă lunară, februarie 1932, nr. 2 (32), p. 6.
60
Ibidem.
61
Vezi: Lidia Prisac, „Prezențe armenești în Sfatul Țării: Pe-
tre Bajbeuc-Melicov”, în Centenar Sfatul Țării: 1917–2017.
Materialele Conferinței Științifice Internaționale, Chișinău,
21 noiembrie 2017, Chișinău, Lexon-Prim, p. 443-458.
62
„Congresul din Basarabia”, în Ararat. Revistă lunară, iunie
1932, nr. 6 (86), p. 7.
63
„Procesul Ogrăzii pierdut în Apel”, în Ararat. Revistă luna-
ră, iunie 1932, nr. 6 (86), p. 8.
– 258 –
susținerea apelului, de pierderea procesului de retro-
cedare a Ogrăzii (estimată la 300 de milioane de lei
pagubă) era învinuit episcopul Husig Zohrabian și
Consiliul eparhial64.
La finalul acestui excurs urmează să subliniez
că în procesul exproprierii din Basarabia în cadrul
reformei agrare, încheiat către 1926, de rând cu
proprietățile instituțiilor fostului regim, a fost depo-
sedată și comunitatea armeană. Aşezaţi preponde-
rent la Chișinău, aceștia au considerat că procedura
de expropriere în regiune a fost una drastică. Comu-
nitatea armeană s-a dovedit a fi vulnerabilă și lezată
în drepturi din cauza lipsei unei conduceri eparhia-
le la Chișinău, a întreruperii legăturilor cu centrul
ecleziastic din Armenia și a dispariției suportului
avut altădată din partea regimului ţarist. Pierderea
Ogrăzii Armenești din Chișinău în ultima instanţă
în 1932 a însemnat pentru comunitatea armeană din
Basarabia diminuarea poziției sociale și a bunăstării.
În esență, schimbarea de regim şi pierderea Ogrăzii
Armeneşti din Chişinău au reprezentat o turnură ra-
dicală în statutul comunității armene din Basarabia.
Anexă
Extras din
Raportul cu privire la situaţia şi starea co-
munităţii armene din Basarabia prezentat
Guvernului Republicii Armenia la începutul
lunii iunie 1919 de către Arutiun Tumanean,
delegatul NACOBA la Erevan
По приходу моему в Армению в конце мая
месяца прошлого 1919 года я имел честь лично
вручить – А.  И. Хатисяну, декларацию Нацио-
нального комитета Бессарабских армян на имя
Правительства Республики Армении и кроме
того через Генерального Секретаря /f. 12/ Респу-
блики – подробный письменный доклад по сему
вопросу, каковой доклад в первой половине июня
месяца прошлого года был заслушан в Совете Ми-
нистров...
***
Из всех имуществ Эчмиадзинского монасты-
ря самым ценным является… «Армянское под-
ворье». /f. 28/ … Под таким названием, а больше
под именем «Армянская ограда» является около
одной квадратной версты площади земли, со всех
64
„Pierderea Ogrăzii”, în Ararat. Revistă lunară, iulie 1932,
nr. 7 (87), p. 2; „După pierderea Ogrăzii”, în Ararat. Revis-
tă lunară, august 1932, nr. 8 (88), p. 7; vezi despre Ograda
Armenească și în: „Congresul... Păcii”, în Ararat. Revistă
lunară, mai 1933, nr. 97, p. 4.
сторон застроенная магазинами, лавками, трак-
тирами, гостинцами, товарницами, угольными и
дровяными складами, погребами, квартирами и
казармами для войск. Площадь этой земли, рань-
ше сплошной, ныне разделена Болгарской улицей
посередине и составляет два больших квартала.
Лицевая сторона этих кварталов примыкают к
главной улице города, Александровской, с элек-
трическим трамваем и по бокам с Армянской
улицей, через которую идет также электрический
трамвай, и с Бендерской улицей. А задняя сторо-
на – к Киевской улице, как можно усмотреть от
прилагаемого от руки чертежа.
Имущество это до 1900–1901 гг. эксплуати-
ровалось по полномочиям Синода местным Ар-
хиереем или его заместителем хозяйственным
способом..., поэтому было отдано в аренду одно-
му лицу – еврею, Рейделю. До сдачи Рейделю все
имущество приносило в год дохода 7-8 тысяч руб.,
а Рейдель снял сроком на /28 v./ двенадцать лет по
24 000 руб. в год с обязательством ежегодно по фа-
саду на Александровской улице построить новые
двухэтажные здания не менее 30 саж. по фасаду.
Для осуществления этого договора Рейделем был
командирован в Эчмиадзин бессарабский армя-
нин Чаймакчогло. Спустя несколько месяцев, срок
арендного договора Рейделю был продолжен, без
увеличения платы, еще на двенадцати лет. Через
несколько лет пользование арендой Рейдель пере-
уступил договор на выгодных условиях другому
еврею Прис. Повер. Гроссману, а тот втихомолку
через Эчмиадзинский Синод и местного Епархи-
ального Начальника увеличил срок аренды на тех
же условиях, без увеличения платы еще на 8 лет.
Таким образом, все имущество было закреплено
за Гроссманом на 32 г. Арендатор Гроссман, из-
влекая из этого имущества миллионные доходы,
не только не выполнял договор и не строил еже-
годно по фасаду двухэтажных зданий, но даже не
ремонтировал существующих зданий, от чего все
имущество разрушается.
До войны Синод командировал в Кишинев ад-
воката – армянина из Москвы для возбуждения
/f. 29 v/ дела о расторжении с Гроссманом кон-
тракта; адвокат приехал и уехал, ничего не сделав.
Среди армян города Кишинева был разговор, что
Гроссман «уговорил» своего московского кол-
легу не затевать дела. Так Гроссман и по сей день
владеет означенным имуществом за гроши, а сам
наживает миллионы, ничего не делая, так как от
себя передает в аренду отдельные здания субарен-
даторам.
Имущество это сейчас в Кишиневе не имеет
даже хозяина. После смерти Архиепископа Нер-
сеса Худавердяна, в Кишинев приехал из Нахи-
чевани И./Д. архимандрит Муше, через год он
– 259 –
уехал неизвестно куда, захватив с собой 30  000
руб. арендных денег, как мне официально об этом
заявил Секретарь Консистории. Уезжая, архиман-
дрит Муше оставил доверенность на получение от
Гроссмана арендных денег не Национальному Ко-
митету, а Николаю Мурачеву.
Несмотря на то, что в обществе много об этом
говорили и волновались, но никто ничего не
предпринял. Тогда, я, в начале марта 1919 г., внес
в Национальный Комитет мотивированный до-
клад о положении «Армянской ограды». В этом
докладе я писал, что в то время, когда в Армении
голод, когда сотни тысяч беженцев /f. 30/ и сирот
бродят по полям, питаются травой и десятками, и
сотнями умирают с голода, будет преступлением
со стороны бессарабских армян оставлять наци-
ональное богатство в руках еврея, и требовал ре-
шительных действий Комитета для расторжения
контракта, именно отправку уполномоченного в
Эчмиадзин для получения нужного для дела до-
веренности.
Национальный Комитет единогласно признал
нужным расторгнуть контракт с Гроссманом, но
затруднялся возможности командировать лицо,
так как дороги были закрыты, требовались боль-
шие расходы, а в Комитете денег не было. Комитет
в том же заседании обратился ко мне как к ини-
циатору и автору доклада с просьбой поехать в
Армению и выхлопотать доверенности на имя На-
ционального Комитета на расторжение контракта
с Гроссманом и на управление этим имуществом,
причем Комитет обещал возместить расходы по
возвращении из Армении /f. 30v./
Как мне не трудно было ехать в Армению,
кружным путем, через Констанцию, Константи-
нополь, Батуми (Одесса была занята большевика-
ми) в материальном отношении, я предложение
Комитета принял и на свой счет приехал в Ереван
по этому делу и для ознакомления с действитель-
ным положением дел в Армению.
Когда речь шла об «Армянской ограде»,
меня и раньше предупреждали в Кишиневе, что
Эчмиадзинский Синод не имеет документов на
это имущество. По наведенным мною справкам
в Эчмиадзине оказалось, что все эти имущества
вместе с землей под ней подарены правительством
России в 1816 в бытности в Кишиневе епископом
Григория Захарянова, затем это имущество отня-
то, а в 1827 г. вновь возвращено «на нужды Епар-
хиального Начальника и Епархии».
С 1827 г. Эчмиадзинский монастырь этим
имуществом, бесспорно, владеет вот уже 93 года,
строит здания, отдает по нотариальным кон-
трактам в аренду, и то обстоятельство, что доку-
ментов нет, по моему мнению, не имеет никакого
значения /f. 31/.
 Если можно было отдавать в аренду Гроссману
по нотариальному договору, то тем более можно
этот договор расторгнуть через нотариуса же.
Кончая с вопросом об «Армянской ограде»
в г. Кишиневе, я должен здесь доложить Прави-
тельству почему я по приезду в Ереван ничего не
сказал об этом имуществе в первом своем докладе
правительству.
Дело в том, что, впервые вступив на террито-
рию Республики Армении, Хайстан, я встретил в
салон-вагоне бывшего председателя Совета Ми-
нистров Армении Качязнуни, и представился ему,
предъявив все свои полномочия и официальные
документы в часовой беседе по разным вопросам,
господин Качязнуни объяснил мне, что вопрос об
«Армянской ограде» касается только Католикоса
всех Армян, так как юрисдикция Правительства
Армении по имущественным и земельным вопро-
сам ограничивается лишь территорией /f. 31v./
Армении…
Sursa: Arhiva Naţională a Armeniei, F. 200, Inv. 1, D.
816, ff. 12, 28–31v.

Secvenţe cu privire la Ograda Armenească din Chişinău în paginile revistei lunare „Ararat”

– 260 –
 Aspecte privitoare la comunitatea catolică
din Chișinău în perioada interbelică
O consecinţă a sporitei centralizări şi ierarhizări
a instituţiei Sfântului Scaun este aceea că ecourile
activităţii sale reverberează în toate colţurile lumii1.
Existenţa comunităţilor catolice aproape în toate
statele lumii şi particularitatea organizării acestei
confesiuni induc în mod sigur o raportare politică
la adresa instituţiilor catolice, chiar dacă activitatea
acestora nu se prezintă a fi politică ori întreţine de
multe ori un low profile politic, atât cât este necesar
pentru dezvoltarea activităţii eclesiastice. Vehicula-
rea în presă a unor luări de poziţie ale Bisericii Cato-
lice sunt de cele mai multe ori reduse la un numitor
comun: Vaticanul.
Comunitatea internaţională nu a negat personali-
tatea internaţională a Bisericii Catolice, fiind practic
absurd ca aceasta să nu fie recunoscută. Nicio altă
instituţie cu relevanţă politică din lume nu prezintă
aspecte atât de complexe şi variate, care implică axi-
omatic o raportare internaţională sau transnaţională.
Situaţia este cu atât mai inedită, cu cât administrarea
acestui concept instituţionalizat, de Biserica Catoli-
că, presupune, nu numai la nivel teologic, dar şi la ni-
vel juridic, folosirea a trei concepte distincte: Biserica
Catolică, Sfântul Scaun şi Suveranul Pontif2 . Sfântul
Scaun este în momentul de faţă un participant activ
pe scena internaţională, cu o subiectivitate determi-
nată şi capacitate juridică plenară, ca expresie a suve-
ranităţii sale.
Un fapt care creşte importanţa Bisericii Catoli-
ce şi accentuează anumite particularităţi ale acesteia
este că ea are cea mai mare răspândire geografică, dar
şi numerică, comparativ cu celelalte comunităţi creş-
tine, dar şi în comparaţie cu celelalte religii mondia-
le, centrate de obicei în zone clar delimitate. În ciuda
unor dezechilibre şi neomogeniţăţi, catolicismul
reprezintă cea mai difuzată şi mai articulată confe-
siune; cu centrul la Roma (potrivit tradiţiei). O ase-
menea structură poate funcţiona doar dacă există un
sistem de comunicare extrem de eficient atât în in-
teriorul ei, dar mai cu seamă în relaţia cu exteriorul,
1
Şerban Turcuş, Sfântul Scaun în relaţiile internaţionale.
Între societatea perfectă şi poporul lui Dumnezeu, București:
România Press, 2008, p. 7.
2
Ibidem, p. 13.
– 261 –
Iulian GHERCĂ
capabil să transmită propriul mesaj, să exprime pozi-
ţia sa privitor la toate „problemele contemporane”, să
poată să se apere şi să răspundă numeroaselor acuze
care i se aduc etc. Populaţia catolică, indiferent de pe
ce continent, din ce stat şi regim politic face parte,
indiferent dacă este majoritară sau minoritară într-
un anumit stat, trebuie să fie informată cu privire la
acţiunile şi poziţia Bisericii pe toate planurile, dar să
fie şi formată, educată în spiritul credinţei catolice a
mesajului creştin şi a valorilor sale. Prezenţa Pontifu-
lui şi a centrului administrativ creat în jurul său în-
seamnă pentru Biserica Romano-Catolică un factor
particular în raport cu organizarea celorlalte biserici
şi nu doar din punct de vedere ecleziologic, ci şi din
perspectiva concretă a existenţei şi administraţiei.
Noile structuri instituţionale ale Bisericii Cato-
lice din România au fost create în anii 1880-1890,
când a fost adoptată hotărârea de înfiinţare a arhi-
episcopiei de Bucureşti, cu două dieceze sufragane la
Iaşi şi Galaţi3. Ierarhia catolică naţională s-a instituit
în aceşti ani ai sfârşitului de secol XIX şi început de
secol XX, fiind combătută de Biserica Ortodoxă4,
însă înţeleasă de majoritatea clasei politice a vremii5.
Organizarea instituţională a Bisericii Catolice
din România şi subordonarea jurisdicţională a celor
două eparhii direct Sfântului Scaun, prin Congrega-
ţia de Propaganda Fide, au făcut ca Roma să devină
centrul unic al întregii administraţii teritoriale bise-
riceşti româneşti6, înlăturând pretenţiile ce puteau fi
emise de Biserica Catolică din Ungaria, motiv pen-
tru care crearea unei ierarhii catolice româneşti a fost
sprijinită de autorităţile statului. Noua organizare
a Bisericii Catolice corespundea statului român in-
3
Ion Dumitriu-Snagov, Monumenta Romaniae Vaticana.
Manoscritti. Documenti. Carte, Biblioteca Apostolica Vati-
cana, Roma, 1996, p. 186.
4
„Papismul era considerat unul dintre cei mai mari duşmani
ai Bisericii Ortodoxe, iar înfiinţarea episcopiilor catolice,
parte a unui proiect de cucerire religioasă a întregii Român-
ii de către Sfântul Scaun” (Pietro Tocănel, Storia della
Chiesa Cattolica in Romania. Vol. III/2. Il Vicariato Apo-
stolico e le missioni dei frati minori conventuali in Moldova,
Padova: Edizioni Messaggero, 1965, p. 456).
5
Ibidem, p. 682.
6
Ion Dumitriu-Snagov, România în diplomaţia Vaticanului.
1939-1944, Ed. Garamond, 1991, p. 31.
dependent şi, împreună cu Provincia greco-catolică
română de Făgăraş şi Alba Iulia, a constituit o verita-
bilă Romania Catholica, care anticipa crearea statu-
lui naţional unitar7.
Marea Unire a schimbat radical situaţia existen-
tă în raport cu problema cultelor. În Constituţia din
martie 1923 s-au regăsit articole şi legi referitoare la
problema cultelor. În articolul 22 se specifica: „Li-
bertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează
tuturor cultelor deopotrivă libertatea de protecţiu-
ne, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingere ordinii
publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale
Statului”8. După 1918 aproape toate cultele puneau
problema organizării lor la nivelul întregii ţări. Tre-
buia să se ţină seama de tradiţiile existente, dar şi de
necesitatea consolidării statului naţional unitar9.
Situaţia Bisericii Romano-Catolice din România
Mare s-a modificat în mod radical faţă de perioada an-
terioară. Dacă înainte de 1918 exista un număr de cre-
dincioşi catolici aproximativ de 150.000, după Marea
Unire acesta a crescut simţitor. În teritoriul Vechiului
Regat Biserica era organizată într-o arhiepiscopie de
Bucureşti, cu 24 de parohii şi 46.383 de credincioşi, şi
o episcopie de Iaşi, care cuprindea Moldova şi Basara-
bia, cu 33 de parohii şi 96.067 de credincioşi10.
În Basarabia se aflau aproximativ 11.000 de
credincioși catolici, grupați în opt parohii în anul
192111. Recensământul populației din 29 decem-
brie193012 confirma existența a 13.507 de roma-
no-catolici în Basarabia, la care se mai adăugau 983
de greco-catolici și 81 de armeano-catolici, în total
14.571 în întreaga Basarabie de la aceea vreme (o
parte din localitățile de la aceea vreme din Basarabia
se află astăzi în Ucraina, regiunile Cernăuți și Ode-
sa: de exemplu Crasna, cu 2.411 catolici etc.)13.
Decretul de detașare de la dieceza de Tiraspol a
parohiilor din Basarabia Quum nonnullae, emis la
2 august 1921 de Congregația Consistoriului, a fost
7
Mihai Lostun, Relaţiile diplomatice dintre România şi Vati-
can în perioada interbelică, teză de doctorat, 2005, p. 18.
8
Constituţia din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Bucu-
reşti, 1990, p. 615.
9
Ion Agrigoroaie, România interbelică, vol. I, Iași: Univ.
„Al. I. Cuza”, 2001, p. 257.
10
ANIC, Fond Brătianu – familial, dosar nr. 101/1926, f. 1.
11
Anton Gabor, „Biserica catolică în Basarabia”, în Calenda-
rul catolic „Presa Bună” pe anul 1921, 1921, p. 24.
12
Recensământul general al populației României din 29 de-
cemvrie 1930, II, Partea 2: Neam, limbă maternă, religie,
București, 1938, p. 655-658.
13
Petru Ciobanu, Biserica Catolică din Basarabia în perioada
interbelică, Iași: Sapienția, 2018, 329.
– 262 –
păstrat și reconfirmat de Concordatul încheiat între
România și Vatican în anul 192714. Urmare a trecerii
parohiilor catolice din Basarabia din jurisdicția die-
cezei de Tiraspol în jurisdicția diecezei de Iași a fost
efectuarea vizitelor canonice15 de către episcopii de
Iași în Basarabia. Prima vizită canonică în Basarabia
a episcopului de Iași, Al. Th. Cisar, a avut loc în luna
august 1922. Printre parohiile vizitate s-a numărat și
parohia din Chișinău.
Comunitatea catolică din Chișinău aparținea de
parohia „Providență Divină” din același oraș. Parohia
Chișinău era și centrul Decanatului de Basarabia. În
perioada interbelică parohia și decanatul au fost sub
autoritatea și „păstorirea” pr. paroh Marcu Glaser.
Acesta a fost numit paroh de Chișinău în anul 1916,
iar după afilierea parohiilor din Basarabia la episco-
pia de Iași a fost reconfirmat de episcopul Alexandru
Th. Cisar în funcția de paroh de Chișinău, precum și
de canonic, catehet al școlii parohiale și decan pentru
regiunea Basarabiei16. Aceste funcții au fost ocupate
de pr. Marcu Glaser pâna la numirea sa în funcția de
rector al Seminarului Diecezan „Sfântul Iosif” din
Iași în septembrie 193917. În perioada cât a fost plecat
la Roma (1925-1926), locul pr. Glaser a fost ținut de
pr. Felix Wiercinski din Societatea lui Isus. Glaser
a fost ajutat în activitatea sa de canonicul Valentin
Hartmann. După plecarea mons. Marcu Glaser de
la conducerea parohiei din Chișinău, a fost numit
în această funcție pr. Nicolae Szczurek, paroh de Ti-
ghina. Acesta cerea episcopului de Iași în 1940 să tri-
mită un preot la Chișinău, deoarece el era bolnav18.
Spre finalul perioadei interbelice, la Chișinău a acti-
vat și pr. Francisc Krajewski, nu în calitate de paroh,
ci ca ajutor și colaborator al mons. Marcu Glaser19.
14
Nu există o referire specială la Basarabia, însă se preciza în
mod expres că nicio parte a Regatului României nu va de-
pinde de un episcop al cărui sediu se află în afara hotare-
lor statului român, așadar toate parohiile din Basarabia se
mențineau în jurisdicția episcopiei de Iași, conform Decre-
tului din anul 1921. Cf. Lumina creștinului, 1921, p. 10-11.
15
Vizitele canonice reprezintă vizitele oficiale efectuate de
episcopul diecezei în fiecare parohie arondată. Practicarea
vizitelor canonice a fost introdusă în Biserică încă din se-
colul al VI-lea și avea ca obiectiv verificarea activității pas-
torale, a patrimoniului eclesiastic și corectarea eventualelor
abuzuri existente în parohii. Emanuel Imbrea, „Vizita ca-
nonică în dieceza de Iași a episcopului Mihai Robu (1938)”,
Buletin istoric, nr. 7, 2006, p. 111.
16
AERC Iași, dosar 2/1855, f. 72.
17
Petru Ciobanu, op. cit., p. 145.
18
AERC Iași, dosar 1/1827, f. 186.
19
Ibidem, dosar 2/1855, f. 112-117.
 Parohia din Chișinău era una dintre cele mai
mari parohii din Basarabia și cea mai importantă, fi-
ind și centrul decanatului de Basarabia. Până la trece-
rea ei în componența episcopiei de Iași comunitatea
catolică din Chișinău era constituită din aproxima-
tiv 2000 de credincioși, majoritatea polonezi, 50 de
francezi, 25 de români și 15 germani20. Pentru anul
1921 sunt înregistrați tot 2.000 de catolici în comu-
nitatea din Chișinău, toți de etnie poloneză21. Dacă
în 1930 populația catolică din Chișinău era în nu-
măr de 1821 (majoritatea polonezi)22 de credincioși,
acest număr va scădea treptat și în anul 1943, în pa-
rohie mai erau înregistrate doar 1.116 persoane23.
Biserica catolică din Chișinău a fost construită
în anii 40 ai secolului al XIX-lea din piatră zidită.
La începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea biserica
necesita unele reparații. Astfel, în anul 1931 parohul
trimitea o scrisoare episcopului de Iași, Mihai Robu,
informându-l cu privire la faptul că a acoperit lăcașul
de cult, iar această muncă a durat mai mult decât
preconizase24. Finanțarea pentru reparațiile realizate
în decursul timpului asupra bisericii din Chișinău a
provenit și de la Consulatul German din Galați, de
la societăți catolice de binefacere, dar în primul rând
de la enoriașii din parohie25.
Programul liturghiilor ce se celebrau în biserica
din Chișinău era următorul: în zilele lucrătoare erau
două slujbe, una la ora 8, iar ultima la ora 18; în zile-
le de solemnitate și duminica se oficiau trei sfinte li-
turghii la orele 8, 11 și 18. Slujba de la ora 11 era cea
principală. Liturghiile se celebrau în limba latină (ca
în întreaga Biserică Catolică de rit roman la acea dată),
iar cântările și predica erau în limba poloneză. La ni-
velul comunității catolice din Chișinău exista un cor,
format în mare parte din tineri. Corul era condus de
organistul Ștefan Kostecki, care organiza repetiții săp-
tămânale pentru pregătirea programului liturgic26.
Viața sacramentală a enoriașilor parohiei din
Chișinău nu era una care să bucure pe parohul Gla-
20
Anton Gabor, op. cit., p. 24.
21
Calendarul catolic „Presa Bună”, 1921, p. 35.
22
Recensământul general al populației României din 29 de-
cemvrie 1930, II, Partea 2: Neam, limbă maternă, religie,
București, 1938, p. 655-658.
23
Silviu Andrieș Tabac, „Un tablou nominal din 1943 al
credincioșilor Parohiei Romano-Catolice de Chișinău”, în
Analecta catholica, 2015, nr. 9-10, p. 213.
24
AERC Iași, dosar 2/1855, f. 85.
25
Alois Moraru, „Catolicii din Chișinău în perioada interbe-
lică”, în Analecta catholică, 2008, nr. 3, p. 186.
26
Petru Ciobanu, op. cit., p. 152.
– 263 –
ser. Cea mai mare problemă cu care se confruntau
preoții din comunitatea catolică din Chișinău se re-
ferea la sacramentul căsătoriei. Foarte multe căsăto-
rii civile erau desfăcute în urma divorțului. În cazul
căsătoriilor mixte (între o persoană catolică și una de
altă religie sau confesiune) acestea nu erau oficiate în
Biserica Catolică pentru că mirii refuzau sau nu se
oficiau deloc cununii religioase, ci doar civile. Aceas-
tă situație a mâhnit foarte tare pe parohul Glaser,
care din această cauză îl ruga, într-o scrisoare din iu-
lie 1931, pe episcopul de Iași să-l transfere într-o altă
parohie27.
În vederea îmbunătățirii vieții de credință a
enoriașilor parohiei din Chișinău au fost organizate
„misiuni populare” (misiunile populare repre­zintă
un ciclu de predici pe care parohul le organizea-
ză în anumite perioade speciale ale anului liturgic,
care au ca scop instruirea și formarea creș­tină a
credincioșilor, dar mai ales creșterea lor în viața spi-
rituală; în timpul misiunilor predicile erau ținute
de preoți veniți special pentru perioada misiunilor).
Între 7 și 15 octombrie 1922 au avut loc prime-
le misiuni în Chișinău. În perioada misiunilor s-a
constatat că aproximativ 1000 de credincioși s-au
împărtășit, fapt ce demonstra utilitatea, necesitatea
și reușita misiunilor la nivelul comunității catolice
din Chișinău28. Următoarele misiuni populare au
fost ținute de preotul iezuit Felix Wiercinski la în-
ceputul lunii iunie 1925. În timpul acestor misiuni,
care au durat opt zile, s-au împărtășit aproximativ
800 de credincioși din parohia Chișinău29. Ulteri-
or, în comunitatea catolică din Chișinău au mai fost
organizate misiuni în aprilie 1935. Acestea au fost
ținute de doi preoți misionari dominicani din Polo-
nia30. Au fost organizate și exerciții spirituale pentru
tot clerul Decanatului Basarabiei, primele având loc
la Chișinău în luna august 193531.
O problemă cu care s-a confruntat parohul Marcu
Glaser în activitatea sa de păstorire a comunității ca-
tolice din Chișinău a fost legată de relațiile cu Con-
sulatul Polonez. Astfel, la începutul anilor 20 doi
dintre consuli i-au refuzat lui Glaser, din cauza fap-
tului că era german, dreptul să se ocupe de polonezi;
în condițiile în care majoritatea enoriașilor parohiei
Chișinău erau polonezi. Ca replică la această acțiune,
27
AERC Iași, dosar 2/1855, f. 85.
28
Lumina creștinului, 1922, nr. 11, p. 160.
29
Lumina creștinului, 1925, nr. 7, p. 111.
30
Lumina creștinului, 1935, nr. 4, p. 79.
31
AERC Iași, dosar 1/1827, f. 230.
mons. Glaser l-a acuzat pe fostul consul Wladislaw
Cywinski de „viață amorală, trecerea la luteranism și
bigamie”32 . Glaser a beneficiat de susținerea următo-
rului consul al Poloniei la Chișinău, Bronislaw Osso-
linski, dar mai ales de susținerea comunității.
Începând cu anul 1929, relațiile între Consu-
latul Poloniei și parohul de Chișinău s-au deterio-
rat. Această criză s-a acutizat odată cu numirea în
funcția de consul a lui Marian Witoslaw Uzdowski,
care, deși aprecia calitățile organizatorice ale mons.
Glaser, îl critica din cauza faptului că era german și
se ocupa de comunitatea poloneză (în egală măsu-
ră îl critica pe pr. Valentin Hartman, tot din cauza
naționalității sale). Cele mai însemnate polemici
proveneau din modul de organizare a procesului de
învățământ, Glaser fiind acuzat că școala pe care o
influența nu forma polonezi în adevăratul sens al cu-
vântului33.
În anul 1933 a fost numit consul la Chișinău
Aleksander Poncet de Sandon. Acesta a intervenit
tot mai activ în viața comunității poloneze, dorind să
influențeze procesul educațional, dar și să înființeze
organizații care să activeze conform directivelor
Consulatului. Dorea practic să elimine influența
parohului Glaser asupra comunității poloneze din
Chișinău. Începând cu anul 1938, situația tensionată
se accentuează în contextul în care în jurul Societății
Cultural-Sportive „Warta”, a tineretului polonez,
s-a format un grup de activiști naționaliști, condus
de fratele directorului Școlii Poloneze din Chișinău,
Mihai Grabek, și un profesor al aceleiași școli, Sta-
nislau Zawrocki. Acest grup a inițiat o propagandă
naționalistă pentru atragerea Consulatului în lupta
împotriva lui Marcu Glaser34. Parohul de Chișinău
i-a numit public pe membrii Socetății „Warta”
comuniști și atei și a înființat o societate a tineretu-
lui parohial, numită „Wisla”. Într-o scrisoare din 18
mai 1939 Glaser îl informa pe episcopul de Iași că
„ducem o luptă cu unii agitatori și, din păcate, cu
consulul din cauza școlii și a unor bunuri ale parohi-
ei, pe care dorea să le sustragă de la uzul lor bisericesc
și să le laicizeze”35.
Persoana care a crea cele mai multe situații con-
flictuale la nivelul comunității catolice din Chișinău
și care a dus o luptă personală împotriva parohului
Glaser a fost profesorul Stanislau Zawrocki. Acesta a
32
Petru Ciobanu, op. cit., p. 154.
33
Ibidem, p. 155.
34
Ibidem, p. 156.
35
AERC Iași, dosar 2/1855, f. 115.
– 264 –
trimis mai multe reclamații la Procuratura județului
Lăpușna și la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii
Publice prin care sesiza autoritățile cu privire la
activitățile societății de binefacere care activa pe lân-
gă biserica catolică din Chișinău, coordonată de pa-
rohul Glaser. Comunitatea catolică din Chișinău a
fost de partea parohului în acest conflict36.
În cinstea monseniorului Marcu Glaser s-au or-
ganizat mai multe sărbători în care comunitatea și-a
exprimat respectul și prețuirea. Un astfel de moment
a fost prilejuit de numirea parohului în funcția de
camerier secret supranumerar al Papei Pius al XI-lea
în anul 192437. O altă astfel de sărbătoare organi-
zată în cinstea lui Marcu Glaser a avut loc în anul
1930, când acesta a sărbătorit jubileul de 25 de ani
de preoție. Evenimentul s-a desfășurat la 1 iulie: „A
fost o sărbătoare cu adevărat mișcătoare, la care a
luat parte fruntea comunității catolice”38. Liturghia
omagială a conținut trei predici ținute în limbile po-
lonă, germană și română. La ora 20 a avut loc „ban-
chetul dat de comunitate în onoarea Mons. Glaser,
la care au participat toți consulii aflați la Chișinău și
aproximativ 100 de persoane catolice și necatolice”39.
Parohia Chișinău avea mai multe proprietăți.
Principala proprietate consta în locul unde se afla
biserica și casa parohială, cu dependințele sale, casa
de dascăli, alte două case închiriate, școala parohia-
lă, sala parohială, terenul sportiv și grădina, situate
între strada Cuza Vodă (azi, Maria Cibotari), str. Ca-
rol Schmidt (azi, Mitropolit Dosoftei), str. Vladimir
Herța (azi, Sfatul Țării)40 și comunitatea luterană,
având o suprafață de 120 ari41. Tot în proprietatea
parohiei se aflau: cimitirul (de pe strada Melestiu),
azilul de bătrâni cu grădina aferentă (cu o suprafață
de 95 de ari), o moșie situată pe drumul Hânceștilor
(ce conținea o livadă, o podgorie și o grădină, cu o
suprafață de 35 ha)42 . Cimitirul avea o capelă și o
casă pentru servitor, fiind format din cimitirul vechi
și cimitirul nou, cu o suprafață de 153 ari.
Pentru susținerea materială a Seminarului din Iași
s-au făcut numeroase colecte în toate parohiile diece-
zei. Parohia Chișinău a contribuit, alături de alte pa-
rohii din Basarabia, prin colecte speciale de Paști și
36
Petru Ciobanu, op. cit., p. 157.
37
Lumina creștinului, 1924, nr. 4, p. 63.
38
Lumina creștinului, 1930, nr. 9, p. 151.
39
Ibidem.
40
Dinu Poștarencu, Străzile Chișinăului. Denumiri vechi și
actuale, Chișinău: Civitas, 1998, p. 8.
41
Petru Ciobanu, op. cit., p. 158.
42
Ibidem.
Crăciun în anii 1922, 1925, 1930 etc., la susținerea
financiară a Seminarului Diecezan din Iași43.
Viața comunității catolice din Chișinău în pe-
rioada interbelică este strâns legată de personalita-
tea și activitatea parohului din această perioadă a
parohiei „Providența Divină”, monseniorul Marcu
Glaser, precum și de relațiile acestuia cu membrii
comunității poloneze și Consulatul Poloniei, dar și
de legăturile instituționale și personale pe care le-a
avut cu episcopii diecezei de Iași, de care a aparținut
din 1922. Parohia din Chișinău, una dintre cele
mai mari din Basarabia, a fost centrul Decanatului
Ibidem. p. 159
43
– 265 –
din aceeași regiune, beneficiind de un patrimoniu
considerabil de imobile și teren. Sub aspect pastoral
și sacramental, viața din comunitatea catolică din
Chișinău nu se desfășura conform așteptărilor pa-
rohului, cea mai delicată problemă fiind căsătoriile
mixte. O soluție pentru îmbunătățirea problemelor
legate de viața de credință a fost organizarea misiu-
nilor în parohia Chișinău, foarte bine recepționate
de credincioși. Vizitele canonice ale episcopilor de
Iași au demonstrat o dată în plus importanța acor-
dată de Biserica Catolică parohiei din Chișinău și
comunității catolice din întreaga Basarabie.
Note despre Chișinăul interbelic
 Reuniunea de la Chişinău a parlamentarilor
de pe ambele maluri ale Prutului
(30 septembrie 1918)

Dinu POȘTARENCU

Paginile „Sfatului Ţării” – organ cotidian al Ba-

sarabiei – conţin două reportaje ample despre unirea
sufletească care s-a făcut la Chişinău, în ziua de 30
septembrie/13 octombrie 1918, între aleşii poporului
român, veniţi de la Iaşi, şi persoanele publice basara-
bene. Potrivit aprecierii autorului acestor reportaje,
ziua respectivă urma să rămână „o dată istorică în
viaţa României”1.
Parlamentarii din Ţară au sosit la Chişinău în
dimineaţa acestei zile, cu un tren special, grupul lor
fiind constituit din 70 de membri ai Camerei Depu-
taţilor şi senatori, în frunte cu preşedintele Camerei
Deputaţilor, Constantin Meissner2 . Coborând pe
peronul gării chişinăuiene, preşedintele Constan-
tin Meissner, ministrul basarabean, Ion Inculeţ, şi
oaspeţii parlamentari au fost întâmpinaţi de către
ministrul basarabean, Daniel Ciugureanu, comisarul
Constantin Meissner
general al Basarabiei, generalul Arthur Văitoianu, pre-
şedintele Consiliului Directorilor Generali al Basara- ră din Chişinău, care s-a desfăşurat în incinta Casei
biei, Petre Cazacu, directorul general de Interne, Ion Eparhiale. Corul alcătuit din basarabence, îmbrăcate
Costin, directorul general al Instrucţiunii Publice, în costume naţionale, a interpretat, sub conducerea
Ştefan Ciobanu, vicepreşedintele Sfatului Ţării, Pan. preotului Ion Gheorghiu Sulina, „Trăiască Regele” şi
Halippa, generalii Ioan Pătraşcu şi Paul Anghelescu, „Pe al nostru steag”.
preşedintele Comisiei Interimare a oraşului Chişi- Au urmat cuvântările. Cel dintâi orator a fost Pan.
nău, Vladimir Herţa, prefectul poliţiei, colonelul Halippa, care le-a vorbit celor prezenţi despre Uni-
Brătescu, deputat în Sfatul Ţării, Elena Alistar, şi alte versitatea Populară, deschisă în capitala Basarabiei la
persoane oficiale. În aceste clipe emoţionante a răsu- începutul anului 1918, subliniind ideea că, în perspec-
nat imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”, executat tivă, ea va fi transformată în universitate de stat.
de muzica militară a Regimentului 23 Infanterie. Transmiţând un salut călduros din partea depu-
Încheindu-se prezentările obişnuite, asistenţa a taţilor şi senatorilor României, Constantin Meissner
urcat în automobile şi a mers la Cazinou, unde s-a a declarat: „Venind în mijlocul Dvs., am simţit că ni-
servit ceaiul. meni nu ne mai poate despărţi. Suntem fraţi”.
În continuare, parlamentarii României au luat Parlamentarul Petrovici a remarcat: „În Basara­bia
parte la serviciul divin, oficiat, în catedrala din Chi- sunt rămăşiţe ale străinismului. Ele nu trebuie să trea-
şinău, de către episcopul Nicodim Munteanu, ar- că la spatele unei pânze, ci la spatele unui trecut care
himandritul Gurie Grosu, arhimandritul Dionisie nu va mai reveni”. Iar deputatul Garola a îndemnat
Erhan şi un sobor de preoţi români şi ruşi. populaţia Basarabiei să-şi trimită copiii la şcolile şi
După serviciul divin, oaspeţii de la Iaşi au partici- universităţile din ţară.
pat la o serbare organizată de Universitatea Popula- Au mai cuvântat deputaţii I. Zelea Codreanu
(Camera Deputaţilor) şi Elena Alistar (Sfatul Ţării).
1
Aleşii poporului român la Chişinău, în „Sfatul Ţării”, Chi- Apoi parlamentarii de peste Prut, împreună cu
şinău, nr. 145, 4/17 octombrie 1918, p. 1.
deputaţii Sfatului Ţării şi reprezentanţii autorită-
2
Constantin Meissner (1854–1942), preşedinte al Camerei
Deputaţilor (5 iunie–5 noiembrie 1918). ţilor basarabene, au servit prânzul la restaurantul

– 269 –
de la Clubul Nobilimii. De faţă erau toţi deputaţii
moldoveni ai Sfatului Ţării aflători în Chişinău,
episcopul Nicodim Munteanu, miniştrii Ion Inculeţ
şi Daniel Ciugureanu, generalii Arthur Văitoianu,
Ioan Pătraşcu, Paul Anghelescu şi Gheorghe Dabija,
prim-directorul Petre Cazacu, Ioan Pelivan, Ştefan
Ciobanu, Emanoil Catelli, Ion Costin, Vladimir
Chiorescu, Vasile Laşcu, prefectul de poliţie, colone-
lul Brătescu, şeful Serviciului de Siguranţă din Basa-
rabia, Romulus Voinescu, precum şi alte numeroase
personalităţi civile şi militare.
În timpul prânzului au rostit toasturi preşedinte-
le Constantin Meissner, generalul Arthur Văitoianu,
episcopul Nicodim Munteanu, prim-directorul Pe-
tre Cazacu, primarul Vladimir Herţa, vicepreşedin-
tele Pan. Halippa.
După prânz, parlamentarii din dreapta Prutului,
însoţiţi de deputaţii Sfatul Ţării, au vizitat Muzeul
Naţional al Basarabiei, apoi au mers cu toţii la sediul
Sfatului Ţării, unde s-a ţinut o şedinţă comună.
Deschizând şedinţa, Pan. Halippa a expus un
scurt istoric al Sfatului Ţării şi a luptelor purtate
până la unire. El le-a comunicat aleşilor poporului
din Regat că revoluţia rusă „i-a găsit pe moldoveni
nu îndestul de bine pregătiţi. La prima revoluţie ru-
sească din 1905–1906, moldovenii de abia au putut
scoate gazeta „Basarabia”, sub regretatul Gavriliţă.
Ea a durat numai 10 luni, ultimul număr cuprinzând
în coloanele sale imnul nostru „Deşteaptă-te, româ-
ne!”. În 1913 a început să apară o altă gazetă: „Cuvânt
moldovenesc”. Scopul ei era de a forma forţe culturale
pentru poporul român din Basarabia. Astfel s-a făcut
că la izbucnirea revoluţiei s-a găsit un cuib, în jurul
căruia erau un mănunchi de elemente moldoveneşti
care n-au ezitat de a trece de la mişcarea culturală la
acţiune politică. Ne simţeam însă slabi. Dar după ce
ne-am pus în legătură cu poporul nostru, mai cu sea-
mă, cu poporul armat, curajul şi încrederea noastră a
sporit. În aprilie 1917, la Odesa am văzut că suntem
o forţă. Zece mii de ostaşi moldoveni au făcut acolo
o măiastră adunare moldovenească armată, care nu
are pereche, decât cu adunarea de pe câmpia Blajului.
Atunci s-a născut pentru noi necesitatea de a orân-
dui această forţă, de a-i da o bază legiuită. Simţeam
nevoia unui organ politic suprem, a unui fel de parla-
ment, care să poată vorbi legal, în numele norodului
moldovenesc. Acest cuvânt, dus din cetate în cetate,
din regiment în regiment, din divizie în divizie, a
dat naştere marelui congres al delegaţilor ostaşilor
moldoveni de pe toate fronturile, care, în octombrie
– 270 –
1917, au proclamat autonomia Basarabiei şi au ales
44 de deputaţi, urmând să fie completaţi cu deputaţi
trimişi de organizaţiile norodului rămas la muncă în
spatele frontului. S-au ales 30 de deputaţi şi cu aceas-
ta Sfatul Ţării a fost constituit definitiv în ziua de 30
noiembrie. Ţara Moldovei dintre Prut şi Nistru avea
acum un organ legitim, care avea dreptul să hotărască
şi să făptuiască în numele ei. Dar în acest timp, pes-
te tot se revărsase în valuri nesfârşite anarhia rusă. Ce
trebuia să facem cu anarhia care creştea? Am organizat
miliţiile apte de a înfrâna bandele sălbatice ale ruşilor,
care îşi făceau râs de ţară. Noi, cei din Sfatul Ţării, am
fost acuzaţi că am dezlănţuit anarhia. Nu noi am dez-
lănţuit-o. Noi am făcut totul spre a o înfrâna. Ni s-a
imputat declaraţia din 2 decembrie. Această declaraţie
trebuia să fie spre a sustrage pe ţărani de sub influenţa
nihilismului rus. Am spus că pământul, care, de fapt,
era luat de ţărani, să fie al lor. Dar am strigat din răs-
puteri să nu distrugă munca şi averea adunată în gos-
podăriile şi conacele marilor proprietari, căci aveau
de hrănit nu numai o ţară, ci două, dimpreună cu ar-
matele de pe Frontul Român. Rezultatele s-au văzut.
Deşi a continuat, anarhia n-a fost sporită cu elemente
moldoveneşti. Dar Frontul Român începuse să se des-
compună. Bande nesfârşite cutreierau ţara: prădau,
incendiau, distrugeau. Toţi s-au dat în lături. Numai
Sfatul Ţării a îndrăznit să le înfrunte. Dar Sfatul Ţă-
rii nu avea la îndemână nici o administraţie, nici o
forţă organizată pe care să se sprijine. Pe lângă aceas-
ta, sporeau dificultăţile. Nu erau bani, casieriile nu
produceau nimic. Armatele ruse trebuiau întreţinute.
Am încercat câteva contribuţii indirecte, care au adus
ceva parale, dar nu era cu putinţă să facem faţă anar-
hiei, al cărei izvor era în afara Basarabiei. Atunci s-a
născut ideea de a chema în ajutor România şi de a
ne uni cu dânsa. La 24 ianuarie am făcut primul pas,
proclamând independenţa Republicii Moldoveneşti.
Până atunci făceam parte din federaţia republicilor
ruse, dar atunci Basarabia a devenit liberă a dispune
de soarta ei. Pentru noi a fost o mare sărbătoare. Dar
în luna următoare s-au ivit alte greutăţi. Erau preten-
ţiile Ucrainei de a rupe din teritoriul nostru judeţele
Hotin şi Soroca, la nord, iar la sud – Akkermanul. Se
vedea că vom salva integritatea ţării prin protestări
în Rada Centrală. În curând, s-a ajuns la concluzia
că această idee trebuie părăsită. Blocul Moldovenesc,
ştiind, cu simţ politic, cum să îndrume cauza româ-
nismului basarabean, a hotărât unirea. Astfel, am
ajuns la ziua de 27 martie”3 .
Aleşii poporului român la Chişinău, p. 2.
3
 Următorul orator a fost Ion Inculeţ, apoi Con-
stantin Meissner, care, printre altele, a menţionat:
„Unirea Basarabiei a fost un act măreţ. Dar acum
trebuie să urmeze actul al doilea: contopirea suflete-
lor. Pentru împlinirea Unirii a fost nevoie şi de inter-
venţia unor puteri străine, însă efectuarea contopirii
nu atârnă decât de noi. Pentru aceasta se cere să ne
cunoaştem mai de aproape. Rareori un popor a fost
mai statornic ca al nostru, totuşi, în suta de ani cât
am trăit despărţiţi oarecare deosebiri s-au ivit. Sun-
teţi fiii revoluţiei. Îngăduiţi-ne să fim fiii evoluţiei.
Să avem încredere unii în alţii”4 .
Pe parcursul zilei, parlamentarii de pe ambele
maluri ale Prutului făcură mai bine cunoştinţă unul
cu altul, astfel că la masa de seară, în afară de cuvân-
tările care au fost rostite, s-au putut vedea grupuri
discutând. Subiectul cel mai însemnat s-a dovedit a
fi chestiunea pământului. Deputaţii basarabeni le-au
lămurit parlamentarilor români în privinţa tuturor
aspectelor ale acestei probleme: modul de expropri-
ere, viitoarea organizare agricolă etc. Ascultându-le
argumentele, parlamentarii români au concluzionat
că reforma agrară, aşa cum o văd basarabenii, nu re-
prezintă un model bolşevic şi că unii proprietari fun-
ciari, după realizarea reformei, vor deţine terenuri cu
o suprafaţă totală de până la 300 de hectare.
La cină au luat cuvântul Daniel Ciugureanu, Ioan
Pelivan, At. Bârlad, Maltezanu, Ion Buzdugan şi alţii.
Masa a luat sfârşit după miezul nopţii. Fiind con-
duşi la gară, unde îi aştepta trenul, parlamentarii re-
găţeni au pornit spre Iaşi.
Anexă
Basarabia cere unirea tuturor românilor
Basarabia care adăposteşte în casa ei români de pre-
tutindeni, pe care vitregia războiului i-a răzleţit de ve-
trele lor, ridică – cea dintâi – cel mai tânăr glas pentru
unirea tuturor românilor. O mână de oameni cu inimi
de români au făcut din Nistru hotar nou unei Românii
noi. Ei îşi văd munca dând roade şi pe când ochii lor
priveghează ca nimic să nu se ştirbească din buna orân-
duire a lucrurilor, ascultă, în acelaşi timp, geamătul
înăduşit al românilor oprimaţi în alte ţinuturi. Şi ni-
meni nu poate dori eliberarea lor mai mult ca basarabe-
nii, care ştiu ce vrea să zică jug străin, căci l-au purtat.
Cei care au făcut unirea Basarabiei au fost învinuiţi
c-au monopolizat naţionalismul. Acum tot ei vin şi cer
Şedinţa unită a parlamentarilor şi a deputaţilor din Sfatul
4 (Basarabia cere unirea tuturor românilor, în „Sfatul
Ţării, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 149, 8/21 octombrie
1918, p. 2.
– 271 –
unirea tuturor românilor. Un astfel de monopol al dra-
gostei de neam, de limbă, de ţară, de pământul acesta
semănat cu oasele strămoşilor şi fraţilor şi fiilor noştri
ar trebui să stăpânească orice inimă. Binecuvântaţi vor
fi de-a pururea cei ce vor fi vinele şi mintea neamului
nostru.
În acest scop, fruntaşii Basarabiei s-au adunat şi au
pus bazele unui comitet, consfinţind dorinţele în ur-
mătorul
Proces-verbal
Deputaţii români ai Sfatului Ţării din Basarabia, în
număr de 30, împreună cu directorii Ciobanu şi Laşcu,
întrunindu-se în şedinţă neoficială în Palatul Sfatului
Ţării, sub prezidenţia vicepreşedintelui Sfatului Ţă-
rii, Pantelimon Halippa, secretar fiind deputatul Gh.
Năstase, au discutat chestiunea formării în Basarabia a
unui Comitet pentru unirea tuturor românilor, care va
fi compus din reprezentanţii românilor din toate ţările
locuite de români, actualmente aflători în Basarabia.
S-a hotărât:
1. Să se formeze Comitetul pentru unirea tuturor
românilor.
2. În comitet să fie aleşi 10 reprezentanţi din mijlo-
cul deputaţilor români ai Sfatului Ţării.
3. În cursul săptămânii viitoare să se facă propagan-
dă prin toate mijloacele şi, în special, prin presă, pentru
formarea comitetului.
Ideii formării acestui comitet va fi consacrat ma-
tineul din duminica viitoare, 14 octombrie, de la
Universitatea Populară, la care vor fi invitate, după po-
sibilitate, toate instituţiile culturale, atât cele din Basa-
rabia, cât şi cele din România de dincolo de Prut.
4. După formarea în Chişinău a Comitetului Cen-
tral, să se formeze Comitete pentru unirea tuturor ro-
mânilor în toată Basarabia.
5. Reprezentanţilor deputaţi ai Sfatului Ţării, aleşi
în comitet, nu li se dă nici un mandat special, unicul
lor mandat fiind „Unirea tuturor românilor”.
În comitet sunt aleşi: P. Halippa, A. Crihan, I. Peli-
van, V. Bârcă, Gh. Năstase, N. Alexandri, I. Buzdugan,
T. Ioncu, C. Bivol, Gh. Mare.
Ca candidaţi sunt aleşi: Elena Alistar, V. Cijevschi,
G. Buciuşcan, I. Munteanu, V. Ţanţu.
Prima şedinţă a membrilor Comitetului pentru
unirea tuturor românilor se va ţine în ziua de 8 octom-
brie, la orele 8 şi jumătate dimineaţa, în redacţia gaze-
tei „Cuvânt moldovenesc”.
Preşedintele întrunirii P. N. Halippa.
Secretar Gh. I. Năstase.
Ţării”, Chişinău, nr. 150, 10/23 octombrie 1918, p. 3.)
 Prima atestare a fotbalului în Chişinău
În anul 2010, Federaţia Moldovenească de Fotbal
a editat un volum cu prilejul împlinirii a 100 de ani
de la prima atestare documentară a fotbalului în spa-
ţiul dintre Prut şi Nistru.
Autorii acestui volum jubiliar, intitulat „100
de ani ai fotbalului moldovenesc”, au indicat drept
punct de început al istoriei fotbalului basarabean
data de 29 august 1910, zi în care, la Chişinău, s-ar
fi disputat un meci de fotbal dintre liceenii chişină-
uieni şi cei din Odesa, informaţia fiind extrasă din
memoriile participantului la acest joc Nikolai Biazi,
publicate în 1966. Potrivit amintirilor lui N.  Bi-
azi, jocul s-a desfăşurat pe platoul de instrucţie al
Liceului de Băieţi nr. 3 din Chişinău, a fost arbi-
trat de către gazde (profesorul O. Seidl şi studentul
C.  Z.  Galaţan) şi s-a încheiat cu un scor surprinză-
tor: 22-0 în favoarea liceenilor din Odesa. Memoria-
listul a mai notat că despre acest meci au scris ziarele
din Chişinău şi Odesa1.
Acceptând data de 29 august 1910 ca punct de
reper pentru a fixa începutul jocului fotbalistic în
limitele Basarabiei, autorii volumului jubiliar, în ace-
laşi timp, se contrazic, afirmând următoarele: primul
meci de fotbal a fost „adus” la Bender de la Odesa,
în anul 1908, de marii entuziaşti ai sportului, fra-
ţii Tolubeev2 . Prin urmare, luând în consideraţie
această afirmaţie, ar reieşi că începutul practicării
sportului-rege în Basarabia trebuie plasat la o dată
anterioară celei din 29 august 1910. Însă în paginile
volumului jubiliar se menţionează doar atât referi-
tor la acest prim meci de fotbal, „adus” la Bender de
la Odesa: acest eveniment este consemnat în cărţile
consacrate istoriei oraşului Bender, semnate de Vic-
tor Kucerenko, un jurnalist-cercetător. Dar cititorul
nu este informat de unde Victor Kucerenko cunoaş-
te acest detaliu.
Deşi au admis data de 29 august 1910 ca punct de
plecare a istoriei sportului cu balonul rotund, aceiaşi
autori au declarat că, deocamdată, „nimeni nu a re-
uşit să culeagă date” relative la faza iniţială când în
Basarabia a luat naştere jocul cu mingea de fotbal3,
iar Octavian Ţâcu şi Boris Boguş au opinat în acest
1
100 de ani ai fotbalului moldovenesc. 100 лет молдавскому
футболу, Chişinău, 2010, p. 7–8.
2
Ibidem, p. 9.
3
Ibidem, p. 7.
– 272 –
Dinu POȘTARENCU, Alexandru TOMȘA
context: „Nu există o certitudine în privinţa apariţi-
ei fotbalului” în Basarabia4.
Evident, data primei practicări a fotbalului în Basa-
rabia – 29 august 1910, stabilită de autorii volumului
jubiliar, este discutabilă şi aceasta din simplul conside-
rent că ea nu este determinată pe baza unei surse din
epocă, dar este preluată dintr-o carte tipărită peste ani,
cu atât mai mult că aceasta cuprinde memorii, care,
precum bine se ştie, pot fi relative. De aceea, se impu-
ne necesitatea de a efectua investigaţii în arhive şi bi-
blioteci pentru a elucida această problemă.
Deoarece colecţiile de ziare din 1910, depozitate
la bibliotecile din Chişinău, sunt extrem de incom-
plete, lipsind numerele de la sfârşit de august – în-
ceput de septembrie a anului respectiv, subsemnaţii
au apelat la ajutorul a doi bibliotecari, adresându-le
rugămintea să verifice dacă informaţia lansată de
Nikolai Biazi este veridică, având în vedere faptul
că despre meciul chişinăuian din 29 august 1910,
după cum ne asigură acest fost fotbalist, au înşti-
inţat ziarele. Atât bibliotecarul de la Odesa, care a
consultat presa editată la Odesa, cât şi cel de la Sankt
Petersburg, care a cercetat ziarele tipărite la Chişi-
nău, ne-au comunicat că nu au depistat ştiri privind
disputarea la Chişinău, în ziua de 29 august 1910, a
unui meci de fotbal. Putem da crezare acestor doi bi-
bliotecari, însă rămâne să ne convingem personal.
În acelaşi timp, documentându-ne la Arhiva Na-
ţională a Republicii Moldova, am cercetat, pe lângă
alte multe dosare, şi raportul privind situaţia Liceu-
lui de Băieţi nr. 2 din Chişinău pe anul 1909, din
care am extras o menţiune privitoare la fotbal.
Din conţinutul raportului aflăm că la 29 mai
1909, direcţia acestui liceu i-a încredinţat orele de
gimnastică lui I. A. Seidl, profesor de educaţie fizică
cu o pregătire specială, fiind membru al Asociaţiei
sportive cehe „Sokol” („Şoimul”). Astfel, citim în
continuare în raport, din luna august 1909, în liceu
a fost introdusă gimnastica, care era practicată după
„sistemul asociaţiei Sokol”. Pe lângă orele de gimnas-
tică, I. A. Seidl îi familiariza pe liceeni cu unele exer-
ciţii adoptate din gimnastica suedeză, cu scrima şi
diverse jocuri sportive, care se desfăşurau pe terenul
Octavian Ţîcu, Boris Boguş, Nicolae Simatoc (1920–1979).
4
Legenda unui fotbalist basarabean de la „Ripensia” la FC
Barcelona, Chişinău, 2013, p. 36.
liceului, iar în zilele de sărbătoare, cu vreme frumoa-
să, pe acelaşi teren al liceului se juca fotbal5.
Aşadar, proba sportivă numită „fotbal” a fost
adusă în Chişinău în august 1909 de către profesorul
de educaţie fizică Iosif A. Seidl şi, deci, putem consi-
dera că acest reper cronologic reprezintă prima ates-
tare documentară a fotbalului în Chişinău.
După cum observăm, numele lui Seidl figurează
în secvenţa din memoriile lui N. Biazi despre meciul
de fotbal disputat între liceenii din Chişinău şi cei
din Odesa. Aşa că un asemenea meci cu adevărat s-a
disputat, însă, credem, meciul a avut loc într-o altă zi
sau într-un alt an.
În plus, formulăm şi o nouă versiune cu privire
la importarea fotbalului în Chişinău. Dacă până în
prezent s-a vehiculat ideea că fotbalul a fost adus din
Odesa, noi enunţăm opinia că fotbalul a fost implan-
tat în centrul administrativ al Basarabiei fiind adus
din Cehia.
Iosif (sau Osip, după cum este ortografiat prenu-
mele lui în unele acte din epocă) Anton Seidl era ceh
de naţionalitate, supus al Austro-Ungariei, de confe-
siune romano-catolică, originar din oraşul Irkov din
Boemia. Şi-a făcut studiile la şcoala orăşenească din
Liubohoveţ (Boemia), apoi a urmat cursurile în do-
meniul culturii fizice în oraşul Praga. În 1893 şi-a sa-
tisfăcut serviciul militar obligatoriu. A fost membru
al Asociaţiei cehe „Sokol” („Şoimul”). La 1 august
1909, a fost angajat în calitate de profesor de gimnas-
tică şi sport la două licee chişinăuiene: Liceul de Bă-
ieţi nr. 1 şi Liceul de Băieţi nr. 2, fiind caracterizat
astfel: „profesor de cultură fizică experimentat; po-
sedă bine limba rusă”6. Era profesor de gimnastică la
5
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare se
va cita: A.N.R.M.), Fond 1772, inventar 7, dosar 452, filele
10, 28.
6
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 950, fila 25;
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 1035, fila 80 ver-
so; A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 1058, fila 12;
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 1067, fila 216.
– 273 –
aceste două licee şi în anul 19137, iar în anul 1914 era
profesor de gimnastică doar la Liceul de Băieţi nr. 28.
Potrivit listei supuşilor austrieci din oraşul Chişi-
nău, întocmită la 2 iulie 1914, Iosif A. Seidl s-a năs-
cut în Imperiul Austro-Ungar, avea 41 de ani şi era
catolic. Locuia în Rusia din 1905, iar în Chişinău
– de 5 ani, fiind domiciliat în casa cu nr. 122 de pe
strada Aleksandrovskaia9. Era angajat ca profesor de
gimnastică în două licee: nr. 1 şi nr. 2. Soţia şi 5 copii
ai lor erau de aceeaşi naţionalitate, confesiune şi su-
puşenie ca şi el. În familie vorbeau limba cehă. Soţia
sa: Ana Vichentie Seidl, născută în oraşul Praga, în
vârstă de 33 de ani, era profesoară la Liceul de Fete
de Zemstvă din Chişinău10. Copiii lor (septembrie
1914): Bojena, de 16 ani, Miroslav, de 12 ani, Gheor-
ghe, de 9 ani, Iarmila, de 5 ani, şi Vlasta, de 3 ani11.
În anul 1915, Iosif Seidl era profesor de gimnastică la
aceleaşi două licee chişinăuiene12 . Continua să acti-
veze la Liceul de Băieţi nr. 1 şi în decembrie 191613.
La 25 iunie/8 iulie 1917, el pleacă împreună cu fiul
său de 16 ani pe frontul din Franţa, fiind incluşi într-
un grup de voluntari cehi14.
Este bine de stabilit în care casă de pe bulevardul
Ştefan cel Mare şi Sfânt a locuit Iosif A. Seidl şi de a
instala pe zidul ei o placă comemorativă în cinstea aces-
tui iniţiator al fotbalului chişinăuean. Ar fi un gest cu
o anumită semnificaţie în cadrul relaţiilor moldo-cehe.
7
A.N.R.M., Fond 1772, inventar 7, dosar 542, fila 6; Иллю-
стрированный адрес-календарь Бессарабской губернии
на 1913 год, Кишинев, 1912, p. 108–109.
8
Иллюстрированный адрес-календарь Бессарабской гу-
бернии на 1914 год, Кишинев, 1913, p. 216.
9
Azi, bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
10
A.N.R.M., Fond 297, inventar 1, dosar 289, filele 120 ver-
so, 129 verso.
11
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 1067, fila 216.
12
Иллюстрированный адрес-календарь Бессарабской гу-
бернии на 1915 год, Кишинев, 1914, p. 172–173.
13
A.N.R.M., Fond 1862, inventar 25, dosar 1096, fila 90.
14
„Свободная Бессарабия“, Chişinău, nr. 66, 25 iunie
1917, p. 4.
 Chișinăul interbelic la 19381
Stema1
Pe scut albastru, o acvilă de aur, cu aripile lăsate
în jos, privind spre dreapta. Peste tot, stema Moldo-
vei. Scutul timbrat de o coroană murală cu 7 turnuri.
Simbolizează realipirea acestui vechi oraş moldo-
venesc la România.
Istorie
Vechime şi dezvoltare istorică. Prima menţiune
documentară despre Chişinău se află în anul 1436,
într-un document de la Iliaş şi Ştefan, voievozii Mol-
dovei.
A fost multă vreme un târguşor fără însemnătate.
Numele îi vine de la o cascadă pe care o făcea în acest
loc apa ce străbate aşezarea.
În 1818 ruşii au fixat la Chişinău capitala Moldo-
vei răpite. În 1834 oraşul a fost refăcut, după un plan
de sistematizare, cu străzi drepte, largi şi perpendi-
culare.
Aici Sfatul Ţării a votat în 1918 unirea cu vechea
ţară.
Monumente istorice. Biserica Râşcanu, ctitorie
din secolul al XVIII-lea.
Biserica Mazarachi, ctitorie din același secol.
Populație
Municipiul Ch[ișinău] avea în 1930, după datele
recensământului din acel an, 117.016 locuitori. El
este, după Bucureşti, cel mai populat oraş al ţării.
Economie
Industrie şi comerţ. Industria alimentară: 5
mori sistematice, 6 mori ţărăneşti, 2 fabrici de paste
făinoase, 19 de spirt, 9 de rachiu, cognac şi alte bău-
turi spirtoase, 2 de bere, 6 de ulei, 1 rafinărie de ule-
iu, 1 fabrică de mezeluri, 4 de zaharicale, 4 de crupe
şi 1 de gheaţă.
Alte industrii: 3 fabrici de ţesătorie, 4 de vată, 1
de tricotaje, 9 de săpun, 4 de parfumuri şi chimicale,
4 de lumânări, 1  de produse chimice, 1  de stearină
şi oleină, 1 de sârmă şi cuie, 2 turnătorii şi fabrici
1
Informațiile și datele prezentate sunt reproduse parțial
după Enciclopedia României. Vol. II. Țara Românească,
Editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub
conducerea prof. Dimitrie Gusti, http://romaniainterbeli-
ca.memoria.ro/judete/lapusna/#cultura (a fost păstrată or-
tografia sursei).
– 274 –
de maşini, 2 fabrici de articole metalice, 1 atelier de
reparat vagoane de tramvaie şi motoare electrice, 6
tipografii mari, 1  litografie, 5 fabrici de piele, 1  de
încălţăminte, 1  de curele de transmisiuni, 4 tăbă-
cării, 1 fabrică de cherestea, 2 de mobile, 1 de spiţe
şi roţi, 1 atelier de calapoade şi tocuri de lemn, 1 de
obezi, 8 fabrici de cărămidă, ţiglă şi teracotă, 1 de ci-
ment, 1  de oglinzi, 1 de perii, 1  de cremă de ghete,
1 de focuri artificiale şi 1 manufactură de tutun.
Din întreprinderile de mai sus, următoarele au un
capital social sau un capital investit de 5.000.000 lei
şi peste: Moara Gogan T. (inv. 30), Moara Wechsler
Simion (inv. 9), Moara Schwartzberg Iacob (inv. 8),
Moara şi fabrica de paste făinoase „Hercules” (inv.
5), Fabrica de uleiu „Palmira” (inv. 5), Fabrica de ţe-
sătorie „Arcigo” (inv. 6) şi Atelierele S. A. Belgiană
a tramvaielor (inv. 28). De asemenea, menţionăm
Imprimeria Statului din Chişinău şi Manufactura de
tutun C.A.M.
Municipiul Ch[ișinău], fiind centrul economic
al Moldovei de peste Prut, prin pieţele sale se scurge
mare parte din bogăţiile agricole, viticole şi pomicole
ale provinciei.
Instituţii de credit. Banca Naţională a Români-
ei (agenţie), Banca Românească (sucursală), Banca de
Credit Român (sucursală), Banca Centrală de Credit
şi Economie, Banca Centrală din Basarabia, Ban-
ca Americano-Română de Agricultură şi Industrie,
Banca Creditului Basarabean, Banca Basarabiei, Casa
de Credit a Agricultorilor judeţului Lăpuşna, Banca
de Comerţ şi Industrie a Basarabiei, Banca Generală
a Basarabiei, Banca Sfatului Negustoresc, Banca Co-
merţului Exterior „Ivoria”, Banca Salariaţilor Publici
(sucursală), Tovărăşia de împrumut şi păstrare a me-
seriaşilor şi negustorilor din Chişinău, Banca „Ustei”,
10 bănci populare, 6 cooperative, Federala cooperati-
velor, Uniunea cooperativelor izraelite, Banca Muni-
cipiului Chişinău, Banca Comercială şi Industrială a
Basarabiei, Banca Clerului Ortodox din Basarabia.
Finanţe publice. Bugetul municipiului Ch[ișinău],
pe exerciţiul 1936-1937, prevede 104.940.325 lei ve-
nituri şi cheltuieli.
Cultură
Învăţământ. Facultatea de agronomie şi Faculta-
tea de teologie (de pe lângă Universitatea din Iaşi),
Conservatorul Naţional de muzică şi artă drama-
tică, 2 conservatorii particulare, Liceul de băieţi
„B.  P. Haşdeu”, Liceul de băieţi „M. Eminescu”,
Liceul de băieţi „Al. Donici”, Liceul de băieţi „Al.
Rusu”, Liceul militar „Regele Ferdinand  I”, Lice-
ul de fete „Regina Maria”, Liceul de fete „Princi-
pesa Dadiani”, Liceul de fete eparhial, Seminarul
teologic, 2 gimnazii de băieţi, Şcoală normală de
băieţi, 2 şcoli normale de fete, Liceu comercial, Li-
ceu industrial de fete, 3 gimnazii industriale de
fete, Gimnaziu industrial de băieţi, Şcoală de me-
naj, Liceu particular de băieţi, 3 licee particulare
de fete, Gimnaziu particular de fete, Şcoală de cân-
tăreţi, 28 şcoli primare de băieţi, 14 şcoli primare
de fete, 23 şcoli de copii mici, 3 şcoli de aplicaţie.
Instituţii culturale. Universitatea populară, Mu-
zeul Naţional din Basarabia, Muzeul istorico-ar-
heologic bisericesc, Biblioteca Municipiului (peste
100.000 vol.), Biblioteca Universităţii populare, Bi-
blioteca centrală, Biblioteca „Jokey-Club”, 8 bibli-
oteci particulare, 7 cămine ale Fundaţiei Culturale
„Principele Carol”, Cercul Militar, Teatru Naţional,
4 cinematografe, 8 societăţi sportive, 4 societăţi de
vânătoare. Automobil Club Regal Chişinău.
Ziare şi reviste. „Viaţa Basarabiei” (cotidian),
„Izbânda” (cotidian), „Basarabia” (săptămânal),
„Comerciantul” (săptămânal), „Cuvântul Moldo-
venesc” (săptămânal), „Dreptatea” (săptămânal),
„Ecoul Basarabiei” (săptămânal), „Voinţa Basarabi-
ei” (săptămânal), „Buletinul Camerei de Comerţ şi
Industrie Chişinău” (săptămânal), „Furnica” (bilu-
nar), „Buletinul agricol” (lunar), „Indicatorul me-
dical al Basarabiei” (lunar), „Din trecutul nostru”,
„Izvoraşul” (lunar), „Lumina lui Hristos” (lunar),
„Luminătorul” (lunar), „Revista literară ştiinţifică”
(o dată la 2 luni), „Arhiva Basarabiei” (semestrial),
„Buletinul Basarabiei economice”, „Foaia duminica-
lă”, „Limba noastră”, „Moldova Nouă”, „Raza”, „Să-
nătatea şi higiena”, „Tribuna tinerimii”.
– 275 –
Religie
Biserici şi lăcaşuri de închinăciune. Catedrală
Mitropolitană, 32 biserici ortodoxe, (din care 1 gre-
cească), 1 biserică armenească, 1 biserică romano-
catolică, 1 biserică evanghelico-luterană, 1 biserică
lipovenească, 1 casă de rugăciune a sectei „fără popă”,
1 casă de rugăciune baptistă, 1 casă de rugăciune
molocană, 65 sinagogi şi case de rugăciune israelite.
Instituţii bisericeşti. Mitropolia Basarabiei, Arhie-
piscopia Chişinăului, protopopiat ortodox.
Administrație
Municipiul Ch[ișinău], reşedinţa judeţului Lă-
puşna, este situat la 456 km de Bucureşti. Staţie c.f.
pe liniile Bucureşti-Iaşi-Chişinău, Bucureşti-Galaţi-
Chişinău şi Căinari-Tighina-Chişinău (cu legătura
spre Tiraspol-Moscova). Aerostaţie pe liniile Bucu-
reşti-Galaţi-Chişinău şi Cernăuţi-Iaşi-Chişinău-Ce-
tatea Albă.
Instituţii publice. Prefectură, Primărie, Curte de
Apel, Curte Administrativă, Tribunal, 4 judecăto-
rii, Inspectorat cadastral, Inspectorat şcolar primar,
Inspectorat şcolar secundar, Inspectorat regional
veterinar, Direcţiune regională sanitară, Direcţiune
regională silvică, Direcţiune regională P.T.T., Inspec-
torat de muncă, Inspectorat regional de poliţie, In-
spectorat minier, 4 inspectorate C.F.R., Imprimeria
Statului, Cameră de agricultură, Chestură de poliţie,
Administraţie financiară, 5 percepţii fiscale, Percep-
ţie comunală, Cameră de comerţ, Serviciu regional
de poduri şi şosele, Curte administrativă locală, Re-
vizorat şcolar, Serviciu sanitar judeţean, Serviciu sa-
nitar municipal, Serviciu veterinar judeţean, Serviciu
veterinar municipal, Avocatura Statului, Arhivele
Statului, 9 notari publici, Pompieri, 2 oficii P.T.T.,
Oficiu telefonic, 8 comisariate de poliţie.
Consulate: german, polonez, olandez, belgian,
francez; agenţii consulare: italiană şi cehoslovacă.
Asociaţii. Asociaţia medicilor din România,
Asociaţia funcţionarilor publici, Asociaţia conta-
bililor, Asociaţia presei,
Asociaţia ziariştilor din
Basarabia, Asociaţia ge-
nerală a inginerilor din
România, Asociaţia cor-
pului didactic secundar,
Asociaţia corpului didactic
primar, Uniunea clericilor
ortodocşi, Uniunea gene-
rală a micilor industriaşi
şi meseriaşi din România, Asociaţia funcţionarilor
Primăriei Chişinău, Sfatul Negustoresc, Uniunea
profesională a specialiştilor în agronomie din Basa-
rabia, Asociaţia funcţionarilor poliţieneşti, Uniunea
generală a meseriaşilor din România, Uniunea mun-
citorilor grafici, Societatea meseriaşilor şi industri-
aşilor mici din Basarabia, Asociaţia profesională a
tehnicienilor din Basarabia, Uniunea proprietarilor
urbani, Societatea proprietarilor mici, Sindicatul
avicultorilor şi cultivatorilor de animale mici, Sin-
dicatul viticultorilor şi podgorenilor din regiunea
Costiujeni, Sindicatul funcţionarilor particulari,
Sindicatul muncitorilor de la C.A.M., Sindicatul
de alimentaţie, Sindicatul şoferilor, Comitetul re-
fugiaţilor, Societatea de muncă „O.R.T” (evreiască).
Edilitate. Uzină electrică, Uzină de apă, conductă
de apă, canalizare, tramvaie electrice, pavagii, grădi-
nă publică.
Sănătate publică. Spitalul Central (cu secţiuni:
antirabică şi dermo-sifilitică şi laborator bacteriolo-
gie), Spitalul „Regina Maria”, Spitalul de contagioşi,
Spitalul de alienaţi Costiujeni, Spitalul militar, Spi-
talul militar de ochi, Spitalul de ochi „Dr. Manoi-
lescu”, Spitalul de copii „Societate de binefacere”,
Spitalul Epitropiei de orbi, Spitalul evreiesc, Sanato-
riul „Sănătatea”, Sanatoriul Dr. Steinberg, Sanatoriul
Dr. Tumarchin, Sanatoriul Dr. Sepf (Solarium), Ma-
ternitatea Spitalului Central, Maternitatea Munici-
piului, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Centru de ocrotire
a copiilor şi mamelor, 13 dispensare, policlinici şi
ambulatorii diferite.
Asistenţă şi prevedere socială. Casă de asigurări
sociale, Soc. „Crucea Roşie”, Soc. I.O.V., Soc. pen-
tru profilaxia tuberculozei, Soc. „Principele Mircea”,
Epitropia de orbi din Basarabia, Centru de ocrotirea
copiilor şi mamelor, Asociaţia „Asistenţa publică”,
Fundaţia „Eufrosinia Viazemschi”, Asociaţia „În nu-
mele lui Hristos”, Reuniunea femeilor române, Soc.
„Sufrageria eftină” (evreiască), Soc. „Soimeh Voi-
flim” (evreiască), Casa copilului, 1 cămin C.F.R. de
fete, 2 orfelinate, 11 azile de copii şi bătrâni.
În loc de postfață
 „Itaca mea – Ch-ău fie-i numele!”,
în dialog cu scriitorul Emilian Galaicu-Păun
Alexandru CORDUNEANU: Chişinăul in-
terbelic este de o valoare încă neasumată. Atunci s-a
construit infrastructura educaţională şi culturală a
oraşului de pe Bâcu. Generaţia de intelectuali de fac-
tură românească (români, evrei) din anii 30 ai sec.
XX este cea care a determinat profilul cultural al ge-
neraţiilor de după război şi continuă să influenţeze
procesele de revenire a Chişinăului la matricea cultu-
rală românească acum în sec XXI. Care este legătura
ta energetică, profundă cu acea perioadă, cu oamenii
Chişinăului interbelic ?
Emilian GALAICU-PĂUN: Oricât mi-aş fi
dorit să cunosc oamenii Chişinăului interbelic – pe
scriitorul George Meniuc, bunăoară, pe care l-am
văzut o singură dată în viaţă şi care, la rându-i, mi-a
urmărit cu atenţie, după mărturia lui A. Suceveanu,
„primele încercări” –, tot cărţile au fost cele care mi
l-au scos în faţă, oraşul de pe Bâc. N-am să vorbesc
aici despre toate volumele cetite la acest subiect, voi
evoca însă două titluri relativ recente, scoase la Car-
tier, al căror redactor am avut onoarea să fiu: Chi-
şinăul de pe vremea lui Puşkin (1820-1823). Cu
333 de intersecţii de Lică Sainciuc, de Ioan Halippa,
şi Chişinăul nostru necunoscut, de Iurie Colesnic,
şi o a treia, chit că se referă doar la lumea teatrală, O
cronică a Teatrului Național „Mihai Eminescu”
din Chișinău 1918-1930, de Petru Hadârcă – cin-
ste cui le-au scris. Cu toate acestea, şi în ciuda unei
bibliografii ce n-a încetat să se îmbogăţească, am
senzaţia că, într-un fel, Chişinăul interbelic rămâne
încă o Atlantidă, care abia urmează a fie scoasă la
suprafaţă – asta şi din motiv că nu există un roman
puternic în care acesta să apară nu doar ca fundal al
acţiunilor, ci şi drept personaj, de genul Dublinului
lui Joyce. (Imaginează-ţi pe-o clipă că un Liviu Re-
breanu, Mihail Sadoveanu sau Gala Galaction – care
au fost la Chişinău, ba chiar (unii) au petrecut aici
ceva timp! – şi-ar fi plasat în oraşul de pe Bâc acţiu-
nea unui roman; în acest sens, Cernăuţii au avut mai
mult noroc, prin pana lui Mircea Streinul, a cărui
Dramă a casei Timoteu „nemurește” urbea bucovi-
neană dintre cele două războaie...) Fără s-o pot defi-
ni explicit, simt o legătură afectivă & intelectuală cu
oraşul acelei perioade, care devenea pe zi ce trece tot
mai al nostru şi care ne-a fost smuls de sub picioare
– 279 –
în 28 iunie 1940, iar apoi şi în 24 august 1944. (Abia
după 1990, începe să se refacă legătura cu urbea in-
terbelică, unde s-a votat Marea Unire din ’18). Iar
romanul definitoriu pentru Chişinău încă urmează
a fi scris!
A. C.:  Prin  ’92  ai scos pentru Chișinău o pore-
clă horror, Ch-ău, ceva din frica până la greață de în-
tuneric  combinat cu figurile dansului macabru
medieval. Un supranume escatologic sau un început
de mitologie urbană. Orașul, privit  din tranșeele vi-
nilului,  ți-a servit o suită de imagini cvasierotice
și, ca bonus, te-a mai și descântat de soare sec. Din
perspectiva de-acum, care a fost „folosul,  folosul,  fo-
losul” acestei experiențe extatice în relația ta ulteri-
oară cu Chișinăul cel de după Ch-ău? Ești un poet al
Chișinăului? A devenit  orașul acesta reflexul lumii
tale interioare, texistența1 ta?
Em. G.-P.: Sunt născut la ţară, am copilărit
într-un sat pitoresc din raionul Floreşti, atestat pe la
1483, Unchiteşti. „Fiind băiet, păduri cutreieram” cu
bunică-mea Emilia – pădurea Văscăuţilor, pădurea
Coşerniţei, pădurea Cuhureştilor. Lumea era minu-
nată şi, chiar dacă nu-mi spusese nimeni că veşnicia
s-a născut la sat, simţeam asta cu fiecare fibră a fiin-
ţei mele. Se vede însă că minunea nu-i făcută să du-
reze – şi iată-mă, la cei şapte ani abia împliniţi, pe-o
stradă din Chişinău, de mână cu părinţii, care mă
aduseseră la oraş ca să mă dea la şcoală. La început,
a fost o experienţă traumatică – într-una din primele
zile, ieşind cu mama în centru (noi locuiam într-un
cămin muncitoresc la periferia oraşului), să-mi cum-
pere uniformă şcolară, era s-o păţesc după ce tocmai
traversasem strada Lenin din faţa „Lumii Copiilor”
(actualmente, „Gemenii”) până la „insuliţa” de la
mijloc, iar schimbarea culorii semaforului o făcu pe
mama să se oprească. Nu-mi dau seama ce fel de spe-
rietură, soră cu moartea, oi fi tras eu în clipa în care,
de-o parte şi de alta, au pornit rânduri-rânduri de
Texistența – termen propus de Mircea Cărtărescu în Orbi-
1
tor: „Texte în texte, texte scriind texte, formând, în cele din
urmă, textura colosală a existenței noastre, căci existența și
textul, fața și reversul, spațiul și timpul, creierul și sexul, trecu-
tul și viitorul formează Minunea în care agonizăm, orbiți de
atâta frumusețe, și-al cărei nume ar putea fi Texistența” (Orbi-
tor, vol. 3, Aripa dreaptă, Humanitas, 2007, p. 401) (n. red.).
maşini, adevărul este că brusc m-am smucit din răs-
puteri şi am luat-o la fugă pe scurtătură, printre vehi-
cule, spre trotuarul „salvator”, la care n-aş fi ajuns în
veci dacă, în ultima clipă, nu mă scotea de sub roata
troleibuzului un tânăr, totul sub ochii sărmanei mele
mame. Aşa că, înainte de a cunoaşte „folosul,  folo-
sul,  folosul”, era cât pe ce să se lase cu pierdere  – a
vieţii mele! N-aş vrea să „psihanalizez” întâmplarea
dată, nu pot trece însă cu vederea faptul că la început
oraşul mi s-a părut neprimitor, dacă nu de-a dreptul
ostil – asta după ce ne-am mutat pe strada Armeneas-
că (cei care mi-au cetit romanul Ţesut viu. 10 x 10
ştiu de ce!); mi-a trebuit ceva timp ca să „amortizez”
şocul… civilizaţional! Care a început prin confrun-
tarea cu alteritatea – în cazul de faţă, a unei limbi
străine: великий могучий русский язык. Nu mi
s-a dat din prima, iar „orăşenizarea” mea deplină
s-a tradus, prin clasele a 8-a – a 9-a, în versuri scrise
în rusește, à la Maiakovski, paralel cu cele scrise pre
limba noastră (dar cu chirilice, cum altfel!), în vers
liber. Acum stau şi mă întreb: Chiar sunt – am de-
venit – un poet al Chișinăului?” Sau „Ch-ău”-l (scris
la doar câţiva ani de la revenirea mea de la Mosco-
va, unde am stat trei ani, 1986-1989, formându-mă
ca poet) a „vampirizat” oraşul alb (din cântecul lui
Eugen Doga!) de pe şapte coline, pe care eu unul în-
că-l vedeam – la 1992 – pe orizontală, drept oraş de
câmpie? Va trebui să treacă ceva timp înainte ca să-l
simt – Chişinăul, de data asta – ca pe-un fel de cu-
tie de rezonanță a mea – cu tot Ch-ăul lui cu tot,
marcat de ”blestemul de a fi capitală într-o câmpie
de mahala” (H.R. Patapievici)! – și chiar să învăț a
„cânta” la el (nici până-n ziua de azi nu ştiu ce fel de
instrument o fi – de coarde? de suflat? de percuţie?).
Cert este că oraşul s-a întreţesut cu scrisul meu, une-
ori cu asupra de măsură (din ’90 încoace, n-am putut
scrie literatură decât aici, chit că am avut tot soiul de
burse de creație în varii metropole mult mai bogate
în tradiţii literare: Paris, Berlin, Budapesta, Bruxelles
etc.), iar joyce-ianismul meu funciar merge până într-
acolo încât îşi imaginează trasee literare pe urmele
personajelor din Ţesut… prin Chişinăul actual (vai!
tocmai oraşul vechi descris în paginile cărţii, din
perimetrul străzilor Armenească – Puşkin – bule-
vardul Lenin – 25 Octombrie (denumiri de epocă), a
cam dispărut, în locul caselor cu două nivele înălţân-
du-se acum hoteluri de lux sau turnuri de sticlă) –
ceea ce nu înseamnă că am şi devenit Asphaltliterat2 .
2
Asphaltliterat, der (germ.) – scriitor al asfaltului, sau scrii-
tor al unui mare oraș (trad. red.).
– 280 –
Nu în ultimul rând, Chişinău e locul în care i-am co-
borât în pământ pe bunicii mei – care, sigur, şi-ar fi
dorit să moară ţărani, precum s-au născut; n-a fost să
fie! – şi pe mama mea Eleonora – ai fi zis orăşeancă
get-beget, deşi se născuse şi a crescut la ţară, până să
meargă la facultate –, drept care oraşul a redevenit,
în ochii mei, Ch-ău, acel (C)hău care, cu cât te uiţi
mai mult în el, cu atât mai abitir se uită el în tine.
A. C.: Să rămânem la nume. Matricea sono-
ră, urbonimică a Chişinăului şi împrejurimilor sale
exprimă sonorităţi impresionante ale unui cod ori-
ginar:  Bâcu – Ghețeoani – Ceucari – Hlubocica
– Râșcani – Buiecani – Schinoasa – Vovințeni – Oto-
vasca – Mâncești – Frumoasa ş.a., misterioasa româ-
nă ieroglifiată fonetic. Cum vezi tu, oximoronicul,
inventatorul de porecle, dătătorul de nume, matemati-
cianul lui cucurigu stănescian, traducătorul lui Michel
Pastoureau şi autorul „Armelor grăitoare”, îmbinarea
acestor modele melodice în  aproape mantra CHI-ȘI-
NĂU? Ai putea inventa o istorie fonetică (lettristă?) a
toposului? Care dintre vocalele/consoanele sau îmbină-
rile de sunete din urbonimia chişinăuiană le-ai putea
înrăma şi pune în expoziţie?
Em. G.-P.: Dacă aş fi scris în maniera lui Ghe-
rasim Luca, din Passionnément, neapărat „ridicam
însumarea” acestor sonorităţi explozive la rang de
poietică; în ale prozei, probabil că un alter ego local
al lui Mateiu I. Caragiale ar fi ştiut, ca nimeni altul,
să scoată tot zerul din glăsuirea aceasta. Mă întreb
însă dacă – după ce că a „formatat” mai mulţi po-
eţi, dintre care majoritatea venind de la ţară – Chi-
şinăul şi-a creat romancierul/prozatorul (la fel cum
Odessa şi l-a „generat” pe Isaak Babel), iar răspunsul
e mai degrabă negativ (nu că romanele „urbane” ar
lipsi cu desăvârşire, dar acestea sunt scrise „cu satul
în glas”, y compris de către citadinul Aureliu Busu-
ioc). Altfel spus, înainte de a inventa „o istorie fone-
tică a toposului” (nu că nu m-ar tenta provocarea!),
cred că s-ar cuveni valorizată – atât în cheie realistă,
cât şi într-o manieră textualistă (lettrismul fiind de
mult piesă de muzeu) – fonetica deja existentă, din
care se pot extrage personaje (de pildă, dl Vovinţea-
nu, dna  Otovasca-Mânceşti) sau „zone”/cartiere de
genul „adevăraţilor Arnoteni”. Doar că urbea noas-
tră încă n-a „infuzat” conştiinţa creatorilor săi în
măsura în care aceasta să ridice la putere geografia,
fixând-o în scrieri ce vor rezista timpului. Cât pri-
veşte experienţa mea în acest sens, Ch-ăul din Ţesut
viu. 10 x 10 este văzut cu ochi de copil abia venit de
la ţară, într-o primă fază nevorbitor de rusă, căruia
numai la jocuri de cuvine nu-i stă mintea (şi pe care
totuşi uneori le produce, malgré soi) – mă gândesc
însă că aceste „game” cu puternic iz autohton s-ar
putea să dea bine în viitorul roman, la care tocmai
lucrez, şi unde Chişinăul îşi păstrează ortografierea
de Ch-ău. Aşa că propun să revenim la această discu-
ţie după publicarea romanului, a cărui scriere o să-mi
ia nişte ani. În mod ciudat, exceptând poemul omo-
nim „Ch-ău”, n-am prea „ch-ăulit” în ale poeziei – să
fi fost vaccinul unei mari metropole, Moscova, unde
am stat trei ani, pe care mi-am apropriat-o printr-un
poem, „subteRANA strigătoare la cer”, pentru a mă
despărţi printr-un altul, „Levitaţie” („Metropola”)?!
Or, dacă în cazul prozei văd o posibilă revenire la
toposul Ch-ăului (sigur, redimensionat, y compris
fonetic), odată cu Apa.3D n-am nicio şansă să „re-
cidivez” în versuri de genul „Ch-ău”. (Să zicem că
tocmai am „încălecat”, de prin 2012, un alt Meri-
dian – şi nu mă refer neapărat la celebrul discurs al
lui Paul Celan la primirea Premiului Georg Buch-
ner în 22 octombrie 1960; vorba poetului: „Ceva –
precum limba – imaterial, dar şi lumesc, terestru,
ceva în formă de cerc, trecând prin ambii poli şi în-
torcându-se în sine însuşi” –, al lui d’Outre-Monde;
dar despre asta cu altă ocazie.)
A. C.: Show-urile aviatice ale Chişinăului inter-
belic şi chiar ale începutului de secol 20 curbau şi so-
norizau spaţiul la câteva sute de metri deasupra odăii
unde ai  faimoasa  bibliotecă, iar pista aeroportului
începea undeva în faţa geamului unde stă masa ta de
scris. Am impresia că textele tale sunt pline de imagini
în lumping, tonouri semantice, banguri sonice, turbu-
lenţe sintactice, vuiet în  cabraj  intonaţional şi senti-
ment de gol excitant în cele mai „gâdilicioase” zone...
Ce zici de o posibilă interpretare psihogeografică chişi-
năuiană a reliefului mesei tale de scris aşezate pe „gre-
abănul meridianului”? Cam câtă topografie citadină
a devenit autobiografie? Poate ţi-ai reglat vreun sistem
de navigaţie – poetică – prin Chișinău?
Em. G.-P.: Apropo de terminologia aerodinami-
că, eminentul critic Eugen Lungu vorbea despre „bu-
cla Nesterov”, cu referire însă la Ţesut viu. 10 x 10:
„Virajele stilistice de acest gen aduc întru câtva cu
zborul pe eliptica riscantă a buclei Nesterov – ful-
minanta evoluţie poate sfârşi destul de lamentabil
pentru asul angajat în demonstraţii de virtuozitate.
Ceea ce putem spune deocamdată e că Emilian Ga-
laicu-Păun se află în zenitul buclei”. Nu atât datorită
– 281 –
aşezării „pe greabănul meridianului” (în apropierea
aeroportului de altădată a Chişinăului!) a mesei mele
de lucru, poemele mele sunt – afirmă şi Gheorghe
Grigurcu într-o cronică din România literară: „jo-
curi țipător colorate, asemenea figurilor dintr-un
caleidoscop pe care nu încetează a-l răsuci. Asistăm
la o neobosită rulare de reprezentări de o năucitoa-
re diversitate, combinații ce se succed, se întretaie,
își cedează cu galanterie locul unei alteia” – „pline
de imagini în lumping, tonouri semantice, banguri
sonice,  turbulenţe sintactice, vuiet în  cabraj  into-
naţional”, mai degrabă mi se trage de la Moscova,
din perioada doctoratului (1986-1989), când scriam
la Levitaţii deasupra hăului (pentru detalii de at-
mosferă, a se vedea poemul „Tânărul. Parca”), şi n-a
fost an ca să nu se arunce vreun student în gol, de
regulă de la etajul şase sau şapte. Acest sentiment al
vertijului mă urmăreşte de-atunci, probabil că s-a
infuzat în tot ce-am scris în ultimele vreo trei de-
cenii; or, eu n-am rău de înălţime, din contră – aş
face bungee jumping în fiecare săptămână, să am de
unde sări. Adevărata întrebare e cea despre conver-
tirea „topografiei citadine” – iar eu m-am simţit un
Asphaltliterat în toată puterea cuvântului abia în ca-
pitala URSS! – în „autobiografie”; or, procesul aces-
ta se întâmplă după nişte legi care nu ţin seama de
„situarea” mesei de lucru (n-a creat oare Paul Goma
la Paris, prin Din calidor şi toată seria ce-a urmat,
o Basarabie mai reală & mitopoetică în egală măsu-
ră decât toată literatura sovietică moldovenească?!
şi Herta Müller nu şi-a luat cu ea Banatul săsesc la
Berlin, în cărţile ei?!), e nevoie de antene speciale ca
să simţi şi să poţi reda acel spiritus loci despre care fa-
cem vorbire. Căci cea mai grozavă topografie e limba
propriu-zisă, iar fiecare scriitor este chemat să-şi cre-
eze propriul relief, acel Landschaft particular (Nota
bene: Bucureştii lui Mateiu I. Caragiale, din Craii
de Curtea-Veche, nu seamănă cu Bucureştii lui Mir-
cea Cărtărescu, din Orbitor) ce rezidă în felul fiecă-
ruia de a-şi apropria cuvintele. Anume simţul limbii
este acel sistem de navigaţie – sigur că da, poetică;
de la Martin Heidegger citire: „în chip poetic locu-
ieşte omul pe acest pământ” –, nu neapărat infailibil
(există şi rateuri monumentale ale unor mari poeţi
având geniul limbii, Dacia Fëniks  a lui Ion Ghe-
orghe să zicem), dar oricând trebuincios. Mai mult
decât geografie & toate ştiinţele luate la un loc, eu
am învăţat gramatică (ciulind urechea şi la vorbirea
orală!) & am cetit cărţi, un Şerban Foarţă fiind în
ochii mei echivalentul lui Columb sau Magellan pe
tărâmul limbii. Întocmai grecului (din Alexandria!)
Konstantinos P. Kavafis – „Când pentru Itaca te vei
porni pe cale,/ doreşte-ţi ca drumul să fie lung/ plin
de aventuri şi bogat în descoperiri. (…) Itaca ţi-a dat
frumoasa călătorie./ Fără ea, nu te-ai fi pornit pe
cale./ Altceva nimic nu-ţi mai poate da.// Şi chiar
săracă de-o vei găsi, Itaca nu te-a înşelat./ Aşa-nvăţat
cum ai ajuns, cu atâta experienţă,/ ai înţeles ce în-
seamnă o Itacă” –, şi eu am ieşit cândva în larg, iar pe
drum spre Itaca mea – Ch-ău fie-i numele! (același
Gh. Grigurcu observa: „Chișinău e cedat jocului
sarcastic, inclusiv de cuvinte”) – se cheamă că toc-
mai am făcut înconjurul lumii, tradus în vreo 20 de
limbi. Iar ca să închei en beauté acest interviu, dă-mi
voi să citez un sonet (cu deschidere la mare) de-acum
vreo 25 de ani, iată-l:
Sonetul – mythe de l’ éternel retour,
Corabie reconstruită-n larg.
Legat în sine însuşi de catarg,
Poetul face lumii înconjur.
Dar ce se vede e un simplu arc
Din cvadratura cercului. Obscur
Joc de răsfrângeri; alt stâlp, alt contur –
În sine însăşi mistuită, d’Arc.
Pe mări, odată mistice, de-acu
’Nainte ce se vede-i déjà vu:
În sine însăşi nava mai pluteşte
Pe căile parcurse altădată.
Şi marea se retrage-n vâsle, toată…
…Vâslele-o scapă, marea, printre deşte.
A. C.: Splendidă această reîntoarcere la tinerețe
(„...fără bătrânețe și viață fără de moarte”)! Și ui-
mitoare mărturisirea încrederii nedisimulate în acest
topos al Chișinăului, unic, precum spui, unde tu poți
scrie literatură și cu care ești împletit în locuirea ta „în
chip poetic... pe acest pământ”. Îți mulțumesc!
Alexandru Corduneanu
Tiparul executat la Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices“.

str. Feredeului nr. 4/6, tel.: 0-22-50-08-95

www.bons.md, e-mail: ion@bons.md