Prezentare tema ARTA ELITELOR ÎN EXTREMUL ORIENT

Pornind de la cele patru obiecte prezentate în continuare realizați un eseu în care să

comparați modul în care artele ilustrează valorile prin care se definesc elitele tradiționale
în China și Japonia.

1. Su Shi (1037-1101) – Arbore și stânci ; tuș pe hârtie, 27.2 x 543 cm.

2. Vas de porțelan pentru arderea esențelor parfumate, familia roz, decorat în
stilul 1000 de flori, China, epoca împăratului Qianlong.
3. Prun și fazan, panou decorativ, Kano Sanraku sau Kano Sansetsu, Japonia, sec.
XVII
4. Bolul raku de culoare roșie, cunoscut sub numele Seppo. I-a aparținut maestrului
Honami Koetsu (1558-1637). A fost reparat, după un accident, cu lipitură de aur
(kintsugi).

-Eseul trebuie să respecte următoarele exigențe:

-Comentariile trebuie să facă referire directă la fiecare dintre cele patru opere, dar nu se
limitează la acestea;
-În cadrul eseurilor obiectele de artă indicate reprezintă punctul de pornire pentru a comenta
relația elitelor cu arta, valorile împărtășite în cadrul unor grupuri de elită, precum și pentru o
comparație între valorile și preferințele estetice ale diverselor grupuri.
-Eseurile indică bibliografia utilizată, conform normelor academice.
-Nu sunt stabilite exigențe cantitative (număr de semne etc.)
 1. Su Shi (1037-1101) – Arbore și stânci ; tuș pe hârtie, 27.2 x 543 cm, este o pictură
realizată în tuș 3 negru aproape dintr-o trăsătură de penel, este, totodată, o poezie, o expresie a
emoției publice și private, iar cititorii/ privitorii sunt, astfel, capabili să înțeleagă viața
interioară a artistului citind poezia/admirând pictura sa. Acest superb obiect de artă chineză
face parte din zona realizărilor culturale ale aristocraților educați, a literaților birocrați care
constituiau elitele Chinei medievale, cei care au pus preceptele filosofiei care a stat la baza
tuturor operelor marilor maeștri chinezi.
Prin faptul că poartă semnăturile tuturor celor 41 de persoane carre au intervenit asupra ei
de-a lungul timpului o putem cataloga aproape ca pe o operă colectivă.
Poartă un mesaj pornit de la un maestru, căruia i s-au adăugat altele pe parcursul curgerii
timpului până s-a ajuns la forma actuală, formă ce transmite memoria celor care au îmbogățit-o,
expereințele trăite și care au fost pline și irepetabile, dureroase și frumoase, precum trunchiul
răsucit ca viața, care se schimbă continuu și total, ducând spre căderea frunzelor și înfrunzirea
repetată a acestora, circular, asemenea cunoașterii.
Această introspecție asupra cunoașterii și destinului este completată de cea a „relației dintre
copac și piatra” de sub care copacul pare să evadeze, este aceeași piatră care fie îl susține ca să
nu cadă de pa stânca nașterii sale, în abisul necunoscut, fie i-a pricinuit o creștere atât de
dificilă și „contorsionată”. Este Yin și Yang, tema elitelor din China medievală menită să
stârnească întrebări legate de sensul vieții și împlinirea socială și spirituală.
 2. Vas de porțelan pentru arderea esențelor parfumate, familia roz, decorat în stilul 1000
de flori, China, epoca împăratului Qianlong.

Acest vas de porțelan pentru arderea esențelor parfumate este o realizare a meșterilor
porțelanului roz din China începutului de secol XVII și reflectă spiritul epocii în care a fost
creat preocuparea elitelor pentru crearea unei moșteniri de valoare care să reflecte modul de
viață și aspirațiile pe care le aveau. Vasul este o sinteză a luxului, extravaganței, imaginației și
evoluției extraodinare a tehnicii de fabricare a porțelanului. Decorarea acestui vas pentru
arderea esențelor parfumate prin procedeul "Mii de flori" juxtapune sute de crizanteme, bujori,
crini, volbură, trandafiri, lotus, magnolii. Artizanul a urmărit să redea caracteristicile exacte ale
acestor flori, iar printr-o formidabil de bogată combinație de emailuri vii a transmis spiritul
pentru lux, bogăție și eprfecțiune urmărit de elitele chineze beneficiare ale unor astfel de opere
de artă.
Combinația florilor ce aparțin tuturor anotimpurilor ne face să ne gândim la
efemeritate și trecerea timpului, iar coloristica florilor ne duce cu gândul la unica și irepetabila
frumusețe, cea care trebuie imortalizată pentru perfecțiunea sa. 1

3. Prun și fazan, panou decorativ, Kano Sanraku sau Kano Sansetsu, Japonia, sec. XVII, 2

1
Suzanne G. Valenstein, A handbook of chinese ceramics, The Metropolitan Museum of Art, New York, 1989,
pp.255-256.
2
MOMOYAMA, Japanese art in the age of grandeur: (catalogue of) an exibition at the Metropolitan Museum of
Art organized in colaboration with the Agency for Cultural Affairs of the Japanese Government, The Metropolitan
Museum of Art, New York, 1975, planșa nr.11, pp. 24-25.
1631-1632, panou cu patru uși glisante, pictură realizată pe hârtie, colorată și aurită cu foiță de
aur, având dimeniuni de 184,8 cm/94 cm și aflată la Kyoto
Acest panou este realizat la comanda sorei mai mici a daimyo-ului din Himeji, Ikeda
Terumasa (1564-1613), a construit acest templu în cadrul complexului Myoshin-ji. Însă
identitatea pictorului prezintă o problemă complexă: pentru că ușile au fost atribuite fie lui
Kano Sanraku, fie fiului său adoptiv Sansetsu, fie celor doi care lucrează în colaborare. Deși
rocile fațetate și copacii modelați pe un fundal de aur solid sunt caracteristici asociate cu
Sanraku, manierismul stilizat al compoziției este mai comun la lucrările fiului său, care a
executat Dimineți glorioase pe un gard viu și Tigri și bambus în cele două camere alăturate din
partea de sud a Templului. Dacă admitem că Sanraku, în vârstă de șaptezeci și doi de ani, a fost
dispus să învețe de la fiul său, atunci o posibilă soluție ar putea fi aceea că Sanraku, apreciind
elementele progresive din stilul artistului mai tânăr, le-a încorporat în opera sa. Prunul și
fazanul aliniază peretele din spate, sau nord, al camerei de sud-vest, iar marginea sa dreaptă se
află în punctul focal al unui desen continuu creat de salcia încărcată de zăpadă și prun alb
înflorit. Dintr-o stâncă crenelată și o pereche de dreaptă, ridicată pe verticală de cedri din colț,
apar și trunchiurile a doi pruni împinși în direcții opuse. Dispozitivul său de compoziție, care
folosește cel mai bine forma camerei, poate fi urmărit până la strălucitele lucrări timpurii a lui
Kano Eitoku. În ciuda realismului dur al copacului și a culorilor bijuterie ale plantelor,
rezultatul este mai abstract și mai static decât la predecesorul său imediat de la Daikaku-ji sau
picturile lui Kano Mitsunobu și atelierul Tohaku cu câteva decenii mai devreme. În exemplul de
față, controlul riguros al designului pare aproape mecanic, ca în liniile stâncii care sunt paralele
exact cu coada fazanului și în trunchiul răsucit al prunului care este conceput pentru a afișa o
siluetă izbitor de excentrică împotriva unui gol neîntrerupt de aur. Totuși, printr-un astfel de
artificiu, un detaliu precum micuța pasăre pozată cu încredere în vârful prunului, artistul este
capabil să definească întregul perete.
 4. Bolul raku de culoare roșie, cunoscut sub numele Seppo. I-a aparținut maestrului
Honami Koetsu (1558-1637). A fost reparat, după un accident, cu lipitură de aur
(kintsugi).

Ceramica japoneză, profund influențată de cea chineză și coreeană, are un alt statut în
Japonia, mai ales după ce Toyotomo Hydeiosi, cel care a creat pavilionul de ceai, l-a decorat cu
paneluri de aur, ceea ce a făcut ca servirea ceaiului să fie legată de putere și prestigiu. Dacă la
începutul apariției ceremonialului ceaiului, samuraii și negustorii se întâlneau să discute
afaceri, mai tîrziu ceremonia ceaiului capătă alte valențe, trebuie să îi apropie pe toți
participanții, indiferent de clasa social din care provin. Ceremonia ceaiului este menită a face să
dispară diferențele sociale, iar uneletele necesare ceremonialuluui și întreaga atmosferă creată
trebuia să-i facă pe oaspeți să se simtă prețuiti.
Bolul raku de culoare roșie, cunoscut sub numele Seppo, i-a aparținut maestrului
Honami Koetsu (1558-1637). Bolul a fost reparat, după un accident, cu lipitura de aur.
Bolurile realizate în această tehnică le face unice și prețioase, prețiozitatea care
crește și prin faptul că prin respectul acordat trecutului înmagazinat în el și istoriilor adunate
de-a lungul numeroaselor ceremonii ale ceaiului în care a fost element esențial al comuniunii
participanților, păstrează memoria înaintașilor.3

În concluzie, arta clasică chineză care aducea laolaltă literatura, arta scrisului și pictura
erau practicate de literații birocrați, fiind accesibile doar celaselor aristocrate care știau și
apreciau frumosul sub forma artelor aplicate, arhitecturii, literaturii expresie artistică
representative care au îmbinat luxul, grandoarea și prestigiul cu formele spiritualității
Extremului Orient, taoismul un mod de viaţă inspirat din ritmurile fenomenelor naturale,
confuciasmul meditativ și budismul în care totul este iluzie și predispune pentru bucuria vieții,
specifice spiritualității japoneze.

BIBLIOGRAFIE:

- HEARN, Maxwell K., SMITH, Judith G., Arts of the Sung and Yuane, The
Metropolitan Museum of Art, New York, 1996.

- MOMOYAMA, Japanese art in the age of grandeur: (catalogue of) an exibition at the
Metropolitan Museum of Art organized in colaboration with the Agency for Cultural
Affairs of the Japanese Government, The Metropolitan Museum of Art, New York,
1975.

- VALENSTEIN, Suzanne G., A handbook of chinese ceramics, The Metropolitan

Museum of Art, New York, 1989.

- Profesor Dr. Daniela ZAHARIA, notițele de la cursul Arta Elitelor în Extremul Orient
susținut în cadrul Masteratului Istoria Artei și Filosofia Culturii, Universitatea
București-Facultatea de Istorie.

3
Profesor Dr. Daniela ZAHARIA, notițele de la cursul Arta Elitelor în Extremul Orient susținut în cadrul
Masteratului Istoria Artei și Filosofia Culturii, Universitatea București-Facultatea de Istorie.