300

DE PICTORI
ROMÂNI

edi]ie rev`zut` [i ad`ugit`

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

300 de pictori români : dic]ionar de pictur` româneasc` modern`

Mircea Deac. -
Ed. rev. [i ad`ug. / de Tudor Octavian. - Bucure[ti :
Noi Media Print, 2007
ISBN 978-973-7959-74-4

I. Tudor, Octavian (ed.)

75(498)
Mircea Deac Tudor Octavian

300
DE PICTORI
ROMÂNI

DIC¥IONAR DE PICTURå ROMÂNEASCå MODERNå

Funda]ia
Jean Louis Calderon
Câteva l`muriri introductive

În primii ani de dup` 1990, cei câ]iva negustori de antichit`]i, care [i-au limpezit voca]ia ie[ind la lumin` [i oficializând un
comer], practicat pân` atunci într-un soi de clandestinitate tolerat`, s-au confruntat cu dou` realit`]i, stimulatoare [i totodat` inhibitoare.
Pe pia]` au ap`rut în cantit`]i semnificativ de mari, ca s` reclame discu]ia unui fenomen, tablourile unor necunoscu]i, ale unor pictori,
despre care nu s-a scris [i nu s-a vorbit mai bine de jum`tate de secol. În rela]ie direct` cu acest` abunden]` a ofertei de arti[ti numi]i
pân` atunci minori, în lumea mic` a consigna]i[tilor au început s` circule câteva inventare cu nume de pictori, despre care tot ce se
cuno[tea era c` existaser`.
Amabilul domn Traian Popescu – al c`rui „Antic”de pe Bulevardul M`r`[e[ti a rezistat convulsiilor pie]ei – mi-a oferit în 1994,
în regim de amici]ie [i discre]ie profesional` maxim`, un astfel de sumar inventar biografic, întocmit, mi s-a spus, din ra]iuni numai de
dânsa cunoscute, de muzeografa Georgeta Peleanu. În ciuda „conflictului de interese”, ce ar fi rezultat din multiplicarea informa]iei, [i a
recomand`rilor exprese ale domnului Popescu, am xeroxat listele – mai multe pagini cu anii na[terii [i ai mor]ii, precum [i unele preciz`ri
privind obâr[ia – din motive care abia mai târziu mi-au devenit limpezi. În vidul de informa]ie, ce se institu]ionalizase pân` în 1989,
„Dic]ionarul ....” de tip samizdat al doamnei Peleanu îmi ap`rea ca o chemare de conjurat. Eram motivat s` fac [i eu ceva folositor, pentru
c` iat`, beneficiam de un precedent. Ce-i interesant e c`, foarte curând, listele protejate de nume, pe care le-am distribuit, cu acelea[i
recomand`ri ipocrite de discre]ie, în câteva galerii [i magazine cu obiecte de art`, mi s-a întors, din mai multe direc]ii, ad`ugate,
completate cu unele informa]ii vitale, referitoare la rolul în sistemul artelor române[ti al celor astfel sco[i din uitare, dar [i cu nenum`rate
semne de întrebare, foarte incitante.
Prima edi]ie, din 1996, a „Dic]ionarului lui Deac” – 50 de ani de pictur` (1890 – 1940), OID.ICM Bucure[ti – un tom plin
de ezit`rile curajului dintâi, dar pe fond extrem de util – dovad` cât de frecventat de toat` lumea a fost – galeri[ti, colec]ionari, amatori
de art` [i muzeografi – a concretizat, într-o prim` sfor]are personal`, munca de albine anonime a alc`tuitorilor de liste. E suficient s`
observ, spre cinstea stupului, c` una din cele mai bogate, dac` nu cumva [i mai credibil`, în ceea ce prive[te veridicitatea informa]iei, e
lista doamnei Florica Cruceru, ajuns` în Capital` din Constan]a. Am strâns toate provocatoarele pomelnice de „recuperabili” într-o map`
[i trebuie s` recunosc c` ideea unei c`r]i despre „Pictori români uita]i” [i de aici s-a legat. Ca s` nu mai spun c`, în ciuda, dac` nu [i cu
stimulul unor lipsuri inerente str`duin]ei de pionier a c`r]uliei albastre a lui Deac, am con[tientizat un imperativ, ceva ce s-ar putea chema
„comanda social`”.
Dac` evoc lucrarea anonim` a atâtor oameni de bine e deoarece, oricât de aplicat` [i de orientat` ar fi str`dania unui singur
cercet`tor, un dic]ionar r`mâne o carte vie, care cre[te, se amelioreaz` [i î[i amelioreaz` statutul de oper` esen]ial` cu fiecare reeditare,
prin participarea, aparent neînsemnat` [i rareori consemnat`, a unor pasiona]i, lipsi]i de ambi]ia semn`turii.
Între timp studio[ii [i c`rturarii într-ale artelor plastice din toat` ]ara au tip`rit volume, cataloage [i texte în antologii care, f`r`
a avea condi]ia unor dic]ionare, au tins în secret, la structurarea unui complet informa]ional. Un exemplu cardinal e impozantul catalog
„Centrul artistic Baia-Mare – 1896 – 1996”, redactat pentru expozi]ia din urbe, dar cu un suport [tiin]ific [i emo]ional vizând orizonturi
mai largi, de Tiberu Alexa, Traian Moldovan [i Mihai Musc`. Dac` îl citez „cum laudae” e [i pentru aceea c` o „List`” a lui Raoul ßorban,
circulând deodat` cu a doamnei Peleanu, înc` din anii 1990 – 1994, am reg`sit-o aici în formula [tiin]ific` a exhaustivit`]ii. Când autorii
vor scoate o edi]ie de libr`rie a catalogului [i o vor numi „Dic]ionarul ßcolii de la Baia Mare”, nu se va mira nimeni, întrucât informa]ia
con]inut` motiveaz` o asemenea definire.
O seam` de adev`ruri deloc confortabile ne ajut`, dac` le eviden]iem la timp, s` în]elegem mai bine dispersia unor alte
demersuri [i, ca o consecin]` fatal`, târzia apari]ie a „Dic]ionarelor lui Deac”, a edi]iei botezat` în jargon profesional „albastr`”, a edi]iei
a doua, „galbene” – „250 de pictori români. 1890 – 1945” –, cât [i a celei pe care o prefa]`m.
Unul dintre aceste adev`ruri neconfortabile, pe care le discut`m înc` pu]in [i cu aerul c` intr`m în teritoriul de risc maxim, e
regionalizarea istoric` a particip`rii la via]a artelor plastice. Bucure[tiul a r`mas, în principal, o cetate spiritual`, suficient` ei înse[i. Pictorii
din Ardeal [i Banat au expus în capital` pu]in [i conjunctural, dovad` ce rare sunt pe pia]` tablourile mae[trilor de dincolo de mun]i. Oradea
[i Clujul, dar [i Baia Mare, [i-au îndreptat interesele, prin for]a împrejur`rilor [i beneficiind de tradi]ia [colirilor în Europa Central`, spre
Vest. Ardealul n-a suferit foarte tare din cauza acestor distan]e de tot felul, existând între Bucure[ti [i restul ]`rii. Negoi]` L`ptoiu, prin cele

4
câteva „Incursiuni în plastica transilvan`”, pe care le-a semnat, a marcat noul orgoliu zonal, întrev`zând solu]ia unui dic]ionar al ardelenilor
de referin]`, a[a cum procedase în 1980 Paul Rezeanu cu al s`u „Artele plastice în Oltenia 1821 – 1944”.
Suntem deprin[i de un trecut vicios s` vedem în cea mai benign` constatare un repro[. Semnalarea acestor par]ialit`]i – a[ spune
chiar elogierea lor – ne impune ideea c` orice dic]ionar, de tipul celui reeditabil cu reconsider`ri [i ad`ugiri, e o chestiune de construc]ie
în timp. Mircea Deac însu[i n-ar fi avut puterea s` organizeze o materie, care pretinde un efort de arheolog al informa]iei, dac` n-ar fi
beneficiat, în vremea de concep]ie a „Dic]ionarului” s`u, de apari]ia unor c`r]i precum „Anii ’20. Tradi]ia [i pictura româneasc`”, de Ioana
Vlasiu, „Artele în Dobrogea 1877 – 1940” de Florica Cruceru, „Pictura românesc` interbelic`” de Amelia Pavel, iar mai aproape de zilele
noastre de cele dou` excep]ionale „totalizatoare” de prezen]e – „Expozan]i la Saloanele oficiale de pictur`, sculptur` [i grafic` 1924
– 1944” [i „Arti[ti participan]i la expozi]iile Societ`]ii Tinerimii artistice (1902 – 1947)” – ale inepuizabilului [i la drept vorbind,
providen]ialului arhivar de elit` Petre Oprea.
Periodiz`rile, chiar [i cele insistent confirmate de tradi]ie, sufer` în timp, discu]ii. Edi]ia „galben`” a Dic]ionarului lui Deac, de[i
în mare p`streaz` la noul nume – „250 de pictori români” – vechea periodizare – 1890 – 1945 – a operat totu[i o prim` l`rgire a
raport`rii [i anume c`tre sfâ[itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Aceast` a treia edi]ie pe care o ave]i în fa]` s-a confruntat cu o schimbare
de mileniu venind la rându-i cu o primenire masiv` a genera]iilor. Mul]i dintre mae[trii în via]`, la tip`rirea edi]iei „albastre”, s-au dus
dintre vii. Fiind n`scu]i la începuturile veacului al XX-lea apare ca logic s` fie cita]i cu date împrumutate firesc din dic]ionarul lui Octavian
Barbosa. Fapt care ne spune c` via]a [i moartea vin cu criterii proprii [i c` o periodizare care p`rea la un moment dat pe deplin
mul]umitoare, comport` revizuiri [i va suporta, la alte edi]ii, atâtea ad`ugiri [i rea[ez`ri încât va fi potrivit s` vorbim de un alt dic]ionar,
nu de alt` edi]ie.
M-am sim]it dator cu aceste considera]ii din convingerea c` exist` o asociere t`cut` a binelui, sus]inut` atât de profesioni[tii
scrisului în art`, cât [i de întreaga lume a pie]ei artei. Am socotit potrivit ca reproducerile s` aduc` la îndemâna unui public dornic de
noutate lucr`ri din colec]iile particulare, care valorizeaz` opere – [i autori – mai pu]in cunoscute, iar din crea]ia me[terilor, tablouri ce au
stat în umbra celor din colec]iile statului ori din vechile colec]ii particulare interbelice. Altfel spus, am oferit imagini care pot servi drept
repere stilistice nu numai pentru perioadele de vârf ale operei, ci [i pentru acelea preparatorii.
De asemenea, ca urmare a unei realit`]i în fa]a c`reia am cugetat lucrând la „Pictori români uita]i”, am ]inut s` reproduc [i
„atribuiri”. Având obsesia semn`turii [i a originalit`]ii, sistematic confirmate de cunosc`tori, amatorul român de art` r`mâne adesea
insensibil la întâlnirea cu pânze de calitate nesemnate, dar puternic marcate stilistic. E acum momentul s` proced`m europene[te, pe
potriva cutumelor pie]ei interna]ionale [i s` construim pre]urile operelor de art`, a[a cum obi[nui[te toat` lumea, pe piese originale dar [i
pe atribuiri: „[coal`”, „copie”, „interpretare dup`……”, „în genul”, „din cercul”, „în maniera”, „nesemnat dar original”, „semnat
ulterior de mân` str`in`”, „semnat de artist, ulterior datei crea]iei” [i a[a mai departe. Cât` vreme colec]ionarii vor cultiva doar orgoliul
achizi]iei certe, cu semn`tura olograf` [i pedigri, un important fond de picturi, cu mari virtu]i plastice, va r`mâne nevalorizat la importan]a
sa real`, lipsind cultura român` de argumente valorice la îndemân`.
Las la sfâr[it discu]ia criteriilor, conform c`rora se întocmesc dic]ionarele „de autor” [i conchid c`, în esen]`, ele pot fi temeiul
unor „muzee de autor”. Altfel spus, avem, prin aceste edi]ii susccesive, consistent revizuite, un muzeu în devenire de sine al picturii
române[ti de la finele veacului al XIX-lea pân` spre terminarea celui de al XX-lea. Pe m`sur` ce vom avea acces la opera [i biografiile
altor pictori, care ne surprind prin câteva realiz`ri de excep]ie, dar r`zle]e, trebuie s` decidem pozitiv spre oricare cercetare nou`,
ameliorându-se din mers [i care se spore[te – cum zice o butad` despre spirit – pe m`sur` ce se consum`.
Edi]ia de fa]` e hot`rât mai împlinit` decât cele anterioare prin abunden]a informa]iei vizuale. Trebuie s` admitem c` în artele
plastice, orice dic]ionar care mizeaz` [i pe imagine, pe un complet de imagini, e tot atât de util, dac` nu cumva mai oportun, ca unul care
se opre[te la cuvinte.

Tudor Octavian

5
ABRUDAN, PETRE
S-a n`scut la 8 iulie 1907 în comuna Sutor, jude]ul S`laj. Ini]ial a urmat ßcoala de Constructori Tehnici [i ßcoala Superioar`
de Comer], lucrând, între 1923 – 1925, ca ucenic electrician [i ca strungar la Cluj [i Câmpia Turzii. În 1926 s-a înscris la ßcoala
de Arte Frumoase din Cluj, având profesori pe Catul Bogdan, Aurel Ciupe [i Anastase Demian, pe care o termin`, dup` o
întrerupere de doi ani, în 1931. Prima expozi]ie personal` o are la Cluj, în 1932, împreun` cu sculptorul I.F. Servatius. În 1941
ia parte la constituirea Grupului arti[tilor din Transilvania. În timpul r`zboiului a fost trimis cu un deta[ament de munc` for]at`
în Polonia [i Cehoslovacia de c`tre autorit`]ile horthyste. În 1945, este ales pre[edinte al Sindicatului arti[tilor, scriitorilor [i
ziari[tilor din Baia Mare, apoi pre[edinte, în 1947, al Cenaclului arti[tilor plastici din Oradea. În 1962 este numit pre[edintele
Fondului Plastic, filiala U.A.P., Cluj. A avut numeroase expozi]ii personale [i particip`ri la expozi]ii colective. A avut o ampl`
expozi]ie retrospectiv` la Bucure[ti în s`lile Dalles, în 1947. A murit la Cluj în 1977.

ACONTZ, NUTZY
S-a n`scut la Foc[ani, în 16 noiembrie 1894. A studiat la ßcoala de Arte Frumoase din Ia[i, sub îndrumarea lui C. Artachino,
Em. Bardasare [i Gheorghe Popovici. Debutul s`u artistic a avut loc în 1929. A c`l`torit mult în Creta, Siria, Asia Mic`, Mykonos
– atras` de peisajul însorit meridional. A pictat mult în Arge[ [i Dobrogea, la Tulcea [i pe litoralul M`rii Negre. Modest`, cu o
structur` interioar` de o rar` delicate]e, a reu[it s` se impun` [i s` atrag` aten]ia asupra originalit`]ii desenului s`u, în primul
rând, un desen simplificat, trasat pe hârtie sau pânz` cu energie [i siguran]`, apoi prin [tiin]a stiliz`rii imaginilor, prin subtile
armonii cromatice, oscilând în general între decorativism [i exotism. În mod deosebit a dorit s` surprind` [i s` redea, prin
arabescul liniilor, ritmul dinamic al naturii. Atras` de priveli[tile ]`rmurilor marine, fie din Dobrogea, fie de pe malurile Greciei
sau Asiei Mici, a fost subjugat` de culorile luminoase, calde, ce au imprimat picturilor sale gra]ie candid`, accentuat` [i de o
tehnic` special` prin sub]ierea culorilor de ulei pentru a ob]ine o fluiditate [i o transparen]` asem`n`toare acuarelei. Dinamica
liniilor [i decorativismul culorilor i-au permis s` realizeze picturi de mare anvergur` bazate pe compozi]ii solid construite [i [tiin]a
portretului. A murit la Bucure[ti, în 1957.

ACKERMAN, PAUL
S-a n`scut în 1908. A murit la Paris în 1981. Dup` studiile în România s-a stabilit în Fran]a, încadrându-se în mi[carea
suprarealist`.

AGAFI¥EI , COSTACHE
S-a n`scut la 24 iulie 1909 la Ia[i. A murit în 2002. A absolvit Artele Frumoase din Ia[i, în 1932, cu ßt. Dimitrescu,
N. Tonitza [i Octav B`ncil`. Debuteaz` în 1930, ca participant la Colonia de la Baia Mare. Are numeroase expozi]ii
personale (în 1932, 1933, 1934, 1936). În 1975 are o ampl` expozi]ie retrospectiv` în Bucure[ti. A expus la Salonul Oficial
de pictur` [i sculptur` din Bucure[ti. În 1942 a primit premiul Universit`]ii Artelor. A debutat printr-o art` realist`, în compozi]ie
[i portrete. A lucrat [i pictur` mural` (plafonul Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri” din Ia[i). Pictura sa de maturitate apar]ine
unui impresionism târziu.

ALEX, LEON
S-a n`scut la Petro[ani în 1907. În 1916 se stabile[te la Oradea. În 1923 intr` ucenic la un croitor [i apoi lucreaz` ca
litograf. Din 1930 se dedic` picturii [i graficii. Prima expozi]ie o are în 1933. În 1934 [i 1936 public` dou` mape cu
litografii. Din 1935 se dedic` numai picturii. În 1936 pleac` la Paris, de unde este expulzat în 1938. În 1940 se stabile[te
la Oradea. Arta lui Leon Alex este tributar` unui expresionism cu rezonan]e sociale. Are un num`r restrâns de lucr`ri. Moare
în 1944, pe front.

6
ALEXANDRESCU, PETRE
S-a n`scut la Bucure[ti în 1828. A studiat la Roma [i Paris. S-a remarcat, la întoarcerea în ]ar`, prin portrete [i compozi]ii
de o manier` neoclasic`. A murit la Br`ila în 1899.

ALPAR (I. AL. PARASCHIVESCU)

S-a n`scut la Bucure[ti în 1857 [i a murit în 1901. A pictat o vreme împreun` cu Andreescu fiind hot`râtor influen]at de
acesta. E un artist de redescoperit cu o privire mai generoas` asupra epocii. Cine-i va scrie monografia, va face un mare bine
culturii na]ionale.

ALUPI, CALIN
S-a n`scut în 20 iulie 1906 la Hotin. A murit în 1989. A înv`]at la Ia[i cu ßtefan Dimitrescu. A fost profesor de desen la
Academia de Arte Frumoase din Ia[i. S-a retras la Paris unde a [i expus. A preferat peisajul de o manier` realist`, imaginile fiind
estompate în maniera pastelului. Lucr`rile sale se impun prin delicate]e [i o sensibilitate impresionist`.

AMAN, THEODOR
Aman a fost [i a r`mas cazul de referin]` al marelui artist, c`ruia veacul îi datoreaz` mult, f`r` a fi întotdeauna
con[tient de aceasta. Pre]uit mai ales pentru opera de începuturi, pentru portretistica oficial` [i pentru pictura cu caracter
istoric [i comemorativ, Aman r`mâne înc` de descoperit în europenismul s`u des`vâr[it, ca autor al numeroaselor scene de
gen pre-impresioniste, pentru cronica în plain-air-iste, des`vâr[it realizate pictural, a unei societ`]i în curs de emancipare.
Cu aceste mici tablouri, reprezentând scene galante, petreceri, vederi din c`l`torii [i interioare, Aman poate fi socotit cel
mai european dintre arti[tii Estului în veacul al XIX-lea.
Pe fondul crea]iei continentale din acest veac, Aman ne apare ca un minunat „mic maestru”. Provenind din marea
boierime oltean`, Theodor Aman (n.1831-m.1891), a reu[it în scurta sa via]` o oper` artistic` într-o continu` evolu]ie [i
una social` nu mai pu]in însemnat`. Aman a creat înv`]`mântul artistic în Muntenia [i Moldova, în 1864. A fost elevul lui
Lecca, apoi al lui Wallenstein, iar la Paris elevul lui Drolling [i al lui Picot.
A rezonat repede la pictura lui Delacroix [i Couture, a avut de la început succes cu tablourile istorice [i se poate
spune c`, în ciuda unei preg`tiri academice temeinice, nimic nu-l anun]a pe cel`lalt Aman, pe pictorul unei burghezii în
formare, tr`ind din plin bucuriile simple ale vie]ii. Muzician, profesor foarte respectat la Belle Arte, artist pre]uit de Casa
Regal`, personalitate influen]at` a epocii, Aman a fost modelul renascentist, într-un veac în care Rena[terea era numai
o amintire prestigioas`. Ce [tie azi toat` lumea despre Aman, [tie mai degrab` gre[it, din cauza scrierilor proletculturiste
de dup` 1945, care s-au încrâncenat s`-l fac` artist protestatar [i zugrav devotat al lumii paupere [i oprimate. Opera sa
lipsit` de inova]ii [i, în fondul ei, conven]ional`, a fost comentat` ca marea oper`, iar pictura de crea]ie, pictura aceea
care-l analizeaz` la excelen]ele din Vest, i-a fost tratat` cu bun`voin]`, ca pe o scuzabil` eroare ideologic`. R`mâne a
fi scris` monografia adev`ratului Aman, a artistului integrat mai înainte ca societatea româneasc` s` aib` întreg în]elesul
termenului.

ANDRASY, ZOLTAN
S-a n`scut la Sibiu în 20 aprilie 1910. A studiat dreptul la Jena, apoi, între 1929 [i 1933, artele plastice la Budapesta. Din
1938 se stabile[te la Cluj. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, la Cluj, dup` 1945. A debutat în 1930
cu lucr`ri de grafic` [i ulterior de pictur` cu tematic` social`. A pornit de la impresionism [i art` militant` [i social` pentru a se
îndrepta spre sfâr[itul vie]ii c`tre fovism [i abstrac]ionism.

7
ANDREESCU, ION
Cei 31 de ani (1851-1882) câ]i i-au fost da]i pictorului s`-i tr`iasc`, abia de ajung pentru în]elegerea perioadei de forma]ie.
Totu[i, Andreescu e artistul pe deplin constituit, dovad` c` în art` instinctul [i destinul duc direct c`tre marea oper`. N`scut în
Bucure[ti, din p`rin]i negustori, cu studii sumare într-un pension [i apoi la Liceul Laz`r, cinci ani de înv`]`mânt artistic în
Academia de Belle Arte a lui Aman, unde i-a mai avut profesori pe T`tt`r`scu [i C.I.St`ncescu, Andreescu a trebuit s` a[tepte
c`l`toria din 1876 în Fran]a, la Barbizon, ca s` devin` pictorul pe care-l [tim. Umilul profesor de desen din Buz`u (1872-1876)
i-a întâlnit aici pe Grigorescu [i pe Corot, Millet, Daubigny precum [i pe al]i plain-air-i[ti, care înc` de pe atunci f`ceau gloria
locului. De la Andreescu se spune c` au r`mas circa 300 de lucr`ri, dar, în colec]ii [i pe pia]a artei, exist` înc` alte câteva sute.
E ciudat cât de imitat [i falsificat a fost artistul, mort la o vârst` fraged`, ca mul]i al]ii din genera]ia sa – [i de mai târziu – de
ftizie. Peisagist, uneori [i portretist, autor al unor tabloua[e de cabinet [i rareori al unor lucr`ri mai mari, Andreescu n-a creat
propriu-zis [coal`, dar a dat de gândit tuturor: pictori, colec]ionari, profesori de Arte frumoase, negustori de art`.
Odat` cu trecerea timpului, un public tot mai cultivat a realizat calitatea sim]irii [i a rela]iei artistului cu tema. Dac` pictura
e vibra]ie la motiv, plasticitate [i o acuitate dureroas` a privirii, atunci Andreescu e însu[i pictorul. Trecând timpul, lec]ia lui
Andreescu a fost urmat` cu discre]ie de foarte mul]i arti[ti, iar ce-i mai important [i cu semnifica]ii profunde în cultura
româneasc`, e c` timpul ne oblig` la un plus de pre]uire. E ca [i cum arta sa ar veni la întâlnire cu unele sensiblit`]i estetice în
sfâr[it recuperate. Studiile dedicate în ultimii ani ßcolii de la Barbizon, le recunosc lui Grigorescu [i Andreescu valoarea european`
[i îi a[eaz` între creatorii de seam` ai veacului.

ANGELESCU-ANGE, NICOLAE I.
S-a n`scut în 1869 [i a murit în 1916, înmul]ind num`rul arti[tilor care, trebuind s` scoat` un ban ca zugravi de biserici [i
stin[i din via]` devreme, n-au apucat s`-[i fac` un nume. A studiat la Belle Arte, în Bucure[ti, coleg de genera]ie cu marii no[tri
pictori de la 1900, a avut o prim` „personal`” în 1903, a g`sit admiratori la Curtea Regal`, iar Theodor Cornel a avut destule
motive ca s`-i povesteasc` via]a în al s`u dic]ionar de „Figuri contimporane“. Voiajele de lucru în Europa i-au l`sat tablourile
pe la amatori [i negustori, fapt pentru care îi afl`m pânzele în unele licita]ii din Occident cu pre]uri mai bune ca în ]ar`.

ANESTIN, ION VALENTIN

S-a n`scut în 1900. A murit în 1963. A f`cut o pictur` realist` cu unele accente expresioniste, îndeosebi portrete [i peisaje,
dar s-a remarcat [i a avut mare succes în caricaturi, dând un plus de prestigiu unui gen foarte productiv dup` 1900 [i pân` la al
II-lea R`zboi Mondial.

ANGHELU¥å, OCTAVIAN
S-a n`scut la 3 mai 1904, la Br`ila. A studiat la ßcoala de Arte Frumoase din Bucure[ti, cu G.D. Mirea, C. Artachino [i Camil
Ressu. A urmat paralel [i Facultatea de Litere [i Filosofie pe care a absolvit-o în 1928. Din 1929, a participat regulat la saloanele
oficiale [i, dup` 1848, la expozi]iile de stat. A avut un mare num`r de expozi]ii personale, între 1931 [i 1974. A participat la
numeroase expozi]ii în str`in`tate. A fost distins cu premiile Salonului Oficial în 1932, 1936, 1937 [i 1939, premiul „Simu”,
în 1929, premiul de stat în 1953, [i cu titlul de „Artist Emerit”. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”.
Pictura sa a avut o evolu]ie interesant`, de la peisajul intimist [i natura static` de agrement, la compozi]ii de anvergur` cu
caracter tematic social. De asemenea, de la portretul ca expresie psihologic`, excelând prin desen, la caricatur` pictural`.
Cromatismul picturii sale aminte[te pe cel impresionist, iar desenul pe cel expresionist. A fost un pictor [i profesor activ, prezent
în ac]iunile plastice [i expozi]ionale. A c`l`torit mult. S-a bucurat, în timpul vie]ii, de stima oficial` [i a colegilor pictori. A murit
la 17 iunie 1978, la Bucure[ti.

8
ARBORE, NINA
S-a n`scut la 8 ianuarie 1889, în Bucure[ti. A studiat la Bucure[ti [i la München (1907 – 1910). În anii 1910 – 1911 o
afl`m în atelierul lui Matisse, la Paris. A avut expozi]ii personale în 1921 [i 1922. A participat la Expozi]ia arti[tilor în via]`
(1914 – 1916), la Contimporanul (1934), la Expozi]ia interna]ional` de la Barcelona (1929), la Grupul Arta Nou` (1932), la
Expozi]ia de art` futurist` de la Roma (1933) [i la Grupul Nostru. A fost membr` a mi[c`rii feministe, participând la expozi]iile
acesteia (1916, 1922, 1924); între 1926 – 1927 a fost profesoar` la Academia Artelor Decorative a lui M.H. Maxy. S-a
remarcat prin portrete [i naturi statice, de o manier` eclectic`, preponderent realist-figurativ` cu mare impact emo]ional. A murit
la Bucure[ti, la 17 martie 1942.

ARICESCU, CONSTANTIN
S-a n`scut la V`leni-Podgorei (jude]ul Arge[) în 1861. Fiu de mo[ier, a f`cut studiile la München [i Paris. În 1899, a
expus la Salonul din Paris, reu[ind s` atrag` aten]ia asupra peisajelor de mici dimensiuni (miniaturizate), pentru care a primit
elogii atât în ]ar` cât [i în Fran]a. Ia parte la înfiin]area Societ`]ii Tinerimea Artistic`. În 1903, expune la Cercul Artistic, la
Ateneu. I-a fost admirat` tehnica delicat`, pu]in [tears`, a peisajului acoperit cu cea]`. La Tinerimea Artistic`, unde a expus cu
regularitate, era comparat cu J.Al. Steriadi. Abgar Baltazar, neîn]elegându-l, l-a numit îns` „amator”. Din 1924 a expus tablouri
mari [i la Salonul Oficial. Crea]ia sa e delicat` [i de mare fine]e, bogat` în detalii, peste care se a[terne o atmosfer` gri, ce]oas`.
Maniera este impresionist`, de o factur` personal`, limitându-se mai mult la peisaje. A murit la Bucure[ti, în 1932.

ARNOLD, MENDEL WECHSLER (MAX ARNOLD)

S-a n`scut la Ia[i, în 23 martie 1897. Urmeaz` la Ia[i Academia de Arte Frumoase cu Gh. Popovici [i Octav B`ncil`. Expune
prima dat` cu grupul în 1916. Prima personal` a organizat-o la Ia[i, în 1921, a doua în 1922 la Bucure[ti, în sala Mozart. În
1923 pleac` la Dresda. Un an r`mâne în Italia, la Roma (1925 – 1926). Are pasiunea c`l`toriilor: Africa, Palestina, Siria, Egipt,
Maroc, Italia, Fran]a, de unde aduce picturi, peisaje în acuarel`. Expune de mai multe ori la Paris (Salon des Tuilleries). Expune
de asemenea la Tinerimea Artistic` [i la Salonul Oficial. Ultima expozi]ie personal` o are la Dalles, în Bucure[ti, 1940. S-a
remarcat, îndeosebi, prin acuarele. Prin prospe]imea [i transparen]a culorilor se apropie de pictura impresionist`. Pentru crea]ia
sa, importante au fost expresia mi[c`rii calme, fluiditatea culorilor, dinamica sentimentului, spiritualitatea tu[elor. Moare în 1946
la Bucure[ti.

ARTACHINO, CONSTANTIN
S-a n`scut la 7 noiembrie 1870 la Giurgiu. Era fiul lui Domenico Artachino, originar din p`r]ile M`rii Marmara. Ini]ial,
Constantin Artachino a urmat o [coal` de comer], apoi ßcoala de Belle Arte, în clasa pictorului Th. Aman. A participat la înfiin]area
Cercului Artistic, fiind ales secretar la propunerea sculptorului I. Georgescu. O burs` i-a dat prilejul s` studieze la Paris, la
Academia Julian, cu L. Doncet, Cormon, W. Bouguereau [i A. Brantot. Î[i continu` studiile prin vizite în Italia, la Vene]ia [i Milano,
[i în Anglia, la Londra. În Fran]a a lucrat [i la Fontainebleau [i Barbizon, m`rturie a pasiunii sale pentru peisaj. În ]ar` expune
cu ßt. Luchian [i N. Vermont, cu care se împrietene[te, la Expozi]ia operelor arti[tilor în via]`. În 1896 are o expozi]ie personal`
împreun` cu ßt. Luchian. Este al`turi de Luchian [i Vermont la înfiin]area Expozi]iei arti[tilor în via]` [i a Societ`]ii „Ileana“.
Particip` ca fondator [i la Gruparea Tinerimea Artistic`. În 1905 particip` la Expozi]ia interna]ional` de la Palatul de Cristal din
München, organizat` de Societatea arti[tilor din München. În 1909, prin concurs, este numit profesor la ßcoala de Arte Frumoase
din Ia[i. În 1913 prime[te medalia clasa I la Salonul Oficial. Dup` 1920 este numit profesor la ßcoala de Belle Arte din Bucure[ti
pân` în 1935, când se pensioneaz`. De[i continu` s` lucreze, este aproape dat uit`rii. Constantin Artachino a avut o apari]ie
semnificativ` pe firmamentul artelor plastice. S-a bucurat de succese timp de aproape 40 de ani, între 1895 [i 1930, având un
rol precump`nitor în orientarea artistic` spre peisaj [i impresionism. Pornind ca pictor al naturii, în spiritul [i sub influen]a ßcolii

9
de la Fontainebleau, emul fidel al artei lui Grigorescu, el a dezvoltat gustul pentru peisaj, dar sub influen]a [colii [i academismului
münchenez (în 1897 se afla la München) se dedic` [i portretului, studiilor [i compozi]iilor serioase de atelier. În Muzeul Na]ional de
Art` al României se afl` „Peisaj pe Dun`re“, „Peisaj la Turtucaia“, dou` desene în conté [i sepia, numeroase studii de atitudine,
nuduri, portrete, studii de compozi]ie, schi]e cu solda]i în 1917 [i portretul lui Anton Bacalba[a. Desenator asiduu, de talent, lucreaz`
[i pentru pres` [i, conform modei timpului, realizeaz` numeroase portrete care s-au bucurat de succese. În 1908, Abgar Baltazar scria
cu entuziasm despre pânzele lui Artachino. În acea perioad` el reprezenta tendin]a Tinerimii Artistice spre redarea autentic` a naturii:
„În p`dure“ (1893), „Drumul la Jilava“, „Sear` de prim`var`“, „R`s`rit de lun`“, „O c`rare în p`dure“ (1902), despre care
B. Br`ni[teanu afirma c` este „splendid` în colorit [i mai ales în ceea ce germanul numeste Stimmung” (B. Br`ni[teanu, Expozi]ia
Tinerimea Artistic`, în „Adev`rul” din 2 martie 1902). Mai amintim „Peisaj din Moldova“, „Apus de soare“, „Dealuri, Bulevardul
Pake“ (1903), „Din marginea Bucure[tiului“, „De lâng` tei“ (1905), „Strad` turceasc` la Sofia“, „Case turce[ti din Sofia“,
„Vedere din Sofia“ (1906); N. Petra[cu g`sea asemenea peisaje „delicate” [i „blânde”, [i nu gre[ea atunci când sublinia asemenea
tr`s`turi în special la lucr`ri ca: „R`s`rit“, „Peisaj din Moldova“ sau „¥iganca cu crini“ (1903). În schimb, Tzigara-Samurca[ (în
„S`m`natorul” nr. 11) admira doar portretele [i studiile sale în sanguin`. C. Artachino nu a fost îns` consecvent unei singure maniere,
cu prec`dere impresionismului. Influen]at de simbolismul german [i îndeosebi de Jugendstil, el se dedic` [i unor compozi]ii mitologice,
cum este, de exemplu, „Biblis schimbat` în izvor“. A murit la Bucure[ti, în 1954, la vârsta de 84 de ani.

AVACHIAN, HRANDT
S-a n`scut la Alep (Siria) în 29 martie 1900. S-a stabilit la Bucure[ti în 1920. A avut diverse meserii: actor, înv`]`tor,
bijutier, pictor [i colec]ionar de obiecte de art`, în special de provenien]` armeneasc`. A studiat pictura, cu Jean Al. Steriadi
[i restaurarea, cu Al. Satmari. Debuteaz` ca pictor în 1922. A expus la saloanele oficiale, la Grupul Nostru [i Tinerimea
Artistic`. A fost distins cu mai multe premii. Hrandt Avachian este un autodidact, prin excelen]`, cu o evolu]ie interesant` de la
amatorism la profesionism. Pictura sa are un registru restrâns: flori, naturi statice, peisaje, câteva studii de portret [i multe
laviuri, desene [i acuarele. Nu a pictat compozi]ii sau portrete deosebite. Crea]ia sa se încadreaz` într-o mi[care
postimpresionist`, facil`, ce i-a caracterizat pe mul]i din expozan]ii saloanelor oficiale. În general poate fi definit` ca manierist`,
de un intimism familiar. Maci, Rodii, Garoafe, Begonia, Anemone, Trandafiri, Cârcium`rese, G`lbinele, Gogo[ari, Magnolii,
Forsythia, Alb`strele [.a.m.d. sunt subiectele tablourilor sale, mult c`utate de colonia armeneasc`. Zambaccian i-a achizi]ionat
mai multe lucr`ri, dintre care una era prezentat` permanent. Nu a f`cut parte dintr-un curent sau o grupare artistic`, în afar` de
participarea sa ocazional` la Grupul Nostru. ßi-a donat colec]ia statului. A murit la Bucure[ti.

BABA, CORNELIU
S-a n`scut la Craiova la 3 ianuarie 1907. Fiu al pictorului Gh. Baba. Începe studiile la Facultatea de Litere [i Filosofie, în
1925, apoi urmeaz` Academia de Arte Frumoase, la Bucure[ti [i la Ia[i, cu pictorul N. Tonitza, pe care o absolv` în 1930. În
1941 este numit asistent la catedra de Arte Frumoase, la Ia[i, [i din 1941 este numit director al Pinacotecii din Ia[i. Din motive
politice este destituit [i vine în Bucure[ti. Se remarc` în expozi]ia din 1948. Prime[te titlul de „Artist al poporului”, în 1962.
Are expozi]ii personale în Bucure[ti, Belgia, Germania, SUA, URSS. În 1963 este ales membru de onoare al Academiei de Art`
din URSS, al Academiei Române [i al Academiei din Berlin (Est). Este numit „Profesor Emerit“. Continu` s` expun` [i are
expozi]ii personale ample în 1976 [i 1997. Este un pictor autentic al ]`r`nimii, adept al unei viziuni realiste [i dramatice,
dezv`luind tr`s`turile psihologice. Autor de portrete [i compozi]ii ample. Are un desen expresiv. Nimic nu este excesiv sau
insuficient gândit, intens elaborat. Realitatea prezent` [i palpabil` este suportul principal al crea]iei sale. S-a bucurat de succese
[i aprecieri unanime. A atacat [i peisajul, pornind cu cele din Vene]ia, unde speculeaz` efectele luminii. Baba este un desenator
de excep]ie. A realizat [i multe ilustra]ii la Caragiale, C`linescu, Sadoveanu. A murit la Bucure[ti în anul 2000.

10
ANGELESCU-ANGE, NICOLAE I.

Angelescu-Ange Nicolae I.
Maci
u/l
39x28 cm

Angelescu-Ange Nicolae I.
Peisaj
u/l
35,5 x 50 cm

75
ARBORE, NINA

Arbore, Nina
Autoportret
u/p
81 x 65 cm

76
ARICESCU, CONSTANTIN

Aricescu, Constantin
Peisaj
u/p
38,5 x 55 cm

Aricescu, Constantin Aricescu, Constantin

Peisaj Castel în Germania
u/p u/p
60,5 x 81 cm 22 x 27 cm

77
ARNOLD, MENDEL WECHSLER (MAX ARNOLD)

Arnold Max W.
Peisaj
u/c
28,5 x 33,5 cm

78
Arnold Max W.
Autoportret
pastel
62 x 44 cm

Arnold Max W.
Strad`
u/c
28x25 cm

Arnold Max W.
Peisaj (reprodus)
u/c
23,5 x 37 cm

79
ARTACHINO, CONSTANTIN

Artachino, Constantin
Natur` moart`
u/p
50 x 61,5 cm

Artachino, Constantin
Natur` moart`
u/p
41 x 51 cm

80
 Artachino, Constantin
Portret de turc
u/c
48x40 cm

Artachino, Constantin
Strad` în Italia
u/p
61x46 cm

Artachino, Constantin
Strad` în Bucure[ti
u/c
45,5x35 cm
 Artachino, Constantin
Pescar
u/p
44,5 x 64,5 cm

Artachino, Constantin
Peisaj în Bretania
u/p
45 x 60 cm

Artachino, Constantin
Vene]ia
u/p
38,5 x 58 cm

82
83
 BABA, CORNELIU

Baba, Corneliu
Cet`]eni
u/c
34,5 x 34 cm

Baba, Corneliu
Autoportret
u/c
42 x 33 cm

84
Baba, Corneliu
Spaime
u/c
49 x 48 cm

85
Baba, Corneliu Baba, Corneliu
Autoportret Scen` de gen
tehnic` mixt` u/c
34,5 x 29,5 cm 29 x 24 cm

Baba, Corneliu Baba, Corneliu

Flori Vene]ia
u/c u/c
32,5 x 22 cm 50 x 41 cm

86